aceasta deja intră în tipar3. Ceea ce au remarcat toţi istoricii şi lingviştii este faptul că limba românească utilizată în această traducere este una dintre cele mai literare ale timpului şi foarte apropiată ca sens şi conţinut de limba secolului XIX, dar şi de cea actuală4. Sunt elocvente în acest sens studiile şi aprecierile lui Ovid Densuşianu5, Sextil Puşcariu6, Titu Maiorescu7, Bogdan Petriceicu Haşdeu8, şi alţii, care văd în Biblia de la Bucureşti evenimentul precursor al naşterii limbii române literare culte. Este posibil ca influenţa grecească literată prin şcolile şi academiile teologice existente aici, dar şi la Iaşi, să fi condus la o sistematizare a limbii literare româneşti, după modelul gramaticii limbilor clasice: greacă şi latină. Pe lângă aceasta, textul este publicat în două coloane şi în condiţii grafice excepţionale pentru acea vreme, cu bogate reprezentări ornamentale şi scenice biblice. Biblia de la Bucureşti este un eveniment de cotitură deoarece angajând multe resurse, persoane, instituţii, principii, a contribuit şi la coagularea unei elite culturale autohtone, respectiv la o comuniune a acesteia în solidaritatea unui proiect domnesc. Această chestiune a reprezentat un ideal în care s-a regăsit Constantin Brâncoveanu la urcarea sa pe tron în 1688, deoarece Şerban Cantacuzino nu a mai apucat să vadă terminată tipărirea acestei cărţi. Noul domnitor a dorit să figureze pe pagina de titlu a Bibliei cu menţiunea că este un proiect pe care-l susţine în locul unchiului său. Totodată, şi personalitatea bătrânului mitropolit Teodosie şi-a pus amprenta asupra acestei apariţii prin angajarea şi punerea la dispoziţie a unor experţi traducători şi teologi acomodaţi cu terminologia teologică-biblică9. Evenimentul editorialistic al Bibliei de la Bucureşti este un punct de continuitate prin care noul domnitor se legitimiează cu reformele culturale ale unchiului său, deoarece Brâncoveanu va extinde acest tip de proiect şi în cazul multor lucrări de cult. În anul 1689 întreprinde o călătorie la Constantinopol de unde aduce pe tânărul Andrei, georgian de neam, cu aleasă pregătire de literat şi pe care-l va implica în aceste proiecte de traducere. Acesta va deveni ulterior vrednicul de pomenire mitropolit Antim Ivireanul. Specificul epocii culturale a lui Constantin Brâncoveanu este consacrată ca fiind una a sintezelor sau a sincretismului dintre arta barocă italiană şi cea grecească bizantină. Marele istoric Nicolae Iorga vede în lucrarea sa monumentală Bizanţ după Bizanţ, cum reformele culturale ale lui Constantin Brâncoveanu au constituit adevărate prilejuri prin care cultura şi 3
Păcurariu, Mircea - Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, Editura IBMBOR, 1994, p. 140. Ibidem. 5 Densuşianu, Ovid - Istoria limbii române, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2010, p. 178. 6 Puşcariu, Sextil - Latinitate şi ortodoxie, Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2006. 7 Maiorescu, Titu - Critice, Editura Paralela 45, Bucureşti, 2004. 8 Haşdeu, Bogdan Petriceicu - Istoria critică a românilor, Editura Tipo Moldova, 2011. 9 Păcurariu, Mircea - op. cit., p. 129. 4
187