Ghidul romaniei intreprinzatoare 2017 - av.Coltuc

GHIDUL ROMANIEI INTREPRINZATOARE 2017

BUCURESTI 2017 Cuvant inainte

avocat COLTUC MARIUS VICENTIU În 2017, legile se modifică în fiecare lună, după cum a anunțat deja noul Guvern.

Zeci de modificări fiscale au intrat deja în vigoare, iar nerespectarea lor poate atrage amenzi substanțiale din partea Fiscului și a celorlalte autorități de control Detineti o firma sau sunteti asociat la vreo firma in Romania?

Cititi cu atentie acesta carte online gratuita!

Procedurile sunt actualizate la data de 01.02.2017

Avocat COLTUC MARIUS VICENTIU www.coltuc.ro avocat@coltuc.ro

STRUCTURA CARTE

I Financiar – Contabil 1.1 Obligații de plată și obligații declarative; 1.2 Termene limită pentru depunerea declarațiilor și a raportărilor financiare către stat; 1.3 Modificări legislative care țin de taxe, impozite, controale, formulare; 1.4 Sancțiuni aplicabile în acest domeniu; 1.5 Accesarea de fonduri europene

II. Resurse umane 2.1 Relații de muncă cu angajații și obligații legale din acest domeniu; 2.2 Drepturi și obligații impuse de lege pentru angajatori și salariați; 2.3 Contracte de muncă – întocmire și raportarea în Revisal; 2.4 Contribuții sociale, concedii, indemnizații obligatorii;

III Juridic – Administrativ 3.1 Probleme juridice de afaceri; 3.2 Proceduri noi în relația cu statul și obligații legale noi ale companiilor; 3.3 Problemele cu dreptul în toate formele sale 3. 4 Proceduri judiciare, drepturile, taxele și obligațiile unei persoane implicate într-un proces;

Înregistrări fiscale obligatorii pentru firme 2017: Ce declari la Fisc la început de an? În funcție de situația financiară și indicatorii obținuți în 2016, firmele trebuie să raporteze la Fisc, la începutul anului, o serie întreagă de informații. Indiferent că este vorba, de exemplu, de schimbarea perioadei fiscale sau de aplicarea sistemului de TVA la încasare, contribuabilii au anumite formulare de depus. Din acest motiv, astăzi prezentăm o listă completă a obligațiilor declarative pentru începutul anului 2017 și informații utile despre când și dacă trebuie să le depui și tu pentru afacerea ta.

1. Pentru TVA A) Pentru declararea perioadei fiscale Reguli generale: 

cei care în 2016 au avut perioada fiscală trimestrială și până la 31.12.2016 au o cifră de afaceri de sub 454.110 lei și n-au făcut nici o achiziţe intracomunitară (AIC) de bunuri în 2016 rămân cu perioada fiscală trimestrială => depun declarația 094 (noul Cod Fiscal, art.

322 alin. 16);



cei care în 2016 au avut perioada fiscală trimestrială și până la 31.12.2016 au o cifră de afaceri peste 454.110 lei trec la perioada fiscală lunară => depun declarația 010;



cei care în 2016 au avut perioada fiscală lunară și până la 31.12.2016 au o cifră de afaceri sub 454.110 lei trec la perioada fiscală trimestrială => depun declarația 010;



cei care în 2016 au avut perioada fiscală lunară și până la 31.12.2016 au o cifră de afaceri peste 454.110 lei nu depun nimic.

Observația 1: Prin cifra de afaceri (CA) se înțelege "o cifră de afaceri din operaţiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere şi/sau neimpozabile în România conform art. 275 şi 278, dar care dau drept de deducere conform art. 297 alin. (4) lit. b)", adică total livrări/prestări din deconturile de TVA (inclusiv intracomunitarele, exporturile, scutitele etc.), NU doar sumele cuprinse în clasa 70 din balanța contabilă.

Observația 2: Legea stabilește că plafonul pentru încadrare în TVA trimestrial/lunar este de 100.000 de euro și că "echivalentul în lei al plafonului de 100.000 euro, prevăzut la art. 322 alin.

(2) din Codul fiscal, în orice situaţie, se determină pe baza cursului de schimb comunicat de Banca Naţională a României valabil pentru data de 31 decembrie a anului precedent".

Declarația 094: Până la 25.01.2017, de către cei ce au avut perioada fiscală trimestrială în 2016 și rămân cu perioada fiscală trimestrială.

Declarația 010: Până la 15.01.2017, de către cei ce au avut perioada fiscală trimestrială în 2016 și trec la perioada fiscală lunară SAU cei care au avut perioada fiscală lunară și trec la perioada fiscală trimestrială.

B) Pentru sistemul de TVA la încasare Reguli generale: 

cei care au aplicat TVA la încasare în 2016 trebuie să urmărească: o dacă la 31.12.2016 au CA > 2.250.000 de lei, trebuie să treacă obligatoriu la TVA normal și să depună 097 (observație: dacă plafonul se depășea în cursul anului, D097 trebuia depusă până pe data de 25 a lunii următoare celei în care s-a depășit plafonul); o dacă la 31.12.2016 au CA < 2.250.000 de lei, atunci ei pot:



fie să continue aplicarea sistemului de TVA la încasare și nu trebuie să depună nimic;



fie să solicite scoaterea din aplicarea sistemului de TVA la încasare (în orice lună între zilele de 1-25 ale lunii);



cei care nu au aplicat TVA la încasare în 2016 trebuie să urmărească: o dacă la 31.12.2016 au CA > 2.250.000 de lei, atunci rămân cu TVA normal și nu trebuie să depună nimic; o dacă la 31.12.2016 au CA < 2.250.000 de lei, atunci ei pot: 

fie să opteze pentru aplicarea sistemului de TVA la încasare și trebuie să depună 097 (opțiunea se poate face numai la începutul anului, până la 25 ianuarie, și e obligatorie până la sfârșitul anului în care s-a optat, dacă nu se depășește plafonul);



fie să continue aplicarea sistemului normal și nu depun nimic.

Observația 1: Prin CA înțelegem "o cifră de afaceri din operaţiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere şi/sau neimpozabile în România conform art. 275 şi 278, dar care dau drept de deducere conform art. 297 alin. (4) lit. b)", adică total livrări/prestări din deconturile de TVA (inclusiv intracomunitarele, exporturile, scutitele etc.), nu cls 70 din balanța contabilă.

Observația 2: Sucursalele NU intră în sfera de aplicare a sistemului de TVA la încasare.

Declarația 097: Obligatorie până la 25.01.2017 de către cei care nu au aplicat TVA la încasare și vor să-l aplice în 2017.

Declaratia 097: Între zilele de 1-25 ale lunii, în orice lună, de cei care au aplicat TVA la încasare în 2016 și nu vor să-l mai aplice în 2017.

Declarația 097: Până pe data de 25 a lunii următoare perioadei fiscale în care s-a depășit plafonul, de cei care aplică TVA la încasare și depășesc plafonul.

C) Pentru diverse date informative Observație: Conform art. VI din OUG nr. 84/2016, depunerea D392A și D392B se suspendă până la 31.12.2019.

2. Pentru impozit pe dividende Cei care au distribuit în 2016 dividende (adică le-au mutat din 117 în 457 în baza unei decizii de distribuire) și nu le-au ridicat trebuie să plătească impozitul aferent acestora până pe 25.01.2017 cel târziu și să și declare acest impozit în declarația 100.

Declarația 100: Până la 25.01.2017 - impozit pe dividende pentru dividendele distribuite în 2016 și neridicate până la 31.12.2016.

Observația 1: Pentru dividendele distribuite începând cu 01.01.2016, cota de impozit pe dividende este 5%, indiferent de ce an aparțin acele dividende. Important este ca decizia de distribuire (mutare din 117 în 457) să fie emisă în 2016.

Observația 2: Pentru dividende nu se datorează deloc contribuția la sănătate, nici în 2016, nici în 2017 și nici în anii următori, dacă cel care primește veniturile din dividende are și venituri din salarii, persoană fizică autorizată etc.

3. Pentru impozite cu reținere la sursă Cei care au reținut la sursă diverse impozite și le-au plătit (dividende, drepturi autor etc.) trebuie să depună declarația 205 până în ultima zi a lunii februarie.

Declarația 205: Până la 28.02.2016 de cei care au reținut la sursă diverse impozite și le-au plătit (dividende, drepturi autor etc.).

4. Pentru impozite nerezidenți Cei care au plătit diverse sume către nerezidenți, sume supuse impozitului pe veniturile nerezidenților, trebuie să depună o declarație informativă privind aceste venituri, chiar și în cazul în care ele au fost scutite, pânî în ultima zi a lunii februarie.

Declaraţia 207: Până la 29.02.2016 de cei care au plătit sume supuse impozitului pe veniturile nerezidenților. Este declarație nouă, aprobată prin Ordinul Fiscului nr. 2.695/2016.

Atenție! Pentru a putea depune declarația, nerezidentul trebuie să aibă cod de identificare fiscală în România.

5. Pentru impozit micro Pentru cei care erau micro la 30.09.2016, se verifică dacă nu cumva au depășit până la 31.12.2016 pragul de 100.000 de euro (la cursul publicat în 31.12.2015, adica 1 euro = 4.5245 lei), deci 452.450 lei SAU dacă au obținut venituri din consultanță mai mari de 20% din totalul veniturilor. Dacă da, atunci ei trec la impozit pe profit chiar din trimestrul IV din 2016 și trebuie să depună 010 până pe 15.01.2017.

Atenție! Nu se depune declarația 100 la trimestru, ci numai declarația 101 la 25.03.2017 pe tot anul.

Declarația 010: Până la 15.01.2017, că au trecut la impozit pe profit de la 01.10.2016, calculul de impozit pe profit făcându-se strict începând cu trimestrul din care au trecut la impozit pe profit.

Pentru cei care rămân micro conform regulii de mai sus, înseamnă că vor fi micro și în 2017 și nu se depune nimic.

Pentru cei care sunt plătitori de impozit pe profit la 31.12.2016 (inclusiv cei care au trecut la impozit pe profit conform regulii de mai sus în trimestrul IV din 2016), se verifică dacă la 31.12.2016 nu depășesc pragul de 100.000 de euro (la cursul publicat în 31.12.2016, adica 1 euro = 4.5411 lei), deci 454.110 lei și nici nu au avut venituri din consultanță în 2016 mai mari de 20% din totalul veniturilor. Dacă se îndeplinesc ambele condiții, atunci ei trec obligatoriu la micro de la 01.01.2017 și depun 010 până la 31.03.2017.

Declarația 010: Până la 31.03.2017, că au trecut de la impozit pe profit la impozit pe veniturile microîntreprinderilor de la 01.01.2017.

Pentru cei care sunt plătitori de impozit pe profit în ianuarie 2017 (inclusiv cei care abia au trecut la 01.01.2017, dar și cei ce erau mai de mult timp și au rămas plătitori de impozit pe profit și în 2017), se verifică dacă la 31.12.2016 nu depășesc suma veniturilor de 500.000 de euro = 2.270.550 lei (cu cursul publicat în 31.12.2016, adică 1 euro = 4.5411), și nici nu au avut venituri din consultanță în 2016 mai mari de 20% din totalul veniturilor. Dacă se îndeplinesc ambele condiții, atunci ei trec obligatoriu la micro de la 01.02.2017 și se depune D010 și D101 pe luna ianuarie 2017 până la 25.02.2017.

Declaratia 010: Până la 25.02.2017, că au trecut de la impozit pe profit la impozit pe veniturile microîntreprinderilor de la 01.02.2017.

Mare atenție la cum calculați veniturile pentru încadrarea în plafon: conform art. 53 din Codul fiscal (atenție la reduceri comerciale, diferențe de curs etc.).

Observația 1: Cei care au obligația să aplice impozit pe venit micro de la 01.01.2017 pot opta pentru impozit pe profit, dacă au capitalul social de minimum 45.000 de lei. Opțiunea este definitivă și se menține atâta timp cât capitalul social este de minimum 45.000 de lei.

Observația 2: Cei care au obligația să aplice impozit pe venit micro nu intră în aria de aplicare a impozitului specific pentru restaurante, hoteluri etc.

6. Pentru impozit profit Pentru cei care plătesc impozitul cu calcul trimestrial: Dacă îndeplinesc condițiile (s-au înființat înainte de 2016, n-au pierdere fiscală la 2016, n-au fost în inactivitate temporară în 2016, n-au fost plătitori de impozit micro în 2016), atunci pot opta pentru plata impozitului cu plăți anticipate. Dacă optează, se depune declaraţia 012.

Declarația 012: Până la 30.01.2017, că vor să treacă la sistemul de plăți anticipate de la 01.01.2017.

Pentru cei care plătesc impozitul cu plăți anticipate: Dacă au trecut cel puțin doi ani de când îl aplică, pot opta să nu-l mai aplice. Dacă optează să nu-l mai aplice, trebuie să depună 012.

Declarația 012: Până la 30.01.2017, că vor să iasă din sistemul de plăți anticipate de la 01.01.2017.

Pentru cei care desfășoară activitate conform codurilor CAEN 5510 - "Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare", 5520 - "Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată", 5530 - "Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere", 5590 - "Alte servicii de cazare", 5610 - "Restaurante", 5621 - "Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente", 5629 "Alte servicii de alimentaţie n.c.a.", 5630 - "Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor", de la 01.01.2017 aplică impozitul specific aprobat prin Legea nr. 170/2016 => ar tebui să depună 010 până la 15.01.2017, însă nu există încă formular 010 care să cuprindă acest impozit.

7. Pentru salarii

Pentru declararea perioadei de depunere a 112 și plata impozitului și contribuțiilor.

Condițiile ca depunerea 112 și plata să fie trimestriale sunt: 

ONG-uri cu până în trei salariați în 2016;



plătitori de impozit venit micro cu până în trei salariați în 2016;



plătitori de impozit pe profit cu venituri până în 100.000 de euro și până în trei salariați în 2016;



PFA-uri și persoane fizice angajatori.

Cei care în 2016 au avut perioada fiscală trimestrială: Dacă la 31.12.2016 nu mai îndeplinesc condițiile pentru perioada trimestrială trebuie să treacă la perioada lunară și să depună 010. De asemenea, dacă vor să opteze pentru perioada lunară, trebuie să depună 010.

Declarația 010: Până la 15.01.2017, că au trecut la plătitor lunar de la 01.01.2017.

Cei care în 2016 au avut perioada fiscală lunară: Dacă la 31.12.2016 îndeplinesc condițiile pentru perioada trimestrială și vor să aplice perioada trimestrială trebuie să depună 010. Dacă vor să rămână la perioada lunară, nu depun nimic.

Declarația 010: Până la 15.01.2017, că au trecut la plătitor trimestrial de la 01.01.2017.

8. Pentru impozite și taxe locale Declararea clădirilor, terenurilor și mașinilor la direcțiile de impozite locale se face în termen de 30 de zile de la dobândire și impozitul se va datora începând cu data de 1 ianuarie a anului următor. Apoi, tot în termen de 30 de zile trebuie declarată orice modificare aferentă datelor (de exemplu: modificare date proprietate, vânzare, extindere, îmbunătăţire, desfiinţare parţială sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, inclusiv schimbarea integrală sau parţială a folosinţei, precum şi în cazul reevaluării unei clădiri).

Cei care au făcut modificări de folosință sau de valoare asupra clădirilor trebuie să le declare la DITL. Exemplu: Persoana fizică ce deține o clădire și și-a înființat o firmă cu sediul în acea clădire în 2016 trebuie să depună declarație la DITL pentru calculul impozitului, având în vedere folosința mixtă a acesteia.

9. Pentru impozitul pe construcții De la 01.01.2017 NU se mai datorează => trebuie scos din vectorul fiscal al celor care îl aveau.

Declarația 010: Până la 15.01.2017, că nu mai sunt plătitori de impozit pe construcții de la 01.01.2017.

Înregistrări fiscale obligatorii PFA 2017: Ce ai de declarat Fiscului în acest început de an?

Persoanele fizice autorizate (PFA) trebuie să transmită la Fisc, la începutul anului, mai multe informații. În acest scop, contribuabilii au anumite formulare de depus atunci când vine vorba despre impozitul pe venit sau contribuțiile de asigurări sociale. În acest articol, prezentăm obligațiile declarative pentru începutul lui 2017, dar și informații utile despre când și dacă trebuie să depui și tu formularele, dacă ești PFA.

1. Impozitul pe venit Trebuie depusă declarația de impozit pe venit (D200) aferentă anului 2016 până la 25.05.2017. Dacă se dorește ca în 2016 plățile anticipate să nu se calculeze în funcție de venitul realizat în 2016, ci în funcție de un venit declarat în 2017, atunci trebuie depusă, împreună cu D200, și declarația estimativă de venit pe 2017 + Memoriu justificativ. Pentru a se lua în calcul de către Fisc, acestea trebuie depuse cât mai repede.

Atenție! Declarația D200 s-a modificat prin Ordinul Fiscului nr. 3.695/2016.

2. Contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate (CASS) Pentru CASS nu se depune nimic în mod special. La fel ca în anii trecuți, se vor face plăți anticipate în funcție de venitul estimat pe 2017 (care va fi egal cu cel realizat în 2016, dacă nu se depune D220 împreună cu D200) și se vor regulariza cu CASS final în funcție de venitul realizat la sfârșitul anului. Din 2017, baza de calcul lunar a CASS se va limita la cinci salarii medii pe economie.

Contribuția de asigurări sociale (CAS) Trebuie verificată condiția: venitul net din 2016/12 < 35% * 2.681. Dacă condiția se îndeplinește => nu se va mai datora CAS în 2017 => nu se depune D600 și nu vor plăti CAS în 2017, dar nici nu vor avea stagiu la pensie.

Dacă condiția nu se îndeplineste => se va datora CAS în 2017 => se depune D600 (model nou aprobat prin Ordinul Fiscului nr. 3.696/2016).

Cota standard de CAS este 10,5%.

Notă: Prin opțiune, PFA pot alege ca în loc de cota de 10,5% să platească 26,5%.

Opțiunea este posibilă pentru că prin plata cotei de 10,5% nu se va asigura stagiul integral la pensie. Alegerea se face prin Declarația 600, care trebuie depusă la Fisc până la 31.01.2017.

Declarația 600: Până la 31.01.2017 pentru toate PFA, altele decât cele care sunt avocați asigurați la Casa de pensii a avocaților și pensionari.

Calendarul obligațiilor fiscale pe 2017

În prima lună din 2017, contribuabilii au avut deja drum la ANAF pentru depunerea anumitor formulare. În continuare, vă prezentăm lista formularelor şi data limită până la care acestea trebuiau să fie depuse: 15 ianuarie termenul-limită pentru depunerea: 1. Declarației pe propria răspundere privind producția de bere pentru anul 2016. Se depune de către antrepozitarii autorizaţi ca mici producători de bere.

2. Declarației privind informațiile necesare analizei nivelului garanției pentru plata accizelor

care

pot

autorizat/destinatarul

deveni

exigibile. Se

înregistrat/expeditorul

depune înregistrat

de la

către

antrepozitarul

autoritatea

vamală

teritorială.

3. Declarației privind producția de vinuri liniștite realizată și comercializată în calitate de mic producător aferentă semestrului precedent - formular anexă nr.

8. Se depune de către micii producători de vinuri liniştite.

4. Declarației privind achizițiile/livrările intracomunitare de vinuri liniștite efectuate în calitate de mic producător aferentă semestrului trecut- formular anexă nr. 9. Se depune de micul producător de vinuri aflat în cazul prevăzut la pct.21 alin. (23), precum și destinatarul din România prevăzut la pct.21 alin. (25) din HG nr.1/2016 (normele de aplicare la Codul fiscal).

5. Situaţiei eliberărilor pentru consum de ţigarete/ţigări şi ţigări de foi în luna ... anul .... Se depune de către antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi sau importatorii autorizaţi pentru produse din grupa tutunului prelucrat.

6. Situaţiei eliberărilor pentru consum de tutun fin tăiat, destinat rulării în ţigarete/alte tutunuri de fumat în luna ... anul .... Se depune de către antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi sau importatorii autorizaţi pentru produse din grupa tutunului prelucrat.

7. Situației centralizatoare privind achizițiile/utilizările de produse accizabile și livrările de produse finite rezultate în luna ... anul ..., pentru luna precedentă. Se depune de către operatorii economici care dețin autorizații de utilizator final (produse energetice, alcool etilic şi produse alcoolice).

8. Situației centralizatoare privind achizițiile și livrările de produse accizabile pentru luna precedentă. Se depune de către destinatarii înregistraţi şi reprezentanţii fiscali pentru achiziţiile şi livrările de produse accizabile.

9. Situației privind operațiunile desfășurate în antrepozitul fiscal de producție de alcool și băuturi spirtoase pentru luna precedentă. Se depune de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie produse accizabile.

10. Situației privind operațiunile desfășurate în antrepozitul fiscal de producție de vinuri/bauturi fermentate/produse intermediare pentru luna precedentă. Se depune de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie produse accizabile.

11. Situației privind operațiunile desfășurate în antrepozitul fiscal de producție de bere pentru luna precedentă. Se depune de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie produse accizabile.

12. Situației privind operațiunile desfășurate în antrepozitul fiscal de producție tutunuri prelucrate pentru luna precedentă. Se depune de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie produse accizabile.

13. Situației privind operațiunile desfășurate în antrepozitul fiscal de producție de produse energetice pentru luna precedentă. Se depune de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie produse accizabile.

14. Situației privind operațiunile desfășurate în antrepozitul fiscal de depozitare pentru luna precedentă. Se depune de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie produse accizabile.

15. Jurnalelor pentru luna precedentă privind livrările de combustibil destinat utilizării

exclusiv

pentru

aviație

sau

navigaţie.

Trebuie

depuse

de

către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie/ depozitare.

16. Jurnalelor pentru luna precedentă privind achizițiile/ livrările de combustibil destinat utilizării exclusiv pentru aviație sau navigaţie. Se depun de către antrepozitarii autorizați pentru depozitare.

17. Situației privind privind livrările de produse accizabile în luna ... anul ... pentru luna precedentă. Se depune de către operatorii economici care deţin autorizaţii de expeditor înregistrat.

18. Evidenței achiziționării, utilizării și returnării marcajelor pentru luna precedentă. Se depune de către antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi şi importatorii autorizaţi de produse supuse marcării.

Important! Cu toate că nu este declarație fiscal, până pe 15 ianuarie, trebuie depusă declarația INTRASTAT, al cărei prag valoric este în 2017 de 900.000 de lei, atât pentru

introducerile intracomunitare de bunuri, cât şi pentru expedierile intracomunitare de bunuri.

Termenul-limită de transmitere a acestei declarații îl reprezintă întotdeauna data de 15 a lunii următoare celei de referință, chiar dacă într-o lună aceasta este o zi liberă, precum sâmbăta sau duminica. Totuși, declarația poate fi depusă online şi în prima zi lucrătoare care urmeaza datei de 15 (cum a fost cazul în acest an când ziua de 15 a fost într-o duminică), fără penalităţi.

20 ianuarie, termenul pentru formularul 089 20 ianuarie este ultima zi în care poate fi depusă Declaraţia pe propria răspundere pentru îndeplinirea condiţiei prevăzute la art.331 alin.(2) lit.e) pct.2 din Codul fiscal, Formular 089. Se depune de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316 din Codul fiscal stabilite în România, conform art. 266 alin.(2), care au obținut licență de furnizare a energiei electrice în perioada 1 - 31 decembrie și care au activitate principală revânzarea energiei electrice, iar consumul propriu din energia electrică cumpărată este neglijabil.

Declaraţiile cu termenul în 25 ianuarie 1. Declaraţia privind cifra de afaceri în cazul persoanelor impozabile pentru care perioada fiscală este trimestrul calendaristic şi care nu au efectuat achiziţii intracomunitare de bunuri în anul precedent, Formular 094. Se depune de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 din Legea 227/2015, care au utilizat trimestrul ca perioadă fiscală în anul precedent, care nu au efectuat achiziții intracomunitare de bunuri și care nu au depășit plafonul de 100.000 euro.

2. Notificarea pentru încetarea aplicării sistemului TVA la încasare, Formular 097.

Se depune de către persoanele impozabile care depășesc plafonul de 2.250.000 lei, de persoanele impozabile care renunță la aplicarea sistemului TVA la încasare. În ceea ce priveşte persoanele impozabile care aplică sistemul TVA la încasare şi care nu depăşesc în cursul unui an plafonul de 2.250.000 lei, dar care renunţă la aplicarea

sistemului respectiv, prin opţiune, depun notificarea pentru ieşirea din sistem între data de 1 şi 25 ale oricărei luni.

3. Declaraţia privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, Formular 100. Se completează de plătitorii de impozite, taxe și contribuții sociale cărora le revin obligații de plată la bugetul stat. Declaraţia se depune în format electronic sau pe hârtie prin codificarea informaţiilor sub formă de cod de bare. Potrivit normelor în vigoare, contribuabilii mari şi contribuabilii mijlocii, precum şi sediile secundare ale acestora, au obligaţia depunerii prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, prin accesarea site-ului www.e-guvernare.ro.

4. Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit si evidenţa nominală a persoanelor asigurate, Formularul 112. Aceasta se depune pentru luna precedentă de către:  persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, instituțiile prevăzute la art.136 lit. d) - f) din noul Cod fiscal, precum și persoanele fizice care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidența legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.  persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori, precum și entitățile asimilate angajatorului, care au calitatea de plătitori de venituri din activități dependente, instituțiile publice care calculează, rețin, plătesc și suportă contribuții sociale obligatorii în numele asiguratului, precum și orice plătitor de venituri de natură salarială sau asimilate salariilor.

De asemenea, formularul 112 se depune pentru trimestrul precedent (al patrulea din 2016) de către contribuabilii prevăzuți la art. 80 alin. (2) din Codul fiscal. Formularul 112 se completează cu programului de asistenţă ANAF și se transmite prin portalul e-guvernare.ro.

5. Declaraţia informativă privind

impozitul

pe veniturile din

transferul

proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, aferente semestrului precedent - Formular 208. Se depune de către notarii publici.

6. Declaraţia privind veniturile sub formă de salarii din străinătate obţinute de către persoanele fizice care desfşoară activitate în România şi de către persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice şi posturilor consulare acreditate în România pentru luna precedentă - Formular 224. Se depune de către persoanele fizice care obţin salarii din străinătate pentru activităţi în România şi persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice şi posturilor consulare acreditate în România.

7. Decontul de taxă pe valoarea adăugată - Formular 300. Se depune lunar, trimestrial, semestrial sau anual de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 din noul Cod fiscal. Formularul se completează electronic cu ajutorul programului ANAF. 8. Decontul special de taxă pe valoarea adăugată pentru luna precedentă, Formular 301. Se completează de persoanele menționate în instrucțiunile de completare a formularului, pentru fiecare secțiune şi se întocmeşte în două exemplare, semnate şi ştampilate. Formularul se completează cu ajutorul programului de asistenţă pus la dispoziţie de MFP. 9. Declarația privind sumele rezultate din ajustarea taxei pe valoarea adăugată, Formular 307. Se depune de persoanele impozabile prevăzute la art. 280 alin. (6), art. 270 alin. (7), art.310 alin. (7), art.316 alin. (11) lit. a) - e) și g) din noul Cod fiscal.

Declaraţia se depune la organul fiscal în a cărui evidenţă persoana impozabilă este înregistrată ca plătitor de impozite şi taxe, direct sau prin împuternicit, la registratură sau la poştă, prin scrisoare recomandată.

10. Declarația privind taxa pe valoarea adăugată colectată datorată de către persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulat conform art. 316 alin. (11) lit. a) - e), lit. g) sau lit.h) din

Codul fiscal, Formularul 311. Se depune de persoanele impozabile al căror cod de TVA a fost anulat conform art. 316 alin. (11) lit. a) - e), lit. g) sau lit. h) din Codul fiscal și care efectuează în perioada în care nu au cod valid de TVA, livrări și/sau achiziții /prestări de bunuri/ servicii care sunt obligate la plata TVA. Declaraţia se depune, la organul fiscal în a cărui rază teritorială persoana impozabilă îşi are domiciliul fiscal sau în a cărui evidenţă aceasta se află înregistrată ca plătitor de impozite şi taxe.

11. Declarația recapitulativă privind livrările/achizițiile/prestările intracomunitare de bunuri pentru luna trecută, Formular 390 VIES. Se depune de către contribuabilii înregistrați în scopuri de TVA conform art. 316 sau art. 317 din Codul fiscal. Declaraţiile recapitulative se depun lunar numai pentru perioadele în care ia naştere exigibilitatea taxei pentru operaţiunile menţionate la art. 325 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind codul fiscal, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare acesteia.

12. Cererea de restituire a accizelor în cazul vânzărilor la distanţă, pe trimestrul precedent - Formular (anexa nr. 39). Se depune de către vânzători pentru livrările efectuate în cadrul vânzării la distanţă.

Ce taxe şi impozite trebuie plătite până pe 25 ianuarie Potrivit calendarului fiscal al ANAF, până pe 25 ianuarie trebuie comunicată pro-rata provizorie care se va aplica în 2017 și modul de determinare a acesteia. Au această obligație persoanele impozabile cu regim mixt pentru care ponderea operaţiunilor cu drept de deducere în totalul operaţiunilor se modifică în anul curent faţă de anul precedent.

De asemenea, tot până pe 25 ianuarie se solicită pro-rata specială sau se comunică decizia de renunțare la aplicarea pro-ratei speciale aprobate anterior de către persoana impozabilă cu regim mixt, care, în situaţii speciale, solicită MFP aprobarea aplicării unei pro-rate speciale.

Totodată, 25 ianuarie este termenul-limită pentru următoarele taxe și impozite:



Plata impozitului reținut la sursă în luna precedentă - se plătește de către contribuabilii care obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală, din premii și jocuri de noroc, obținute de nerezidenți sau din alte surse;



Plata impozitului pe dividende în cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale. Se plătește de către persoanele juridice care plătesc dividende către acţionari sau asociaţi și de către persoanele juridice române care distribuie/plătesc dividende către o persoană juridică română conform art. 43 alin.(1) din Codul fiscal;



Plata taxei anuale pentru autorizația de exploatare a jocurilor de noroc (sumele care rezultă din aplicarea procentelor prevăzute în anexă la veniturile estimate de operatorul economic, dar nu mai puțin decât taxa anuală minimală - până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care documentația a fost aprobată; în cazul în care, în cursul anului de autorizare, încasările efective depășesc încasările estimate prin documentația prezentată la data autorizării, taxa se va recalcula prin aplicarea cotei procentuale asupra încasărilor efective cumulate de la începutul perioadei de autorizare. Recalcularea se va efectua lunar, începând cu prima lună în care se înregistrează depășirea rezultatelor estimate. Încasările efective cumulate și taxa plătită de la începutul perioadei de autorizare până la finele lunii precedente celei pentru care se face regularizarea se va declara și plăti până la data de 25 a lunii următoare).Se plătește de către organizatorii de jocuri de tip pariu, jocuri de noroc, bingo organizate prin TV, pariuri on-line, jocuri bingo prin internet, sisteme de telefonie fixă sau mobilă, jocuri de noroc on-line;



Accize;



TVA;



Impozite datorate bugetului de stat: o Impozit pe țițeiul și gazele naturale din producția internă;

o Impozit pe veniturile nerezidenților; o Impozit pe salarii (OP separat pentru Sediu Social și fiecare sediu secundar, dacă este cazul); o Impozit pe veniturile din activități independente, cu regim de reținere la sursă; o Impozit pe veniturile din dividende plătite în luna precedentă; o Impozit pe veniturile din dobânzi; o Impozit pe alte venituri din investiții; o Impozit pe veniturile din pensii; o Impozit pe veniturile din premii și din jocuri de noroc; o Impozit pe veniturile din alte surse.

30 ianuarie, termenul pentru depunerea declaraţiei 394 aferente lunii decembrie Declaraţia informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național aferente perioadei de raportare precedente, formular 394, aferentă lunii decembrie, trebuie depusă la organele fiscale competente până cel târziu pe 30 ianuarie. În noul format al formularului 394 trebuie cuprinse toate operaţiunile de livrări sau achiziţii de bunuri efectuate către, dar şi de la contribuabili, fie ei plătitori sau neplătitori de TVA (persoane fizice şi persoane juridice). Potrivit normelor în vigoare, documentul amintit se depune până pe data de 30 a lunii următoare încheierii perioadei de raportare declarate pentru depunerea decontului (luna, trimestrul etc.), inclusiv dacă în această perioadă nu au fost realizate operaţiuni de natura celor care fac obiectul declaraţiei. Obligaţia transmiterii formularului revine:



persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România, conform art. 316 din Codul fiscal, obligate la plata taxei conform art. 307 alin. (1), (2), (6) și (7) din Codul fiscal, pentru operațiuni impozabile în România conform art. 268 alin.(1) din Codul fiscal;



persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România, conform art. 316 din Codul fiscal, care realizează în România, de la persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România, achiziții de bunuri sau servicii taxabile.

Declaraţii ce trebuie depuse până în ultima zi a lunii Ultima zi a lunii în curs, respectiv 31 ianuarie, va aduce contribuabililor următoarele obligaţii fiscale: 1. Depunerea Declarației de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni pentru persoane juridice, asocieri și alte entități fără personalitate juridică, Formular 010. Acesta se depune de către persoanele şi entităţile care doresc să opteze pentru schimbarea perioadei fiscale de la trimestru la lună.

2. Depunerea Declarației privind venitul estimat/norma de venit, Formular 220.

Acesta se depune, după cum urmează: A. Pentru schimbarea, prin opțiune, în condițiile legii, a sistemului de impunere pentru persoanele fizice (de la impunere în sistem real la normă de venit sau invers) de către: 

contribuabilii care obțin venituri din activități independente, impuși pe bază de norme de venit, și care doresc, prin opțiune, să treacă la impunere în sistem real;



contribuabilii care obțin venituri din activități independente, impuși în sistem real și care doresc, prin opțiune, să treacă la impunere la normă de venit;



contribuabilii care obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală și doresc să treacă la impunere în sistem real;



contribuabilii care obțin venituri din cedarea folosinței bunurilor (sub 5 contracte de închiriere) impuse în sistem forfetar, și doresc să treacă la impunere în sistem real.

B. Contribuabilii persoane fizice pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit și care în anul fiscal anterior (2016) au înregistrat un venit brut anual mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro; aceștia au obligația determinării venitului net anual în sistem real începând cu 2017.

C. Contribuabilii care realizează venituri din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuințe proprietate personală, având o capacitate de cazare cuprinsă între una și cinci camere inclusiv.

3. Depunerea Cererii de restituire a accizelor în baza prevederilor art.395 din Codul fiscal. Se depune de către beneficiarii scutirilor de accize (instituţii, organizaţii).

4. Depunerea Notificării privind modificarea sistemului anual/ trimestrial de declarare și plată a impozitului pe profit, Formular 012. Se depune de către contribuabilii plătitori de impozit pe profit, alții decât cei prevăzuți la art.41 alin.(4) și (5) din Legea 227/2015, care doresc să schimbe sistemul de declarare și plată.

5. Depunerea Declarației privind îndeplinirea condițiilor de încadrare în categoria persoanelor asigurate obligatoriu în sistemul public de pensii - Formular 600.

Potrivit legislaţiei în vigoare, formularul 600 se completează, şi în 2017, de către persoanele fizice care: 

realizează venituri din activități independente și determină venitul net anual în sistem real sau pe baza normelor anuale de venit;



îndeplinesc următoarele condiții, după caz: o venitul realizat în anul precedent, rămas după scăderea din venitul brut a cheltuielilor efectuate în scopul desfăşurării activităţii independente, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuţia de asigurări sociale, raportat la numărul

lunilor de activitate din cursul anului, depăşeşte 35% din câştigul salarial mediu brut, în cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi impuse în sistem real; o venitul lunar estimat a se realiza depăşeşte 35% din câştigul salarial mediu brut, în cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi impuse în sistem real şi îşi încep activitatea în cursul anului fiscal sau în cazul celor care trec de la determinarea venitului net anual pe baza normelor anuale de venit la impozitarea în sistem real; o valoarea lunară a normelor de venit obţinută prin raportarea normelor anuale de venit la numărul lunilor de activitate din cursul anului după aplicarea corecţiilor depăşeşte 35% din câştigul salarial mediu brut, în cazul contribuabililor care în anul fiscal în curs desfăşoară activităţi impuse pe bază de norme de venit.

Inspecţia fiscală în 2017 la persoanele fizice: Când şi cum te poate controla Fiscul?

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) are dreptul, în baza prevederilor legale, de a verifica situaţia fiscală a persoanelor fizice supuse impozitului pe venit. Astfel, la solicitarea Fiscului, persoanele verificate au obligaţia de a depune o declaraţie de patrimoniu şi de venituri, prin care să declare anumite elemente. Şi cum despre verificarea firmelor în 2017 am scris deja, cine poate verifica veniturile persoanelor fizice, cum stabileşte instituţia dacă aveţi venituri nedeclarate, ce documente trebuie să prezinte inspectorii pentru a vă putea verifica, dar şi ce drepturi şi obligaţii aveţi în timpul unui control al Fiscului.

Inspecția fiscală este, conform Codului de procedură fiscală, activitatea care are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor în legătură cu stabilirea obligațiilor fiscale de către contribuabil/plătitor, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare și a situațiilor de fapt aferente, stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale.

Practic, controlul poate fi exercitat atât asupra persoanelor juridice (detalii, aici), cât şi asupra persoanelor fizice care au obligația să stabilească, să rețină sau să plătească obligațiile fiscale prevăzute de lege.

Prin urmare, organul fiscal are dreptul de a efectua o verificare fiscală a ansamblului situației fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit. Aceasta verificare are ca obiect examinarea totalităţii drepturilor şi a obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a oricăror altor elemente relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale reale a persoanei fizice verificate.

Cum verifică Fiscul dacă ai venituri nedeclarate?

Dispoziţiile în vigoare stabilesc că inspecţia fiscală în cazul persoanelor fizice supuse impozitului pe venit este efectuată, pe întreg teritoriul ţării, de Direcţia verificări fiscale, structura competentă din cadrul ANAF. Codul de procedură fiscală stabileşte, la al patrulea capitol din Titlul VI, că organul fiscal are dreptul de a controla dacă o persoană are venituri nedeclarate printr-o verificare fiscală prealabilă documentară a ansamblului situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit.

Pentru verificarea situaţiei fiscale personale a persoanei fizice, organul fiscal central efectuează

câteva activităţi

preliminare,

3733/2015. Concret, acestea sunt:

prevăzute

expres

în

Ordinul

ANAF

nr.



analiza de risc pentru stabilirea riscului probabil pentru un grup de persoane fizice sau pentru cazuri punctuale, la solicitarea unor instituţii ori autorităţi publice;



selectarea grupului de persoane care vor fi supuse verificării fiscale prealabile documentare;



verificarea fiscală prealabilă documentară.

În acest scop, inspectorii fiscali procedează la analiza tuturor informaţiilor, documentelor şi a altor mijloace de probă referitoare la situaţia fiscală a persoanei fizice verificate, obţinute inclusiv prin solicitarea de informaţii, de la terţi sau autorităţi şi instituţii publice deţinătoare, atât din ţară cât şi din străinătate, în baza convenţiilor internaţionale de schimb de informaţii sau, în lipsa acestora, pe bază de reciprocitate.

Orice venituri constatate de organele fiscale, a căror sursă nu este identificată, se impun cu o cotă de 16% aplicată asupra bazei impozabile ajustate pe baza procedurilor și metodelor indirect de reconstituire a veniturilor sau cheltuielilor. Prin decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului și al accesoriilor.

Organul fiscal are dreptul de a efectua o verificare fiscală prealabilă documentară a ansamblului situației fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit.

Verificarea constă în compararea între, pe de o parte, veniturile declarate de contribuabili sau

de

plătitorii

de

venit

și,

pe

de

altă

parte, situația

fiscală

personală a

contribuabilului. Această verificare se efectuează având în vedere documentele şi informaţiile deţinute/obţinute de organul fiscal central care au relevanţă pentru determinarea situaţiei fiscale, cu notificarea persoanei fizice.

Dacă organul fiscal constată o diferență semnificativă între, pe de o parte, veniturile declarate de contribuabili sau de plătitorii de venit și, pe de altă parte, situația fiscală personală, acesta continuă verificarea prin comunicarea avizului de verificare și stabilește baza impozabila ajustată prin utilizarea metodelor indirecte.

Diferența este semnificativă dacă între veniturile estimate calculate în bază situației fiscale personale și veniturile declarate de contribuabili sau de plătitorii de venit este o diferență mai mare de 10%, dar nu mai puțin de 50.000 lei, aşa cum Codul de procedură fiscală stabileşte la art. 138 alin. (6).

În situația în care organul fiscal constată diferențe semnificative, acesta solicită contribuabilului prezentarea, în termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sancțiunea decăderii, de documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situația sa fiscală.

Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singură dată, la solicitarea justificată a contribuabilului, cu acordul organului fiscal.

Metodele indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt prevăzute în cuprinsul documentului amintit anterior, după cum urmează: 

metoda sursei și utilizării fondului - constă în compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate în perioada supusă verificării;



metoda fluxurilor de trezorerie - constă în analiza conturilor bancare și a fluxurilor de numerar pentru a stabili mișcările de disponibilități bănești și asocierea acestora cu sursele de venit și utilizarea lor;



metoda patrimoniului net - constă în determinarea venitului impozabil pe baza creșterii valorii patrimoniului net al unui contribuabil pe parcursul unui an fiscal. Creșterea sau descreșterea valorii patrimoniului net se determină prin compararea valorii patrimoniului net la începutul perioadei cu cea de la sfârșitul perioadei.



Când se depune declaraţia de venituri?

Contribuabilii supuşi verificărilor fiscale prealabile trebuie să prezinte, la solicitarea organelor fiscale, o declaraţie de patrimoniu şi venituri.

Elementele de patrimoniu şi de venituri ce trebuie declarate de persoana fizică supusă verificării situației fiscale personale, precum și a modelului declarației aferente, au fost stabilite prin Ordinul preşedintelui ANAF nr. 3704/2015, act normativ publicat la final de 2015 în Monitorul Oficial şi aflat încă în vigoare.

Concret, elementele de patrimoniu care se declară de către persoana fizică supusă verificării situației fiscale personale sunt următoarele: 1. Bunuri imobile: terenuri, clădiri, alte bunuri imobile; 2. Bunuri mobile: 

mijloace de transport (terestre/navale/aeriene) înmatriculate/înregistrate, potrivit legii;



bunuri sub formă de metale preţioase, bijuterii, obiecte de artă şi de cult, colecţii de artă şi numismatică, antichităţi, obiecte care fac parte din patrimoniul cultural naţional sau universal, a căror valoare de achiziţie însumată depăşeşte 15.000 lei;



animale, inclusiv animale de rasă sau care participă la competiţii/curse, a căror valoare însumată depăşeşte 15.000 lei;



active financiare: conturi şi depozite bancare, fonduri de investiţii, forme echivalente de economisire şi investire, dar şi plasamente, investiţii directe şi împrumuturi acordate;



alte bunuri, titluri şi/sau deţineri a căror valoare individuală depăşeşte 10.000 lei;



poliţe de asigurare, cu excepţia asigurărilor de răspundere civilă auto;



cheltuieli: cheltuieli personale; cheltuieli cu persoanele aflate în întreţinere;



datorii.

Atentie! Conform reglementărilor în vigoare, elementele de patrimoniu se declară pe fiecare categorie, indiferent de locul situării sau realizării, în ţară sau în străinătate.

De asemenea, persoanele fizice supuse verificărilor fiscale vor trebui să raporteze şi mai multe categorii de venituri, şi anume: 

venituri realizate pentru care se aplică regimul de reţinere la sursă a impozitului;



venituri realizate care nu sunt impozabile;



venituri scutite de impozit, potrivit legii.

Important! Nedepunerea declaraţiei de patrimoniu în termenul prevăzut de Codul de procedură fiscală (15 zile, dacă solicitarea declaraţiei are loc în perioada verificării sau în 60 de zile, în cazul în care solicitarea documentului de catre autorităţi are loc odată cu comunicarea avizului de verificare) constituie contravenţie şi se sancţionează cu o amenda cuprinsă între 10.000 şi 50.000 de lei.

Ce documente trebuie să prezinte inspectorul înainte de verificare?

Inspectorii care efectuează verificări fiscale sunt obligaţi să deţină o legitimaţie specială, nominală, pentru a putea face aceste controale, dar şi un ordin de serviciu, fără de care legitimaţia nu este valabilă.

Legitimaţia de verificare fiscală atestă împuternicirea specială a titularului în faţa contribuabilului, ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Documentul este eliberat inspectorilor cu atribuţii de verificare fiscală pentru desfăşurareaverificării fiscale şi a inspecţiei fiscale parţiale privind obligaţia de stabilire, reţinere şi plată a impozitului pe venit asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare.

Legitimaţiile de verificare fiscală au regim special, sunt nominale, netransmisibile şi trebuie semnate de preşedintele ANAF. Pe langa legitimaţie, inspectorii care efectuează verificări fiscale trebuie să deţină şi un ordin de serviciu semnat de conducătorul structurii cu atribuţii de verificare fiscală, fără de care legitimaţia nu este valabilă.

Ordinul de serviciu este documentul prin care organele fiscale sunt împuternicite să efectueze verificarea fiscala sau verificarea fiscala prealabilă documentară la o persoana fizica.

Documentul se întocmeşte într-un exemplar pentru echipa care va efectua verificările fiscale şi trebuie să conţină neapărat: 

numărul ordinului de serviciu;



numele şi prenumele persoanei/persoanelor desemnate pentru efectuarea verificării fiscale/verificării fiscale prealabile documentare pentru care s-a întocmit ordinul de serviciu;



funcţia persoanei/persoanelor desemnate pentru efectuarea verificării fiscale/verificarii fiscale prealabile documentare;



denumirea structurii fiscale din care face/fac parte persoana/persoanele desemnata(e) pentru efectuarea verificării fiscale/verificării fiscale prealabile documentare;



tipul de verificare: verificare fiscală sau verificare fiscală prealabila documentară;



numele şi prenumele persoanei verificate;



codul numeric personal (CNP) sau numărul de identificare fiscala (NIF - pentru persoanele care nu deţin CNP) al persoanei verificate;



adresa de domiciliu a persoanei verificate;



data începerii verificării fiscale/verificării fiscale prealabile documentare;



numărul legitimaţiei persoanei/persoanelor desemnate pentru efectuarea verificării fiscale/verificării fiscale prealabile documentare;



data emiterii ordinului de serviciu.

Ce drepturi au persoanele fizice supuse verificării fiscal?

Organele fiscale au dreptul să cerceteze modul în care persoanele fizice declară şi plătesc impozitul asupra veniturilor realizate, procedura fiind reglementată de Codul de procedură fiscală. La rândul lor, şi contribuabilii verificaţi au anumite drepturi si obligaţii, acestea fiind cuprinse în "Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificării fiscale", în care se evidenţiază în mod clar ce poate şi ce nu poate face o persoană fizică pe parcursul verificării fiscale. Înaintea desfăşurării verificării fiscale, contribuabilul va fi înştiinţat despre această acţiune printr-un aviz de verificare, care va fi transmis, în scris, de organul fiscal cu cel puţin 15 zile înainte de data începerii verificării fiscale.

Avizul de verificare trebuie să cuprindă: 

temeiul juridic al verificării;



data de începere a verificării;



perioada ce urmează a fi supusă verificării;



posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a verificării;



locul desfăşurării verificării şi persoana de contact la care se va prezenta contribuabilul;



informaţiile şi înscrisurile relevante pentru verificare.

De la data comunicării avizului, contribuabilul are la dispoziţie 60 de zile, sub sancţiunea decăderii, să prezinte documentele justificative în vederea clarificării situaţiei fiscale personale.

În plus, perioada de 60 de zile de la primirea avizului de verificare, prevăzută pentru prezentarea de documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situaţia fiscală, poate fi prelungită cu 30 de zile, o singură dată, pentru motive justificate.

Pe lângă obligaţiile menţionate mai sus, Carta conţine şi o serie de drepturi pe care contribuabilii le pot exercita pe tot parcursul controlului fiscal. Unul dintre acestea este dreptul de a solicita amânarea datei de începere a verificării situaţiei fiscale personale. Concret, amânarea se poate face o singură dată, la solicitarea scrisă, şi doar pentru motive justificate. În acest caz, contribuabilului i se va comunica data la care a fost reprogramată acţiunea de verificare fiscală.

Totodată, persoana fizica verificată are dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate sau juridică, pe toata durata verificării fiscale, precum şi de a fi protejată pe linia secretului fiscal.

De asemenea, contribuabilii pot solicita, printr-o cerere scrisă, schimbarea locului de desfăşurare a verificării fiscale, care poate avea loc şi la: 

domiciliu, în caz de imposibilitate fizică de deplasare;



domiciliul/sediul persoanei care va acorda asistenţa de specialitate sau juridică, daca domiciliul acestei persoane reprezintă şi sediul său profesional.

În plus, persoana fizică poate colabora la constatarea stărilor de fapt fiscale, da informaţii, prezenta înscrisuri relevante pentru verificarea fiscală, precum şi orice alte date necesare clarificării situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal. Totodată, la începerea verificării, poate fi numită o persoană care să dea aceste informaţii.

De asemenea, perioada supusă verificarii fiscale este una impozabilă, definită de Codul fiscal cu respectarea termenului de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligatii fiscale. Astfel, contribuabilul are dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele si taxele aflate în cadrul termenului de prescripţie.

Un alt drept al contribuabilului este acela de a fi informat pe parcursul desfăşurării verificării fiscale asupra constatărilor rezultate. De asemenea, la finalizarea verificării fiscale, organul

fiscal prezintă constatările şi consecinţele lor, acordând celui verificat posibilitatea de a-şi exprima, în scris, punctul de vedere. În cazul în care contribuabilul se simte lezat de rezultatul verificării fiscale, el poate contesta decizia de impunere emisă cu această ocazie de organul de verificare fiscală. Conform dispoziţiilor, contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde: 

datele de identificare ale contribuabilului;



obiectul contestaţiei;



motivele de fapt şi de drept;



dovezile pe care se întemeiază;



semnătura contribuabilului.

Contestaţia se depune în scris, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de impunere emisă în urma controlului, la organul fiscal emitent al actului atacat.

Obligaţiile contribuabililor pe parcursul controlului Pe timpul desfăşurării verificării fiscale, contribuabilii persoane fizice trebuie să se prezinte la locul, data şi ora precizate în avizul de verificare şi să furnizeze toate informaţiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale. De asemenea, persoanele verificate vor pune la dispoziţia inspectorilor fiscali registrele, evidenţele, documentele de afaceri, precum şi orice alte înscrisuri relevante pentru clarificarea stării de fapt fiscale. În plus, contribuabilii au obligaţia inclusiv de a permite efectuarea cercetărilor la faţa locului. Mai exact, indiferent de locul unde se desfăşoară controlul, aceştia trebuie să permită inspectorilor fiscali, precum şi experţilor folosiţi pentru această acţiune, să efectueze

o cercetare la faţa locului. Astfel, funcţionarii şi experţii pot intra pe terenuri, în încăperi şi în orice alte incinte, dacă este necesar pentru a face constatări în interes fiscal. În schimb, contribuabilii pot refuza intrarea în domiciliu sau în reşedinţă. În acest caz, intrarea în domiciliul sau în reşedinţă se va face doar cu autorizarea instanţei judecătoreşti competente.

Inspecţia fiscală în 2017: Cum se desfăşoară controalele Fiscului la firme anul acesta?

Inspecţia fiscală este, potrivit normelor în vigoare, activitatea ce are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, precum şi a respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, printre altele. Regulile de desfăşurare a inspecţiei fiscale au cunoscut mai multe modificări în ultima perioadă, astfel că astăzi vă explicăm, pas cu pas, ce presupune verificarea şi cum se face aceasta, în 2017, în cazul firmelor.

Inspecţiile fiscale sunt desfăşurate în baza prevederilor din Codul de procedură fiscală şi reprezintă, potrivit definiţiei oferite de actul normativ, activitatea ce are ca obiect verificarea legalității obligațiilor

și

conformității în

legătură

declarațiilor cu

fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii

stabilirea

contribuabil/plătitor, respectării prevederilor

obligațiilor

legislației

fiscale

fiscale

și

de

către

contabile,

verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare și a situațiilor de fapt aferente, precum şi stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale. Practic, pot fi verificate atât persoanele fizice, cât şi firmele, iar astăzi ne vom axa pe controalele ce le vizează pe acestea din urmă. Şi în 2017, inspecţia fiscală poate fi de două tipuri, astfel:



inspecţie fiscală generală - reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a tuturor obligaţiilor fiscale şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă ce revin unui contribuabil/plătitor, pentru o perioadă de timp determinată;



inspecţie fiscală parţială - reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a uneia sau mai multor obligaţii fiscale, precum şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă, ce revin unui contribuabil/plătitor pentru o perioadă de timp determinată.

De altfel, organul fiscal competent decide asupra efectuării unei inspecții fiscale, generale sau parțiale, pe baza analizei de risc. În ceea ce priveşte perioada supusă inspecţiei fiscale, aceasta începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior. De asemenea, inspecția fiscală are loc în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale.

De la 1 ianuarie, regulile de desfășurare a unei inspecții fiscale au suferit modificări Inspecția fiscală se poate exercita asupra persoanelor și entităților, indiferent de forma de organizare, care au obligația să stabilească, să rețină sau să plătească obligațiile fiscale prevăzute de lege.

Noul Cod de procedură fiscală, care tocmai a intrat în vigoare, prevede extinderea aplicabilității inspecției fiscale. Cu alte cuvinte, măsura poate fi aplicată, din 2016, atât contribuabilului, la fel ca până acum, cât și plătitorului, adică acelei persoane care, în numele contribuabilului, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti ori de a colecta și plăti, după caz, impozite, taxe și contribuții sociale. De asemenea, plătitor este considerat și sediul secundar obligat să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii și de venituri asimilate salariilor, fapt care nu a fost specificat până acum în Codul de procedură fiscală.

Ca și până acum, inspecția fiscală poate fi de două feluri: generală și parțială. 

inspecţia fiscală generală - reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a tuturor obligaţiilor fiscale şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă ce revin unui contribuabil/plătitor, pentru o perioadă de timp determinată;



inspecţia fiscală parţială - reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a uneia sau mai multor obligaţii fiscale, precum şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă, ce revin unui contribuabil/plătitor pentru o perioadă de timp determinată.

Organul de inspecție fiscală poate decide să efectueze o inspecție generală sau parțială numai după realizarea unei analize de risc.

A apărut o nouă metodă de control De la 1 ianuarie 2016, pentru efectuarea inspecției fiscale vor fi folosite trei metode de control, dintre care doar ultima este nouă, și anume: 

verificarea prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor şi operaţiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale;



controlul electronic, care constă în activitatea de verificare a contabilităţii şi a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare şi testare asistate de instrumente informatice specializate;



verificarea exhaustivă, care constă în activitatea de verificare a tuturor documentelor şi operaţiunilor, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale.

Ce perioadă poate fi supusă inspecției fiscal?

Noul Cod de procedură fiscală prevede faptul că perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior. De asemenea, inspecția fiscală are loc în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale.

Anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură fiscală, legislația stipula că, în funcție de categoriile de contribuabili, puteau fi stabilite perioade diferite supuse inspecției fiscale. Mai exact, la contribuabilii mari, perioada supusă inspecției fiscale începea de la sfârșitul perioadei controlate anterior, iar la celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectua asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligația depunerii declarațiilor fiscale. În Noul Cod de procedură fiscală, în vigoare de la 1 ianuarie, nu se mai regăsesc aceste mențiuni.

De asemenea, noul Cod de procedură fiscală prevede că activitatea de inspecție fiscală se desfășoară în baza unor programe anuale, trimestriale și lunare, iar selectarea contribuabililor/plătitorilor care urmează să fie supuși inspecției fiscale este efectuată de către organul de inspecție fiscală competent, în funcție de nivelul riscului, stabilit la rândul său pe baza analizei de risc.

Mai multe documente folosite în cadrul inspecției fiscale au fost modificate La finalul anului trecut, Fiscul a publicat două Ordine prin care a adus modificări formularelor folosite în activitatea de inspecție fiscală, respectiv raportului de inspecție fiscală întocmit la persoane juridice.

Astfel, Ordinul ANAF nr. 3711/2015 privind modelul și conținutul formularelor și documentelor utilizate în activitatea de inspecție fiscală a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 965 din 28 decembrie 2015 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016.

Mai precis, Ordinul Fiscului cuprinde o serie de modificări aduse unui număr de nouă documente, în timp ce al zecelea reprezintă o noutate în domeniu. Cu alte cuvinte, au fost modificate formularele „aviz de inspecție fiscală”, „ordin de serviciu nr.”, „notă explicativă”, „invitație”, „proces-verbal”, „proces-verbal de ridicare/restituire de

înscrisuri”, „proces-verbal de sigilare/desigilare”, „declarație”, „proces-verbal de prelevare probe” și a fost introdus formularul „Somație”.

Cel din urmă este documentul prin care un contribuabil poate fi somat, de la 1 ianuarie, să se prezinte la sediul organului de inspecție fiscală.

Acesta este întocmit de către echipa desemnată pentru efectuarea inspecţiei fiscale/ controlul inopinat/încrucişat/constatarea la faţa locului, în cazurile când contribuabilul/plătitorul nu a dat curs invitaţiei organului de inspecţie fiscală/control pentru efectuarea inspecţiei fiscale/ controlul inopinat/încrucişat/constatarea la faţa locului sau refuză să pună la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală documentele şi înscrisurile necesare efectuării/ continuării acţiunii de inspecţiei fiscale/ controlul inopinat/încrucişat/constatarea la faţa locului şi există indicii rezonabile conform cărora contribuabilul/plătitorul refuză nejustificat să prezinte documentele legale şi bunurile din patrimoniu necesare pentru stabilirea situaţiei fiscale de fapt, în scopul împiedicării verificărilor fiscale.

Ce s-a schimbat la Avizul de inspecție fiscală și la Procesulverbal?

Avizul de inspecție fiscală este, potrivit noului Cod de procedură fiscală, documentul prin care organele de inspecție fiscală înștiințează contribuabilul/plătitorul în legătură cu inspecția fiscală care urmează să se efectueze la acesta.

Până acum, avizul de inspecție fiscală se comunica în momentul începerii inspecției fiscale în trei situații, și anume: 

în cazul efectuării unei inspecţii fiscale la un contribuabil aflat în procedura de insolvenţă;



în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat sau încrucişat, se impune începerea imediată a inspecţiei fiscale;



pentru extinderea inspecţiei fiscale la perioade, impozite, taxe şi contribuţii, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecţie fiscală.

În schimb, de la 1 ianuarie 2016, acest aviz poate fi întocmit pentru toate tipurile de acțiuni de control, fără excepții. Mai precis, avizul de inspecție fiscală va fi emis în cinci situații, după cum urmează: 

în cazul unei inspecţii fiscale generale sau parţiale, în cazul inspecţiei fiscale la un contribuabil/plătitor aflat în procedura de insolvenţă;



în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat, se impune începerea imediată a inspecţiei fiscale;



pentru extinderea inspecţiei fiscale la perioade sau creanţe fiscale, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecţie fiscală iniţial;



în cazul refacerii inspecţiei fiscale ca urmare a unei decizii de soluţionare a contestaţiei;



în cazul unor cereri ale contribuabilului/plătitorului pentru a căror soluţionare, ca urmare a analizei de risc, este necesară efectuarea inspecţiei fiscale.

Procesul-verbal este, potrivit noului Cod de procedură fiscală, actul de control care se întocmește de către organele de inspecție fiscală în cazul efectuării unei constatări la fața locului, precum și în cazul controlului inopinat/încrucișat, sau pentru consemnarea unor fapte, în timpul inspecției fiscale, care pot întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni. De asemenea, acesta poate fi încheiat inclusiv pe durata efectuării unei inspecții fiscale, precum și în alte situații prevăzute de lege, și nu are ca rezultat întocmirea unui act administrativ fiscal.

Procesul-verbal se întocmește, de la 1 ianuarie, și în cazul în care contribuabilul/plătitorul nu ține sau nu prezintă organului de inspecție fiscală registrul unic de control, pentru consemnarea datei de începere a inspecției fiscale.

Fiscul a modificat modelul Raportului de inspecție fiscală

Tot de la 1 ianuarie au intrat în vigoare și prevederile cuprinse în Ordinul ANAF nr.

3710/2015 privind modelul și conținutul Raportului de inspecție fiscală întocmit la persoane juridice, care a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 967 din 28 decembrie 2015.

Potrivit Ordinului ANAF nr. 3710/2015, rezultatul inspecției fiscale se consemnează, în scris, într-un raport de inspecție fiscală, în care sunt prezentate constatările organului de inspecție fiscală din punctul de vedere faptic și legal, precum și consecințele fiscale ale acestora, indiferent dacă se modifică sau nu baza de impozitare și/sau se stabilesc sau nu diferențe de obligații fiscale principale în cadrul unei inspecții fiscale generale sau parțiale la persoane juridice.

Noul Cod de procedură fiscală a adus o serie de modificări în ceea ce privește acest raport.

Mai precis, există patru astfel de schimbări care au intrat în vigoare în prima zi a anului, după cum urmează: 

Noul Cod de procedură fiscală prevede că inspecția fiscală are ca obiect stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale. În consecință, pentru fiecare obligație fiscală la care organele de inspecție fiscală constată diferențe suplimentare, se anexează o situație referitoare la termenele scadente, pentru a calcula și comunica, ulterior, obligațiile fiscale accesorii datorate.



În timpul unei inspecții fiscale, pot fi emise decizii de impunere provizorii pentru obligațiile fiscale principale suplimentare aferente unei perioade și unui tip de obligație verificată. În acest caz, nu va fi întocmit un alt raport de inspecție fiscală.



Aplicarea sau neaplicarea penalității de nedeclarare se stabilește de organele de inspecție fiscală pentru fiecare obligație fiscală care a făcut obiectul inspecției.



În plus față de aceste prevederi, în raportul de inspecție fiscală a fost introdus un capitol nou, referitor la Dosarul prețurilor de transfer, care se completează în cazul în care societatea verificată are relații de afiliere (directe sau indirecte) cu alte persoane fizice și/sau juridice și derulează tranzacții cu persoanele afiliate.

Avizul de inspecție, obligatoriu și în 2016 De la 1 ianuarie, la fel ca și până acum, la începutul inspecției fiscale, contribuabilului trebuie să i se comunice avizul de inspecție. De asemenea, avizul trebuie să fie comunicat și în cazul refacerii inspecției fiscale ca urmare a unei decizii de soluționare a contestației, dar și în cazul unor cereri ale contribuabilului sau a plătitorului pentru a căror soluționare, ca urmare a analizei de risc, este necesară efectuarea unei inspecții fiscale.

De asemenea, avizul de inspecție poate fi comunicat și în aceste situații, potrivit Noului Cod de procedură fiscală: 

În cazul efectuării unei inspecții fiscale la un contribuabil/plătitor aflat în procedura de insolvență;



În cazul în care, ca urmare a unui control inopinat, se impune începerea imediată a inspecției fiscale;



Pentru extinderea inspecției fiscale la perioade, impozite, taxe și contribuții, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecție fiscală inițial.

Noul Cod de procedură fiscală prevede că avizul se comunică înainte de începerea inspecției fiscale cu 30 de zile pentru marii contribuabili și cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili/plătitori.

După primirea avizului de inspecție fiscală, contribuabilul sau plătitorul poate solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale. Amânarea poate avea loc o singură dată și numai pentru motive justificate, se arată în Noul Cod de procedură fiscală.

Avizul de inspecție fiscală cuprinde în mod obligatoriu temeiul juridic al inspecției fiscale, data de începere a inspecției fiscale, obligațiile fiscale, alte obligații prevăzute de legislația fiscală și contabilă, precum și perioadele ce urmează să fie supuse inspecției fiscale, precum și posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale.

Contribuabilii au mai mult timp să-și redacteze punctul de vedere referitor la constatările inspecției

De la 1 ianuarie 2016, perioada de timp în care contribuabilii își pot prezenta punctul de vedere cu privire la constatările inspecției fiscale a fost mărită. Astfel, în loc de trei zile lucrătoare de la data încheierii fiscale, perioadă care a fost valabilă până anul acesta pentru toți contribuabilii, aceștia vor putea să își prezinte, începând din acest an, în scris, punctul de vedere în termen de cel mult 5 zile lucrătoare. În cazul marilor contribuabili, perioada va fi de cel mult 7 zile lucrătoare.

Noile prevederi stabilesc că termenul poate fi prelungit pentru „motive justificate cu acordul conducătorului organului de inspecție fiscală”. Acest termen nu putea fi prelungit potrivit vechiului Cod de procedură fiscală.

Proiectul de raport de inspecție fiscală, în format electronic sau pe hârtie Reglementările Noului Cod de procedură fiscală prevăd că inspectorii trebuie să transmită contribuabilului, la finalul inspecției fiscale, un proiect de raport de inspecție fiscală.

Acesta va putea fi comunicat în format electronic sau pe suport hârtie. De asemenea, în acel moment, contribuabilul află data, ora și locul la care va avea loc discuția finală cu inspectorii. Începând din acest an, contribuabilul/plătitorul are posibilitatea să renunțe la discuția finală, notificând acest fapt organului de inspecție fiscală.

Vechiul Cod de procedură fiscală nu menționa în ce format trebuia să fie transmis proiectul de raport, iar referirile la comunicarea coordonatelor pentru discuția finală nu erau precise. Cu alte cuvinte, până acum, era menționat doar faptul că data, ora și locul prezentării concluziilor vor fi comunicate în timp util.

De la 1 ianuarie, pe baza raportului de inspecție fiscală pot fi emise următoarele documente fiscale: 

Decizia de impunere, pentru diferențe în plus sau în minus de obligații fiscale principale aferente diferențelor de baze de impozitare;



Decizia de nemodificare a bazelor de impozitare, dacă nu se constată diferențe ale bazelor de impozitare și respectiv de obligații fiscale principale;



Decizia de modificare a bazelor de impozitare dacă se constată diferențe ale bazelor de impozitare, dar fără stabilirea de diferențe de obligații fiscale principale.

Vechea legislație prevedea că raportul de inspecție fiscală stătea la baza emiterii deciziei de impunere, pentru diferențele de obligații fiscale aferente perioadelor verificate și deciziei de nemodificare a bazei de impunere, dacă nu se constatau diferențe de obligații fiscale. În ceea ce privește termenul de comunicare a deciziilor menționate mai sus, acesta a fost redus, din 2016, la 25 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale, cu cinci zile mai puțin față de termenul prevăzut de vechiul Cod de procedură fiscală.

Inspectorii vor emite decizii de impunere provizorii După intrarea în vigoare a noului Cod de procedură fiscală, la 1 ianuarie, pe întreaga durată a desfășurării inspecției fiscale, organele de inspecție vor putea emite decizii de impunere provizorii. Acestea vor fi emise pentru obligațiile fiscale suplimentare principale aferente unei perioade și unui tip de obligație verificată. În acest sens, Fiscul a introdus un nou formular, numit „Decizia de impunere provizorie privind obligațiile fiscale principale”. Documentul se regăsește în Ordinul ANAF nr.

3708/2015, care a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 968 din 28 decembrie 2015 și care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie.

Deciziile de impunere provizorii vor fi emise la cererea contribuabilului/plătitorului, în scopul plății obligațiilor fiscale suplimentare aferente unei perioade, pentru unul sau mai multe tipuri de obligații fiscale verificate, stabilite de organele de inspecție, anterior întocmirii raportului de inspecție fiscală și emiterii în baza constatărilor înscrise în acesta a actului administrativ fiscal.

Această decizie de impunere provizorie privind obligațiile fiscale principale se completează la cererea scrisă a contribuabilului/plătitorului, după ce acesta a fost informat cu

privire la valoarea obligației fiscale suplimentare datorate, ca urmare a verificării unui tip de obligație fiscală pe o perioadă fiscală, se arată în Ordinul ANAF nr. 3708/2015.

Formularul „Decizia de impunere provizorie privind obligațiile fiscale principale” se întocmește în trei exemplare de organul fiscal de inspecție fiscală, dintre care un exemplare rămâne la contribuabil, un exemplar la organul fiscal care a efectuat inspecția fiscală, iar un exemplar la organul fiscal de administrare competent. Se arhivează la dosarul fiscal al contribuabilului.

Fiscul a modificat și Decizia de impunere Ordinul ANAF nr. 3709/2015 prin care a fost aprobat modelul și conținutul formularului „Decizie de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecțiie fiscale la persoane juridice” a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 968 din 28 decembrie 2015 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016.

Ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod de procedură fiscală, conținutul „Deciziei de impunere” a fost modificat și cuprinde, mai nou, printre elementele obligatorii, și mențiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului şi respectiv, informarea acestuia despre aspectele constatate şi consecinţele fiscale. Aici sunt înscrise mențiunile care se regăsesc la capitolul „Discuția finală” din raportul de inspecție fiscală.

Important! Obiectul inspecției fiscale îl reprezintă, potrivit Noului Cod de procedură fiscală, stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale. De aceea, decizia de impunere provizorie cuprinde numai constatări privind diferențele de obligații fiscale principale. Începând din acest an, obligațiile fiscale principale stabilite prin decizii de impunere provizorii vor fi incluse și regularizate în „Decizia de impunere privind diferențele de obligații fiscale principale stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice”.

Potrivit instrucțiunilor de completare descrise de Fisc, acest act administrativ poate fi emis pentru stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare principale, precum și pentru comunicarea modului de soluționare cu inspecție fiscală anticipată a decontului de taxă pe valoarea adăugată cu sume negative cu opțiune de rambursare, în situația în care vor fi stabilite diferențe față de suma solicitată la rambursare.

Atenție! Formularul "Decizia de impunere privind diferenţele de obligaţii fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite de inspecţia fiscală la persoane juridice" va fi completat la încheierea unei inspecții fiscale generale sau parțiale, atunci când vor fi constatate obligații fiscale suplimentare principale, înscrise în "Raportul de inspecţie fiscală", întocmit la încheierea acesteia, se arată în instrucțiunile de completare a Deciziei de impunere incluse în Ordinul ANAF nr. 3709/2015.

Formularul „Decizie de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice” se întocmește în 3 exemplare de organul de inspecție fiscală, dintre care un exemplar la contribuabil, un exemplar la organul fiscal care a efectuat inspecția fiscală, iar un exemplar la organul fiscal de administrare competent.

Fiscul va emite o nouă decizie dacă se va constata o modificare a bazei de impozitare Ordinul ANAF nr. 3706/2015 pentru aprobarea modelului și conținutului formularului „Decizie privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale” a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 968 din 28 decembrie 2015 și a intrat deja în vigoare. Începând din acest an, în urma unei inspecții fiscale vor fi emise, după caz, ca și până acum, decizii privind nemodificarea bazei de impozitare, iar, ca o noutate, vor fi emise și decizii ce privesc modificarea acestor date.

Astfel, prin intermediul Ordinului ANAF nr. 3706/2015, Fiscul a creat formularul „Decizie privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale”, care poate fi emis în cazul în care, în urma unei inspecții fiscale, se constată diferențe ale bazelor de impozitare, dar fără stabilirea de diferențe de obligații fiscale principale.

În aceeași zi, tot pe 28 decembrie 2015, a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 968 și Ordinul ANAF nr. 3707/2015 pentru aprobarea modelului și conținutului formularului „Decizie privind nemodificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale”. Acest formular este emis, ca și până acum, în cazul în care nu se constată diferențe ale bazelor de impozitare și respectiv de obligații fiscale principale.

Varianta din 2016 a Deciziei de nemodificare a bazei de impozitare cuprinde o mențiune referitoare la audierea contribuabilului și informarea acestuia cu privire la aspectele constatate de inspecția fiscală și consecințele fiscale. Aceste mențiuni se regăsesc la capitolul Discuția finală din raportul de inspecție fiscală, se arată în instrucțiunile de completare cuprinse în Ordinul ANAF nr. 3707/2015.

Printre noutăți se află și creșterea perioadei de timp în care un contribuabil poate contesta deciziile primite. Astfel, împotriva acestui act fiscal poate fi formulată o contestație în termen de 45 de zile de la comunicare, în loc de 30 de zile de la comunicare, ca până acum.

5 documente folosite de inspectorii antifraudă, actualizate de Fisc Tot la finalul lui 2015, prin intermediul Ordinului ANAF nr. 3838/2015, care a intrat în vigoare la începutul acestui an, Fiscul a aprobat noi modele pentru formularele folosite în activitatea de control a Direcției generale antifraudă fiscală, și anume: 

Proces-verbal;



Proces-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri;



Proces-verbal de sigilare/desigilare;



Invitație;



Nota explicativă.

Procesul-verbal este actul de control bilateral care este întocmit de către inspectorii antifraudă cu ocazia controlului operativ și inopinat, pentru constatarea unor situații faptice și

documentare existente la un moment dat, pentru stabilirea stării de fapt fiscale, precum și pentru constatarea unor împrejurări privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal și vamal.

Procesul-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri este completat de către inspectorii antifraudă cu ocazia ridicării/restituirii de înscrisuri, indiferent de mediul în care sunt stocate, în condiţiile legii.

Procesul-verbal de sigilare/desigilare este documentul întocmit de către inspectorii antifraudă, în următoarele patru situaţii: 

când există indicii conform cărora în locurile de producţie, depozitare, comercializare sau pe timpul transportului se găsesc bunuri sau produse a căror provenienţă nu este legală sau a căror fabricaţie este interzisă de lege sau se produc fără autorizaţie, iar acţiunea de control nu poate fi finalizată, urmând a fi continuată ulterior;



când există posibilitatea ca documentele, înscrisurile, bunurile necesare efectuării controlului să fie sustrase, distruse ori nu se poate face un inventar al acestora în vederea ridicării/reţinerii acestora;



în activităţile de monitorizare a transporturilor de bunuri;



în alte cazuri în care se impune sigilarea, în condiţiile legii.

Invitaţia este documentul prin care un contribuabil este invitat şi îi sunt solicitate lămuriri/înscrisuri de către inspectorii antifraudă, la sediul acestora, în situaţiile în care se impune efectuarea/continuarea controlului ori controlul nu a putut fi efectuat la sediul social, domiciliul fiscal sau un sediu secundar al contribuabilului şi nici într-un loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.

Nota explicativă este documentul prin care inspectorii antifraudă solicită explicaţii în scris reprezentantului contribuabilului, oricărui angajat al acestuia sau oricărei persoane implicate în săvârşirea faptelor constatate, care să contribuie la stabilirea unor elemente relevante din

activitatea contribuabilului, ce pot influenţa constatările sau pentru clarificarea unor cauze şi/sau împrejurări.

O nouă variantă a formularului „Dispoziție privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală” Tot de la 1 ianuarie a intrat în vigoare și modelul valabil în 2016 al formularului „Dispoziție privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală”, inclus în Ordinul ANAF nr.

3833/2015, care a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 983 din 30 decembrie 2015.

Acest document reprezintă actul administrativ emis de organele de organele de inspecție fiscală, în aplicarea prevederilor legale, privind obligativitatea contribuabililor de a îndeplini măsurile stabilite și se aplică pentru consemnarea măsurilor dispuse de organele de inspecție fiscală în cadrul acțiunile de inspecție fiscală/control începute după data de 1 ianuarie. În cadrul acestui formular nu apar măsuri referitoare la sumele pe care contribuabilii/plătitorii le datorează bugetului consolidat al statului. Formularul poate fi întocmit atât în timpul, cât și după finalizarea unei inspecții fiscale generale sau parțiale, a unui control inopinat sau a unei constatări la fața locului, în cazul în care organele de inspecție fiscală stabilesc măsuri în sarcina contribuabilului/plătitorului.

Prevederile Ordinului ANAF nr. 3833/2015 arată că, pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse, conducătorul organului de inspecție fiscală competent poate să decidă suspendarea inspecției fiscale, numai în cazul în care apariția acestei situații împiedică finalizarea inspecției fiscale.

Prin Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt aduse modificări care au fost preluate în conţinutul "Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală", după cum urmează: 

potrivit art. 46 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, "Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală" cuprinde menţiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului;



au fost aduse clarificări privind data comunicării, potrivit art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;



s-a actualizat baza legală din cadrul Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală.

Accesarea de fonduri europene in 2017

Fonduri nerambursabile în 2017 pentru microîntreprinderi și IMM-uri

Anul 2017 va fi unul deosebit de interesant pentru micro-întreprinderile și IMM-urile aflate în căutarea unor fonduri suplimentare pentru dezvoltarea propriilor afaceri. Unele programe de finanțare vor fi reluate, în timp ce altele vor fi lansate anul acesta în premieră.

Pentru ușurința parcurgerii acestui articol am grupat măsurile de finanțare în funcție de câteva criterii, precum proveniența fondurilor, valoarea finanțării, ponderea ajutorului în investiția totală, sau forma de organizare juridică a solicitantului.

Cele mai multe măsuri nu au încă un calendar estimat al lansării și nici un buget anunțat pentru anul 2017, astfel că mai jos am amintit condițiile în care a avut loc depunerea proiectelor în ultimele sesiuni ale anului 2016. În funcție de proveniența fondurilor, solicitanții au la dispoziție:

Fonduri naționale Fondurile naționale sunt gestionate de Agenția pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, iar informațiile pot fi urmărite pe siteul www.aippimm.ro.

Spre deosebire de proiectele finanțate din fonduri europene, proiectele finanțate din fonduri naționale au următoarele particularități:



Timpul de implementare este extrem de scurt, fiind redus la doar câteva luni de zile;



Valoarea fondurilor disponibile este redusă, cel mai generos program de finanțare oferind aproximativ 55.000 de euro / proiect;



Procentul finanțării nerambursabile este cuprins între 50% și 90%, însă niciodată 100%, astfel că beneficiarii acestor fonduri vor trebui să contribuie cu o sumă din bugetul propriu pentru implementarea proiectelor.

Fondurile alocate prin intermediul AIPPIMM sunt alocate în special pentru: 

Achiziția de echipamente, mașini și utilaje;



Autoutilitare;



Brevete, mărci, licențe, aplicații software;



Echipamente IT;



Mobilier;



Realizarea pentru prima dată a site-urilor web;



Echipamente pentru producerea de energie regenerabilă;



Participarea la cursuri de antreprenoriat.

Dacă dorești să accesezi fonduri naționale în 2017, iată cele mai importante programe gestionate de AIPPIMM:

Programul Femeia Manager: 

Finanțare maximă: 50.000 de lei;



Ponderea ajutorului nerambursabil: 90%;



Bugetul total al programului în 2016: 500.000 de lei;



Condiție de eligibilitate: cel puțin unul dintre asociați trebuie să fie femeie și să dețină peste 50% din părțile sociale;



Vechimea societății: cel mult 3 ani.

Programul START: 

Finanțare maximă: 120.000 de lei;



Ponderea ajutorului nerambursabil: cel mult 90%;



Bugetul total al programului în 2016: 17.000.000 de lei;



Vechimea societății: cel mult 2 ani.

Programul Comerț și Servicii: 

Finanțare maximă: 135.000 de lei;



Ponderea ajutorului nerambursabil: cel mult 90%;



Bugetul total al programului în 2016: 21.049.000 de lei;



Vechimea societății: cel puțin 2 ani.

Programul SRL-D pentru srijinirea întreprinzătorilor debutanți: 

Finanțare maximă: 10.000 euro;



Ponderea ajutorului nerambursabil: 50%;



Bugetul total al programului în 2016: 22.700.000 de lei;



Vechimea societății: cel mult 3 ani, pe durata păstrării statutului de SRL-D.

Programul pentru Microindustrializare: 

Finanțare maximă: 250.000 lei;



Ponderea ajutorului nerambursabil: cel mult 90%;



Bugetul total al programului în 2016: 60.890.000 de lei;



Vechimea societății: cel puțin 2 ani.

Programul pentru sprijinirea IMM-urilor rurale: 

Finanțare maximă: 125.000 lei;



Ponderea ajutorului nerambursabil: cel mult 90%;



Bugetul total al programului în 2016: 25.900.000 de lei;



Vechimea societății: cel puțin 3 ani fiscali.

Fonduri europene Spre deosebire de fondurile naționale, fondurile europene sunt alocate către un număr mai mare de activități economice, de la agricultură la cercetare dezvoltare și de la prestări sericii la activități de producție.

Principalele măsuri de finanțare așteptate în anul 2017 sunt următoarele: PNDR 4.1 – Investiții în exploatații agricole 

Finanțare maximă: 2.000.000 de euro;



Ponderea ajutorului nerambursabil: cel mult 50%;



Beneficiari eligibili: aproape orice formă de organizare juridică, începând cu PFA;



Vechimea societății: start –up sau firme cu istoric.

PNDR 4.2 – Procesarea produselor agricole 

Finanțare maximă: 2.500.000 de euro;



Ponderea ajutorului nerambursabil: cel mult 50%;



Beneficiari eligibili: aproape orice formă de organizare juridică, începând cu PFA;



Vechimea societății: start –up sau firme cu istoric.

PNDR 6.1 – Instalarea tinerilor fermieri 

Finanțare maximă: 50.000 de euro, acordată în două tranșe: 75% ca avans și 25% în cel mult 3 ani de la semnarea contractului de finanțare;



Ponderea ajutorului nerambursabil: 100%;



Beneficiari eligibili: aproape orice formă de organizare juridică, începând cu PFA;



Vechimea societății: cel mult 24 de luni de la înregistrarea la Registrul Comerțului a unei activități agricole.

Tânărul fermier este o persoană cu vârsta de până la 40 de ani la momentul depunerii Cererii de Finanțare, care deține competențele și calificările profesionale adecvate și care se stabilește pentru prima dată într-o exploatație agricolă ca șef al respectivei exploatații.

PNDR 6.2 – Înființarea activităților non-agricole 

Finanțare maximă: 50.000 de euro pentru servicii și 70.000 de euro pentru producție, agroturism sau servicii medicale;



Ponderea ajutorului nerambursabil: 100%;



Beneficiari eligibili: aproape orice formă de organizare juridică, începând cu PFA;



Vechimea societății: start –up sau firme cu istoric care dezvoltă activități economice noi.

PNDR 6.3 – Dezvoltarea fermelor mici 

Finanțare maximă: 15.000 de euro, acordată în două tranșe: 75% ca avans și 25% în cel mult 3 ani de la semnarea contractului de finanțare;



Ponderea ajutorului nerambursabil: 100%;



Beneficiari eligibili: aproape orice formă de organizare juridică, începând cu PFA;



Vechimea societății: solicitantul trebuie să dețină exploatația agricolă de cel puțin 24 de luni la data depunerii cererii.

PNDR 6.4 – Dezvoltarea activităților non-agricole 

Finanțare maximă: 200.000 de euro;



Ponderea ajutorului nerambursabil: 70% pentru servicii și 90% pentru producție, agroturism sau servicii medicale;



Beneficiari eligibili: aproape orice formă de organizare juridică, începând cu PFA;



Vechimea societății: start –up sau firme cu istoric care dezvoltă activități economice noi, sau le modernizează pe cele pe care deja le desfășoară.

POR 2.2 – Sprijinirea capacităților de producție și dezvoltarea serviciilor 

Finanțare maximă: 1.000.000 euro;



Bugetul disponibil pentru 2017: 172,94 milioane euro;



Ponderea ajutorului nerambursabil: între 45% și 70%;



Beneficiari eligibili: societăți comerciale sau societăți cooperative, care se încadrează în categoria micro-întreprinderilor sau a IMM-urilor;



Vechimea societății: cel puțin 1 an fiscal integral.

În funcție de valoarea fondurilor alocate: Această clasificare este una proprie și a fost făcută cu scopul de a ușura parcurgerea materialului de față. 

Micro-finanțări. În această categorie am grupat programele de finanțare care alocă până la 50.000 de euro / proiect;



Finanțări de valoare medie, cuprinse între 50.000 și 200.000 de euro / proiect;



Finanțări de valoare mare, peste 200.000 de euro alocate unui singur beneficiar.

În funcție de amplasamentul investiției: 

Fonduri în mediul rural;



Fonduri în meriul urban.

În funcție de vechimea solicitantului: 

Fonduri pentru start-up;



Fonduri pentru firme cu istoric.

În tabelul de mai jos sunt prezentate măsurile de finanțare care acordă fonduri nerambursabile societăților debutante, fără istoric și situații financiare încheiate.

În funcție de forma de organizare juridică a solicitantului: 

Fonduri pentru PFA/ÎI;



Fonduri pentru SRL.

Fondurile prezentate în acest material pot fi accesate de o gamă variată de solicitanți. Am grupat în tabelul de mai jos fondurile disponibile Întreprinderilor Individuale și Persoanelor Fizice Autorizate pe de o parte, și SRL-urilor pe de altă parte.

În funcție de procentul finanțării nerambusabile: 

Finanțări de 100%;



Finanțări cu contribuție proprie.

Finanțările de 100% din valoarea eligibilă a unui proiect sunt doar excepția de la regulă. Cele mai multe programe de finanțare alocă cel mult 90% din valoarea eligibilă, astfel că solicitantul trebuie să susțină diferența din valoarea eligibilă, dar și în întregime valoarea neeligibilă a proiectului.

Relatia de munca dintre angajat si angajator in 2017

Salariat versus angajator: drepturile si obligatiile conferite de legislatia muncii Drepturile si obligatiile privind relatiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc prin negociere, in cadrul contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca.

Totusi, exista anumite drepturi ale salariatului, recunoscute prin lege, la care acesta nu poate renunta. De cealalta parte, si angajatorul are la randul sau drepturi, stipulate expres in legislatia muncii, asa cum ii revin si anumite obligatii.

Codul Muncii stabileste ca orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

Potrivit art. 39 din Codul Muncii, salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusa, dar si la repaus zilnic si saptamanal, precum si la concediu de odihna anual. De asemenea, angajatul are dreptul de de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de munca si a mediului de munca, precum si dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat sau de a participa la actiuni colective.

Nu in ultimul rand, un salariat are dreptul la negociere colectiva si individuala si la la protectie in caz de concediere.

Printre drepturile angajatului se mai numara si: ď&#x201A;ˇ

dreptul la egalitate de sanse si de tratament;

ď&#x201A;ˇ

dreptul la demnitate in munca;



dreptul la securitate si sanatate in munca;



dreptul la acces la formarea profesionala;



dreptul la informare si consultare;



alte drepturi prevazute de lege sau de contractele colective de munca aplicabile.

In acelasi timp, Codul Muncii stipuleaza si obligatiile care ii revin salariatului. Astfel,

angajatul

este

obligat

prin

lege sa

isi

realizeze

norma

de

munca sau

sa

isi

indeplineasca atributiile ce ii revin conform fisei postului.

Salariatul trebuie, de asemenea, sa respecte disciplina muncii si prevederile cuprinse in regulamentul intern, in contractul colectiv de munca aplicabil, precum si in contractul individual de munca.

Celelalte obligatii ale salariatului sunt acelea de a fi fidel angajatorului in executarea atributiilor de serviciu, de a respecta masurile de securitate si sanatate a muncii in unitate, dar si secretul de serviciu.

Angajatorul, intre drepturi si obligatii

Codul Muncii stipuleaza si pentru angajatori o serie de drepturi si obligatii. Astfel, angajatorul are dreptul sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii, dar si atributiile corespunzatoare fiecarui salariat.

De asemenea, angajatorul poate sa dea dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalitatii lor, sa exercite controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu, precum si sa constate savarsirea abaterilor disciplinare si sa aplice sanctiunile

corespunzatoare. Potrivit Codului Muncii, angajatorul are si dreptul de a stabili obiectivele de performanta individuala, precum si criteriile de evaluare a realizarii acestora.

De partea cealalta, printre obligatiile angajatorului, se numara aceea de a informa salariatii asupra conditiilor de munca si asupra elementelor care privesc desfasurarea relatiilor de munca.

In plus, el trebuie sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului, dar si sa asigure confidentialitatea datelor cu caracter personal ale salariatilor.

In acelasi timp, orice angajator trebuie sa asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice necesare pentru ca angajatii sa isi poata desfasura activitatea, dar si sa asigure conditii corespunzatoare de munca.

Totodata, prin lege, angajatorul este obligat sa acorde salariatilor toate drepturile ce li se cuvin (prin legislatia muncii, CIM sau contractele colective aplicabile). Mai mult decat atat, de fiecare daca cand ia o decizie care e posibil sa afecteze drepturile si interesele salariatilor, angajatorul are obligatia sa se consulte cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor.

Nu in ultimul rand, un angajator trebuie sa comunice periodic salariatilor situatia economica si financiara a unitatii, cu exceptia informatiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natura sa prejudicieze activitatea unitatii.

In ceea ce priveste obligatiile birocratice ale angajatorului, trebuie mentionat ca acestuia ii este impus prin lege sa plateasca toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa, precum si sa retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de salariati, in conditiile legii.

In plus, angajatorul trebuie sa infiinteze registrul general de evidenta a salariatilor si sa opereze inregistrarile prevazute de lege.

Proceduri:

Sanctionarea

angajatului,

suspendarea

si

intreruperea

contractului de munca Legislatia romaneasca prevede proceduri exacte pentru sanctionarea angajatilor de catre patroni, suspendarea contractelor de munca sau concedierea salariatilor.

SANCTIONAREA DISCIPLINARA A SALARIATILOR

Potrivit definitiei din Codul Muncii, abaterea disciplinara - supusa sanctiunii - indeplineste anumite conditii: - este o fapta in legatura cu munca - consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat - prin aceasta fapta, salariatul a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Sanctiunile prevazute de Codul muncii sunt urmatoarele: - avertismentul scris; - retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile; - reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%; - reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%; - desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

Atentie: in cazul in care prin statute profesionale aprobate prin lege speciala se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta.

Potrivit Codului muncii, atunci cand aplica o sanctiune, patronul este obligat sa ia in considerare: a) imprejurarile in care a fost savarsita fapta; b) gradul de vinovatie a salariatului; c) consecintele abaterii disciplinare; d) comportarea generala in serviciu a salariatului; e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta.

In momentul in care se pregateste o sanctiune, patronul este obligat sa respecte o procedura in sase pasi, expres prevazuta de Codul muncii: 1. Instiintarea privind savarsirea unei fapte care poate fi considerata ca fiind abatere disciplinara; 2. Desemnarea comisiei de cercetare disciplinara; 3. Convocarea salariatului/ salariatilor la cercetarea disciplinara prealabila, la data, ora si locul stabilite; 4. Incheierea procesului-verbal cu ocazia intrevederii; 5. Realizarea referatului privind propunerea de sanctionare de catre comisia de cercetare disciplinara; 6. Stabilirea sanctiunii disciplinare si emiterea deciziei de sanctionare de catre angajator.

Exceptie de la obligatia parcurgerii acestor pasi o face doar avertismentul.

Astfel, sanctiunile fara cercetare disciplinara sunt nepermise. In afara de avertismentul scris, pentru care legislatia muncii nu prevede niciun fel de restrictii, in ceea ce priveste toate celelalte sanctiuni disciplinare, angajatorul este obligat sa efectueaze o cercetare disciplinara prealabila pentru a le putea aplica. Fara aceasta cercetare, sanctiunea aplicata salariatului este lovita de nulitate absoluta. Daca angajatul nu se prezinta la convocarea care i-a fost

transmisa in scris, fara un motiv obiectiv, patronul are dreptul sa dispuna sanctionarea, fara sa mai efectueaze in prealabil cercetarea disciplinara.

Atentie! Pentru aceeasi abatere disciplinara se poate aplica o singura sanctiune.

La finalul procedurii, angajatorul emite in format scris o decizie de sanctionare. Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii. Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta. Salariatul poate contesta decizia de sanctionare la instantele judecatoresti competente, in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.

In decizia de sanctionare, patronul trebuie sa treaca obligatoriu anumite elemente: - descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; - precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat; - motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile, - temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica; - termenul in care sanctiunea poate fi contestata; - instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

Atentie! Lipsa elementelor precizate poate atrage nulitatea absoluta a documentului.

Ce pateste patronul, daca incalca procedurile?

In general, riscul este ca sanctiunea aplicata sa fie anulata de judecator. In cazul unei concedieri disciplinare nelegale, riscul este si mai mare intrucat angajatorul va fi obligat la reincadrarea salariatului pe postul ocupat anterior concedierii, cu obligarea la plata salariilor

neincasate din momentul concedierii si pana la reincadrarea efectiva. Dispozitiile legale care reglementeaza disciplina muncii se regasesc in Codul Muncii, in capitolul intitulat Raspunderea disciplinara (articolele 247 - 252).

SUSPENDAREA CONTRACTULUI DE MUNCA Suspendarea contractului de munca poate fi facuta la initiativa patronului, inclusiv in situatii care tin de proceduri disciplinare, sau la initiativa salariatului.

Suspendarea contractului individual de munca poate interveni de drept, prin acordul partilor sau prin actul unilateral al unei dintre parti. In cazul suspendarii contractului individual de munca din cauza unei fapte imputabile salariatului, pe durata suspendarii acesta NU va beneficia de niciun drept care rezulta din calitatea sa de salariat.

La initiativa patronului, suspendarea se face in urmatoarele cazuri: 1. Pe durata cercetarii disciplinare prealabile, in conditiile legii; 2. In cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti; 3. In cazul intreruperii sau reducerii temporare a activitatii, fara incetarea raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare; 4. In cazul in care impotriva salariatului s-a luat, in conditiile Codului de procedura

penala, masura controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cautiune, daca in sarcina acestuia au fost stabilite obligatii care impiedica executarea contractului de munca, precum si in cazul in care salariatul este arestat la domiciliu, iar continutul masurii impiedica executarea contractului de munca, 5. Pe durata detasarii salariatului; 6. Pe durata suspendarii de catre autoritati competente a avizelor, autorizatiilor sau atestarilor necesare pentru exercitarea profesiilor.

7. Contractul individual de munca poate fi suspendat in situatia absentelor nemotivate ale salariatului, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, contractul individual de munca, precum si prin regulamentul intern.

La initiativa salariatului, contractul individual de munca poate fi suspendat in urmatoarele situatii: 1. Concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani; 2. Concediu pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea varstei de 18 ani; 3. Concediu paternal; 4. Concediu pentru formare profesionala.

5. Exercitarea unor functii elective in cadrul organismelor profesionale constituite la nivel central sau local, pe toata durata mandatului 6. Participarea la greva.

Contractul individual de munca se suspenda de drept in urmatoarele situatii: 1. Concediu de maternitate; 2. Concediu pentru incapacitate temporara de munca; 3. Carantina; 4. Exercitarea unei functii in cadrul unei autoritati executive, legislative ori

judecatoresti, pe toata durata mandatului, daca legea nu prevede altfel; 5. Indeplinirea unei functii de conducere salarizate in sindicat; 6. Forta majora; 7. In cazul in care salariatul este arestat preventiv, in conditiile Codului de procedura penala; 8. De la data expirarii perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizatiile ori atestarile necesare pentru exercitarea profesiei. Daca in termen de 6 luni salariatul nu si-a reinnoit avizele, autorizatiile ori atestarile necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual de munca inceteaza de drept.

9. In alte cazuri expres prevazute de lege.

Contractul individual de munca poate fi suspendat, prin acordul partilor, in cazul concediilor fara plata pentru studii sau pentru interese personale.

Procedura: Pentru suspendarea contractului individual de munca, angajatorul va emite o decizie prin care va dispune cu privire la suspendare si in cuprinsul careia va preciza cauza care a generat o asemenea masura, temeiul de drept si, in functie de situatie, alte informatii. In cazul suspendarii contractului individual de munca prin acordul partilor se va incheia un act aditional la contract.

INCETAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA SI CONCEDIEREA SALARIATULUI Contractul individual de munca inceteaza de drept in urmatoarele cazuri: 1. La data decesului salariatului sau al angajatorului persoana fizica, precum si in cazul dizolvarii angajatorului persoana juridica, de la data la care angajatorul si-a incetat existenta conform legii.

2. La data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de declarare a mortii sau a punerii sub interdictie a salariatului sau a angajatorului persoana fizica.

3. La data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsa standard si a stagiului minim de cotizare profesionala; la data data comunicarii deciziei de pensie in cazul pensiei de invaliditate de gradul III, penisie anticipate partiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limita de varsta cu reducerea varstei standard de pensionare; la data comunicarii deciziei medicale asupra capacitatii de munca in cazul invaliditatii de gradul I sau II; 4. Ca urmare a nulitatii absolute a contractului individual de munca, de la data la care nulitatea a fost constata prin acordul partilor sau prin hotarare judecatoreasca definitiva; 5. Ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in functia ocupata de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neintemeiate, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de reintegrare; 6. Ca urmare a condamnarii la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti; 7. De la data retragerii de catre autoritatile sau organismele competente a avizelor,

autorizatiilor ori atestarilor necesare pentru exercitarea profesiei; 8. Ca urmare a interzicerii exercitarii unei profesii sau a unei functii, ca masura de siguranta ori pedeapsa complementara, de la data ramanerii defintiive a hotararii judecatoresti prin care s-a dispus interdictia; 9. La data expirarii termenului contractului individual de munca incheiat pe durata determinata; 10. Retragerea acordului parintilor sau al reprezentantilor legali, in cazul salariatilor cu varsta cuprinsa intre 15 si 16 ani.

Procedura: Exceptand primele 2 cazuri, constatarea cazului de incetare de drept a contractului individual de munca se face in termen de 5 zile lucratoare de la data intervenirii acestuia, in scris, prin decizie a angajatorului, si se comunica persoanelor aflate in situatiile respective in termen de 5 zile lucratoare.

Ca sanctiune disciplinara, patronul poate dispune concedierea pentru motive ce tin de persoana salariatului.O situatie este aceea in cazul in care salariatul a savarsit o abatere disciplinara grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara.

Un patron poate concedia un angajat chiar si la prima abatere a acestuia. In aceasta situatie este vorba de o fapta a salariatului care face incompatibila continuarea contractului individual de munca. De asemenea, salariatul poate fi dat afara pentru abateri disciplinare minore, repetate, si care au ca rezultat imposibilitate continuarii raporturilor de munca.

Atentie! Abaterile disciplinare repetate "necesita sanctionarea prin decizie, nefiind vorba despre acele abateri disciplinare de care angajatorul a luat la cunostinta, dar care nu s-au materializat in decizii de sanctiune disciplinara".

Concedierea pentru savarsirea unei abateri disciplinare grave sau a unor abateri repetate de la

regulile de disciplina a muncii poate fi dispusa numai dupa indeplinirea de catre angajator a cercetarii disciplinare prealabile (vezi procedura de la seciunea dedicata sanctiunilor).

Firmele pot face si concedieri pentru motive care nu tin de persana salariatului.

Acestea pot fi: - concedieri colective -desfiintarea locului de munca Concedierile colective sau disponibilizarile de personal pot fi efectuate doar de firmele care au mai mult de 20 de salariati. O concediere colectiva nu poate fi facuta cu mai putin de 10 salariati. Concedierile colective sunt decise dupa consultari cu sindicatul sau cu reprezentantii angajatilor, dupa caz. In cazul celeilalte forme - desfiintarea locului de munca - aceasta trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.

Salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor beneficiaza de masuri active de combatere a somajului si pot beneficia de compensatii in conditiile prevazute de lege si de contractul colectiv de munca aplicabil.

INCETAREA CONTRACTULUI CU ACORDUL PARTILOR VERSUS DEMISIE O CLARIFICARE NECESARA Din pacate, de multe ori este auzita sintagma gresita " demisie prin acordul partilor", facandu-se o confuzie intre doua dintre cele mai folosite modalitati de incetare a contractului individual de munca: incetarea prin acordul partilor si incetarea prin demisie.

Confuziile pot duce de la inregistrari gresite in Registrul General de Evidenta al Salariatilor (REVISAL) pana la pierderea in instanta a unor cazuri aparent simple, se

impune o clarificare a celor doua modalitati de incetare, precum si a principalelor diferente dintre cele doua.

Incetarea contractului de munca prin acordul partilor are temeiul legal la art. 55 lit. b din Codul Muncii si este o modalitate simpla si rapida de a inceta un contract de munca. Aceasta poate fi initiata fie de salariat, fie de angajator. De cele mai multe ori, aceasta este initiata de catre salariat printr-o simpla cerere adresata angajatorului prin care solicita incetarea contractului de munca la o anumita data.

Aceasta modalitate de incetare a contracutului de munca NU este afectata de un termen de preaviz (ca in cazul demisiei, concedierii pentru motive ce nu tin de salariat), astfel contractul de munca

putand

inceta

chiar

in

ziua

urmatoare

sau

poate

peste

sase

luni.

- Pentru a preveni eventuale abuzuri sau pentru a avea dovada inaintarii cererii de incetare a contractului de munca prin acordul partilor este recomandat ca salariatul sa faca cererea in dublu exemplar, un exemplar ramanand la angajator, iar celalalt exemplar la salariat, continand un numar de inregistrare (din Registrul Societatii), astfel dovedindu-se fara nicio indoiala ca acest document a fost depus la societate, precum si data la care s-a inaintat documentul.

- Un element-cheie al acestui tip de incetare a contractului de munca este faptul ca angajatorul, fie prin reprezentantul legal, fie prin superiorul ierarhic al salariatului in cauza, va scrie pe cerere mentiunea "DE ACORD", impreuna cu semnatura, numele sau in clar si stampila societatii. Doar prin acest mod se indeplineste acordul de vointa, esential in cazul acestui tip de incetare a contractului de munca. Mentiunea "DE ACORD" va reprezenta atat acordul angajatorului cu privire la incetarea contractului de munca al salariatului respectiv, cat si cu privire la data la care aceasta incetare va intra in vigoare, astfel explicandu-se sintagma din Codul Muncii de la art. 55 lit. b ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea.

Perioada de timp cuprinsa intre momentul depunerii cererii de incetare a contractului de munca, semnarea acesteia de catre angajator, indeplinind conditiile mai sus mentionate, si momentul in care contractul de munca inceteaza efectiv, NU este considerata un termen de preaviz si atat salariatul cat si angajatorul vor avea aceleasi drepturi si obligatii in conformitate cu legislatia in vigoare, contractul individual de munca, precum si orice alte documente

(regulament de ordine interioara, daca este cazul, si/sau contract colectiv de munca la nivel de unitate/ramura).

In schimb, demisia reprezinta o incetare a contractului individual de munca urmare a vointei unilaterale a salariatului, reglementata de art. 55 lit. c si art. 81 din Codul Muncii.

Demisia nu trebuie confundata cu o concediere, cea din urma reprezentand incetarea contractului ca urmare a vointei unilaterale a angajatorului si este reglementata diferit (art. 58-80 din Codul Muncii).

Procedura demisiei: Salariatul va inainta o notificare (demisia) catre angajator in aceleasi conditii specificate mai sus (dublu exemplar si numar de inregistrare din Registrul societatii) prin care pur si simplu notifica angajatorul de incetarea contractului de munca, respectand termenul de preaviz prevazut in contractul individual de munca. Spre deosebire de incetarea contractului de munca prin acordul partilor, in cazul demisiei nu mai este necesar acordul angajatorului cu privire la incetarea raporturilor de munca intre cele doua parti, aceasta modalitate

reprezentand

actul

unilateral

de

vointa

al

salariatului.

Mai mult, angajatorul este obligat sa inregistreze demisia salariatului, in caz contrar salariatul putand

folosi

orice

mijloc

de

proba

privind

incetarea

contractului

de

munca.

Termenul de preaviz, in care salariatul este obligat sa ramana pana la incetarea efectiva a contractului de munca, difera in functie de tipul pozitiei detinute de salariat (de executie sau de management). In prezent, Codul Muncii prevede doar o limita generala a termenului de preaviz pe care angajatorul nu are voie sa o depaseasca (pana la 20 de zile lucratoare in cazul pozitiilor de executie si pana la 45 de zile lucratoare in cazul pozitiilor de management). In schimb, patronul si salariatul pot conveni, la semnarea contractului individual de munca, termene de preaviz sub aceasta limita legala.

Exista totusi doua exceptii in care termenul de preaviz poate sa nu fie indeplinit, partial sau in totalitate,

respectiv:

- prin renuntarea, totala sau partiala, de catre angajator, la termenul de preaviz;

- demisia salariatului, fara preaviz, daca angajatorul nu si-a indeplinit obligatiile asumate prin contractul individual de munca.

Din momentul inaintarii demisiei si pana la indeplinirea termenului de preaviz sau a renuntarii totale sau partiale de catre angajator la termenul de preaviz, contractul continua sa isi produca efectele, astfel ambele parti (salariatul si angajatorul) vor avea aceleasi drepturi si obligatii asumate in conformitate cu contractul individual de munca si legislatia aplicabila.

Trebuie de retinut ca acest termen de preaviz va fi suspendat corespunzator in cazul in care contractul de munca este suspendat si acest termen va continua sa curga doar dupa ce suspendarea contractului a luat sfarsit.

Indiferent de tipul incetarii contractului de munca, prin acordul partilor sau prin demisie, aceasta nu scuteste angajatorul de obligatiile sale in materie de salarizare, de calculul eventual compensarea in bani a zilelor de concediu neefectuate sau calculul eventual retinerea din ultimul salariu a zilelor de concediu efectuate in plus pana la data la care inceteaza contractul de munca, precum si intocmirea documentatiei privind incetarea contractului de munca (incluzand - dar fara a se limita la - decizia de incetare a contractului de munca, adeverinta de vechime etc.)

Atentie! Incetarea contractului de munca prin acordul partilor si incetarea prin demisie sunt reglementate diferit iar firma care le inregistreaza eronat in REVISAL comite o contraventie si este sanctionata cu amenda de la 3.500 de lei la 5.000 de lei.

Atentie ! Salariatii carora le-a incetat contractul individual de munca intr-una dintre cele doua modalitati de incetare NU pot beneficia de ajutorul de somaj.

CATEVA SFATURI GENERALE PENTRU PATRONI

1.Contractul individual de munca are trei tipuri de clauze: - clauze minime legale obligatorii; - clauze negociate, reglementate partial prin lege in elementele lor esentiale; - clauze negociate de parti. Astfel, pentru a nu se genera un conflict de munca, in special cu privire la clauzele de neconcurenta si de confidentialitate stipulate in contractul individual de munca sau prin acte aditionale, sfatuim angajatorul/salariatul sa apeleze la serviciile unor specalisti in domeniul dreptului muncii pentru a-i consilia inainte sau in momentul incheierii respectivelor documente. In ceea ce priveste regulamentul intern, acesta este intocmit de catre angajator, dar cu obligatia de a consulta sindicatul sau reprezentantul salariatilor, dupa caz.

2.In general, in cazul fiecarui salariat, angajatorul este bine sa depuna toate diligentele ca relatiile de munca sa fie cat mai bine reglementate, in special sub aspectul sarcinilor ce revin acestora si a faptelor care reprezinta abateri grave din perspectiva angajatorului.

3. De exemplu, recomandarea noastra este ca in Fisele de post sa fie introduse atributiile salariatilor pana la cele mai mici detalii, iar, in regulamentele de organizare si functionare sa se mentioneze expres toate incalcarile care, in functie de activitatea specifica si interesul fiecarui angajator, reprezinta abateri disciplinare grave, netolerate de angajator. Odata semnata o asemenea fisa si, odata ce salariatul a luat cunostinta de regulamentul de organizare si functionare, aceste acte vor putea fi opuse oricand salariatului. Mai exact, salariatul nu va putea invoca faptul ca o anumita sarcina nu intra in atributiile sale sau ca o anumita fapta nu are caracter grav

Modificare majoră la Revisal: De-acum există două registre diferite

Atât angajatorii, cât și instituțiile și autoritățile publice sunt obligate de-acum să țină un registru de evidență a persoanelor pe care le plătesc, potrivit unui act normativ publicat recent în Monitorul Oficial. Concret, Registrul general de evidență a salariaților (cunoscut ca „Revisal”) are două părți, astfel că, pentru salariații din mediul privat, angajatorii folosesc Registrul privat, iar pentru bugetari, instituțiile și autoritățile publice folosesc Registrul public.

Noile prevederi sunt incluse în Hotărârea Guvernului nr. 877/2016 pentru modificarea și completarea HG nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaţilor și pentru aplicarea unitară a unor dispoziții legale. Aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 963 din 28 noiembrie 2016 și se aplică de la data apariției.

Regulile pentru înregistrarea în evidențele oficiale ale Inspecției Muncii au fost schimbate semnificativ, așa cum reiese din documentul indicat. Mai exact, pentru salariații din mediul

privat (adică

cei

angajați

cu

contract

individual

de

muncă),

angajatorii

folosesc Registrul privat, iar pentru persoanele plătite din fonduri publice (adică cei care exercită o funcție în baza unui contract individual de muncă, a unui act administrativ de numire ori a unui alt fel de act emis în baza legii), instituțiile și autoritățile folosesc Registrul public. Cu alte cuvinte, Revisal a fost împărțit în două: un registru pentru salariați și un registru pentru bugetari. „Fiecare dintre angajatori are obligația să transmită către inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își au sediul/domiciliul datele în registrul privat/public după încheierea fiecărui contract individual de muncă sau emiterea actului administrativ de numire ori, după caz, a unui alt fel de act emis în condițiile legii pentru exercitarea unei funcții. (...) Au obligația de a întocmi, completa și transmite datele în registrul privat/public la inspectoratul teritorial de muncă și misiunile diplomatice și oficiile consulare ale altor state în România, respectiv, după caz, institutele culturale și reprezentanțele comerciale și economice ale altor state în România, pentru personalul angajat local care are cetățenia română sau reședința permanentă în România”, este explicat în hotărârea Executivului.

Până pe 27 noiembrie, Revisal era dedicat exclusiv persoanelor angajate în baza unui contract individual de muncă, indiferent că angajatorul era din mediul public sau din cel privat.

Astfel, bugetarii care lucrează în baza unui act diferit de contractul individual nu erau înregistrați în evidențele Inspecției Muncii.

Registrul privat se completează în ordinea încheierii contractelor individuale de muncă, iar Registrul public se completează în ordinea încheierii contractelor individuale de muncă, a actelor administrative de numire pentru funcționarii publici sau a altor acte privind exercitarea funcției de către personalul plătit din fonduri publice. Ambele tipuri de registre trebuie întocmite în format electronic și apoi transmise (tot electronic) către inspectoratul teritorial de muncă.

Atenție! Dacă angajatorii din mediul privat sunt obligați să întocmească pentru fiecare salariat un dosar personal, instituțiile și autoritățile publice trebuie să întocmească pentru fiecare bugetar un dosar profesional. În cazul persoanelor plătite din fonduri publice, transmiterea Registrului public va trebui făcută în maximum zece zile la la intrarea în vigoare a unui viitor ordin al Ministerului Muncii (aflat acum abia în dezbatere publică). Excepție de la această regulă va face personalul din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională. Totuși, va fi nevoie de o nouă aplicație pentru transmiterea Registrului public și a Registrului privat. După realizarea acesteia, se va emite o procedură comună pentru transmiterea datelor în cele două părți ale Revisalului. „La data realizării noului sistem informatic gestionat de Inspecția Muncii pentru transmiterea datelor în registrul privat/public de către angajatori va fi emis un nou ordin al ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice privind procedura de transmitere a datelor în registrul privat/public, comună pentru toți angajatorii persoane fizice și juridice de drept privat, precum și instituții/autorități publice (...)”, prevede HG nr. 877/2016. În nota de fundamentare ce a însoțit noua hotărâre de Executiv în forma sa de proiect, inițiatorii explicau faptul că autoritățile nu dețin informații despre salariile tuturor bugetarilor, astfel că nu pot să identifice toate disfuncționalitățile existente și nu pot nici să evalueze eventualul impact financiar al unei noi legi a salarizării personalului plătit din fonduri

publice: „Modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 500/2011 a apărut necesară datorită lipsei de date privind salariile în plată ale personalului bugetar, această lipsă de informații conducând la imposibilitatea de a identifica toate disfuncționalitățile salariale existente și la imposibilitatea de a evalua corect impactul financiar al posibilelor măsuri pentru toate familiile ocupaționale. Având în vedere necesitatea elaborării unei noi legi a salarizării personalului plătit din fonduri publice (...), pe baza unor date concrete care să permită evaluarea impactului financiar al măsurilor preconizate, s-a propus modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 500/2011, astfel încât Inspecția Muncii să gestioneze atât registrul general de evidență a salariaților care lucrează în mediul privat, cât și registrul general de evidență a personalului plătit din fonduri publice” Introducerea Registrului public în legislație a fost făcută în vară, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, astfel că modificarea HG nr. 500/2011 era necesară pentru a avea un cadru complet referitor la evidența salariaților din mediul privat și evidența bugetarilor plătiți din bani publici.

Important! De-acum, la încetarea actului în baza căruia un salariat sau un bugetar și-a desfășurat activitatea plătită, angajatorul este obligat să elibereze o adeverință de vechime, chiar dacă persoanele în cauză nu cer acest lucru în mod expres.

Pașii ce trebuie urmați la instalarea noii versiuni Pentru a veni în ajutorul angajatorilor, Inspecția Muncii a pus la dispoziție un ghid de instalare, ce cuprinde pașii de urmat la această operațiune, pe care îi găsiți descriși mai jos (fotografiile sunt extrase din document).

1. Verificarea cerințelor de sistem pentru instalarea Revisal Înainte de toate, angajatorul trebuie să verifice calculatorul, ca să vadă dacă acesta îndeplinește cerințele minime de sistem pentru instalarea aplicației. Se bifează „Îndeplinește condițiile” și apoi se apasă „Înainte”.

2. Alegerea locului în care va fi instalată aplicația Aplicația poate fi instalată fie în directorul („folder”-ul) ales automat de sistem, fie într-un director ales de angajator. În orice caz, dacă pe calculator deja există versiunea 6.0.4. sau 6.0.5., trebuie ales directorul folosit la instalarea acestora și opțiunea folosită anterior la utilizatori („Toți utilizatorii” sau „Doar eu”). Se apasă „Înainte”.

3. Confirmarea instalării După alegerea opțiunilor dorite la instalare urmează confirmarea efectivă a operațiunii, prin apăsarea butonului „Înainte”.

4. Încheierea instalării La terminarea instalării (ce durează câteva minute, în funcție de configurația calculatorului) se afișează mesajul „Operație completă”. În acest punct, mai trebuie doar să fie apăsat butonul „Închide”.

5. Deschiderea aplicației actualizate Pentru a deschide aplicația Revisal („Revisal HG500-2011”), aceasta poate fi găsită în meniul „Start” al calculatorului, la „Toate programele” („All programs”).

Dezvoltatorii imobiliari sunt obligați să raporteze la ANPC contractele de credit încheiate cu consumatorii

Dezvoltatorii imobiliari care vor să acorde credite trebuie să se înregistreze la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), însă aceștia sunt obligați și să ofere anual anumite informații referitoare la contractele încheiate cu consumatorii, potrivit unui act normativ care a intrat recent în vigoare. Începând din acest an, dezvoltatorii imobiliari care acordă credite pentru locuințele vândute trebuie să fie înregistrați la ANPC ca să poată să desfășoare această activitate. Obligația impusă acestora a fost stabilită anul trecut, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2016. În plus, dezvoltatorii sunt obligați și să facă anumite raportări la Protecția Consumatorilor, referitoare atât la contractele de credit în derulare, cât și la cele care vor fi încheiate

în

fiecare

an

cu

consumatorii,

potrivit Ordinului

ANPC

nr.

4/2017 privind documentaţia şi informaţiile necesare înregistrării, precum și modalitatea şi termenele de raportare pentru dezvoltatorii imobiliari.

Ordinul, care a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 55 din 18 ianuarie 2017, îi obligă pe dezvoltatori să transmită Autorității, odată cu solicitarea de înregistrare, și anumite informații referitoare la contractele pe care le au în desfășurare. Concret, aceștia trebuie să atașeze cererii de înregistrare și informații privind numărul contractelor de credit încheiate (și care sunt în derulare), precum și valoarea totală pe care o au de plătit consumatorii.

Mai mult decât atât, obligația de raportare continuă și după momentul înregistrării la Protecția Consumatorilor. Conform actului normativ, toți dezvoltatorii imobiliari trebuie să transmită anual la ANPC, în perioada 1 ianuarie - 1 martie, raportări care cuprind numărul contractelor de credit încheiate în anul anterior (și valoarea totală pe care o au de plătit consumatorii împrumutați) și informații despre moneda în care s-au acordat creditele și costul total al creditelor pentru cei care au achiziționat locuințe.Aceste raportări, precum și documentele aferente, se pot transmite prin poștă sau se pot depune direct la sediul ANPC din bulevardul Aviatorilor nr. 72, în București.

Dezvoltatorii imobiliari nu mai pot acorda împrumuturi pentru locuințe dacă nu sunt înregistrați la ANPC. Ce procedură trebuie să urmeze? Începând de anul acesta, dezvoltatorii imobiliari care vor să acorde credite pentru locuințe trebuie să fie obligatoriu înscriși la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), potrivit unei prevederi legale care urmărește să-i protejeze pe consumatorii care vor săși achiziționeze o locuință. Începând cu data de 1 ianuarie 2017, pot să acorde credite doar dezvoltatorii imobiliari înregistrați la ANPC. Această obligație a fost stabilită anul trecut, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2016, și este una dintre măsurile menite să vină în ajutorul consumatorilor care vor să-și achiziționeze o locuință. În vederea înregistrării, dezvoltatorul trebuie să trimită la Protecția Consumatorului o cerere, însoțită de informații și documente care să ateste că acesta respectă cerințele prevăzute de ordonanță. În conformitate cu prevederile actului normativ în discuție, respectivul dezvoltator imobiliar trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 

să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau penal în faţa autorităţilor publice;



persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii dezvoltatorului să aibă o bună reputaţie.

Recent, au fost stabilite și documentele necesare pe care trebuie să le atașeze dezvoltatorul cererii sale de înregistrare, prin Ordinul ANPC nr. 4/2017 privind documentaţia şi informaţiile necesare înregistrării precum și modalitatea şi termenele de raportare pentru dezvoltatorii imobiliari. Actul a intrat în vigoare odată cu publicarea lui în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 55 din 18 ianuarie 2017, și prevede că dezvoltatorii trebuie să depună la înregistrare următoarele documente: 

certificatul de înregistrare, în copie certificată, conform cu originalul;



certificatul constatator emis de Oficiul Național pentru Registrul Comerțului (ONRC) cu datele societății, în copie certificată, conform cu originalul;



certificatul constatator emis conform prevederilor art. 17 1din Legea nr. 359/2004 (este vorba despre cele emise de biroul unic din cadrul ONRC din care rezultă că la sediul social sau secundar nu se desfăşoară activităţile prevăzute în actul constitutiv sau modificator ș.a.m.d.);



actul constitutiv, în copie certificată, conform cu originalul;



dovada că societatea comercială este operator de date cu caracter personal, în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001;



cazierul judiciar pentru persoanele responsabile cu administrarea și conducerea societății;



declarația pe propria răspundere a administratorului societății comerciale că personalul care interacționează cu clienții în scopul acordării de credite dispune de cunoștințe și experiența adecvate naturii, extinderii și complexității activității vizate (toate detaliile în această privință se regăsesc în Anexa nr. 3 a ordonanței menționate mai sus);



procedura de acordare a creditului. În plus, la momentul înregistrării, dezvoltatorii imobiliari trebuie să atașeze și

informații privind numărul contractelor de credit încheiate (și care sunt în derulare) precum și valoarea totală de plată de către consumator. După ce a făcut solicitarea de înregistrare la

Autoritate, aceasta din urmă va comunica solicitantului hotărârea sa cu privire la acceptarea sau respingerea cererii de înregistrare în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii cererii. În acest timp, dacă este cazul, ANPC poate să trimită dezvoltatorului o solicitare pentru completarea documentelor depuse inițial.

Dacă solicitarea de înregistrare a fost respinsă de către cei de la Protecția Consumatorului, dezvoltatorul imobiliar poate contestata hotărârea în condițiile Legii nr.

554/2004 privind contenciosul administrativ. Firește că dezvoltatorul va putea introduce ulterior o cerere nouă de înregistrare la ANPC.

Spațiul

Privat

Virtual,

extins

și

pentru

firme.

Companiile pot primi actele fiscale și în format electronic

Și contribuabilii persoane juridice se pot folosi, mai nou, de Spațiul Privat Virtual pentru a primi anumite acte ale organelor fiscale, potrivit unui anunț făcut astăzi de Agenția Națională de Administrație Fiscală (ANAF). Concret, ANAF le pune la dispoziție firmelor, dar și entităților fără personalitate juridică, o modalitate mult mai comodă de comunicare a unor documente precum deciziile de impunere, actele ce atestă obligațiile de plată, certificatele de atestare fiscală, adeverințele de venit, diverse declarații fiscale, precum și Buletinul informativ. Practic SPV s-a extins acum și la aceste categorii de contribuabili, în contextul în care persoanele fizice beneficiau deja de aceste facilități. Prin intermediul acestuia pot fi aflate, spre exemplu, datoriile la stat ale contribuabilului, ce contribuții sunt plătite pentru acesta sau pot fi depuse anumite declarații fiscale.

Concret, prin SPV se pot comunica următoarele categorii de documente: 

în mod automat automat: actele administrative fiscale (decizii de impunere, decizii referitoare la obligații de plată accesorii, decizii privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale, etc.), actele de executare (somații) și alte acte emise de Ministerul Finanțelor Publice (MFP) - ANAF în executarea legii, cum ar fi: notificări, înștiințări, aviz de inspecție fiscală etc;



documentele sau alte acte emise de MFP - ANAF la cererea solicitantului cum sunt: certificatul de atestare fiscală, adeverința de venit, certificatul de cazier fiscal și altele asemenea;



informații cu privire la obligațiile de plată ale contribuabilului;



declarațiile fiscale sau diverse cereri adresate MFP - ANAF: cerere de informații sau documente în legătură cu situația fiscală personală (cerere de informații despre contribuțiile de asigurări sociale declarate de angajatori, solicitarea unei opinii privind aplicarea legislației fiscale, cereri de audiență, sesizări, petiții, reclamații, solicitări de informații publice etc);



"Buletinul informativ" , care conține informații publice atât cu caracter fiscal, cât și nefiscal, dar care sunt de interes pentru contribuabili (anunțuri de valorificare a bunurilor, anunțuri de achiziții de bunuri și servicii, etc.).

Prin comunicat se reamintește și faptul că serviciul de comunicare electronică pe care îl

oferă SPV este gratuit și disponibil non-stop, însă modul în care contribuabilii se pot înregistra pentru un cont de utilizator este diferit, în funcție de calitatea contribuabilului.

Valoarea taxelor de timbru pe 2017

Taxele judiciare de timbru au fost modificate în luna iunie a anului 2013, printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului, fiind majorate chiar şi cu 15-20%, în unele cazuri, în alte cazuri acestea fiind majorate de mai multe ori. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.

80 din 26 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. nr. 392 din 29 iunie 2013 Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost abrogată. Guvernul a motivat la acea vreme că transformările substanţiale care au avut loc prin adoptarea noului Cod civil şi a noului Cod de procedură civilă, nu s-au reflectat într-un mod "adecvat" şi la nivelul cadrului normativ privind taxele judiciare de timbru, iar taxele actuale sunt, în cea mai mare măsură, la nivelul stabilit în anul 1997, actualizat în anul 2010 prin aplicarea indicelui de inflaţie.

Taxele judiciare de timbru, în cea mai simplă accepţiune, reprezintă plata efectuată de către orice persoană fizică sau juridică, interesată în rezolvarea pe calea justiţiei a problemelor de natură juridică, plată făcută statului pentru serviciile prestate prin intermediul instanţelor de judecată. Taxa judiciară de timbru este datorată atât pentru cererile şi acţiunile depuse la

instanţele judecătoreşti, cât şi pentru cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Taxele judiciare de timbru se stabilesc diferenţiat, în funcţie de posibilitatea de a evalua sau nu obiectul cererilor şi acţiunilor în bani. Pentru fiecare cale de atac sau fiecare fază procesuală justiţiabilul este obligat la plata taxei de timbru, în afara situaţiilor prevăzute de lege.

Cu toate acestea, in anumite situaţii prevăzute clar de lege, acţiunile şi cererile depuse la instanţe sau cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă ICCJ pot fi scutite de plata taxei de timbru. Astfel, există situaţii prevăzute de OUG 51/2008 privind ajutorul judiciar în materie civilă în care persoana fizică poate beneficia de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxei judiciare de timbru. Acestea sunt, pe scurt: subvenţionarea integrală pentru persoanele al căror venit mediu pe membru de familie în ultimele 2 luni anterioare depunerii acţiunii nu depăşeşte 500 lei, subvenţionarea cu 50% în situaţia similara dar a venitului mediu sub 800 lei doar în situaţia în care cuantumul taxelor de timbru nu trec de echivalentul a 12 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului respectiv. În cazul persoanelor juridice, chiar OUG 80/2013 statuează că, reducerile, eşalonările sau amânările pentru plata taxei judiciare de timbru se acordă în cazul în care aceasta depăşeşte mai mult de 10% din media venitului net din ultimele 3 luni de activitate dinaintea introducerii acţiunii/cererii sau atunci când plata integrală a taxei nu este posibilă deorece persoana juridică se află în lichidare sau dizolvare, ori bunurile sale sunt indisponibilizate, în condiţiile legii. Cu titlu excepţional, la aprecierea instanţei, reducerile, eşalonările sau amânările pot fi realizate, dacă pentru plata taxei judiciare de timbru ar fi afectată semnificativ activitatea persoanei juridice respective.

In cele ce urmeaza,va prezentam prevederile Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80 din 26 iunie 2013: Art. 1 (1) Actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti, precum si cererile adresate Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sunt supuse taxelor

judiciare

de

timbru

prevazute

in

prezenta

ordonanta

de

urgenta.

(2) Taxele judiciare de timbru sunt datorate, in conditiile prezentei ordonante de urgenta, de catre toate persoanele fizice si juridice si reprezinta plata serviciilor prestate de catre instantele judecatoresti, precum si de catre Ministerul Justitiei si Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie.

(3) In cazurile anume prevazute de lege, actiunile si cereriie introduse la instantele judecatoresti, precum si cererile adresate Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.

Art. 2 Taxele judiciare de timbru se stabilesc in mod diferentiat, dupa cum obiectul acestora este sau nu evaluabil in bani, cu exceptiile prevazute de lege.

Art. 3 (1) Actiunile si cererile evaluabile in bani, introduse la instantele judecatoresti, se taxeaza astfel: a) pana la valoarea de 500 lei 8%, dar nu mai putin de 20 lei; b) intre 501 lei si 5.000 lei 40 lei + 7% pentru ce depaseste 500 lei; c) intre 5.001 lei si 25.000 lei 355 lei + 5% pentru ce depaseste 5.000 lei; d) intre 25.001 lei si 50.000 lei 1.355 lei + 3% pentru ce depaseste 25.000 lei; e) intre 50.001 lei si 250.000 lei 2.105 lei +2% pentru ce depaseste 50.000 lei; f) peste 250.000 lei 6.105 lei + 1% pentru ce depaseste 250.000 lei.

(2) Se taxeaza potrivit alin. (1) si urmatoarele categorii de actiuni: a) in constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial; cererea privind repunerea partilor in situatia anterioara este scutita de taxa de timbru daca este accesorie acestor cereri; b) privind constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial; c) prin care se solicita pronuntarea unei hotarari judecatoresti care tine loc de act autentic de instrainare a unor bunuri imobile sau de constituire a unor drepturi reale asupra acestora.

Art. 4 (1) In cazul actiunilor posesorii taxa judiciara de timbru se calculeaza la o valoare care se stabileste la 20% din valoarea bunului a carui posesie se solicita.

(2) Taxa judiciara de timbru pentru actiunile care au ca obiect un dezmembramant al dreptului de proprietate se calculeaza la o valoare stabilita la 20% din valoarea bunului asupra caruia poarta dezmembramantul. in cazul cererilor care au ca obiect servituti taxa judiciara de timbru se calculeaza prin raportare la 20% din valoarea imobilului asupra caruia se solicita constituirea servitutii.

Art. 5 (1) Cererile in materia partajului judiciar se taxeaza astfel: a) stabilirea bunurilor supuse impartelii 3% din valoarea acestora; b) stabilirea calitatii de coproprietar si stabilirea cotei-parti ce se cuvine fiecarui coproprietar 50 lei pentru fiecare coproprietar; c) creante pe care coproprietarii le au unii fata de altii, nascute din starea de proprietate comuna 3% din valoarea creantelor a caror recunoastere se solicita; d) cererea de raport 3% din valoarea bunurilor a caror raportare se solicita; e) cererea de reductiune a liberalitatilor excesive 3% din valoarea partii de rezerva supusa reintregirii prin reductiunea liberalitatilor; f) cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia 3% din valoarea masei partajabile.

(2) Daca cererile in materia partajului judiciar prevazute de alin. (1) se formuleaza in cadrul aceleiasi actiuni, aceasta se taxeaza cu o singura taxa de 5% din valoarea masei partajabile.

Art. 6 (1) Cererile de valoare redusa, solutionate potrivit procedurii speciale prevazute de titlul X al cartii a Vl-a din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Cod de procedura civila, se taxeaza cu 50 lei, daca valoarea cererii nu depaseste 2.000 lei, si cu 200 lei, pentru cererile a caror valoare depaseste 2.000 lei.

(2) Cererile privind ordonanta de plata, prevazuta de titlul IX al cartii a Vl-a din Codul de procedura civila, se taxeaza cu 200 lei.

(3) Cererile de evacuare din imobilele folosite sau ocupate fara drept, solutionate potrivit procedurii speciale prevazute de titlul XI al cartii a Vl-a din Codul de procedura civila, se

taxeaza cu 100 lei.

(4) Cererile formulate pe cale de ordonanta presedintiala, cand sunt neevaluabile in bani, se taxeaza cu 20 lei. Cand cererea formulata pe cale de ordonanta presedintiala este evaluabila in bani, aceasta se taxeaza cu 50 lei, daca valoarea acesteia nu depaseste 2.000 [ei, si cu 200 lei, daca valoarea ei depaseste 2.000 lei.

Art. 7 Actiunile privind stabilirea si acordarea de despagubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnitatii sau reputatiei unei persoane fizice se taxeaza cu 100 lei Art. 8 (1) Se taxeaza cu 100 lei urmatoarele actiuni si cereri introduse la instantele judecatoresti: a) cereri pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept nepatrimoniai; b) cereri in anularea sau in constatarea nulitatii unui act juridic nepatrimonial; c) cereri care privesc dreptul de folosinta a bunului inchiriat sau arendat, daca acestea nu privesc si plata anumitor sume de bani; d) actiunile in granituire; in ipoteza in care prin aceeasi cerere se revendica si o portiune de teren, la taxa judiciara de timbru stabilita pentru actiunea in granituire se adauga si taxa corespunzatoare valorii suprafetei revendicate.

(2) Cererea privind repunerea partilor in situatia anterioara, cand nu este accesorie actiunii in constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial se taxeaza cu 50 lei, daca valoarea cererii nu depaseste 5.000 lei, si cu 300 lei, pentru cererile a caror valoare depaseste 5.000 lei.

Art. 9 Urmatoarele cereri formulate in cursul procesului sau in legatura cu un proces se taxeaza astfel: a) cereri de recuzare in materie civila pentru fiecare participant la proces pentru care se solicita recuzarea 100 lei; b) cereri de stramutare in materie civila 100 lei; c) cereri de repunere in termen 20 lei;

d) cereri de perimare 20 lei; e) cereri de reexaminare impotriva incheierii prin care au fost stabilite amenzile judiciare si despagubirile potrivit art. 190 din Codul de procedura civila 20 lei; f) cereri de reexaminare impotriva incheierii de anulare a cererii de chemare in judecata, formulate potrivit art. 200 alin. (4) din Codul de procedura civila 20 lei; g) cereri pentru repunerea pe rol, cand suspendarea judecarii se datoreaza partilor 50% din taxa judiciara de timbru pentru cererea sau actiunea a carei judecare a fost suspendata; h) cereri pentru refacerea inscrisurilor si a hotararilor disparute 50 lei; i) cereri pentru eliberarea de copii simple de pe inscrisurile aflate la dosar, atunci cand sunt efectuate de catre instanta 0,20 lei/pagina; j) cereri pentru legalizarea de copii de pe inscrisurile aflate la dosar, pentru fiecare exemplar de copie 1 leu/pagina; k) cereri pentru eliberarea oricaror altor certificate prin care se atesta fapte sau situatii rezultate din evidentele instantelor de judecata ori cu privire la dosarele aflate in arhiva acestora 1 leu/pagina; l) cereri pentru eliberarea de catre instantele judecatoresti de copii de pe hotararile judecatoresti, cu mentiunea ca sunt definitive, se taxeaza cu 5 lei pentru fiecare exemplar de copie.

Art. 10 (1) In materia executarii silite, urmatoarele cereri se taxeaza astfel: a) cereri pentru incuviintarea executarii silite, pentru fiecare titlu executoriu 20 lei; b) cereri de suspendare a executarii silite, inclusiv a executarii provizorii 50 lei.

(2) In cazul contestatiei la executarea silita, taxa se calculeaza la valoarea bunurilor a caror urmarire se contesta sau la valoarea debitului urmarit, cand acest debit este mai mic decat valoarea bunurilor urmarite. Taxa aferenta acestei contestatii nu poate depasi suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestata. In cazul in care obiectul executarii silite nu este evaluabil in bani, contestatia la executare se taxeaza cu 100 lei.

(3) In cazul in care prin contestatia la executare silita se invoca, in conditiile art. 712 alin. (2) din Codul de procedura civila, si motive de fapt sau de drept privitoare la fonduS dreptului, taxa de timbru se stabileste potrivit art. 3 alin. (1).

(4) Cererile de intoarcere a executarii silite se taxeaza, in toate cazurile, cu 50 lei, daca valoarea cererii nu depaseste 5.000 lei, si cu 300 lei, pentru cererile a caror valoare depaseste 5.000 lei Art. 11 (1) Alte categorii de cereri se taxeaza dupa cum urmeaza: a) cereri prin care partile solicita instantei pronuntarea unei hotarari care sa consfinteasca intelegerea partilor, inclusiv cand este rezultata din acordul de mediere 20 lei; in cazurile in care intelegerea sau acordul de mediere priveste transferul dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra unuia ori mai multor bunuri imobile, la aceasta suma se adauga 50% din valoarea taxei care s-ar datora pentru actiunea in revendicare a bunului cu valoarea cea mai mare dintre bunurile care fac obiectul dreptului real transferat. in cazui in care intelegerea sau acordul de mediere are ca obiect partajul, la taxa fixa se adauga 50% din valoarea taxei calculate potrivit art. 5; b) cereri in legatura cu masurile asiguratorii 100 lei; cand cererile au ca obiect instituirea de masuri asiguratorii asupra navelor si aeronavelor se taxeaza cu 1.000 lei; c) contestatia privind tergiversarea procesului si plangerea impotriva incheierii de solutionare a contestatiei 20 lei.

Art. 12 Cererile pentru dobandirea personalitatii juridice, pentru autorizarea functionarii si pentru inregistrarea unor persoane juridice se taxeaza dupa cum urmeaza: a) cereri privind inregistrarea partidelor politice sau pentru modificarea statutului acestora 300 lei; b) cereri pentru dobandirea personalitatii juridice de catre organizatiile prevazute in Legea dialogului social nr. 62/2011, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si pentru modificarea actelor constitutive ale acestora 200 lei; c) cereri pentru dobandirea personalitatii juridice de catre asociatiile fara scop lucrativ, fundatii, uniuni si federatii de persoane juridice fara scop lucrativ, precum si pentru modificarea actelor constitutive ale acestora 100 lei.

Art. 13 Actiunile formulate in domeniul dreptului de proprietate intelectuala se taxeaza dupa cum urmeaza: a) pentru recunoasterea dreptului de autor si a drepturilor conexe, pentru constatarea incalcarii acestora si repararea prejudiciilor, inclusiv plata drepturilor de autor si a sumelor cuvenite pentru opere de arta, precum si pentru luarea oricaror masuri in scopul prevenirii producerii unor pagube iminente, pentru asigurarea repararii acestora ori pentru restabilirea dreptului atins 100 lei; b) pentru recunoasterea calitatii de inventator, de titular de brevet, a drepturilor nascute din brevetul de inventie, din contractele de cesiune si licenta, inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului 100 lei; c) cererile neevaluabile in bani privitoare la drepturile conferite de marca, desene si modele industriale 300 lei.

Art. 14 (1) Actiunile, cererile, obiectiunile, contestatiile introduse ia instantele judecatoresti in temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, al Ordonantei Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul institutiilor de credit, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 287/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari, cu modificarile si completarile ulterioare, se taxeaza cu 200 lei.

(2) Cererile de competenta instantelor judecatoresti avand ca obiect inregistrari in registrul comertului se taxeaza cu 100 lei.

Art. 15 Taxele judiciare de timbru pentru unele actiuni si cereri referitoare la raporturile de familie sunt urmatoarele: a) pentru cererea de divort intemeiata pe prevederile art. 373 lit. a) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, denumita in continuare Codul civil 200 lei; b) pentru cererea de divort intemeiata pe prevederile art. 373 lit. b) si c) din Codul civil 100 lei;

c) pentru cererea de divort intemeiata pe prevederile art. 373 lit. d) din Codul civil 50 lei; d) cererea privind acordarea despagubirilor sau pentru stabilirea prestatiei compensatorii 50 lei; e) pentru cererile care nu sunt accesorii unei cereri de divort si care au ca obiect stabilirea locuintei copilului, exercitarea autoritatii parintesti, stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor, dreptul parintelui sau al altor persoane decat parintii de a avea legaturi personale cu copilul, locuinta familiei 20 lei fiecare cerere; f) orice alta cerere neevaluabila in bani 20 lei, daca nu sunt scutite, potrivit legii, de taxa de timbru.

Art. 16 in materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vatamati in drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxeaza dupa cum urmeaza: a) cererile pentru anularea actului sau, dupa caz, recunoasterea dreptului pretins, precum si pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverinte sau a oricarui altui inscris 50 lei; b) cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicita si repararea pagubelor suferite printrun act administrativ 10% din valoarea pretinsa, dar nu mai mult de 300 lei.

Art. 17 Cererile formulate potrivit Legii notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995, republicata, cu modificarile ulterioare, se taxeaza dupa cum urmeaza: a) contestatia impotriva deciziei Colegiului director al Camerei Notarilor Publici sau, dupa caz, a Biroului executiv al Consiliului Uniunii Notarilor Publici prin care au fost solutionate conflictele de competenta dintre notarii publici 100 lei; b) plangerile impotriva incheierii de respingere a cererii de indeplinire a unui act notarial 20 lei.

Art. 18 Se taxeaza cu 20 lei urmatoarele cereri formulate potrivit Legii nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, republicata, cu modificarile ulterioare:

a) cereri pentru solutionarea conflictelor de competenta intre birourile executorilor judecatoresti; b) plangeri impotriva refuzului executorului judecatoresc de a-si indeplini atributiile prevazute de lege; c) cereri pentru supralegalizarea semnaturii si a stampilei executorului judecatoresc.

Art. 19 In materie contraventionala, plangerea impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, precum si calea de atac impotriva hotararii pronuntate se taxeaza cu 20 lei.

Art. 20 Actiunile si cererile in materie de carte funciara, cand nu pun in discutie fondul dreptului, se taxeaza cu 50 lei Art. 21 Cererea privind inregistrarea asociatiilor de proprietari, de locatari sau mixte si apelul impotriva incheierii judecatorului-delegat se taxeaza cu 20 lei.

Art. 22 Cererile adresate Ministerului Justitiei se taxeaza dupa cum urmeaza: a) cereri pentru supralegalizarea inscrisurilor sau copiilor de pe inscrisuri, destinate a fi utilizate in strainatate 10 lei pentru fiecare inscris ori copie; b) cereri pentru autorizarea traducatorilor si interpretilor 300 lei; c) cereri in vederea atestarii titlului oficial de calificare roman de consilier juridic si a experientei dobandite in Romania, in vederea admiterii si practicarii acesteia in celelalte state membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European; pentru atestarea calificarii de traducator si interpret autorizat, in vederea exercitarii acesteia in statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European ori in Confederatia Elvetiana; pentru atestarea calificarii de expert tehnic judiciar in vederea exercitarii acesteia in statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European ori in Confederatia Elvetiana 100 lei; d) cereri adresate Ministerului Justitiei in vederea recunoasterii calificarii profesionale de

traducator si interpret autorizat sau expert tehnic judiciar, in conditiile Legii nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale pentru profesiile reglementate din Romania, cu modificarile si completarile ulterioare 100 lei.

Art. 23 (1) Cererile pentru exercitarea apelului impotriva hotararilor judecatoresti se taxeaza cu 50% din: a) taxa datorata pentru cererea sau actiunea neevaluabila in bani, solutionata de prima instanta, dar nu mai putin de 20 lei; b) taxa datorata la suma contestata, in cazul cererilor si actiunilor evaluabile in bani, dar nu mai putin de 20 lei.

(2) Apelul incident si apelul provocat se taxeaza potrivit regulilor prevazute la alin. (1).

Art. 24 (1) Recursul impotriva hotararilor judecatoresti se taxeaza cu 100 lei daca se invoca unul sau mai multe dintre motivele prevazute la art. 488 alin. (1) pct. 1.7 din Codul de procedura civila.

(2) In cazul in care se invoca incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, pentru cereri si actiuni evaluabile in bani, recursul se taxeaza cu 50% din taxa datorata la suma contestata, dar nu mai putin de 100 lei; in aceeasi ipoteza, pentru cererile neevaluabile in bani, cererea de recurs se taxeaza cu 100 lei.

(3) Recursul incident si recursul provocat se taxeaza dupa regulile prevazute la alin. (1) si (2).

Art. 25 (1) Se taxeaza cu 20 lei cererile pentru exercitarea apelului sau, dupa caz, a recursului impotriva urmatoarelor hotarari judecatoresti: a) incheierea prin care s-a dispus vanzarea bunurilor in actiunea de partaj; b) incheierea de suspendare a judecarii cauzei; c) hotararile de anulare a cererii ca netimbrata, nesemnata sau pentru lipsa calitatii de reprezentant.

(2) Se taxeaza cu 50 lei cererile pentru exercitarea apelului sau, dupa caz, recursului impotriva urmatoarelor hotarari judecatoresti:

a) hotararile prin care s-a respins cererea ca prematura, inadmisibila, prescrisa sau pentru autoritate de lucru judecat; b) hotararea prin care s-a luat act de renuntarea la dreptul pretins; c) hotararea prin care s-a luat act de renuntarea la judecata; d) hotararea prin care se incuviinteaza invoiala partilor.

(3) Cererea pentru exercitarea caii de atac care vizeaza numai considerentele hotararii se timbreaza, in toate situatiile, cu 100 lei.

Art. 26 (1) Pentru formularea contestatiei in anulare se datoreaza taxa de 100 lei.

(2) Cererea de revizuire se taxeaza cu 100 lei pentru fiecare motiv de revizuire invocat.

Art. 27 Orice alte actiuni sau cereri neevaluabile in bani, cu exceptia celor scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit legii, se taxeaza cu 20 lei.

Art. 28 Daca legea nu prevede altfel, este scutita de ia plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei cai de atac, ordinare si extraordinare, impotriva hotararii judecatoresti prin care a fost soiutionata o actiune sau cerere scutita, potrivit legii, de taxa judiciara de timbru.

Art. 29 (1) Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, ordinare si extraordinare, referitoare Sa: a) stabilirea si plata pensiilor, precum si alte drepturi prevazute prin sistemele de asigurari sociale; b) stabilirea si plata ajutorului de somaj, a ajutorului de integrare profesionala si a alocatiei de sprijin, a ajutorului social, a alocatiei de stat pentru copii, a drepturilor persoanelor cu dizabilitati si a altor forme de protectie sociala prevazute de lege: c) obligatiile legale si contractuale de intretinere, inclusiv actiunile in constatarea nulitatii, in

anularea, rezolutiunea sau rezilierea contractului de intretinere; d) stabilirea si acordarea despagubirilor decurgand din condamnarea sau luarea unei masuri preventive pe nedrept; e) adoptie, ocrotirea minorilor, tutela, curatela, interdictie judecatoreasca, asistenta persoanelor cu tulburari psihice, precum si la exercitarea de catre autoritatea tutelara a atributiilor ce ii revin; f) protectia drepturilor consumatorilor, atunci cand persoanele fizice si asociatiile pentru protectia consumatorilor au calitatea de reclamant impotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile si interesele legitime ale consumatorilor; g) valorificarea drepturilor Societatii Nationale de Cruce Rosie; h) exercitarea drepturilor electorale; i) cauzele penale, inclusiv despagubirile civile pentru prejudiciile materiale si morale decurgand din acestea; j) stabilirea si acordarea despagubirilor civile pentru pretinse incalcari ale drepturilor prevazute la art. 2 si 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata prin Legea nr. 30/1994, cu modificarile ulterioare; k) drepturile si interesele legitime pretinse de fostii detinuti si persecutati pentru motive politice in perioada regimului comunist din Romania; l) orice alte actiuni, cereri sau acte de procedura pentru care se prevad, prin legi speciale, scutiri de taxa judiciara de timbru.

(2) Sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile, actiunile si caile de atac formulate de catre prefect sau primar pentru anularea actelor juridice facute ori emise cu incalcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

(3) Sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile pentru dizolvarea societatilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si a grupurilor de interes economic, formulate de Oficiul National al Registrului Comertului.

(4) Actiunile si cererile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici si ale functionarilor publici cu statut special sunt asimilate, sub aspectul taxei judiciare de timbru, conflictelor de munca.

(5) Pentru eliberarea de copii simple de pe inscrisurile aflate la dosar, daca realizarea serviciilor de copiere nu se realizeaza de catre instanta, ci de catre prestatori privati care

functioneaza in sediul instantei, nu se percepe taxa judiciara de timbru.

Art 30 (1) Sunt scutite de taxa judiciara de timbru actiunile si cererile, inclusiv caile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputatilor, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public si de Ministerul Finantelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum si cele formulate de alte institutii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, cand au ca obiect venituri publice.

(2) In intelesul prezentei ordonante de urgenta, in categoria venituri publice se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurari sociale de sanatate, bugetului Trezoreriei Statului, venituriie din rambursari de credite externe si din dobanzi si comisioane derulate prin Trezoreria Statului, precum si veniturile bugetelor institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz, veniturile bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate ori garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice, precum si veniturile bugetului fondurilor externe nerambursabile.

Art. 31 (1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti se face de catre instanta de judecata.

(2) In cazul taxelor calculate in functie de valoarea obiectului cererii, valoarea la care se calculeaza taxele judiciare de timbru este cea prevazuta in actiune sau in cerere. Daca valoarea este contestata sau apreciata de instanta ca vadit derizorie, evaluarea se face in conditiile art.

98 alin. (3) din Codul de procedura civila.

(3) In cererile avand ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui imobil, taxa de timbru se calculeaza in functie de valoarea impozabila a bunului imobil. Daca valoarea impozabila este contestata sau apreciata de instanta ca vadit derizorie, taxarea cererilor se va face prin raportare la grilele notariale cuprinzand valorile orientative ale proprietatilor imobiliare.

(4) Cand prin cerere se solicita acordarea unor prestatii succesive, daca durata existentei dreptului este nedeterminata, taxa de timbru se calculeaza la valoare, corespunzator valorii prestatiei anuale.

Art. 32 Taxele judiciare de timbru se datoreaza atat pentru judecata in prima instanta, cat si pentru exercitarea cailor de atac, in conditiile prevazute de lege.

Art. 33 (1) Taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, cu exceptiile prevazute de lege.

(2) Daca cererea de chemare in judecata este netimbrata sau insuficient timbrata, reclamantului i se pune in vedere, in conditiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedura civila, obligatia de a timbra cererea in cuantumul stabilit de instanta si de a transmite instantei dovada achitarii taxei judiciare de timbru, in termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicarii instantei. Prin aceeasi comunicare instanta ii pune in vedere reclamantului posibilitatea de a formula, in conditiile legii, cerere de acordare a facilitatilor la plata taxei judiciare de timbru, in termen de 5 zile de la primirea comunicarii. Dispozitiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedura civila raman aplicabile in ceea ce priveste complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare in judecata. Instanta insa nu va proceda la comunicarea cererii de chemare in judecata in conditiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedura civila, decat dupa solutionarea cererii de acordare a facilitatilor la plata taxei judiciare de timbru.

Art. 34 (1) Cand o actiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferita, taxa judiciara de timbru se datoreaza pentru fiecare capat de cerere in parte, dupa natura lui, cu exceptia cazurilor in care prin lege se prevede altfel.

(2) Daca la momentul inregistrarii cererii au fost timbrate doar o parte din capetele de cerere, actiunea va fi anulata in parte, numai pentru acele capete de cerere pentru care nu a fost achitata taxa judiciara de timbru.

(3) Cererile reconventionale, cererile de interventie principala, precum cererile de chemare in garantie se taxeaza dupa regulile aplicabile obiectului cererii, daca aceasta ar fi fost exercitata

pe cale principala.

Art. 35 (1) in cazul cererilor sau al actiunilor introduse in comun de mai multe persoane, daca obiectul procesului este un drept ori o obligatie comuna sau daca drepturile ori obligatiile lor au aceeasi cauza sau daca intre ele exista o stransa legatura, taxa judiciara de timbru se datoreaza in solidar (2) Daca legea nu prevede altfel, cererile depuse in cursul judecatii si care nu modifica valoarea taxabila a cererii sau caracterul cererii initiale nu se taxeaza.

Art. 36 (1) Daca in momentul inregistrarii sale actiunea sau cererea a fost taxata corespunzator obiectului sau initial, dar in cursul procesului apar elemente care determina o valoare mai mare a obiectului cererii, instanta va pune in vedere reclamantului sa achite suma datorata suplimentar pana la termenul stabilit de instanta.

(2) Daca pana la termenul prevazut de lege sau stabilit de instanta reclamantul nu indeplineste obligatia de plata a taxei, actiunea ori cererea nu va putea fi anulata integral, ci va trebui solutionata in limitele in care taxa judiciara de timbru s-a platit in mod legal.

Art. 37 in cazul in care se micsoreaza valoarea pretentiilor formulate in actiune sau in cerere, dupa ce a fost inregistrata, taxa judiciara de timbru se percepe la valoarea initiala, fara a se tine seama de reducerea ulterioara.

Art. 38 in situatia in care instanta judecatoreasca investita cu solutionarea unei cai de atac ordinare sau extraordinare constata ca in fazele procesuale anterioare taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal, va dispune obligarea partii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotararii constituind titlu executoriu.

Art. 39

(1) impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeasi instanta, in termen de 3 zile de la data comunicarii taxei datorate.

Cererea de reexaminare este scutita de la plata taxei judiciare de timbru.

(2) Cererea se solutioneaza in camera de consiliu de un alt complet, fara citarea partilor, prin incheiere definitiva. Dispozitiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedura civila raman aplicabile in ceea ce priveste complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare in judecata.

Instanta va proceda la comunicarea cererii de chemare in judecata, in conditiile art. 201 alin.

(1) din Codul de procedura civila, numai dupa solutionarea cererii de reexaminare.

(3) In cazul admiterii integrale sau partiale a cererii de reexaminare, instanta va dispune restituirea taxei de timbru total ori, dupa caz, proportional cu reducerea sumei contestate.

(4) In cazul taxelor datorate pentru cereri adresate Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, solutionarea cererii de reexaminare este de competenta Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.

Art 40 (1) Taxele judiciare de timbru se platesc de debitorul taxei in numerar, prin virament sau in sistem on-line, intr-un cont distinct de venituri al bugetului local "Taxe judiciare de timbru si alte taxe de timbru, al unitatii administrativ teritoriale in care persoana fizica are domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, in care persoana juridica are sediul social. Costurile operatiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxa judiciara de timbru sunt in sarcina debitorului taxei.

(2) Daca persoana care datoreaza taxa judiciara de timbru nu are nici domiciliul, nici resedinta ori, dupa caz, sediul in Romania, taxa judiciara de timbru se plateste in contul bugetului local al unitatii administrativ teritoriale in care se afla sediul instantei la care se introduce actiunea sau cererea.

(3) La finele fiecarei zile lucratoare, unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului vireaza o cota de 30% din suma colectata in contul de venituri al bugetului local prevazut la alin. (1) in ziua respectiva in contul distinct de venituri al bugetului de stat "Taxe judiciare de timbru si alte taxe de timbru, deschis la unitatile Trezoreriei Statului. Ministerul Finantelor Publice comunica lunar Ministerului Justitiei informatiile privind sumele virate in acest cont Art. 41

(1) Executarea creantelor avand ca obiect taxa judiciara de timbru se efectueaza prin organele de executare ale unitatilor administrat!v-teritoriale prevazute la art. 40 alin. (1), potrivit dispozitiilor legale privind executarea creantelor fiscale si procedurii prevazute de aceste dispozitii.

(2) In cazul persoanelor fizice sau juridice care nu au domiciliul sau resedinta ori, dupa caz sediul in Romania, executarea creantelor avand ca obiect taxa judiciara de timbru se efectueaza prin organele de executare ale unitatilor administrativ-teritoriale prevazute la art. 40 alin. (2).

(3) In vederea executarii creantelor avand ca obiect taxa judiciara de timbru, instantele judecatoresti vor comunica de indata hotararea, care constituie titlu executoriu pentru plata taxei judiciare de timbru, catre organele prevazute la alin. (1) si (2).

Art. 42 (1) Persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, esalonari sau amanari pentru plata taxelor judiciare de timbru, in conditiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 193/2008, cu modificarile si completarile ulterioare.

(2) Instanta acorda persoanelor juridice, la cerere, facilitati sub forma de reduceri, esalonari sau amanari pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru actiuni si cereri introduse la instantele judecatoresti, in urmatoarele situatii: a) cuantumul taxei reprezinta mai mult de 10% din media venitului net pe ultimele 3 luni de activitate; b) plata integrala a taxei nu este posibila deoarece persoana juridica se afla in curs de lichidare sau dizolvare ori bunurile acesteia sunt, in conditiile legii, indisponibilizate.

(3) In mod exceptional, instanta poate acorda persoanelor juridice reduceri, esalonari sau amanari pentru plata taxelor judiciare de timbru, in alte cazuri in care apreciaza, fata de datele referitoare la situatia economico-financiara a persoanei juridice, ca plata taxei de timbru, la valoarea datorata, ar fi de natura sa afecteze in mod semnificativ activitatea curenta a persoanei juridice.

(4) Reducerea taxei de timbru poate fi acordata separat sau, dupa caz, impreuna cu esalonarea sau amanarea platii.

Art. 43 (1) Cererea pentru acordarea facilitatilor la plata taxei judiciare de timbru se poate formula prin cererea de chemare in judecata sau in conditiile art. 33 alin. (2) ori art. 36.

(2) Pentru solutionarea cererii de acordare a facilitatilor la plata taxei judiciare de timbru, instanta poate solicita orice lamuriri si dovezi partii sau informatii scrise autoritatilor competente (3) Asupra cererii de acordare a facilitatilor la plata taxei de timbru instanta se pronunta fara citare, prin incheiere motivata data in camera de consiliu. Incheierea se comunica solicitantului si partiii adverse, daca este cazul.

(4) Impotriva incheierii, partile interesate pot de reexaminare, in termen de 5 zile de la de incheierii. Cererea este scutita de la plata tax timbru.

(5) Cererea de reexaminare se solutioneaza in camera ae consiliu de un alt complet, instanta pronuntandu-se prin incheiere irevocabila.

Art. 44 (1) in cazul incuviintarii cererii de acordare a facilitatilor la plata taxei judiciare de timbru, prin incheiere se vor stabili, dupa caz, cota de reducere sau cuantumul redus al taxei, termenul ori termenele de plata si cuantumul ratelor.

(2) Esalonarea platii taxelor judiciare de timbru se poate face pe parcursul a cel mult 24 de luni si pentru maximum 12 termene.

(3) In cazul esalonarii sau amanarii, instanta transmite hotararea de incuviintare, care constituie titlu executoriu, organelor competente, potrivit art. 41, pentru urmarirea executarii obligatiei de plata ori, dupa caz, pentru punerea in executare a hotararii privind plata taxei ori a partii din taxa datorata, la termenele stabilite.

(4) In cazul in care reclamantul a beneficiat de reducerea taxei judiciare de timbru, instanta de judecata va obliga pe paratul care pierde procesul la plata sumei pentru care s-a acordat reducerea. Dispozitivul hotararii constituie titlu executoriu. Prevederile art. 41 sunt aplicabile.

Art. 45 (1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, dupa cazT integral, partial sau proportional, la cererea petitionarului, in urmatoarele situatii:

a) cand taxa platita nu era datorata; b) cand s-a platit mai mult decat cuantumul legal; c) cand actiunea sau cererea ramane fara obiect in cursul procesului, ca urmare a unor dispozitii legale; d) cand actiunea corect timbrata a fost anulata in conditiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedura civila sau cand reclamantul a renuntat la judecata pana la comunicarea cererii de chemare in judecata catre parat; e) cand, in procesul de divort, partile au renuntat la judecata ori s-au impacat; f) cand contestatia la executare a fost admisa, iar hotararea a ramas definitiva; g) in cazul in care instanta de judecata se declara necompetenta, trimitand cauza la un alt organ cu activitate jurisdictionala, precum si in cazul respingerii cererii, ca nefiind de competenta instantelor romane; h) cand probele au fost administrate de catre avocati sau consilieri juridici; i) in cazul in care participantul la proces care a fost recuzat se abtine sau daca cererea de recuzare ori de stramutare a fost admisa; j) in alte cauze expres prevazute de lege.

(2) In cazul prevazut la alin. (1) lit. d), e) si i) se restituie jumatate din taxa platita, iar in cazul prevazut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proportional cu admiterea contestatiei. in cazul prevazut la alin. (1) lit. h) se restituie jumatate din taxa platita, indiferent de modalitatea in care a fost solutionat procesul, dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.

(3) Dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat in termen de un an de la data nasterii sale.

(4) Cererea de restituire se adreseaza instantei judecatoresti la care s-a introdus actiunea sau cererea. in cazul taxelor platite pentru cereri formulate Ministerului Justitiei sau Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, cererea de restituire se adreseaza acestuia.

(5) Cererea de restituire solutionata de instanta de judecata va fi depusa in vederea restituirii la unitatea administrativ- teritoriala la care a fost achitata taxa.

(6) Daca legea nu prevede altfel, taxele judiciare de timbru platite pentru cereri si actiuni anulate ca insuficient timbrate nu se restituie.

(7) Procedura de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se aproba prin ordin comun al viceprim- ministrului, ministrul finantelor publice, si al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltarii regionale si administratiei publice.

Art. 46 Sumele realizate din cheltuielile judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justitiei si Ministerului Public pentru desfasurarea proceselor penale, care sunt suportate de parti sau de alti participanti la proces, in conditiile prevazute de Codul de procedura penala, precum si din amenzile judiciare se constituie venit la bugetul de stat si se vireaza intr-un cont distinct de venituri al acestuia. Ministerul Finantelor Publice comunica lunar Ministerului Justitiei informatiile privind sumele virate in acest cont. Executarea silita a hotararii se va efectua prin organele de executare din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala in a caror raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul, potrivit legislatiei privind executarea silita a creantelor fiscale.

Art. 47 Impozitul pe veniturile realizate din activitati desfasurate de avocati, notari publici si executori judecatoresti se constituie venit la bugetul de stat si se vireaza intr-un cont distinct de venituri al acestuia. Ministerul Finantelor Publice comunica lunar Ministerului Justitiei informatiile privind sumele virate in acest cont.

Art 48 (1) Avansarea remuneratiei curatorului special numit de instanta in conditiile art. 58 si 167 din Codul de procedura civila este in sarcina persoanei ale carei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului.

(2) Instanta poate stabili, prin incheierea prevazuta de art. 58 alin. (4) din Codul de procedura civila, ca avansarea remuneratiei curatorului sa se faca de cealalta parte, cand o asemenea masura este in interesul continuarii procesului.

(3) Sumele avansate cu titlu de remuneratie a curatorului special se includ in cheltuielile de judecata si vor fi puse in sarcina partii care pierde procesul.

Art. 49 (1) in mod exceptional, in cazuri urgente, care nu sufera amanare si daca nici nu sunt indeplinite conditiile pentru a proceda potrivit alin. (2), instanta va incuviinta avansarea remuneratiei

cuvenite curatorului special din bugetul statului. Sumele avansate din bugetul statului cu titlu de remuneratie pentru curatorul special constituie cheltuieli judiciare si vor fi puse in sarcina partii care pierde procesul.

(2) Obligatia de plata a cheltuielilor judiciare catre stat constituie creanta fiscala. Dispozitivul hotararii, cuprinzand obligatia de plata catre stat a sumelor avansate din bugetul statului, constituie titlu executoriu si se comunica de indata organelor competente. Articolul 46 este aplicabil.

(3) Daca partea ocrotita prin numirea curatorului a pierdut procesul si este lipsita de venituri sau face parte dintr-o categorie pentru care legea prevede acordarea asistentei juridice gratuite, sumele avansate din bugetul statului raman in sarcina acestuia.

Art. 50 (1) Nivelul taxelor judiciare de timbru prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se actualizeaza anual cu indicele ratei inflatiei, prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor Publice si a Ministerului Justitiei.

(2) In aplicarea prezentei ordonante de urgenta, Ministerul Justitiei si Ministerul Finantelor Publice pot elabora norme metodologice Art. 51 Instantele de judecata vor folosi sistemul informatic de management al dosarului in instanta pentru inregistrarea si gestionarea informatiilor referitoare la taxele de timbru, pe tipuri de actiuni si cereri, corelate cu temeiul legal specific fiecarui tip. inregistrarile rezultate cu privire la taxele judiciare de timbru se vor efectua si se vor putea utiliza centralizat, Prin regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti se va stabili modalitatea de completare a campurilor in sistemul informatic.

Art. 52 Articolul 59^2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 59^2

Cererea adresata instantei privind pronuntarea unei hotarari care sa consfinteasca intelegerea partilor rezultata din acordul de mediere se taxeaza potrivit legii.

Art. 53 Articolul 36 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 36 Pentru plangerea impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, pentru recursul formulat impotriva hotararii judecatoresti prin care s-a solutionat plangerea, precum si pentru orice alte cereri incidente se percep taxele judiciare de timbru prevazute de lege.

Art. 54 In cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, toate trimiterile facute la Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, se considera a fi facute la prezenta ordonanta de urgenta.

Art. 55 Pentru cererile si actiunile introduse pana la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, timbrul judiciar se aplica, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc si se platesc in cuantumul prevazut de legea in vigoare la data introducerii lor.

Art. 56 Incepand cu data de 1 ianuarie 2014, din sumele incasate in contul bugetelor locale ale unitatilor administrativ- teritoriale, cota care se vireaza la bugetul de stat potrivit art. 40 alin.

(3) este de 45%.

Art 57

(1) In cazul cererilor prin care se solicita pronuntarea unei hotarari care tine loc de act autentic de instrainare a unor bunuri imobile, instanta de judecata va solicita extras de carte funciara pentru bunurile imobile ce au carte funciara deschisa sau certificat de sarcini pentru imobilele care nu au carte funciara deschisa, certificat fiscal emis de compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale si dovada debitelor la zi ale cotelor de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari.

(2) Dispozitiile art. 20 din Legea nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, cu modificarile ulterioare, se aplica in mod corespunzator.

(3) In cazul acestor cereri, daca instanta de judecata va dispune efectuarea unei expertize tehnice judiciare, aceasta va fi avizata de oficiul de cadastru si publicitate imobiliara