Acesta este Domnul Niculescu Costin – un om obișnuit care mi-a oferit cu generozitate înțelepciunea unei experiențe de viață. Am primit în dar modestia cu care mi-a prezentat realizările vieții sale, ca o dovadă a unei educații „de modă veche”. Viața lui pare că a fost una ușoară, dar asta numai pentru că nu îi stă în fire să se plângă. Calmul cu care vorbește și zâmbetul subtil sugerează că multe lucruri au rămas nespuse. Am plecat gândindu-mă cât de mult respect datorăm unor astfel de oameni. Sărut-mâna, bunicule!
POVESTEA UNUI OM DEDICAT ȘCOLII Elev: Niță-Pârvu George Andrei Școala Gimnazială din comuna Vărbilău Profesor coordonator Ivan Cătălina
Profesorul… Un om care crește din nou, întinerește cu fiecare generație de elevi pe care o formează, o educă. Un om devotat profesiei, școlii, un om de care te legi dincolo de cuvinte, un om care îți marchează viața, destinul. Un astfel de om este și domnul profesor Brezeanu Gheorghe. Un om mic, cu un suflet uriaș, care te vrăjește cu ochii săi senini și cu poveștile minunate pe care acești ochi albaștri le ascund. A fost o experiență impresionantă să pot sta de vorbă cu un asemenea OM.
Reporter: Aș vrea să știu dacă aveți o experiență de viață mai frumoasă, ceva care v-a marcat în vreun fel? B.G.: Sunt mai multe „clipuri” care m-au marcat: întemeierea unei familii, nașterea copiilor, apariția nepoților și studiile universitare. R: În ce fel v-a marcat viața întemeierea unei familii? B.G.: Viața mea nu a fost una ușoară. Am avut o copilărie grea, marcată de mari privațiuni. Unele au fost de ordin social-economic: secetă, foamete, sărăcie, cote, cartele pentru pâine, altele de ordin familial, am rămas orfan de mamă la doi ani (oftează). R: În ciuda vieții grele pe care ați avut-o, nu ați renunțat la școală? B.G.: Nu. Mi-am început studiile la Slănic, unde am făcut studiile primare și gimnaziale (clasele VVII – așa era pe atunci). Deși învățam bine, am mers la Școala profesională de ucenici de pe lângă Uzina Mecanică Plopeni. Mi-am continuat liceul tot la Slănic (dar la seral). Am urmat apoi Institutul Pedagogic de Învățământ superior din Suceava și Facultatea de Filologie, specialitatea rusă-română la Universitatea București. Am fost șef de promoție la nivel profesional, liceal și universitar. După terminarea studiilor, am fost profesor titular la Școala Generală Căldărești, comuna Pogoanele, județul Buzău, sat ce apare la un moment dat undeva în opera lui Marin Preda. După doi ani, voiam neapărat să mă întorc acasă, eu sunt „ținut” foarte tare de rădăcini, de vatră, iar din 1976 și până în 2013 am profesat la Școala Gimnazială Coțofenești. Am predat limba rusă, inițial, (până în 2010), iar din 1990 și limba română. Mi-am lăsat o parte 93