Ut pictura poesis

În afară de a fi unul dintre cei mai reprezentativi poeți ai noștri, încadrat triadei de aur din care mai fac parte Mihai Eminescu și TudorArghezi, creatorii de stil în literatura română, Nichita Stănescu are darul de a inspira, de a stârni imaginația până la nivelul la care versul lui să devină muzică și pictură... Ut pictura poesis...

O lecție de limba și literatura română la clasa a IX-a s-a putut transforma, astfel, într-o oră de arte prin care inteligența noastră artistică s-a pus în mișcare, asemeni sferelor rotitoare ale spiritului uman în căutarea absolutului.

Poemul s-a însuflețit prin culoare și s-a multiplicat în 28 de versiuni ale elevilor care au transmis același mesaj: arta sublimează și exprimă inefabilul, declanșând emoții care se eternizează.

” - Putem face la fiecare operă desene?”

” - Da, dar să nu uităm că avem o materie de parcurs și un examen de susținut, iar acela nu este la desen sau la muzică. Dar să fim fericiți că ”timpul se dilată, se contractă, în funcție de neliniștile inimii.”, după cum spunea Haruki Murakami. Timpul nostru înseamnă plăcerea de a înțelege ceea ce se întâmplă în lumea imaginară pe care omul creator o dă lumii spre a-l face mai înțelept.”

”E o întâmplare a fiinţei mele: şi-atunci, fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart fluviul rece de delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă fericire, în sus, şi izbește-mi tâmpla de stele,pânăcând lumea mea prelungă şi în nesfârşire se face coloană sau altceva mult mai înalt, şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!

Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se, două culori ce nu s-au văzut niciodată, una foarte de jos, întoarsă spre pământ, una foarte de sus, aproape ruptă în înfrigurata, neasemuita luptă a minunii că eşti, a-ntâmplarii că sunt.”