Profetul Daniel

UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ TEOLOGIE PASTORALĂ

PROFETUL DANIEL – PROFILUL SCRIPTURISTIC, RABINIC ȘI PATRISTIC –

PROFESOR: Lect. univ. dr. STELIAN PAȘCA-TUȘA

STUDENT: SERGIU DAN MAXIM

CLUJ-NAPOCA 2019

DANIEL (în ebraică: ‫ = דָּ נִ ּיאֵ ל‬Dumnezeu este judecătorul meu sau judecătorul lui Dumnezeu), fiul unei familii nobile, a fost dus în captivitatea babilonică de către Nabucodonosor în al IV-lea an al domniei lui Ioachim (605 î.H.). Se face remarcat prin tâlcuirea visurilor lui Nabucodonosor, iar ca răsplată primește funcția de locțiitor regal. În scrierile vechitestamentare este menționat cu preponderență în cartea care îi poartă numele și îi descrie viața. Lecturând cartea care îi poarte numele descoperim faptul că Daniel a fost unul dintre cei patru tineri de viță nobilă din fiii lui Iuda (Dan. 1,6) care au fost aleși de Așpenaz, mai marele famenilor lui Nabucodonosor, ca să slujească la palatal regelui. Aceștia urmau să fie inițiați în limba, istoria și datinile caldeene vreme de trei ani, ca să poată corespunde demnităților în care urmau să fie numiți. Pe lângă calitățile trupești și intelectuale, Daniel s-a remarcat prin statornicia sa în legea părintească. Pentru a nu se întina prin gustarea din bucatele și din vinul de la masa regelui, Daniel a cerut îngăduința de a mânca doar bucate din zarzavaturi și de a bea numai apă (Dan. 1, 8-13). Referitor la familia sa Scriptura nu ne oferă informații, însă Iosif Flaviu susține că Daniel și ceilalți tineri s-au remarcat prin inteligență, făceau parte din familia regală, fiind rudenii apropiate cu regele Sedechia. „Tot el menționează că Daniel era mai dibaci decât ceilalți, mai ales în tălmăcirea viselor, iar acest har al lui era un dar al lui Dumnezeu” (Antichități Iudaice 10,10; cf. Dan. 1,17). Daniel s-a făcut remarcat înaintea lui Nabucodonosor prin capacitatea sa de a cunoaște conținutul unui vis și de a descoperi înțelesul acestuia (Dan. 2, 26-47). Acest fapt i-a adus multă prețuire înaintea regelui, încât acesta a poruncit ca, de îndată, să fie pus guvernator peste tot ținutul babilonului și căpetenie peste toți înțelepții Imperiului (Dan. 2,48). În urma descifrarii și tâlcuirii unor cuvinte scrise de o mână tainică pe un perete din sala în care regele Belșațar ținea un ospăț, Daniel a fost numit al treilea conducător în Imperiu după rege (Dan. 5,29). În timpul domniei lui Darius Medul, Daniel și-a păstrat demnitatea fiind numit, alături de încă două personae, dregător peste cei 120 de satrapi (Dan. 6, 2-3). Datorită priceperii sale, regele avea de gând sa îl numeacă pe Daniel mai mare peste tot regatul, dar datorită uneltirilor celorlați satrapi a fost aruncat într-o groapă cu lei. Reușind să scape, Daniel a continuat să rămână mare demnitar până în primul (Dan. 1,21; 6,28) sau al treilea an (Dan. 10,1) al domniei lui Cirus cel Mare. În scrierile noutestamentare, sunt amintite două profeții făcute de profetul Daniel. Hristos preia profeția din Daniel 9,27 (Mt. 24, 15/Mc. 13, 14). În interpretarea acestui text, bibliștii spun ca Mântuitorul fie a prorocit momentele prin care a trecut Ierusalimul în anul 70 d. Hr., când romanii au arat Ierusalimul cu plugul, fie s-a referit la momentul Parusiei. Pe lângă această profeție, Hristos, în momentul în care este în fața arhiereului Caiafa face aluzie la prorocia din Daniel 7,13, arătând astfel faptul ca profeția făcută de Daniel se împlinește, El fiind Fiul Omului (Mt. 26,64/Mc. 15,62) În scrierile rabinice, Profetul Daniel își păstrează statutul de om înțelept. Astfel, Talmudul îl socotește cel mai înțelept al vremii sale, dar nu îl consideră profet. Conform lui Josippon, lui Daniel i s-ar datora și edictul lui Cirus, prin care regele a încuviințat întoarcerea evreilor pe pământul lui Israel și reconstruirea Templului. Daniel apare și ca erou al unor povești tardive, consemnate în scrierile apocrife, Manuscrisele de la Marea moartă, dar și în literatura midrașică.

(Wigoder, Geoffrey et al., Enciclopedia Iudaismului, ed. Radu Lupan şi George Weiner). În ceea 1

ce privește moartea lui Daniel sunt mai multe păreri, unii afirmă că ar fi rămas în Babilon, alții afirmă că s-ar fi întors în Palestina. De exemplu Josippon afirmă că s-ar fi retras la Șushan, unde ar fi trăit tot restul vieții (Encyclopaedia Judaica, Second Edition). În scrierile patristice, Profetul Daniel este amintit de importanți Sfinți Părinți și scriitori bisericești: Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Isaia Pustnicul, Calist și Ignatie Xanthopol și istoricul Iosif Flaviu. Astfel, Sf. Ioan Gură de Aur, într-o omilie rostită la începutul Postului Mare, îl dă ca exemplu de postitor pe Profetul Daniel, arătându-le credincioșilor faptul ca datorită postului, acesta a scăpat din cuptorul cu foc și din groapa cu lei: ,,Însoţit de post a intrat şi Daniel în groapa cu lei şi a ieşit de acolo ca şi cum ar fi fost între oi blânde”; ,, Tot însoţiţi de post au intrat şi cei trei tineri în cuptorul cel din Babilon” (Sfantul Ioan Gură de aurOmiliile despre pocainta; Omilia a cincea). Într-unul din răspunsurile pe care Sfântul Maxim Mărtirisitorul i le dă lui Talasie îl citează pe profetul Daniel spunând: ,,Cu aceastea consună și cuvântul pe care marele Daniel…”. Pe lângă faptul că îi atribuie profetlui Daniel atributul de ,,mare” ceea ce înseamnă ca Daniel este o personalitate importantă, Sfântul Maxim se folosește de replica profetului din Daniel 4; 22, 23 pentru a demonstra că păgânii aveau cunoștința unei legi naturale. (Maxim Mărturisitorul, „Răspunsuri către Talasie. Nabucodonosor, sluga Domnului”).

La fel ca și Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuviosul Isaia Pustnicul îl dă exemplu pe Profetul Daniel, doar că Isaia Pustnicul scoate în evidență că Daniel îl dorea și îl iubea pe Dumnezeu. Isaia Pustnicul scoate în evidență și devotamentul pe care Daniel l-a avut față de slujba pe care a primit-o de la conducător: ,,Să împlinim slujirile noastre, neascultând de lenea trupului, ca Daniel care a voit mai degrabă să moară, decât să părăsească slujirile, pe care le împlinea în fiecare zi” (Isaia Pustnicul, „Cuvântul II,” în Filocalia 12). În al VIII-lea volum al Fiocaliei suntem îndemnați sa fim asemenea profetului Daniel, care: ,,voia mai bine să moară decît să fie lipsit, fie şi măcar o clipă, de rugăciune” ( „Metodă și regulă foarte amănunțită pentru cei ce-și aleg să viețuiască în liniște și singurătate” în Filocalia 8) În concluzie Profetul Daniel este una dintre cele mai importante personaje veterotestamentare, fiind un exemplu pentru toți creștinii, în special pentru tineri. Acesta a avut un rol deosebit de însemnat în ceea ce privește păstrarea credinței evreilor în perioada robiei Babiloniene. Aici el a l-a mărturisit pe Dumnezeu atât în fața conaționalilor săi cât și în fața babilonienilor, arătând tuturor puterea și măreția lui Dumnezeu. Tinerii ar trebui sa preia de la Profetul Daniel smerenia (pe care a păstrat-o cu toate că a ajuns să dețină funcții foarte importante), râvna cu care îl iubea pe Dumnezeu și faptul că nu a renunțat la credința sa indiferent de poziția pe care a avut-o în stat, faptul că nu a renunțat la post cu toate că putea să se bucure de mâncăruri specifice curții regale, faptul că iubea rugăciunea, dar totodată și seriozitatea cu care și-a îndeplinit îndatoririle pe care le-a avut.

2

Bibliografie: Biblia sau Sfânta Scriptură versiune diortosită după septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului Ioan Gură de Aur, Omilii despre pocăinţă. La Profeţii Iona, Daniel şi la cei trei tineri, trad.

Dumitru Fecioru; Bucureşti, IBMO, 1998 Filocalia Vol. III, Sfântul Maxim Mărturisitorul, trad. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, editura Harisma, București 1991 Filocalia Vol. XII, Cuviosul Isaia Pustnicul, trad. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, editura Harisma, București 1991 Filocalia Vol. VIII, trad. trad. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, editura Harisma, București 1991 Introducere în Vechiul Testament, coord. Ioan Chirilă, București: Basilica, 2018 Wigoder, Geoffrey et al., Enciclopedia Iudaismului, ed. Radu Lupan şi George Weiner, Bucureşti: Hasefer, 2006 Skolnik, Fred et al., Encyclopaedia judaica, Farmington Hills: Keter Publishing House, 2007 Chirilă Ioan, Bud Paula, Pașca-Tușa Stelian, Șopterean Bogdan, Vechiul Testament în scrierile bibliştilor ortodocși români: ghid bibliografic Cluj-Napoca: PUC, 2018.

3