Issuu on Google+


Opera lui Matei Enric este precum un roman al lui Boris Vian: redă realitatea proiectată “prin atmosfera piezișă și fierbinte, pe un plan referențial neuniform și ondulat și prezentând distorsiuni”, după cum spunea, despre sine însuși, autorul romanului Spuma zilelor. La capătul unui deceniu de schițe, texte și desene, în care artistul reface demersul alchimistului medieval, ne aflăm în fața unui poem trist, încărcat de un lirism profund și grav. Matei Enric cultivă, cu o erudiție implicită, un echivoc fundamental. Ne propune o viziune mistică, însă netributară unei religii anume, o viziune care revendică repertoriul iconografic de motive comune tuturor religiilor, în care fiecare citește ce vrea. Dincolo de filonul tragic, fatalist, privitorul perplex este, în fața lucrărilor sale, martorul unui moment de har. Tăcerea profundă și necesară contemplării îi dezvăluie acestuia sensurile cele mai tulburătoare ale acestei opere, sensuri etern umane și universal valabile. Solve et coagula nu este formula procesului alchimic menit să închege piatra filozofală, să găsească elixirul tinereții, sau să prefacă un metal comun într-unul nobil. Solve et coagula este acel proces magic, încărcat semantic la sursele misticismului medieval, în care religia și spiritualitatea se suprapun. Și nu în ultimul rând, Solve et coagula este un tribut plătit de artist atracției față de modul de a înțelege lumea a alchimistului, pentru care orice lucru trebuie să treacă printr-un proces îndelungat de facere, coacere și prefa-cere. Natura își ia timpul ei, nimic nu țâșnește din nimic, fiecare mugur crește,

devine, evoluează. După un proces îndelungat, în care artistul a zămislit forme și idei congruente au rezultat zece lucrări, citibile deopotrivă împreună și separat, pe principiul unitate în diversitate. Solve et coagula este întâi de toate un demers spiritual, care propune o glossă pe marginea ideilor de destin, destinație, evoluție spirituală și căutarea unui sens al devenirii. Omul, mistuit de propria-i dorință de viață, îsi asumă destinul său trecător în acestă lume. Precum un foc, consumă în totalitate combustibilul care îi este sursă, în lipsa unui reper transcendent, această patimă devine propriul rug, ardere de tot, fără puțință de tăgadă sau eschivă. Și, deși este dublată de angoasă, consumarea până la capăt a propiului destin îl apropie pe om de purificare. Spovedania, ca și Sclavul, vorbesc despre raportul de putere dintre personajul dominant și cel dominat, în care senzualitatea este una nereticentă și esențializată. Priveghi este despre memento mori, atât de crunt și abrupt, încât nimeni, în afara unui muzeu, nu și l-ar lua acasă, pe perete. Autoflagelarea (A doua piele) este, în viziunea lui Matei Enric, dar nu numai a lui, o formă de devenire. Autoflagelarea este despre trei stadii ale aceluiași trup, purificat de suferință, cu vălul de pe coapse - ghilimele ale unui prea bine cunoscut citat. Solve et coagula o este formulă cu caracter universal, o lege imuabilă, programatică. Solve


et coagula este despre omul contemporan, umil războinic pornit la o luptă deja pierdută, cu timpul care se scurge inexorabil, cu devenirea sa și a alor săi, cu propria viață care trece pe lângă el. El își strigă frica în trompeta spiralată precum șarpele Uroboros, și este tras înainte de femeia sa, care a purces grea (așa precum opera crește înlăuntrul propriului creator). Ei sunt înconjurați de haite flămânde, care devoră spațiu și timp. Jur împrejurul scenelor crude, pentru a compensa sau sublinia, găsim detalii de decorație de un insuportabil rafinament. Înainte de a da posibilitatea timpului să valideze demersul artistic al lui Matei Enric, îmi arog dreptul de a afirma azi, aici și acum, că ne aflăm în fața unui destin artistic de excepție. Forța viziunii sale nu este trădată, ci potențată de capacitatea mijloacelor de expresie pe care le deține. Truda și frământarea îl iau părtaș pe privitor, al cărui ochi interior va cere de aici încolo să vadă mult mai mult.

Matei Enric (născut în 1978) trăiește și lucrează în București. Între expozițiile recente la care a participat, menționam : expoziția "Identități" la Institutul Francez din București (curator Armelle de Saint Dezauzie), a cincea ediție a EU Open House – Ambasada Română din Washington si Biblioteca din Cleveland Park ( SUA) în 2011, și expoziția "A Symphony of Symbolism" la Agora Gallery (New York, SUA) în 2008. Tot în 2008 a avut loc și expoziția personală "Gotic" de la Galeria La Perne (curator Cosmin Năsui). Folosind panouri ample, de lemn vechi, recompuse din bucați, ca într-un puzzle uriaș, ce preiau și distilează formule stilistice proprii artei primitive într-un discurs recuperator, Matei Enric compune prin refacerea fragmetului. Senzația de atemporalitate pe care o trezesc lucrarile lui, artistul o justifica astfel : "Prin arta mea, încerc să preiau elemente aparținând unui alt timp, pe care le traduc într-un limbaj propriu artei contemporane. Compozițiile mele, modul în care se decupează lucrarea de spațiul neutru al peretelui, raportul dintre elementele compoziționale, toate au rostul de a crea un spectacol vizual, de a transmite o stare și au ca fundament armonia ce există în natură". Va așteptăm să participați la vernisajul expoziției ce va avea loc Joi, 13 iunie, ora 19.00 in Galeria Alchemia - Calea Moşilor, 95.

Mădălina Mirea. Curatorul expoziției

http://matei-enric.blogspot.com/ http://alchemia.ro/


SOLVE ET COAGULA tempera/lemn, ansamblu 2 piese 185 x 185 cm


SCLAV tempera/lemn, ansamblu 3 piese 150 x 128 cm


PRIVEGHI tempera/lemn, ansamblu 4 piese 113 x 169 cm


PHOENIX tempera/lemn, ansamblu 2 piese 167 x 74 cm


SPOVEDANIE tempera/lemn, ansamblu 3 piese 169 x 118 cm


AUTOFLAGELARE (A DOUA PIELE) tempera/lemn, ansamblu 3 piese 180 x 137 cm


INVOCATIE tempera/lemn, ansamblu 3 piese 136 x 128 cm


IN ABSENTIA tempera/lemn, ansamblu 3 piese 135 x 135 cm


HETAIRA (detaliu) - tehnica mixta/carton, 225 x 75 cm


Catalogul expozitiei Solve et Coagula