Antologia Colajului 2011

Antologia Colajului Poetic

Desen: Samuel Bak

Editor : AG

1

Autori: Dorina Sisu Ella Mann Alina Dora Tibick Indrikova Iancu Ramona Bianca Marcovici Hana Fratu Luminita Petcu Doron Serban Grupul Farfuridis: Zdzisia Skowrońska ,Dorina Sisu, Ioan Mircea Popoviciu, Iulia, Laura Panait, Adrian G Daniel Dăian Ilie Bâtcă Suzana Deac Maria Cozma Alin Cucurezeanu Viorica Hagianu Sorin Hagianu Adrian Grauenfels Editor : Adrian Grauenfels Noe 2011

2

Prefaţă Colajul e o întâlnire în trecut.

Apoi ne-am dus să culegem stele erau multe şi greu de mirosit din tine răsăreau dimineţi melcii se întindeau de le trosneau castelele cu o singură cameră mă vedeai departe în penuria tuturor navelor agăţăm flamuri ca să mă vezi puneam zgomote în trompetele de bal porţelanul aştepta frământarea doar buzele ne erau uscate ca două haine puse pe o frânghie imaginară care ne leagă, alteori nu Editorul IANCU RAMONA Brasov Să facem un troc, ce-ar însemna să mă dau toată?! Căptuşeşte-mi intrările cu fructe dulci, zemuinde, ca la Ziua Recoltei. Stivuieşte lădiţe cu sâmburi de măr, înşiră-le apoi pe umărul meu, să întorc agale capul, să-i fur unul câte unul, să mă obişnuiesc cu otrava.

Dă-mi mâna liberă să port sandale cu toc jos, ca să am distanţa necesară pentru a te admira. Voi apleca alunii cu veveriţe stufoase spre patul matrimonial, ca într-un sex shop naturist. Buzunăreşte-mă bine, în pliurile ridurilor s-ar mai găsi ceva tentant, ofertă specială din vara trecută. Am pretenţii de la tine: să-mi dai bacşiş de câte ori zâmbesc, să pot arunca ocheade chelnerilor când dormi, să mă împaci cu mirodenii orientale când stau proptită în depresii.

IR La 6 fix dimineaţa de aproape iulie în acest cutare anotimp defrişat de dorinţe pârguite , îmi propun să mă schimb în altul,am chef bănuiesc, de o schimbare de sex solidă şi definitivă.

Voi deveni să zicem femeie, mă voi machia cu ce pot, o să îmbrac fuste transparente, şi voi desfida toţi bărbaţii care îmi trimet mailuri în loc de flori. La coafor am să cer să fiu o blondă răpitoare şi inteligentă în ciuda statisticilor, sigur că voi fuma picior peste picior aşteptând telefonul lui darling care iar a uitat să cumpere lapte. Avem deja o fetiţă tandră care cere dragoste dar el nu-i dă, e parcimonios, contra graţiilor mele bine drămuite că nu-s tâmpită cum par. Mă doare mereu capul, am ciclu îi zic, de 4 ori pe lună şi scriu mult ca o nebună la bărbaţi care îmi zic pe chat că au maşini mari şi poezii mari atât de proaspete ca nici cerneala nu e uscată pe cravata lor erectă.Serile gătesc familiei care apare flamandă : mami, mami ce ai gătit? şi înjur feminismul , tâmpitele alea care au renunţat la matriarhal ca să facă carieră, pe dracu.. tot sclave am rămas, basca la dublu..

Am chef de un amant viril, romantic, sensibil care să ştie ce vreau exact în zilele de pms adică gardenii, parfum fin, şi mici cadouri din când în când . Nu cer nimic exagerat 3

, sunt simplă la gusturi, nu ca tipul din care am metamorfozat ..snob, plicticos, afemeiat şi mereu absent la datorie. Precis mă înşeală acum cu vreo poetă on-line, mereu zicea că nu găseşte femei fascinante, caută Nirvana fără folos, nu putea să mă încerce pe mine, habar nu are cât de potriviţi am fi.

AG Tot eu..La mine e cald şi război. Am scris un articol despre bombe. Am dat telefoane să mângâi oameni speriaţi. La 2 ore de zbor tu eşti în natură, la înălţimea zeilor. Te plimbi prin flori galbene şi pomi cu păsări timide. Ai o fustă scurtă şi genunchii zdreliţi de răcoarea serilor de august. Tânjeşti la o dragoste consumată între căpiţe fumurii cu gust de ocean. Fumezi. Îţi controlezi unghiile, starea nebuniei controlabile, poşeta cu mere şi creioane. Vrei să desenezi un castel dar ies doar inimi în formă de fum. Mai ai o oră până la masa de seară în familie, cu copiii ţinuţi pe genunchi, cu pianul despicat pentru lemne de foc iarna. O să cânţi totuşi o sonată cu o singură mână la clape, din doi în doi. Pisica te adoră, îşi pune capul pe umărul tău adulmecând parfumul fin şi nostalgia oraşului. Vrei înapoi la cărţi, la claxoane şi la prietenul tău de peste mări. O să îmi scri o scrisoare mică ca să confirmi venirea păsărilor şi a hainelor cu nasturi mov. Te aşezi înapoi în lanul cu flori aşteptând ţârâitul greierilor de sezon. S-a făcut frig şi nori. Tocmai bine de aprins încă o ţigară lungă, tremurată, stingheră.

AG Îţi poate părea mediocră iubirea mea, dar n-am încă înţelepciunea de-a mă bucura în linişte de vegetaţiile ce-mi înmuguresc la glezne. Asta pentru că sunt un pic afonă, nu deosebesc nimic din molima de sunete ce se înfoaie în trompetele fanfarei, pot auzi doar sunetele joase prin care curat libelula îşi frânge turcoazul şi zgomotul cascadelor aproape seci. Fluieram. Întrebam în stânga şi-n dreapta dacă a văzut cineva ochelarii de soare ce-mi luaseră prizonier chipul tău, dar nu aveam ecou. Pe pereţii scorojiţi de vară, se înfiinţau trepte cu balustrade pe care clownii cu rânjet de sugari isterici îşi făceau vânt. Ai rătăcit în sensurile giratorii ale roirii tale, chit că te îndrumam de sub cozorocul afişat cu nonşalanţă, să-mi smulgi inima şi sufletul, să le faci căptuşeala pentru hanoracul tău, aruncat în portbagajul plin cu pepeni.

IR Nu pleca ! ne-am oprit brusc din fugă aceia haotică, hotentotă, lepădaţi de orice direcţie palestră pentru că auzeam un song care creştea din pietre pietre, ni se urca pe picioare şi dădea rădăcini în noi cu suculenţe melodioase, ne creşteau aripi înăuntrul figurii tale domino mi se cocleau toate reziduurile neplivite în anii de secetă şi tu râdeai scufundându-te în cuşca sufleorului făcând semne disperate cu mâna pe care o înfulecau nişte muncitori forestieri, lacomi la vorbe, buni tăietori de abandon, ascuţiţi la minte de aerul autohton plin de zicale ilicite: să te trezeşti fără motiv să încaleci o iapă tânără în vis ce lux mi se pare croaziera aceia în care ne-au găsit ascunşi în dulapuri beţi morţi, cu penele roase până la capătul os erai atât de frumoasă în braţele căpitanului aveai chipiu cu buline roşii viagere dezordonate de iubiri mediocre AG

4

Ghost , colaj optic no 9 Venea o fantomă să îmi mănânce din palmă o hrăneam cu lumină ea dorea mângâieri îi dădeam să citească proză ea cerea prozac ne guduram la poalele unei structuri bisect formale ne-am fi putut iubi vă spun dacă nu treceau peste noi alte gânduri ba chiar şi rachete cădeau din senin ca păsările adormite fără de cuib

studiam amândoi mişcări, perspectiva sublimului cer diluat, traversat de fire electrice să ne întâlnim la marginea planşetei spuneam, oare îmi simţi mâinile pline de terminaţii nervoase? caută-mă ! la capătul unei fraze cu multe vocale acolo te aştept an de an, chiar şi la infinit până ne va desena un pictor de biserici pe o pânză fractală ca un manifest al păcii care nu se întâmplă între noi.

5

AG Grafica: Doron Şerban, USA, arhitect

Dorina Şişu Braşov Dans cu schelet Dacă ar fi să respect ordinea de zi, aş începe să spun ca tine astfel că realitatea a fugit in vid cu febra unui fitil sau aş folosi cuvintele în diagonala mea te dai cu mine în căutari eşti acum paloarea mea cizma ta nu înţelege vidul în gestul meu de iubire mă folosesc de îngâmfare pe lângă forma ta de viaţă regăsesc tradiţia de-a fiinţa vânătoarea o mulţime de limbi şi diacritice pun bazele unei sofisticate imagini cuvintele sunt blegite praful mi-a spart retina şi urma stă şi mă priveşte o blondă stare te cuprinde Dorina Şişu

6

O imediată realitate futilă un fitil flendurit pe fumul fragil fastul ! fermoarul mişcat spre sud de cizma ta explicită mă uit la punct şi nu înţeleg cum de conţine în el totul totalul vidului febra! te dai cu un strat al bizarului mă cauţi şi mă trăieşti paralel eşti acum în braţele lui mă regândeşti, mă minţi în diagonală paloarea mea finală, fardul în fiecare fundă.. o flacără..

AG

Dacă ar fi să respect ordinea de zi, aş începe să spun ca tine astfel că realitatea a fugit in vid cu febra unui fitil sau aş folosi cuvintele în diagonala mea te dai cu mine în căutari eşti acum paloarea mea cizma ta nu înţelege vidul în gestul meu de iubire mă folosesc de îngâmfare pe lângă forma ta de viaţă regăsesc tradiţia de-a fiinţa vânătoarea o mulţime de limbi şi diacritice pun bazele unei sofisticate imagini cuvintele sunt blegite praful mi-a spart retina şi urma stă 7

şi mă priveşte o blondă stare te cuprinde Dorina Şişu ** Vara caldă Un băiat slab care seamănă cu mine un bărbat care îţi vinde afine faţa ta fină, ca o lacrimă suavă cu care descântai muzicanţi şi şoferi îmblânzitorii de struţi umbra mea tactilă capul tău înclinat în lumina plină tabloul Vermeer pictat alandala emoţia unei întâlniri neaşteptate veneai cu colivia plină de pasiuni înfrânate trezeai în mine semne de nepietate în vara asta caldă se întâmplă toate..

AG Cu lacrima ca un stindard m-am oferit cerului privindu-mă oarecum serios un domn trecător mi-a arătat bastonul şi degetul pe care mai înainte desena prin aer o stea sărutase umbrele fără de umbre aruncă asupra ta chemări asupra mea nelinişti iar peste vecini cade cu piatră un ochi de câine mă latră aştept şi acum să mă treci peste un pod sub un felinar ce e tot timpul aprins peste bezna mea tăvălită de apă trecătoare Dorina Şişu ***

8

Nepublicabil Ascultă, îţi dai tu seama ? ai simţit cum iubirea mea se chirceşte volubilă chiţăind în spatele perdelelor argintii te privesc înmugurită din broască în prinţesă aluneci lung în oglinda cu cataractă transpirând, găfâind a tinereţe ogară se suie pe tine toţi dulăii sociali te amuşină livizi antreprenorii de circ are talent ei zic are şic, carizmă ei zic dar gust prost la bărbaţi decid uitaţi-vă la clownul chel, dovadă legat de glezna ei, tărându-se nevolnic aruncând bezele publicului nervos cerşind graţie şi bonuri de cantină azi e sâmbata, o zi sfântă toţi soldaţii stau în bernă aşteptându-te în arenă, goală...

AG îmi dau seama că zilele proaste retuşează părerea cu o singură mână când torni într-un pahar cerneală în văzul chior al nopţii se suie pe mine slatimbancii se holbează la sânii mei goi un gropar nătâng umileşte o groapă suge seva folosind metafore mi-e dat să aud cântecul tău în fiece noapte rămân să culeg luna o pun să-mi crească în ochi cotrobăie fixaţia ta pe metereze nu-ţi foloseşte alinarea nu mai croşetezi subtextul meu refuzat de Cyrano trece acum o lebădă cocoşată cu acelaşi pretext ca şi mine vrea să te iubească textual folosind idei furate de la Sapho talentul meu în iubire întrece voinţa ta de viaţă chiar dacă în fiecare zi mestec docilă mărăcini..

Dorina Şişu

Oraşele disperării noastre

9

Aer de alb aer de negru oameni desculţi între două dezastre nimeni nu spune că moartea-i mizerabilă că soarele e agasant fără umbrelă n-am ruşine în faţa ta stau goală mi-e fruntea fierbinte de dragul amorului la mansardă negoţul e la liber totul e jale trădează-mă cuprinde-mă fă din mine o plantaţie de cenuşă ori de ridicol întâmplător am ajuns afară, brusc rămâne să rămân nici briză, nici tort păzesc oraşul tău mort Dorina Şişu

Dimineaţa la fereastra mea colibrii desculţi pe străzile oraşului trec maşini de gunoi oameni coloraţi, alb până la negru, şi la suflet goi caldarâmul îi susţine cu gropi improvizate de sistem nimeni nu foloseşte umbrele de soare agasante te poţi ciocni cu gospodinele presante cărând coşuri cu legume de tăiat ziare cu nenorociri de întâmplat şinicioploaie nu ne seacă şinicioumbră nu ne iartă, nici briză nu-i, miros de tort corăbii nu sosesc, oraşul meu extrem de mort poate că pinguinii răcoroşi din parcul fără pomi plantaţi produc castane pentru funcţionari de stat rataţi îmi beau cafeaua şi transpir în matinalul ud la radio cântă un cântec despre sud artiştii cară-n spate scule şi statui au ca model un manechin de dictator bătut în cui Tom Waits stă răguşit într-un ascuns alcov trec prin oraş intelectuale turme mov ...

AG *** Răfuieli din ciclul Cyrano modern

Iubim din teamă, fugim de păreri, nu bietul Shakespeare crede-n absolut şi nici cuvântul scufundat în ape, lacrimi de iubire. Amurg rănit de o părere, iubeşti ori nu iubeşti, îţi pare noaptea o cunună, regatul ascunde eroul bătut de lună plină.

Nu avem timp să căutăm sfârşitul, misterul se află în urma trecătorilor. Un element din 10

profeţie se încolăceşte de mijlocul femeii îndrăgostite.

Dacă tu iubeşti de departe de ce respingi orice dovadă? Ce crezi? Mai crezi? Un soare pentru tine arde? Un Colos te aşteaptă? Nu vorbele-ţi sunt multe? O simplă dovadă de înţelepciune vrei? Nu te cred, chiar de înşiri un rând întreg de cărţi.

Atât mai văd: pământ şi corp. Unde sunt eu? Un gol? Cine prinde Coroana?

Nu am crezut că te retragi, o pulbere fierbinte ţinea corbul pe aripi. Aştept să te întorci în acelaşi anotimp din care ai plecat, un Preot – jaguar, cunună acelaşi Cyrano cu plânsa lui Regină.

Am obosit de trăit. O lacrimă se prelinge, e ultima. O doare păcatul din urmă. Regretă o copilărie neavută, regretă o iubire neajunsă, regretă un rest dat degeaba, un plus de fior scurs din nori. Ţipă după ajutor în fiecare noapte. Acelaşi păr blond adoarme pe aceeaşi carte cu Cyrano. Se năpusteşte asupra buzelor visate. Din pernă curge sânge. O sabie mă taie şi râde în sărut. Un cavaler ajunge, mă ceartă de sub scut.

Dorina Şişu Habar nu am cum să iubesc. Fac curte, mă uit după fuste , fluier după un trup sexy cu şolduri undulente. Puţin îmi pasă dacă e o femeie cultă sau vânzătoare de ziare. În pat sunt toate la fel, aduc un miraj fals al Nirvanei. Ca să ajungi în pat e nevoie de multă pricepere. Întâi o atitudine total neinteresată în sex. Vorbe despre Felini, Kirkegaard, expresionism şi plusvaloare. Nişte poezii, flori şi ciocolată ajuta la sindromul Cyrano. Telefoane îngrijorate când are dureri de cap sau ciclu.

O plimbare în parc şi o cafea au puţin efect, e gălăgie, copii răsfăţaţi pretutindeni iar băncile populate de cupluri care se giugiulesc fără ruşine, ostentativ. Invidiez pe cei care se sărută cu zel, îmi zic .. fericitul cutare, a scăpat de faza instabilă a refuzurilor.

Femeile sunt pretenţioase şi greu de mulţumit mai ales greu de înşelat. Dacă sună telefonul, vei explica cine te caută şi de ce. Ai pierdut deja 80% din investiţia afectivă făcută. Poţi părăsi scena, va lua mult timp să o aduci la punctul în care să zică da. Da la ce? Ce-ţi oferă această necunoscută, ce emoţii oferă unui mascul frământat de istorie şi datorii la bancă ? Ce se va întâmpla a doua zi dimineaţă când ea aşteaptă cafeaua în pat iar el vrea să plece la alte cuceriri urgentisime? E o formulă nerezolvabilă în declin entropic după cum arată statistica triburilor de peste Dunăre.

Regina e nostimă dar nu mai are justificare. Ar trebui să vorbească naţiunii la radio, să dea un decret, să proclame divorţul general sau jocuri olimpice , tare mare plictis...

AG Ce-ai cu ciclul meu ori cu prea nesuferitul cap? pedepse la tine treci iute în palat sărut cu băţul Dorina Şişu Să nu venim cu gânduri inflexibile În provinciile iubirilor trecute La porţile deschise Să abandonăm cleştii şi scoabele Să ne întoarcem senini la petrecerile petrecute La gloria şi bâlbâiala îndrăgostirii Încă o toamnă aurită se scurge de pe săbii 11

Dărâmi încă un castel Construit din imaginaţie bizară Poetul toarnă apă de roze În canalizările mentale Prost drenate AG Dacă voi reuşi să-ţi cunosc unicul tău gând flexibil aş deschide cu buzele toate uşile iubiţilor mei pentru că ştiu sigur vor rămâne ale mele un lanţ ruginit atârnă la picioare pe tine s-au aşternut trandafirii miroşi a iubire de la kilometri o furtună de nisip mi-a intrat în gaura de şarpe de unde mă priveşti?

Dorina Şişu Şi eu am o mulţime de rele să-ţi povestesc: asemeni unui rege ce-şi dorea aur în jur m-am umplut de răni pe tot corpul inclusiv pe tălpi mi-e imposibil să mai fac vreun drum gratiile de azur se ofilesc cu faţa în soare iar bondarii mă zgândăre cu piepturile lor dungate.

Peste toate, sunt lipicios de polen dulce am gândurile înmărmurite în detalii şi decolteul tău uzat de-atâta privit.

Vestea cea mai proastă însă este cartierul meu de vile ce-a dat buzna peste pista de alunizare a culorilor din curcubeie.

Chiar şi poza ta din august are deja umbre postbelice...

AG Offffff şi cum să te sărut în miile de zumzete? neplăcută gâtuire lipicioasă e şi urma tălpilor tale regina priveşte la sângele uscat şi râde 12

salivează un oştean dă sfaturi un critic literar din trestii traversăm greţoşi realitatea oricum nu folosim la nimic Dorina Şişu Cu ochelari îţi vorbesc prin pâlnia de gramofon de acum 100 de ani şi 13 minute la un loc sunt un reziduu al paradisului dimineaţa norii au formă de gutuie fac gimnastică şi detest monogamia pe tine te-aş picta în sepia numărul 6 o culoare care există numai sub ecuator (nu am fost acolo) nici cămaşa de forţă nu o mai scot de pe mine aşa simt cuvintele tale, ca nişte cuţite de foc pe sub mâneci mi-au crescut aurore şi devin absent în zilele fără soţ am pus de ceai vii să bem şi să citim împreună psalmi?

AG Ochiul rupt seacă în poala pământului gura înghite aerul din praful gropilor noaptea coboară în patimi de sexe pe morţi în morminte cuvintele se spală între ele punctul e semnul de întrebare lumea e ştirbă tăcerea e haos iată ce sunt crăciun atârnat în moţul unui brad iată ce sunt ciorchine vârât în mormânt cu gust de pelin ce dracu mai sunt ? mă ling şi ascult mă ling Dorina Şişu

13

2011 ELLA MAN Bucureşti Psihopompă împletesc ciorapi morţilor ce-şi aşteaptă sorocul la-nviere doi câte doi îmi vin în gând spunându-mi să nu-ncurc ocheţii să îmi fie clare culorile să nu pun roşu-n loc de verde că nu vor să stea mai mult decât trebuie pe trecere şi ţesătura să fie mai deasă nimic să nu le amintească de imagini întrevăzute pe drum frigul să nu pătrundă un fir printre fire EM mie să-mi faci mănuşi am mâinile sub zero am incertitudini polare în harta vieţii nimic nu arata liniştea nu există poduri, faruri, porturi, femei primitoare ci numai o negură mentală port peste ea o pălărie portocalie o vezi?

AG Hei! dacă te-ai opri din mişcarea perpetuă poate că ţi-aş zări urmele lăsate în aer după ce ai răsărit EM La răsărit am pus de cafea avea gust de imperiu roman sclavii aduceau sclave mi se puneau statui sub limbă vorbeam peltic cu tine 14

AG calciu gluconic! asta era! mi-am amintit acum hai, dă-mi paharul, varsă cafeaua, o să te trezească... ce spui? da, ai dreptate, dacă îndoi puţin ultima liniuţă din cuvântul tău avem o curbă ascendentă-n începutul ăsta nu prea luminos de ziuă EM Tangenta secantă a vibraţiilor sonore !

Arcimboldo ne îmbie să gătim legume un peşte îmi face cu ochiul său fiert întreb: oare ce se întâmplă când doi străini rămân blocaţi într-un lift ore la eliberare, mai sunt sau nu străini?

AG

15

Să nu mai râzi de mine când mă strâng pantofii n-am să-ţi mai fac nodul cravatei altminteri şi nu uita să iei copiii de la grădiniţă a vezi că astăzi fac supă de roşii să treci şi pe la piaţă când te întorci cum am putut să-ţi uit ritmul respiraţiei ai grijă unde calci am spălat parchetul să duci maşina la spălătorie şi rochia la curăţat dai tu cu aspiratorul în hol da hai mai repede se răceşte mâncarea nu mai citi pe wc şi mirosul pielii din palmă şi să-ţi ating pleoapele dimineaţa şi să plăteşti şi întreţinerea EM Ce repede am devenit un cuplu blazat fusta ta pe covor o ridic cu un deget înmuiat în singurătate mă uit la transparenţa zilelor în doi la nevoia de ţipat lung la capătul digului când stau de vorbă cu pescăruşii le citesc lista de sarcini mă las compătimit de existenţă şi neant îmi zic să îţi cumpăr flori să arunc copilul cu apă din lighean să te port în spate ca pe o nevastă de faraon apoi să mă lungesc în nisip numărând stelele invers de la casiopeea spre zero...

AG

16

Aşa să faci eu o să clipesc mai repede din gene şi am să port parfumul adus de tine de peste ocean tu ai să-ţi închipui că în spatele ferestrei mă aşteaptă bărbaţii cu ochii flămânzi să-mi jupoaie scalpul cu-o săgeată să şi-l atârne la breloc trofeu hai du-i în valea plângerii pe toţi ia-mă de cot şi spune-mi tu din nou am să-ţi fac cu ochiul şi ai să visezi iar vulpi polare la noapte ca odinioară EM Sper să aştepţi să termin războiul cu lupii mi-a crescut o blană deasă în umbra camerei ce greu e să definim graniţele unei escapade tu cu o carte despre absurd eu cu un cerc de lemn care mă leagă de Pitagora calculez cât mai e până la nunta ta am pus de cafea şi ascult Bach mă linişteşte barocul târziu şi mâna ta cum trece uşor prin lumina...

AG În ritmuri Shostakoviciene arunc bumerangul spre cercul tău puţin cam câş dă-l încolo pe piagora am auzit că te-aştaptă Sloterdijk la o cinică halcă de miel blana va trebui să ţi-o laşi la dospit în puterea razei tale ultraviolete şi gândul pirostriilor mele va trebui să-l descalţi aplecându-te de un anumit număr de ori cu faţa către moschee dar ai grijă să nu greşeşti aplecarea căci altfel pământul pe care îl vei gusta va avea gust de cafea refiartă de trei ori şi lăsată în soare alte trei zile EM

17

Aceste pisici ultra feline această încercare de autodafe dansul indian pe un teritoriu salin unde e patria? câte femei au născut genii? mă plimb uneori cu bicicleta prin nori de sus te văd mica ,cum pui apă la fiert samovarul unchiului Alex zâmbeşti cu ochii tăi verzi avem o nevoie teribilă de capodopere şi de iubiri după război AG Degetele noastre parc-ar fi la bal dantelă le e tifonul iar patul puştii sală maiestuoasă să nu ne învărtim prea tare prin aerul ăsta umed doar respiraţiile ne-au mai rămas să le păstrăm puţin mai mult crezi că se poate EM Azi nu m-am gândit la tine au fost alte himere discutabile în forum un senator ucis de vorbe o concubină abandonată în tristeţea alcovului zăceam ca nişte animale pe o arenă fără gladiatori viaţa părea o încercare imposibilă de a trăi doar vocea ta răzbea din sala de aşteptare ţipai să fii primită în audienţă aveam nisip în urechi şi dorul de ducă..

AG Wow ce surpriză mă duc în camera adiacentă să-mi văd tabloul ce dor îmi e de el ce dor îmi e de tine de sălciile din balcon de ţigară de foi fumată de la cap la coadă fără să pice scrumul netotule strigă un specialist în femei cum de nu o vezi acolo frecând statuile de bronz încercând ocheade patafizice cu bustul lui Voltaire măsurând infinitul cu palmele ei mici în care încape tot universul doar tu nu..

AG Da, chiar aşa, m-am transformat într-o infamă tuşă pe un tablou plouat cu veacuri 18

degeaba-ţi fac cu degetele mici statui din scrum legate cu sudoare nu vrei s-arunci un ochi minaturilor mele chiar reuşite din antreu doar strâmbi uşor din mustaţa pe care ţi-a ras-o aseară nimfeta cochetă de la chez nous pe mine un fir nu m-ai lăsat să-ţi ating dar lasă o să mă cred şi eu lupesă de stepă umblând într-un teatru doar pentru nebuni şi-atunci ai să vezi tu hermină EM Ştii sunt în aşteptare.. sper să se întâmple un eveniment ca sosirea unei comete, sau pocnetul slab din degete când treci un pod sub pod dormeau o capră şi o vioară o fostă doamnă, o mamă , o soacră, un steag spaniol într-o pictură de Ramirez, şchiopul în alt secol, pe altă bancă lăsasem posterităţii săruturi cu gust de revoluţie aveam un pistol, o căruţă, o busolă şi un capăt de sfoară cât să ne spânzurăm solitari după cum scria clar, în regulament.

AG

Să-mi laşi sfoara prin testament neapărat ştiu eu o modistă care desface bine iţe înroşite şi face din ele brăţări minunate face şi eşarfe nu cred că-ai vrea să auzi asta dar face şi cravate EM

19

Ce frumoase bunici ce zi lungă ca o trestie japoneză să nu fumezi ! să nu te uiţi înapoi să ai berechetul, suficientul, împlinitul, proficienţa, mirrobolantul, sublimul şi descoperitura în poalele înflorate ale amiezilor cu miros de portocală şi clinchet de pahare de cristal în trecerea ta pe sub uşa cu canaturi pictate...

AG Finalul colajului : domnule, ce simpatic eşti!

20

nu, nu mai fumez de mai bine de un an... aproape de doi.. chiar dacă aş vrea, nu aş putea... nu aş mai putea. îţi doresc şi eu ce-mi doreşti tu, pentru că e prea frumos să mai schimb sau să mai adaug ceva ..

EM

21

22

Efervescențe Autori: Zdzisia Skowrońska ,Dorina Sisu, Ioan Mircea Popoviciu, Iulia, Laura Panait, AG ( grupul Farfuridis) Da,da,Laura - ai dreptate.

Si eu astept CV de la domnul Aurel.

(Zdzisia Skowrońska( Ce ai primit de la toți? pietre? de ce nu vorbești cu toți dinții? că poate nu pricep și de ce te răniră farfuriștii? ce au spus? și apoi te rog să ții seama că dacă ne ies vorbe că nu ne-am purtat frumos cu tine ne pleznește AG de nu ne vedem și nu-i frumos să ne faci așa ceva carevasăzică cine cu ce te-a rănit? și când au avut dragă timp ? și nu uita că trebuie să te prezinți Maia a trimis zilele trecute un CV e o chestie și asta ! a fost o premieră ca la prezentarea pentru un job qui etes vous? că noi suntem noi prin faptul că suntem în haită ( coeziune de grup cum ar veni ) avem dreptul la un post mai sus de unde cerem socoteală ( vezi nu te enerva, e o glumă.... și tu ești orgolios...sau cum ești tu ? ia spune..) ) LP ( Din omoplaţii ei au crescut aripi de înger pe cercurile din jurul punctelor din trupul lui i au crescut picioruşe de libelula mă bucur să aflu că-i după logica lui Dumnezeu între atâtea întâmplări există o putere a luminii singura rana a vinii este rana me mo ri e i Ioan-Mircea Popovici

23

ce lumină? a ieșit soarele ăla arde LP Să vorbim despre vinovăţia uitării uite eu mă uit pe mine apoi uit de tine această ordine e de ruşine un om serios un fastuos scrib cu pene şapte să fie aşa un papă lapte? eu nu admit şi nu voi tace îndată o cafea voi face apoi voi sta la rumegat pot lua lumina aia-n pat?

AG Ai strâns în tine bolta înstelată cu lună în crai nou o paranteză-n gând sub pana-nsângerată mai desenezi un rând şi pe pereţii ceştii se-aşeza zbor cocorii cu aripi largi din norii ce înroşesc crepuscul şi-n vârf de ac ce coase un licurici minuscul se-adună-n pasul şoaptei din umbră de coloană nespusă întâmplare zidirea-n nouă Annă pe undeva dragonul oprim în clipa oră şi după noaptea lungă sloboadă-n aurora explozia luminii ca un vulcan adânc scuipând în aer piatră ce-ajunse la nătâng chiar în izvorul vieţii la ora dimineţii IOAN MIRCEA

24

poetic şi primăvăratec zic din toate-n viaţa câte un pic hai să ne amintim de U şi de ecoul acela de U...U...UUUUU salutări amicilor noştri comuni din livadă cu o mie de pruni cu şaptesprezece vişini şi-un cireş dintr-o încercuire miraculoasă cu lume ultra-frumoasă şi generoasă şi mai pune şi tu aşa cum ţi-ai dori şi eu spun celebru-mi: să fie! şi toate cele bune şi de folos se vor înmulţi cu o mie şi încă o mie şi-n cele din urmă cu 777 cu ecouri de şoapte dintr-o carte ilustrată în care se vede totul dintr-o dată de jos până sus unde stăpâneşte cel îndelung răbdător cu un singur izvor din rodador IOAN MIRCEA Zidul o naste pe Anna Anna respiră pământ sfântă e scara bila ţipă la pahar paharul bea din apa de ploaie oaie invers e ceasul limba e mută slută lumea ne priveşte şi cică ninge tot anul DS Stăm de vorbă cu o primăvară stranie ce ne plouă cu picuri de gheaţă aprilie crengile-şi scutură nervos 25

florală treci cu pas duios pe pietre reci IULIA Şi pietrele tale ard de iubire neştire e clipa ce-a mai rămas în culise actorul omul masca eternul suspect de viaţă impas de aripi închise deschide păsări cu aripi clepsidre ne bate eterul pădurea în mine cu verde pământul de margini apucă sunt apă profită un semn să mă aibă vedenia frunzei mai stă în picioare DS Lăsaţi chestiile egoiste şi triste deschideţi porţile bucuriei şi faceţi lumină-n umbre adânci nu mai staţi pe brânci ca nişte ţânci care nu ajung la tata mamei IOAN M Nu indiferenţă e tăcerea, nu micşora iubirea stând în umbră, mereu un timp te vindecă din umbră iar un prieten vine la nevoie. trebuie să dai totul vieţii mai ales iubirea, în schimb iubire vei primi. pe brânci vine iubirea săraca râde luminii crezând că-i a ei nevoi adânci râzboaie cuminţi sfinţi albul bate la porţile bucuriei egoistă tăcere să taci să faci îmbraci haine de mireasă apoi mergem la cer 26

îngerii vor săruta privirile voastre fericirea stă uite acolo în colţ o vezi? eu sunt pânza de păianjen care vrea în mijlocul furtunii DS Maammmaaaaaă ce efervescenţă poetică voi aveţi ceva în aer? am pierdut şirul am rămas repetent un Bula ,un Gargantua, un hopa mitika refuzat stau în templul poeziei şi râd cât UU U e în cuvinte cât V în clipe câte Uvenderode în halviţa clipelor aşteptaţi-mă dragi poeţi trenul de 7 bagă cărbuni îmi iau inima în dinţi şi vin V V V AG

Yigru Zeltil Constanta "Stilamancie"

Meci revigorant în celulă de ciocolată pentru că am văzut caracatiţa ruginie mâncându-şi unghiile am văzut pe strada plină de topoare înflorite oameni cu limbile strigând în culori cât de sexy este michael Jackson avea ţâţele cam mari cine laptele nu nu răzvan nu mi-a dat nimic am băut vin din aer nu ţâţele dau lapte ci laptele are ţâţe dar ar ieşi o poezie pornografică un dinte care ardea cu flacără pe cer hei florine vino să vezi parcă e un z care face purici sau semnul euro ba nu alpha dar de ce trebuie să ne conformăm căci avem o mămăligă elveţiană ca mamă am sărutat o mămăligă care făcea o cucurigă dediţei cu lapte dediţei cu lapte indigo indigo indigo cristina pop avea aseară o aură galbenă de ziceai că-i wafă balanţă cu eşarfă îngerii de la fiecare 27

segment care ne învaţă să ne ferim de florile ventilatoare care cască gura la noi parcă ar vrea să fie napolitană sau acele bomboane zi şi tu mami e foarte clar că nişte bomboane radiază acolo laptele s-a lipit de om hei şi mai zici de felinare că sunt acadele pe băţ nu eu sunt adică zic convins că sunt jumătăţi de acadele cu pălărie restul e cancan al unor flăcări de aragaz cu degete autobuz YZ La celălat capăt al reveriei începuse un război inept meduze tetrapolare contra literaturii corupţionale se auzea clar plânsul militarilor clinchetul marşurilor în cizme de piele de om duceam la piept acest copil care se transfigura spre bărbat apoi în om matur îmi îmbătrânea în braţe cu fiecare filă de carte muream amândoi arşi pe tancurile cu motoarele pe rug 75HP era bine ,se făcu linişte cineva din enciclopedie a închis aragazul..

AG Insulele caimac (I)- cor antic de pe o vâslă mergând pe apele plictiselii se decupează în orizontul examinat 3 mari litere belgiene tanga unse cu toate alifiile ce la primul meu strănut s-au înclinat spre toporul mării lingurice (cutremure de gingie) şi letargici peşti şi-au scuipat în faţa mea angoasele stelele înghiţite din greşeală în nopţile cu mecanisme zodiacale nopţile prinse în covorul cerului ospăţul liniştii şi iată că un far se înclină în faţa noastră geamurile valurilor ghicesc vechile noastre triumfuri de lângă benzinăria luminilor albastre YZ (II)- mambo depresiv plecasem la pescuit de sirene pe lac urşii exersau mersul pe apă săreau de pe trambuline arhimedic înalte verificau legi termodinamice esoteric slabe 28

scrise pe papyrus tricotat scribii ne dădeau tarcoale puneau capcane şi labirinţi simulate catarge, furtuni de carton mă gândeam aşezat pe vine la comixul extrapolat ce înghiţea balauri mecanici de la coadă la cap, plescăind cu pofte umane la benzinărie steagul era în bernă se vorbea de război şi molime ne-am lipit de caloriferul cald, molateci zumzăia zgomotul de fond minus 3 decibeli aşteptam în linişte călaul de gardă.

AG (III)- ricercare olfactivă plictiseala tăia copacii în mod evident aşteptam câinii să ne facă felul dar eu şi cu mătuşa mea gonflabilă eram deasupra lor şi oricum degeaba încearcă ei să se atingă de aura mea albastră mecanică după amurg când gândul ne duce iar la tristan tzara şi la traducerea pe care n-o vom găsi niciodată într-o bibliotecă dar în pahar sirenele în pioneze încercau doar încercau să ne desprindă de atmosfera mlaştinilor potabile de lângă blocurile nou construite în care bunica tânără este nevoită să leviteze fiindcă podeaua apartamentului deja a căzut şi oricum avea nevoie de un miros de peşte aşa că ne-am dus la plaja de ciment unde valurile făceau în faţa cerşetorilor mâncaţi de fericire un spectacol grotesc YZ (IV) final-mizerere echipa de salvare venea călare erau toţi la 4 ace, piramidali defuncţi, depozitau gunoaie pe memoria elastică praştia lucea în mâna lui David, ca o fabulă în iarnă goliat scuipa seminţe organice, aleatoric reale era atât de absurdă viaţa asta că nu ne venea să o părăsim omonimi cum eram, nepreventivi cum spunea Babel: plecaţi de aici golanilor că îmi stricaţi armonia celestă.

AG

29

Tibik Indrikova - Cluj Femei proaspete Ştii că sunt un golan motivul pentru care tu cauţi femei tot mai proaspete femei mereu alte femei motivul pentru care nişte note ţâşnesc dintr-un muzician şi mor calm pe faianţă ca într-o zi de post ştii că eu sunt motivul pentru care stau unii bărbaţi trei zile în şir să privească oameni şi apoi se apucă de pictat femei postind nu îmi e ruşine că port conversaţii cu băbuţe cu plase cu legume că trec pe lângă prietenul meu care se vinde ca pe o floare că uit că sunt golan şi mi se umple sufletul de curăţenie o curăţenie cum numai sfintele fac înainte de marile posturi pe care tu nu le ai notate în calendar tot aşa cum nu ai încercuit cu roşu azi când golanii din elicoptere albe împrăştiau cenuşă peste oraş TI Aş lua cu mine un trup scufundat un muzician sinucis în baia lui de faianţă mai are şi acum note între dinţi părul smuls alegro con brio mă uimeşti tu cum naşti copii paraleli cum îi creşti în eprubetă pană la 80 de ani tăticule ma iubeşti? le zici mamico vrei sa-ţi tricotez o jartieră de blană? nu ne gândim la un final atroce nu cumpăram acţiuni industriale doar ne pândim corpurile vinete ruşine sa ne fie nu ne-am dat de zilele cu deodorant nu ne-am smuls părul din nas arăt ca o mumie arăţi ca o felie la aceasta nuntă târzie fară orchestră, toti au liber că e post. post mortem.

AG 30

ALINA DORA – Iaşi I. Cinci lecţii anapoda despre noi, oamenii lecţia unu. naşterea Azi învăţăm naşterea din săritură cu paraşuta am pregătit tot, o moaşă dintr-un război cu armistiţii în stare de putrefacţie, un medic legist specializat în disecţia cordoanelor ombilicale, un tată oarecare şi doi la schimb, pentru eventualele complicaţii neprevăzute de leşin, tumoare, sinucidere, beţie, regrete, spleen sau depresie prenatală, o broşură cu madmoazele încordate care strigă lamaze!, ca un fel de kamikaze cu sâni, menstruaţie şi probleme sentimentale, şi-mi explici: spui unu, eu doi, la trei sar şi te pocnesc în figură ca să nu mai rânjeşti imbecil prin proteză, schimbi scenariul preventiv, îi dai şi protezei o paraşută, înjur, cobesc, soarele mai are câteva secunde până să explodeze spre noi într-un nor de placente şi nou-născuţi, apoi, emoţionat, îmi iei capul în palme, facem schimb de fluide şi de siropuri verbale axiomatice, avionul se înclină şi ne scuipă afară, reziduurile solare tatuează the end pe carnea încinsă şi mă trezesc în final întinsă la uscat pe o frânghie albă, aşteptând să-mi coşi craterul care se cască din abdomen, nefericit şi sălbatic.

A.D. lecţia doi. hazardul Ziua în care mă castrezi e ziua eliberării îţi ofer virilitatea mea precară pe o tavă de marţipan muşti din ea cu toţi cei 64 de dinţi de balaur şi zici: coane, iar nu te-ai spălat cu vitriol? apoi plutesc alene cu asasinul tău la braţ simpatia ne scaldă, plină de frunze de mac organic îl sărut parşiv pe gură are gust de colac de salvare tu râzi, ne iubeşti pe amândoi acum stăm toţi trei la o cafenea de studenţi raclaţi picior peste picior să îţi vedem rădăcina comanzi o băutură verde cu vişină sinucisă şi fata de la bar e frumoasă, ştie să toarne pe dextra cocteiluri fumurii la doctor să nu te duci e suficient să faci raze X cu strigoiul de serviciu îţi pune şerveţel sub bărbie 31

te sărută lung şi îţi scrie chitanţa legală scânceşte şubred din izotopul său cel mai drăgăstos mută o manivelă mai la sudul casei se face că nu observă ce citeşti la veioză îţi controlează pulsul din oliţa de noapte miroase oul proaspăt depus pe covorul ros de molii e tocmai bun, zice vesel poftiţi la clocit, doamnă eu la 7 exacte închid..

A.G. lecţia trei. moartea Nu mă interesează ordinea pe care tu sau altul ca tine a instaurat-o în univers şi nu mă interesează nici prelegerile tale stupide despre natalitate, mortalitate, normalitate, cuvinte sufixate atât de stupid numai ca să-mi facă mie viaţa amară şi să-mi amintească permanent că oamenii mor la fel cum găina dă ouă şi vaca lapte, adică banal şi firesc, nu mă interesează să trăiesc banal şi firesc şi nu-mi place nici jazzul, nici muzica clasică, o cacocofonie permisă, apropo, pentru care n-ai voie să-mi scoţii ochii mei căprui cu irizaţii dacice şi umbre verzi, repet: o cacofonie permisă şi eşti naiv şi prost dacă-ţi închipui că repet crezând că n-ai înţeles, pur şi simplu îmi plac repetiţiile şi cel puţin două lucruri nu le poţi face decât o dată, aşa că mă declar moartă de peacum şi-o să mă declar de câte ori vreau şi nu-i nevoie să-mi ţin respiraţia şi să mă înverzesc ca un castravete, pentru că dumnezeu a zis să fie lumină şi-a fost şi dacă poate el de ce n-aş fi în stare şi eu să am o moarte reiterată verbal până mi se face silă de lumânări, popi, bocete, gropari şi colivă, silă de tine cu spasmele tale de om înfrânt care zice carpe diem la rugăciunea de dimineaţă, de parcă un carpe noctem ţi-ar sta în gât, deci mă declar moartă şi tu va trebui să fii necrofil şi să mă iubeşti proclamată cadavru.

A.D. lecţia patru. împerecherea Ce te-aş viola acum într-o căpiţă de fân sintetic made in China trăgându-te de sâni într-o morcilă sexuală cu vulpi şi lighioane patetice iar tu să urli în megafon plăceri lascive, pe motive atonale în gamă minoră primarul bătând din palme excitat de vederea feselor pe care scrie Brânza e pe bani, frate fraţii tăi adulmecând mirosul pierzaniei la pescuitul de lacherda episcopul declarând parada închisă şi catedrala în renovare prietena ta cea mai bună vorbind la celular cu un ginecolog pervers care o bănuieşte de orgasme false e timpul să ne recunoaştem limitele paradigmelor strategice să trasăm un plan teoretic de retragere 32

degeaba te zbaţi ca o fecioară în noaptea nunţii nimeni nu îţi va oferi paradisul cel mult o călătorie cu trenul la clasa a 2-a în picioare... nu te iubesc..

A.G. lecţia cinci. dragostea Un puzzle de fotografii în care ne ţinem de mână bătrâni, întrucâtva romantici şi pe alocuri senili, plănuind reuniuni de familie şi serate duminicale; ne amintim vag nişte zile când schimbam pervers poezii, strecurându-le pe sub uşă, dar cum azi ne cam tremură degetele şi semnăm strâmb, parcă nici chipurile acelea tinere şi impertinent de fericite nu ne mai seamănă, batem aleile parcului de ochii lumii, altfel nu ne apropie nimic, decât poate obişnuinţa de a-ţi aduce la pat ceaiul şi felia de pâine cu marmeladă, singurul lucru neatins de Alzheimer e bufetul din colţul sufrageriei, cumpărat de la vechituri; lui nu i-a spus nimeni că trebuie să îmbătrânească, noi am ştiut-o dintotdeauna şi de aceea ne-am şi iubit corect, printre bliţuri Kodak, fanioane colorate şi suporteri care excută decent, cu plata în avans şi deplasare la domiciliul clientului marşul nupţial, oda bucuriei şi bocete mortuare traduse întotdeauna superficial, ca să nu distragă atenţia rudelor de la suferinţa trucată; în unele nopţi te întorci cu spatele şi-mi spui că între noi n-a fost niciodată vorba de dragoste, totuşi ţii la mine suficient cât să nu văd asta în ochii tăi (devenim răi când ne doare sufletul mai mult decât spatele), în altele mă iei în braţe pentru că ţi-e teamă că aş putea să mor fără să te anunţ, ca o ultimă răzbunare; e atât de straniu jocul nostru de-a oamenii...

A.D.

II. Farniente Azi sunt tristă şi plictisită – presupun că aş putea găsi o metaforă să-ţi explic nemulţumirile mele, greaţa matinală de la prea multă cafea, durerile de genunchi, o încâlceală de cuvinte pe care să le înţelegi numai tu şi să mă consideri poetă; între accesele de tuse tabagică aş putea chiar să urlu expresionist, ca un fel de Munch rătăcit într-o epocă echidistantă faţă de tragediile personale, dar vara continuă să fie scurtă, caniculară şi lipsită de acte de eroism, oraşul colcăie de vieţi trăite serios şi profund în ecluza dintre cimitir şi maternitate; la noapte voi căuta perseidele pentru că fac parte dintr-o specie care ţinteşte cerul o dată pe an;

33

scârbit de păienjenişul de salturi precise din care nimeni nu învaţă niciodată nimic, nici acrobatul n-are voie să rateze trapezul decât o dată în viaţă; îmi explici pedant că e un om fericit şi tragi draperiile ca să-mi desenezi în penumbră trupul pe o cruce întoarsă.

A.D. Deşi nu te cunosc, o să mă aşez în poalele tale mari cât piaţa din Ulm lângă catedrală mă uit că ai o gaură în ciorap din care îşi iau zborul balade duioase şi feline conjugale numite de vulgari pisici ascult un dialog între două exemplare enciclopedice, una mai stufoasă ca cealaltă: EA: domnule, îmi datorezi o explicaţie, cu cine ai fost azi-noapte pe acoperişuri?

EL: doamnă, un gentleman nu îşi dă arama pe faţă EA: domnule, mi-ai jurat credinţă şi virtute EL: doamnă, dar nici nu te cunosc... constat că aveţi rotunjimi excelente sub corsetul de blană şi pene că sunteţi fardată pe mustăţi şi coadă cum nici la Viena nu am văzut în anul în care unchii mei erau împăiaţi pentru erezie şi nesupunere împăratului, vedeţi că am un lung heraldic arbore nobil şi sentimental, o oareşicine ca dvs. nu are ce căuta între puii mei, ce puii mei, valea, huo golanco...

EA : „Miau” stat urechile în sus de atâta bădărănie, domnule.. ...aşa că vezi, dragă prietenă, mai bine ne îmbrăţişăm pe banca asta în tăcerea teilor bătrâni, nu merită să discutăm filozofii intempestiv spontan decisive, ci să lăsăm pacea eternă să zacă în farnientele acestei superbe toamne pline de amor şi dorinţe focalizate de telescopul prin care mă priveşti şuierând printre dinţi... bou bătrân nu înţelegi nimic, ramolitu’ dracului...

A.G. Azi sunt tristă şi plictisită tu crezi că şuier – de fapt îţi alerg femeile cu bazooka pentru că-mi place cum le tremură ţâţele şi pentru că nu-mi este milă de tine că eşti bătrân aşa m-ai lovit şi tu într-o vânătoare ilogică sub falsul pretext că mă trimiţi nu la dracu’ ci în pacea eternă convins că nu putem supravieţui amândoi totuşi uite-mă, te încalec cu neruşinare, lascivă ca o adolescentă care mimează primul sărut şi dacă simţi pe piept o căldură molatică crede-mă pe cuvânt, nu-i nimic altceva decât şişul şterpelit din bucătărie cu care-ţi tai beregata ...dar vezi, dragă A., nu-s decât cuvinte, eu stau în fotoliu şi-mi fac vânt cu un eventai roşu primit de la mama, în pahar sfârâie cola, în boxe răsună vocea ta care habar n-are câţi ani ai şi cum ar trebui să se audă, unele poezii sunt prea lungi, altele prea scurte, transpiraţia curge şiroaie pentru că e în continuare foarte, foarte cald, pe la voi peacolo unii se omoară din principii et(n)ice şi lipsă de ocupaţie, pe la noi e totul bine şi

34

nu se întâmplă nimic şi ţi-aş telefona cu taxă inversă numai ca să te-ntreb unde mama naibii ai văzut tu toamnă superbă şi amoroasă...

A.D.

III. Amorul domnişoarelor Pogany denunţ e o singură cameră în care nu-mi place să intru – păstrezi acolo peruci pomădate, sticluţe goale de parfum franţuzesc, rochii cu paiete şi ştrasuri, plicuri pătate simetric de lacrimi sfâşietoare şi buze spoite cu ruj, măşti de ceramică în culori violente, biblii vechi, în ediţie princeps, reproduceri ieftine după nuduri celebre, câteva broşuri de poeţi amatori, un baldachin executat la comandă, covoare persane, şaluri turceşti, o duzină de costume cu buzunarele pline de naftalină şi le enumăr nu pentru că nu le-ai şti, ci ca să afle şi alţii cum se naşte gelozia între patru pereţi cu o uşă şi trei ferestre înalte, deşi eşti sătul de atâtea calcule matematice care dau întotdeauna rezultatul corect, şi de mine te-ai săturat, când m-ai rugat să-ţi deretic prin cameră, bănuind dinainte cât de rău îmi va face aerul putred din iatacul tău decrepit, te-ai săturat şi mă alungi cu o mână schiloadă în speranţa că mă voi preface în manechin, un bust de păpuşă pe care să-l adaugi la colecţie când nu vei mai avea niciun gât disponibil de care să spânzuri colierul cu ametist, eşarfa roşie sau poate braţele tale încremenite într-un ev discontinuu de aventuri complicate.

A.D. confesie ...Am citit cu lupa academiei încercările tale patetice de igienă senzuală dar nimic nu se întâmplă când scotocesc prin textul afumat, prin cotloanele lui quasi intelectuale, punctat de paşii tăi de colo colo, mici mici, ca pe un trotuar răpăit de clipocitul mărgelelor pe care aluneci printre rigole de fontă şi capace de canal prost închise, decid să te iau într-o călătorie fantastică cu doi gnomi şi doi atleţi ai trapezului, ca să nu poţi trece neluată în seamă în zilele de iarmaroc când te văruieşti pe obraji cu vopsele gotice şi bronzuri de la bunica ta dansatoare pe sârmă, când toţi îţi aruncau roze şi bănuţi auriţi vrând să te ia pe loc de nevastă într-o sindrofie 35

echivalentă cu un autodafé, iar eu uitat la bar între scrumiere enorme cu o madamă pe genunchi semnând nuntaşilor autografe pe portretul meu în chip de făcător de minuni gata de săritura finală în neant, declarând oricui vrea să audă: Eu e mort, doar mai stau pentru o băutură, sau EU e nimeni, ca să mai capăt o bezea de la tine, care treci lunecoasă ca o Pogany nudă prin mâinile unui sculptor cu barbă tristă, fără să ai timpul unei lacrimi pentru mine, EU sunt TU... apuc să mai strig, dar nu mă auzi acum zbori spre cer pedalând norii ca un pescăruş alb, de la gât în jos fecioară cu clopoţei la glezne şi flori de myosotis în păr, de m-am dus să ascult Bach în sinagogă şi să plâng a sfârşit de viaţă...

A.G. canon treceam victorioasă printre ostatici şi-ţi crestam chipul pe feţele lor amorţite de disperare, fii atentă, îmi şopteai, fii atentă, Lucreţia Borgia, nici o mie de poeme ratate nu-ţi vor plăti indulgenţele şi drumul tău nu va duce în Rai decât dacă-ţi uiţi o dată botinele în tavernă la mine, şi chefuiam pierdută printre cocote şi marinari, aşteptând să-ţi faci apariţia,deveneam tot mai rotundă şi mai albastră, nopţi întregi profilul meu tâmp de mârţoagă intrată cu toate cele patru copite pe poarta însângerată a abatorului se desena imprecis în culori tandre şi estompate, ca şi cum fiarele ar putea iubi, şi masa ta rămânea goală în penumbra grotescă, între timp, tu dezlegai mâinile încătuşate ale condamnaţilor mei, scârbit să te recunoşti întratâtea oglinzi deformate, le dădeai sfaturi de viaţă şi somnifere pentru coşmarul etern al existenţei lor mizerabile, jucai magistral rolul lui dumnezeu, dar mântuirea pierduse o literă, degeaba o cauţi şi astăzi bezmetic printre caravanele părăginite de cruciaţi, omega e în iad, omega arde mocnit, şi iadul sunt EU, fecioara ta părăsită şi slută.

A.D.

IV. O, tempora Atârnasem prin casă numai ceasuri, ca în atelierul lui Gepetto ceva mai feminin şi vopsit în roz inima învăţase deja să pompeze drogul roşu în artimia haotic sonoră de tic şi tac în care te îndeletniceai cu diverse treburi casnice printre care spălatul vaselor şi schimbatul săculeţului de la aspirator cu pungi şterpelite de la morga vecinilor trăiam o frenezie sublimă, monitorizând tabieturile sau poate nu era decât nevoia egoistă de a şti şi de a te avea prizonier într-o încâlceală de rutini disonante după nouă luni ne-am mutat cu chirie într-un bloc plimbat de colo-colo de beduini cu o căruţă pentru leproşi văcsuită şi dezinfectată născusem un copil cu două limbi de ceas răsucite în loc de braţe şi-l iubeam pe rând ca să ne rămână ani şi pentru celelalte escapade sentimentale n-am ştiut cât eşti de nefericit până în ziua în care mi-ai lăsat pe frigider mesajul în braille mă anunţai succint că te-ai săturat şi că nici eu n-ar trebui să aştept moartea risipind atâtea x-uri prin calendare.

A.D.

36

De aceea nu te iau la orgii, mă sperie exactitatea cu care ghidezi locul şi momentul, ocazia, calendarul, gemetele noastre ar atrage puii de lele care sapă tranşee secrete pentru a face contrabandă cu femei.

Sunt plin de cerneală şi, oricât încerc să mă spal de litere inutile, oglinda îmi refuză imagini. Pun radioul tare ca să nu înţelegi gândurile mele furate din altă poveste, le repet la fiecare 2-3 ani cu altă muiere culeasă din port.

Colecţia mea de amante e vastă, dar vestejită, nimeni nu vrea un poet nebun, ratat mental. Lucrez cu ora ca să-ţi cumpăr ciorapi de mătase, parfum Chloe, evantaie pictate şi pui de vulpe polară. Copilul nostru e un acrobat profesionist, deja merge pe sârmă fără paraşuta de rezervă, exact ca bunicul său graf Zeppelin. Seara stăm la masă toţi trei, îmi serveşti orez furat de la condamnaţii la moarte şi zeamă de mangrove cu gust de ghilotină. Mă urăşti teribil, aştepţi să adorm ca să poţi sta goală la geam făcând semne desuete iubiţilor care urcă, cu sutele, scări de frânghie spre iatacul tău cu baldachin.

Ai pus iasomie de alungat deochiul, te bagi în pat lângă mine şi oftezi lung a călătorie nesperată într-o ţară cu pitici fericiţi, cu cai blajini şi sunete nemaiauzite, aprinzi o ţigară şi faci cu ea rotocoale până la cer, crezând că nu ştiu şi nu te aud...

A.G. V. Tigaia de adio Uite că am ajuns şi în pragul uşii, aşteptând să-ţi termini dejunul cu Iepurele de Martie şi Pălărierul Nebun, să ne putem despărţi ca la carte; am fost educată să cred că un adio nu trebuie spus în prea multe cuvinte, doar că nici n-am fost vreodată altfel noi doi, n-am vorbit nici din priviri ca îndrăgostiţii sau soldaţii din trupele SEAL, nici prin semne ca muţii, nici prin lacrimi, suspine şi metafore sfâşietoare, ca unii poeţi la modă, am grăit, cum ar zice bunicul meu, şi nu-ţi pot spune adio decât tot în graiul nostru modest şi lipsit de tuşe eroice; şi m-am lipit de cuier ca să nu fii cumva jenat şi să nu-ţi incomodez oaspeţii, execut decent o partitură din frunză, şi frunza e verde ca un smarald, dar cântecul meu nu are măreţia stejarilor, iar eu am obosit să joc rolul liliacului răstignit cu capul în jos într-o peşteră pictată de oameni, am obosit să fac zilnic aceleaşi mişcări de gimnastică în faţa ferestrelor false pe care le-ai împrăştiat prin apartament ca să nu mă simt singură şi nici nu mai ştiu ce caut aici,printre-atâtea vechituri dezolante; Savinien de Bergerac a fost gay, l-a iubit o vreme pe d’Assoucy, apoi un accident stupid l-a îngropat, în o mie şase sute cincizeci şi cinci, sub doi metri de pământ afânat din cimitirul bisericii din Sannois; cimitirul meu nu va intra în istorie, ceea ce e bine, pentru că nu va mai trebui să dau explicaţii despre aluniţele de pe umărul stâng, de fapt, nici despre acest adio incoerent nu-i nevoie să dau explicaţii, afară e un soare rotund şi frumos pe care nu lam văzut de mult: încă sunt tânără.

A.D. Înţeleg, iubito, că îmi dai papucii pentru simplul fapt că te-am înşelat cu dona Esteban de Sotominor.Desigur, te jenezi să admiţi motivul acestei despărţiri pripite, dar ştiu că eşti în luna a 5-a şi nu de la mine; te auzeam cum pui mereu requiemul lui Mozart, Dies Irae, ca să acoperi vizitele bardului lutier cu care te iubeai năprasnic şi neprogramat după cum bătea lumina lunii în zilele fără soţ. Te plictiseai cu mine, prea mult negociam orizontul şi dantela, iatacul 37

tău era plin de păpuşi cu care te jucai patrie vrem soldaţi în loc să faci dragoste cu unul din noi. Iar eu, pezevenghiul, copiam desene warhol şi vroiam să par un postmodernist cu chelie şi burtă, după cum se caută în această parte a lumii.

La o petrecere cu studente bete am sucombat donei Esteban, îmi recunosc slăbiciunea pentru frumuseţea femeilor spaniole după 3-4 pahare de sangria. Dansam flamenco şi toţi ne priveau invidioşi îndesându-mi buzunarele cu răvaşe şi cereri matrimoniale urgente.

Primesc acest Adio ca un semn de respect şi încurajare, sper să te întâlnesc mâine la lecţia de anatomie şi să-ţi arăt noi figuri de yoga pe covor. Aduc lenjerie de tablă, se potriveşte cu aerul tău răzbunător conceptual, şi tigaia de teflon în care vrei să-mi prăjeşti onoarea...

A.G. Nu pentru că m-ai înşelat, ci pentru că mă priveşti şi vezi ochii donei Esteban de SotoMINOR – de aceea îţi dau înapoi papucii cu ciucuri turceşti şi duzina de şaluri marocane pe care-mi făceai culcuş când reveneam obosită de la multele mele servicii consecutive sau simultane, după cum bătea lumina lunii în zilele fără soţ. Iatacul meu e înveşmântat în doliu pentru căţei, pisici, ţânţari şi gândaci de bucătărie, dar l-am învăţat că după bărbaţi ajunşi la vârsta amorurilor discrete niciodată nu are voie să plângă, pentru că s-ar face de râs, i-am mai spus că sunt de preferat adesea spălătorii de geamuri care au cel puţin decenţa să iubească imoral şi cu o tandră naturaleţe. Tu ai uitat-o de multă vreme şi o cauţi zadarnic pe sub fustele înlăcrimate ale dansatoarelor de can-can – zarurile aruncate la întâmplare nu aduc fericirea dacă nu-i faci semn din ochi crupierului că eşti alesul lui dumnezeu pentru misiuni importante. Şi da, ţi-aş putea prăji onoarea într-o tigaie, dar am o mamă bună şi înţeleaptă care crede că răzbunarea nu rezolvă problema foametei mondiale, cum nici eu nu mi-am câştigat înapoi iubitul din copilărie după ce i-am strecurat rivalei în cola o pastilă de ciocolax, aşa că rămân doar conceptuală şi merg înainte, iar mâine e un tren care pleacă din gară la ora 3 şi rucsacul meu mov va fi acolo cu mai puţine cuvinte, însă predispus la contaminarea cu câteva zile de bucurie ingenuă. De curiozitate şi din respect pentru arhipelagul Peloponez, m-am căutat şi eu prin buzunare şi n-am găsit decât o listă scurtă de cumpărături urgentissime. În partea aceasta a lumii clovnul intră periodic în grevă, sătul de vopselele de mâna a doua cu care e obligat să-şi falsifice seară de seară nasul roşu pe chipul trist. Acum te rog să-ţi lipeşti de perete urechea şi să asculţi croatul care cântă, fără pretenţii de Mozart, Jubin te, jubin, în speranţa că poate vei înţelege jocul meu de adio, care nu înseamnă nimic mai mult decât că mi se scurge pe şira spinării o delicată, încântătoare şi pardonabilă slăbiciune.

A.D. Bianca Marcovici Haifa-Israel Bărbaţi la metru şi femei la kilograme moto: "aveam nevoie de o femeie la kilogram să îmi pot aşeza oasele terciuite în faţa ei şi să-i zic: culege-mă , aşează-mă, ţine-mă să nu ard în seceta

38

zilelor," (...)

AG parodie: aveam nevoie de 3 bărbaţi la metru să-i întind la uscat noaptea să nu mă irosesc dimineaţa adunând şi scăzând pagini kilometrice silabisind do re mi fa sol la si pe clapele de plastic fine într-un bar-cafe din Londra trăgând pe nas scobitori. şi, tare mai doream ca toţi bărbaţii ăştea să se trezească diminetaţa cu chiloţii sparţi şi pungi de gheaţă în ciorapi mergând pe sticlă pisată dupa ce, ea, Eva ... a doua sau a treia se trezise Calliope!

BM * răspuns pentru scorpioni autoparodie totul îmi aminteşte de dragostea a doi scorpioni care-şi apară mereu parcela de deşert arcuindu-si coada filigran în cercuri filozofale cautindu-şi punctul vulnerabil între doi scorpioni nu mă plouă ci mă ninge cu venin pus în cornul abundenţei care mă înţeapă în coasta cu nepoţi tocmai de la drum mă întorsesem, după ce kilograme de nepoţi îmi mărşăluise prin braţe ... dar, să vă pun la punct: sunteţi obsedaţi de femei, bărbaţi 39

în ventuze abisale, eu, doar de ramuri de copac înflorite, de mai!

BM Stau pitulată bine lângă un leu care mănâncă scorpioni pe pâine şi mestecă gumă de mestecat pentru dinţii albi să sărute racul pe gură noptile cu lună plină capricii de femeie perpendiculară pe viaţa ei care, azi s-a hotârât sa cumpere chiloţii roz din poem să pună în practică imaginaţia la pescuit de vârcolaci .

BM * Blonda Bianca stă pitulată între doi scorpioni care-şi desenează visurile arabesce cu cozi furioase şi-n timp ce ba îl impunge pe unul ba-l mângâie pe celalalt are timp de "puţin blond cu mult farmec" HF ( hana Fratu) centurile de castitate cu pompoane şi chei potrivite pentru soţii grijulii de după garduri şi din amfiteatre li se scurg ochii leoparzilor fixişti morţi dupa orgii de cuvinte aruncate precum roşiile în ochii mei nisip BM Hana nu mai este am rămas doar noi să scurmăm în brazde expresii sădim rădăcini şi dragoste culegem vânt şi melancolie totul e perfect ca în prima zi hai să bem un ceai cu mult dulce..

AG

40

nisip

(Daniel Dăian), Viorica Hagianu, Sorin Hagianu Introspecţie

Îmi atingi conştienţa Rătăcită într-un colţ stingher De iarnă.

Cad bucăţi de cer, In pumnii strănşi lăsaţi sa crească Inconştient.

Cu vocea iţi gust imbrăţişarea Căutandu-ţi cu atenţie, Paşii, Ce nu au atins nicicând Podeaua.

Ce culoare are sufletul iubitei mele închis în crisalida pală cu care şi-a învelit frumosul chip de ceară?

(Daniel Dăian) Mă plictisesc teribil de aceea mă arunc în nişte speculaţii mentale de-a dreptul halucinante şi neproductive.

Dacă tot nu am ce face măcar să mă dedau la o introspecţie a propriei fiinţe a universului a nemărginirii o îndeletnicire dacă nu chiar nobilă măcar cu temă spirituală care-mi bucură creierul şi-mi flatează orgoliul aşa că mă apuc să-mi sondez ungherele îndepărtate ale sufletului şi încerc să pătrund tainele universului ale Marelui nimic al materiei în formele sale nemărginite la dracu simt că-mi pierd şi simţul umorului aşa că mă las de introspecţie mă apuc să mănânc ce găsesc prin frigider la întâmpare fără să fac figuri.

(Viorica Hagianu) Sunt Eu acela ce crede că viaţa e plecată dintr-un punct şi restul sunt doar spaţii libere între cuvinte nerostite cu voce tare sunt Eu acela care priveşte dezinteresat cum se prăbuşesc orele tale 41

necuvântătoare într-o virgulă uitată într-un coş de gunoi, Eu sunt acela care mai crede-n fiori de înţeles şi zâmbeşte atât de neînţeles pentru ochii tăi Eu sunt acela ce te iubeşte ascuns în non-sens, în drum nevăzut ochilor tăi prea larg deschişi.

(Daniel Dăian) Ploaia Astăzi am făcut o descoperire absolut interesantă Inima ta gemea în răceala podelei Exact în mijlocul ei, Bătea încă blând în comparaţie cu clipitul pleoapelor mele Speriate de răceala indescriptibilă Care însoţea descoperirea de suflet prelinsă la picioare Ştii, Astăzi am un chef infernal să dansez descălţat, Să simt răceala netedă a duşumelei unde tu îţi dai tacută suflarea pentru Nevoia mea de a ţipa descoperit de tine, Din alb de vânt cernit, Am lapte cât să hrănesc un munte Ştii, de altfel, că îţi iubesc suflarea de pe urmă Şi cu rost şi fără rost...

(Daniel Dăian) Picături mari de ploaie plesnesc repezite nefericitele plante din calea lor pe care le fac una cu pământul oamenii aleargă precum şobolanii să se adăpostească prin scări de bloc pe sub streaşini ca animalele în vizuini o ploaie torenţială pe vremuri era o binecuvântare pentru oameni şi pentru natură acum este o ştire cotidiană la tv în categoria senzaţionale furtuni dezlănţuite tornade dezastre şi calamităţi aşa au ajuns minunatele picături de ploaie primordiala apă venită din cer în jurnalele de ştiri şi sunt categorisite la coduri galben-portocalii de ce nu uneori cu nuanţe de roşu pentru tâmpirea şi panicare populaţiei a privitorilor 42

care sunt loviţi de ştiri de dambla şi de picăturile mânioase de ploaie.

(Viorica Hagianu) Meditaţie Cine sunt eu?

Aceeaşi veche şi chinuitoare întrebare Provoacă mintea omenirii Încorsetată în prejudecăţi Un fluture ce-şi scutură aripa Şi moare.

Sau poate o iluzie?

Un zâmbet de copil adormit, O contradicţie a elementelor, Un strigăt mut.

E atâta linişte mă doare Fulgii ce cad în depărtare E atâta risipă Frumuseţe de o clipă.

(Viorica Hagianu) Sunt anotimpul Ce scutură iluzii Sunt crucea ce îngână Suspinul muntelui Prăvălit pe câmpie.

Deşert înapoi şi înainte În care sunt grăunte Cu miez bătătorit de iluzii.

Deşert la stânga şi la dreapta.

Sunt doar un bob de nisip Ce caută pacea cu vântul În inima sa.

Mi-e dor să-mi cioplesc păsul Pe pietrele trecătorilor Prea grăbiţi să-l asculte.

Mi-e dor de buze fragezi De copil ce mă surprinde În sanctuarul felului de a fi Metamorfozat într-o frântură De vers.

(Sorin Hagianu)

43

Suzana Deac- Alin Cucuruzan NU Nu vreau roua în absenţa dimineţii nici lacrima în tandem cu întunericul sugrumat în inventarul de vise vreau surâsul tău de pretutindeni şi mâine în câmp terase şi vârf când de fapt nu eşti cu mine vreau ceva care seamănă cu pictura pierdută în fân în freamăt şi unde scurt interzise (Suzana Deac) Atenţie Nu călcaţi iarba Sub fiecare fir Se află un poem ce porneşte de la rădăcină până în sufletele noastre.

(Alin Cucuruzan) peste mirii nopţii şi pădurea aburind a taină poarta se înalţă din voci şi stânci sculptată vin cuvintele şiroaie stropite de păstrăvi şi izvoare de cuvinte (Suzana Deac)

44

Maria Cozma- Suzana Deac Tremurarea-n al ei gând Azi vreau să mă mărit cu-un munte, ce știe a cutremura, nu pământul și nici a mea glie, ci cuvântul încleștat otravă printre dinții României.

Azi vreau să mă-ngrop un brad cu rădăcini de dac, ce știe a rosti cuvântul vertical, nu în neant, nici în gropi ci în litera străbună înghețată-n unda unui Lac. Azi vreau să fiu nebună, să caut morții ce-au plâns pentru hotare, să le fiu eu îngerul cu ochi de lună înainte de-a gândi: cum se usucă ramu-n plină vară și cum la fiecare zare mediocru-ngroapă numele-i de țară.

(Maria Cozma) Muntele nu-i de însurat nici măcar de închiriat între timp a fost furat brazii vorbesc limba comună vântul exclamă se răsuceşte praful din drum şi mortul din pământ dar lacul înghite tot în tăcerea valurilor obişnuite azi e slăvit nu cel sărac cu pământul ci acela care-i sărac cu duhul şi vai de oştimea dacă conducerea luptă pe două fronturi (Suzana Deac) Dedublare - Ilie Bâtcă 45

Te simt tot mai departe, doamnă, un vis cât viaţa ne desparte şi iată-ne intraţi în toamnă şi iată-ne curtaţi de moarte. Înmărmurit în aşteptare, mă bântuie un gând păgân ca într-o viaţă viitoare să-ţi fiu eu sclav dar şi stăpân şi lanţul şi regescul nimb le vom purta în taină până ne vom gândi să facem schimb, să-mi fii tu sclavă şi stăpână...

Un strigăt strangulat de scoarţă cortina arde trecutul în mirosul florilor ruginii dar posibilul naşte trandafiri pulsul unei clipe poate fi imaginea de ansamblu inelele fără număr pierd şirul şi intră în istorie e tot mai greu să defineşti orice când timpul se sfârşeşte pentru unii scoarţa mai trăieşte pentru alţii aripile fără sevă rămân vapori scufundaţi într-un ocean de aer (Suzana Deac)

46

BIRD 44 Tibick Indrikova, Adrian Grauenfels, fotografii de Tibick Indrikova Rugăciune de seară să fie mereu aer în jur. să avem spaţiu, viaţă, curaj. să ne petrecem clipele acolo unde suntem. să putem privi orizontul de sus în jos. să găsim drumul spre casă, cuibul, patul iubitei exact când e nevoie şi chiar cu ochii închişi. să auzim marea, eclipsa, căderea fulgilor de nea, cântecul unui prieten, căderea serii. să nu îmi stea ceasul. să nu mă pierd şi dacă mă pierd să mă găsesc întreg. să fie cel puţin două stele pe cer. înapoi să fie exact ca înainte. să mor în somn.

Vocale vulpi mai rulez un timp în gol scrâşnind nisip în gură gumarabic castelul de nisip s-a prăbuşit de mult doar scoica periferică mai mişcă sub tălpi crăpatul timp crăpate îmi sunt buzele de atâta şi atâta solitudine ce clară surprinzătoare umbra ta peste umbra mea cocoşată crispată calcinată criptă vagi voci, vocale virgule, virgine vapoare vărgate, văgăuni văduvite volante vulpi şi de ce să nu pun cărţile pe foc?

47

mitologia s-a terminat cu venus şi muntele tău e plin de păcate şi seara asta miroase toată a eşafod… vara lui 44 trecuse de vara lui ’44 ştiu asta precis îmi intrase un cui în picior toamna şchiopătam după tine tu erai cu oleg şi oleg te prezenta unor tipi mai snobi ca mine la petreceri studenţeşti când sânii îţi scăpau pe-afară ştiai exact ce-ademeneşti cu oleg te jucam la poker chiar roşcovan cum eram şi timid l-ai culcat pe serj între noi râdeai gâdilată la tălpi şi invers curgeau pe pereţi ceasuri de dali chiar timpul picura un pic pervers ana se iubea pe furiş cu alte două egrete eraţi frumoase ce să zic in zbor virtual planau regrete ar mai fi de vorbit despre pace războiul se terminase de mult piciorul mi se vindecase-n 46 eu tot speram să te-ntâlnesc zâmbind la şase

andante- ireversibil ba vom trăi în reversuri dragă prietenă cu barba mirosind a lagună cu scoici în păr, bezmetice vedenii parcelate monumente funerare trase de cai invers înhămaţi înaripaţi, dar legaţi de picioare flămânzi, dar prea nobili de a o spune mustind a dragoste din ochi gata de război spartan dus pentru tine chiar 200 de ani de va fi nevoie şi încă 20 ca să oprim simbolurile ce ne invadează spaţiul scolastic teritoriul euclidian masa la barul unor defuncţi strămoşi paharul cu votcă şi praf de frişcă zâmbetul codiţelor tale atât de blond banal uită-te în patul unui poet cu miros de revoluţie poet ce scrie doar cu mâna stângă

48

poveşti exotice în care eu mor şi tu dispari defiecaredată.

Absolutul unei poze absolut tu poza absolut eu votca picioarele mele de rinocer făcute din zale de cărbune ochii tăi pe tavan sângele fiert, între noi ura îmi pierd timpul pe anchete cu fierul roşu mă bântuie un dor de ghilotină trec nori galbeni prin pantalonii mei de piele roasă ai clei? ai cuie de răstignire ? şi eu merg ca tine de-a-ndăratelea cu ficatul tras pe targă cu memoria filtrată de satrapi raşi în cap stârvuri pleşuve aşteptând împăierea curvele spălându-se una pe alta ziarele golite de pornografie eu pe cine să cred?

Minus infinit sunt un proletar surd acum îmi gârbojesc destinul ca să intre în sticlă SOS stau agăţat de ultima creangă a probabilului minus infinit e chiar minor şi nu mă mai sperie ca înainte de a te cunoaşte simt ape freatice ce mă duc spre tine Odessa simt galbenul unor pedepse amânate şi sacul cu poveşti furate gol e 49

gol goluţ deşertul se pierde în umbra promisiunilor doar cămila mea mai rumegă un pic din zare gol Viaţa povestită invers o să tratăm bâlbâiala ta cu ştreangul meu un condamnat la moarte devine lucid mai tânăr şi cu mult mai frumos îşi dă seama că ştie o matematică perfect complexă că vorbeşte fluent sute de limbi stinse că nu şi-a respectat cum trebuie părinţii venele sale stau să pleznească de atâta mânie călăul e o tânără vestală plină de dragoste interzisă coşurile fabricilor de ciment se apleacă în bătaia vântului funia de gât sacul pregătit istoria modificată retro viaţa povestită invers monotonic culpa ta pulpa mea fiction Numele tau, sotto voce oroare în palme ţin numele tău despicat de pofte sau poate de ce mai găsim din noi panglica mătăsoasă a explicaţiilor apologetice suspine logic înlănţuite între ideal şi trezia din călătorii deandărătelea e inuntil să îmi spui cuivnte de dragoste nu le mai aud îmi tai urechile ca să te simt mai adânc e ca şi cum am vorbi învinovaţi neruşinaţi ca de o carne ce ar fi trebuit să urle pe masa măcelarului de copii înainte de Vicenza nu eram eu

50

Dupa Vicenza, mişcari telurice ştii că nu mai fac faţă la impetuoasa ta urcare pe golgota? mă laşi în urmă în colb deşi îmi oferi toiagul zilelor îţi pui capul pe umărul meu ca să cred că existăm dar nu.. e doar iluzia unor trăiri cu hiene simulate pe peretele de carton ce caut eu aici ? de ce să stric tăcerea unor recitaluri? te rog dă-mă la câini lasă-mă să dispar silenţios îmi închid telefonul semnez cecurile de datorie socială mă despart de femei şi apoi mă duc să dorm cu moartea ea nu refuză pe nimeni

Plecare, allegro con brio stau atârnat, boccelit de plecare. fraţii fac semne cu crenguţe disperate părinţii scuipă lapte de mamă fermentat ce cuib ciudat zic eu tatuat , gata de drum privind spre gara toată fum tu desenezi cu unghia o patrie care să ne ţină copiii în leagăn şoptind cât de mult ne iubim deşi avem tensiunea poetic redusă buchetul scăldat de lumina stelară scripet de vagon pe care mişună crabii de noapte soldaţi pe-un front şi uite, curge magiun ca un bocet 51

şi morţii vin încolonaţi cântând un marş de despărţire iar crucile din vale ard din umbre vechi de cimitir îmi strâng memorii ce plutesc şi-mi cer străbunii, înapoi la vetre străvezi fantome ce păzesc trecutul nostru plin de pietre.

Menuet polifonic vezi mă lupt cu umbra volatilă e pe viaţă sau e pe moarte această încercare infertilă alerg pe un câmp minat iluzii deşarte despre mersul în mâini dar nu ai mâini ei şi ? pot vorbi singur pot să mă îmbăt cu glorie nimeni nu mă priveşte aerul e doar al meu sunt samurai sunt zeu sunt hrănit bine sunt alintat un intelectual rasat vorbesc cinci limbi cânt la bandeon poza mea e-n pantheon atârnă vedeţi cu stupoare pe stânga, chiar lângă intrare şi înţelegi cumva în finalul acestei glume că eu şi umbra mea n-avem acelaşi nume Mourir d’amour te împing la marginea hârtiei acolo unde se schimbă fusul orar unde păsările cad după ciocniri cu îngeri este atât haos în haos îţi spun căutând poate chiar ecoul sună mai răguşit stelele au plecat în pribegie femeile dospesc cu gură mută pacea nu a venit călare pe un măgar alb briciul lipseşte de la apel în sertare găsesc doar mirosul rânced binecunoscut scrisori nedeschise scrisori netrimise manuscrisul din care smulgeam foi ca să rulăm ţigări militare

52

fumate până la strofa cu mourir d’amour şi o zburăm dimineaţa o zi fara poezie uite, a mai trecut o zi fără poezie stau cu mâinile întinse spre timonă doar argintul vechi întors în mine ascult cum creşte ancoră despuiată văd cu ochiul meu ce doarme număr vâslele, ce mi se-ntorc acasă cu fiece val, un gest de trădare în fiecare scoică, un fir de copil în fiecare copil ascunsă o bătrâneţe în fiece tic-tac adormit, o moarte corabia mea se duce-n naufragiu cu marinari bolnavi de nemurire mi s-a umplut gura de sare zece- Final, duende cu cap decapitat aceste pretenţii sunt absurde utopii cioplite în piatră te chem să cernem nisip trec câini cu limba scoasă ceasuri moarte în cocorii de iarmaroc nu plouă, jghiaburi inutile cănile goale vor buze toarte apa ta amniotică te făcea de râs mamoşul te pipăia lubric deşi încă nu te născuse-şi şi tu dansai greţos şi eu muream şi prietenii tăi stăteau pe vine pe mormântul meu deschis asta e tot

53

Drepturi de autor: Adrian Grauenfels si participantii la colaje Noe 2011

54