Constantin Brâncoveanu - îndrumătorul cultural al românilor Constantin Brancoveanu - a Supporter of Romanian Culture Prof. Mirela Mircea Colegiul Naţional „Al. D. Ghica” Alexandria, Teleorman, România Abstract Constantin Brâncoveanu (1654 - August 15, 1714), who ascended to the throne helped by the great boyars, was Prince of Wallachia between 1688 and 1714 and Şerban Cantacuzino's nephew. He was a great scholar and a skillful diplomat, who knew how to reign over the country for 25 years. He established five typographies in the country, so the printed publications developed during his reign. His books were printed for the benefit of the Romanian people, being spread in the churches all over the country. Key words: prince, throne, scholar, witness, beheaded
Anul 2014, când se împlinesc 300 de ani de la martiriul lui Constantin Brâncoveanu, a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca „Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română”, precum şi „Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii). Constantin Brâncoveanu (1654 - 15 august 1714), nepot al domnitorului Şerban Cantacuzino, a fost domnitor al Ţării Româneşti între 1688 şi 1714 fiind adus la tron de către marea boierime. Căsătorit cu Marica, fiica lui Antonie Vodă din Popeşti, Constantin Brâncoveanu a avut cu aceasta patru fii: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei – şi şapte fete – Stanca, Maria, Safta, Ancuţa, Elenca, Bălaşa şi Smaranda. Biserica Ortodoxă Română a trecut în rândul sfinţilor pe domnitorul Constantin Brâncoveanu (se prăznuieşte la 16 august), al cărui sfârşit tragic este asemănător cu cel al martirilor din primele veacuri creştine: uciderea prin tăierea împreună cu cei patru fii ai săi şi cu credinciosul său vistiernic Enache Văcărescu, la 15 august 1714, în piaţa Ialikioşk (Chioşcul Mării) din Constantinopol, după mai bine de 25 de ani de domnie. Constantin Brâncoveanu a fost un iscusit diplomat, care a ştiut să stea la cârma ţării 26 de ani (1688-1714) dar a fost un mai mare cărturar. S-a înconjurat de învăţaţi români şi străini ca: fraţii Cantacuzino, autori şi traducători de cărţi, învăţatul mitropolit Antim Ivireanul, episcopii Mitrofan şi Damaschin, fraţii Radu şi Şerban Greceanu, cronicarul Radu Popescu, ca şi Ieremia Cacavela, Ioan Cariofil, Anton Maria Del Chiaro Fiorentio, Ioan Romanul ş.a. Apoi a găzduit la Curtea sa mari ierarhi: Dionisie al IV-lea, patriarhul Constantinopolului (exilat de turci), Dositei, patriarhul Ierusalimului, succesorul său Hrisant Nottara, patriarhul Antiohiei şi Alexandriei şi alţi ierarhi. S-au tipărit numeroase cărţi ortodoxe în limba greacă. A trimis de asemenea, câte o tipografie la Alep şi Tiflis şi, 91