AMINTIRI DIN COPILĂRIA LUI TOMA CĂLINESCU Elev: Coleșiu Bogdan Andrei Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza”, Ploiești Profesor coordonator: Chelaru Oana
Reporter: dumneavoastră?
Puteți
să
ne
spuneți
câteva
lucruri
despre
T.C.: Sunt Toma Călinescu, născut în Ploiești la 22 Aprilie 1928. De profesie sunt inginer constructor, am făcut liceul Sfântul Petru și Pavel, acuma Mihai Viteazul. Am intrat la facultate, am lucrat și am fost șeful serviciului de investiții la Sfatul Popular al regiunii Ploiești. În timpul când Râmnicul Sărat, Buzău, Ialomița cu Călărași, cu Urziceni și Pucioasa făceau regiunea Ploiești, așa de mare era regiunea Ploiești! Am contribuit la realizarea multor lucrări din Ploiești, printre care au fost: fabrica de pâine de la bariera Boldești, magazinul Omnia din Ploiești, ultimele lucrări pe care le am avut eu. Am făcut fabrici de pâine la Văleni, la Râmnicul Sărat, Nehoi, la Doicești. În 1958 m-am mutat cu locuința la Scăieni. La Ploiești aveam casa părintească situată pe strada Hașdeu și m-am mutat la Scăieni unde am făcut un pas nemaipomenit de bun; aer curat, liniște, casă, grădină și de toate. Am trei copii, două fete și un băiat, el inginer constructor din facultatea de instalații făcută la București, o fată profesoară de franceză la Cluj, la universitatea din Cluj, și o fată care e medic stomatolog la Scăieni. Și cam asta ar fi. Puteți să ne povestiți despre copilăria dumneavoastră? T.C.: Copilăria am făcut-o la Ploiești, am făcut școala primară unde e școala pedagogică acuma, înainte pe strada Carmen Silva, acum nu știu cum i-o mai zice. Și am făcut clasa I și clasa a II-a când școala era mixtă, și ne-am mutat și pe băieți ne-a dat afară, și ne-au repartizat la școala Numărul 1 din Ploiești, situată vis-a-vis de cinematograful Roxy, sau acuma i se zice Tineretului. Înainte aveam așa: când terminai clasa primară te repartiza să te duci la un liceu. Eu am vrut să mă duc la Liceul Militar și învățătorul pe care l-am avut nu mi-a permis asta. Că „eu nu fac școala militară, eu fac altceva, nu sunt supusul ordinii” și am făcut o școală civilă și am dat admitere la Liceul Sfântul Petru și Pavel. Am avut 4 clase, se numea „gimnaziu” și îți făcea, când terminai clasa a IV-a, că ai dat examenul de admitere la liceu, că ai dat Capacitatea, așa se numea. Și după ce am terminat clasa a V-a, VI-a, VII-a, VIII-a; a VIII-a echivalează cu clasa a XII-a de astăzi; după ce am terminat clasa a VIII-a, am dat Bacalaureatul, deci, dădeam trei examene. După ce terminai clasa a IV-a primară, dacă nu te ținea, nu aveai posibilitatea de a învăța sau d-astea, făceai o școală profesională. Nu mai spun! Erau separate școlile de fete de băieți, nu erau școli mixte, era școală primară de fete, școală primară de băieți, liceu de fete, liceu de băieți, liceu de comerț de fete și de băieți, liceu industrial de fete și de băieți. Și după ce terminai un liceu industrial, aveai posibilitatea să te duci la o facultate dacă te ținea cureaua. Cum ziceam adineauri, Capacitatea o dădeai cu profesorii de la clasă, dar când dădeai Bacalaureatul se făcea cu o comisie străină: cei din Ploiești, de exemplu, se duceau la Iași, ăla de la Iași se ducea la Cluj, ăla de la Cluj se ducea la Sibiu, cei de la Sibiu veneau la Ploiești; iar președinte de comisie era întotdeauna un profesor universitar. Și Bacalaureatul se dădea la șapte materii: la română, la franceza, la matematică, fizică, chimie, dreptul și încă o materie... religie! Și când au schimbat sistemul de învățământ? Ați prins și dumneavoastră o parte dintre schimbări? T.C.: După, în ‟48, au venit și au reformat liceul. N-a mai fost liceu cu opt clase, au făcut liceu cum faceți dumneavoastră cu clasa a XI-a, a XII-a. Pe urmă s-au făcut liceele mixte. Pe vremea mea, eu am prins 47