Astra blajeana martie 2017

1

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

EDITORIALE ARGUMENT PENTRU TRANSILVANIA SUFLETULUI MEU... ransilvania este un cuvânt simfonic, deoarece sunetele sale par să rostească în același timp, în perfectă armonie, o melodie plăcută auzului.

Izul arhaic și misterios al termenului se revarsă și asupra locurilor denumite astfel, înnobilându-le cu atributul eternității. Prozaic spus, Transilvania este o provincie istorică, regiune a României, parte integrantă a României și efigie a identității românești. Dar, sub aspect oficial cel puțin, nu a fost întotdeauna așa, iar ceea ce a fost trebuie să fie cunoscut. Referirile la Transilvania s-au adunat în timp, multe, deopotrivă literare, științifice și istorice, scrise cu sufletul și cu mintea, chiar dacă autorii nu au avut întotdeauna cele mai generoase și altruiste intenții.

De la începuturile istoriei, Transilvania a fost „un loc de ispititor belșug și de trecere a oștilor”, cum ar fi zis Nicolae Iorga. S-au perindat pe aici multe neamuri, între care mai cunoscute și mai statornice sunt dacii, romanii (latinofonii), daco-romanii, slavii, românii, ungurii, secuii, sașii. S-au succedat și multe stăpâniri, regimuri politice, dominații dintre care nu lipsesc a Imperiului Roman, a imperiilor stepei, a voievozilor Gelou și Gylas, a Regatului Ungariei, a Imperiului Otoman, a Imperiului Habsburgic. Din 1918, Transilvania aparține României nu pentru că ar fi fost cucerită de Regatul României de-atunci, nici datorită drepturilor istorice ale României, nici ca urmare a deciziei marilor puteri, nici ca rezultat al nobleței românilor care s-ar trage din romani-civilizatorii lumii de odinioară etc. Transilvania aparține României dintr-un motiv simplu, acceptat destul de recent în dreptul internațional: românii reprezentau și reprezintă majoritatea absolută a locuitorilor acestei țări, iar voința românilor la 1918 a fost unirea provinciei cu România. Aceasta voință a majorității coincidea și coincide cu dreptul popoarelor la autodeterminare, drep recunoscut în ianuarie 1918 de Congresul SUA, la propunerea președintelui Woodrow Wilson. Acest principiu fundamental a fost apoi recunoscut de toate puterile învingătoare în Primul Război Mondial. Prin urmare, românii s-au încadrat în 1918 în ordinea mondială de drept de atunci, ceea ce a determinat Conferința de Pace de la Paris,

T

din 1919-1920, să nu facă altceva decât să valideze hotărârea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, ca și deciziile similare, luate anterior (în același an 1918) la Chișinău și Cernăuți. Deși lucrurile nu au fost atât de simple cum sunt rezumate aici, apartenența Transilvaniei la România se bazează nu pe o conjunctură trecătoare, ci pe realități măsurabile și incontestabile. O dovadă în plus în acest sens este faptul că și după Al Doilea Război Mondial – timp în care aproape jumătate din marea provincie istorică fusese dată de Germania și Italia Ungariei –, pornind de la aceleași realități etno-demografice, granița de vest a rămas neschimbată, pe vechile aliniamente, stabilite (cu greu) în anii 1919-1920.

Prin urmare, Transilvania este parte integrantă a României, iar acesta este un dat care nu mai suportă discuții. Firește, etniile principale ale Transilvaniei – românii, maghiarii și germanii (sașii și șvabii) – continuă să scrie despre trecutul „Țării de dincolo de pădure”, cu sensibilități proprii, istorii paralele. Prin acestea, românii își depun soarta lor multiseculară de iobagi, de supuși ai domnilor de pământ unguri, germane (cei mai mulți mutați acum în patria originară a neamului lor) evocă nostalgic vremurile burgurilor lor înfloritoare de pe Fundus Regius, iar maghiarii (cu secuii alăturați ferm lor din secolul al XIX-lea) visează la statutul lor de stăpâni, nu doar din timpul de aur al Sfintei Coroane, ci din secolele mai recente, când au deținut mereu puterea locală și speră (unii) la întoarcerea „gloriei apuse”.

Rândurile de mai jos sunt produsul meditației unui istoric român, cu toate cele implicate în aceasta.

De aceea, ele exprimă, pe cât posibil, fapte obiective, dar cuprind și sentimente, impresii, atitudini, credințe, visuri. Studiez trecutul Transilvaniei de vreo patru decenii și nu mă pot sătura de savoarea acestei lumi revolute, dar prezente în toate fibrele ființei noastre de acum. Văd aievea latinitatea adusă de acvilele legiunilor romane; conversez cu daco-romanii în latina vulgară a începuturilor; asist la răspândirea cuvântului Domnului, făcută de primii misionari; îl urmăresc pe „ducele Gelou” apărându-și cu prețul vieții, undeva la

2 confluența Căpușului cu Someșul Mic, „sărăcia și nevoile și neamul” (Mihai Eminescu), „sărăcie” formată din „sare și materii sărate”, dar și din aur, din mult aur, aflat până și în nisipul râurilor; îi văd pe primii comiți trimiși de regele ungar în vechile centre fortificate din Bihor, Sătmar, Sălaj, Dăbâca etc; trăiesc (re) organizarea voievodatului în cadrele statului arpadian; înțeleg mândria Angevinilor, luptători pentru Gloria crucii latine „contra păgânilor, ereticilor și schismaticilor”; asist la decăderea elitei românești, obligate fie să își piardă identitatea, fie să se replieze la adăpostul satelor și să ducă, în mândria sa umilă, viața modestă a țăranilor și câte altele! Toate acestea sunt tablouri de viață, așa cum a putut acea viață de demult să fie.

Pe lângă toate aceste imagini rezultate din fapte cercetate, mai scapără în mintea mea și frânturi de poveste, de eres, de cântec și de descântec, de strigătură și de blestem, de rugăciune pocăită și de bocet, de invocare, de doină și de dor. Văd fata gata de măritiș, pețită cu alai, „icoană într-un altar s-o pui la închinat” (George Coșbuc), nunțile cu chemători, tineri vânjoși mergând la coasă ori la secere, ape bogate și dătătoare de viață, săpând văi adânci printre dealuri și munți. Și înțeleg tot mai bine, pe măsura trecerii anilor, de ce plânge „Oltul nost, bătrânul”, de ce este „atâta jale în case”, de ce „la noi e mai aprins pe cer bătrânul soare” (Octavian Goga). O văd aievea pe mama așezând încet „merindea-n glugă” și îndemnându-mă să zic Tatăl nostru seara și „să mă port la învățătură”. Rechem cu drag „icoana firavei bunici, din frageda-mi pruncime”, care „torcea fus după fus”, înveșmântată „în portu-i de la țară” (Ștefan Octavian Iosif). Este, fără îndoială, aceasta, o lume românească autentică și inimitabilă, o lume care a păstrat intactă identitatea românească, zidită pe sigiliul Romei, o lume conservată în urma permanentei stări a noastre de veghe...

Apoi văd în Transilvania lumea toată și, mai ales, Europa în nuce. Transilvania este parte integrantă a României, dar ea este, înainte de toate, patria tuturor locuitorilor săi. Iar locuitorii săi sunt romanici, germanici, slavi, fino-ugrici, romi etc, adică reprezintă toate marile grupuri de popoare europene. Ei sunt creștini ortodocși, catolici, protestanți, neoprotestanți, adică figurează la scară redusă toată varietatea creștină a vechiului continent. Aici, în Transilvania, se întrepătrund civilizația răsăriteană romano-bizantină și bizantino-slavă cu civilizația occidentală latină și protestantă, aici interferă armonios spiritul contemplativ al

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017 veșniciei născute la sat (Lucian Blaga) cu spiritul concurențial-individualist al lumii urbane apusene. Aici este unicul loc din lume unde cupolele bisericilor bizantine se întâlnesc cu turnurile gotice care străpung cerul, cu rotunjimile stilului romanic, cu graciile ornamente ale stilului Renașterii, cu bogăția grea a Barocului, cu simbolurile sinagogilor etc, toate plasate pe distanțe de câteva zeci ori sute de metri una de alta.

Numai aici, satele pierdute și risipite în munți, dăruite cu zvelte biserici de lemn, se îngemănează cu alte sate, adunate și închise în sine, cu biserici de piatră fortificate, cu orașe precum burgurile occidentale, unde colinele arcuite domol se topesc în „câmpii arse și văruite, ca la porțile Romei” (Nicolae Bălcescu). Este în această generoasă Transilvanie loc pentru sporirea varietății și a diversității, dar cu o condiție: garantarea perpetuării personalității regiunii, a zestrei sale istorice, a valorilor tradiționale care au consacrat-o și care i-au creat specificul. În fine, Transilvania este pentru mine nu numai toate cele de mai sus, ci și singurul loc de pe pământ unde pot auzi – când știu să ascult „cum bat în geamuri razele de lună” (Lucian Blaga). Iar acesta este un privilegiu rar, de care nu încetez să mă bucur și să mă minunez. Prin urmare, acest loc de poveste, acest „picior de plai, pe-o gură de rai” merită elogii eterne, pe care noi, muritorii, nu suntem capabili să i le aducem decât trunchiat și modest, cu sărace cuvinte. Avem însă elogiul cel deplin în suflete și în inimi și îl purtăm în noi și în următorii care se zămislesc din noi, ca pe cea mai prețuită comoară. Transilvania este starea noastră cotidiană de veghe. Despre aceasta Transilvanie mirifică și reală în același timp încerc să scriu și nu reușesc, nu-mi ajung cuvintele, pentru că mă copleșesc mereu farmecele ei.

Vă propun totuși, prin această carte, să ne gândim împreună la Transilvania, cu mintea și cu spiritul, sporind și preamărind „a lumii taină”, acum când se apropie centenarul celui mai important gest al națiunii române din întreaga sa istorie.

Cluj-Napoca, în ziua Sfintelor Paști a anului de la Nașterea Domnului 2016

Ioan-Aurel POP Din volumul TRANSILVANIA, STAREA NOASTRA DE VEGHE, Cluj-Napoca, 2016.

3

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

LUCIAN BLAGA ŞI POEZIA BUCOVINEANĂ

B

ucovina e ținutul unor mari inițiative culturale.

La Cernăuți a văzut pentru prima dată lumina tiparului cea mai frumoasă epopee păstorească din lume (Al. Russo) – balada „Miorița” („Bucovina”, 1850). Aici a fost elaborată prima antologie mai amplă de literatură națională – Lepturariul românesc (în 4 volume, 6 cărți) al lui Aaron Pumnul; din dulcea Bucovină și-a luat zborul versul eminescian, în coloanele „Foii Societății pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina” au fost găzduite pentru prima oară unele dintre cele mai valoroase opere ale lui A. Russo: „Poezia populară”, „Studii naționale” – lucrări de temelie ale folcloristicii noastre. În atelierul din incinta Universității din Cernăuți, inaugurate în 1875, ilustrul pictor Epaminonda Bucevschi a realizat primul tablou de proporții al lui Ștefan cel Mare. În Societatea „Arboroasa” și-a desfăcut aripile geniala muzică a lui Ciprian Porumbescu. În acest context cultural al începuturilor se înscrie și Lucian Blaga care a publicat în cotidianul „Glasul Bucovinei” (ianuarie-iunie 1919), primul mare ciclu de poeme. În total, în „Glasul Bucovinei” au apărut pentru prima oară 33 de poeme din întregul volum de 44 „Poemele luminii” ale lui Lucian Blaga. Printre acestea se numără opere antologice cum sunt: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, „Lumina”, „Gorunul”, „Pământul”, „Stalactita” ș.a.

Reputatului filolog Sextil Pușcariu, pe atunci decan al Facultății de Filologie a Universității din Cernăuți și director al cotidianului „Glasul Bucovinei”, i-a revenit rolul de a fi primul semnatar al certificatului de naștere al Poetului Lucian Blaga (până atunci publicase multe eseuri și consemnări filosofice și numai două poezii în ziarul „Tribuna” din Arad –„Pet arm”, „Noaptea”). Articolul lui Sextil Pușcariu „Un poet: Lucian Blaga”, publicat alături de poemul „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” nu este o simplă prezentare a operei unui nou colaborator al ziarului cernăuțean, ci, după cum menționează, în repetate rânduri autorul, o mărturie a unei adevărate revelații estetice. „Glasul Bucovinei” se felicită că se poate număra printre colaboratorii săi literari chiar de la început, relevând publicului un talent atât de viguros, scrie Sextil Pușcariu.

Corespondența lui Lucian Blaga denotă faptul că debutul bucovinean însoțit de prima exegeză a operei sale poetice n-a fost un simplu episod sporadic în viața literară a poetului. Lucian Blaga a ținut seama aproape întotdeauna de sugestiile lui Sextil Pușcariu. O singură dată am zice, Lucian Blaga „n-a acceptat” punctul de vedere al lui Sextil Pușcariu – atunci când acesta susține că viitorul va arăta dacă ne va rămâne savantul care cu mintea rece și scânteietoare cercetează veșnicele probleme ale filosofiei sau poetul senzitiv și impresionist. Contrar

acestei „axiome” au „rămas” amândoi – și marele poet, și marele filosof. În rest, Lucian Blaga nu putea să nu accepte observațiile subtile ale profesorului (căruia mai târziu i-a consacrat drama „Meșterul Manole”). Sextil Pușcariu a fost primul care a sesizat „scânteia divină” a liricii lui Lucian Blaga, noutatea surprinzătoare a viziunii sale poetice.

Prof. conf. Lora BOSTAN, Universitatea din Cernăuți

FLOARE DE EMINESCU Dacă n-ar fi Eminescu Doamne, cât ar pătimi Limba noastră, gust cerescu Ori pe unde fruct ar fi Fără mersul ei celestu Cu greu ne-am înveșnici Drumu-n lume-i Eminescu Floarea limbii de-a ne ști – Nordul, Sudul, Est și Vestu-s Felul ei de-a încolți Ca sămânță: Eminescu Între moarte și-a trăi. În oglinda ei credința Ca-ntr-un dulce sanctuar Îi îmbracă biruința Cu flori roșii-n calendar Generații se înramă Tot cu chipul lui cel sfânt El e Tatăl și e Mamă Limbii sacre pe pământ Dacă Eminescu, Doamne Ca patrie ar lipsi Limba ar muri de foame Și-ntre comori ar orbi Ține-L, Doamne, lângă Tine În pridvorul Tău ceresc – Amforă cu seve pline Limbă sfântă: EMINESC. Ioan MĂRGINEAN

4

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

ISTORIE ŞI CRITICĂ LITERARĂ DESPRE CĂLĂTORIA LUI EMINESCU LA BLAJ (De la înrudiri de familie la precizări de istorie literară)

N

icolae Neagu (n.1954) este profesor universitar la Târgu Mureș și absolvent al liceului blăjean.

Ca atâția absolvenți ai Blajului consideră un privilegiu biografic perioada studiilor liceale blăjene(1968-1972); de câte ori are ocazia, în scris sau în conferințe publice, elogiază dascălii și tradițiile culturale ale Micii Rome. Mărturisește emoționat și cu recunoștință această prețuire în cartea sa Lecții de viață în Blajul natal, University Press, 2016, o reconstituire autobiografică și, implicit, un elogiu al dascălilor pe care i-a avut în Școlile Blajului de la clasele primare până la ultimii ani de liceu. În șirul lung al acestor profesori se menționează și părintele-profesor Ioan Popa cel care îi va deveni peste ani...tată socru. Profesorul Ioan Popa a fost căsătorit cu Maria, fiica preotului Alexandru Coșocariu (Cojocariu) din Corbu, a cărui amplă biografie documentară o prezintă profesorul Nicolae Neagu, bucuros că i se ivește prilejul de a face o utilă precizare în legătură cu călătoria lui Eminescu de la sfârșitul primăverii anului 1866 spre Blaj. În Viața lui Mihai Eminescu de G. Călinescu la începutul capitolului La Blaj (1866) e menționată întâlnirea lui Eminescu la Târgu Mureș cu doi seminariști blăjeni Ion Cotta și Teodor Cojocariu care veneau dinspre Bicaz cu trăsura. Acest Teodor Coșocariu (Cojocariu)

este unchiul părintelui preot Alexandru Coșocariu, deci nepot de frate al celui care a călătorit cu Eminescu cu Eminescu spre Blaj, tatăl a opt copii așa cum aveau majoritatea preoților ardeleni români de odinioară. Maria Cojocariu (Popa), strănepoata acelui Teodor Cojocariu, a fost învățătoare la Blaj, am cunoscut-o și eu așa cum l-am cunoscut și pe preotul Ioan Popa. Mezina acestei familii, Septimia Gabriela, este soția profesorului Nicolae Neagu, de obârșie blăjeană, care scrie cu recunoștință și prețuire această evocare a unui preot vrednic dintr-un sat ardelean, om de cultură, ctitor de biserică și patriot ardelean care a suferit în vremea Dictatului de la Viena. Și ca-ntr-un happy-end, finalul ne aduce dezlegarea acestei evocări: Alexandru Cojocariu alias Coșocariu este nepotul acelui tovarăș de drum al lui Eminescu de la Târgu Mureș la Blaj din 1866 despre care nu știam decât menționarea numelui din scrieri memorialistice. Este o duioasă aducere aminte, o răsfoire emoționată a unui album de familie, dar și o utilă precizare de istorie literară, pentru că despre Eminescu orice lucru, cât de mărunt, în atingere cu biografia și opera sa capătă importanță și semnificație.

Ion BUZAȘI

GLIGOR HAŞA – SCHIŢĂ DE PORTRET ntr-o ediție frumoasă, pe o hârtie de calitate superioară, a apărut Mihai Eminescu. Între Eros și Thanatos (Deva, 2016), volum de „Analize și comentarii”, purtând semnătura scriitorului și exegetului hunedorean Gligor Hașa (de origine din satul Tău, comuna Roșia de Secaș). O schiță de portret a autorului ar cuprinde, în mod obligatoriu, o sumedenie de titluri, în jur de patruzeci, plus multitudinea realizărilor în domeniul profesional și socio-cultural. Nu putem omite activitatea de profesor și inspector școlar, aportul adus învățământului românesc prin cărțile didactice publicate sau colaborarea la întocmirea unor manuale școlare, participarea în diverse comisii de evaluare și implicarea activă în viața școlii.

Atras deopotrivă de publicistică și literatură, Gligor Hașa

Î

s-a remarcat prin verbul de polemist și intransigența opiniilor, activitatea sa însumând peste 500 de studii, articole de opinie, comunicări, eseuri și cronici literare în ziare și reviste precum „Tribuna”, „Orizont”, „Ardealul literar”, „Discobolul”, „Semne”, „Astra blăjeană”, „Actualitatea”, „Călăuza”, „Gazeta Secașelor” ș.a. Ca director și editor al unor periodice („Actualitatea”, „Noi”, „Ghimpele”, „Speranța”, „Simeria la ora adevărului”), Gligor Hașa s-a dovedit un om al locului care nu a uitat istoria și trecutul, punându-le deseori în raport cu prezentul politic și cultural.

Preocuparea pentru opera lui Mihai Eminescu este una statornică, autorul dedicând poetului național mai

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017 multe studii și eseuri, reunite în culegerile A cuteza cutezanța (1998) și Muntele fără poteci (1999). De fapt, opera scriitorului Gligor Hașa se leagă foarte mult de miturile autohtone, de istoria dacică și valorile naționale, așa cum o demonstrează romanele Comoara lui Decebal (1981), Septembrie cu măști (1985), Sceptrul lui Decebal (1986), Răbdarea pietrelor (1987), Răzbunarea gemenilor (2000), Biciul lui Dumnezeu (2005), dar și culegerile de folclor, autorul fiind un împătimit al potecilor de munte, al tradițiilor perene și al legendelor: De la Hațeg la Zarand (1969), Legende strămoșești (1981), Minuni și enigme în ținutul Hunedoarei (2004), Cetatea Deva între legendă și istorie (2005), Aurul dacic – miracol sub blestem (2009), Hațeg – adevărata Sarmizegetusa (2010) etc.

Studiul de față, Mihai Eminescu. Între Eros și Thanatos, vine în întâmpinarea cititorului (profesori și elevi, în special), cu analize și comentarii accesibile, vizând aproximativ 20 de poezii eminesciene, altele decât cele din programa școlară. „Prin comentariu și analiză – spune autorul – noi înțelegem cercetarea întregului, aprecierea în spirit critic, explicitarea unei opere literare, istorice etc., examinarea fiecărui element în parte. Așadar, noi ne asumăm o misie didactică, săvârșim un act de cultură.” Autorul cărții speră că la capătul lecturii acestor mini-eseuri critice (ce deschid ferestre spre multe domenii ale cunoașterii), lectorul să rămână încredințat de rolul formator și substanțial al poetului nepereche, de faptul că Mihai Eminescu „a prefigurat în poezia naturii și a iubirii, în filosofia existențială, spațiul edenic al sufletului românesc, felul nostru de a fi, de a simți și trăi în raport cu lumea și cu cele veșnice; că el este spiritul tutelar al românilor de la Nistru pân’ la Tisa. Poet și filosof român cum nu este și nu va fi altul, Eminescu purcede direct din Zamolxis, în Eden românesc ca duh a toate știutor, simțitor și făcător, este începutul și sfârșitul, apoteoza reflectării în veșnic omenesc a tainelor sanctuarelor de la Sarmizegetusa și himalaicul Șurianu. Este expresia mioritică a simbiozei noastre cu natura și veșnicia. Va fi până când sub soare va exista ultimul român.”

Volumul în discuție se deschide cu poezia eminesciană Atât de fragedă, urmând ca atenția exegetului să se oprească și la alte titluri precum Peste vârfuri, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Dintre sute de catarge, Scrisoarea IV, La steaua, Mai am un singur dor, O, rămâi..., Rugăciunea unui dac, Gemenii, poeme grave, cu o paletă largă de semnificații și simboluri, poeme cu o tematică arborescentă, de la geneză la istorie, de la timpul veșnic la efemeritatea umană. Singurătatea, latura sentimentală și destinul nefericit al poetului compun subiectul notelor

5 și însemnărilor pe marginea altor poezii eminesciene, dintre care amintim: Departe sunt de tine, Din valurile vremii, Dorința, Iubind în taină, Floare albastră, câteva sonete și chiar fragmente din romanul Geniu pustiu.

Comentariile au ca punct de pornire contextul istoric în care au fost scrise sau publicate creațiile în discuție, precum și alte detalii de ordin biografic ce au determinat manifestările lirice ale poetului în fiecare perioadă a devenirii sale. Gligor Hașa stabilește interesante conexiuni cu lirica populară, cu spațiul matricial românesc, cu substanța lui sonoră și ritmică: „dacă muzica este însăși osatura lumii, cum spune Zoe Dumitrescu Bușulenga, la Eminescu, de la poezia naturii la poezia de dragoste și la cea filosofică, se bizuie pe o orchestră din care nu lipsesc lira, buciumul, cornul, clopotul, izvorul etc. O orchestră a naturii și a sferelor cosmice.” Discutând anumite poezii, autorul numește sunetul de corn, drept arhetipul muzicii eminesciene, subliniind că farmecul poemei eminesciene Peste vârfuri l-a făcut și pe Lucian Blaga să se oprească asupra ei, iar acest fapt spune ceva.

Privirea profesorului de limba și literatura română (Gligor Hașa petrecându-și un timp îndelungat la catedră), nu se dezminte, ci reține, în mod coerent și didactic, aspecte ce țin de geneza poemelor, tematică, structură, particularități de stil și elemente de prozodie, totul într-o derulare firească a ideilor, într-un limbaj accesibil și transmițând foarte ferm puncte de vedere, interpretări, opinii critice.

Pentru această contribuție la exegeza eminesciană, cât și pentru alte scrieri (Stejarul corbului alb – povestiri, 1984, Roua de pe buze – povestiri de dragoste, 2001, Povestiri cu tâlc – 2002 etc.), amintite sau nu aici, Gligor Hașa constituie un reper, un prozator și un eseist cunoscut în mediile cultural-literare (mai nou și poet, prin volumul Versuri răzlețe, 2013), un publicist cu verb sprinten și tăios, un scriitor recunoscut prin premiile obținute, un povestitor pasionat de bibliotecă, de istorie, de cartea-document. Totodată, Gligor Hașa este autorul unor creații dramatice care i-au fost jucate pe scena Teatrului „I.D.Sârbu” din Petroșani, este vorba de Mingea fermecată și Fata vânătorului. Dar, poate, cel mai bine transpare omul din spatele rândurilor în volumele de publicistică Amiaza unei iubiri (1989), De toate despre (ne)toți (2006) sau în paginile memorialistice: Spovedanii târzii (2010). Uneori prea multe cuvinte sunt de prisos, căci reverberațiile propriilor scrieri rămân să înfrunte ele valurile, vremurile.

Monica GROSU

6

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

POEZIA-RUGĂCIUNE1 A LUI DUMITRU ICHIM „Învață-mă cum să mă rog și iartă că n-am cerșit, ci-am vrut să tâlhăresc veriga tainei cum s-o înfloresc; deși-s în toate tânăr și-n duh de-a pururi teafăr.” „În toate poeziile mele, scara lui Iacob, care unea linear cerul și pământul, este reprezentată sub forma cercului și a spiralei” spunea poetul Dumitru Ichim definindu-și viziunea poetică. În interpretările hermeneutice, Cercul este văzut ca un simbol al perfecțiunii și al armoniei, al unui spațiu închis din care nu se poate ieși dar care este protector, o „proiecție a sferei”, adică a divinității: „În conștiința românească, cercul este o imagine a lumii permise, o secțiune a microcosmosului, de unde și frecvența mare a acestei figuri în reprezentările grafice, în care este asociat soarelui, cerului, lumii și lui Dumnezeu. Chiar cunoașterea este așezată în legătură cu posibilitățile limitate ale ființei, prin sensurile (moștenite din latină) ale verbului a încerca.2” Pornind de la afirmația lui Heidegger că „ne învârtim, prin urmare, în cerc, dar acesta este drumul cel bun” (din volumul Logica, 1934), Cornel Mihai Ionescu3 propune o cale de interpretare unică și anume interpretarea hermeneutică: „Sacrul este altceva decât Ființa. Gânditorul rostește Ființa. Poetul numește Sacrul. Cât privește elucidarea relației dintre cele atât de categoric distincte, problemă esențială pentru înțelegerea influenței lui Heidegger asupra filosofiei moderne, textul „Ce este metafizica?” stimulează o hermeneutică aflată permanent în iminența apofazei. Cum am putea gândi relația dintre „Ființă” și „Sacru” altfel decât printr-un logos loxos, printr-un „discurs oblic” și o circumlocuție care, prizonieră în „pliul” dintre „rostire” și „numire”, pare în orice clipă să renunțe la prerogativa discursului, pentru a converti „actul de limbaj” în „act deictic”?4 Poemele publicate recent de Dumitru Ichim sunt imnuri de preaslăvire a celui mai înalt sentiment sădit de Dumnezeu în sufletul omului. Structural, ele sunt poezii cu formă fixă care îmbracă sonetul în muzică divină. Precum alți autori români, care au psalmodiat în versuri iubirea divină, ca de exemplu Vasile Voiculescu, și Dumitru Ichim creează un univers artistic original, un sistem bine definit, călăuzit de modelul „Cântării Cântărilor”: „Ca și în opera biblică, Dumnezeu îi este poetului-isihast un prieten care aspiră să-i devină iubit, amant și mire duhovnicesc, izvor și receptacol al comuniunii. El caută inima poetului, îi iese în întâmpinare, suferă, disperă, o imploră, îi e dor; prin logodirea ei, el își caută propria sa împlinire, căci Creatorul nu e întreg decât împreună cu creația Lui. Logos prin excelență, El este cuvântător, partener de dialog. El îi vorbește poetului în limba acestuia, adică în același gen literar, el însuși fiind un geniu al poeziei, adică al unui mod de existența comunitar”5.

În viziune metafizică, această asociere cu textul biblic este susținută prin referința textuală din filosofia lui Heidegger, care afirma că: „Orice mare poet nu scrie decât pornind de la un unic Poem. Măreția sa se măsoară după gradul în care el îi este încredințat acestui Unic, în așa fel încât el are putința să-și mențină rostirea sa poetică în stare pură în acest Unic. Acest Poem al poetului rămâne neexprimat. Niciuna din creațiile poetice luate separat și nici ansamblul lor nu spune tot. Cu toate acestea, fiecare creație poetică în parte vorbește pornind de la întregul acelui unic Poem și îl rostește pe acesta de fiecare dată. Din locul care este specific Poemului izvorăște unda care însuflețește de fiecare dată rostirea ca rostire poetică, însă unda părăsește atât de puțin locul care e propriu Poemului, încât izvorârea ei face, dimpotrivă, ca orice mișcare însuflețitoare a rostirii să curgă înapoi, în originea din ce în ce mai învăluită. În calitatea lui de izvor al undei care însuflețește, locul Poemului adăpostește esența învăluită a ceea ce, la prima vedere, poate să apară reprezentării metafizico-estetice drept ritm.6” Tendința generală a poeziei lui Dumitru Ichim devine astfel inspirația din textul biblic, Unic pentru rostirea sa inefabil-transcendentă. Psalmii sunt Gândit ca un sistem filosofico-poetic, ciclul de Psalmi al lui Dumitru Ichim surprinde unicitatea relației divino-umane, puritatea simțirilor voinței libere a omului iubitor de Dumnezeu. În acest microcosmos, care este sufletul omului, poezia se așază pe îngeri de Lumină și frumusețe oferită gratuit, dar nu tuturor, ci doar celor care știu să iubească, acelora pentru care Iubirea e sacrificiul suprem, deoarece, în opinia poetului, „frumusețea nu dezmiardă”. Simbolul absolut e bobul care trebuie să moară ca să devină pâine și să dea viață. Imaginea supremă a lui Iisus, care se regăsește și-n simbolistica spicului, văzut ca „paharnic al lui Dumnezeu”, este cea a nunții ce unește sufletul omului cu suflarea divină: Bob de nisip Ți-s ușă, liman și prag al mării, Eu, ultima tristețe din strai de crisalidă.

Proorocească-mi iarba cum fi-voi după treier, Spre vânturare-i umbra, și pleava, și nimicul!

Tu-ți vei pleca genunchiul spre-a săruta un greier, Așa cum pentru Mire bea-ntâi din moarte spicul.

Putea-vei să-ncepi nunta fără de mine oare, Tu, care-ai pus lumină în cuib la fiecare?

Regăsim așadar în aceste versuri, concepția lui Heidegger despre însuflețire și despre esența durerii: „Spiritul este flacără.

Dogorind, flacăra luminează. Luminarea survine atunci când are loc contemplarea. O asemenea contemplare are acces la venirea a ceea ce strălucește, la strălucirea în sfera căreia ființează tot ce ține de esență. Această contemplare înflăcărată este durerea. Orice părere potrivit căreia durerea trebuie să fie legată de simțire nu va putea să găsească drumul către esența durerii.

Contemplarea înflăcărată determină ceea ce este mare în suflet. În calitate de durere, spiritul care conferă „sufletul cel mare" este elementul însuflețitor. Însă sufletul conferit în felul acesta

Dumitru Ichim, Tu știi că te iubesc, 150 de sonete prefațate și ilustrate de Savatie Baștovoi, Editura Cathisma, București, 2017.

Doina Ruști, Dicționar de teme și simboluri din literatura română, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2009, p. 103.

3 Cornel Mihai Ionescu, Cercul lui Hermes, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998.

4 Idem, Cercul lui Hermes. Track palimpsest, p. 108.

5 Bartolomeu Valeriu Anania, Introducere la Cântarea Cântărilor, în Biblia sau Sfânta Scriptură. Ediție jubiliară a Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, p. 870.

6 Martin Heidegger, Originea operei de artă, Traducere de Thomas Kleininger și Gabriel Liiceanu, Prefață de Constantin Noica, Editura Humanitas, 1995, București, p. 309-301.

1 2

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017 este elementul care animă. De aceea, cel care trăiește după cum îi dictează sufletul este stăpânit de trăsătura fundamentală care e proprie esenței sufletului, în speță de durere. Tot ce trăiește se împărtășește din durere. Numai ceea ce trăiește înzestrat din plin cu suflet are putința de a-și împlini destinația esenței sale. În virtutea acestei putințe, ceea ce e din plin înzestrat cu suflet este apt să se integreze în armonia unei reciproce sprijiniri, prin care tot ce are viață trăiește într-o ascunsă interdependență”1. În Psalmii lui Dumitru Ichim ne întâlnim cu întreaga simbolistică de esență creștină a liricii sale: iubirea nu e doar o stare de grație și de fericire, ea presupune trăire, suferință, dezamăgiri, frumuseți interioare, îndrăgostiți făcându-și declarații de iubire, tristețe, durere, aprigă luptă cu nestăpânitele păcate ale firii etc. E iubirea în esența ei cea mai profundă. E Iubirea christică.

Cartea psalmilor ichimieni reliefează Iubirea creștină într-o viziune postmodernă, neumbrită de vremile dificile pe care le trăim. E starea de contemplație în formă de puritate a firii. E înălțare până la cer. E întâlnirea cu El. Este dovadă de iubire umană supremă.

Deloc facilă la o primă lectură, cartea psalmilor își întâmpină cititorii confesiv, cu o declarație de iubire deplină. E semnul de înaltă prețuire a poetului față de Creatorul Său. Iubirea îl aseamănă pe om divinității, ia „chip și asemănare” și-l îmbrățișează, spirală a inimii însetate de etern. Îmbrățișarea e ardere lăuntrică, e rug, e pătrunzătoare, e taină a lumii. Chemarea Iubirii e însoțită de cântec de chitară. Precum psalmii biblici, muzica rezonează întregul univers la sferele umanului îndrăgostit iar „cercurile lui Arhimede” sunt necesare firii chemate spre împlinire lăuntrică: Trădarea, suferința, dureri, dezamăgirea, Armonici și amorul sonetelor bipede...

Nu-i simpla frumusețe a cercului, Iubirea?

De-aceea către cizmă și-azi țipă Arhimede: În lături! Noli, noli...! Că țărmul știe cercul, Cum inima – inelul, rotund și-asemănare Eternului. Nu crinul gândit e în tubercul Chilie pentru buze ce-apun în loc de soare? Și totuși nu-mi ajunge cerc scris să fiu pe oală, Că moartea mi-este strâmtă, și alta n-am, de unde?

Nu-mi simți îmbrățișarea, în jurul Tău, spirală, Când lutul, precum rugul, în noaptea Ta pătrunde?

Mânz inimii – pantera, ca pe-o chitară-nham-o Și fă-Te țărm iberic: Amo, como Te amo!

Nelipsită este Livada. Și ea trimite cu gândul la Cântarea Cântărilor: „Grădină zăvorâtă-mi este / ea, sora mea, mireasa mea, / grădină zăvorâtă, izvor pecetluit / Odraslele ți-s ca un rai de rodii / cu rod de muguri, nard și chiparos, / cu narduri și șofran, / cu trestie-n balsam, cu scorțișoară, / cu-aromele lemnoase din Liban, / cu smirnă și aloe, / cu tot ce-i mai subțire-ntre miresme. / Tu-mi ești izvorâtoare de grădini, / fântână-mi ești de apă vie / ce curge șipotindă din Liban. / (...) / Să vină dar iubitul meu, / să intre în grădina lui / și din dulceața roadelor să guste!”

Livada ichimiană este, negreșit, paradisiacă. Grădina cerească trăiește, vie, în sufletul poetului însetat de dragoste față de Creatorul Lui. Ea este și „izvor pecetluit” și Maică fecioară și „izvorâtoare de grădini”, nădejde și speranță de mântuire. În această livadă a liricii lui Dumitru Ichim e atâta frumusețe și bogăție și nețărmuriă credință...

1

Idem Ibidem, p. 336.

7 E Dumnezeu întrupat în Lumina neînserată, este însăși Eternitatea: „Cine-Ți cunoaște gândul? Ce-ai în cârlig ca nadă?/ Împrumutat-ai trupul, să prinzi ce nu-i al Tău? / Nu-i prea puțin o moarte, când Tu mi-ai fost livadă?/ În clește îmi țin fierul pe propriul meu ilău.” În versuri alese sunt sădite Cuvinte inspirate. Chiar dacă sunt mărginite, în ele se cuprinde Nemărginitul. În Psalmul cerului de toamnă este redată ideea de „limpezime”, de cernere a firii care-și caută permanent iubirea ce dă năvală în suflet. Eul liric rostitor se află în ipostaza rugătorului. El cere îndurare iubirii care...doare, prin strălucirea și purificarea pe care-o resimte. Dulceața clipei este jertfă a privirii divine, Lumina cea neînserată. Eternitatea se-ascunde dar este pretutindeni. Nașterea din duh, vederea lumii dinăuntru și a frumuseții dinafară sunt trepte ale iluminării. Ne aflăm în cel mai pur răsărit de lume, când duhul cheamă duh, suflul divin învăluind făptura în „safirul de tărie”: E-n îngânări safirul... Tot mai adânc prin ram ne Sfâșie limpezimea, precum un dor de moarte Din alte calendare, ce ierni n-au să condamne.

Unde te-ascunzi, Iubire, că-n toate mi-ești departe? Și totuși, precum seara, când o închid pleoapei, Te simt atât de-aproape, că frunzele-mi se scutur.

Nu-mi ești în pretutindeni, nu-i valul firea apei?

Oglindă nu-i răsfrântul de mac zburând ca flutur?

Mai verde-mi este ierbii, în toamnă, catifeaua. În răsărituri crude, ’naintea iernii-s merii.

Negându-și crisalida, prin noapte crește steaua, Ușor, boare de șoaptă, din somn să nu mă sperii.

Safirul din tărie mă doare de iubire! Îmi ești mai drag ca ochiul, cum să nu-Ți fiu privire? În imaginea sculptorului care poate reface întreaga Creație găsim una dintre cele mai originale imagini poetice ichimiene: ne aflăm în fața Poetului, Catapeteasmă divină, Poartă ce leagă cerul de pământ, Lumina de Întuneric și Iubirea de neiubire. Împărtășania este sfințire în și prin Hristos, este picătura ce ne umple de divinitate, este înălțarea și îndumnezeirea firii umane. „Picătura” este, în facto, „oceanul din talazuri”, este umplere de Duh divin. Suntem asemenea tâlharului de pe cruce.

Suntem tâlhăriți de cruce dar ne reîntoarcem la Hristos prin Creație, armonizând universul interior. Și ce altă metaforă mai frumoasă ar putea descrie întâlnirea definitivă cu Hristos, Mântuitorul? Să fii sculptor, să cioplești în lemnul Crucii Jertfei supreme însăși Poezia care devine Catapeteasmă? Observați, vă rog, că poetul preferă acest termen celui de Iconostas. E un cuvânt greu, plin, care așază pe bolta Cerului adevărata Creație: nu poetului în sine îi revine meritul de a sculpta, ci adevăratului și unicului Creator a toate. Supus cioplirii, perfecțiunii, sufletul omului leagă lumescul de nelumesc, fiindcă Dumnezeu este Iubire și în Iubirea aceasta este săvârșită Creația: Că nu cu polonicul iei cuminecătura Din flacăra Iubirii, ci-n vârf de linguriță!

Oceanul din talazuri îl face picătura, Cum geana de femeie i-ai scris-o din peniță.

Foc răsfățat de paie, cumplit le-o fi amorul!

Că pân’ la brâu li-e scripca și-un rest zvâcnit din rochii...

M-ai tâlhărit de cruce. Știu, nu-n aripă-i zborul!

De ce în schimb privirii mi-ai vindecat doar ochii?

Văd lucruri, nu adâncul frumosului ce doare.

Ce-o fi, că simt țepușa-i în sângele-mi nomadic?

8

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

Te-ai deșertat de Sine: în ce, în cum, în oare?

Cum să-l numesc pe sculptor c-ar fi cu dalta sadic?

Din tot ce ne desparte: lemn, ciot, blasfem, mireasmă, Cioplește-mi suferința să-ți fiu catapeteasmă!

O interpretare originală găsim în Psalmul lui Uroburos.

Inspirat din mitologia biblică, Uroburos este explicat, în Dicționarul de simboluri1, ca fiind „șarpele care-și mușcă propria coadă, formând un cerc. El rupe cu o evoluție lineară, marchează o astfel de schimbare încât pare a reapărea la nivelul ființei superioare, la nivelul ființei cerești sau spiritualizate, simbolizate de cerc: transcende astfel nivelul animalității, pentru a înainta în sensul pulsiunii de viața cea mai fundamentală. (...) Șarpele mușcându-și coada, și care nu încetează să se învârtă pe el însuși, se închide în propriul lui ciclu, evocă roata existențelor, samsara, parcă osândit pe vecie să nu poată scăpa din ciclul său pentru a se ridica la un nivel superior: simbolizează atunci veșnica reîntoarcere, cercul nesfârșit al renașterilor, veșnica repetiția, care trădează predominanța unei puteri fundamentale de moarte”: Profesori de chimie?! Mendeleevi iubirii, Pe tablă-ți scriu formula ce duce-n polihronii!

Mai vine și un felcer – et voilá – hormonii!

Făcând din Uroboros – eternul revenirii – Un șarpe prost, sugându-și din coada lui, deliciu.

De ce-a ascuns Helada, că-i dragostei icoană?

Nu-n puf de păpădii, ci-n perpetuum supliciu, Mușcând din tine însuți și fericit de rană.

Ce poate fi frumosul, fără a-și fi durere?

Nu-și poartă trandafirul a ghimpilor armură?

Nu aurul se naște din sadica lui zgură, Cum mugurelui floarea-i cumplită sfâșiere?

Apusu-aprinde-n flăcări întregul sânge-al mării, Din el îndrăgostiții beau setea însetării!

Revine astfel obsedant ideea de suferință supremă din Iubire, deoarece „pogorât cu această învestitură simbolică pentru a pecetlui pragul (s.a. – „Durerea a împietrit pragul”, vers din O seară de iarnă de Georg Trakl) și pentru a străjui intrarea în labirintul acestei cărți, Ouroburos devine emblema „transcendentalului” care condiționează exercițiul funcțiilor sinergic manifeste în gestul spasmodic, dar circular al scriiturii.2” Într-un interviu, poetul se definește raportându-se la Iubirea divină care îndumnezeiește umanul, temă lirică preferată și în Psalmi: „Dacă persoana a doua a divinității se numește Cuvântul lui Dumnezeu, iar dacă omul este creat după „chipul și asemănarea” Lui, înseamnă că omul este și el cuvânt în devenire spre Cuvânt și se naște contemporan cu lumina. (...) Devenirea nu e evoluție, ci „a bea liniștea lui Dumnezeu, citându-l pe Georg Trakl, dintr-un izvor din codru”, spus altfel, devenirea omului urmează alte legi decât ale „mutațiilor”, cele ale iubirii. Cuvântul, chiar cel gramatical, capătă sens prin alt cuvânt, omul se limpezește spre genunile lui numai prin alt om. Drumul spre îndumnezeirea omului nu trece nici prin biserică, nici prin temple zidite de mână omenească, ci numai prin celălalt om care și el este cuvânt ca și tine. Alienarea începe când în celălalt vezi un obiect necesar și nu subiect de dialog, când celălalt îți devine oglindă: „Mă privesc într-o oglindă/ Și salut: Mulți ani, străine!” În iubire, nu există oglindă, pentru că numai sărutul este măsura omului. „Aceasta-i minunea, spunea Rilke, care se întâmplă de

fiecare dată cu cei care iubesc cu adevărat: cu cât dăruiesc mai mult, cu atât au mai mult”. Și tot el despre această înflorire a lui Dumnezeu în om, o devenire a „omenescului’” până la nivelul când „orice obiect al iubirii este punctul de centru al paradisului”3.

Drumul psalmistului Dumitru Ichim este liturgic. Fiecare poem are semnificații adânci și se află în strânsă legătură cu evenimentul liturgic al zilei în care este scris. Cât de minunată este această trăire lirică! Cât de cuprinzător și edificator, în evoluția lirică, este un asemenea demers spiritual! Categoric, este unic în poezia acestui mileniu ce ne pălmuiește pentru necredința noastră! În oceanul de însingurare a omului și de îndepărtare de divinitate, poezia lui Dumitru Ichim devine „picătura” care umple oceanul nevredniciei noastre! El devine „Omul frumos”, Omul care trăiește în ritm liturgic, el devine Omenescul din noi. Fiecare poezie este o sărbătoare. Ferice de cei care înțeleg și care pot să-l trăiască pe Dumnezeu! Poezia devine salvare, mântuire, regăsire a sinelui și limpezime a minții. Ea deschide ușa rugăciunii și liniștește furtuna de pe marea sufletului. De exemplu, psalmul recent intitulat Psalmul mersului pe mare (Evanghelia din această zi a redat versetele din Matei 14, 22-34, care atât de frumos relatează despre Umblarea pe mare). Urcând „talazul mării”, precum Petru, sporești în Iubirea Lui și simți arderea profundă, „cu jăratic” a inimii ce tânjește după un „sărut de foc”. În același timp exprimi credința în puterea rugăciunii și-n forța de neoprit a cupei din care-au băut mirii din Cana. Sufletul învolburat, care geme „ca o furtună” își poate găsi liniștea doar prin Creație, prin purificarea stărilor euforice de cântare și cerând semnul de împăcare creștină: zborul de porumbel: Vruși acatist din mine, și-Ți gem ca o furtună.

Ascuns-ai, unde, cheia? Sub care prag al lumii? Ți-s tot mai verde-n cheamăt, din nelumiri de strună, Cântând pe-aceeași limbă cu-Omar, Serghei și Rumi.

Dă-mi zbor din porumbelul, genuni roind prin cețuri, Oprit în alb, eternul, cristal și helix scării...

Să nu îmi cerți cu-anatemi smochinul, nici cu-nghețuri, Că Te iubesc ilogic, urcând talazul mării.

Iubirii n-oferi hamuri, ci tavă cu jăratic, Întreg oceanul legii-’i dă, lege nouă, geana.

Fă litera să zburde-n sărut de foc, sălbatic, Spre-a fi prea sfântă cupă a mirilor din Cana.

Cum poți, atât de aur, din plâns să-Ți faci zăvoare?

Trimite-mi porumbelul cu semnul de-mpăcare!

Poezia lui Dumitru Ichim este împăcare cu Dumnezeu. E imn divin, e frumusețe în stare pură. Nicăieri în literatura română nu mai găsim o asemenea izbândă lirică. Poezia exprimă Iubirea Lui. De altfel, în interviul amintit, poetul reinventează dictonul cartesian: AMO ERGO SUM. Psalmii nu fac excepție de la această convingere poetică. Esența mesajului poetic al psalmilor ichimieni își strânge toată seva revărsându-se apoi în Marea Iubire: unică, mântuitoare, supremă, care definește totul și cuprinsă într-o unică afirmație: Dumnezeu este Iubire.

Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, vol. 3, Editura Artemis, București, p. 416.

2 Cornel Mihai Ionescu, op. cit., p. 7.

3

1

Maria-Daniela PĂNĂZAN

Topan, Flavia, Diaspora literară românească în 14 interviuri, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015.

9

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

ISTORIE ŞI CULTURĂ POEZIA UNUI COLEG1 o bucurie să scrii despre cărților colegilor de școală sau de facultate. E drept că simți și oarece rezervă pentru că va zice „neștine”, vorba scriitorilor vechi, că aceștia se laudă în temeiul colegialității. Acestea sunt prejudecăți, pentru că oricum, orice apreciere asupra unui poet și asupra creației sale poetice este subiectivă.

O a doua bucurie este să constat că promoția de acum 50 de ani a filologiei clujene (promoția 1965) s-a afirmat în ultimele decenii și în literatură. N-ar fi un lucru de mirare, ci în firea lucrurilor, pentru că la filologie, sau cum i se spune astăzi facultății, la litere, se duc iubitorii de literatură sau mai precis etimologic, iubitorii „cuvântului”, în această ultimă accepție cuvântul căpătând și o semnificație biblică. Această promoție, comparată cu altele dinainte sau din urma noastră, mai mănoase în scriitori, a fost socotită o promoție prin excelență didactică, adică – spunea regretatul nostru profesor Mircea Zaciu, o promoție cu foarte buni profesori secundari, dar care cu două-trei excepții nu s-a afirmat în literatură. Dar cum ziceam, ultimele decenii au venit să contrazică afirmația dascălului nostru. Aș putea să înșir numele acestora, care au publicat cărți de poezie, proză sau critică literară. Între aceștia – și colegul meu Petre Curticăpeanu, originar din Râciu de Câmpie, satul de naștere al lui Gheorghe Șincai, profesor de limba și literatura română și în satul natal și apoi decenii la rând, până la pensionare în Târgu-Mureș.

Este autor a peste 10 volume de versuri; câteva mi-au fost dăruite cu prilejul unor întâlniri colegiale sau lansări de carte la Blaj, la Târgu-Mureș sau la Cluj. Îmi plac și titlurile lor, pentru că ele nu numai că sunt poetice, dar au o legătură sugestivă cu conținutul cărții: Mofete de foc, Intarsie pe suflet, În vâltorile limbii, Ofrandă ș.a.

O constantă a poeziei lui Petre Curticăpeanu este după expresia eminesciană „căutarea cuvântului ce exprimă adevărul”. Actul creației poetice nu este unul facil și multe poezii înfățișează acest travaliu artistic, la care uneori însuși se întreabă de ce nu renunță în ciuda acestei chinuitoare trude: „Dacă strofa/ se naște cu atâta surd efort/ din adâncimi pe care nu le spală toate apele sufletului./ de ce oare nu mă/ pot vindeca/ cu toate buruienile de

E

1

Petre Curticăpean, Borne celeste. Antologie 75, Editura Nico, 2017

leac?/ de ce mă atrage/ încercarea ademenitoare/ în vâltorile limbii?”/ Poetul se află „în vâltorile limbii”, ca precum apa la bulboane se rotește necontenit, și e purtat de căutările „formei care poate să încapă” ideea poetică. În viziunea lui, poetul este și un „pescar”, care pescuiește „din seară în zori/ în apele limpezi ale imaginației/ și apele/ limbii române/ foșnesc răcoroase/ oglindindu-mă în toată/ singurătatea.”/ El, poetul este un meșter Manole, „liant necesar zămislirii”, dar a cărui trudă creatoare este de cele mai multe ori ignorată ori uitată. Poetul se autodevoră în această torturantă trudă creatoare, precum hagiul din Isarlâkul lui Ion Barbu: „ trup sfânt și hrană sieși, Hagi rupea din el.” Creația însăși este „sub pecetea tainei”. Profesor de literatură română, poetul are, și sunt potrivite, câteva inserții livrești care se armonizează firesc în compoziția poetică. Poezia este asemenea unor „mofete de foc” care se revarsă peste toate văile sufletului, asemenea unor interminabile tornade, dar a căror continuă incandescență, paradoxal, nu îl îngrozește, ci îi dă o stare de fericire. Poezia este și un act de autocunoaștere pentru că ne spune poetul: „ Cu fiecare vers/ pătrund în mine/ în labirintul fără capăt.../ în fața misterelor cărora încerc/ să le dau strălucire/ prin cazna mea/ trudnică/ osârdie la palatele cuvântului.”/ Istoria este, ca la aproape toți poeții ardeleni, mai vechi sau mai noi, o temă căreia îi dă expresie poetică în accente de odă. El evocă Blajul Școlii Ardelene și cărturarii acestei mișcări patriotice, din rândul cărora stăruie, și din considerente afectiv-biografice asupra lui Gheorghe Șincai, pe care-l consideră „voievodul întru cuvinte”. Evocarea cuprinde două secvențe: prima pronunțat biografică, înfățișează ca în Elegia șincaiană treptele formării, iar a doua, o consecință a primei părți și motivată de aceasta, – de aceea schimbă registrul liric – smerită închinare în amintirea celui ce a rămas un simbol al jertfei pentru ridicarea culturală a oropsitului său neam: „În sacrul său Hronic, cu paginile sfinte, / Ce-l purta cu mândrie în desaga cârpită/ Ne regăsim curați cum am fost dinainte/ Într-o curgere ce nu mai putea fi oprită./ Azi, când numele tău, doamne Gheorghe Șincai, / A devenit simbol pentru jertfa totală, / Un neam ți se-nchină, prin tinerii săi, / Oferind,

10

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

postum, mărire și fală.”/ Închipuie un „manuscris imaginar” cu secvențe autobiografice și cu rezonanțe testamentare al celui care „Ne-a lăsat neșterse urme/ pe câmpia ta domoală/ Doar un Hronic și un nume/ nemurit în cărți de școală.”/ Tot ca un simbol este evocat Avram Iancu, al cărui duh „revine sfânt/ Cu trecutul lui, erou”, iar imaginea Crăișorului capătă contururi statuare și dimensiuni temporale infinite: „Lângă fluier, pururi treaz, / Iancu-n vreme s-a-mpietrit, / Sfânt simbol, umbrit de brazi/ Și tronând în infinit.”/ Ofrandă, cuvântul care dă titlul volumului are în Dicționarul... lui Lazăr Șăineanu două explicații: 1. dar făcut lui Dumnezeu și 2. ceea ce se oferă săracilor, ambele potrivite pentru poeziile de acest fel scrise de Curticăpeanu, ele marcând și o evocare imnică, dar și invitația adresată cititorilor de a se împărtăși din zestrea spirituală a acestor luminători ai neamului. Acest ciclu este intitulat voit în felul lui Ioan Alexandru, Imnele Transilvaniei, poet a cărui pretimpurie trecere la cele veșnice e deplânsă în tonul grav al doinelor de jale.

Evocarea unor sate legate de biografia acestor scriitori, dar și de itinerariile sale cărturărești, alcătuiește un fel de „geografie intimă”. Sunt mai mult decât pasteluri, sunt „peisaje”, nu în sensul arghezian, ci al „imaginilor pierdute”, așa cum le explică cu subtilitate lingvistică G. I. Tohăneanu: „Cuvântul dobândește însă o viață cu totul nouă și un pronunțat colorit afectiv atunci când ne dumerim asupra faptului că în interiorul francezei paysage se leagă intim de pays-„țară” și ambele peisaj și paysage au rădăcini mai îndepărtate etimologic în latinescul pagus-sat. Așadar „peisajele” din „geografia intimă” se pot circumscrie tot în lirica patriotică fie că evocă nostalgic „Acasă la Râciu, pe vremuri” sau un „Târg de țară la Râciu” „O zi ploioasă la Meștera”, „Toamnă pe alei la Vatra

Dornei”, „La Arad, în Cetate” pe care am citit-o cu o mai intensă participare afectivă pentru că e vorba de convocarea militară pe care am făcut-o împreună în vara anului 1963, la Școala de ofițeri de rezervă. Dacă ar fi să-mi exprim o preferință picturală pentru aceste „peisaje” ale lui Curticăpeanu aș alege Amurguri transilvane, în care imaginile cromatice și auditive se îmbină atât de firesc și melodios, în ritmurile cunoscute ale poeziei clasice: „Coboară ceața-n burguri transilvane/ Și plâng oierii-n fluiere doinind, / Se-ogoaie forfota dinspre saivane/ Torcând alene vise rând pe rând./ Dinspre fânețe se ridică-n slave/ Tăceri trezind invidie în cer/ Desprinse de pe Mureș și Târnave, / În somn molatic se topesc și pier./ Dominante rămân însă reflecțiile asupra poeziei prin frecventele încercări de a o defini metaforic poezia. La cele enumerate până acum, încă una, într-o comparație imaginată, care conferă concretețe acestei inefabile arte: „îmi imaginez poezia/ ca pe o femeie frumoasă/ căreia nu-i lipsește nimic, căreia nu-i poți adăuga nimic/ fără a-i știrbi din perfecțiune”- imagine redeșteptată de activitatea catedratică, când era convins de un adevăr elementar despre subiectivitatea artistică: „poezia adevărată/ e aceea/ ce ne redă viața/ prin ochii poetului.” Dar mai ales „orice poezie/ nu poate fi/ decât un vis.”/ Metaforizată sau alegorică, ea „trebuie citită/ de mai multe ori/ până când descoperi/ un sens/ ce poate fi sau nu poate/ depinde de unghiul de vedere.”/ Ascultând acest avertisment-îndemn al poetului am purces la citirea versurilor lui Petre Curticăpeanu și am scris aceste rânduri de prețuire colegială.

Ion BUZAȘI

UN CALENDAR BLĂJEAN DE ACUM 120 DE ANI – GEORGE COŞBUC OMAGIAT DE PRESA BLĂJEANĂ n 1896, redacția ziarului „Unirea” de la Blaj a luat hotărârea să redacteze și un calendar al Episcopiei române unite, care să ofere anual datele cele mai importante despre situația și evoluția clerului greco-catolic, despre starea târgurilor și a școlilor transilvănene. Calendarul a ieșit la începutul anului următor, 1897, sub titlul „Calendarul Unirii”, sub egida arhiepiscopului și mitropolitului de atunci Victor Mihaly de Apșa, a căruia fotografie este plasată la începutul acestuia, iar în redactarea lui e implicat și V.Hossu. Noua publicație blăjeană e imprimată în primii doi ani la Tipografia lui W.Krafft din Sibiu, ca apoi, din 1899, el să fie scos de către Tipografia Seminarului Arhidiecezan din Blaj. Un oarecare rol în redactarea lui îl are și canonicul blăjean Al. Grama, cel cu studiul critic despre Eminescu, deoarece pe coperta interioară a primului număr a Calendarului, acest studiu este recomandat cititorilor săi. Ce aduce nou acest calendar față de altele ti-

Î

părite în acest timp? Fără a neglija nici el partea calendaristic-meteorologică sau cea legată de genealogia Casei Domnitoare de Austria, precum și Șematismul clerului unit din Transilvania, noua publicație rezervă „părții literare” a publicației un rol informativ și analitic important, prin publicarea unor materiale interesante sau aparținând unor scriitori de seamă ai momentului. Primul său număr cuprinde astfel documentatul material al lui Al. Grama, în calitate de director al Seminarului, despre Institutele de învățământ din Blaj, în rândul cărora intră Gimnaziul, Preparandia, Școala Normală și Școala de fetițe. Ca o tradiție a Liceului blăjean este aceea de a publica imnuri sau ode închinate unor evenimente bisericești importante, cum este acela al numirii noului mitropolit Victor Mihaly de Apșa, căruia poetul local Emil Sabo îi închină un imn la instaurare, iar poetului George Coșbuc i se reproduce poezia Doina. De altfel, ca o caracteristică de bază a Calen-

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017 darului, este aceea legată de popularizarea poeziei coșbuciene, Calendarul blăjean numărându-se printre cele mai fidele și mai devotate oficine de răspândire și de susținere a poeziei coșbuciene în spațiul intracarpatic. Având în vedere că în 2016 s-a aniversat 150 de ani de la nașterea autorului Baladelor și idilelor, relevarea acestor aspecte legate de circulația transilvăneană a poeziei coșbuciene ni se pare de o vădită importanță. Acest lucru îl vom putea proba invocând număr de număr interesul vădit al profesorilor blăjeni față de poetul ardelean strămutat la București, printr-o constantă fidelitate pentru poezia lui. Așa, de exemplu, în cel de al doilea an de apariție al Calendarului, redacția lui oferă un copios material biografic și bibliografic, urmată de reproducerea celei dintâi poezii cunoscute scrise de poet la vârsta de numai 14 ani, poezia Pe cer. Tot în acest număr poetului i se publică balada Beda, poezie aparținând tot perioadei de început a scrisului coșbucian, datând din anul 1886, când poezia a fost scrisă și publicată sub titlul Stâncile strigă Amin, în paginile revistei „Cărțile săteanului român” de la Gherla.

Interesul Calendarului blăjean pentru poezia lui Coșbuc se menține și în anii următori. Așa, de pildă, în cel de al treilea an de apariție, 1899, poetului din Hordou i se publică un număr record de poezii, respectiv fabula Dulgherul și fierarul și poeziile Ștefan Vodă și La Paști, titlul din urmă fiind unul dintre preferatele publicului transilvănean la sărbătorile pascale. Anul următor, 1903, va aduce interesul redacției pentru poezia De profundis, reprodusă aici la p. 151-152.Poetul Firelor de tort este receptat de publicația blăjeană și în direcția prozei sale folcloristice și antropologice, din care publica în mod constant texte despre mentalitatea populară, mai ales în revista „Albina” din capitală. E vorba despre textul Cimiliturile cărții, publicat în paginile calendarului pe 1904, cu atât mai important cu cât este un text aproape uitat de autor și de editorii săi, deoarece nu l-am văzut reprodus în noile ediții închinate restituirii operei coșbuciene. Tot aici i se reproduce paginile de călătorie relative la una dintre frumoasele stațiuni climatice ale României, Mehadia, despre care scrie evocarea Prin Mehadia. Un alt moment important legat de relațiile lui G. Coșbuc cu Blajul îl reprezintă anii 1911-1912. Așa cum se știe, în 1911 a avut loc la Blaj sărbătorirea jubileului de 50 de ani ai ASTREI, ocazie cu care Blajul a adunat un mare număr de personalități ale culturii naționale, între care s-au numărat Caragiale, Goga, Iorga, V. Eftimiu etc., moment care reînnoadă legăturile poetului cu Blajul și cu prietenul său Al. Ciura. Poetul va promite blăjenilor să le ofere mostre din traducerea sa din Dante, așa că publicația blăjeană se numără printre cele dintâi care vor publica pagini din Divina Comedie. In consecință, în anul 1912 va apărea în calendar traducerea Cântului VI din Infernul, cu note de Al. Niculescu, eveniment cu răsunet de adevărată sărbătoare pentru publicație blăjeană.

Foarte interesant ni se pare de asemenea politica publicației blăjene față de moștenirea eminesciană. Dacă până în 1891, Blajul s-a arătat reticent față de producția

11 poetică eminesciană, datorită punctului de vedere negativist al lui Al. Grama, începând cu discuțiile publice care au avut loc în jurul cărții lui Al.Grama și a nenumăratelor critici apărute în presa din țară și din Transilvania, atitudinea blăjenilor față de poezia eminesciană se schimbă radical. În curând poezia sa va pătrunde în cărțile de lectură pregătite pentru școlile Blajului (a se vedea Manualul de stilistică din 1896 pregătit de Ioan Fekete Negruțiu), dar și referințele oferite de Anuarul școlar, care atestă că în anii 1894-1896 s-au citit în clasele lui Al.Viciu, Ioan Rațiu și Gavril Precup poezii de Eminescu, iar comentarii favorabile vor apărea tot mai mult în presa blăjeană (cf. Mircea Popa, Eminescu și Blajul, în vol. M. Eminescu-contextul receptării, Reșița, ed. Timpul, 1999). În cuprinsul Calendarului Unirii pe 1903 vom putea întâlni poezia Rugăciune de Mihai Eminescu, iar în 1905 numele său va fi invocat în legătură cu Parastasul de la Putna în amintirea lui Ștefan cel Mare, pentru ca în 1912 cazul său să fie prezentat pe larg cititorilor cu prilejul Serbărilor de la Galați din 16 octombrie 1911, când a fost dezvelit monumentul închinat poetului. Festivitatea este evocată în numărul pe 1912, când opera eminesciană se bucură de cea mai mare atenție, poetului reproducându-i-se poeziile Învierea, Dintre sute de catarge, Rugăciune și Colinde, colinde. Intervenind războiul, calendarul Unirii blăjene este sistat, dar apariția lui a însemnat un mare pas înainte în mai buna cunoaștere a realităților de peste munți și la intensificarea procesului de unitate culturală. Așa, de pildă, în 1907 calendarul găzduiește notele de călătorie ale lui Al. Ciura la București cu ocazia Expoziției jubiliare, iar în alți ani el contribuie la cunoașterea mai aprofundată a scrierilor lui Al. Vlahuță, Ioan Slavici, N. Iorga, Sandu Aldea, Octavian Goga, Petre Dulfu, Th.D. Speranța, Emil Gârleanu, Mihai Sadoveanu, Corneliu Moldovanu, Cincinat Pavelescu. Merită amintite de asemenea paginile de prezentare a Școlilor Blajului (1905), a bisericii din Feleac ridicată de Ștefan cel Mare sau a celei din localitatea Jucu, unde a slujit tatăl lui G. Barițiu. Calendarul publică multă literatură populară, prezintă cărțile blăjenilor Al. Ciura, Emil Sabo, Aurel C. Domșa, Al. Viciu, Zotti Hodoș sau activitatea pictorului Smighelski. Sunt rememorate paginile înălțătoare din istoria națională, privindu-i pe Mihai Viteazul, Tudor Vladmirescu, Al.I. Cuza, Războiul pentru Independență, imagini ale unor mănăstiri celebre sau a unor școli, (precum cele de la Năsăud) sau a unor români ce și-au dobândit celebritatea (Aurel Vlaicu, N. Grigorescu). De mare utilitate este rubrica „Morții noștri” se oferă date utile despre răposați (Gr. Silași, Al. Roman, David baron de Margina, Al. Grama etc.). Utile sunt și notele și considerațiile despre episcopii diecezelor blăjene, cum ar fi Mihail Pavel și Demetru Radu al Oradiei sau Cum trăiesc studenții din Blaj. Prin tot ce a publicat și comentat interesant și la obiect acest Calendar, el merită a fi trecut în lista publicațiilor de seamă ale Blajului și în aceea a ziaristicii blăjene din toate timpurile.

Mircea POPA

12

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

ASTRIŞTI ŢINE-ŢI APROAPE

n doi ani consecutivi, Adunările generale ale Asociațiunii Pentru Literatura și Cultura Poporului Român „ASTRA”, s-au desfășurat pe raza județului ALBA, respectiv în anul 2015 la ABRUD și în 2016 la Alba Iulia, fapt pentru care într-o oarecare măsură putem fi mândri.

Î

Aș afirma fără a greși prea mult, că doar într-o oarecare măsură putem fi mândri noi astriștii albaiulieni (mă refer la cei din județ) care ne-am implicat pentru a ieși cu fruntea sus în ceea ce privește organizarea și buna desfășurare a lucrărilor Adunării Generale, la care au participat sute de reprezentanți din toată țara, din Republica Moldova, Ucraina și Serbia.

Prin prezența reprezentanților la vârf ai Academiei Române, a celor două biserici din județ, respectiv ortodoxă și greco- catolică, a Universității 1 Decembrie și nu în ultimul rând a Consiliului Județean Alba, am avut onoarea și bucuria de a fi luați în seamă.

Toți aceștia, prin luările de cuvânt în plen, în sesiunile de comunicări sau prin simpla prezență, au participat cu toată ființa și sufletul la promovarea idealului, spiritului și culturii românești și au trăit bucuria de a fi români.

Aceasta ar fi, sau mai bine zis este partea frumoasă și bună a lucrurilor. Partea cealaltă, de loc îmbucurătoare sau poate chiar tristă, este cel puțin pentru mine, care participând la aceste două evenimente, precum și la Congresul Spiritualității, acțiune de asemenea cu semnificații deosebite pentru cultura și spiritul național, am observat un aspect care nu numai că mi-a dat semne de întrebare, dar care mă îngrijorează de-a dreptul. Printre cei veniți pentru a se bucura și simți românește nu se afla nici un reprezentant măcar, al așa zisei „elite” a culturii albaiuliene, membrii ai Uniunii Scriitorilor, Bibliotecii Județene Alba sau ai Centrului Cultural Județean” Augustin Bena”.

Pe reprezentanții altor instituții cum ar fi Poliția, SRI, Jandarmeria și ISU, care deși au fost invitați și n-au

venit, le-am putea accepta o scuză, aceștia având cu prioritate alte oportunități dar ceilalți, ce motive or fi având???

Căutând un răspuns acestei întrebări, aveam să constat un lucru, poate chiar mai dureros sau paradoxal în ultimă instanță: cei etichetați de către mine ca făcând parte din „elita” culturii albaiuliene nu sânt membrii „Astra”, ba mai mult, n-au avut vreodată intenția de a adera la această asociațiune culturală, care un urmă cu 150 de ani, împreună cu cele doua biserici enunțate mai sus, se zbăteau din răsputeri și au contribuit până la urmă la realizarea unității spirituale și teritoriale a tuturor românilor.

Ocazional, am discutat cu scriitori din Alba Iulia, membrii sau nemembrii ai Uniunii Scriitorilor, sugerându-le să devină „astriști”. De fiecare dată m-am lovit de un refuz categoric al acestora, ba mai mult unii au avut impertinența sau mai bine zis neobrăzarea să mă întrebe: ” Cine este ASTRA?!!!!

Această întrebare considerată de mine sfidătoare la adresa unei instituții care a realizat ceea ce am arătat în paragraful precedent, desființată în perioada stalinistă, renăscută după anii 1990, a devenit așa după cum bine accentua domnul academician Vlad, președintele Academiei Române, la Adunarea Generală ASTRA de la Alba Iulia – „Singura armată care mai apără în prezent cultura și aspirațiile poporului român”. Îndrăznesc acum să înaintez ideea și îndemnul tuturor celor care simt românește și sunt dispuși ca prin acțiuni de artă (literatură, pictură, grafică, sculptură, muzică, dans etc.) contribuind la îmbogățirea tezaurului cultural, să vină împreună cu noi astriștii, pentru a deveni din nou o forță și de ce nu, un sprijin de nădejde al națiunii noastre românești de pretutindeni.

Scriitor Ioan BRAD Vicepreședinte UAP

13

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

LECŢII DE VIAŢĂ ÎN BLAJUL NATAL Când am început să scriu aceste amintiri, am parcurs mai multe etape. Prima, s-a derulat într-o noapte, când m-am trezit pe la ora două și când am reușit, aproape inexplicabil, rememorarea și „înșiruirea” într-un fișier de calculator a titlurilor unor episoade din copilărie și adolescență. Cred că am identificat în jur de 60 – 70 de întâmplări. Ulterior, am completat, acea listă inițială, cu alte câteva episoade. În cele din urmă, le-am așezat pe trei „rafturi” ale amintirilor mele: întâmplări din copilărie (partea I); episoade din anii de liceu (partea a II); „tablourile epice” ale dascălilor mei din școala generală și liceu (partea a III-a).

Am extras din conținutul cărții, partea de început și cea de sfârșit, dorind a fi o „incitare” și o „invitare” spre lectură, adresată oricui ar dori să afle câte ceva din felul în care – în anii ‘60 – 70 ai secolului trecut – „fremăta”, în ochii copilului și adolescentului de atunci, doar aparent, liniștitul și dragul meu oraș natal, Blaj. * Apărut, ca un fel de premoniție a istoriei, aflată sub „hramul” confluenței, Blajul, orașul copilăriei și adolescenței mele, își arde, mocnit și în tihnă, prezentul, în vatra timpului său, care marchează peste șapte secole și jumătate de existență.

De fapt, o primă semnificație a confluenței este reprezentată de însăși poziția sa geografică, Blajul fiind locul în care cele două „râuri cu spini” gemene, Târnava Mare și Târnava Mică, se împreună sub numele de Târnavă, după ce scaldă, separat, pământul transilvan, coborând fiecare, aproape o mie de metri (ca altitudine), de la izvoare la Blaj, și având o lungime, tot fiecare, în jur de două sute de kilometri. Probabil, Târnava „mamă” este cel mai scurt râu, de te miri de unde, cu un parcurs de aproape treizeci de kilometri, de la Blaj până la vărsarea sa în râul Mureș.

Câteodată, mă întreb, chiar și acum, unde s-ar fi întâlnit cele două Târnave-gemene, dacă nu ar fi fost Blajul? Trei văi, trei râuri – două surori și o mamă – multă istorie concentrată pe un spațiu restrâns, cu profunde semnificații istorice, culturale și spirituale.

Acesta este, pentru mine, orașul meu natal. În plus, acea atracție „telurică” de a merge, periodic, la Blaj, rămâne inexplicabilă, și oarecum mistică, pentru mai mulți blăjeni, „marcați” în perpetuum, precum metalele prețioase, de magia dorinței de a reveni, iar și iar, la Blaj, și de a „respira” din emanația magică a frumoasei urbe natale. Este un fenomen asemănător cu acela al scufundătorilor marini, în căutarea perlelor, care se ridică din când în când – în mod necesar – deasupra apei, spre a respira aer curat, gest care devine mult mai prețios decât valoarea însăși a acelor nestemate acvatice.

Toponimia denumirii Târnavelor are, și ea, o dublă posibilă obârșie: din slavonă, în care târnavă însemană râu cu spini sau, a doua, din latină, un compus din terra nova. Tot o dublă posibilă primă atestare documentară, o regăsim în unele surse, ca fiind anul 1252, iar în altele, 1271. În copilărie, atât de mult mi s-a întipărit în minte denumirea de târnavă, încât, oricărui râu pe care îl vedeam (mai ales din tren), îi spuneam târnavă. L-am asimilat ca atare, precum aerul transilvan și spiritul blăjan.

Dacă din punct de vedere geografic, argumentația confluenței, ca adevărat „hram” al Blajului, tocmai am expus-o, din punct de vedere istoric, măreția faptelor vremilor trecute, dar și prezente, o demonstrează cu prisosință. Nu doresc și nici nu îmi propun să mai subliniez aceste fapte, dar sunt extrem de sigur că absolut toți transilvănenii, trăitori în această zonă, „îmbălsămată” cu atâta istorie trăită dimpreună, am fi fost mult mai săraci, din toate punctele de vedere, dacă nu am fi împărțit și împărtășit, unii cu alții, cu calm transilvan și înțelepciune proverbială, propriile noastre vieți, uneori în vremuri mai vitrege, alteori, mai bune. Important este să o recunoaștem, toți, și unii și alții!

Probabil, tocmai din această cauză „aud” o voce, venind de undeva din străfundul eului meu, pătruns de dorința de a scrie câteva crâmpeie din ceea ce îmi mai amintesc despre anii copilăriei și adolescenței mele, născut fiind în leagănul meu transilvan, locaș – martor și făptuitor – al multor evenimente importante ale devenirii neamului românesc, generatoare de simboluri profunde și veșnice, ce nu vor fi alterate niciodată de „arderea” Măriei sale, Timpul. Blajul de astăzi este profund „ignifugat” de balsamul trecutului său. Nu poate fi, nici „ars” de timp, nici măcinat de vremuri. Implacabilă, și de invidiat, postura justificat-mândrului meu oraș natal.

Sunt unul dintre numeroșii nativi ai Blajului, care au scris despre acest aparte și fermecător oraș, și care au dorit să lase, fiecare în felul său, amprente ale modului în care anii petrecuți aici i-au marcat și le-au influențat, ulterior, destinele. În acest an voi împlini 62 de ani, adunați într-un buchet, care pot susține, la un moment dat, o dorință profundă de mireană spovedanie – în mod paradoxal – așternută pe hârtie pentru alții. Este „necesitatea și întâmplarea” în care masa critică, a ceea ce mă definește, a atins acel de neoprit raport dintre ispita ce mă îndeamnă insistent să scriu și teama de a nu deveni ridicol, prin ilustrarea unor posibile banalități, care, poate, nu vor spune nimic, nicicând, nimănui. Însă, constat că nici măcar nimicnicia potențială, a ceea ce voi realiza, nu poate face față acestei mase critice sub presiune, care este pe cale să cedeze în favoarea dorinței de a scrie, cu pretenția declarată de a „spune”, totuși, ceva. * „TRANDAFIRII” din... „ALTARE” Titlul acestei părți mi-a fost inspirat de Mihail Sadoveanu, prin pitoreasca sa povestire autobiografică, Domnul Trandafir, remarcabil elogiu adus învățătorului său, cu același nume, în postura sa de adevărată icoană nemuritoare din anii copilăriei marelui scriitor moldav. Și că veni vorba de icoană, gândul meu s-a prelungit, conferind catedrei nobilul, dar justificatul titlul de altar. Din alăturarea celor două simboluri s-a „născut” denumirea acestei părți.

Am structurat, oarecum cronologic, „tablourile” epice ale dascălilor mei, filtrate prin propria-mi percepție a felului în care mi-au rămas întipăriți în memorie. Fiecare dintre cei amintiți au adus acele carate, la care, cred eu, că aspiră orice dascăl de vocație. Nu contează cât a contribuit unul sau altul,

14 ci contează compozitul rezultat din contopirea „dârelor” singulare, trasate asupra mea și a felului în care, toate la un loc, au întărit acel conglomerat, cu efect de rezonanță profundă asupra personalității mele, devenit, la rându-mi, dascăl. Sper! În perioada în care am studiat eu, corpul profesoral din acei ani reușise să se ridice la renumele, de necontestat, al școlii blăjene. Încă mai aveam mulți profesori de „modă veche”, exigenți, foarte bine organizați, extrem de riguroși și punctuali, care stăpâneau cu ușurință întreaga panoplie a ceea ce definim astăzi „instituția” dascălului de vocație.

Nicidecum nostalgia, de care sunt pătruns, nu este cea care mă determină să fac astfel de aprecieri la adresa dascălilor pe care i-am avut. Nici măcar nu afirm că toți dascălii mei au fost de mare vocație pedagogică. Nu am, nici căderea, nici dorința și nici expertiza pentru a-i califica sau clasifica într-un fel sau altul. Calitatea umană a generațiilor de elevi, care au fost îndrumați și formați de acești profesori, este cea care, eventual, s-ar putea constitui într-un fel de instituție a unui „arbitraj” sau de validare a afirmațiilor mele, prin excelență, imparțial și total obiectiv.

Dorința mea este ca, prin câteva „tablouri epice”, să-mi descriu profesorii din liceu, așa cum mi-au rămas ei în memorie. „Oglindirea” mea, profund subiectivă, nu mi-o poate lua sau influența nimeni. Imaginile reproduse de ea, le doresc a fi așa cum mi s-au întipărit, fie că sunt, mai mult sau mai puțin, reale sau obiective.

Voi încerca să-i prezint pe profesorii mei, într-o succedare aleatorie, de mici „cadre”, creionate de mine într-o „cromatică” personală, pe care mi-o asum. Speranța mea este aceea că se vor găsi, printre potențialii mei lectori, și colegi de-ai mei, care să se (re)găsească în aceeași „bandă de frecvență” descriptivă și emoțională, sau măcar, într-una similară.

Dascălii noștri au „iradiat lumină aureolată” pentru generații întregi. „Lucșii” emanați de ei ne-au marcat pe toți. E adevărat, nu în același mod, dar majoritatea dintre noi le datorăm foarte mult din ceea ce am devenit fiecare dintre noi: oameni cu personalitate specială și, evident, din punct de vedere profesional. Cultura noastră, portofoliul personal al cunoașterii și al comportamentului decent, sunt doar câteva dintre argumentele mele. * Am recitit, spre corectură, însemnările mele cu iz autobiografic. Pot spune că ele conțin evenimentele descrise, așa cum s-au întâmplat efectiv, însă „dizolvate” și „precipitate” în „retorta” timpului trecut de atunci și „filtrate” de mine, așa cum mi-au rămas în memorie. Poate, neintenționat, am mai „condimentat” pe ici-colo, fapte, detalii și întâmplări. Dar esența și veridicitatea lor au rămas intangibile.

Din lista mea inițială de întâmplări, realizată în acea noapte de „insomnie” creativă, am dezvoltat mare parte dintre ele. Însă, pe unele le-am considerat nereprezentative sau despre care nu îmi mai amintesc foarte bine unele detalii, care le-ar fi devalizat de conținut și semnificații. Evident, că ele nu se regăsesc în acest demers retrospectiv, și inedit, totodată, pentru mine.

Acei ani, așa cum de altfel se afirmă de majoritatea celor de o anumită vârstă, sunt și rămân cei mai frumoși ani, de care ne reamintim cu mare plăcere și emoție. Sunt anii în care am început să ne „cristalizăm” personalitatea, caracterul și

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017 întregul nostru fel de a fi și gândi. Sunt anii în care am legat prietenii adevărate, unele dintre ele, nealterate de timp. Am foarte multe exemple de astfel de relații statornice cu foștii mei colegi.

Ne-am revăzut, cu o bună parte dintre colegii de liceu, la întâlnirile de 10, 20, 30 și 40 de ani de la absolvire. După ultima întâlnire cu toate clasele – cea de 40 de ani – am decis să ne vedem în fiecare an, în luna iunie. O parte mai restrânsă dintre colegi au răspuns acestei idei și ea decurge neforțat. Ba mai mult, colegi de ai noștri, care nu au participat la întâlnirile de zece ani, au venit la ultimele întâlniri anuale. Este foarte bine că se întâmplă asta.

Pe fiecare dintre noi timpul și-a pus, implacabil, amprenta. Fizic, mulți ne-am schimbat radical. Ceea ce timpul nu a putut să altereze, este tinerețea veșnică a spiritului nostru. Cu ocazia acelor întâlniri, răzbate, și acum, frenezia și nebunia caracteristică acelor ani ai adolescenței noastre. Dispar riduri, reapar, ca prin minune fire de păr, pentru cei care nu-l mai au, iar cele rămase sunt grizonate sau albe. Nu „vedem” kilogramele în plus, ne simțim și ne percepem ca și cum timpul a stat în loc. În acele clipe ale reîntâlnirilor noastre, Timpul cel înțelept încremenește ore bune și ne invită să petrecem „nearși” de el și de curgerea lui.

Din nefericire, prea mulți dintre colegii și profesorii noștri ne-au luat-o înainte și ne așteaptă să ne reîntâlnim în neantul acelei lumi crepusculare, pe care doar ne-o putem imagina. De fiecare dată îi pomenim și le adresăm un pios gând.

Nu aș dori să închei, fără să subliniez câteva idei. Îmi este foarte clar că nu toți dintre colegii mei trăiesc și retrăiesc acei ani cu aceeași intensitate și sensibilitate. Unii, preocupați de vicisitudinile vieții prezente, sau de alte preocupări, nu mai au timp și „cădere” în a se reîntoarce în timp.

Ba, mai mult, unii au mari probleme de sănătate și, chiar dacă ar dori, nu pot da curs bunelor intenții. Alții locuiesc pe alte meleaguri și nu pot, obiectiv, să vină anual acasă. După cum se vede, motivele sunt diverse și reale.

Viața ne-a dispersat în varii domenii profesionale, în varii locuri și cu preocupări, care mai de care, imprevizibile.

Cariere și realizări profesionale, diferite și ele. Unii au rămas în Blaj. Păstrez legătura cu mulți dintre colegii și colegele mele din liceu. Cu unii ne vizităm destul de des: fie la Blaj, unde mergem periodic, fie la Târgu Mureș, fie în localitățile unde domiciliază în prezent. Îi vizitez, și pe unii dintre profesorii noștri, care rămân cu aceeași imagine pe care o aveau în acei ani.

Eu, cel de azi, sunt profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș. Încerc să transfer din cunoștințele și experiența de-o viață, studenților mei, cu speranța de a apărea, și eu, peste ani, într-un posibil „tablou epic”, schițat în viitor de vreunul dintre ei. În anul 2015 am trecut printr-o grea încercare cu sănătatea mea. Am avut – alături – familia, medici, prieteni și cunoștințe care m-au sprijinit enorm. Din fericire, am mai primit încă un credit de viață, de acolo de sus, și puternic susținut de cei de lângă mine. Pot spune că sunt mult mai înțelept și mult mai atent cu timpul care mi-a rămas. De aici, și modestul meu proiect, pe care îl închei acum.

Nicolae NEAGU

15

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

NICOLAE PAULETI – OM LUMINAT AL VREMII SALE enise devreme pe tărâmul literaturii românești, ca tot devreme, poate chiar prea devreme, să plece din lumea asta, la nici 32 de ani. Datele biografice sunt sărace, cele mai multe deducându-se din scrisul său cu puternice note personale. Aflăm astfel că moștenise de la mama sa morbul tbc, că și trupul său era împuținat asemenea celui al mamei, că și viața sa fu rânduită c-o scurtime nemeritată.

Când fratele tatălui său, protopopul Vasile Pauleti, se așeza la Roșia întru ale păstoriei în anul 1817, el abia doar că se născuse într-o casă de plugari (poate chiar prin 1816, deoarece Protocolul botezaților din Arhiva Parohiei Roșia de Secaș, pe care l-am cercetat filă cu filă și care începe cu anul 1817, nu consemnează numele său, nici pe acel an, nici pe cei următori. Și asta, în ciuda deselor referiri de ordin biografic strecurate prin poeziile sale, de multe ori ele dovedindu-se confuze și nesigure).

Cu har către lumină și pentru luminarea poporului (dovadă îndemnurile felurite lăsate pe cărțile-i de trebuință zilnică), protopopul, simțind germenele ce dădea să încolțească în sufletul nepotului, fără a avea însă cele de trebuință în sat, îl trimite la școlile cele mari ale Blajului, astfel că între anii 1829-1840 fusese elev al acestor vestite și cinstite școli.

Relansarea pe care o cunosc școlile blăjene după anul 1830 (odată cu deschiderea legăturilor către Moldova și Țara Românească, dar și către Apus, și, odată cu ea, și pătrunderea literaturii române de peste munți și a celei apusene, poezia romantică germană aflându-se pe loc prioritar) dă posibilitatea elevilor lor să aibă acces la ideile ce animau Europa acelor timpuri. Așa se explică explozia cunoscută de creațiile poeților blăjeni de la „Aurora” (revista școlarilor) scăpând din atmosfera de „ștuduire” și încorsetare impusă de regimul specific blăjean. Între ei, la loc de frunte, cu preponderență, se remarcă tânărul Nicolae Pauleti.

Sub puterea înțelepciunii unor dascăli ca Timotei Cipariu (cu care de altfel era înrudit prin alianță, unchiul său luând în căsătorie pe Veronica, verișoara cărturarului, fata popii din Sâncel) se plămădește un ucenic într-ale literelor, se formează un suflet arzând până la epuizare, crește și se desăvârșește un om de o mare gingășie și sensibilitate, cu mult simț pentru cele ale spiritului.

Poezia îi macină sufletul. Căutând și găsind forme noi de exprimare, scrie peste o sută de creații în versuri, pe care le publică în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” și în revista cenaclului tinerilor studenți blăjeni, „Aurora”. „Câmpul saltă în zimbire/Învăscut de multe flori/C-o dulcie viersuire/Paseri cântă în ziori, /Iar zefirul, dulce boare, /Suflă peste codrii verzi/Și zăițază celi vioare/Ce se-nșiră prin livezi./Decât toate-aceste însă/Ale firei disfă-

V

tări/Pieptu-mi mai mult prețuiește/Ale Minei sărutări./Sărutări de o copilă/Care dulce-nsuflă amor...” – zice el, cu pieptul înflăcărat, într-una din poeziile sale. La acestea se adaugă 13 traduceri din cartea fabulelor lui Ovidiu, „Metamorfozele” („Oarecâte fabule din a lui P. Ovidiu, Metamorphoseum. Traduse și numai din însăși întâia compoziție descrise de Nicolae Pauleti”, mai pe înțeles spus, așezând în versuri, adică versificând, conținutul fabulelor poetului latin exilat la Tomis de către împăratul de la Roma).

Caracterul moralizator al fabulelor „prelucrând” diverse chipuri și caractere (trufașul, furiosul, ticălosul ș. a.) este admirabil surprins. Și așa: „Acea inimă-i cutie/O mârșavă casă unde/Relele toate se-mbie/Și tot păcatul pătrunde”, de unde și concluzia moralizatoare: „Ticălosul nu-și aduce aminte d-aste cuvinte/Nu domnească nici o oră-ntr-a voastră minte”.

Dar ceea ce îl propulsează la cotele înalte ale culturii noastre este preocuparea pentru produsul spiritual al neamului său, culegerea de 319 cântece și strigături românești din satul natal constituind adevărat punct de plecare în activitatea de cercetare și conservare, de salvare a creației populare de la periciune, după cum zicea Timotei Cipariu la acea vreme. Le făcuse toate astea în vremea școlilor de la Blaj: trei caiete de poezii populare din martie până în iunie 1838, iar poeziile și traducerile din noiembrie 1838 până în aprilie 1840, căci după acest an, cu „pieptul slăbit”, părăsește scrisul. Rămâne însă un poet preromantic important al literaturii noastre, cu o poezie elegiacă, anacreontică, vrednică de luat în seamă, dar și ca un traducător și culegător de folclor de mare însemnătate.

Bun cunoscător al limbilor latină și greacă, pe lângă tălmăcirile din opera poetului latin exilat la Tomis, a tradus și romanul istoricului grec Xenofon „Efesiaca” și cel despre „Antia și Avrocom”, lăsând astfel singura versiune românească a acestei cărți.

Din nefericire, realizările sale zăcând rătăcite printre manuscrisele cipariene vreme de aproape nouă decenii, Nicolae Pauleti n-a fost știut și n-a fost plasat la locul cuvenit în literatura noastră, în timpul vieții tipărindu-i-se doar o odă închinată episcopului greco-catolic al Făgărașului, Inochentie Micu, cu prilejul zilei onomastice. Versurile sale le-a adunat în câteva volume rămase în manuscris, mai important fiind cel din 1840, „A poeziilor de Nicolae Pauletty”.

Lumina arde însă prea încins! Și după nici șapte ani de păstorire în Făget, pe Târnava Mare, mai întâi ca și „cooperator” al socrului său, preotul Simion Pop, iar mai apoi ca paroh deplin, Nicolae Pauleti se stinge bolnav de tuberculoză la 1 august 1848, în plină vreme a evenimentelor revoluționare, lăsând în urmă nevastă și doi copii, morți și ei la scurtă vreme, secerați de-aceeași boală.

Ioan POPA

16

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

PREOŢI POEŢI ABSOLVENŢI AI SEMINARULUI TEOLOGIC DE LA BLAJ (1900-1948) Ca expresie legitimă a simțământului religios, ca manifestare autentică a pietății populare sau intelectuale, trebuie să luăm în considerare opera poetică. Există preoți care scriu poezii religioase sau profane dar cu elemente de ordin spiritual. Nu vom intra aici în critica literară sau în analiza teologică mai profundă, ci ne vom limita doar să identificăm câțiva absolvenți ai Seminarului Teologic din Blaj, deveniți preoți, care au scris și publicat poezii în perioada 1900-1948, punctând câteva cazuri ilustrative.

Preotul, poetul, dramaturgul și traducătorul Simeon P. Șimon (1857-1932) s-a născut în Șirioara, jud. Bistrița-Năsăud. Ca elev la Gimnaziul superior greco-catolic din Blaj publică în 1875 poezia La moartea profesorului Vasilco. Continuă studiile la Teologia Greco-Catolică din Blaj, timp în care se afirmă în presă și la societățile de lectură ale tineretului. Încheie pregătirea preoțească în 1883 și se desparte de Mica Romă cu gratitudine exprimată în poezia Un adio de la Blaj. Este numit preot în Șomfalău (Sărata) lângă Bistrița. Scrie articole, studii, foiletoane, teatru, traduceri în versuri și publică patru volume de poezii: Poezii lirice, Bistrița, 1912; Trandafir de pe cetate, poezii ocazionale și patriotice, Bistrița, 1920; Suveniri din România 1923, Dej, 1923; Suveniri din România 1925, Dej, 1925; (Nicolae Lascu, Un scriitor din școlile Blajului: Simeon P. Șimon, Tip. Seminarului, Blaj, 1938).

Vasile Muntenescu (1858-1942), născut în satul Fântânița, jud. Bistrița-Năsăud, scrie versuri începând cu anii de gimnaziu la Blaj (1869-1877). Se înscrie la Seminarul Teologic din Blaj (1877-1881); după absolvire este hirotonit preot în 1883 și numit în satul Solovăstru, lângă Reghin. Publică: De la noi din sat, versuri, Cluj, 1909; Blajul nostru, versuri, Reghin, 1930; Din temniță și exil (1916-1918), versuri, Reghin, 1930. Colaborează cu versuri la multe din revistele vremii. Poemele sale sunt patriotice, descriind situația românilor din vremea sa.

Un alt asemenea protagonist este George Simu (1862-1934), născut în Gheja, jud Mureș, cu studii la Seminarul Teologic de la Blaj (1881-1885) și de științe naturale la Cluj (1885-1888), hirotonit preot (1888) și numit protopop în Dumbrăveni (1902-1934). A scris mai multe broșuri de nuvele, schițe, versuri. Începând din 1882 colaborează cu versuri și proză la Preotul român (1882-1886), Cărțile săteanului român (1882-1884) editate la Gherla. Numeroasele poezii publicate în Amicul Familiei (1882-1886) au ca temă comună suferințele dragostei. Este un moralist, de tradiție ardeleană, temele abordate fiind cele sociale și istorice; critică unele moravuri sau preamărește oratoric faptele înaintașilor. Publică

volumul Versuri religioase și morale, Bistrița, 1904, în care se răsfrâng sentimente de ordin sufletesc și dorința de a progresa pe calea sfințeniei.

Un alt preot absolvent al Seminarului Teologic la Blaj (1922-1925) și care publică poezii este Romulus Fabian (1902-1975) din Vărădia, jud. Caraș-Severin, al cărui volum de debut editorial Din țara cu bobi de aur, Poezii, Lugoj, 1933, conține poeme tradiționaliste cu un limbaj plin de regionalisme, a cărei lirică nu depășește valoric limitele unei poezii a specificului local.

Părintele profesor Gheorghe Biriș de la Blaj, cunoscut ca scriitor cu numele de Radu Brateș (1913-1973), a publicat poezii și proză din care răzbate savoarea creștină. Fiind elev la Liceul «Sf. Vasile» din Blaj (1923-1930) a debutat cu versuri sub pseudonimul G.B. Târnăveanu în „Unirea poporului" (Blaj, 1928). Urmează Facultatea de Filosofie și Litere la Cluj (1930-1935). Activitatea didactică și-a început-o în 1935 la Liceul «Sf. Vasile» din Blaj, predând Limba română și Limba latină. A urmat Academia Teologică din Blaj (1935-1939), fiind hirotonit preot în 1940. După 1948 a fost îndepărtat de la catedra din Blaj, în 1952 este arestat și deținut la Canal până în 1954. După detenție va funcționa la Liceul din Teiuș. A colaborat cu versuri și articole la revistele mari. În 1940, câteva din poeziile sale au fost antologate în culegerea Poeți tineri ardeleni a lui Emil Giurgiuca, iar în 1974 în culegerea poetică Gorunul lui Horea de V. Fanache. Astăzi avem În împărăția lutului. Poeme [În satul cu minuni], Prefață de Valentin Tașcu, Ed. Clusium, 2008 (cvasitotalitatea poeziei lui Radu Brateș).

Episcopul Ioan Ploscaru (1911-1998), născut în localitatea Frata jud. Cluj, a urmat cursurile Academiei de Teologie Greco-Catolică din Blaj (1929-1933), devenind preot apoi episcop. După 1948 a fost închis în mai multe închisori comuniste scriind poezii pe care le-a publicat ulterior în volumul Cruci de gratii, în care descrie viața din închisori, transpunând în versuri experiențe sufletești.

Seminarul Teologic de la Blaj, pe lângă formarea strict teologică, a fost un mediu propice dezvoltării rafinatelor calități poetice, prin băncile acestei instituții de învățământ teologic superior transilvan trecând oameni care au exprimat în versuri realitatea și trăirile specifice nobleței spiritului uman.

Anton RUS

17

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

ANIVERSĂRI/COMEMORĂRI „BICENTENARUL” NICOLAE PAULETI oșia de Secaș este satul în care s-a născut Nicolae Pauleti (1816-1848). Prima dată am auzit de numele lui de la universitarul Dumitru Pop, care ne preda cursul de folclor în anul I de facultate. Semnatarul acestor rânduri a văzut și el lumina zilei în satul lui Nicolae Pauleti. Acesta a strâns majoritatea poeziilor populare în colecția sa, cu titlul: Cântări și strigături românești (de cari cântă fetele și ficiorii jucând, scrise de Nicolae Pauleti în Roșia, în anul 1838).

Spre deosebire de alți culegători din veacul al XIX-lea, Pauleti a fost vitregit de soartă. El nu și-a putut tipări „colecția” în viața lui scurtă (de 32 ani). Ea a rămas în manuscris până în 1927, când blăjeanul Alexandru Lupeanu i-a publicat într-o broșură o parte din poeziile culese.

Asupra personalității lui Nicolae Pauleti s-au pronunțat o seamă de cărturari și literați din Transilvania: blăjeanul amintit și Nicolae Comșa, nepotul lui Ioan Bianu, apoi o seamă de universitari clujeni: Ion Breazu, Romulus Todoran și neasemuitul cercetător Ion Mușlea. Acesta a întocmit cu competență și migală ediția critică a celei dintâi colecții de poezie lirică populară, apărută în anul 1962.

Manuscrisul lui Pauleti cuprinde 319 cântece și strigături, fiind prima monografie folclorică a unui sat românesc din Transilvania. Colecția are o valoare deosebită prin simplul fapt că producțiile au fost culese de un fiu al satului, un foarte bun cunoscător al graiului și al oamenilor din centrul Transilvaniei, trăitori în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Ion Mușlea a considerat-o superioară în comparație cu aceea a lui V. Alecsandri, apărută după 10-15 ani și, de asemenea, față de colecția lui Jarnik-Bârseanu, mult mai târzie.

Apoi, este singulară prin adevărul că Pauleti s-a limitat la două specii folclorice, cântecul și strigătura, producții specifice satului de pe Secaș. Pe de altă parte, în timp ce culegerea lui V. Alecsandri era „îndreptată”, fapt acceptat de toți folcloriștii, producțiile transilvăneanului au fost notate la fața locului, pe genunchi ori pe scaune sau mese rustice. Ele încântă cititorii din toate timpurile prin acuratețea limbajului oral și plin de farmec al oamenilor de la țară, cu mentalitatea și obiceiurile lor, cu conduita simplă și francă, a căror sinceritate este totală. Cele mai multe cântări și strigături îi cuprind deopotrivă pe feciorii și fetele din Roșia de Secaș, cu predilecție la joc și petreceri, unde sentimentul de dragoste se revarsă năvalnic, spontan, fără grija de a supăra iubitul sau iubita. De pildă, feciorul din sat este văzut astfel: „Frunză verde de hirean / Am un bădiț roșian / Cu peana de măghiran, / Vântul peana i-o bătea, / gura și geana-i râdea”.

Iar fata este descrisă în felul următor: „Am o mândră roșiană / Cu fața ca o icoană / Ochii ei ca murele / Fața ca și rujele”. Când partea feminină este exprimată la plural, versurile sunt tot atât de expresive: „Fetele din Roșia / Îs-nalte ca pădurea / Și subțiri ca trestia”.

Adeseori sentimentul de dragoste este asociat cu elementele naturii supuse schimbării anotimpurilor: „- Spune-mi, mândro, și-mi gâcește, / codru di ce-ngălbinește, / voinic di ce-mbătrânește? „- Codru de zăpadă grea, / voinic de inimă rea!” În concepția populară, dragostea primează în fața oricăror opreliști, depășind restricțiile impuse de morala satului: „Nevasta care-i nevastă, / slobodă-i să se iubească / și cu unu și cu altu, / dacă i urât bărbatu”.

R

Însă, când „mândrele” cad în ispita depravării, partenerii suferă precum bolnavii de „friguri”: „Mă dusei în Blaj la târg / și găsiiu mândrele bând. / Văzui și pe mândra mea, / în brațele altuia. / Când în brață o strânjea / frigurile mă prindea; / Când în gur-o săruta, / mai tare mă trămura”. Cântările și strigăturile din lumea satului sunt axate pe frumosul natural. Însă, când frumosul este obținut prin mijloace artificiale, el este combătut fără menajamente: „Fetele din satul nost / tot umblă după frumos, / dar frumosul nu-i la iele, / că-i în târg la rumenele!”

Dragostea sătenilor (sau sătencelor) produce suferințe de toate felurile: „Pentru tine, pui-puiuț, / nici noaptea nu mă desculț; / pentru tine, ruje-nvoaltă, / toată noaptea stau la poartă!”

Altă „cântare” cuprinde, într-un registru al fidelității sincere față de ființa iubită, treptele firești pe care iubitul le parcurge pentru a ajunge să-și împlinească visul: „Lele, pentru dumneata, / gata-s orice a răbda: / foame, sete rău și bine, / numai să fii lângă mine.”

Simțăminte asemănătoare, în fierbințeala iubirii, parcurg și fetele îndrăgostite de „bădițul” lor: „Când șezi, bădiț, lângă mine, / îmi joacă sânjele-n vine; când mă uit în ochișori, / mă iau gânduri și fiori, / din tălpi pân-pe suptsuori!”

Sigur, feciorii și fetele din aceste creații populare sunt tineri cu toții. Când dau semne de îmbătrânire, „strigătura” se transformă în blestem: „Luați seama, măi ficiori, / cari umblați la șezători: / care fată-i mai bătrână, / s-o punem cățea la stână; / să-i punem zgardă de fer, / să mânce cu cânii zăr.”

Sigur, se simte în universul din cântece și strigături ambianța teologului de la Blaj, crescut în apropierea și sub influența lui T. Cipariu și Ioan Micu-Moldovan. „Diecii” apar de mai multe ori în versurile populare: „Sărăcuții de dieci / Negri-s ca călugării, / nu-s negri de țiitură / Că-s negri de-nvățătură, / Când se uită pe scrisori / Îi iau gânduri și fiori / Din tălpi pân pe subsuori. / Când se uită pe hârtie / Numai Dumnezeu îi știe, / Toată noaptea la lumină / Suspină de la inimă”.

Apropierea de mânăstirea și școlile blăjene apare des în creațiile folclorice, unde „dieceii” constituie termeni de comparație: „Câte stele sunt pe cer / De s-ar face diecei / Și din soare o hârtie / Și tot nu s-ar putea scrie / Binele cel din junie.” În publicistica eminesciană din anii 1880, poetul notează dintr-un „Cântec spaniol” (după propria mărturisire) următoarele versuri: „De-ar fi marea o cerneală, iară cerul o hârtie, n-ar ajunge să se scrie”. Observăm o asemănare izbitoare cu versurile din colecția lui Pauleti, privindu-i pe „diecei”! Oare, tânărul călător pe la Blaj nu cumva a reținut de acolo frumoasele versuri?!

Ediția critică a colecției este un model de felul în care se întocmește o asemenea lucrare. Ea este comparată cu alte colecții ale folcloriștilor noștri din toate provinciile românești.

Ion Mușlea a publicat-o după ce i-a consultat pe toți intelectualii care s-au pronunțat asupra ei. A fost în Roșia de Secaș, l-a consultat pe preot, pe mai mulți săteni(pe care eu i-am cunoscut în copilărie), apoi pe blăjenii care știau ceva despre Nicolae Pauleti. Tocmai pentru că reprezintă un model, considerăm că ea ar merita să fie reeditată, după 54 de ani de la apariția ei în Editura Academiei.

Vistian GOIA

18

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

OMAGIU DOAMNEI ANA VICTORIA FILIP m cunoscut-o pe doamna profesoară Ana Filip la adunările Asociațiunii Astra și m-a impresionat puternic prin energia clocotitoare, prin capacitatea de dăruire și prin forța de a recepta și promova spiritual Astrei în tot ce are esențial și provocator. Ana Filip este pentru mine un model de trăire și de împărtășire a bucuriei și încrederii în frumusețea și farmecul vieții, oriunde s-ar afla.

Am trăit clipe fascinante în preajma doamnei Ana Filip, la Adunările Astrei, la Iași, Năsăud, Făgăraș, Blaj, dar și la Adunările despărțământului Năsăud, organizate în localitățile: Rebrișoara, Sângeorz Băi, Feldru, Ilva Mare. Doamna profesoară Ana Filip avea darul prieteniei, al evocării, al împărtășirii din izvorul viu al frumuseții și „al tinereții fără bătrânețe”. Personalitate reprezentativă pentru zona Năsăudului și pentru Asociațiunea Astra, Ana Filip era preocupată, în primul rând, de a cultiva și promova în sufletul tinerilor dragostea pentru folclor, pentru cunoașterea locurilor și monumentelor istorice din țară, pentru inițierea în tainele Munților Rodnei.

S-a născut la 29 septembrie 1941 în localitatea Zagra, județul Bistrița Năsăud. A studiat la Școala elementară (7 clase) din Zagra, iar liceul la Școala medie numărul 2, Năsăud. Continuă studiile superioare la Târgu-Mureș Facultatea de Filologie apoi Universitatea Babeș-Bolyai-Cluj Napoca, Facultatea de Istorie-Filosofie. A funcționat 2 ani ca învățătoare și apoi ca profesoară de istorie, până la pensionare(aproximativ 40 de ani) în domeniul învățământului, remarcându-se printr-o activitate deosebită la catedră, dar și pe plan cultural și turistic. „A cules folclor din zona Văii Ilvelor, a pus în scenă obiceiuri, a creat formații artistice care s-au remarcat în concursuri și festivaluri, obținând numeroase premii. A desfășurat 36 de expediții cu elevii pentru cunoașterea locurilor și monumentelor istorice din țară...A efectuat cu elevii marcaje în Munții Rodnei pe traseele: Romuli-Zăvoaiele Borcutului-Muntele Bătrâna-Tarnița la Cruce; Borșa-Iezere-Vârful Pietrosu-Drumul de Creastă-Dealul Șetref-Jgheaburi-Muncel-Prelucile Izei-Tăul Muced; Gura Lalei-Lacul Lala-Vârful Ineu.” (Ramona Fetti, Dicționarul culturii și civilizației populare al jud. BN) Am ascultat-o evocând și urmărind cu privirea elevii fascinați de mirajul muntelui și de importanța

A

marcajului, mândri că vor ști și ei, călăuziți de un dascăl pasionat să realizeze semnele necesare de orientare pentru generațiile viitoare. De la Vârful Tihuța, doamna Ana Filip ne indica cu entuziasm traseele pe care le avea în minte și le vedea evocând momente trăite cu elevii, însoțite de peripeții hazlii. Mărturisirea făcută ne-a tulburat sufletul: „Muntele își releva tainele celor care pătrund în această lume fabuloasă cu dragoste și har divin.”

Profesoara Ana Filip a desfășurat o activitate excepțională în cadrul Astrei, făcându-se cunoscută prin inteligența vie, setea neostoită de cunoaștere, aspirația spre valoare, capacitatea de a cultiva și promova în sufletul tinerilor valorile esențiale. A creat cercul Astra Salva în anul 1993, acolo unde s-a născut și unde a ales să trăiască și să își desfășoare activitatea ulterioară. În cadrul Asociațiunii, Ana Filip aduce contribuții importante la promovarea idealului de unitate a românilor de pretutindeni, mesajul ei convingător este ascultat și apreciat la adunările Astrei la Sibiu, Năsăud, Brașov, Făgăraș, Orăștie, Blaj sau la adunările despărțământului Năsăud. A organizat numeroase sesiuni de comunicări, expoziții etnografice, spectacole dedicate aniversărilor anuale, de Ziua Școlii, Zilele Coșbuc, Rebreanu, Întâlnirea cu fiii satului ș.a.

Colaborator și prieten al Despărțământului Astra „Timotei Cipariu” Blaj, doamna Ana Filip este prezentă cu elevii la manifestările cultural-artistice pe Câmpia Libertății de la Blaj în mai 1998, când se omagiau 150 de ani de la Marea Adunare Națională care aduna cărturarii români din toate provinciile românești. Doamna Ana Filip rămâne pentru noi un model de gândire și dăruire, așa cum îl promovează Astra. Îi aducem omagiul nostru de prețuire, recunoștință și dragoste, urându-i ani mulți și fericiți, același elan sufletesc în viitoarele inițiative pe care le proiectează în intimitatea fabuloasă a satului Salva, aflat în apropierea Hordoului, leagănul marelui poet George Coșbuc, pe care îl promovează prin manifestări memorabile.

Cu multă recunoștință și iubire, Prof. Silvia POP, Președinte ASTRA Blaj

19

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

DIN SERIA „PRO MEMORIA – ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” Împlinirea a cinci ani de la nașterea în viața cea cerească și veșnică a Părintelui Profesor Dr. Ilie Moldovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din Sibiu... uprins fiind întotdeauna de respect și recunoștință m-am tot gândit, preț de mai multe clipe, cum să-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stări și sentimente față de Părintele nostru Profesor de Morală – Ilie Moldovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din Sibiu – acum, în aceste momente, cu prilejul împlinirii a cinci ani de la adormirea sa în Domnul, la venerabila vârstă de optzeci și trei de ani, petrecuți în spiritul și duhul bunei noastre înțelepciuni și cumințenii tradiționale și autentice a poporului nostru românesc!... În mintea și în inima mea personalitatea preacucerniciei sale se conturează și se identifică prin câteva trăsături și calități distincte, și anume: în primul rând prin maturitatea și bogata experiență sau înțelepciune pastorală și duhovnicească, prin atașamentul său față de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul său de a fi foarte firesc și mai puțin sofisticat sau complicat; după aceea prin tenacitatea și perseverența lui, prin dispoziția pe care o avea spre intensificarea eforturilor în vederea rezolvării unei probleme, atunci când situația o cerea; prin cultura teologică și nu numai cu care era înzestrat datorită muncii și tenacității sfinției sale – deoarece a fost un autodidact înnăscut și foarte consecvent cu el de-a lungul întregii vieți; prin luciditatea și spiritul critic însoțit de foarte multă înțelegere și condescendență; pe urmă prin spiritul său de disciplină, în primul rând cu propria lui persoană, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, susținute într-un mod foarte concis, coerent dar și consistent în diferite împrejurări sau cu diferite ocazii!...

De asemenea, a mai avut și calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreție și modestie ieșite din comun care îți inspira foarte multă încredere, confort sufletesc și dragoste față de valorile eterne ale spiritualității noastre românești și ortodoxe!... În ultima vreme a ajuns la o vârstă, respectabilă și venerabilă, la care probabil, s-a gândit tot mai mult la ce a fost în urmă, făcându-și tot felul de bilanțuri, cu gândul și intenția de a-și încheia activitatea, didactică, pastoral și apologetic – misionară, însă, atât eu personal i-am sugerat și l-am încurajat permanent, cât și mulți alți cunoscuți, ucenici și admiratori, să nu renunțe definitiv, la toate aspectele activității sale care a fost, întotdeauna, foarte folositoare multor oameni – studenți, tineri, slujitori ai altarelor sau credincioși ai Bisericii noastre dreptmăritoare, însă constatăm acum cu toții că momentele și perioadele de suferință din ultimii ani de viață au învins, în cele din urmă!...

Cugetând la activitatea și la personalitatea preacucerniciei sale, care a fost foarte bine conturată și cât se poate

C

de autentică și de firească, mă gândesc la darul omului providențial cu care l-a înzestrat Creatorul și Stăpânul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos – pe care sfinția sa l-a cinstit și l-a slujit cu toată sinceritatea, dragostea și abnegația!...

M-aș bucura să știu că atât contemporanii cât și posteritatea îi vor acorda, totdeauna, cinstea, recunoștința și prețuirea cuvenită pentru tot ce a făcut, pentru ceea ce este și înseamnă (sau ar trebui să însemne) în conștiința și în memoria noastră colectivă, care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie alterată și o spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita, foarte repede binefăcătorii și înaintașii noștri dar încerc, totuși, să– mi fac un act de încurajare și de optimism și să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele său va fi pronunțat cu venerație și respect, pentru tot binele pe care l-a făcut atâtor oameni și care fapte sunt consemnate de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Veșnic în Împărăția Sa cea cerească și veșnică de care, ne rugăm Lui, să aibă parte; rugăciuni cărora mă alătur și eu, dorind din toată inima ca Dumnezeu să îl ierte și să-l odihnească, să-l numere cu drepții, în Împărăția Sa cea Cerească, Sfântă și Veșnică!... Și acum, după această scurtă introducere, în ultimii ani având eu mai multe drumuri la Sibiu, inclusiv la vestita școală teologică – Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna”, m-am hotărât, luându-mi (și) inima în dinți, să vorbesc cu Părintele Profesor Ilie Moldovan, o gazdă primitoare și plină de îngăduință, în cadrul unui succint interviu, despre Euharistie și Mântuire, despre necesitatea existenței acesteia într-un mod cât se poate de indispensabil, pe drumul nostru către îndumnezeire și, iată ce ne-a răspuns, în cele ce urmează, din prea multa-i sa dragoste și experiență, pe care vreau să-l supun atenției, în cele ce urmează, cu adâncă prețuire și recunoștință, întru amintirea și pomenirea Părintelui Profesor Ilie Moldovan: Dragostea de Sfânta Euharistie înseamnă Dragostea de Dumnezeu și de a Sa Împărăție!...

1. – Este perceput Iisus Hristos ca fiind „ieri, azi și în veci Același” în lumea de astăzi, în condițiile secularizării la care, din păcate, suntem cu toții părtași, într-o mai mică sau mai mare măsură?!...

– Hristos este Același, noi însă nu. Trebuie să ne apropiem mai mult de El, în sensul real, euharistic, prin învățătura Bisericii, prin Sfintele Taine și prin trăirea creștinească în sânul familiei și peste tot acolo unde locuim și ne desfășurăm activitatea, să simțim că trăiește în noi Dumnezeu. La toate acestea se poate ajunge cu ajutorul catehizării de care suntem încă foarte mulți, lipsiți.

20 2. – Ce credeți că înțeleg oamenii de astăzi prin noțiunea de Euharistie și cum vedeți raportarea lor la acest termen teologic care reflectă o realitate duhovnicească foarte mare, de fapt, cea mai mare?!...

– Mai întâi trebuie explicat termenul Euharistie, pentru a înțelege și conștientiza credincioșii importanța termenului și a faptului pe care el îl conține, care este ceva obligatoriu și indispensabil mântuirii.

3. – Mai vedeți, astăzi, o raportare personală și autentică a credincioșilor la Sfânta Euharistie, cu alte cuvinte la Sfânta Liturghie ca fiind „Taina tainelor”?!...

– În anul 1986, cu prilejul vizitei sale în România, Patriarhul Ierusalimului – Diodor, după participarea sa la mai multe Sfinte Liturghii a concluzionat că este impresionat de numărul mare de credincioși participanți, dar că este foarte trist pentru faptul că a văzut foarte puțini s-au nu a văzut nici un credincios care să se împărtășească!... Nu este voie să existe Liturghie fără Împărtășanie!... În acest sens, de pildă, Părintele Ioan de la Recea îmi mărturisea, plin de emoție că „Mie nu mi-a lipsit liturghia și împărtășania nici chiar în pușcărie, unde am cusut pe partea din spate a maieului Sfântul Antimis, vinul îl aducea un medic într-o sticluță de vin tonic, pâinea și apa o rețineam din hrana și din alimentele primite și așa mai departe”... Găsirea unei explicații la toată această situație ne duce cu gândul la existența tainei lui Dumnezeu!... Astăzi încă nu prea știm (cum) să ne raportăm la Sfânta Împărtășanie dar suntem în drum spre, căci Împărtășania înseamnă câștigarea Împărăției lui Dumnezeu de aici, cu alte cuvinte este vorba de îndumnezeirea prin har, care se face încă din această viață.

4. – În altă ordine de idei, care vedeți a fi termenul corect de abordare a acestei probleme: – acela de deasă împărtășanie, rară împărtășanie, cu vrednicie, fără, cu pregătire sau fără, ori continuă împărtășanie?!... Care este, cu alte cuvinte, poziția Sfinților Părinți cu privire la această problemă?!...

– Răspunsul meu este: Continuă Împărtășanie, iar cât privește vrednicia, noi preoții sfărâmăm Sfintele Sfintelor, după cum citim în rugăciunea de după Epicleza Euharistică ce zice: „Se sfărâmă și se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă și nu se desparte, Cel ce se mănâncă și niciodată nu se sfârșește, ci pe cei ce se împărtășesc îi sfințește” – argument pentru continua împărtășanie. În ce privește vrednicia, aceasta este un dar de la Dumnezeu și nicidecum meritul nostru!... Motivele invocării nevredniciei, cu canoanele, să știți că sunt din lipsa de dragoste și să se mai știe că Liturghierul care cuprinde rugăciunile de taină speciale pe care le citesc preoții, trebuie să fie concrete, vii, personale iar nu doar teoretice și abstracte în idei!...

5. – Care este diferența de curente, de opinii sau de abordare referitor la practica împărtășirii credincioșilor la slavi, români și greci și de ce asistăm la evidențierea acestor deosebiri de abordare a aceluiași fenomen, dacă pot să mă exprim cu aceste cuvinte?!...

– Este o greșală de prețuire a lui Iisus Hristos, că dacă îL iubești cu adevărat nu te cramponezi în aceste deosebiri,

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017 din moment ce este vorba de unul și același lucru, în fond de același text liturgic – cu același conținut!... Este dureros că există aceste deosebiri și, drept urmare, să ne străduim ca acolo unde ne aflăm noi, să fie desființate, deoarece nu este mai importantă tâlcuirea lingvistică și cea tipiconală decât receptarea Harului Divin!...

6. – Este lumea bisericească contemporană suficient de conștientă de valoarea și supremația acestei Sfinte Taine, care nu abordează o simplă practică liturgică ci pe ea se sprijină, de fapt, toată viața noastră eclesiologică, soteriologică și, îndeosebi, cea eshatologică?!...

– Este deplin corigentă din păcate, de la A la Z, de la Ortodoxie la Catolicism și de la Α la Ω!...

7. – Avem noi, astăzi, bine structurată și articulată o teologie a Sfintelor Taine și, în special, a Sfintei Liturghii?!...

– Din nefericire lipsește evlavia cu privire la trăirea în Iisus Hristos, permanentă, și numai Bunul Dumnezeu poate remedia lucrul acesta!...

8. – Din punct de vedere moral-duhovnicesc cum ne raportăm noi la Sfânta și Dumnezeiasca Împărtășanie, în condițiile în care, la momentul potrivit din cadrul Sfintei Liturghii se împărtășesc foarte puțini oameni, gândindu-mă, aici, la situația de la noi din țară?!...

– Ar trebui să ne raportăm printr-o durere adâncă și prin începutul unei râvne a mântuirii ce are în centrul ei tocmai pe Cel care ne mântuie. Dacă El este Centrul, atunci haideți să mergem cu toții la El!... La Dumnezeu nici un lucru nu este cu neputință. Ferice de cel care, indiferent ce vârstă și în ce rost al vieții se află, se întoarce la trăirea cu Iisus Hristos, fiindcă prin aceasta el se face apostol și pentru alții!... Ca o concluzie aș susține că, pentru a scoate asemenea apostoli trebuie să ajungem la sacrificiul apostolic și misionar de reunire a Bisericilor și de revenire la trăirea primilor apostoli, astfel încât, Sfânta Euharistie trebuie să fie și temeiul unității creștine a reunirii Bisericilor, a mișcării ecumenice autentice, încununată fiind de strădania îndumnezeirii de pe pământ către cer!...

9. – Cine ar trebui să-și asume vina sau responsabilitatea pentru abordarea, de multe ori, destul de superficială a acestei probleme fundamentale a spiritualității noastre?!...

– Să nu căutăm vinovați ci să mergem încrezători cu convingerea că Dumnezeu ne poate ierta de păcatul delăsării duhovnicești, și rugându-ne ca El să ne ia de mână, ca prin potir să ajungem acolo unde am fost, în paradis!... Așadar, Iisus Hristos prin Euharistie ne reîntoarce la El, unde datorită comuniunii euharistice vom ajunge la comuniunea (cea veșnică) cu El. 10. – Mai este, astăzi, relația părinte duhovnicesc – fiu duhovnicesc una sinceră, profundă, într-un cuvânt, autentică?!...

– Mai rar, dar este. Să ne rugăm să se îndesească, să se întărească!...

11. – Care ar fi soluția sau modalitatea îndreptării acestei stări de fapt, a acestei situații de compromis?!...

– Implorând Providența Divină să privească spre noi cu ochi milostivi și povățuitori, convinși fiind că se aplică

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017 și aici cuvântul Scripturii care zice că „Fără de Mine nu puteți face nimic”.

12. – Credeți că lucrările de învățătură ortodoxă, „catehismele” noastre prezintă corect lucrurile cu privire la această problemă sau sunt destul de scolastice?!...

– Suntem chemați să scoatem scolasticul de aici!...

Toată învățătura catehetică are o comoară de izvoare, mult folositoare, cu toate că unele au fost schimbate în conținutul lor și care astfel, nu au făcut altceva decât să servească modernismului ispitit. În general, Catehismele sunt foarte bune dar și în ele se strecoară, uneori, păreri subiective.

13. – Este nevoie, cumva, de o (re)catehizare a credincioșilor noștri cu privire la această problemă a Bisericii și nu numai, adică asistăm, cumva, la o „evoluție” istorică a acestei probleme?!...

– Repet, numai Providența Divină va face lumină în privința cursului creștinismului nostru, care nu se poate concepe decât urcând din nou, spre culmile desăvârșirii!...

14. – Vedeți cumva, o stare de revigorare a acestei situații, sunteți optimist, în acest sens?!...

– Da, bineînțeles, nu cred, ci sunt convins că Dumnezeu Care a creat Biserica și pe om, cu promisiunea că pe

21 Aceasta „Nici porțile iadului nu o vor birui” nu va întârzia această revigorare până la sfârșit, ci cu mijlocirea Maicii Domnului „Biserica cea Vie” se va reface Ierusalimul pământesc și abia apoi se va contopi cu cel ceresc, când va fi „un cer nou și un pământ nou”.

15. – Acum în încheierea acestui interviu v-aș ruga, Preacucernice Părinte Profesor, să deslușiți câteva concluzii urmate de câteva sfaturi!...

– Dacă dorim ca Dumnezeu să îndrepte mila Sa spre noi și Biserica Lui, să fim creștini ai milei și ai iertării și să trăim mai mult în Iisus Hristos Euharistic și-n evlavie la Maica Domnului și așa, pururea cu Domnul vom fi până la sfârșitul veacurilor!...

Acestea fiind zise, acum la împlinirea a cinci ani de la trecerea sa în veșnicele lăcașuri, ne rugăm cu toții, într-un cuget și o simțire profundă, ca Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Veșnică să-i fie amintirea și pomenirea!

Amin!...

Cu multă prețuire și deosebită recunoștință,

Dr. Stelian GOMBOŞ

MEȘTERUL POPULAR ALEXANDRU MUREŞAN, A TRECUT ÎN ETERNITATE cum când toți ne pregăteam de Sărbătoarea Nașteri Mântuitorului nostru Isus Hristos, iată că o veste anunță ca meșterul popular Alexandru Mureșan din Hula Blajului a luat calea eternități, a treceri spre fericirea supremă acolo în pământul strămoșesc, pe care l-a iubit poate mai mult ca oricine, de unde -și trage seva, satul Valea Sasului.

S-a născut la 9 octombrie 1928 în localitatea Valea Sasului, din părinții Maxim și Maria. Urmează 7 clase primare, apoi face o specializare de 6 luni la Blaj, în fabricarea mobilei.

Alexandru Mureșan a dus arta prelucrării lemnului la măiestrie, din mintea și mâinile sale izvorând un tezaur, o comoară în miniatură, satul său cel drag, Valea Sasului. Satul apare tăcut și rece, expresie a vieții de odinioară: munca pământului, aratul de primăvară, săpatul, cositul ierbii și până la recoltat, treieratul cu batoza, oamenii îmbrăcați în straie țărănești, toate și toți sunt prinși în plină mișcare și efort.

Satul este imortalizat cu ulițele sale, casele pline de forfotă, cu biserica plină de evlavie, școala, moara satului, în care țăranii își macină recolta de peste an, cu oamenii aflați în diferite ipostaze ale vieții și copiii la joacă pe un tăpșan. Târgul săptămânal unde se adună oameni din tot ținutul, din Alecuș până la Fărău, de la Biia până la Feisa, este locul în care își târguiesc țăranii cele nece-

A

sare traiului, de la cereale și animale până la buți și ciubere de la mocanii din Apuseni. Aici se întâlnesc târgoveții, se leagă și dezleagă tranzacții, se înnoadă povești la un pahar de băutură în birt etc. În alt loc se vede un alai de nuntă, în veselie, cu muzicanți, nuntași călare sau în căruțe, plini de voie bună. Se văd bărbați îmbrăcați în cioareci, în chimeșe, încinși la brâu cu șerpar, alături de femei gătite cu ii, bluze și cătrințe, la horă și la joc.

Negrul și albul, firul auriu, cruciulițele, motivele florale, naționale, inundă straiele nuntașilor, specifice văii Târnavei Mici.

22

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

Pereții Muzeului cuprind costume populare de bărbați și femei, ștergare și covoare populare, obiecte gospodărești, de la blide și căni din lut până la unelte tradiționale folosite în activitatea cotidiană a gospodăriei, obiecte de artizanat, precum și albume de familie. Ceea ce atrage în mod deosebit atenția sunt motivele populare încrustate pe porți ori pe stâlpi și, de asemenea, coloritul lor, acel albastru sideral ca al Voronețului.

Alexandru Mureșan a dus arta prelucrării lemnului la măiestrie; din mintea și mâinile sale izvorând un tezaur, o comoară în miniatură, satul său cel drag „Valea Sasului” precum și versurile zic:

Lemnul prelucrat cu suflet și migală de Alexandru Mureșan, oferă satului o veșnicie ca și versurile: Cu lemnul voi mai povesti De-acum încolo, o veșnicie Eu n-oi mai fi, voi veți privi Străvechiul sat în simfonie Un ajutor neprețuit a primit din partea soției, o iscusită țesătoare. Lemnul prelucrat de Alexandru Mureșan, oferă satului veșnicie. Muzeul în miniatură al satului este situat în Hula Blajului, lângă lacul Chereteu. Acest Muzeu în miniatură a satului, a țăranului român, trebuie văzut mai ales de cei tinerii, ca o evocare a tradiției a neamului românesc, o perpetuare a vieții românilor pe aceste meleaguri., precum versurile zic: Nu-i nimic așa frumos Așa cum a fost satul nost, Acolo eu m-am născut, Și îl iubesc așa de mult.

Pentru asta am cioplit, Am cusut și am muncit Acest sat așa de mic Să nu rămâie părăsit. Și l-am pus la mine acasă Cine vrea acum să-l vadă, Copii, tineri și bătrâni Satul nostru din străbuni.

Meșterul a participat cu expoziții la Blaj Expozițiile ASTRA, la Muzeul Unirii – Alba Iulia, Muzeul ASTRA din Dumbrava Sibiului și București. Este membru al Academiei de Arte Tradiționale din România din anul 2002, iar în anul 2008 i s-a conferit titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Blaj. ing. Ioan MIHĂLȚAN

Doamne cât era de bine Când eram în sat la mine Că eram cu toți acasă Și ne așezam la masă .............................

Așa-mi vine câte-un dor Să mă duc în sat sa mor Să mă duc la mine acasă Unde-i vatra strămoșească

23

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

POEZII N-A MURIT ÎNGERUL Când am înțeles, că nu mai vine îngerul la noi Crăciunul mi-a botezat genele cu ploi... ...A murit îngerul cerurilor pentru mine?!... Și am rămas cu privirile uscate și streine... ______________ _________ De ce m-ați mințit?!...

Tata a adus de mână în casă pe mama și mi-a surâs „Acesta era îngerul”...

M-am aruncat la mâinile ei și i le-am sărutat.

Ea m-a ridicat în brațe...și-n ochiul ei înrourat, Am văzut cohorta îngerilor, cari se coborau din ceriuri, cete, cete... Și am sărutat-o pe mâini, pe gură, pe obraz, pe [gene, pe frunte și pe truditele ei plete, Și mă uluiam de înduioșare, când am aflat: că cine era Îngerul.

FLORIILE Învie câmpiile, Că vin Floriile Și râde soarele Că gâlgăie izvoarele...

Privesc viorele CU ochii spre stele, Și-arată tunicile În zări rândunicile Pe drum vin mielușelele Se rostogolesc ca pe masă mărgelele.

Iar oile, poporul mut și sclav În behăit îl blestema grozav...

La poala codrului, păgân, pustiu, El adormi, ca viii în sicriu... În zori însă n-a mai simțit fiorul Și-ncet și blând el și-a condus poporul Spre văi, în ochi c-o lacrimă fierbinte, Iar măcelarului i-a spus doar trei cuvinte: „Nu-i chinuiți amar”...și-apoi s-a dus Spre culmi, cu gândul jalnic la Isus...

OCNAȘUL Azi mi-au dezlegat lanțul de pe picioare Că-i a-nvierii sfântă sărbătoare...

Ci în zoritul ăst-al dimineții Sunt mult mai trist ca-n tot drumul vieții. ...Păcatul ce e?! Eu îl am din fașă, Am ochiul câine, mână ucigașă...

Mi-am sugrumat iubita într-o noapte Căci o găsii cu altul între șoapte Și o iubeam mai mult decât pe Dumnezeu, De-aceea simt că mi-e păcatul greu...

Dar cine-i ucigaș?! Sunt numai eu?!

Dar lumea n-a ucis pe Dumnezeu?!

Gătește, Doamne, pentru lumea-ntreagă o ocnă mare Dar iartă-ne pe toți că-i a-nvierii tale sfântă sărbătoare...

CIOBANUL

DE LA NOI DIN SAT

El a primit poruncă să coboare Din târlă-n târg miei fragezi și mioare...

De pe livada de sub codru des Tot, ce în turmă are mai ales...

Era aproape praznicu-nvierii Și sfânta zi de Vineri a durerii. În târla lui tălăngile plângeau, Lui brațele-i tremurau nervoase Când se-ncâlciau în blana de mătase A mieilor... a fragedelor flori...

Ciobanule roșcat... ce te-nfiori?!

Lângă țărmul râului Plânge firul grâului, Moare dulce gângurit În al frunzelor umbrit Și din aripi fâlfâind Visurile vin zâmbind Visuri dulci, alinătoare Peste frunte să-i coboare, Visele să-l mângâie Că de mult să tânguie Copilaș la țărm de râu În murmur de fir de grâu. ______________

Și toată noaptea-a plâns în capul gol, Când și-adunase mieii în ocol...

24

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017 Și pe scutece culcat Râde dorul fermecat... Și din zări cum tot venia Foc din zări se cobora, Ochișorii-i închidea Și ușor dorul dormea... ...Veghe spicele de grâu Stau la margine de râu Stau duioase și privesc Frații cum se odihnesc... ______________

Și zburând ușor... ușor Dorul mamei călător S-a oprit la țărm de râu Între spicele de grâu Din aripi bătând ușor Râde dorul călător... Și pe scutece s-așază Lângă el... și priveghează...

Visuri râd pe fața lui Copilaș cu ochi căprui

Primăvara din privire Înmiresmate raze de soare-nfierbântat Peste istețe ramuri cu sârg s-au aplecat Și caută frenetic printre frunzișul des Colecția de muguri cu flori de neam ales. Și primăvara trece, și-umbrește cu căldură, Readucând la viață mirifica natură: Un magic roi de fluturi în zboruri visătoare, Un pom, o mică gâză, o adormită floare.

Un tainic cor de triluri, sublim, fermecător, Se-amestecă cu murmurul unui ascuns izvor, Și se topește-n zarea, în azuriu sclipind, Brăzdată lung de norii dinspre apus venind.

Sfârșind călătoria, frumos mi se așază, În suflet, primăvara, și mă înviorează. Și ca un mugur mic, îmbujorat de soare, Sufletul meu devine o glastră cu o floare.

Câteodată, toamna...

Câteodată, toamna, timpul se-odihnește Și admiră-n taină zborul călător, Al celor pe care zarea nu-i oprește, Să colinde lumea fermecați de dor.

Câteodată, toamna, se nasc mari iubiri, Și-altele asemeni trec în veșnicie, Adunate-n suflet, devin amintiri

Când privești cu ochii nu-i Glas în largul lanului Numa-n colț cu flori de mac Secerile plâng și tac... ______________ Numai visele cobor Fâlfâind pe fața lor... Și pe-un scutec mângâiați Dorm doi frați îmbrățișați.

Ovidiu HULEA

Ce împart și lumii a lor bucurie.

Câteodată, toamna, secerați de vânturi, Cad copacii tineri pe lângă izvoare, Și-aduc apă vie peste iarbă-n câmpuri, Făcând să rodească tinere lăstare.

Câteodată, toamna, uităm că e toamnă Și păstrăm în suflet calde nostalgii, Ale unei veri care ne condamnă Să dorim să fim tot mereu copii.

Livada de gânduri Rădăcinile mele caută adâncul Cresc tot mai jos, sunt grele ca pământul, Amintirile mele cresc mai înalt, spre cer, Cresc odată cu mine, cresc și cu cei ce pier.

Crengile mele-n floare scotocesc iubirea, Nu poți să le atingi, că-n ele-i nemurirea Purtate de mireasma acestui nobil țel Copacul vieții mele v-adăpostește-n el.

Roadele primite păstrează-n a lor fire Și seva din adâncuri și ceru-n amintire, Hrănindu-mă din ele, eu nu mai sunt aici, Sunt cerul din privire cu rădăcini adânci.

Ioana VINTILĂ

25

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

PROZĂ TELEVIZORUL m chibzuit, strâmtorat ca mai toți slujbașii din vremea aceea, dascălul Andrei nu reuși să-și cumpere televizor decât foarte târziu. Cum lectura și studiul constituiau preocuparea sa preponderentă, urmărea programele mai rar, rar de tot. Doar emisiunea de excepție, vestită pe atunci, prin anii 60 ai veacului trecut și de atunci încoace până-n ziua de azi, Dialog la distanță a mult regretatului realizator Mihai Florea, reuși să-l miște de la locul lui. Căci scoseseră la lumină emisiunile astea, ale lui Mihai Florea, laolaltă cu Floarea din grădină valori ale culturii naționale și internaționale, cum n-o mai făcuse nimeni până atunci.

Cât de cunoscut se făcu acel scoțian cu fustiță, Roddy McNeil, câștigător al premiului de popularitate al primei ediții din anul 1968, numai cenaclul Flacăra al lui Păunescu reuși să mai impună atâtea nume. Sau Liviu Oros de la Deva cu umorul său sănătos și robust, știut fiind că nimic nu unește oamenii mai mult ca râsul. Lor li se adăuga și câte un meci de fotbal important. Mai ales ale echipelor mari din cupele europene, căci începusem să ieșim și noi în lume după deschiderea către Apus a acelor ani. Doar astea îl scoteau din casă trimițându-l până-n târziul nopților pe pustii. Pe la casele altora mai cu dare de mână ce și-au agonisit vestitul aparat, întorcându-se dezamăgit de multe ori de harababura creată la casa celui binevoitor. Mai târziu, după ce Căminul Cultural fusese dăruit cu un Grigorescu imens, mergea acolo, laolaltă cu plebea. Cu care văzu pe consăteanul lor, Ion Blăjan, prezentat de Ion Brad la apariția cărții Omul cu ochelari negri. În casa celor dintâi, oricât de binevoitori se arătau, pătrundea totdeauna cu mare sfială. Știa și vedea că încăperea se da peste cap, că noroiul drumurilor de pe atunci, și har Domnului că era din belșug!, lăsau urme oricât de atent ai fi fost, că gălăgia și zarva adunăturii, de toate neamurile și de toate vârstele, tulburau liniștea și pacea gazdei. Toate laolaltă și altele asemenea n-aveau cum să-i facă plăcere ori să-i aducă bucurie. Și, pe deasupra, și plânsete de copii, că uneori, tineri fiind mulți dintre telespectatori, mai aveau și prunci după ei. Un public eterogen și needucat, am zice acum. Și asta, în vreme ce gazda ar fi putut sta comod, întinsă pe-un pat sau fotoliu, și nu gardă mulțimii pestrițe. O mulțime veselă și guralivă la început, tot mai iritată pe măsură ce cobora peste ea oboseala nopții. Ba unii, pregătindu-se pentru spectacol, mai și gustau câte ceva, încât aveau acum nevoie de alte lichide să le astâmpere fierbințelile. Alții, mai pătimași, doar că nu-și aprindeau și țigările, să tragă măcar un fum, că așa li-i de poftă!

O

Dar asta nu era mai nimic, căci difuzarea programelor îndrăgite se petrecea la ore cât de cât rezonabile, potrivite, adică în ton cu fusul nostru orar. Urgie era pe capul gazdei când transmisiunile se făceau de pe alte continente, din cealaltă parte a lumii, târziu, târziu de tot, după miezul nopții, sau, uneori, chiar și înspre ziuă! Cum cei pasionați peste măsură nu se dădeau bătuți, de parcă le-ar fi fost musai să vadă tot, renunțau la somn și porneau către casele cu aparat. De regulă avertizau gazda, să-și drămăluiască și ea somnul într-așa fel ca la ora de transmitere să fie pe fază. Adică pregătită de musafiri.

Vrei, nu vrei, bea Grigore, agheasmă! De notat totuși e faptul că pe atunci lumea era mult mai unită, ușile se deschideau mult mai ușor, fără atâtea ifose, și spiritul de într-ajutorare se manifesta mai cu tărie. La necaz lumea se unește din totdeauna.

Bătăi în ușă, unele domoale, altele mai zgomotoase, după cum reușea și biata gazdă să se trezească în plină putere a nopții, și-a somnului, le vestea sosirea. Repede îmbrăcarea, chiar și mai sumară, repede înviorarea chipurilor, să nu pară cumva gazda morocănoasă, căci musafirii trebuie primiți cu zâmbetul pe buze, după cum zice codul bunelor maniere sau al manierelor elegante, o dereticare ușoară, cât permitea timpul și spațiul. Spațiu confortabil pentru preaiubiții telespectatori! Scoală, nevastă, și pune ceva pe masă! Să nu stea lumea cu gura goală!

Că-i târziu și pântecele-s goale! Câte unul mai slab de înger cădea la datorie. Adormea butuc îndată după ce se pornea transmisiunea. Era prezent doar cu trupul, că-n rest... Cu sforăitul lui acompania, dragul de el, atât de plăcut glasul comentatorului, că le venea mai tuturor să-l urmeze. Făceau eforturi vizibile să-și mențină ochii deschiși și privirile către ecran. Nu căzute în poală!

Cum se apropiau zorile, după vorba mocanului se sfarchica ghe dzouă, venind vremea de ieșit pe-afară, pentru ei, mai scăpau și câte-un pârț. Mai nădușit, mai strâmtorat, dar parfumat de se colora văzduhul. Cei încă treji se priveau întrebător cum și de unde vine mireasma, sucindu-le înțepător năsucurile. Încât biata nevastă, sătulă de așa vizite, mai ales de cele nocturne, îl apostrofa mereu: Aparat ți-a trebuit, aparat ai aflat! Cu aparatură cu tot!

Ar fi zis adunătură, dar se gândea să nu strice dispoziția omului după o așa noapte! Odihnitoare și relaxantă! În sfârșit, își cumpără și dascălul aparat. Un Orion unguresc. Frumos la vedere, cu ecran potrivit, mai mult întunecat însă decât cu imagini. Că mergea cât mergea și când ți-era lumea mai dragă o lua pe arătură. Linii în diagonală sau orizontale, unele fugind, altele fixate locului, purici de toate mărimile și alte figuri ciudate luau locul

26 imaginilor. Și parcă era un făcut, cineva stând parcă îndărăt la butoane, tot când era ceva important sau interesant. Se năpustea atunci dascălul asupra lui cu mare mânie de sta să-l zdrobească. Îl lovea cu pumnii pe sus, prin spate, prin părțile laterale, pumni zdraveni, că doară, doară. Îi păsa ăstuia de pumnii lui?! Când n-o lua din prima, adică din seria de lovituri, trecea la operațiunea următoare. Hiba-i sus, socotea el sau își dădea vreunul cu părerea. La antenă. Antena asta cu înălțimi amețitoare sta proțăpită în vârful casei, cât mai sus cu putință, c-așa zicea regula, să nu împiedice nimeni și nimic undele, care se revarsă asupra ei, învăluind-o din toate părțile.

Prinsă ca-n mijlocul unui vârtej. Vedeau cu toții undele venind prin cer precum ar veni vacile de la pășune. Și ăstora trebuia să li se deschidă poarta ca să poată pătrunde în ogradă. Așa că, se urca repede în pod s-o răsucească, că poate o fi sărit de la locul ei. Din calea undelor.

Ca și cum dracul ar fi tras de ea. Merge?, urla el de-acolo de sus să fie auzit de cei de jos, din casă. Nu merge! Fă-o spre dreapta! Fă la stânga! Și iar înainte, și iar înapoi, până ce ajungeau la oarece rezultat. Bun! Stai așa!, se auzeau comenzi de jos, răsunând până hăt departe. Și ale celui de sus, și ale celor de jos. De se rușinau de cei care-i auzeau. Dar parcă numai ei strigau așa, cât îi țineau puterile?! Doar aparatul lor făcea astfel de figuri?! Aș, de unde! Erau toate pe același calapod! Unii mai speriați umblau la antenă pe afară, totul depinzând de locul în care antena era fixată. Nae de peste pod, de pildă, o avea ceva mai sus de streșină, el având rău de înălțimi. Pusese și el scara într-una din zile să umble la ea, dar n-apucă să urce decât câteva cuie, că scara o și luă la vale cu el. Băiatul, mai sărăcuț cu duhul, în loc să țină de ea să nu fugă, căzu alături într-un râs zgomotos: Cade Nae! Cade Nae! Și băiatul își continua râsul, și mai zgomotos, în vreme ce Nae de-abia se aduna de pe jos.

Aparatul pornea din nou doar când avea el chef, și nu dascălul. Înțepenea, după caz, antena în punctul optim cu sârme sau icuri, că avea de toate acolo sus, iar jos înțepenea cu chibrituri și icuri mai mici mufe și legături prin aparat, descoperind și el unele defecte. Încât privit din spate aparatul părea un câmp pichetat, presărat cu țăruși în așteptarea unei lucrări.

Lucrurile prinseseră a evolua de la o vreme. Lumea coborâse antenele din înaltul cerului mai jos, chiar și-n pod, după cum auzise c-ar fi mai bine. Mai eficiente. Țiglele nu mai erau paravan în calea undelor. Pătrundeau și prin ele, și printre ele, cine le mai știe pe unde. Destul că aparatului nu-i mai păsa de ele. Cum le apuca din zbor, doar el știa. Era treaba lui s-o facă.

Dascălul o încercă și pe asta. Făcu, după cum află și el, antenă cu cinci elemenți, mai apoi cu șapte, și-n final cu unsprezece. Umplu podul cu antene de parcă era o stație de relee. Umbla cu ele prin pod în căutarea locului prielnic ca la promenadă. Urmărit îndeaproape de cineva

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017 de jos. Care să-i dea relații despre mersul operațiunii.

Ceva, ceva se simți. Cumpără și-o antenă pentru programul doi, asta cu multe dichisuri, și era mândru acum că poate prinde două programe. Că nu era nici unul de doamne ajută, nu prea mai avea importanță!

După atâtea figuri și necazuri, sătul de toate năzbâtiile lui, dascălul și aparatul luau până la urmă drumul Sebeșului. La reparat.

De cum îl vedea, Santei, depanatorul, își punea mâinile-n cap. Iar ai venit cu Orionul? Îl întâmpina cu tot mai sporită mirare. Și poate chiar cu iritare. Iar!, răspundea el rușinat și amărât. Trăia o rușine mare, chiar dacă nu-l vedea nimeni, o rușine dureroasă, de sine însuși. Ce-am ajuns?! Din pricina ăstuia! Bombănea hăbăuc de unul singur. Îi venea să-l dea de pământ. Al dracului să fii!, își zicea în sinea lui, aproape hotărât să se lepede de el. Mai dihai ca de Satana. Dar până la urmă iar se-ntorcea: E rău cu rău, da-i mai rău fără rău! Și, coborând treptele de la intrare, i-l așternea plocon pe masa de primire.

Ii cunoștea ca pe un cal breaz. Și pe aparat, și pe stăpân! Ce să-i mai facem iar?, era întrebarea lui dintâi, în vreme ce-i desfăcea capacul. Lucrare cuprinsă în tarif la capitolul Primirea aparatului și stabilirea defecțiunii.

De după aparat se auzea aceeași melodie: PL500, dascăle! Se aștepta la asta. O lampă buclucașă ce dădea tuturor mult de furcă. Și mai ales lui. Doar la întâia lui Dacie, culoarea untului, mai avea o asemenea piesă. Veșnic de înlocuit. De cum intra cu ea în Service și mecanicul o ridica pe cricul enorm să vadă ce-i pe dedesubt, îl și auzea: Bucșe cap cremalieră! Că era de vină sau nu, el n-avea de unde să știe. Așa și Santei, cu acel de pomină PL500. Schimba apoi condensatori, rezistențe, alte și alte piese, odată chiar și ecranul, toate făcându-i părul măciucă și ușurându-i binișor punga. Cum să te-ntorci acasă fără să simți c-ai trecut pe la frizer? Tuns, ras, spălat și ferchezuit ca lumea! Îi sugeră să-și cumpere și-un stabilizator, cu care să sporească puterea curentului când consumul e prea mare.

Mai ales către seară când toată lumea pornește aparatele.

Poate îți fi mai la cap de linie, adăugă el, și până acolo se cam termină curentul. Așa că trebuie să-l ajutați Cu redresorul puteți face asta! Ce să-i mai spună că el era pe la mijlocul liniei! Vorbă-n vânt! Rezolva cu asta ceva?

Vorba iconarului răspunzând la întrebarea unuia ce voia să cumpere și el o iconiță: Ori din sus, ori din jos de pod, tot un drac îi! Așa că la ce mai întrebi?

O făcu și pe asta. Cumpără și redresor. Colțul televizorului se mai îmbogăți c-un aparat, cum și podul se umplu de antene. De toate felurile și de toate mărimile.

Doar funcționarea aparatului rămânea aceeași! La fel de proastă ca-ntotdeauna. Spre disperarea dascălului și-a tuturor alor lui.

Cuprinși cu toții de-o nemulțumire surdă și amară.

Ioan POPA

27

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

CEASUL DIN TURN ai tot timpul umbla într-o șalopetă albastră cu multe buzunare. Fiecăruia îi afla un rost. La piept, într-un buzunar special, avea șublerul clasic cu șurub, bijuteria celui care de mult timp exercita meseria de prelucrător prin așchiere. Un petic îi răpunea perfecțiunea ținutei. Aceasta ca o măsură a umilinței și o invitație de a deschide ochii celor care doresc a privi dincolo de superficial.

Chemarea de a pescui în ape adânci. Nu se mai putea vorbi la el doar de meserie. Era deja artă. Arta de a prelucra metalul și de a obține forma dorită, prin binecunoscuta operație de strunjire, prelucrare prin așchiere pe mașini unelte numite strunguri, iar el se simțea ca într-un sanctuar când putea lucra într-un atelier de prelucrări mecanice sau de întreținere și reparații. Era o formă de rugăciune. Metalul cald și inima băteau în același ritm. La prelucrare, piesa execută mișcarea principală de așchiere, mișcarea de rotație, iar scula mișcarea de avans, mișcarea rectiliniu longitudinală, transversală sau combinată. Lucra cu pasiune pe strungul normal, bijuteria care l-a definit și cu care s-a identificat.

Pasiunea pentru prelucrarea fierului a avut-o din copilărie. Bunicul său era fierarul satului. Curiozitatea l-a atras în atelierul, de unde ca simfonia unui celebru compozitor se auzea un ritm plin de eleganță, icnet și sunet cadențat. Era muzica metalului nobil vorbind lumii ca un clopot din biserică. Și de atunci o magie a pus stăpânire asupra sa. Metalul modelat la cald pe nicovală cu bătăi ritmice ale barosului, într-un fel doar de meșter știute, a fost un miraj. Acest joc al metalului pe mulți i-a furat.

Doar că puțini au fost cei care au pătruns în intimitatea meseriei. Căci există ceva dincolo de unelte și de metalul modelat, ceva imaterial, o forță ce vine de dincolo de înțelegere și care te cucerește.

Doar dacă ai fost în acest fel nebănuit atins de puterea nevăzută a pasiunii, numai atunci vei putea fi pe deplin în măsură să spui că ai fost ales să fii. Meseria e brățară de aur, sună proverbul. Și din gura maestrului aud mereu cuvintele: bărbatul să aibă o meserie. Aceasta a condus omenirea prin negura timpului, aceasta este și astăzi cea care îi ordonează mersul material.

De la șlefuirea pietrei și până la cele mai performante microcipuri, de la prelucrarea materiilor prime de bază până la materialele compozite tot timpul meseria a fost un câmp fascinant, de o atracție

M

magnetică prin miraculosul pe care îl ascunde fiecare domeniu în parte. Însă fiecare meserie este un univers complex, care cu greu poate fi penetrat, înțeles. De aceea, maestrul avea ucenici, calfe, care dobândeau în timp tehnicile care să le asigure însușirea meseriei. Unii învățau meseria, alții prindeau o parte din tehnicile ei, dar puțini reușeau să devină maeștri. Pentru că este ceva ce nu poate fi dăruit mai departe de maestru ucenicului. În intimitatea meseriei există o taină. Ea nu poate fi transmisă, ci doar trăită și descoperită în mod singular, de fiecare în parte. Și aceasta este deja o artă. O brățară de aur. Alchimia meseriei. Să fi găsit înainte de a fi căutat. Să fi fost aflat mai înainte.

Să fii alesul. Maestru dincolo de meserie. Nu meșter, maestru. Și maestrul Harang Iacob, pentru că de el este vorba, era un artist prin excelență, al prelucrării metalului prin așchiere și un ambasador al cuvântului deopotrivă. Poezia metalului fierbinte se împletea elegant cu magia liricului incandescent. Artistul modela la fel de bine metalul și cuvântul. Era un aluat nobil, în care se ascundea o muzică divină. În inima copilului atelierul de fierărie al bunicului său a rămas ca o gigantă catedrală în care muzica metalului modelat pe nicovală i s-a înstăpânit în cele mai mari adâncimi ale ființei, iar respirațiile toate i s-au acordat la foalele fierăriei, care sufla aerul cu finețea unui sticlar. Grădina Edenului era atelierul care demult i s-a mutat definitiv în suflet. Harang Iacob este o fire jovială, un iubitor de frumos, un om înțelept, cu un dar al povestirii desăvârșit, cu o înaltă ținută morală și în orice clipă pregătit să ajute pe cel aflat la nevoie. El este persoana admirabilă care mi-a deschis calea spre tainițele miraculosului. De la el am învățat noblețea și bunătatea. El mi-a insuflat dragostea și darul curiozității pentru frumusețea nevăzută a lumii. În dialogurile noastre îmi vorbea de darurile gratuite ale divinului, de misterele ce se află în noi și lângă noi, de marele amfiteatru al naturii. De cântecul ce trebuie auzit. De furtunoasa frumusețe care ne umple și că noi, oamenii suntem viori divine care ne hrănim cu muzică. Îl pasiona de asemenea teatrul. Din copilărie i s-a fost dezvăluit acest talent și de mai multe ori a urcat pe scenă să interpreteze piese de teatru în cadrul unor trupe de actori amatori ori a avut plăcerea să colaboreze chiar cu profesioniști. Dar peste toate prima magia metalului care pentru el avea o strălucire aparte. Metalul brut este

28

materia primă pe care maestrul o prelucrează în forme elegante, fiecare în parte devenind operă de artă. Este aplecarea sfântă asupra profesiei exercitate o viață întreagă cu pasiune, cu îndelungă răbdare. Meseria devine stil de viață și trăire la un nivel aristocratic. Artă.

Harang Iacob mă chemă într-o zi în atelierul său spunându-mi că vrea să îmi împărtășească un mic secret. Era foarte entuziasmat și am răspuns cu plăcere invitației sale, cu o curiozitate pe care nu mi-am putut-o ascunde. Omul a fost atras în toate timpurile de miraculos, de nebănuit și fantastic. Și acest imbold l-am simțit și eu când mi-a dezvăluit dorința lui de a mă face martor la ceva necunoscut, magic. Povestea este cea care a legat omul de la începuturile sale.

Totul a pornit dintr-un atelier vechi, și-a început el povestirea. Măsuram o piesă cu șublerul. Și eram foarte atent. L-am ridicat spre lumină ca să-l pot vedea mai bine. Și văd pe peretele dinspre sud al atelierului o cărămidă care era mai scoasă din zid și avea o formă ciudată, parcă ușor diferită de celelalte de lângă ea. Pun piesa pe masă și mă apropii din curiozitate să văd. Pun mâna pe cărămidă și deodată rămân cu ea în mână. În spatele ei o cutiuță de lemn.

Mă atrage irezistibil curiozitatea să văd ce e în ea. O deschid cu grijă. Era o casetă mică ce se desfăcea ca o cutie de chibrituri. Când o deschid, înăuntru o carte mică. Deschid coperta și citesc pe prima pagină titlul: Ceasornicarul. Foile erau îngălbenite, numele autorului nu mai putea fi descifrat. Dau încă o pagină. Aceasta cuprindea un text scurt, pare-se o introducere. Paginile cărții erau rupte în continuare. Se mai păstra doar pe o ultimă pagină iarăși un text scurt. Finalul. În locul din care au fost rupte paginile cărții se găsea împăturată o schiță, pe o bucată de piele de vițel, am recunoscut de la început, destul de bine conservată. Pielea cuprindea schița unui ceas de turn de biserică. Era descris în detaliu tot mecanismul de funcționare.

O schiță, se vede, realizată de un specialist. Pe prima pagină a cărții se putea citi următorul text: Să aveți grijă de timpul care v-a fost măsurat. Bucurați-vă, voi și copiii voștri, de roadele muncii voastre, dar nu uitați să priviți mereu către orologiul din turn. Holdele aurii vă vor umple mesele cu pâine, iar izvoarele ulcioarele cu apă. Dar peste toate nu uitați să vă îndreptați privirea spre marele orologiu din turn, ca să nu vă rătăciți. Să vă iubiți ca frații

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

pentru ca zilele voastre să vă fie binecuvântate. Căci Ceasornicarul vi le-a dăruit pe toate din marea Sa dragoste. Păziți-vă curățenia și cetatea!

Asta era scris pe prima pagină. Se vedea că cel care a scris aceste cuvinte era un înțelept. Erau sfaturi pentru o bună conviețuire în comunitate. Și asupra a toate era măsura, imaginată sub forma unui ceas din turn, un fel de far care trebuia să călăuzească oamenii.

I-am ascultat cu sufletul la gură istorioara pe care mi-o spunea cu un dar oratoric deosebit. Se oprea în răstimpuri. Trăgea aer în piept și continua iar, apăsând pe cuvinte ca actorul pe scenă ori oprindu-se fără să spună un cuvânt... la care eu îl stârneam: și, apoi?... Și el povestea mai departe... știindu-mi uimirea și curiozitatea.

Pe ultima pagină a cărții se putea citi: Păziți-vă sufletul curat și mersul ceasului din turn. Aveți grijă să nu se oprească. Că atunci când se va întâmpla asta se vor schimba timpurile! Nu va mai fi măsură în nimic. Toate se vor întoarce pe dos și se vor încurca. Va urma un veac al însingurării și al războiului. Între oameni nu va mai fi înțelegere și pacea va fi tot mai puțină. Va fi un timp al îmbuibării materiale, al dezvoltării tehnologiei, dar o eră glaciară a spiritului. Și Harang Iacob citea și recitea aceste cuvinte. Îi vedeam durerea din suflet. Privea la ceasul din turn. Era oprit. Timpul era altul. Pendulul tăcea. Îmi destăinui faptul că simțea că harta i-a fost dată în grijă de o putere nevăzută. El a fost trimis ca să descopere cutia secretă. I s-a dat să fie mecanicul ceasului din turn. Să întrețină orologiul. Multă vreme s-a îngrijit de funcționarea lui. Era mereu în stare perfectă. Ticăitul ceasornicului avea o însemnătate mare pentru el. Îi simțea bătăile. Mecanismul era unul magic. Un cântec divin. Lumea se vedea altfel din turn. Aveai panoramă. Tocmai acestea se schimba astăzi. Se apropiau alte vremuri. Ale nepăsării și ignoranței.

Omul sfințește locul, spune proverbul. Și de bună seamă că așa este. Toate sunt divine atâta timp cât divinul este în tine, cât timp lucrezi din pasiune și pui suflet în ceea ce faci. Cu sfințenie. Fără gând la folos.

Ceasul din turn s-a oprit.

Marele Ceasornicar și-a trimis în lume Fiul să repare orologiul stricat al lumii...

LÖRINCZI Francisc Mihai

29

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

VIAŢA CĂRŢILOR JAN AMOS COMENIUS, ORBIS SENSUALIUM PICTUS

Î

n anul 2016 la Editura Argonaut din Cluj-Napoca a apărut cartea semnată de ilustrul pedagog, filosof și teolog ceh Jan Amos Comenius (Komensky, 1592-1670), Orbis sensualium pictus), sub formă bilingvă, latină și română, Ediție îngrijită, traducere în limba română, studiu introductiv, tabel cronologic, notă asupra ediției și dicționar de Marcela Ciortea, cu un Cuvânt înainte de Eva Mârza.

Despre autorul cărții, prof. univ. dr. Eva Mârza afirmă limpede: „Chiar dacă a fost teolog de formație și în contextual Reformei a devenit ideolog al Unității fraților cehi (Jednota bratrka), în latină „Unitas fratrorum”, bazându-și învățăturile pe tradițiile husite, prin studiile sale efectuate în Cehia natală, în Polonia, apoi în Germa-

nia, Comenius a rămas în cultura europeană ca pedagog-teoretician și practician. Biografii săi îl descriu drept un mare iubitor de copii” Cartea lui Comenius, apărută la Cluj în condiții tipografice și grafice de excepție, însumează 394 de pagini. Editarea ei a necesitat din partea lectorului universitar dr.

Marcela Ciortea o temeinică cunoaștere a limbii latine, precum și a vieții și activității savantului ceh, a cărui reputație internațională a rămas neștirbită până în zilele noastre.

Orbis sensualium pictus (Lumea sensibilă în imagini), bilingvă, „adică prezentarea și denumirea tuturor lucrurilor fundamentale din lume și a tuturor acțiunilor din viață” este „prima lucrare ilustrată de literatură pentru copii din istoria cunoscută până acum a literaturii”.

Ea „prezintă pe baza celor patru elemente, aer, pământ, apă și foc, numeroase cunoștințe despre om și natură, despre tehnică și manufactură, despre societate și religie, în scurte poezioare însoțite de imagini, punctând, și în text, și în imagine, prin cifre, elementele care trebuie evidențiate”. Alcătuită la Sáraspatak, în Transilvania, „în lipsa unui gravor, lucrarea apare abia în 1658, în ediție

30 bilingvă latină și germană, la Nürnberg”. Orbis sensualium pictus avea menirea de a prezenta copiilor, în 150 de capitole, însoțite de o introducere, de un mic alfabet ilustrat și de o încheiere, multiple informații, însoțite de imagini, și de a-i ajuta să învețe mai ușor și în mod plăcut limba latină. Deosebit de bine primită, cartea a cunoscut, de-a lungul timpului, numeroase traduceri și republicări, fiind apreciată la justa ei valoare, de Kant, Goethe sau Herder.

Marcela Ciortea a studiat cu multă atenție, pricepere și pasiune diferite ediții ale cărții, imprimate în Germania, Anglia, Austria, SUA sau Transilvania, ajungând la constatări care îi aparțin, în urma comparațiilor, de ordin filologic și al artei grafice, efectuate cu evident profesionalism.

Pentru tipărirea manualului lui Comenius, editoarea a apelat la textul trilingv (latin, german, maghiar), neilustrat, de la Sibiu, din 1738. Din ediția de la Brașov, din 1675, a preluat ilustrațiile gravate în lemn, iar trimiterile numerice le-a operat după ediția de la Nürnberg, din 1746. Asemănările și deosebirile sesizate, privitoare la gravurile de la Brașov, 1675, Londra, 1659, Nürnberg, 1678, Londra, 1777, New York, 1810, Hradec Králové, 1833, sunt convingătoare.

Redăm în continuare un paragraf, care demonstrează capacitatea de analiză a Marcelei Ciortea: „Ediția Londra, 1659, înfățișează un copil (elevul), cu părul retezat deasupra umerilor, având capul descoperit și ținând, respectuos, pălăria în mână, și un adult (profesorul), cu părul lung și cu barbă, cu o pălărie cu boruri largi, ambii în costumele epocii respective, antrenați într-o discuție magistru-discipol (ambii sunt reprezentați cu o mână ridicată la nivelul feței și cu indexul ridicat a meditație).

Fundalul imaginii îl constituie un oraș în plan îndepărtat, probabil Londra, dacă e să ne luăm după turnul/turnurile care străpung văzduhul. Cadrul natural inspiră liniște, elementele de decor sunt simple, atmosfera calmă și limpede, propice învățăturii. Cerul, pământul, soarele și norii, arborii, colinele, oamenii și casele, toate aceste elemente prevestesc, oarecum, temele ce vor fi abordate pe parcurs”.

Se presupune că xilogravurile existente în prezenta ediție a manualului semnat de ilustrul cărturar ceh au fost realizate după desenele unor autori transilvăneni, care au avut acces la imagini executate anterior. Nu este exclusă nici posibilitatea circulației plăcilor de lemn gravate pe teritoriul Imperiului Habsburgic. S-a constatat însă că „ediția Nürnberg, 1698 reia în oglindă imaginile ediției Brașov 1675”.

De notat că la sfârșitul volumului întâlnim portretul lui Comenius la 60 de ani, placa memorială Comenius de la Universitatea din Herborn, harta Moraviei executată de Comenius la 1624, portretul cardinalului Richelieu și

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017 al reginei Cristina a Suediei, dublul portret care îi reprezintă pe principele Transilvaniei Gheorghe Rakoczy I și pe soția acestuia Susanna Lorántffy, precum și al altor personalități din vremea lui Comenius. De asemenea sunt reproduse foi de titlu ale unor cărți elaborate de marele învățat, tipărite în diferite locuri și în diferiți ani.

Prin publicarea recentă a manualului Orbis sensualium pictus, întocmit de Jan Amos Comenius, a cărui importanță nu s-a estompat pe parcursul secolelor, dr.

Marcela Ciortea contribuie la o mai bună cunoaștere, în arealul românesc, a unor opere ce fac parte din tezaurul culturii europene. Ilustrațiile din cuprinsul volumului relevă nivelul la care se afla xilogravura transilvăneană în secolul al XVII-lea.

Cornel TATAI-BALTĂ

Orbis sensualium pictus, Corone (Brașov), 1675

Orbis sensualium pictus, Cibinii (Sibiu), 1738

31

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

PREOT DEŞTEPTĂRII NOASTRE n colecția Școala ardeleană a Galaxiei Gutenberg coordonată de istoricul literar Ion Buzași a fost reeditat studiul „Andrei Mureșanu – Viața și opera” al reputatului dascăl blăjean Ioan Rațiu (1869-1917). Editura Galaxia Gutenberg din Târgu-Lăpuș a inițiat un program al restituirilor culturale privind viața și opera lui Andrei Mureșanu, publicând contribuția monografică a lui Valeriu Braniște și întregind mesajul editorial cu studiul istoric-literar al profesorului Ioan Rațiu la împlinirea a 200 de ani de la nașterea celui despre care Mihai Eminescu scria în Epigonii că face „piatra să învie ca și miticul poet”, fiind „preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet”.

Editorul și autorul prefeței, prof.univ.dr.Ion Buzași, motivează valoarea literară a reeditării prin faptul că „este prima monografie, în sensul statornicit de teoria literară, din istoriografia literară românească, urmată în structura ei compozițională, cu mici modificări, de cei care au scris despre viața și opera lui Andrei Mureșanu”. Astfel, studiul profesorului Ioan Rațiu, constituindu-se la 1900 în teză de doctorat, prin extinderea documentară și de interpretare față de mențiunile cunoscute până la acea dată, devine operă de referință în bibliografia lui Andrei Mureșanu.

Ioan Rațiu își află reperele pentru studiul despre „poetul națiunii”, al românilor „din patru unghiuri”, în documente ale Astrei, studii, protocoale și anuare ale școlilor Blajului sau Brașovului, publicațiile Foaie pentru minte, inimă și literatură, Gazeta Transilvania, Familia, Revista ilustrată, scrieri ale lui Iosif Vulcan, Ioan Pușcariu, George Coșbuc, Vasile Alecsandri, Timotei Cipariu, Mihai Eminescu, Epistolele trimise de Andrei Mureșanu lui Barițiu și Bărnuțiu, poeziile publicate în volum la Brașov și Sibiu în 1862 și 1881, la acestea adăugându-se mărturiile orale („o mulțime de comunicațiuni”) ale soției poetului, Susana Mureșanu, protopopului de Bistrița, Alexandru Silași, profesorilor Iacob Mureșianu și Aurel P. Bota. Prin aceste izvoare își clarifică profesorul blăjean traseul monografic, constând din Introducere și 9 capitole: Tinerețea, Cariera, Icoana creșterii rele, Spre Parnas, Culmea, Declinul, Moartea, Caracterizare generală și Literatura (Bibliografia).

Monografia profesorului Rațiu începe sub semnul de pietate față de cel căruia i se cuvine „reîmprospătarea” memoriei și dreptul la „laurul verde” și „coroana nemuririi”, căci „Fericit bărbatul care pătruns de înălțimea chemării sale și-a rezolvat nobil și cu abnegațiune această chemare”, stârnind în urmași sublime idei, argumentând „că este ceva pe fața pământului ce nu se poate încătușa, nici nimici”.

Î

Apreciind literatura (bibliografia) despre Andrei Mureșanu ca fiind „puțină, severă și nedreaptă”, profesorul blăjean năzuiește o scriere „demnă” de omul și scriitorul ce se cere așezat în galeria oamenilor mari. Mureșanu apare ca poet al „aspirațiunilor” care a lăsat națiunii române o „ereditate neprețuită” pe care „nu o va distruge nici seria anilor, nici fuga timpurilor”. „Râvna de carte” și „silința de fier” îi va marca poetului biografia, începând cu eminenția de la școlile normale din Bistrița, urmând apoi cursuri le de filozofie și teologie la Blaj, „vestitul focular de știință și cultură”, oraș modest dar „glorios și falnic”, avându-i profesori pe Simion Bărnuțiu și Timotei Cipariu. Autorul monografiei accentuează rolul Blajului în formarea personalității lui Andrei Mureșanu: „Blajul l-a făcut ceea ce a fost”. La doar 19 ani, acesta simte cum școalele Blajului „dau viață nouă poporului român”, Blajul fiind o Atenă mică de unde bărbați cu spirite luminătoare vestesc Învierea neamului. Principiile corifeilor Școlii Ardelene, ideea de libertate, de neam, de istorie și literatură română, gloria străbunilor și aspirațiunile naționale, povețele spirituale, erudiția și jertfa, într-un cuvânt efectele Blajului, detaliază Ioan Rațiu, îi edifică lui Mureșanu tăria conștiinței pentru cele mai importante etape ale vieții: profesor la Brașov, translator la cancelaria guvernului cesaro-regesc din Sibiu, traducător al Icoanei creșterii rele după pedagogul german Cristian Gotthilf Salzmann, redactor al Gazetei Transilvaniei, poet ajutentic al anului 1848, prin înălțătoarele texte lirice în care autorul monografiei descifrează zodie divină, 15 mai 1848 și Răsunetul.

Această succesiune este apreciată de profesorul Rațiu ca fiind culmea biografiei poetului, după care urmează declinul, deprimarea, în același timp cu „sugrumarea luptei de libertate” din 1849; cu toate că la Brașov și Sibiu îi apar ediții ale poeziilor, iar Astra, prin Marele Șaguna, îi premiază opera.

Meritul monografiei profesorului Ioan Rațiu este acela de a surprinde și argumenta exemplaritatea, din toate punctele de vedere, („Românul, politicul, învățătorul, profesorul și oficialul. Sentimentul moral. Omul de societate. Capul de familie. Poetul”), a celui numit omul izbânzilor și al suferințelor, al energiilor neînfricate, riguros și plin de credință, drept în faptă și sfat, cu minte înaltă și suflet de o mare sensibilitate, ce a jurat pentru libertatea românilor; jurământ, se subliniază în finalul monografiei, aere perennius (mai durabil decât metalul). Este, credem, și ideea recentei reeditări.

Valentin MARICA

32

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

CHIP IANIFER

E

ditura „Centrul Județean de Cultură Prahova” (Mythos), cu locația la Ploiești, a făcut posibilă apariția unei adevărate opere de artă, o carte care apare sub patronajul Festivalului artelor- Nichita la Echinocțiu, ediția a XI-a, martie 2016.

Inițial, cartea propusă de Ion Donoiu și numită de Nichita Stănescu și Gheorghe Tomozei „Dedicații” avea să fie o apariție total inedită. Însă, în anul 1992 când a apărut, cartea a trecut aproape neobservată, zăcând ascunsă în rafturi printre cărți iar conținutul său tulburător scăpa cititorilor. În anul 2005, după ce în urmă cu ceva timp triunghiul numismatic a fost frânt, Nichita Stănescu și Gheorghe Tomozei nemaiaflându-se printre noi, rămas singur, doar cu amintirile sale, doctorul Ion Donoiu a dus Editurii Libertas din Ploiești un cd cu texte și imagini, materiale pentru o carte care să dea chip și suflet acestei întâmplări a vieții sale: prietenia sa cu cei mai importanți poeți ai literaturii române de la sfârșitul veacului al XX- lea.

Dezamăgit de ceea ce avea să fie, din nou, cartea fusese multiplicată la un copiator, cu multe greșeli, corecturi neprofesioniste, făcute în grabă....aducând acestuia un mare gust amar.

Ediție îngrijită de Mihai Vasile, cartea de față, pe lângă valoarea inestimabilă și sentimentală, are totodată toate ingredientele unui moment aparte al istoriei recente a literaturii române.

Grupajele de câte 7 poeme ale celor doi poeți, care deși nu au făcut parte din cărțile apărute în timpul vieții lor, sunt considerate adevărate bijuterii literare, semn că atât Nichita Stănescu cât și Gheorghe Tomozei și-au prețuit cu mare măsură prietenul numismat, Ion Donoiu.

Celelalte texte care aparțin acestei cărți, care de altfel au fost prefațări sau comentarii la cărțile doctorului Ion Donoiu, dau dimensiunea poeților Nichita Stănescu și Gheorghe Tomozei pentru numismatică.

Numismatica, o știință a istoriei care, pentru cei doi, Nichita și Tomozei, capătă fabuloase și stranii dimensiuni ale „tunelului timpului”. „Chip ianifer” este....chipul adevărat al acestui vis al doctorului Ion Donoiu, acela de a face cunoscut acest moment inedit de istorie literară.....într-o carte.

Ca și aspect, cartea atrage atât prin dimensiunea mică cât și prin calitatea coperții. Dacă pe coperta din

față a cărții, în nuanțe de negru și gri sub un reprezentativ titlu îi regăsim pe cei doi: Nichita și Tomozei, gânditori și foarte serioși pe coperta din spate... sub un apus splendid este redată o adevărată prietenie, un trio magnific: Nichita, Tomozei și Donoiu.

Numărul de pagini, deloc exagerat, permite oricărui cititor, dornic de literatură, de poezie, să călătorească într-un timp relativ scurt în istoria recentă a literaturii române.

Fiind în mod direct o mare admiratoare a poetului Nichita Stănescu, pot susține că poemele care se regăsesc în această minunată carte, pe care o recomand cu drag celor dornici de frumos, sunt formulate în stil clasic, la cererea dr. Ion Donoiu, dar în același timp au și modernismul caracteristic celui ce a fost Nichita Stănescu. „El era un singur ochi peste tot, o singură gură de jur împrejur, un singur piept peste tot, o singură frunte de jur împrejur...”

(Chip ianifer)

Prof. Carmen Laura GUBAŞ

33

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

A SCRIE ÎNSEAMNĂ A AVEA CEVA DE SPUS scrie înseamnă a avea ceva de spus, a depune mărturie despre evenimente, experiențe, sentimente trăite, pentru a le fixa în minte și inimă, pentru a le feri de uitare.

Lucrarea de față, „Lecții de viață în Blajul natal”, a lui Nicolae Neagu, în întregime scoasă dintr-o experiență trăită, nu rămâne un simplu documentar, ci se îmbogățește de o meditație constantă, acele lecții de viață, care îi conferă unitatea ei valorică.

Relatarea se vrea obiectivă, dar din fiecare cuvânt al frazelor simple și clare, răzbate emoția autorului.

Timpul trecut e reînviat sub forma isprăvilor copilului, apoi a adolescentului de odinioară. Dar, aceste amintiri sunt și cadrul unor adevărate scene de viață, viața anilor ‘60 -’70, în Blajul natal.

A

Ca orice blăjan adevărat, Nicolae Neagu nu se dezminte în evocarea orașului, atât de drag inimii lui, orașul dominat de ȘCOALĂ și de CATEDRALĂ.

Nimic nu e forțat, căutat. Totul curge de la sine, fără strădanie. De aceea, ne este ușor să citim această carte, care ne determină să retrăim anii propriei copilării. Am făcut-o, fie prin asemănare, fie prin contrast cu faptele prezentate.

Saint-Exupery avea dreptate când afirma că toți oamenii mari au fost, și ei, copii.

Nu l-am cunoscut pe NICUȘOR, ci doar pe NICU, dar cei doi trăiesc încă în sufletul și mintea lui NICOLAE. Cartea „Lecții de viață în Blajul natal” este o dovadă de netăgăduit.

Maria Octavia GLOGOVEŢAN

O CARTE DE EXCEPŢIE: THOMAS D’AQUIN, DE RAISE MAUTEN zi, când problema educației religioase se impune imperios, când este nevoie de o mai bună educație creștină, când putem transforma radical valorile, care se produc și printr-o bună educație în societatea umană, este esențială o schimbare în toate domeniile societății umane din secolul nostru, în ceea ce privește metodele tradiționale de educație, apoi o schimbare în noi înșine. În lume, este nevoie tot timpul de transformări radicale impuse ca o necesitate, transformări care să fie cercetate, studiate și discutate.

Este necesară o schimbare de metode: „Noi trebuie să urmăm, să studiem cu erudiție drumul deschis de doctorii (erudiții) Bisericii și drumul arătat de Sf. Thomas d’Aquin”. Acestea sunt recomandările date de toate operele scriitorilor creștini, recomandări de a vizita și studia înțelepciunile Bisericii, vizite la institutele superioare consacrate educației creștine și angajamentele luate pentru Sfântul Părinte – care ne arată și ne repetă: „Educați tineretul până la maturitate umană și creștină”. În cartea Thomas d’Aquin, de Raise Mauten, apărută la Editura La Bonne Presse de Jassy, 1999, tradusă de prof. Elena Moldovan (cu certificat oficial) și adaptată de Anton Iștoc, Gabriela Inășoaie vine cu completări care să susțină realitatea religioasă în măsura timpului nostru.

A

Autorul cărții declară: „dacă școala are metoda sa și rutină, Sf. Thomas d’Aquin le inversează”. Cartea se adresează copiilor, mai precis micuței Mia, pentru care el a scris această carte. Printr-o extraordinară sensibilitate artistică și particulară de mare talent și, de asemenea, cu un acord sentimental, religios și științific uman, reușește să ofere micuței și o mare lectură.

Printr-un spirit religios, autorul descoperă realitatea și necesitatea credinței, în asocierea acestor două elemente într-o formă originală, accesibilă copiilor, și emoțională, filosofică pentru cei mari.

Stilul cu care este scrisă cartea surprinde prin abilitatea autorului, prin sensibilitatea cuvintelor, prin frumusețe, prin reflectarea naturii. Cu un mare talent prin acordul religios cu cel al științei și de la știința umană, autorul a reușit să capteze atenția celor mici și a celor mari (familia integrală).

Prin spiritul religios, autorul a reușit să descopere Divinitatea și necesitatea credinței, în asocierea acestor două elemente, într-o formă originală, accesibilă, celor mici și emoțională în familie, pentru cei mari.

Stilul cu care paginile au fost scrise surprinde în fiecare cuvânt – surprinde agreabil pe fiecare lector mic sau mare, să descopere Divinitatea printr-o educație religioasă, în măsura unei credințe în Dumnezeu și Biserică.

34

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

Cartea este frumoasă, educativă și se remarcă printr-o sensibilitate artistică. Talentrul autorului este de a stabili acordul între sentimentul religios și cel științific.

Scris într-o formă originală și accesibilă pentru cei mici, prin imaginile clare, prin franchețea cuvintelor, volumul asociază două elemente: descoperirea Divinității și necesitatea credinței cu spiritul religios. În toate capitolele, autorul surprinde prin erudiție și credință, prezentând evenimente și fenomene polarizante, ideile cronologice și sentimentele celui care a fost Sfântul Thomas d’Aquin, pe care noi îl numim cu credință și har divin „Îngerul școlii – un mesager divin”.

Noi îl cunoaștem și-l stimăm. El este doctor în toate sursele de lumină și credință pentru toți. Autorul atrage atenție micuței Mia că el nu este un doctor al medicinei, însă este acela care a schimbat metodele învățământului într-o instrucție religioasă și care simbolizează mesajul lui Dumnezeu.

Sfântul Thomas d’Aquin a creat filosofia vieții, autentică. Aceasta se realizează și cu ajutorul lui Aristotel, Platon, la picioarele lui Iisus Hristos. Și în Scrisoarea enciclopedică, apărută în anul 1923, Papa de la Roma Pie VI scrie: „Îngerul Școlii este foarte atent la aripile ce zboară strălucind pe toate marile teologii și pentru toți copiii. Pentru cei mici, el este clar ca apa de izvor, iar pentru cei mari este cel mai mare savant”.

Sfântul Thomas d’Aquin a scris 85 de cărți de filosofie și teologie – aceasta a fost puterea cu care a fost înzestrat de harul divin.

El scria o carte de 250 de pagini în trei – patru zile, cu spiritul său de înțelepciune.

Elena MOLDOVAN COCIŞIU

GÂNDURI DESPRE ŞI PENTRU NICU NEAGU

R

evederile colegiale, fie că sunt aniversați anii de la terminarea școlii gimnaziale, a liceului sau a facultății, sunt întotdeauna prilej emoție puternică, de trecere în revistă a realizărilor din ultimii ani, de lacrimi la vestea dispariției vreunui coleg sau profesor, dar mai ales de depănat amintiri din anii petrecuți împreună pe băncile școlii.

La fel s-a întâmplat și anul acesta când ne-am amintit că în clasa a IX-a dirigintele nostru, regretatul profesor Ioan Bernic, ne spunea că în viață Cetățenii se împart în două categorii: oameni de omenie și fofârlicari. Minunată lecție, nu-i așa? Ei bine, Nicu Neagu, care de-a lungul vieții lui nu a fost niciun moment un fofârlicar, în calitatea lui de coleg, prieten și om de omenie, ne-a făcut o minunată surpriză: și-a adunat amintirile și lecțiile de viață din perioada blăjeană și le-a împărtășit cu noi. Nu a dat doar un share pe Facebook, ci le-a strâns într-o carte despre Blaj, despre sine, despre noi, dar mai ales despre o epocă. Lecții de viață în Blajul natal descrie o întreagă epocă a formării, a schimbării, a eliberării de ceva, nu prea înțelegeam noi bine ce, dar ne dăm seama acum.

Cu talentul său binecunoscut de coseur, cu arta sa de a seduce verbal, Nicu ne-a ajutat să rememorăm niște vremuri pe care elevii de astăzi le cunosc doar din povești, le ascultă zâmbind neîncrezători când li se povestesc. Am avut privilegiul să citesc cartea lui Nicu în manuscris, încă din luna aprilie. După lectura cărții i-am mărturisit că parcă am trăit liceul în universuri paralele.

Apoi mi-am dat seama că de fapt așa era atunci: era un univers al fetelor și altul al băieților! Totuși, acestea se intersectau și petreceam împreună mai mult timp, nu numai la ore sau în pauze, când ne ajutam la răspuns sau

teme, cât și în timpul liber, la seratele organizate de școală (la care câteodată ne încânta trupa Tingroup, alcătuită din Nicu și doi colegi mai mici cu un an: Dan Râșniță și Gigi Costea), la jururile (cum le spuneam noi atunci chefurilor), la practica agricolă de toamnă, adevărată provocare pentru prietenii, colegialitate, întrajutorare, generozitate în a-ți împărți mâncarea, veselie, cântece și voie bună. Peste tot era Nicu, colegul, prietenul, omul de omenie, ajutorul de nădejde al domnițelor la necaz (little ladies în distress). Cu un zâmbet, o vorbă bună, o mângâiere pe creștet sau umărul pus la coșul cu porumb sau găleata cu struguri, Nicu era de bază. Nu ne lăsa de izbeliște nici la clasă. Când vreo tânără profesoară voia să ne dea extemporal el reușea să o cucerească cu argumente irefutabile și o făcea chiar să roșească la gândul ideii sale „imprudente”.

Aș mai putea vorbi despre Nicu sau cartea sa, dar nu vreau să vă răpesc plăcerea de a-l descoperi, cei ce nu-l cunoașteți, sau redescoperi, cei ce-l știți și-l îndrăgiți, în paginile cărții sale, care mărturisește gândurile și lecțiile de viață pe care le-a primit la Blaj, pe care le-am primit noi toți, dar fiecare și le-a însușit sau le-a aplicat în mod personal, după putința și știința fiecăruia. Întreaga sa viață, personală și profesională, dovedește că Nicu și-a însușit bine aceste lecții și le-a pus în practică făcând cinste profesorilor, școlilor absolvite și, în general, școlii blăjene. Ce mai pot spune este Mulțumesc și Bravos, colega! Îi dorim să fie sănătos, voios, voinic, să poată să ne mai împărtășească din amintirile și lecțiile sale de viață și la următoarele întâlniri!

Carmen SOLOMON

35

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

VIRGIL ŞERBU CISTEIANU, CĂRŢI ŞI LECTURI

C

u ajutorul editurii Gens Latina din Alba Iulia, scriitorul Virgil Șerbu Cisteianu publică volumul Cărți și lecturi, 212 pagini, format A5, cuprinzând referiri la operele unor scriitori lansați în paginile revistei Gând Românesc, a cărui fondator este autorul însuși. Intro-ul volumului aduce precizări legate de colaborările revistei mai sus numite cu scriitori debutanți, precum poetele basarabene Galina Furdui, Victoria Fonari, Lidia Grosu etc. Încă de la început autorul ne ademenește cu date istorice ale patriei noastre, pregătindu-ne astfel pentru ceea ce urmează să descoperim pe parcursul lecturii.

Volumul conține observații asupra creațiilor unor artiști: Victoria Fonari, Andrei Roșca, Tatiana Scurtu Munteanu, Galina Furdui, Lidia Grosu, Mihai C. Syilagy, Dana Buzoianu, Olga Morar, Sonia Elvireanu, Victor Burde, Elena Costache, Victor Făt-Haikuri, Avram Cristea și Elena M. Câmpan, dar și corespondețe inedite ale lui Vasile Goldiș, Sextil Pușcariu, Emil Rebreanu, Emil Cioran, Ionel Neamtzu, Teodor Murășanu, V. Fanache și Avram Iancu.

Titlul Cărți și lecturi este sugestiv, marcând o invitație la citit, la descoperit lucruri noi, o ușă spre cunoaștere, spre altă lume. Virgil Șerbu Cisteianu ancorează în paginile acestui volum propriile reflecții asupra lecturilor sale, meditând spre a înțelege miezul cuvintelor ambigue, lansându-se în comparații și metafore inedite, grăitoare.

Printre altele, atrage atenția capitolul Între Euridyke și Gorgone – Victoria Fonari, insistând asupra faptului că toate

fiarele descrise în mitologia greacă erau pe jumătate femei. Prin urmare, femeia – cea mai puternică făptură de pe pământ – ea poate fi visul „cel dintâi” sau cel mai aprig coșmar; poate fi cea mai sensibilă ființă, dar și cea mai de temut; ea este înger, dar și demon, poate duce pe culmile fericirii sau poate arunca pe culmile disperării. Victoria Fonari se inspiră din această mitologie, poeziile ei concentrând în seva lor puterea feminină.

Corespondețele inedite sunt, de asemenea, atractive din punctul de vedere al lectorului, de menționat fiind cea dintre Emil Cioran și Ionel Neamtzu – o lectură plăcută și interesantă. Din păcate, în zilele noastre, majoritatea plicurilor conțin facturi... Un număr selectat și un buton apăsat e îndeajuns să te conecteze cu persoana dorită; însă, citind această carte, parcă te încearcă dorul de miros de cerneală, de așteptare cu sufletul la gură a vreunei scrisori, pe care s-o simți prin mireasma hârtiei, prin controlul cuvintelor, prin exigența scrisului.

Mărturisirile autorului tind să interconecteze lumi posibile, complementare celei verosimile pe care o experimentăm zi de zi. Perspective poetice, versuri, splendide exerciții de lectură, toate se leagă într-un volum documentat, închegat și unitar prin finețea analizelor și recursul la tradiție.

Diana Raluca BELDEAN, clasa a XI-a Liceul Tehnologic „Timotei Cipariuˮ Blaj

CĂLĂTOR ÎN ŢARA EQUINOXULUI părută la Edit. Mythos, Ploiești, în anul 2015, cartea de față este o ediție tradusă și prefațată de Mihai Vasile.

Pe coperta cărții se află imprimat un tablou intitulat „Ô, ce lent mouvement” aparținând autorului Roland Ménard; ilustrațiile din această carte aparțin lui Petru Șoșa iar restul de fotografii sunt sub amprenta lui Roland Ménard, Mihai Vasile, Ioan Moise și ale Ericăi Ménard. Roland Ménard, actor, dramaturg, poet și plastician francez s-a născut la 24 august 1923, la Paris.

Căsătorit cu o româncă, prima iubire, în el se trezesc alte sentimente de iubire dar de data aceasta pentru țara soției sale.

Cartea, a fost scrisă în urmă cu mai bine de douăzeci de ani, după ce autorul, Roland Ménard, a participat la premierea mondială a spectacolului „Poarta Infernului”, după textul său dramatic cu același titlu, pus în scenă de Teatrul Equinox din Ploiești, premieră care a avut loc în ziua de 26 iunie 1992.

Cartea a apărut pentru prima dată, sub auspiciile Serviciului Cultural al Ambasadei Franței la București, în anul 1999, în limba franceză, ediție prilejuită de primul festival internațional de teatru francofon „Théâtre de la poésie, la poésie du théâtre”, găzduit de Teatrul Equinox și organizat împreună cu Alianța Franceză din Ploiești.

A

Cartea a apărut atunci cu titlul „Ça ne fait pas rien”, cu referire ușor autoironică la surpriza nemăsurată pe care i-au făcut-o în timpul celor două călătorii în România, oamenii pe care i-a întâlnit aici și care știau atât de bine limba franceză, încât această dublă negație, incorectă în limba franceză, i s-a părut fermecătoare...

Apariția cărții a fost o mare surpriză pentru autor, neașteptându-se ca doar în urma unei dactilograme trimise, ca un simplu semn al prieteniei, să apară editorialul pe care și-a dorit să-l numească „Călător în țara Equinoxului”.

Cei care vor citi această carte, o să descopere un excelent scriitor, un fin observator al societății românești din primii ani de după 1989, dar și o mulțime de comparații extrem de tăioase cu societatea franceză din acea vreme.

Roland Ménard, într-un joc umoristic cu note de ironie și autoironie subtilă, scrie despre experiența sa la întâlnirea dintre două lumi, două culturi, începând cu anul 1945, an în care a întâlnit pentru prima data România, întruchipată în cea care avea să-i devină soție... Erica.

Cartea cuprinde câteva fotografii- tablouri, create atât în tehnici abstracte cât și ca simple portrete, dar chiar și fotografii

36

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

care reprezintă momente din viața și activitatea celor doi: Roland și Erica Ménard. Cartea are un design frumos, atrage privirea cititorului, îl face să dorească să deschidă coperțile ei și să se înfrupte din minunatele istorisiri ale acestui mare dramaturg, iremedial îndrăgostit de România. Îmi doresc să atrag atenția asupra acestei cărți printr-un mic fragment, pe care l-am considerat reprezentativ pentru întreaga carte. „ Sunt acasă, sunt român, trăiesc aici de secole și de secole bunica ne gătește sarmale. Face o cratiță enormă ca și când ar vrea să mă rețină aici până la sfârșitul zilelor mele. Ce se întâmplă așa, dintr-o dată? Mă simțeam așa de bine, eram

acasă, simțeam căldura țuicii cum îmi încălzea stomacul. De la bucătărie, din capătul culoarului, îmi venea încă miros de sarmale. Închizând ochii, vedeam țăranii cu costume pestrițe dansând o horă, auzeam accentele naiului și iată că, brusc, mă aflu poftit să răspund la o întrebare care mi se pare neobișnuită, chiar nepotrivită. Să mă întrebe pe mine de ce francezii nu-i iubesc pe români! Pe mine, care acum aproape cincizeci de ani mă dăruisem României pentru dragostea pentru o siluetă zărită în burnița unui cătun din Pădurea Neagră!”

Prof. Geanina LAZĂR

MEMORII „DE LA O AGRICULTURĂ LA ALTA” DE EMIL NEGRUŢIU părută în anul 2011, în cadrul Edituri Echinox, AcademicPres Cluj-Napoca, aceste Memorii (Amintiri) ale academicianului Emil Negruțiu (1911-1988) ne face să trăim cu el, anii copilăriei în familia de la Blaj; ani de școală și de facultate, până ajunge inginer agronom. Apoi vin ani săi dedicați agriculturi în Banat și în fine cariera sa universitară cu ani de rectorat la Cluj.

Coborât din marea familie a lui Negruțiu, cu iluștri săi înaintași: Ioan Fekete Negruțiu (1817-1888), protopop-canonic de Cluj-Blaj; Ioan F. Negruțiu (1854-1940) zis „Moșu” preot și director al Școlilor Normale din Blaj și Emil Negruțiu (1883-1948) inginer agronom și consilier în Ministerul Agriculturi, tatăl cu mama Rafila, născută Solomon. A fost „obligat” să se nască într-un „castel” în satul Petrifalău (Petrisat) din apropierea Blajului, unde tatăl său era administrator al moșiilor mitropolitane a Bisericii Greco-catolice, de unde se va muta în curând.

Aici la Blaj urmează primi pași în viață, grădinița și școala primară, cu acele dulce amintiri: jocurile, primele munci la hodaie, biserica... A fost licean la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” al Blajului (1821-1828) având ca mari dascăli pe: Augustin Călianu – director; Celestin Cherbețiu – muzică; Octavian Modorcea – matematică; Ion Pop Câmpeanu – științe naturale; Coriolan Suciu – istorie; Doru Băgăianu – arta educației fizice; Iuliu Maior etc. fiind astfel crescut și educat în spiritual Blajului.

Urmează cum era firesc studii de agronomie la Cluj, cu viața de student căminist, baluri, corul, practica, vacanța dar mai ales studiile strălucite de aici și pleiada de eminenți profesori universitari în frunte cu rectorul Mihai Șerban, ajuns și ministru adj. al Agriculturi. După finalizarea cursurilor ajunge inginer agronom în Banat, la Școala de agricultură Ceacova (1933-1939), unde a deprins multe din tainele munci directe cu omul/ țăranul, munca pământului și viața de la țară. După o specializare la București în zootehnie, ajunge specialist la Camera de Agricultură Timișoara (1932-1942) unde aplică reglementări privind fondul funciar; aplicarea de tehnologii mai bune în cultura plantelor și creșterea animalelor; producerea de semințe din soiuri ameliorate etc. A urcat apoi în funcția de

A

Director la Stațiunea experimental agricolă a Banatului- Cenad (1942- 1945) unde a desfășurat o activitate de cercetare rodnică, privind ameliorarea cerealelor și crearea de soiuri noi de semințe precum și obținerea de noi rase de animale.

După atâta experiență căpătată în producție și cercetare, în anul 1943 face pasul cel mare spre cariera universitară și academică, obținând titlul de conferențiar univ. la disciplina de „Zootehnie mică” a Facultății de Agronomie Cluj (refugiată la Timișoara) pe care a slujit-o cu devotament până la pensionare (peste 40ani). Este implicat activ în activitatea de creșterea de noi specialiști în domeniu agronomic, în activitatea de cercetare științifică universitară urcând pas cu pas treptele ierarhiei universitare, predând diferite discipline, până la funcția de Rector (1956-1975) al Universități de Agronomie și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. De-a lungul timpului a ocupat diferite funcții administrative de: conducător de doctoranzi în specialitatea creșterea bovinelor; membru în Comisia Superioară de Diplome; a făcut parte din Consiliul Superior al Învățământului; membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice precum și deputat regional și județean cu multiple realizări de utilitate cetățenească. „Aceste memorii sunt o ocazie unică de a face legături între generații, între sisteme agricole și politice din România, între Est și Vest. Ceea ce a scris tata despre agricultură este un amestec de atașament la tradiție și un anumit spirit vizionar, care s-a construit și structurat mai ales în contact cu personalități de prim ordin, cum ar fi Gheorghe Ionescu-Sisești, Mihai Șerban, Nicolae Saulescu. Găsim în această sinteză sursa și natura numeroaselor inițiative luate în lunga sa carieră. [...]

Tata zicea că „viitorul le dezleagă pe toate”. Aici cred că nu mai suntem de acord. Timpul nu mai poate să rezolve ce este important și urgent pentru România. Țara nu-și mai permite să aștepte.” (fiul, Ioan Negruțiu) Această carte este o carte de suflet pentru fiecare blăjean, care trebuie citită și însușită, mai ales de generația tânără, care ne demonstrează căci numai prin muncă putem avea realizări profesionale depline.

Ing. Ioan MIHĂLŢAN

37

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

MANIFESTĂRI ASTRA NICOLAE PAULETI ŞI ANTIM IVIREANUL. PERSONALITĂŢI MARCANTE ALE CULTURII ROMÂNEŞTI ŞI ALE CREDINȚEI STRĂBUNE olocviile Naționale de Folclor Gheorghe Pavelescu – organizate de Centrul de cultură Augustin Bena împreună cu Primăria Municipiului și Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, desfășurate anul acesta la Muzeul Principia și Facultatea de Teologie din Alba Iulia în perioada 25-27 noiembrie au avut menirea să readucă în memorie chipurile a doi oameni de seamă ai culturii și credinței noastre strămoșești: Nicolae Pauleti – cel dintâi culegător de folclor românesc, poet și traducător însemnat al vremii sale, și Antim Ivireanul – personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi, mitropolit român de origine georgiană, autorul celebrelor Didahii, colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an.

Au fost prezenți oameni de cultură, profesori și cercetători din București, Vâlcea, Cluj-Napoca, Bistrița-Năsăud, Sibiu, Novisad alături de cei ai locului, în număr nu mai puțin important, din Alba Iulia, de pe Târnave și Apuseni, de pe Mureș și Secaș. În deschiderea Colocviilor, dedicate împlinirii a 200 de ani de la nașterea lui Nicolae Pauleti și a 300 de la moartea lui Antim Ivireanul, s-a vernisat o expoziție a meșterilor populari din județ și s-a acordat titlul de Tezaur Viu unor personalități ale culturii populare din județul Alba. Desfășurate în cadrul celor două secțiuni omagiale, Nicolae Pauleti și Antim Ivireanul, comunicările prezentate au reușit să scoată în evidență opera și personalitatea celor omagiați și mai cu seamă contribuția lor la îmbogățirea culturii și întărirea credinței strămoșești.

S-a pus în evidență activitatea lui Nicolae Pauleti, originar din Roșia de Secaș, activitate desfășurată în anii scurtei sale vieți – student al marelui cărturar Timotei Cipariu la școlile Blajului și preot în Făgetul lui Ion Bianu – ca poet, culegător de folclor și traducător, toate prezentate pe larg în comunicările lor, din plen și pe secțiuni, de către: prof. univ. dr. Ilie Moise de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, prof. dr. Ion Cuceu de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, conf. dr. Amalia Pavelescu de la aceeași Universitate Sibiană și prof. Ioan Popa din Roșia de Secaș.

Nota dominantă a comunicărilor s-a desprins a fi importanța ce ar fi putut să o aibă culegerea științifică (Ovidiu Bârlea) a celor 319 cântări și strigături românești din Roșia de Secaș, culese în anul 1838, pentru folcloristica românească, dacă ar fi fost descoperită

C

mai devreme și nu doar după 90 de ani, dar și a celor peste o sută de poezii, și ele descoperite după alți 90 de ani, pentru poezia preromantică românească, și-ntr-una și-n cealaltă el trebuind să ocupe loc de primă mărime. Dar șansa nu i-a surâs. Nici pe plan literar-folcloric, nici al vieții, soarta dăruindu-i doar 32 de ani de trăit.

Viața și activitatea sa au fost și mai mult puse în relief pe parcursul excursiei documentare Pe urmele lui Nicolae Pauleti, organizată a doua zi pe ruta Alba Iulia – Blaj – Roșia de Secaș.

Cât privește viața și activitatea lui Antim Ivireanul – desprinse din comunicările pr. prof. dr. Nicolae Jan și ale altora: Oliviu Botoi, Iuliana Băncescu, pr. prof. dr. Mihai Himcinschi și ale altora – e de reținut faptul că, deși nu fusese român, contribuția sa la propășirea culturii românești și mai ales a celei bisericești nu a fost cu nimic mai prejos. Dimpotrivă, adus ca tipograf de Constantin Brâncoveanul de la Constantinopol, unde trăia răpit de mic de către turci, urcă pe scara demnităților până la rangul de Mitropolit al Ungrovlahiei. Pe fiecare treaptă a ierarhiei adusese contribuții de seamă la dezvoltarea vieții religioase: cărți și tipărituri bisericești, întâia bibliotecă publică din București și, poate, cea mai importantă realizare a sa, introducerea limbii române în slujba bisericească. Pentru poziția sa antiotomană fusese ucis de turci în anul 1716 în drumul spre locul exilului – Mânăstirea Sinai, și aruncat în apele râului Marița.

Fusese canonizat abia în anul 1992.

Prezentarea unor cărți: Ion Cuceu, Ioan Micu Moldovan – folclor din Transilvania, vol. I și II, Nicolae Jan: Icoana Transilvană pe sticlă între devoțiunea populară și patrimoniu cultural și Marinela Baba Sara Crăciunului nost- colinde din zona Târnavelor, laolaltă cu o însuflețită dezbatere pe tema Folclorul de ieri și azi și un recital de muzică tradițională românească susținut de Mugurii de tezaur ai Leontinei Fărcaș au încheiat fericit întâia zi a manifestărilor.

Comunicările și dezbaterile de substanță, atmosfera profundă, de elevată prestanță intelectuală, au caracterizat lucrările și toate celelalte activități prilejuite de evocarea celor două personalități.

Spre lauda tuturor!

Ioan POPA

38

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

O GRANDIOASĂ MANIFESTARE CULTURALĂ LA BLAJ Festivalul de colinde „O, ce veste minunată!” – ediția a XVII-a u cred că în județul nostru, dar și în alte județe din țară, nașterea Domnului nostru Iisus Cristos, este vestită și sărbătorită cu o așa mare amploare ca la Blaj. Manifestările Festivalului de colinde au trebuit derulate pe intervalul a două zile (17 și 18 XII) întrucât numărul formațiilor de colindători prezente au depășit toate așteptările, pe lângă cele locale și județene, participând și formații din județele Sibiu și Mureș. A fost un maraton care s-a desfășurat în niște condiții impecabile datorat organizatorilor în frunte cu Primăria mun.

Blaj, reprezentată prin viceprimar Livia Mureșan, care la indicațiile și sfaturile domnului primar Gheorghe Valentin Rotar, s-a îngrijit îndeaproape de toate acțiunile culturale desfășurate în cele două zile, un sprijin important fiind și din partea celor două Biserici surori, Ortodoxă și Greco-catolică prin reprezentanți de marcă: P.S. Episcop greco-catolic Claudiu Lucian Pop și Părintele Protopop ortodox Ovidiu-Nicolae Pop, care ambii au ținut cuvântări.

Nu în ultimul rând vreau să remarc prezența determinantă a Despărțământului „Timotei Cipariu” Blaj în frunte cu președinta prof. Silvia Pop, ajutată îndeaproape și substanțial de colaboratorii apropiați: prof. Ana Hinescu, ing. Ioan Mihălțan, ec. Șolea Ioan, prof. Ioan Pop și Aurel Roman.

Manifestările au început în foaierul Centrului Cultural „Iacob Mureșianu”, cu o frumoasă Expoziție de icoane pe sticlă și lemn, a Centrului de Cultură „Augustin Bena” Alba, unde prof. Silvia Pop după salutul de bun venit invită pe distinși reprezentanți a celor două Biserici să ia cuvântul, în final vorbind în acest cadru artizanul acestei expoziții prof. dr. Ioana Raica, care ne-a introdus în tainele acestei frumoase ramuri a artelor plastice, care e atât de prețuită de specialiști și nu numai.

La intrarea în sala Festivă a Centrului cultural (care a fost arhiplină de spectatori) toți au fost surprinși și impresionați pozitiv de aranjamentul „feeric” al scenei pe care s-a desfășurat întregul Festival, aceasta datorându-se lui Ovidiu Băcioiu – director și Sergiu Șolea – instructor cultural. Un sincer bravo! În prima zi, din totalul de 24 grupuri de colindători care s-au perindat pe scenă au evoluat 14 formații, toate la un nivel interpretativ de excepție. Vreau să remarc de

N

la început că prezentarea fiecărei formați care a urcat pe scenă a fost făcută de d-na Angela Chelaru din Alba Iulia, care stăpânește la superlative această vocație (care nu-i la îndemâna oricui) demonstrând la prezentarea fiecărui grup un grad de cultură ridicat care e determinant în asemenea situație. Scena a fost îmbogățită copios de gazdele festivalului, fam. Maria și Gheorghe Zereș (el un mare rapsod și recitator) din Pănade, care s-au îngrijit ca la ieșirea din scenă a fiecărui component al formației în care a evoluat, să fie răsplătit cu: colaci, mere, nuci, cozonac, vin și coordonatorului formației, înmânându-i-se Diplomă de participare. Primi au urcat pe scenă Grupul de colindători instrumentiști (toți saxofoniști) de la Central de cultură „Augustin Bena” Alba, instructor prof. Nicolae Vancu, cu o evoluție spectaculoasă, ținând cont și de tinerețea interpreților.

Au urmat grupurile celor două Biserici (Ortodoxă și Greco-catolică) cu interpretări de un înalt nivel, sub coordonarea pr. Ioan Avram (ortodox) și prof. Petre Tutelea (Greco-catolic), un apreciat profesor de muzică a Blajului. Foarte succint am să trec în revistă toate grupurile de colindători care s-au perindat pe scenă, cu scuzele de rigoare, că din lipsă de spațiu nu o să redau amploarea fiecărui grup, deși ar merita-o din plin. Grupul de colindători de la Școala gimnazială „Toma Cocișiu” Blaj, coord. prof. Adriana Cleja, un grup foarte numeros, cu interpretări de un înalt nivel, toți purtând tricolorul românesc. Colindători de la Jidvei, coord. prof. Marius Iorga, însoțiți de d-l Nelu Zudor, consilier la Primăria Jidvei.

Am remarcat costumația foarte frumoasă și interpretările valoroase datorate coordonatorului care este un adevărat profesionist. Grupul de colindători din Sâncel, coordonator pr. Vasile Brumar, aici remarcând și vestitul grup „Sânceleni” cunoscuți în țară și străinătate. Grupul de colindători „ARINI” din satul Boiu, com. Albești, jud. Mureș au prezentat colinde arhaice, amintind de seva dacică a românilor, într-o costumație adecvată trecutului, au lăsat o impresie deosebită, greu de uitat, scoțând în evidență trecutul îndepărtat al neamului românesc. Un sincer bravo, profesorului Ioan Sârbu, coordonatorul grupului. Despărțământul ASTRA Sebeș, a fost reprezentat de două distinse doamne, una solistă vocală care se acompania la chitară și a doua o recitatoare, care au interpretat

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017 colinde cu un specific aparte. De la Mihalț au venit colindători, coord. de Rareș Bobițan, care aveau în componență un solist de excepție. Colegiu Național „I.I. Micu Clain” coord. de prof. Maria Borșan și pr. Lucian Borșan, interpretând colinde cu multă acuratețe și cu priză la public. Din jud. Mureș au venit colindători din Cornești, coord. înv. Aurelia Savu cu colinzi specific zonei din care au venit, urmărite cu viu interes de public. Comuna Daneș, jud. Mureș coord. primar Nicolae Mosora. Ca și la celelalte ediții acești colindători au impresionat din nou, printr-o evoluție cu totul aparte. Seriozitatea cu care acest primar N. Mosora (un adevărat român) abordează tot ce e românesc (e și solistul grupului) ne face să ne gândim la noblețea poporului român, care în asemenea ocazii iasă în evidență. Felicitări pentru evoluția lor scenică. Grupul de colindători din Mănărade, coord. pr. Ioan Nicoară, în nota obișnuită cu interpretări de valoare. De pe Târnava Mică au venit colindători din satul Biia, coord. pr. Lucian Feșteu, care au interpretat colinde cu vechi tradiții, care vin din timpuri îndepărtate. De apreciat strădania tânărului preot, care a reunite elita satului pentru a preaslăvi Nașterea Domnului.

A doua zi de Festival duminecă 18 dec. 2016, a debutat cu cuvântul pr. dr. Petru Pinca, a cărui cultură vastă e binecunoscută. La început a vorbit de „genealogia Mântuitorului” iar apoi de Steaua de la răsărit, care i-a călăuzit pe magi, spunând că iată azi Blajul, e Bethlemul care a fost pentru Iisus Cristos, Omagiază pe organizatori acestui frumos Festival de colinde, evidențiind efortul ASTREI și a doamnei Silvia Pop. Părintele Ștefan Breaz din Cenade, elogiază nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, felicită pe organizatori iar în încheiere accentuează „Că fără iubire, nu ne putem atinge scopul nostru în viață”. Comuna Cetatea de Baltă a evoluat la un înalt nivel, aici observându-se seriozitatea cu totul aparte, ceea ce a dus la interpretări de vis în care preotul Goga, cu o voce baritonală de excepție a impulsionat întregul grup de colindători. Din tot arealul celor două Târnave, grupul din Cetatea de Baltă, care a reprezentat județul în multe spectacole de mare valoare se detașează, ținând ridicată ștacheta valorică, așa cum o merită. Felicitări coordonatorilor Ioan Olar și prof. Maria Mihai!. Asociația corală „DORULEȚ” din Ocna Mureș, coord. prof, Eva Forica, o formație foarte valoroasă, cu totul atipică, ținând cont

39 de evoluția celorlalte grupuri, se observă profesionalismul ridicat al coordonatoarei (totodată și dirijor). În tot ce am ascultat îmi erau mereu vii interpretările corului „Madrigal”. Colindători din Dumbrăveni, jud. Mureș, coord. înv. Anca Ștef, însoțiți de înv. Irimie Ioan, președ.

ASTRA și de scriitorul și omul de cultură prof. Nicolae Suciu. Au prezentat colinde foarte frumoase specific locului, având în componență și un valoros solist Mircea Marcos, cu un repertoriu bogat, bine pus la punct. Comuna Cergău Mare, în frunte cu primărița Aldea Lenuța, a cărui voce a dat un impuls puternic întregului grup, a interpretat colinde foarte frumoase, costumația specifică locului cu elemente decorative cu totul aparte. Solistul grupului Alexandru Mărginean, cu o prestanță de apreciat. La toate colinzile se observă aportul coord. Anița Mărginean și Maria Mărginean. Din jud. Sibiu au venit colindători din. Com. Micăsasa, coord. înv. Maria Bercea și Sorin Stoca, aici apreciind frumoasele colinde dar și prezența venerabilei (peste 80 ani) înv. preoteasă Maria Bercea, care nu ține cont de vârstă, fiind mereu prezentă pe scena Festivalurilor de colinde de la Blaj. De la confluența celor două Târnave, au venit colindători din Tiur, coord. pr. Marcel Dulău, un grup format din români și unguri, remarcând după port și două maramureșene. O surpriză plăcută, cu un repertoriu de colinde bine ales. Au mai urcat pe scenă cu colinde foarte frumoase Grupurile de colindători din: Cenade, coord. prof. Livia Breaz; Pănade, coord. pr. Daniel Coman; Valea Lungă, coord. prof. Călina Comșa; Roșia de Secaș, coord. viceprimar Livia Muntean. Tot Festivalul a fost televizat de Carolina TV din Alba Iulia. Toți colindători au fost invitați apoi într-o sală a Centrului de Cultură unde au fost tratați cu cozonac, sucuri și vin.

Spectacolul emoționant al creștinismului prin colinde, deschide o lume cu totul aparte, chemarea divină îi însoțește pe colindători a căror evlavie e totală, aceștia dăruindu-se cu totul lui Dumnezeu. În numele organizatorilor și a numerosului public prezent în sală, aducem mulțumiri tuturor formațiilor de colindători prezente în frunte cu profesori și preoți coordonatori, care au onorat această grandioasă manifestare de credință, unde a fost scoasă în evidență frumusețea colinzilor românești, care e unul dintre factori determinanți a dăinuiri poporului român.

Aurel ROMAN, Foto: Ioan MIHĂLŢAN

40

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

LA CERGĂU ŞI DUMBRĂVENI SUB SPIRITUL ASTREI m participat de curând la două manifestări ale Astrei: la Colocviile literare Aron Cotruș la Cergău Mare și la Adunarea Generală a Despărțământului din Dumbrăveni.

Peste tot aceeași apropiere lăuntrică, aceeași căldură în inimi și-n simțiri.

Literatura de specialitate vorbește mereu despre un anume spirit ce se răsfrânge asupra oamenilor care trăiesc într-un anume loc, că tiparul spațial și temporal în care trăiesc se impregnează intim în subconștientul colectiv până-ntr-acolo că îi dictează destinul, plămădiți fiind într-acea matrice stilistică a spațiului mioritic blagian. Această impregnare este acest genius loci, adică spirit al locului. Asta mă face să cred că el se reflectă și în manifestările lui spirituale, în comuniunile celor ce relaționează într-un anume fel, așa cum mi-a fost dat să întâlnesc și aici, la manifestările de care pomeneam mai sus.

La Colocviile Aron Cotruș, ajunse la a XVII-a ediție, cei nou veniți s-au integrat numaidecât în atmosfera călduroasă, specifică manifestărilor Astrei, deși unii nu mai participaseră niciodată la așa ceva. Fapt constatat de altfel și la Dumbrăveni.

Colocviile s-au desfășurat și de astă dată ca mai totdeauna: comunicări, intervenții, dezbateri la temă, prezentări de cărți ori alte apariții, încheiate cu program artistic pe măsură, cu poezie cotrușiană recitată de copiii școlii ce-i poartă numele, cu cântece și dansuri populare ale locului.

Au impresionat și de astă dată comunicările încărcate de nou, de inedit, fie pe tărâmul operei, fie al vieții poetului exilat, comunicări susținute de prof. univ. dr. Ion Buzași, ec. Dumitru Borțan, prof. Ana Hinescu și, cu voia Dumneavoastră, a subsemnatului. O notă aparte pentru contribuția la mai buna cunoaștere a omului și poetului Aron Cotruș, datorată unui alt poet al exilului românesc, Ștefan Baciu, doi ardeleni în lumea largă, o aduce profesorul Buzași, la îndemnul căruia a și fost tipărită și difuzată copiilor acea frumoasă evocare memorialistică în care este conturat mai ales portretul omului Aron Cotruș (Ion Buzași), iar Dumitru Borțan, cu origini în Hașagul natal al poetului, vine, ca de fiecare dată, cu alte și alte noutăți de ordin biografic, el dovedindu-se un pasionat cercetător al trecerii prin lume a poetului. La rândul ei, prof. Ana Hinescu face o incursiune prin lucrările monografice închinate poetului, începând cu acea resurecție a lui Ion Dodu Bălan a anilor 1980, iar prof.

Ioan Popa se oprește la aprecierea lui Aron Cotruș față de Mihai Eminescu căruia, la 50 de ani de la trecerea în neființă, în 1939, îi dedică poemul Eminescu, care și acum, în șirul manifestărilor eminesciene se bucură de aceeași frumoasă apreciere.

De menționat participarea primarilor din comunele învecinate, Vasile Pușcă de la Valea Lungă, Ilie Neamțu de la Cenade, Livia Muntean, viceprimar de la Roșia de Secaș, ca și a unor personalități ale culturii și cercurilor învecinate

A

La încheierea Adunării Generale de la Dumbrăveni (câțiva dintre participanți)

ale Astrei: familia prof. Mihai Buia de la Sâncel, familia Gheorghe și Maria Zereș de la Pănade, înv. Eugenia Popa și scriitorul Ioan Brad de la Alba Iulia, prof. Ioan Pop de la Blaj, cadrele didactice și elevi ai școlii din localitate.

Doamna primar Lenuța Aldea a lansat încă de acum, cu multă căldură, invitația la sărbătoarea Fiii satului ce va avea loc în vara acestui an.

La Dumbrăveni, președintele înv. Ioan Irimie, cam timid la început, pesemne impresionat de o asistență atât de bogată, stăpân și sigur pe sine mai apoi, a reușit să pună în evidență activitatea despărțământului local, cu oameni și fapte ce-au scos din amorțire viața spirituală a orașului și a așezărilor din jur, fără a uita să sublinieze ajutorul nemijlocit al neostenitei președinte a despărțământului de la Blaj, d-na Silvia Pop. Acestora li s-a adăugat activitatea literară a prof. Nicolae Suciu prin cărțile publicate, ca și a altor forțe culturale dinăuntru și din afara orașului, prin revista Dumbrăveniul Cultural, precum prof. Lucia Szombati, prof. univ. Ioan Marcoș, prof. Elena Deac (noua președintă a despărțământului) și ale multor altora. O notă distinctă, de o ținută înaltă și elegantă, în cadrul momentului artistic ce a urmat, au avut-o grupul vocal feminin de la Ernea, cel al profesoarelor și elevelor din oraș, recunoscute și apreciate nu doar de cei ai locului, ci și extra muros, cum ar fi zis latinul. Ne-a încântat mai apoi, cu repertoriul său popular-patriotic, cunoscutul interpret de muzică populară Mircea Marcoș.

Prezent la ambele manifestări, președintele Astrei, Dumitru Acu, a avut cuvinte elogioase la adresa lor, dar a ținut să traseze și unele direcții către care ar trebui orientată activitatea în viitor, apreciind ca bună strădania și realizările colectivului de conducere și a despărțământului în general.

Manifestările s-au încheiat cu câte o agapă astristă, loc și prilej de mai bună cunoaștere, de mai mare apropiere, de comunicare de la suflet la suflet.

Sub același spirit astrist revigorant și tonifiant.

Ioan POPA

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

41

ADUNAREA GENERALĂ ANUALĂ A DESPĂRŢĂMÂNTULUI ASTRA „TIMOTEI CIPARIU” – DUMBRĂVENI. SPIRITUL „ASTREI” MEREU VIU ÎN INIMILE ROMÂNILOR n grup numeros al Despărțământului ASTRA „Timotei Cipariu” din Blaj format din prof. Silvia Pop- președinte împreună cu soțul, Ioan Pop; prof.

Ana Hinescu – vicepreședinte; familia scriitorului Ioan și Pușa Popa, Alba Iulia; poet Ioan Rațiu și înv. Maria Zereș, Cerc Astra Pănade; ing. Ioan Mihălțan – foto; Aurel Roman-jurnalist; scriitor Ioan Brad din Alba Iulia; fam. prof.

Buia, Cerc Astra Sâncel și fam. Bărbat Ioan – Blaj; au făcut deplasarea la Dumbrăveni, jud. Sibiu, unde au luat parte la Adunarea generală a ASTREI din localitate, a cărei activitate se leagă strâns de cea a, astriștilor din Blaj.

ASTRA Blaj s-a implicat de multe ori în activitatea astriștilor din Dumbrăveni, susținându-i și ajutându-i în activitatea lor, având grijă ca la toate activitățile Despărțământului să-i invite pe principali factori în funcție, în frunte cu președintele lor înv. Ioan Irimie, avându-l mereu aproape pe scriitorul Nicolae Suciu la acțiunile întreprinse (evocări, simpozioane, aniversări, întâlniri cu personalități deosebite, serbări etc.) toate având menirea de emancipare a poporului român.

De la început vreau să remarc seriozitatea și felul de abordare a tuturor activităților Astrei Dumbrăveni, ce s-au desfășurat în anul 2016, care au fost prezentate în amănunt de președintele Desp. ASTRA „Timotei Cipariu Dumbrăveni, d-l învățător Irimie Ioan. Pe lângă numeroasa delegație a Blajului, au fost prezente mai multe personalități în frunte cu prof. univ. dr. Dumitru ACU, președintele ASOCIAȚIUNI ASTRA, venit special de la Sibiu însoțit de vicepreședintele asociațiuni d-l prof. univ. dr.

Dumitru Borțan, care au ținut în mod special să participe la această întrunire, ținând cont că după prezentarea activități Astrei pe anul 2016 cu tot palierul de activități s-a trecut și la alegerea noi conduceri a Despărțământului, din motive obiective ținând cont de vârsta domnului Irimie Ioan.

Cum era firesc s-a început cu intonarea Imnului României, a Imnului Astrei și apoi un TE-DEUM, susținut de doi preoți: Ion Ploscaru, ortodox și Solomon Costea, greco-catolic.

Am remarcat interesul celor prezenți înscriși la cuvânt, atât a astriștilor locali dar și a celor invitați din afară.

Din lipsă de spațiu nu pot să redau discursul fiecăruia, amintindu-i doar cu numele pe uni dintre ei: prof. univ. Ioan Marcoș, prof. Nicolae Suciu, prof. Stafie Zamfir, prof. Lucia Sâmbotin, ing. Geta Irimie, fost primar al orașului etc. Am remarcat la toți vorbitori locali cuvintele elogioase adresate domnului înv. Ioan Irimie, cel care ani la rând a condus destinele Desp. ASTRA „T. Cipariu Dumbrăveni.

Dintre invitații care au luat cuvântul am reținut: prof. Silvia Pop, președinte a Desp. ASTRA „T. Cipariu” Blaj, care pe o paletă largă a vorbit despre Desp. D-veni, a cărui activitate o cunoaște foarte bine, felicită pe d-l Ioan Irimie pentru toată activitatea de până acum, promițându-i că o să-l invite la toate acțiunile Desp. Blaj care se vor desfășura în viitor. Prof. Ioan Popa, scriitor și folclorist de seamă a județului Alba, un om cu o bogată cultură, prieten al astriștilor din Dumbrăveni, și al domnului Irimie Ioan, personal cât și al d-lui scriitor Nicolae Suciu pe care-l apreciază foarte mult, dânsul având mai multe

U

intervenții, unele cu picanterii foarte gustate de cei prezenți, creând o atmosferă de apropiere și prietenie. Au mai luat cuvântul scriitorul Ioan Brad- Alba Iulia și d-l prof. D. Borțan, apreciind activitatea Despărțământului Dumbrăveni. Nu în ultimul rând a vorbit prof. univ. dr. Dumitru ACU, președintele Asociațiuni ASTRA care (așa cum îi stă bine unui conducător a tuturor astriștilor din țară) a trecut în revistă toată activitatea Desp.

ASTRA D-veni, apreciind în mod special tot ce a făcut personal înv. Ioan Irimie, prof. Nicolae Suciu dar și economistul Viorel Nistor- secretar financiar. Tot dânsul propune să se treacă la punctual doi al ordini de zi: alegerea noi conduceri a Desp. Astra D-veni. În urma propunerilor făcute s-a ales noua conducere format din: președinte onorific înv. Ioan Irimie; președinte executive prof, Deac Elena, vicepreședinte prof. Ioan Nicolae Suciu; secretar – ec. Marcoș Adriana; secretar financiar ec. Viorel Nistor; Comisia de cenzori: Nistor Elena, Andrei Cornelia, Sâmbotin Lucia, Sas Virgil, Pop Vasile, Coțofan Dumitru. Toți au fost votați în unanimitate. Prezentare de carte „Euro-groapa”, teatru, autor prof. Nicolae Suciu. Într-o expunere largă cu multe amănunte prof. univ. Ioan Marcoș a reținut atenția tuturor participanților, care l-au urmărit cu viu interes. La urmă a vorbit scriitorul Nicolae Suciu. În final mult așteptatul program artistic susținut de soliști de excepție, din care am remarcat pe Emilia Muntean, Coralia Costea, Cristina Ciotloș, grupul folcloric din satul Ernea și nu în ultimul rând pe Marcoș Mircea, un solist vocal de excepție și violonist cu un repertoriu bogat ce ne-a trimis la vremuri trecute, cu unele dintre interpretări: „Ne-ntoarcem azi biruitori”; „Din Poiana Vadului” de Nicodim Ganea și altele. Felicitări tuturor solistelor de muzică populară pentru strădania reușită în ai înveseli pe toți.

Am trăit la Dumbrăveni clipe emoționante, care în final ne face să apreciem că aici Desp. ASTRA „Timotei Cipariu” din D-veni e pe un făgaș bun, plin de perspective pozitive. Felicitări tuturor pentru această întâlnire astristă, reușită din toate punctele de vedere.

Aurel ROMAN, Foto: Ioan MIHĂLŢAN

42

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

ARC PESTE TIMP – 50 ANI (1966-2016). ZILELE ŞCOLII – LICEUL TEHNOLOGIC „ŞTEFAN MANCIULEA” BLAJ ouă zile bătrânele Școli ale Blajului, începute în anul 1754, sub patronajul lui Petru Pavel Aron, au găzduit Zilele Școli, a școli care funcționează azi aici de 50 ani, Liceul Tehnologic „Ștefan Manciulea”. Aici au funcționat la început Școala de Obște, apoi Liceul „Sf. Ștefan cel Mare” care au dat țări generați de absolvenți eminenți, care au dus mai departe spiritul Blajului și cultura Școli Ardelene. De la înființarea sa, în 1966 Școala a funcționat sub mai multe denumiri: Liceul Agricol, Liceul Agroindustrial, Grupul Școlar „Ștefan Manciulea” iar din 2005 denumirea actuală cea de Liceul Tehnologic „Ștefan Manciulea”. În prima zi cea de joi, 15 decembrie 2016 s-au desfășurat activități cu elevi care au fost: Lansarea numărului I / 2016 a revistei școlare, coordonator prof. Breazu Ioana, prof. Dancu Iulia; Moment literar: prof. Savonea Cristina, prof. Frățilă Cecilia, prof.

Dușa Emeșe, bibliotecar Arion Mărioara; Moment oratoric „Tinerii dezbat”: prof. Coman Marinela, prof. Șuteu Mariana, prof. Benchea Mihaela; Concurs de cultură generală „Cine știe stă în față”: prof.

Benicean Eugen, prof. Cătăuță Ștefănuț, prof. Fălădău Petronela, prof. Mărginean Ioana, prof. Goji Gyozo și „Cu viața mea apăr viața”: prof. Roșca Nicolae, prof. Stoia Claudiu, prof. Dulăcioiu Lucian și Tradiții și obiceiuri de Crăciun: prof. Nicoară Cornelia și clasa a XII-a C. Ziua de Vineri, 16 decembrie 2016 a fost rezervată invitaților, foști dascăli și absolvenți ai școli care au predat și absolvit aceste școli, După o primire călduroasă din partea gazdelor, oaspeți au ascultat un colaj de cântece tradiționale și colinzi susținut de interpreta Alexandra Băcilă, în spiritul Crăciunului care bate la ușă. Din partea gazdelor a fost adresat un cuvânt de salut de Prof. Ioan MARCU, Director al Liceului Tehnologic „Ștefan Manciulea” și un Cuvânt de bun-venit de Prof. Elena DRĂGAN, Director adjunct al Liceului, care au apreciat prezența numeroasă

D

a invitațiilor și mulțumirea lor, că dânșii nu au uitat Școala în care au predat sau au absolvit-o.

A urmat Simpozionul omagial „SEMICENTENARUL ÎNFIINȚĂRII LICEULUI AGRICOL BLAJ” susținut de cadrele didactice prof. Valerica Costea și prof. Valeria Cristina Tomotaș cu tema „Liceul Tehnologic Ștefan Manciulea–50 de ani de la înființare”, care fac o incursiune în viața școli de la înființare, amintind că aici în anul 1881 a fost înființată prima „Grădină botanică pe lângă o școală secundară” din țară de Alexandru Uleican, urmat de Alexandru Borza, ..., Octavian Codău; trec în revistă directori ai școli: Ioan Stănculea, Florea Virgil, Coțop Mihai, Mondoc Valentin, Pop Lucian, .. precum și mari profesori trecuți pe la catedră: Ioan Vultur; Teodor Seicean, Mihai Popinceanu, Duda Bronislav, Mihai Coțop, Silvia Pop, ... adevărate modele de slujire, trăire și înțelepciune. Tema: „Liceul Tehnologic Ștefan Manciulea – trecut și prezent” a fost prezentată de prof. Ioana Breazu și prof.

Emilia Comșa în care au fost arătate rezultatele, distincțiile obținute de elevi la diferite concursuri, olimpiade școlare, proiecte școlare în care au fost implicați, cu un trend ascendent spre performanță. Prof.

Elena Drăgan: „Domeniile și profilele Liceului Tehnologic Ștefan Manciulea de-a lungul timpului” descrie specialitățile de început ale școli: contabilitate, horticultură, protecția plantelor, agronomie, până la cele de azi care sunt: științe economice, servici și producție alimentară (bucătar, brutar, cofetar, ospătar), ecologie, ...orientate către piața munci în care tineri să fie încadrați. Prof. Olimpia Petraș în „Din experiența mea ca dascăl” aduce un elogiu profesorului, care este implicat și se dăruie total elevului, în a-i insuflua cunoștințe profesionale, al șlefui cu migală pentru că rezultatul munci lor se vede peste timp, iar satisfacția este supremă când vede ce oameni au ieșit din mâna lor. În cadrul Simpozionului, elevii au susținut prelegeri în care au adus un omagiu patronului spiritual

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

al școlii- profesorul Ștefan Manciulea, marilor dascăli ai Blajului, buni patrioți români care au dus mai departe spiritual Blajului precum și a dascălilor de azi cu aceiași menire de-ai învăța cât mai bine carte pe elevi: Raluca Ignat, clasa a XI-a B: „Ștefan Manciulea-cel mai blăjean dintre blăjeni”, profesor coordonator: Cristina Savonea; Maier Maria Emilia, clasa a IX-a A a prezentat tema: „Cu recunoștință, dascălului meu” profesor coordonator: Ioana Melania Mărginean iar Camelia Catalina, clasa a XII-a A „Școlile Blajului, izvor de înțelepciune” profesori coordonatori: Cristina Tomotaș, Valerica Costea.

Un cuvânt elogios adus școli, cu amintiri emoționante a rostit din partea invitaților – prof Silvia Pop, președinte ASTRA Blaj, profesoară al Școli în perioada 1968 -1992, care și la această vârstă este implicată activ în viața culturală a Blajului. Acordă Diplomă de excelență d-lui prof. Ioan Marcu și d-nei prof. dr. Cornelia Nicoară pentru implicarea lor în buna desfășurare a activități școlare și culturale a liceului.

Scriitorul Ioan Brad, Alba Iulia aduce un elogiu unui absolvent al Școli, ing. Ioan Suciu din Biia, mare latifundiar în Balta Brăilei unde lucrează peste 100 ha teren arabil și de asemenea acordă două premii în bani la două eleve: Catalina Camelia și Meragiu Ancuța, pentru rezultatele foarte bune la învățătură.

Conducerea Liceului acordă Diplomă Aniversare „50 ani de la înființarea Școli”, profesorilor: Bota Gheorghe, Avram Valeria, Rus Virgil Grigorie, Hațegan A., Ludușan Teodor, Silvia Pop, Ioan Pop, Sbârcea Aurelia, Șuta Rodica, Comșa Zoița, Șărătean Ioan, Codău Ana, Jeican Rodica, Mărginean Crina, Rațiu Vasile; foști elevi: Monica și Virgil Damian, Chirilă Ioan, ec. Ștef Gheorghe și Lidia, Păcurar Onuț, Herlea Dorin, Mărginean Simion, Aldea Lenuța, Andrași Mariana, Banța Dorina, Aldea Dan, Aldea Codruța, ing. Viorica și Relu Budașcă, ec. Părău

43

Gheorghe, Muntean Mihai, pr. Cîmpean Daniel, dr.

Dulău Gheorghe, Mărginean Marius, prof. Platon Ana, ... precum și foști elevi/ actuale cadre ale școli: Moldovan Odeta – secretar, Arion Mărioara – bibliotecar, Frățilă Cecilia – prof. l. franceză, Isailă Daniela – economist etc.

Momentul cultural – artistic a fost susținut de elevi liceului într-un spectacol de colinde, poezie dedicate spiritului Crăciunului precum și două scenete „Crăciun bolnav” în care este satirizată viața de azi, cu moravurile și năravurile ei iar singura cale spre vindecare este credința, Biserica, urmat de „Păstorii din Betlehem” în care este evocată vestea cea mare a veniri pe lume a lui Isus Hristos, într-o iesle la Betlehem, coordonat cu profesionalism de preot. prof. Ștefănuț Cătăuță. În final invitații au vizitat Expoziția de ornamente de Crăciun confecționate de elevi, profesori coordonatori: Anișoara Ciobanu, Drăgan Elena Nicoleta Ignat, Daniela Păcurar și Expoziția cu produse de panificație și patiserie, profesori coordonatori: Bocai Ofelia, Vulea Liliana, Crișan Cristina, Nicoară Cornelia unde au gustat din produsele expuse de elevi.

Această acțiune s-a desfășurat cu sprijinul mai multor sponsori, care au contribuit cu produse specific școli: SC „Corina COM”SRL Blaj; SC „Coroșanu” SRL Blaj; COOP Blaj; SCVV Blaj; Întregul program și proiect „Ziua școlii” a fost coordonat de Prof. Valerica COSTEA și Prof. Cristina TOMOTAȘ, care s-au implicat trup și suflet în realizarea lui, în mobilizarea colegilor, elevilor și invitaților, reușind astfel să realizeze un program bine gândit, structurat, diversificat care a dus la o reușită deplină, spre mulțumirea tuturora.

Felicitări!

Ioan MIHĂLŢAN

44

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

MANIFESTAREA CULTURAL-ARTISTICĂ „PORNI LUCEAFĂRUL...”

Î

n fiecare an Blajul, cunoscut sub denumirea eminesciană „Mica Romă”, cinstește memoria „poetului nepereche” Mihai Eminescu prin organizarea manifestării cultural-artistice „Porni Luceafărul...”, desfășurată sub auspiciile ASTREI. Datorită inițiativei doamnei prof. Silvia Pop, președinta Asociațiunii ASTRA, Despărțământul „Timotei Cipariu” Blaj, în data de 13 ianuarie a.c, a avut loc această manifestare omagială, având ca parteneri Primăria Municipiului Blaj, Colegiul Național „I. M. Clain” și Societatea de lectură „Radu Brateș”.

Manifestarea a debutat la ora 12.00 cu o depunere de coroane și jerbe de flori la Bustul poetului Mihai Eminescu din Piața 1848. A urmat un moment poetic susținut de elevi ai Școlilor Gimnaziale: „Petru Pavel Aron”, „Simion Bărnuțiu” și „Ioan Micu Moldovan” din Blaj. La ora 13.00, în fața Statuii lui Mihai Eminescu a avut loc un Te Deum oficiat de pr. ortodox Nicolae de la Roșia de Secaș. Momentele lirice susținute de membri ai Societății de lectură „Radu Brateș” și de elevi ai Cercului ASTRA de la Colegiul Național „I. M. Clain” Blaj au fost coordonate de doamnele prof. Claudia Oancea-Raica și prof. Carmen Simu.

Eleva Jessi Ciorcovean a recitat cu emoție poezia Dor de Eminescu, aparținând poetului Adrian Păunescu, Daria Simu a interpretat un fragment din Luceafărul, iar eleva Iszabella Pataky, poezia La steaua. Elevele din clasa a XI-a: Veronica Isailă, Ioana Barna, Cristiana Jeler și Bianca Avram au reușit să capteze atenția și să sensibilizeze publicul prin interpretarea melodică a creațiilor eminesciene Peste vârfuri și Lacul. La final, doamna prof. Silvia Pop a realizat o caldă evocare a geniului eminescian, amintind legătura tainică și profundă a poetului național cu spiritualitatea Blajului.

Adresăm calde mulțumiri și felicitări organizatorilor acestei manifestări, colaboratorilor și partenerilor, dar și tuturor celor prezenți: d-na viceprimar, prof. Livia Mureșan, director Ioan Tomoiagă, director adj.

Ioan Lațiu, prof. Ana Hinescu, vicepreședinte Astra, prof. Ion Pop, tuturor preoților, cadrelor didactice și elevilor care s-au implicat în realizarea acestei activități de suflet. prin care dorul de Eminescu a devenit o nevoie spirituală a fiecăruia dintre noi.

Prof. dr. Claudia OANCEA-RAICA

45

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE „OCROTIŢI DE EMINESCU”, EDIŢIA A-VII-A, BLAJ

D

in an în an acest grandios concurs care se desfășoară la Blaj, sub auspiciile Asociațiuni ASTRA, Despărțământul „Timotei Cipariu” Blaj, ia o amploare neverosimilă dacă ne gândim numai la numărul mare de participanți (140), care onorează cele două secțiuni: I- de Creație; II- de Recitare, de valoarea de necontestat a concurenților selecționați și nu în ultimul rând de atenția deosebită acordată de o serie de factori din municipiul Blaj, din județ și de implicarea directă a unor membri de marcă a Uniunii Scriitorilor din România, filialele: Alba-Hunedoara, Mureș, Cluj și Sibiu.

Important de remarcat numărul mare de județe din țară, și din afară care au ținut să-și trimită cei mai buni reprezentanți care au participat la acest valoros concurs și anume: Alba, Arad, Argeș, Brașov, Brăila, Bistrița-Năsăud, Cluj, Dâmbovița, Galați, Hunedoara, Iași, Mureș, Olt, Prahova, Sibiu, Suceava, Vâlcea, Vaslui, Teleorman, Maramureș, Republica Moldova și Anglia.

Colocviile literare susținute de mulți reprezentanți prezenți (n-o să-i amintesc pe toți) s-au numit: „MIHAI EMINESCU – OMUL DEPLIN AL CULTURI ROMÂNEȘTI”. Moderatorul principal al întregului Concurs a fost d-na prof. Silvia POP, președinte ASTRA Blaj, care după ce-a prezentat personalitățile importante aflate în sală: prof. univ. dr. Dumitru ACU, președinte Asociațiunea ASTRA; prof. univ. Dumitru BORȘAN – vicep. Asociațiunea ASTRA; prof. Livia MUREȘAN – viceprimar al mun. Blaj; scriitor Nicolae BĂCIUȚ, director al Direcției județene de Cultură Mureș, poet și scriitor Răzvan DUCAN – Târnăveni, prof. dr. Maria Daniela PĂNĂZAN, prof. dr. Claudia Oancea RAICA, prof Ana HINESCU, prof. dr. Anton RUS, prof. Carmen Simu, prof. Cristina TOMOTAȘ, prof.

Luminița AVRAM- Ploiești, prof. dr. Monica GROSU – Sebeș, prof. Valeria BILȚ – Tg. Lăpuș și alți. A urmat salutul trimis de d-l primar al mun. Blaj ec. Gheorghe Valentin ROTAR, prin reprezentanta dânsului prof. Livia MUREȘAN, viceprimar, care după urarea de bun-venit, adresează succes tuturor concurenților. În continuare d-na Silvia Pop anunță membri juriului la cele două secțiuni din Concurs: I. de Creație – scriitor Aurel PANTEA, președintele juriului, prof. univ. dr.

Ion BUZAȘI, prof. Silvia POP, prof. dr. Maria Daniela PĂNĂZAN, prof. dr. Claudia Oancea RAICA, prof.

Carmen SIMU – membri; II. de Recitare – scriitor Nicolae BĂCIUȚ – președintele juriului, scriitor Răzvan DUCAN, prof. Ana HINESCU – membri. Dintre personalitățile prezente care au luat cuvântul am reținut

aprecierile elogioase închinate celui care a devenit simbolul culturi românești, farul de lumină și călăuzitorul tinerilor de azi, care se inspiră din opera vastă a ilustrului lor înaintaș, Mihai EMINESCU. Concurenți pentru secțiunea CREAȚIE și-au trimis lucrările prin poștă, acesta fiind jurizate de juriul amintit mai sus, la Blaj fiind prezentă numai câștigătoarea MARELUI PREMIU, eleva IACOB Iulia Daria – Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, Cluj-Napoca, care ne-a citit câteva poezii din creația proprie. S-au acordat și două Premii Speciale ale juriului pentru: Câmpean Maria – Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul” Alba Iulia și Obedea Eduard – Brynteg School – Anglia.

S-a trecut la secțiunea RECITARE, unde președintele juriului scriitor Nicolae BĂCIUȚ a condus magistral întregul concurs, având în vedere numărul record de concurenți. Recitările au fost împărțite în două categorii de vârstă: de la clasa I-a până la clasa a VIII-a și elevi de liceu și studenți. Pe parcursul a patru ore am admirat talentul interpreților care s-au străduit cu toată ființa lor (și au reușit) să redea o parte din creațiile marelui poet Mihai EMINESCU, din care nu au lipsit: Luceafărul, Scrisoarea a-II-a, Scrisoarea a-III-a, Glosă, Seara pe deal, Epigoni, Ce-ți doresc eu ție dulce Românie, Cugetările sărmanului Dionis, Dorința, Rugăciune, Odă (în metru antic) și altele. Strădania lor a fost răsplătită cu ropote de aplauze de toți cei prezenți în sală.

Din numărul mare al concurenților (peste 60) am remarcat unele grupuri a unor localități, care au reținut atenția în mod deosebit. Aș începe cu cei de la Ploiești coordonați de prof. Luminița AVRAM și instruiți de d-l Gelu IONESCU de la Casa de Cultură „I. L. Caragiale”. Aici se observă mâna unor profesioniști, care au exploatat la maxim talentul unor tineri de mare valoare actoricească din care au ieșit în evidență cei doi câștigători ai Marele Premiu la RECITARE, SECȚIUNEA LICEU: Marian Dumitru și Denisa Pantazi. iar Marele Premiu la SECȚIUNEA PRIMAR SI GIMNAZIU, a fost acordat elevei Boca Andreea – Școala Gimnazială Cătina, jud. Cluj, un talent autentic în devenire. În apropierea lor ca valoare a fost Colegiul Național Militar „M. Viteazul” Alba Iulia, cu recitatori de excepție și o ținută impecabilă atât la fete cât și la băieți. Au mai ieșit în evidență grupul de recitatori din Sărmaș -Gară; grupul din Tg. Lăpuș; Colegiul Național „I.M. Clain” Blaj; Liceul Tehnologic „Ștefan Manciulea” Blaj; Școala gimnazială „Toma Cocișiu Blaj”.

Iată rezultatele finale la ambele secțiuni:

46

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

47

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017 I. Rezultatele la secțiunea CREAȚIE: A. Secțiunea Liceeni și studenți MARELE PREMIU Iacob Iulia Daria – Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, Cluj-Napoca PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI Câmpean Maria – Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul” Alba Iulia Obedea Eduard – Brynteg School – Anglia PREMIUL I Petcu Bogdan-Alexandru – Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca Moldovan Ioana Ilinca – Palatul Copiilor Bistrița Țîmpea Cosmin-Ionuț – Colegiul Național „Lucian Blaga” Sebeș Ștefănescu Cristian Emanuel – Universitatea București Cojocaru Bianca Alexandra – Casa de Cultură „I.L.Caragiale” Ploiești PREMIUL AL II-LEA Pantazi Denisa – Casa de Cultură „I.L.Caragiale” Ploiești Vintilă Ioana – Colegiul Național „I. M. Clain” Blaj Costea Mircea – Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul” Alba Iulia Herța Dănuț – Liceul Teoretic „Petru Rareș” Tg. Lăpuș PREMIUL AL III-LEA Popa Iosif-Alexandru – Liceul Teoretic „Gh. Lazăr” Avrig, jud. Sibiu Stoica Patricia – Casa de Cultură „I.L. Caragiale” Ploiești Mihai Livia – Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă” Brașov Boca Alexandru-Viorel – Liceul Teoretic Ocna Mureș Dorian Tudoran – Casa de Cultură „I.L. Caragiale” Ploiești Ferezan Nicolae Marius – Liceul Teoretic Dumbrăveni, jud. Sibiu MENȚIUNE Turcu Ionuț – Liceul Teoretic „Pavel Dan” Câmpia Turzii Goicea Tudor Andrei – Colegiul Național „Mihai Viteazul” Sf. Gheorghe Loredana Tatiana Covaci – Liceul Teoretic Ocna Mureș Gaspar Martin – Liceul Teoretic Ocna Mureș Gyib Elena – Liceul Teoretic Ocna Mureș B. Secțiunea Gimnaziu PREMIUL I Găinaru Sebastian – Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Galați Muntean Georgiana-Daniela – Colegiul Tehnic „A. T. Laurian” Agnita, jud. Sibiu

Nicula Marco – Colegiul Tehnic „A. T. Laurian” Agnita, jud. Sibiu PREMIUL AL II-LEA Mărgărit Maria Viviana – Școala Gimnazială „Nicolae Iorga” Ploiești Veleat Valentina-Georgiana – Colegiul Național „Nichita Stănescu” Ploiești PREMIUL AL III-LEA Timar Nicola – Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Năsăud MENȚIUNE Iordache Ioana Diana – Colegiul Național „Nichita Stănescu” Ploiești Șoavă Aura – Școala Gimnazială „Nicolae Iorga” Ploiești II. Rezultatele la secțiunea RECITARE DIN LIRICA EMINESCIANA A. SECȚIUNEA LICEU

Marele Premiu Grupul teatral Derris, Casa de Cultură „I. L. Caragiale” Ploiești (Denisa Pantazi, Marian Dumitru) Premiul I Andrei Șuba – Colegiul Național Militar „M. Viteazul” Alba Iulia Oana Vențel – Colegiul Național Militar „M. Viteazul” Alba Iulia Adelina Mirică – Casa de Cultură „I. L. Caragiale” Ploiești Valentin Cepoiu – Casa de Cultură „I. L. Caragiale” Ploiești Iszabella Pataky – Colegiul Național „I. M. Clain” Blaj, jud. Alba Giulia Blăjan- Liceul Teoretic „Samuil Micu” Sărmașu Răzvan Pop – Liceul Teoretic „P. Rareș” Tg. Lăpuș, jud.

Maramureș Premiul al II-lea Bugiță Izabela – Liceul Tehnologic „H. Coandă” Dej, jud. Cluj Andrei Corin Popescu – Casa de Cultură „I. L. Caragiale” Ploiești Cristina Geică – Colegiul Național Militar „M. Viteazul” Alba Iulia Ioachim Lihor – Colegiul Național Militar „M. Viteazul” Alba Iulia Andrei Gînța – Colegiul Național Militar „M. Viteazul” Alba Iulia Ilișca Coman – Colegiul Național Militar „M. Viteazul” Alba Iulia Anamaria Rusu – Liceul Tehnologic Nr. 1 Luduș, jud.

Mureș

48 Premiul al III-lea Țigănilă Răzvan – Col. Naț. Militar „M. Viteazul” Alba Iulia Victoria Filip – Liceul Teoretic „P. Rareș” Tg. Lăpuș, jud. Maramureș Petruț Ioana – Liceul Teoretic „P. Rareș” Tg. Lăpuș Alexandru Sima – Liceul Teoretic „P. Rareș” Tg. Lăpuș Elena Chiriță – Casa de Cultură „I. L. Caragiale” Ploiești Diana Tomoiagă – Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuși” Dej, jud. Cluj Alexandru Marin Mărginean – Liceul Tehnologic Nr. 1 Luduș, jud. Mureș B. SECȚIUNEA GIMNAZIU ȘI PRIMAR

Marele Premiu Boca Andreea – Școala Gimnazială Cătina, jud. Cluj Premiul I Lörinczi Francesca-Anamaria – Școala Gimnazială Nr. 13 Sibiu Fișer Rocsana Ana Maria – Școala Gimnazială Cătina, jud. Cluj Cenan Olivia – Liceul Teoretic „Samuil Micu” Sărmașu, jud. Mureș Vărzar Maria – Biblioteca Orășenească „Liviu Rusu” Sărmașu Premiul al II-lea Todea Emanuel – Școala Gimnazială „Toma Cocișiu” Blaj Roșca Bianca – Biblioteca Orășenească „Liviu Rusu” Sărmașu Simu Daria – Colegiul Național „I. M. Clain” Blaj, jud.

Alba Grupul teatral: Varga Maia, Gorgan Alexandra, Mujnoi Alex – Școala Gimnazială Sărmășel-Gară, jud. Mureș Premiul al III-lea Răuțu Andreea-Ioana – Școala Gimnazială „Toma Cocișiu” Blaj Muntean Georgiana-Daniela – Colegiul Tehnic „A. T. Laurian” Agnita, jud. Sibiu Stejar Radu – Colegiul Național „I. M. Clain” Blaj, jud.

Alba Cozma Ioan Casian – Liceul Tehnologic Nr. 1 Luduș, jud. Mureș Mențiune Nicula Marco – Colegiul Tehnic „A. T. Laurian” Agnita, jud. Sibiu

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

Comăndașu Soare Stephanie – Școala Gimnazială „Toma Cocișiu” Blaj Comăndașu Soare Elisabeth – Școala Gimnazială „Toma Cocișiu” Blaj La reușita acestui Concurs național au luat parte o serie de factori, pe lângă Despărțământul Blaj, Primăria și Consiliul Local Blaj; Consiliul Județean Alba; Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba, o serie de colaboratori (15 la număr); parteneri media: ziarul Unirea; Radio BLAJ; Radio Tg. Mureș; revista Astra Blăjană, Cuvântul Liber – Tg. Mureș etc. precum și o serie de sponsori în frunte cu dr. Mircea Frențiu; ing. Ilie Frățilă – primar com. Sâncel; ing. Vasile Pușcă – primar com. Valea Lungă; Ilea Dumitru – admin. SC Prenis SRL Blaj; Fleșer Ioan (Mugurel) admin. S.C. „AgroServ Com” SRL Blaj; scriitor Ioan Brad, vicepreședinte UAP Alba (cu o contribuție consistentă bănească); scriitor Ion Mărginean (cu cărți pentru premianți). Tânăra și talentata elevă Ioana Vintilă a interpretat în contextul evenimentului o melodie, pe versurile marelui Eminescu.

Lunile petrecute la Blaj în vara și toamna anului 1866, au influențat în mod decisiv biografia intelectuală a poetului Mihai Eminescu. Niciunul dintre scriitorii noștri, nici înainte, nici după el, nu-și însușise atât de profund și atât de personal „lecția Blajului” (citat din Scrierile d-lui Ion Buzași).

Aurel ROMAN, Foto: Ioan MIHĂLŢAN

49

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

UNIREA ÎN CUGET ŞI SIMŢIRE: 24 IANUARIE 1859 – MICA UNIRE, SĂRBĂTORITĂ LA – BIIA – COM. ŞONA ocuitorii satului Biia, au sărbătorit cu mult entuziasm „Unirea Principatelor Române” înfăptuită cu 158 de ani în urmă, când românii din Moldova și Țara Românească au „Sorbit Milcovul”, unindu-se într-un singur stat cu capitala la București, încununându-l ca domn pe col. Alexandru Ioan Cuza. Această mică unire, a fost și este de o însemnătate deosebită, ca urmare a acțiunilor pașoptiste de pe Câmpia Libertăți din Blaj, de la 1848, care a fost încununată după 59 de ani cu Marea Unire de la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia.

Satul Biia, localitate de frunte a județului nostru, nu a putut lăsa ca această sărbătoare a tuturor românilor să treacă neobservată (așa cum se întâmplă în multe localități) și printr-o mobilizare de excepție astriști în frunte cu președinta Cercului ASTRA „Ion Bianu”, prof. Suciu Maria, cu sprijinul fam. Pop Mărioara și Grigore, care este și vicepre-

L

ședintelui Cercului Astra, au mobilizat o serie de factori importanți de pe raza comunei și din afară (Blaj, Alba Iulia, Târnăveni) reușind să prezinte un program bine gândit (prin evocări, luări de cuvânt și program artistic).

Ceremonia evocatoare a început prin intonarea Imnului României, a Imnului Astrei și apoi un scurt TE-DEUM susținut de pr. gr.-catolic Viorel Comșa.

Despre importanța evenimentului au vorbit ing. Pop Grigore, prof. Silvia Pop – președinta Despărțământului ASTRA „T. Cipariu” Blaj, ing. Comșa Ioan – Blaj, Crișan Lucia – bibliotecară în com. Șona, ing. Florin Mărginean – primarul com. Șona, prof. Rovin Matei – director la Școala gimnazială Șona și pr. Viorel Comșa.

A urmat un frumos program artistic de cântece și recitări, susținut de elevi Școli gimnaziale din Biia, cu solista vocală Raluca Dulău și alți elevi, cu recitări, toate cu referire la Unirea de la 1859. Evoluția lor a fost urmărită cu viu interes de toți cei prezenți în sală. O prezență remarcabilă a fost a renumitei poete populare Ignat Eleonora „Nona”, care la vârsta venerabilă de 81 de ani ne-a încântat recitând patru creații proprii, toate închinate mărețului eveniment.

Nu putea lipsi rapsodul popular Gheorghe Zereș din satul Pănade, care după frumoasele recitări ne-a delectat cu cântece care l-au făcut renumit. Tot în acest context vreau să remarc în mod deosebit Corul Astrei Biia. Nu știu ca în întreg județul nostru și nu numai, ca un Cerc Astra să aibă propriul cor, Biia făcând excepție datorită în primul rând instructorului ing. Pop Grigore, care a fost întotdeauna ajutat îndeaproape de inimoasa Elena Bogdan, solista Raluca Dulău și nu în ultimul rând de preotul satului Feșteu Lucian. În încheierea frumosului eveniment interpretul instrumentist la orgă Adrian Zudor, a cântat „ HORA UNIRI”, însuflețind pe toți cei din sală, care s-au ridicat și s-au prins într-o mare horă, cântând: Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inimă română ..................

A fost o sărbătoare reușită la care si-au adus aportul prin aranjament muzical și sunet Laurențiu Zudor, prezentator Pop Grigore iar pentru ca această sărbătoare să aibă o rezonanță cât mai mare, a fost prezentă televiziunea TV AS din Târnăveni, cu vrednici ei reporteri.

Felicităm acțiunea locuitorilor din satul Biia, care au omagiat strădania vrednicilor înaintași, făuritorii „Micii Uniri” de la 1859.

Aurel ROMAN, Foto: Ioan MIHĂLŢAN

50

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

ADUNAREA GENERALĂ ANUALĂ A DESPĂRŢĂMÂNTUL NĂSĂUD ASTRA Casa de Cultură și Primăria orașului, 11 februarie 2017 e știe că Asociațiunea ASTRA nu are buget de la Statul român, (așa cum au astăzi societățile culturale etnice din România), pentru a dezvolta acțiuni educative potrivite zilelor noastre. De aceea, ca asociație culturală de voluntari, susținută doar de ei înșiși (printr-o cotizație modică de doar 20lei/an), susținută și de oameni generoși cărora le pasă de bunul mers al lucrurilor în țară, în numele celor 144 de participanți la Adunarea generală anuală a ASTREI NĂSĂUDENE, conducerea acesteia aduce mulțumiri tuturor celor care s-au implicat și au susținut demersurile noastre în reușita acestei adunări. Ne referim la Primarul Mircea Romocea, foarte atent la trebuințele astriștilor din despărțământ prezenți la adunare și a oaspeților care ne-au onorat cu această ocazie; la D-nul Emil Iugan care, pe cont propriu a adus să conferențieze la Năsăud, pe prof. univ. dr Cornel Bucur – fost director al Muzeului ASTRA din Sibiu peste 45 de ani, D-nul Iugan fiind atent și la alte trebuințe ale ASTREI noastre; la D-nul dir. ing. dipl. Dorel Sima – oportun și generos ca-ntotdeauna; la prea cucernicul preot protopop Ioan Dâmbu, la familia Radu și Tonia Marțian; la D-nul Viorel Nașcu, d-na Elena Gliga, d-nul Gavrilă Salvan ș.a. cărora le mulțumim cu multă căldură și recunoștință. Mulțumiri generoase se cuvin celor care au organizat cu această ocazie, expozițiile: de pictură – Nechita Bumbu, Nepos; expoziția foto, cuprinzând activitățile astriștilor din anul 2016 – Ovidiu Maghiar și expoziția etnografică – George Nechiti, Feldru. Celor care au făcut parte din comisiile de lucru ale Adunării, făcându-i pe oaspeți să se bucure de această zi: a) Comisia ce a consemnat prezența la Adunare – Leon Catarig, Rebrișoara, Gicu Andriescu, Năsăud; b) Comisia de Înscrieri de noi membri, încasări de cotizații și donații – ing. Mihai și Ioana Cucoș, Năsăud; c) Comisia de distribuire a revistei „Astra Năsăudeană” nr. 8 și organizarea Tombolei – familia ing. Viorica și Ștefan Ghioc; d) Comisia pentru asistența tehnică: Dana Someșan, Silviu Rus, Gabi Onul; e) Comisia de organizare a spectacolului pentru delegați și oaspeți: Liviuța Istrate, Florin Persecă, Ioan Nistor (sonorizări), cu participarea artiștilor Viorica Hojda – Șanț, Cornelia Horobeț – Bistrița, Alina Ceuca – Salva și a ansamblului „Năsăudeanca”, cu un repertoriu numai de romanțe pe versuri de Coșbuc și Eminescu. La fluier și muzicuță a cântat Cătuna Viorica din Ilva Mare. Momente poetice – prof. Ana Vaida (Năsăud). Mulțumim Corului „Laudațio” pentru intonarea Imnului ASTREI. Mulțumim domnilor Șt Ghioc și Gicu Andriescu care și-au folosit și automobilele proprii în reușita Adunării.. Mulțumiri binemeritate se cuvin celor care, prezenți la Adunare, ne-au transmis mesaje deosebit de încurajatoare: subprefectul Terente Ciui, vicepreședintele Vasile Puica, vicepreședintele Ioan Țintean, directorul Bibl. Jud. Ioan Pintea, Areta Moșu – președintele ASTREI Iași, conf. dr. Denisa Manea – UBB, filiala Năsăud, Elena Câmpan – membru USR și președinte al Societății Scriitorilor bistrițeni, oferindu-ne cele mai recente volume editate, Menuț Maximinian – membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, director la ziarul „Răsunetul”, col Vasile Măgerușan – președinte al Societății „Cultul Eroilor” BN, oferind și o plachetă de onoare, col Ioan Cârcu – președinte VRR Cluj-Napoca, Dr Vasile Tutula – vicepreședinte VRR, Dr. Alexandru Rotaru (Facultatea de Medicină Cluj-Napoca), Mircea

S

Calu – președintele Societății Filatelice BN, oferind și o documentație superbă despre „Astra în filatelie”, Drd Iuliu Marius Morariu, din partea tineretului astrist; poeta Rodica Fercana (Bistrița), Mihai Beltag – ASTRA bârgăoană (Josenii Bârgăului); Floarea Pleș – președinta ASTREI oraș Năsăud, care propune ca Asociațiunea ASTRA să aibă un departament de tineret la nivel central, responsabil cu organizarea tineretului la nivel de țară; dorește ca ASTRA Năsăud să aibe pagină de web pentru comunicare pe internet; va propune administrației locale realizarea a trei panouri pentru cele trei intrări în oraș cu următorul text: NĂSĂUD – ORAȘUL ACADEMICIENILOR. Au mai trimis mesaje pe internet Despărțămintele Brașov-Săcele – Liviu Dârjan, Brașov-Codlea – Mircea Dragoș, Florești, Basarabia – Zinaida Mandalac, Tg Lăpuș – dr. Valeria Bilț, Alba Iulia – președinta Maria Cioica, Sf. Gheorghe – dr. Luminița Cornea, Chișinău – familia Val Butnaru (Basarabia), Gherla – pr. Ioan Morar, Dej – ec. Radu Gavrilă, Bistrița: Dr Cornelia Vlașin și dr Adrian Onofreiu (Arhivele Statului), Dr Teodor Ardelean – Baia Mare, Marius Iuliu Morariu – Blaj și Sebeș Alba, Ioan Lazăr – „Răsunetul”, Alexandru Câțcăoan – Casa de Cultură a Sindicatelor Bistrița, Luiza Iliescu, Ioan Neagoș (Bistrița); Nadia Urian – ASTRA Cristeștii Ciceului.. Mulțumiri și felicitări am primit din partea primarului Mircea Romocea și a președintelui Asociațiunii ASTRA – prof. univ. dr. Dumitru Acu – Univ. „L. Blaga” Sibiu.

Mulțumiri și felicitări se aduc celor care s-au înscris sau reînscris în ASTRA și și-au achitat COTIZAȚIA ANUALĂ: În Cercul ASTRA Năsăud: conf. dr. Kovacs Liciniu Alexandru – UBB Cluj-Napoca, Felicia Herța – asistent șef, Cincea Luminița Floarea – economist, Ilovan Anamaria – economist, prof.

Simona Ingrid Galasiu (Cluj-Napoca), Moldovan Ravecuța Mariana – asist. medical, Berki Emese – medic, șef secție; Ceuca Login Ioan – preot gr-cat.; Ceuca Maria – asist. medical; în Cercul ASTRA Romuli: prof. Elena Bulz, Hornaru Giorgiana – elevă, Hornaru Alexandru – elev, Călian Gavril-Cătălin – mecanic, Gabriela Herța – prof.; În Cercul ASTRA bârgăoană: Mihai Beltag, Adrian Mănarcă, Iorgu Haidău, George Mureșan, Pavel Știrbu; prof. Puica Vasile – Telciu (vicepreședinte CJ BN); Cătuna Viorica – Ilva Mare; familia Daroși Rodica și Mircea – Nepos; familia Ioan și Aurica Someșan – Posmuș, Lenuța Târlișan – Rebra, Dr. Alexandru Bar – Bistrița; Unii astriști au făcut și DONAȚII: Rotar Alexandru și Ingrid Simona Galasiu – Cluj-Napoca, Cătuna Viorica – Ilva Mare, Rodica Fercana și Dr. Al. Bar – Bistrița, Mariana Dâmbu și Ioan Seni – Năsăud.

Pentru că pe unii îi deranjează astfel de împliniri și ne tratează cu nedreptate le amintim că numai în pomul cu roade se aruncă cu șteapuri și bolovani (așa-i la unii români, mai ales la cei ipocriți și răutăcioși, care, în loc de recunoștință și respect, promovează defăimarea, ponegrirea, disprețul..). Îi iertăm și-i asigurăm că rămânem pe mai departe voluntari astriști și-i îndemnăm să fie mai buni decât noi, dacă pot! Pricepem și noi că răul se extinde acolo unde cei buni (ca ei), nu fac mai nimic.

Felicităm pe Cristina Olteanu, reporter corespondent la „Răsunetul” BN, pentru elegantul articol scris la adresa ASTREI năsăudene, cu ocazia Adunării generale anuale.

Ioan SENI

51

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

BALUL „ASTREI’’ LA BLAJ

P

rintre multiplele acțiuni întreprinse de ASTRA Blaj (nu le înșir acum), iată că periodic (an de an), Asociațiunea se gândește și la momentele de adevărată fericire, chiar dacă acestea sunt fugare și trec cu o viteză amețitoare, având grijă ca la început de primăvară să se organizeze „Balul ASTREI’’ (care iată a devenit o tradiție), unde un număr mare de astriști și invitați se întâlnesc pentru a petrece o seară împreună spre bucuria tuturor.

A fost o seară foarte reușită, organizatorii îngrijindu-se de toate detaliile, începând cu programul artistic, consistent și variat, aici îmbinându-se muzica clasică, instrumentiști fiind Cvartetul de coarde de la Ansamblul „Augustin Bena’’ din Alba Iulia, condus de dirijorul Liviu Cernat și muzică populară cu o solistă mult apreciată prof. Alexandra Băcilă (câștigătoare a Marelui premiu „Strugurele de Aur’’ – Jidvei, 2014), cunoscută nu numai în județ dar și cu multe apariții la diferite posturi de televiziune din țară. A urmat o frumoasă și inedită Paradă de Modă. Modelele au avut trei apariții, fiind încadrate de muzica populară și muzică de dans, toate sub aranjamentul musical a d-lui Zudor Laurențiu, care a asigurat și sunetul, iar apoi pe tot parcursul serii a

fost și un prezentator de excepție. Revenind la parade de modă, coordonator general al acestui frumos moment a fost lector univ. dr.

Dumitru Aurel, artist vizual care s-a îngrijit ca din nou să invite personalități remarcabile de la Facultatea de Arte Vizuale Oradea, Direcția de studiul artei decorative și modă. Design vestimentar cu două colecții: I – Colecția toamnă/iarnă, 2016/2017 „Romantic goth’’, creatoare Cristina Bolha, prof. coordonatori Olimpia Urdea și Mihaela Tatulescu; II – Colecția „Experiment’’, colecție a studentelor din ani I și II., prof. coordonatori Corina Andor, Corina Baciu, Mihaela Tatulescu, Olimpia Urdea, fiind prezentă cu această colecție Mariana Lup, student an II. Toate modelele care s-au perindat în fața celor prezenți au fost eleve de la liceele din Blaj, majoritatea de la Colegiu Național I.M. Clain: Adrana Rus, Lidia Spătăceanu, Elena Velicea, Jesica Cosma, Antonia Muntean, Ofelia Odveremean, Sonia Moșneag, Ana Maria Ioica și Roxana Zgaibă – student la Univ. „1 Decembrie ‘‘ din Alba Iulia.

După spectacolele arătate mai sus, toată lumea a fost invitată la dans, urmând moment de o totală relaxare și veselie. Ca și în alți ani s-a remarcat ca virtuoși dansatori: medic

52

veterinar Iga Gabriel cu soția, doi dansatori de excepție, doamna cu reale aptitudini de balerină; dr.

Mircea Frențiu cu soția care pe lângă calitățile profesionale de excepție, știu să îmbine utilul cu frumosul; ing. Ilea Dumitru cu soția, care din nou ne-a convins că sunt buni dansatori; ne-a mai încântat prin prestanța lor fam. dr.ec. Radu Gavrilă, reprezentanți Astrei Dej; soții Lațiu, ambii profesori la Lic. Tehnologic „T. Cipariu’’ foarte buni dansatori; dr. Dulău Gheorghe cu soția, care are grație în dans cu totul aparte și mulți alți...

Amfitrioana Balului a fost neobosita prof. Silvia Pop, președinta Desp, ASTRA Blaj, care foarte inspirată a fost, când de la început a prezentat succint pe fiecare participant la Bal, oprindu-se cu aprecieri mai consistente la personalitățile deosebite care au fost prezente. Aș începe cu d-l ec. Gheorghe Valentin Rotar, primarul municipiului împreună cu distinsa lui soție. Încă odată s-a dovedit că edilul șef al municipiului are o popularitate remarcabilă în rândul blăjenilor, fiind mult aplaudat atunci când a fost prezentat. În imediata apropiere a d-lui primar a fost parlamentarul Blajului și a zonei celor două Târnave, d-l ing.

Claudiu Răcuci, care într-un timp atât de scurt de la alegeri a reușit să atragă asentimentul tuturor celor prezenți, și nu numai, ceea ce denotă o adeziune totală față de acest tânăr și promițător om politic, care ne reprezintă cu brio în Camera Deputaților a Parlamentului României.

Tot printre invitați de marcă prezenți a fost și cea a doamnei ec. Aurelia Popa, director Publicitate și acționar majoritar al ziarului „UNIREA” din Alba Iulia, însoțită de o frumoasă doamnă Maria Herțea, o apropiată de a dânsei și bune prietene. Nu o să pot să-i dau cu numele pe fiecare participant, numărul

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

fiind foarte mare, dar mă străduiesc să-I creionez pe cei pe care i-am reținut: dr. Frențiu Mircea cu soția; dr. Sava Ioan cu soția; dr. Balint Ionel cu soția; dr Dulău Gh. cu soția; ing. Nicolae Pușcă cu soția; prof.

Luminița Avram cu soțul din Ploiești; mai mulți primari cu soțiile, în frunte cu ing. Ilie Frățilă- primar Sâncel; mai mulți preoți cu soțiile în frunte cu pr.

Ovidiu Vintilă; scriitorul și folcloristul Ioan Popa cu soția; col (r) Ioan Brad cu soția; ing. Avram Gheorghe cu soția însoțit de o distinsă profesoară (Mariana Morar) din Baia Mare; Emil Rus cu soția; ec. Ciolan Vasile cu soția; ing. Ilea Dumitru cu soția; prof.

Comșa Călina cu soțul; ec. Roiban Iosif cu soția; ec.

Iga Gențiana cu soțul; prof. Ghiță Ioan și Romanța; Bărbat Jony cu soția; prof. Mărginean Ioan; ec. Cipariu Gabriela cu soțul; prof Sima Iustina și prof.

Despina Stanciu – ASTRA Aiud; prof. Tomotaș Cristina; prof. Valerica Costea; prof. Marcu Ioan cu soția; ing. Pop Grigore cu soția- socri deputatului Răcuci C.; ing. Ioan Mihălțan cu soția, o doamnă enigmatică cu mult șarm; ing. Comșa Ioan cu soția Viloria, o familie foarte agreabilă, cu un înalt nivel de cultură; prof. Cheșu Any, mult apreciată pentru prestațiile educative de excepție; ing. Sabău Nicolae cu soția – președ.

Fundația „Ion Sălcudean’’ –Biia; rapsodul Gh. Zereș cu soția din Pănade; omul de afaceri Balaș Florin cu soția; prof. dr. Dulău Alina cu soțul.

A fost o seară de neuitat, cei prezenți pășind cu încredere spre primăvara dătătoare de optimism și speranțe, care vor fi un imbold spre prosperitate.

Aurel ROMAN, Foto: Ioan MIHĂLŢAN

53

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

ASTRA ŞI TINERII PROIECTUL DE PARTENERIAT EDUCAŢIONAL „SĂ NE AMINTIM DE LUCEAFĂRUL POEZIEI ROMÂNEŞTI!”, LA ŞCOALA GIMNAZIALĂ „TOMA COCIŞIU” BLAJ

Î

n perioada 9-20 ianuarie 2017, la Școala Gimnazială „Toma Cocișiu” Blaj s-a desfășurat proiectul de parteneriat educațional „Să ne amintim de Luceafărul poeziei românești!”, în colaborare cu Asociațiunea ASTRA, Despărțământul „Timotei Cipariu” Blaj, președinte prof. Silvia Pop și cu Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj, director Simona Frâncu. Coordonatorii proiectului sunt: director adjunct prof. înv. primar Mirela Bălău, director prof. dr.

Alina-Maria Dulău, bibliotecar Viorica Muntean, prof. Silvia Pop, prof. Simona Frâncu.

Scopul activităților propuse în acest proiect a fost cunoașterea unor aspecte esențiale ale vieții și operei poetului Mihai Eminescu și ale popasului său la Blaj, precum și dezvoltarea expresivității și a simțului artistic al elevilor prin abordarea creației eminesciene. Programul artistic organizat în biblioteca școlii, de către profesoarele pentru învățământul primar Mirela Bălău, Felicia Ignat și Ana Oprean, împreună cu bibliotecara Viorica Muntean, s-a bucurat de prezența doamnei profesoare Natalia Comșa din Blaj, care a oferit elevilor din clasele a III-a A, I B și clasa pregătitoare A un moment special, prezentând aspecte interesante din copilăria poetului. Proiectul educațional dedicat lui Mihai Eminescu, la 167 de ani de la naștere, a cuprins numeroase activități ale elevilor, desfășurate sub îndrumarea cadrelor didactice ale școlii: Alina Dulău, Diana Istrate, Ana Marcu, Carmen

Prainer, Cornelia Barstan, Iulia Ciolan, Reka Dezso, Adela Corbean, Mihaiela Petru, Crina Frățilă, Rozina Mărginean, Susana Șuteu.

Proiectul educațional s-a derulat pe trei secțiuni.

Prima secțiune – A fost odată ca-n povești... – a inclus prezentarea de către elevi a unor informații importante cu privire la biografia, opera și popasul eminescian la Blaj, vizionarea unor prezentări PowerPoint, vizionarea expoziției de carte cu principalele opere ale lui Mihai Eminescu, texte scrise în limbile română, engleză, franceză, maghiară. În a doua secțiune, Mihai Eminescu văzut prin ochi de copil, s-au organizat concursuri pe grupe (careuri, completare de versuri, crearea unor cvintete, figuri de stil din creația eminesciană), realizarea unor desene și colaje inspirate de creațiile marelui poet, expoziție cu lucrările elevilor. Ultima secțiune – Eminescu mai aproape de noi – a presupus audierea unor poezii și cântece, recitarea unor poezii eminesciene, un maraton de recitare, un medalion literar – muzical. În această perioadă a anului, elevi și cadre didactice am avut parte de momente pline de spiritualitate, împărtășind ideile poetului însuși: Lumea toată-i trecătoare, / Oamenii se trec și mor.../ Numai poetul/ Ca păsări ce zboară/ Deasupra valurilor, / Trece peste nemărginirea timpului.

Prof. dr. Diana ISTRATE

54

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

REVISTA REVISTELOR ASTRA SABESIENSIS, NR.2. / 2016 ucrarea „ASTRA SABESIENSIS”, elaborată în mod magistral de un colectiv de redacție de excepție, ediție apărută în memoriam profesor universitar Nicolae Bocșan se află sub coordonarea Asociațiunii Transilvane pentru literatura română și cultura poporului român.. Despărțământul „Vasile Moga” – Sebeș, apărută în 2016 la editura ARGONAUT –Cluj-Napoca. Ediția de față cuprinde o multitudine de studii, toate la fel de pline de substanță, din care amintim câteva: - Iuliu Marius Morariu –Imaginea Primului Război Mondial reflectata în cântecele funebre din zona Năsăudului.

- Mircea- Gheorghe Abrudan – „Participarea mea în Primul Razboi Mondial”, „Jurnalul inedit” al sasului transilvănean Otto Folberth.

- Ionela Zaharia – „Cărțile de rugăciuni pentru soldați – vademecum spiritual și cultural în timpul Marelui Razboi.

- Lucian Turcu – „Biserica greco-catolică din Transilvania la sfârșitul Primului Razboi Mondial „, Preparativele Sinodului Electiv de la Blaj „ - Gabriela-Margareta Nisipeanu – „Implicațiile Primului Razboi Mondial asupra conflictului arabo-israelian „ Demne de menționat sunt și recenziile realizate pe aceeași temă, a Primului Razboi Mondial și implicațiile acestuia în viața transilvănenilor, bucovinenilor, basarabenilor și nu numai, toate la fel de importante prin elaborarea lor minuțioasă, din care amintim două: - Alexandru Bogdan Bud – Liviu Maior „Doi ani mai devreme”, „Ardeleni, bucovineni și basarabeni în război, 1914-1916, Cluj-Napoca, Ed. Școala Ardeleană, 2016 - Lucian Turcu- „General Henri Berthelot” – Memorii și corespondență (1916-41919), traducere din limba franceză de Mona Iosif, Buc. Ed. Militară, 2012.

Lucrarea „ASTRA SABESIENSIS” se deschide prin „Elogiul modestiei”, adus profesorului universitar dr. Nicolae Bocșan (1947-2016) de către prof.univ.dr. Rudolf Gräf de la marea universitate clujeană.

Acesta din urmă a fost prodecan și decan al Facultății de Istorie și Filosofie, prorector și rector al Univ. „Babeș-Bolyai”, căreia distinsul profesor, îi dedică, de altfel, întreaga sa viață.

Un elogiu la fel de emoționant îl aduce aceluiași eminent profesor și Drd. Mihai-Octavian Groza, președintele Despărțământului ASTRA –VASILE MOGA” –Sebeș, în art.: „Nicolae Bocșan (1947-2016): Istoric, profesor și prieten „.

Studiul care inaugurează lucrarea „ASTRA SABIENSIS” este intitulat „Chestiunea Epirului de Nord „o avanpremieră balcanică a Primului Razboi Mondial., semnată Emanuil Ineoan (Univ. din Cluj-Napoca). Studiul

L

care are și o anexă cartografică- Harta Epirului de Nord are ca punct de referință un fapt istoric deosebit de important.

- Protocolul semnat la 29 iulie 1913 la Conferința de la Londra a celor șase Mari Puteri și care prevedea statutul autonom pentru Albania.

Studiul cu care se continuă lucrarea „ASTRA SABESIENSIS” are ca titlu: 1915: Opinia publică și imaginea beligeranților în România Vechiului Regat „, realizat de Alina-Oana Șmigun, Univ. din București.

Articolul, deosebit de subtil, face referire la toate aspectele importante pe care opinia publică le-a îmbrăcat în ceea ce privește imaginea viitorilor inamici sau aliați; un singur exemplu concludent, menționăm din multele prezentate, : revista de satiră „Furnica”, ce surprinde într-o manieră comică evenimentele de pe front, marea retragere rusă sau prima utilizare a gazului toxic. În revista sebeșană urmează un titlu foarte sugestiv „Imaginea Primului Război Mondial reflectată în cântecele funebre din zona Năsăudului, autorul fiind Iuliu-Marius Morariu, Univ. „Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca. Se evidențiază creativitatea autorului plină de o sensibilitate patetică, precum și faptul că „literatura poporană este cea mai fidelă oglindă a însușirilor caracteristice ale unui popor”, citat pe care autorul îl alege ilustrativ din lucrarea „Bocete și descântece din Ținutul Năsăudului” de Gavril Bichigean și Ion Tomuța.

La fel de incitant este și titlul care urmează: „Reuniunea femeilor române din Sibiu în anii Primului Razboi Mondial, articol semnat de conf. dr. Valeria Soroștineanu – Univ. „Lucian Blaga”, Sibiu.

Ideea de bază de la care se pornește este înființarea acestei Reuniuni a Femeilor Române în 1881 la Sibiu, oraș considerat potrivit din mai multe motive: reședință a Mitropoliei Ortodoxe, sediul Asociațiunii Astra, dar și al celei mai mari bănci românești, Albina. „Participarea mea în Primul Război Mondial, jurnalul inedit al sasului transilvănean Otto Folberth – este titlul unui articol foarte interesant cu care se continuă pagina lucrării, articol realizat de dr. Mircea-Gheorghe Abrudan, Univ.” Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca.. Se evidențiază portretul celui care a fost Otto Folberth – istoric și om de cultură născut la Mediaș, un erudit care a studiat la marile universități ale lumii: Budapesta, Berlin, Heidelberg, Tübingen, Paris și Cluj, autor al lucrării „Lupta pentru limbă în Transilvania.”

Dr. Oana Hobor – Muzeul de Istorie al Univ. „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, ne prezintă în continuare pagini emoționante adunate sub titlul „Pe front și în spatele frontului”. Serviciul sanitar în Monarhia austro-ungară în timpul primului război mondial. Autoarea evidențiază fap-

55

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017 tul ca marea provocare pentru sistemul sanitar al acelor vremuri a constituit-o numărul mare de răniți, epidemiile frecvente, condițiile precare din spitalele militare și civile, lipsa instrumentarului sanitar performant.

Un titlu incitant la lectură este următorul: „Cărțile de lectură pentru soldați- vademecum spiritual și cultural în timpul Marelui Război.- dr. Ionela Zaharia, Univ. „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca.

Este subliniat rolul covârșitor al preotului, care îndeplinea simultan foarte multe misiuni pentru ridicarea moralului soldaților și încurajarea lor.

Prof.univ.dr. Ioan Bolovan de la universitatea clujeană „Babeș-Bolyai”, Academia Română, filiala Cluj-Napoca prezintă în articolul intitulat „Pierderile”, lui Ioan Slavici în timpul primului război mondial, momente inedite în legătură cu confiscarea manuscriselor lui Slavici, precum și demersurile repetate ale acestuia de a le recupera prin scrisori adresate primului ministru de atunci, Al. Marghiloman.

Următorul articol – „Participarea italiană la Marele Razboi receptată de românii transilvăneni „realizat de Andrei Păvălean are în prim plan intrarea Italiei în război, precum și zonele unde s-au desfășurat lupte grele pe frontul italian, cu mari pierderi umane suferite de italieni. „Biserica greco-catolică din Transilvania la finalul primului Razboi Mondial, Preparativele Sinodului Electiv de la Blaj este titlul semnat de asist. univ. dr. Lucian Turcu, Univ. „Babeș-Bolyai”. Punctul culminant îl reprezintă un eveniment deosebit de important din viața Bisericii greco-catolice transilvănene, și anume instituirea celui de-al patrulea mitropolit al Bisericii Unite Românești în persoana lui Vasile Suciu.

Revista se continuă cu „Dimensiunea violentă a revoluției transilvănene și bănățene de la finele Marelui Război, reflectata în memoria colectivă „, semnat Mihai-Octavian

Groza, Univ, „Babeș-Bolyai”, Cluj, pagini ce pun în prim plan manifestări violente populare manifestate ca un conflict al soldaților întorși de pe front cu cei pe care ii considerau vinovați de sacrificiul la care au fost supuși pentru o cauză străină lor.

Ultimele trei articole intitulate: „În sprijinul României Mari, Misiunile lui Mihail Guiu în Rusia și Ungaria (1818- 1820)” de Ionel Sigartău de la Univ. din Cluj; „Implicațiile Primului Război Mondial asupra conflictului arabo-israelian” de Gabriela-Margareta Nisipeanu, Univ. „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și „Investigând Primul Război Mondial din perspectiva unei anchete interbelice” de Andreea Dăncilă Ineoan, prezintă trei aspecte majore, după cum urmează: munca din umbră a serviciilor secrete românești în timpul războiului, situația și statutul Palestinei la începutul Primului Război Mondial, precum și implicarea în război a celor două părți și promisiunile Marilor Puteri, cu implicații majore asupra întregii lumi arabe. Iar cel de-al treilea studiu configurează statisticile care au înregistrat sacrificiile umane și materiale aduse de comunitățile românești în timpul războiului, având ca rezultat concret lucrarea de referință „Jertfele românilor din Ardeal, Banat, Crișana, Sătmar și Maramurăș, aduse în războiul mondial din anii 1914-1918”, apărută la editura ASTRA, Sibiu, 1923.

Toate cele 15 studii, precum și cele șase recenzii care alcătuiesc lucrarea „ASTRA SABESIENSIS” nr. 2/1916 aduc o contribuție monumentală la tot ceea ce s-a investigat de-a lungul timpului despre Primul Război Mondial, cu implicațiile lui majore asupra istoriei neamului românesc.

Prof. Ioana-Magdalena BARTOC Prof. Gabriela MĂRGINEAN

REVISTA „CREDINȚA STRĂBUNĂ”, DECEMBRIE 2016 apărut numărul 12 al revistei Credința străbună editată de Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba Iulia, pe luna decembrie 2016. În revistă se găsește Pastorala la Nașterea Domnului semnată de Înalt Preasfințitului Andrei, Arhiepiscop al Albei Iulia.

De asemenea, în revistă se găsesc articole referitoare la viața eparhiei: Popasuri duhovnicești la locurile sfinte; Concertul de colinde „Hristos se naște, slăviți-L!”, la Târnăveni; Elevii școlilor gimnaziale din Sighișoara au participat la o seară de colinde.

Sunt prezentate obiceiuri și tradiții populare în luna decembrie, colindatul fiind cea mai strălucită manifestare folclorică.

Domnului și Duminicile a XXIX-a, a XXXII-a și după Rusalii. În rubrica Varia se găsesc articole precum: Consilierea psihologică a pacientului cu boală cronică; Parohia ortodoxă română din Feldkrich (Austria) împlinește 10 ani de existență; Sfântul Ignatie al Antiohiei.

Revista cuprinde și Agenda pastoral-misionară a Înaltpreasfințitului Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, prezentată de Pr.Bogdan Avram, Secretar eparhial. În acest număr al Credinței străbune, cititorii mai pot găsi și alte articole și informații religioase și culturale din țară și din străinătate.

La rubrica permanentă "Glasul Evangheliei", dedicată tâlcuirii pericopelor evanghelice din duminici, părintele Iosif Zoica a pregătit meditații pentru Duminica dinaintea Botezului Domnului, Duminica după Botezul

Prof. Cristina SAVONEA

A

56

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

DACOROMANIA ondată în anul 1999 de Fundația „Alba Iulia 1918 pentru unitatea și integritatea Românieiˮ, revista DACOROMANIA, cu sprijinul editurii Altip din Alba Iulia, a lansat în 2016 un nou număr al revistei (82), având următoarea redacție: Ioan Străjan (director), Ion Mărgineanu (redactor-șef), Victor Făt și Ioan Popescu (secretari de redacție), Georgeta Ciobotă și Valentin Pașca (colegiul de redacție). Printre colaboratori se remarcă: Virginia Ardelean Niculescu, Alexandru Amititeloaie, Ioan și Maria Axenti, Maria Barbă, Anna Eva și Romulus Budura, Samson Bota, Ștefan Rus, Ioan Ranca, Paula Romanescu, Istina Sima, Maria Oargă Suchov, Ioan Scurtu, Vasile Șoimaru, Radu Theodoru, Grigore Toloacă, Petre Țurlea, Ștefan Urdă, Leonard Velcescu, Dragomir Vlonga, Leon Zăgrean, Iosif Zoica, Ion Smuncilă etc.

Revista are 80 de pagini în format A4, fiind o culegere de studii, documentare, fotografii semnate de: Dan Botiza, Daniela Valeria Cetean, Maria Cioica, Ion Coja, Felicia Colda, Simona Condurățeanu, Ioan Corneanu, Olimpia Cotan Prună, Zenovie Cârlugea, Lucilia Dinescu, Mircea Dogaru, Ilie Furduiu, Melania Forosigan, Eugen Goia, Constantin Gomboș, Simona Daniela Grigore, Marin Lungu, Constantin Marinescu, Ionela Simona Mircea, Zeno Millea, Anatol Munteanu, Areta Moșu, Natalia Nariță, Silviu Nistor, Cristina Ioana Nistor, Constantin Olariu, Paula Olșanschi, Nicolae Paraschivescu, Vlad Pohilă, Ioan Sabău Pop, Pantilimon Popovici, Georgeta Ciobotă, Daniela Ciută și mulți alți.

Ioan Galdea deschide paginile revistei cu articolul despre Armata și Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, urmând apoi poezii ale lui Adrian Păunescu –

F

Rugăciune pentru 1 Decembrie și Nu plânge, Maică Românie! – opere ce încadrează tematica revistei, alături de articolele lui Ioan Străjan despre Sfințirea Drapelului Tricolor la Viena și Sosirea armatei române la Alba Iulia. În completare, Aurel Sântimbrean ilustrează Imagini de la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, articolele perindându-se pe aceeași tematică: eroi, monumente dedicate evenimentelor istorice importante ale țării, religia geto-dacilor (Viorel Ungureanu), comunitatea evreilor din Alba Iulia (Marius Gedalia), Aurel Vlaicu – un Icar pe cerul românesc (Constantin Avădanei) etc.

Este menționată a 111-a Adunare Generală ASTRA de la Alba Iulia din 7-9 octombrie 2016, la care au participat 32 de Despărțăminte din țară și 14 Despărțăminte din Republica Moldova, din Serbia și Ucraina.

Se amintește, printre altele, că la 1 noiembrie 2016 s-au împlinit 417 ani de la intrarea triumfală a lui Mihai Viteazu în cetatea Alba Iulia (după victoria asupra lui Andrei Bathory, în bătălia de la Șelimbăr – 18/28 octombrie 1599). O altă dată marcantă este ziua de 13 octombrie 2016, când se împlinesc 537 de ani de la bătălia din Câmpul Pâinii (Șibot). Revista abundă de date istorice, evenimente, imagini, harți, articolele fiind temeinic documentate, interesante și elocvente.

Felicitări autorilor acestui volum pentru invitația la lectură, documentare și înțelegere a rostului și a rădăcinilor neamului românesc, a raporturilor sale cu influențele externe.

Mădălina FILIMON, clasa a XI-a Liceul Tehnologic „Timotei Cipariuˮ Blaj

57

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

REVISTA „IDEALURI”

R

eapariția revistei „Idealuri” a Colegiului Național „Inochentie Micu Clain” Blaj este un deziderat împlinit al echipei manageriale și reprezintă continuarea firească a unei tradiții școlare de care suntem mândri. Revista „Idealuri” s-a realizat în parteneriat cu Asociația de părinți „I. M. Clain”, Consiliul elevilor, administrația locală și Primăria Municipiului Blaj, fiind o activitate benefică atât pentru elevi, cât și pentru toți factorii implicați (școală, familie, comunitate).

Cred că prin această publicație se va face un nou pas spre abordarea interdisciplinară a procesului instructiv-educativ cu scopul de a fi mai aproape de IDEALUL educațional al școlii românești contemporane, care constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și în acumularea unui sistem de valori necesare pe tot parcursul vieții.

Revista se adresează, în egală măsură, cadrelor didactice și elevilor de la Colegiul Național „Inochentie Micu Clain”, care pot publica diverse materiale în funcție de centrul de interes, de performanțele obținute la anumite discipline și de propria viziunea artistică.

Printre obiectivele revistei se numără: promovarea imaginii școlii; formarea și dezvoltarea capacității de relaționare, de comunicare și lucru în echipă; stimularea creativității elevilor; dezvoltarea unor aptitudini și competențe lingvistice, tehnologice, civice, interpersonale, interculturale, sociale și artistice.

Am încrederea că această publicație va deveni o „oglindă” care să reflecte, în mod obiectiv, rezultatele muncii tuturor în vederea obținerii performanțelor școlare, exprimând nevoia fiecăruia de a se specializa și de a dobândi un grad mai mare de eficiență atât în cadrul activităților didactice, cât și în cele extracurriculare. În final, îmi exprim sprijinul față de colegiul de redacție, compus din cadre didactice inimoase și competente, dar și din elevi talentați, care prin valorifica-

rea muncii în echipă au creat un impact formativ optim, încurajând promovarea bunelor practici în educație.

Director Ioan TOMOIAGĂ ***

ncă de la început, doresc să salut apariția acestei reviste școlare, o necesitate pentru viața publicistică blăjeană. Constat cu satisfacție că, alături de contribuția profesorilor la editarea acestei publicații, entuziasmul elevilor Colegiului Național "Inochentie Micu Clain", care semnează în paginile revistei, este unul dătător de speranțe în ceea ce privește viitorul societății în care trăim și îmi doresc ca acesta să nu se stingă. Revista "Idealuri" poate fi spațiul perfect, în care fiecare elev al școlii să se regăsească, unde să își manifeste personalitatea creatoare, prin transpunerea în scris a pasiunilor și activităților specifice adolescenței. Exercițiul acesta, al responsabilității încă de la această vârstă, poate fi o excelentă trambulină spre ceea ce societatea noastră are nevoie: de "voci" care să se facă auzite și care să stea neclintite în ceea ce privește apărarea și susținerea valorilor unui mediu sănătos.

De asemenea, vreau să felicit și cadrele didactice care susțin acest proiect editorial și care dovedesc, într-o perioadă în care actul educativ nu se află la cel mai dorit nivel, că la Blaj există pasiune, dorință de a forma generații de excepție, că "profesorul model" trăiește cu adevărat, nu doar în cărțile de istorie. Prin lansarea revistei "Idealuri", asistăm la o reînnodare a tradiției școlilor blăjene, iar eu nu pot decât să le urez tuturor celor care se ocupă de editarea acestei publicații mult succes și, mai ales, cât mai multe apariții.

Î

Primarul Municipiului Blaj, Ec. Gheorghe Valentin ROTAR

58

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

RAPORTUL DE ACTIVITATE PE ANUL 2016 n anul 2016 Despărțământul Timotei Cipariu Blaj al Astrei a desfășurat o activitate bogată, manifestările cultural-artistice înscriindu-se în obiectivele fundamentale ale Asociațiunii.

Menționăm manifestările și acțiunile devenite tradiționale și proiectele urmărite în activitatea noastră pentru perioada următoare.

Î

IANUARIE 2016 13 ianuarie – Colocviile Literare Aron Cotruș, ediția a 16-a.

Organizatorii: Cercul Astra, Aron Cotruș-Cergăul Mare. Președinte prof. Ioan Mărginean, în colaborare cu Primăria comunei Cergău(Primar Lenuța Aldea) și a Scolii gimnaziale din Cergău, director prof. Claudia Rascovici.

15.01.2016 – Medalion literar artistic „Porni Luceafărul”, dedicat zilei de naștere a poetului național Mihai Eminescu și Zilei Culturii Naționale, manifestare realizată în colaborare cu Primăria municipiului Blaj, Biblioteca municipală, „Școala Ardeleană”, cu toate instituțiile de învățământ din Blaj. Coordonatorii manifestării au fost prof. dr. Claudia Oancea Raica, prof. Carmen Simu, părintele dr. Anton Rus, prof. Silvia Pop, prod.

Ana Hinescu, prof. viceprimar Livia Mureșan. Astriștii blăjeni au depus coroane de flori și au rostit cuvinte omagiale.

Locul desfășurării: la bustul în bronz din Piața 1848 la Statuia lui Eminescu, aflată pe Dealul Viilor. Astriștii blăjeni au depus coroane de flori și au rostit cuvinte omagiale.

15 ianuarie 2016 – Moment omagial „Luceafărul strălucește și la Biia”, ediția a 3-a.

Organizatorii: Asociația cultural Ioan Sălcudean, Coordonatori: Nicolae și Manuela Sabău; Cercul Astra „Ion Bianu” Biia: președinte prof. Maria Suciu, vicepreședinte inginer Grigore Pop. Manifestarea s-a bucurat de succes, organizatorii reușind sa mobilizeze un număr mare de elevi de la Școlile gimnaziale de la Șona și Biia care au prezentat un program de poezii și cântece care au pus în lumina interesul elevilor și al profesorilor pentru poezia eminesciană.

Locul: Biblioteca „Ioan Sălcudean” Biia.

24 ianuarie – Unirea Principatelor Române – manifestare omagială organizată în colaborare cu Biblioteca municipală „Școala Ardeleană”, Blaj și Muzeul de istorie „Augustin Bunea”, Blaj

Locul de desfășurare: Biblioteca „Școala Ardeleană” Blaj.

30 ianuarie – Festivalul național de poezie „Ocrotiți de Eminescu”, ediția a 16-a.

Organizatorii: Asociațiunea Astra, Despărțământul Timotei Cipariu, Blaj, Uniunea scriitorilor din România, Filialele Alba-Hunedoara, Mureș, Cluj; Primăria Municipiului Blaj, Consiliul Județean Alba, Biblioteca județeană „Lucian Blaga”, Alba Iulia.

Juriul concursului: poeți, critici și istorici literari: Aurel Pantea, Nicolae Băciuț, Valentin Marica, Lazăr Dariu, Ion Buzași, Răzvan Ducan, Daniela Pănăzan, Virgil Todeasă, Silvia Pop, Claudia Oancea Raica, Ana Hinescu. Au participat peste 100 de concurenți din județele: Alba, Argeș, Botoșani, Brașov, Brăila, Bistrița-Năsăud, Cluj, Dâmbovița, Galați, Hunedoara, Iași, Mureș, Maramureș, Prahova, Sibiu etc.

Laureaților l-I s-au acordat diplome și premii.

Locul: Centrul Cultural Iacob Mureșianu, Blaj

FEBRUARIE 2016 27.02.2016 – Colocviile de literatura „Timotei Cipariu”, ediția a 3-a.

Organizatori: Cercul Astra, Pănade, Președintă-Învățătoare Maria Zereș în colaborare cu Asociația Culturală „Frații Brad”. Astriștii din Pănade s-au bucurat de sprijinul Primăriei Sâncel, al domnului primar inginer Ilie Frățilă. Au participat astriști din Blaj cu mesaje de încurajare: Silvia și Ion Pop, Ana Hinescu, Ioan Popa, Eugenia Popa și alții.

MARTIE 2016 5 martie – sărbătoarea mărțișorului. Balul Astrei, Blaj, Ediția a 6-a.

Organizatorii: Asociațiunea Astra, Primăria Municipiului Blaj, Primar ec. Gheorghe V. Rotar, primarii din zona Blaj, Patronatul I.M.M. Blaj.

Locul: Restaurantul Târnavele, Blaj.

12 martie – Adunarea generală a Despărțământului Astra „Teodor Muică”, Sângiorgiu de Pădure, la Albești.

Organizatori: Primăria comunei Albești, Primar Gheorghe Șovrea, Despărțământul Astra, Sângiorgiu de Pădure, Președinta Prof. Emilia Feier.

Delegația Blajului a fost alcătuită din: Silvia Pop, Ana Hinescu, Ion Pop, Maria și Gheorghe Zereș.

Locul: Căminul Cultural al Comunei Albești.

59

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

APRILIE 2016 16 aprilie – Concursul de poezie și muzică religioasă „Credo”, ediția a 12-a; Expoziția „Icoane pe sticlă”, prof. dr. Ioana Raica.

Organizatorii: Astra, Despărțământul Blaj, Primăria Municipiului Blaj, Centrul de Cultură „Augustin Bena” Alba Iulia.

Locul: Centrul Cultural Iacob Mureșianu, Blaj

MAI 2016 6-7 mai – Festivalul internațional „Lucian Blaga”, ediția 2016.

Organizatorii: Poetul Ion Mărginean și Constantin Salapi, directorul festivalului. Au sprijinit manifestarea: Ion Dumitrel, Președintele C.J. Alba, Alexandru Dăncilă, primarul Municipiului Sebeș, academician Alexandru Surdu, vicepreședinte al Academie Române.

A participat la evenimentele Festivalului poeta Maria Daniela Pănăzan, Consilier Astra Blaj, care a evocat manifestările în paginile revistei „Astra blăjeană” (Numărul 2/2016).

Locul: Casa Memorială a poetului din Lancrăm, Centrul cultural Lucian Blaga, Sebeș.

7 mai – Concursul județean de matematică „Mircea Ganga”, ediția a 7-a.

Organizatorii: Colegiul Național I.M.Clain, Director prof. Ioan Tomoioagă, Director adjunct prof. Rodica Jeican; Catedra de matematica: Romanța și Ioan Ghiță, Cipariu Ciprian, Dana Stan.

Asociațiunea Astra a fost reprezentată prin prof. Silvia Pop și prof. Ana Hinescu Blaj Președintele juriului: Prof. Univ. Dr. Dumitru Acu Locul: Colegiul Național I.M.Clain Blaj.

8 mai – Balul Astra Biia, ediția a 2-a.

Organizatori: Cercul Astra Ion Bianu, Biia(Maria Suciu, Grigore Pop, Mărioara Pop).

Locul: sala de sport din Biia.

13-15 mai – Sărbătoarea Libertății Blaj: Simpozion aniversar, expoziție de carte, lansare de carte, moment de poezie.

Organizatorii: Primăria Blaj, Despărțământul Astra, Blaj, Biblioteca „Școala Ardeleană”, Școlile din Blaj.

Locul: Sala festivă a Primăriei Blaj și Sediul Astra Blaj 15 mai – Concursul de poezie patriotică „Noi suntem români”, ediția a 4-a.

Organizatori: Colegiul National Inochentie Micu Clain Blaj, Muzeul de istorie „Augustin Bunea”. Juriul: Prof. Rodica Jeican – director adjunct, Simona Frâncu,

director al Muzeului de istorie „Augustin Bena”, prof.

Silvia Pop, prof. dr. Claudia Oancea Raica, bibliotecară Maria Brad.

Locul: CDI, Colegiul Național” I.M.Clain” Blaj.

17 mai – Noaptea muzeelor la Blaj, ediția a 5-a.

Organizatorii: Primăria Blaj, Muzeul de istorie „Augustin Bunea”, Muzeul „Casa Mureșenilor” Brașov, Despărțământul Astra.

Locul: Muzeul de istorie „Augustin Bunea” Blaj

IUNIE 2016 26 iunie – Mihai Eminescu omagiat de Cercul Astra, Crăciunelul de jos. Lansare de carte „Eminescu și Blajul”, de Ion Buzași, ediția a 2-a; Program de muzică clasică cu tenorul liric dr. Ioan Chiciudean și soprana Alexia Trif. Cântă Ina Todoran, care încântă publicul cu un repertoriu legat de sat.

Organizatorii: Cercul Astra Crăciunelul de jos, Președinte prof. Gabriela Trif, Primăria Comunei Primar Lenuța Bubur. Onorează cu prezența Inspectorul școlar general prof. Marcela Dărămuș. Cronica evenimentelor a fost realizata de lector Univ. Marcela Ciortea-Universitatea „1 decembrie” Alba Iulia.

28 iunie – Nicolae Gastone a fost sărbătorit la Miercurea Sibiului, Lansarea volumului „Omagiu cărturarului Nicolae Gastone” a constituit prilej de întâlnire cu prieteni și colegi devotați: Ioan Popa, Eugenia Popa, Silvia și Ion Pop, Ioan Brad, Dumitru Acu, Dumitru Borțan și alții.

IULIE 2016 6 iulie – 50 de ani de la înființarea Liceului tehnologic „Timotei Cipariu” Blaj (1966-2016), lansarea volumului monografic, autor prof. Ioan Lațiu.

Organizator: Liceul Tehnologic „Timotei Cipariu Blaj” – Director Prof. Carol Badea, Director Adjunct Prof. Ioan Lațiu.

Locul: Sala de festivități „Ștefan Manciulea”.

AUGUST 2016 26-27 august – Colocviile literare „Vasile Aaron”, ediția 1, 2016.

Organizatori: Primăria Comunei Valea Lungă, Asociația Culturală „Vasile Aaron”, Glogoveț, Asociațiunea Astra, Despărțământul Blaj. Lansare de carte „Viața omului ca floarea câmpului”, Vasile Aaron. Reporta din vis, autori: Maria Liliana Popa și Ioan Nicolae Popa.

Volumul a fost prezentat de prof. univ. Dr. Ioan Buzași.

Locul: Glogoveț, Biserica Sf. Vasile Cel Mare, Preot paroh Liviu Aftenie.

60

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

28 august – Sărbătoarea ardelenească „Fiii satului Lunca”.

Organizatori: Primăria Valea Lunga-Primar Inginer Vasile Pușcă, Comunitatea satului Lunca, Bisericile surori, Preotul Nicolae Blaga și Preotul Calin Suciu. La manifestare au participat peste 350 de invitați, fii ai satului veniți din Canada, Austria, Germania, Italia cât și din toata țara, cum ne asigură Ioan Mihălțan care semnează cronica apărută în Astra Blăjană (nr.3/2016).

SEPTEMBRIE 2016 3-4 septembrie – Manifestarea „Fiii satului Biia”.

Organizatori: Asociația „Fiii satului Biia”, Asociația Culturală Ioan Sălcudean și Cercul Astra Ion Bianu, Biia Locul: Biblioteca „Ioan Sălcudean” și Sala de sport din Biia.

19 septembrie – Colocviile de literatură „Ion Agârbiceanu”, ediția a 15-a.

A impresionat puternic programul bogat: Evocarea literara, momentul poetic și musical susținut de elevii scolii gimnaziale Cenade și comunicările susținute de personalitățile invitate: prof. univ. Ion Buzași, prof. univ.

Mircea Popa, Mioara Pop, Ioan Basca și alții.

Organizatori: Cercul Astra, Ion Agârbiceanu Cenade, Președinte Prof. Livia Breaz, Primăria Comunei Cenade-Primar Ilie Neamțu, Școala Gimnaziala Ion Agârbiceanu-Director Prof. Ilie Blaga Au participat un număr important de castriști veniți din cercurile Astrei din Sâncel, Biia, Cergău, Cetatea de Balta, Crăciunelul de Jos, Roșia de Secaș, Alba Iulia, care au susținut intervenții bogate și cu referire la universul de creație al lui Ion Agârbiceanu – „Sfânt părinte al literaturii romane”. O stare de evlavie și de profunda comuniune s-a creat și a dominat întreaga acțiune care s-a încheiat cu o agapa astristă susținută de Primăria Comunei Cenade.

Locul: Căminul cultural al comunei Cenade

OCTOMBRIE 2016 7-9 octombrie – Adunarea generală Astra Alba Iulia: 150 de ani de la prima adunare generală Astra la Alba Iulia și 150 de ani de la popasul lui Eminescu în Transilvania.

Organizatori: Asociațiunea Astra-Președinte Prov.

Univ. Dr. Dumitru Acu, Despărțământul Eugen Hulea Alba Iulia, Președinte Prof. Maria Cioica, Consiliul Județean Alba, Academia Română-Președinte Acad. Ionel Valentin Vlad.

Locul: Universitatea 1 decembrie 1918, Alba Iulia, Colegiul Național H.C.C Alba Iulia și Casa de Cultură a Studenților Alba Iulia.

11 octombrie – Ziua Școlii Ardelene și Ziua Școlilor Blajului.

Organizatori: Primăria Blaj, Asociațiunea Astra Blaj, Biblioteca Școala Ardeleană.

Participă personalități și oameni de cultură: Ion Buzași, prof. univ. dr. părintele Anton Rus, lector univ.

Ciprian Ghișa, profesori și elevi blăjeni Locul: Biblioteca Municipala „Școala Ardeleană” Blaj 13 octombrie: Simpozion aniversar „Ștefan Manciulea” Organizatori: Conducerea liceului tehnologic „Ștefan Manciulea” director prof. Ioan Marcu, director adjunct Elena Drăgan, Cercul Astra „Ștefan Manciulea”: prof. dr. Cornelia Nicoară, prof. Cecilia Frățilă, Ioana Breaz, Cristina Savonea, Ionela Todea, Dana Isăilă și alții.

21 octombrie – Colocviile literare „Ion Bianu”, Valea Lungă.

Organizatori: Cercul Astra Valea Lungă-Președinte Prof. Călina Comșa, Primăria Comunei Valea Lunga, Primar inginer Vasile Pușcă, Școala Gimnazială „Ion Bianu”, directoare Călina Comșa.

Locul: Școala gimnazială „Ion Bianu”, Valea Lungă, Căminul cultural Valea Lungă 25 octombrie – Ziua Satului Pănade.

Organizatori: Cercul Astra Pănade-Maria Zereș și Gheorghe Zereș.

Astriștii s-au implicat în organizarea manifestării mobilizând comunitatea și cercurile Astra din Sâncel, Biia, Valea Lunga, Cergău, Crăciunel. Membrii cercului au organizat un grup folcloric care au susținut un program artistic impresionant, bucurându-se de prezenta unui număr mare de tineri pănăzeni.

Locul: Căminul cultural Pănade.

26 octombrie – Adunarea generală a Despărțământului Blaj la Sâncel.

Organizatori: Primăria comunei Sâncel, primar Inginer Ilie Frățilă, viceprimar Gheorghe Poșa, Cercul Astra Ion Pop Reteganu, președinte prof. Mihai Buia; Despărțământul Astra Blaj. Este prezent Prof. Univ. Dr. Dumitru Acu, moderatorul activității de la Sâncel. Au fost prezenți președinții despărțămintelor: Dumbrăveni-Ioan Irimie, Târnăveni-Ionel Covrig, Aiud-Despina Stanciu, Sebeș-Maria Postescu, Președinții cercurilor din Pănade, Cergău, Cenade, Valea Lungă, Biia,

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017 Mihalț. S-a lansat volumul Cartea revistei „Astra blajeană”-20 de ani, prezentat de prof dr. Daniela Pănăzan și dr. Claudia Oancea Raica.S-a acordat Diploma de merit și Premii colaboratorilor merituoși.

Locul: Căminul Cultural al comunei Sâncel.

29 octombrie – manifestare omagială „George Coșbuc – 150 de ani”, la Biia. Invitați de onoare: Nicolae Băciuț, Răzvan Ducan, Florin Mărginean, primarul comunei Șona, părintele paroh Lucian Feșteu, Silvia Pop, Cica Suciu, președinta cercului Astra Biia, Ana Hinescu, Calina Comșa Valea Lungă, Mihai Buia Sâncel.

Gazdele: Nicu și Emanuela Sabău.

Locul: Biblioteca Ioan Sălcudean Biia.

NOIEMBRIE 2016 2 noiembrie –Simpozion comemorativ în memoria lui Gheorghe Șincai – 200 ani.

Organizatori: Conducerea Colegiului Național I.M.Clain Blaj, director prof. director prof. Ioan Tomoioagă, director adjunct Prof. Rodica Jeican. La manifestare au participat: Viceprimar prof. Livia Mureșan, Simona Frâncu, prof. univ. dr. Ion Buzași, prof. Natalia Comșa, Silvia Pop-Președinte Astra Blaj, dr. Claudia Oancea Raica, prof. Iulia Tarco.

Locul: Sala festivă a Colegiului Național „I.M.Clain” Blaj.

3-6 noiembrie – Simpozionul Internațional „Românii din afara granițelor țării”, Iași-Bălți-Cernăuți.

Organizatori: Despărțământul Mihail Cogălniceanu Iași-Președinte Areta Moșu. Prezentă la manifestări, Luminița Cornea, președinta Despărțământului Astra Harghita Covasna, scrie cronica evenimentului Locul: Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași, Muzeul National al Unirii, Univ. din Cernăuți.

25 noiembrie – Blajul și Marea Unire, simpozion omagial Organizatori: Primăria Blaj, Asociațiunea Astra, Despărțământul Timotei Cipariu Blaj, Universitatea „Babeș-Bolyai” – Cluj Napoca, Facultatea de Teologie Greco-Catolică, departamentul Blaj, Muzeul de istorie „Augustin Bunea” BLAJ. Locul: Sala festivă Blaj a primăriei Blaj.

DECEMBRIE 2016 17-18 decembrie – Festivalul de colinde „O, ce veste minunată”, ediția a 17-a, Asociațiunea Astra, Despărțământul Timotei Cipariu Blaj, Primăria Blaj, Protopopiatul ortodox și Greco-catolic Blaj.

61 Organizatori: Primăria Municipiului Blaj, Despărțământul Astra, Protopopiatele surori.

Au rostit cuvânt de binecuvântare P.S. Episcop Greco-Catolic Claudiu Lucian Pop și Părintele Protopop Ortodox Ovidiu Nicolae Pop. Au incantat publicul grupurile de colindători ale cercurilor Astra din: Sâncel, Cricău, Sebeș, Cenade, Cornești (jud. Mureș), Panade, Mihalț, Ocna Mureș, Micăsasa, Valea Lungă, Roșia de Secaș, Cetatea de Baltă, Dumbrăveni, Cergăul Mare, Jidvei, Tiur.

Corul protopopiatului ortodox Blaj, coordonator Pr. Ioan Avram și Corul Facultății de Teologie Greco-Catolica Blaj, coordonator Petru Tutelea au dat un spor de frumusețe și speranța spectacolului Locul: Centrul Cultural Iacob Mureșianu Blaj.

Concluzie: Despărțământul Astra Blaj desfășoară o activitate bazata pe colaborare cu conducerea Asociațiunii Astra Sibiu cu toate despărțămintele: Iași, Năsăud, Sibiu, Aiud, Câmpeni, Abrud, Sebeș, Teiuș, Orăștie, Săcele, Brașov, Sângiorgiu de Pădure, Târnăveni.

Activitatea publicistica a fost susținută cu ajutorul sponsorilor: Primăria Blaj, S.C. Prenis Ilea Silvia, Compania Jidvei, Apidava, Victor Mateș.

Editarea, tipărirea și lansarea celor 4 ediții ale revistei „Astra blăjeană” a reușit să ridice calitatea materialelor și să oglindească bogat și obiectiv realizările noastre. Proiectele cultural au beneficiat de sprijin și susținere din partea multor instituții și ONG-uri printre care: Mitropolia Greco-Catolica Blaj, Facultatea de teologie Blaj, Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba Iulia, Centrul de cultură „Augustin Bena” Alba Iulia, Centrul de cultura Iacob Mureșianu Blaj.

Despărțământul nostru s-a bucurat de sprijin material și financiar din partea Primăriei Municipiului Blaj, al domnului primar Gheorghe V. Rotar, al primarilor din zona Blajului: Sâncel, Valea Lunga, Cenade, Crăciunel, Cergău.

Am beneficiat de o buna mediatizare a acțiunilor cultural, promovând în media locala proiecte ale instituțiilor noastre la posturile de radio locale și județene, cât și în presa scrisă: Unirea Alba Iulia (Aurel Roman), Cuvântul Liber Târgu-Mureș, Răsunetul de Bistrița.

Pentru toate proiectele cultural ale despărțământului au fost publicate după caz afișe, programe, pliante, diploma. Realizările se datorează membrilor Astrei, oameni cu dragoste de cultura, animate de aspirații nobile, slujind idealul de solidaritate a romanilor de pretutindeni, datorie nobila de la înființare a spiritului astrist.

Silvia POP, Ana HINESCU

62

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

PROGRAM DE ACTIVITATE PE ANUL 2017 • IANUARIE 2017 13.01.2017 * COLOCVIILE LITERARE „Aron COTRUȘ” – Ediția a -XVII-a Organizează: Primăria Comunei Cergău Mare; ASTRA Despărțământul” Timotei Cipariu” Blaj; Cercul Astra „Aron Cotruș” Cergău Mare; Școala Gimnazială „Aron Cotruș” Cergău Mare; Biblioteca Județeană” Lucian Blaga” Alba Iulia; Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj Locul: Căminul Cultural Cergău Mare.

13 IANUARIE * ZIUA CULTURII NAȚIONALE – „PORNI LUCEAFĂRUL... * PAGINI DE ISTORIE LITERARĂ: Titu MAIORESCU (1840-1917), autorul primului comentariu despre „Eminescu și poeziile lui”(1889) Locul: Piața 1848, la bustul poetului Mihai Eminescu * EVOCARE LITERARĂ: LIRICA EMINESCIANĂ în viziunea lui Petru CREȚIA (1927-1997) Moment liric susținut de membri Cenaclul literar „Fântâni ale darurilor” Locul: Statuia poetului Mihai Eminescu de pe Hula Blajului * EXPOZIȚIE OMAGIALĂ „Te salut din inimă MICĂ ROMĂ” Locul: Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj Organizează: Primăria și Consiliul Local al Municipiului Blaj; ASTRA Despărțământul” Timotei Cipariu” Blaj; Școala gimnazială „Toma Cocișiu” Blaj; Colegiul Național „I.M. Clain”; Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj 20.01.2017 * Manifestare cultural-artistică: „UNIȚI ÎN CUGET ȘI-N SIMȚIRI” * Evocare istorică: Alexandru PAPIU-ILARIAN (1827-1877) – „consilier de taină” al domnitorului Alexandru Ioan Cuza * Expoziție de carte: UNIREA PRINCIPATELOR – 1859 Organizează: Despărțământul ASTRA Blaj, Primăria Mun. Blaj, Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj; Școala Gimnazială „Toma Cocișiu”.

Locul: Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj 28.01.2017 * FESTIVALUL NAȚIONAL DE POEZIE „Ocrotiți de Eminescu” – Ed. a XVII-a Organizează: ASTRA Despărțământul” Timotei Cipariu” Blaj; Primăria și Consiliul Local al Municipiului Blaj; Biblioteca Județeană” Lucian Blaga”, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Alba-Hunedoara, Filiala Mureș; Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj.

Locul: PRIMĂRIA BLAJ – Sala Festivă • FEBRUARIE 2017 10.02.2017 * EVOCARE OMAGIALĂ „Titu MAIORESCU” (1840-1917) – critic literar și teoretician al culturii.

Organizează: Primăria și Consiliul Local Comunal Bucerdea Grânoasă; ASTRA Despărț. „T. Cipariu” Blaj, Cercul

ASTRA „Ioan Maiorescu” Bucerdea Grânoasă și Școala Gimnazială „I. Maiorescu” Bucerdea Grânoasă 11.02.2017 * REUNIUNEA ANUALĂ A COMITETULUI DIRECTOR al ASTREI – Despărțământul „Timotei Cipariu” Blaj Locul: Școala Gimnazială „Toma Cocișiu” Blaj – Centrul de documentare 15.02.2017 * Evocare istorico-literară „Prof. Ioan RAȚIU” (1869-1917) – autorul primei monografii despre Timotei Cipariu(1802-1887).

Organizează: Desp. ASTRA Blaj, Biblioteca Mun. „Școala Ardeleană” Blaj; Locul: Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj 26.02.2017 * BALUL ASTREI – „Sărbătoarea Mărțișorului” – 2017 – Ediția a –VII –a.

Organizează: ASTRA Despărțământul „Timotei Cipariu” Blaj în colaborare cu Cercurile ASTRA și Patronatul I.M.M. Blaj Locul: Restaurantul „Montana POPA (Basu)” Blaj

• MARTIE 2017 09.03.2017 * MEDALION PLASTIC: Constantin BRÂNCUȘI (1876-1957). Astriști pe urmele lui Brâncuși la Paris.

Organizează: Desp. ASTRA Blaj, Biblioteca Mun. „Școala Ardeleană” Blaj; Locul: Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj 16.03.2017 * PAGINI DE ISTORIE LITERARĂ – Literatura exilului: Mircea ELIADE (1907-1986) Organizează: Desp. ASTRA Blaj, Biblioteca Mun. „Școala Ardeleană” Blaj; Locul: Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj

• APRILIE 2017 04.04. 2017 *PORTRET DE ARTIST PLASTIC LA ANIVERSARE „Ioan DEVA” (n.1947) Organizează: ASTRA Despărțământul „Timotei Cipariu” Blaj 08.04.2017 * CONCURSUL DE POEZIE ȘI MUZICĂ RELIGIOASĂ „CREDO”, Ediția a-XII-a.

Organizează: Despărțământul ASTRA „Timotei Cipariu” Blaj; Cercurile Culturale ASTRA; Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj.

Locul: Centrul Cultural „Iacob Mureșianu” Blaj.

11.04.2017 * SCRIITORI MOLDOVAN (n.1957)

BLĂJENI:

Ioan

12.04.2017 * PORTRET ÎN ABSENȚĂ: Arcadie HINESCU – 75 ani.

• MAI 2017

63

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017 * TÂRGUL DE CARTE: , ALBA TRANSILVANA” – Festivalul Internațional „Lucian Blaga” Ediția. A XXXVII-a – 2017. Lansarea antologiei de poezii „Ocrotiți de Eminescu”- 2017 09.05.2017 * PAGINI DE ISTORIE LITERARĂ: Lucian BLAGA și ILUMINIST Organizează: ASTRA Despărțământul „Timotei Cipariu” Blaj; Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj; Locul: Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj 09.05.2017 – 15.05.2017 * SĂRBĂTOAREA LIBERTĂȚII * SESIUNE DE COMUNICĂRI: „Blajul și Revoluția Română de la 1848” Personalități pașoptiste: Timotei Cipariu (1805-1887), Alexandru Sterca-Suluțiu (1794-1867), Ion Heliade-Rădulescu (1802-1872), Nicolae Bălcescu(1819-1872), Avram Iancu * CONCURSUL INTERJUDEȚEAN DE POEZIE PATRIOTICĂ „ Noi suntem români” – Ediția a XIII–a.

Organizează: ASTRA Despărțământul „T. Cipariu” Blaj; Cercurile Culturale Astra; Cercurile Astra Elevi; Primăria și Consiliul Local al Municipiului Blaj, Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj, Muzeul de Istorie „Augustin Bunea” Blaj.

Locul: Centrul Cultural „Iacob Mureșianu” Blaj. * Expoziția „MEȘTERI POPULARI DE PE TÂRNAVE ȘI SECAȘ” Ediția a VIII-a. Medalion OMAGIAL: Ovidiu BÂRLEA (1917-1991) Organizează: ASTRA Despărțământul „T. Cipariu” Blaj; Cercurile Culturale ASTRA; Centrul Cultural „Augustin Bena” Alba Iulia, Asociația A.T.M.A. Locul: Sediul ASTRA Despărțământul „T. Cipariu” Blaj 25.05.2017 * CENTENARUL MORȚII COMPOZITORULUI Iacob MUREȘIANU (1857-1917) – „Iacob Mureșianu și Școala Muzicală de la Blaj”; Tiberiu BREDICEANU (1887-1968) și Augustin BENA (1880-1962) Organizează: ASTRA Despărțământul „T. Cipariu” Blaj; Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj.

Locul: PRIMĂRIA Blaj

• IUNIE 2017 02.06.2017 * PORTRET DE ASTRIST LA ANIVERSARE – prof. Silvia POP (n.1937), președinte a Despărțământului ASTRA „Timotei Cipariu” Blaj. * Lansarea Revistei „ASTRA BLĂJANĂ” nr 2/ 2017 09.06.2017 * Prezentarea volumului de poezii premiate la Concursului Național de Poezie „Ocrotiți de Eminescu” – 2017.

– Pagini de istorie literară: MARII CLASICI AI LITERATURII – Mihai EMINESCU(1850-1889), Ion CREANGĂ (1837-1889), Ion Luca CARAGIALE (1852-1912). Moment poetic: „Nu credeam a muri vreodată”

Organizează: ASTRA Despărțământul „Timotei Cipariu” Blaj; Cercurile Culturale ASTRA; Cercurile Culturale ASTRA Elevi.

Locul: Teiul lui Eminescu și Monumentul dedicat Popasului eminescian; Sediu ASTRA „Timotei Cipariu” Blaj

• IULIE 2017 11.07.2017 – 17.07.2017 * TABĂRA DE CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE ROMÂNEASCĂ „Acasă la noi”– Ediția a-XXII-a Organizează: ASTRA Despărțământul „Timotei Cipariu” Blaj; Primăria și Consiliul Local Blaj Locul: (în familii) 28.07.2017 * Pagini de istorie literară: Nicolae STEINHARDT (1912-1989) Organizează: ASTRA Despărțământul „Timotei Cipariu”, Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj; Locul: Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj

• AUGUST 2017 01.08.2017 – 14.08.2017 *Tabăra Internațională de Arte Plastice „Ioan Inochenție Micu- Klein” – Ediția a-XXII-a.

Organizează: Consiliul Local și Primăria Municipiului Blaj, Muzeul de Istorie „Augustin Bunea” Blaj; ASTRA Despărțământul „T. Cipariu” Blaj.

Locul: Muzeul de Istorie „Augustin Bunea” Blaj.

12.08.2017 – ÎNTÂLNIREA scriitorilor din comuna Roșia de Secaș 13.08.2017 – FII satului Roșia de Secaș Organizează: Primăria și Consiliul Local Roșia de Secaș; ASTRA Despărțământul „Timotei Cipariu” Blaj; USR – Filiala Alba; Locul: Căminul Cultural Roșia de Secaș 22.08.2017 * Evocare LITERARĂ: Pavel DAN (1907-1937) Organizează: ASTRA Despărțământul „Timotei Cipariu” Blaj; Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj; Locul: Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj 26.08.2017 * COLOCVIILE LITERARE „Vasile AARON”, Ediția a- II-a * OAMENI AI ASTREI: Ec. Ioan ȘOLEA (n. 1947) – vicepreșed. ASTRA Blaj Organizează: ASTRA Despărțământul „Timotei Cipariu” Blaj; Asociația Culturală „Vasile Aaron” Glogoveț; Primăria și Consiliul Local Valea Lungă.

Locul: Căminul Cultural Glogoveț • SEPTEMBRIE 2017 * Lansarea Revistei „ASTRA BLĂJANĂ” nr 3/ 2017 02.09.2017 – 03.09.2017 – FII SATULUI BIIA– Festivalul „Cânt și joc pe Târnave- Veta Biriș”.

Organizează: Asociația Fii satului Biia; Cercul ASTRA „Ion Bianu” Biia; Fundația „Ion Sălcudean” Biia; ASTRA

64

Astra blăjeană, nr. 1 (82), martie 2017

Despărțământul „Timotei Cipariu” Blaj; Evocare OMAGIALĂ: „Ioan SĂLCUDEANU” (1927-2014)

Locul: Școala Gimnazială „Ion Bianu” Valea Lungă

11.09.2017 * EVOCARE Istorică: Avram IANCU (1824-1872) ȘI BLAJUL. Organizează: ASTRA Despărțământul „Timotei Cipariu” Blaj; Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj, Muzeul de Istorie „Augustin Bunea” Blaj Locul: Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj 21.09.2017 * COLOCVIILE DE LITERATURĂ „ION AGÂRBICEANU” Blaj – Cenade Organizează: ASTRA Despărțământul „Timotei Cipariu” Blaj; Cercul ASTRA „Ion Agârbiceanu” Cenade; Primăria și Consiliul local Cenade; Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba Iulia; Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj.

Locul: Școala Gimnazială „Ion Agârbiceanu” Cenade.

23.09.2017-24.09.2017 * ADUNAREA GENERALĂ ASTRA 2017, la Carei Participarea Delegație din partea ASTREI Despărțământul „Timotei Cipariu” Blaj, Organizează: ASTRA CENTRALĂ Locul: CAREI

• OCTOMBRIE 2017 03 – 11 Oct. 2017 „ZILELE ȘCOLILOR BLAJULUI” 09.10. 2017 * Simpozion: „Școlile Blajului „FÂNTÂNI ALE DARURILOR” – Dascăli și elevi de elită ai Școlilor din Blaj: Ioan RAȚIU (1916-1994); Coriolan SUCIU (1895-1967); Flaviu C. DOMȘA (1878-1932); Raul ȘORBAN (1912-2006); Alex. LUPEANU MELIN(n.1936); Ileana BERLOGEA (1931-2002); Virgil FULICEA (1907-1979); Silviu DRAGOMIR (1888-1962); Emil POENARU (1932-2012); Timotei CIPARIU (1805-1887); Ioan MICLEA(1902-1982); Mircea GANGA (1952-2008); Prelați ai BISERICII GRECO-CATOLICE: Alex.

STERCA-SULUȚIU (1794-1867); Ioan VANCEA (1820-1892); Augustin BUNEA (1857-1909); Alexandru NICOLESCU (1882-1941); Alexandru TODEA (1926-1998); 11.10. 2017 * ZIUA ȘCOLII ARDELENE – „ȘCOALA ARDELEANĂ – Expresia Iluminismului Românesc” Organizează: Primăria și Consiliul Local Blaj; ASTRA Despărțământul „T. Cipariu” Blaj; Facultatea de Teologie; Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană”; Muzeul de Istorie „Augustin Bunea” Blaj.

Locul: Primăria Blaj, Centrul Cultural „Iacob Mureșianu” Blaj, Facultatea de Teologie Greco Catolică, Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană”.

20.10. 2017 * Colocviile literare „Ion BIANU – Ediția a III-a Organizează: Primăria și Consiliul Local Valea Lungă, ASTRA Despărțământul „T. Cipariu” Blaj; Școala Gimnazială „Ion Bianu” Valea Lungă; Cercul ASTRA „Ion Bianu” Valea Lungă.

28.10.2017 * COLOCVIILE LITERARE „Timotei CIPARIU și Ion BRAD” Ediția a –IV-a 2017 Organizează: Primăria și Consiliul Local al Com. Sîncel; ASTRA Despărțământul „Timotei Cipariu” Blaj, Cercul ASTRA „Timotei Cipariu” Pănade, Asociația Culturală „Frații BRAD” Pănade, Asociația Culturală „Timotei Cipariu” Pănade; Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj.

Locul: Căminul Cultural Pănade * ADUNAREA GENERALĂ ANUALĂ a ASTREI – Despărțământul „Timotei Cipariu” Blaj pe anul 2017 * REVISTA „ASTRA BLĂJANĂ” LA 20 DE ANI * Conferirea Premiului ASTRA al Despărțământului „T. Cipariu” Blaj pe anul 2017. * Oameni ai ASTREI, la aniversare: Marcel ȘTIRBAN (n.1932); Aurora BUZAȘI (n.1942); Ioan ȘOLEA (n. 1947); Emil COMȘA (n.1952); Pr. Ioan FARCAȘ (n.1952); Pr. Mircea MAIER (n.1957); Marcela CIORTEA (n.1972); • NOIEMBRIE 2017 – ZILELE ASTREI – 15 NOV. – 17 DEC. 22.11. 2017 * EXPOZIȚIE DE CARTE: „BLAJUL ȘI MIȘCAREA MEMORANDISTĂ DE LA 1982-1984” Organizează: ASTRA Despărțământul Blaj; Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” și Muzeul de Istorie „Augustin Bunea” Blaj.

Locul: Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj 24.11.2017 * Evocare istorico-literară: „BLAJUL ȘI MAREA UNIRE” Alexandru BORZA (1887-1971), Ovidiu HULEA(1892-1952), Victor MACAVEI (1877-1964).

Organizează: ASTRA Despărțământul Blaj; Primăria și Consiliul Local al Mun. Blaj; Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană”; Muzeul de Istorie „Augustin Bunea” Blaj.

Locul: Primăria Municipiului Blaj 28. 11 – 30.11.2017 * Participarea delegației ASTRA la Congresul Spiritualități Românești de la Alba Iulia.

• DECEMBRIE 2017 * Lansarea Revistei „ASTRA BLĂJANĂ” nr 4/ 2017 01.12.2017 * Participarea la Ziua Națională a României la Alba Iulia.

06.12.2017 * Evocare omagială: Petre ȚUȚEA (1902-1991) ȘI BLAJUL Organizează: ASTRA Despărțământul „Timotei Cipariu” Blaj; Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană”; Locul: Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană” Blaj 09.12 – 10.12.2017 * FESTIVALUL DE COLINDE „O, ce veste minunată” – Ediția a XVIII-a.

Organizează: ASTRA Despărțământul „Timotei Cipariu” Blaj; Primăria și Consiliul Local Blaj; Protopopiatul Greco-Catolic; Protopopiatul Ortodox Blaj; Cercurile Culturale ASTRA. Locul: Centrul Cultural „Iacob Mureșianu” Blaj.

Silvia POP, Ana HINESCU