Viața Militară Nr. 1 - 2 din 2013 by Ministerul Apărării Naționale

SUMAR VIA}A MILIT AR~ NR. 1–2 / 2013 MILITAR~

INTERVIU / 2

 Dac` nu ui]i c` ai datoria s`-]i pl`te[ti acea bucat` de p#ine, abia atunci e[ti om

JURNAL DE FRONT / 6  Sf#r[it de misiune

INSTRUC}IE / 10

 De la soarele afgan la z`pezile Sovejei

ALMA MA TER / 14 MATER

 Visul american, varianta cazon`  De la Saint-Cyr la ATM

ARS POETICA / 18 PROZA MILIT ARILOR / 21 MILITARILOR      

D`ruire Ultimul Via]a din fotografii Departe de continent Mai albastru ca cerul Apusul

ISTORIE / 38

 SIRIUS – o misiune secret`  JEANNE BLANCHE, o nav` francez` sub pavilion de r`zboi românesc

RESTITUIRI / 45

24 48

 Un covor de rug`ciuni al lui Osman Pa[a?  Eroii Revolu]iei, \ntre sublim [i dezastru.

42 53

IN MEMORIAM / 53  Dorul din suflet

EVENIMENT / 57 TRUSTUL DE PRES~ AL MINISTERULUI AP~R~RII NA}IONALE Anul VI, nr. 1-2 (37-38) 2013

Foto: Plutonier-adjutant Eugen MIHAI, plutonier-major C`t`lin OVREIU, Petric` MIHALACHE Difuzare: plutonier-adjutant Rodica DINC~ Tel. 021. 322.8287/146, 160

www.presamil.ro

Redactor-coordonator: Delia PETRESCU e-mail: delia.petrescu@presamil.ro Tel. 021.322.8287/128

Tehnoredactare computerizat`: Roxana MATEI Corectur`: Oprina MELCIOIU, Elena POTOROAC~

ADRESA REDAC}IEI: B-dul. Unirii nr. 57, bloc E4, sector 3, Oficiul Po[tal 4, C.P. 4–159, Cod 741382, Bucure[ti, tel.: 021.322.8287 ISSN: 1584-6857 Tip`rit la Tipografia REAL C. 225058/31.05.2013 00144 R`spunderea juridic` pentru materialele publicate apar]ine autorilor. Manuscrisele nu se \napoiaz`. Copyright-ul se permite numai cu indicarea sursei.

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

INTERVIU

Profesor doctor Alexandru Ciocâlteu:

DAT DAC~ NU UI}I C~ AI DA TORIA BUCAT~ S~-}I PL~TE{TI ACEA BUCA T~ DE P@INE, ABIA ATUNCI E{TI OM Profesorul doctor Alexandru Ciocâlteu, de la Spitalul „Sfântul Ioan” din Bucure[ti, împreun` cu doi tineri colaboratori, doctorii Cristina David [i Alexandru Ionel Checheri]`, au inventat o nou` metod` revolu]ionar` de dializ`, peritoneofiltrarea. Inven]ia medicilor români a fost recompensat` cu medalia de aur la Salonul Interna]ional de Inven]ii de la Geneva. Profesorul resimte povara timpurilor noastre, dar nu abandoneaz`. Statura intelectual` [i moral` îl oblig` s` r`mân` ferm pân` la cap`t. Interviul dat este [i o invita]ie la reflec]ie. Idei a[ternute cu speran]a c` vor da rod. – Parcurge]i o impresionant` carier` nu doar medical`, ci [i didactic` [i administrativ`. Tarele fundamentale ale sistemului românesc de s`n`tate [i mai ales corectarea lor a fost una din preocup`rile dumneavoastr` de c`p`tâi. {tiu c` a]i g`sit solu]ii, dar sus]inere? Ce speran]e mai ave]i cu privire la restabilirea sistemului medical românesc? – Lumea medical` nu este un col] de paradis în realitatea româneasc`. În multe domenii: imagistica, chirurgia laparoscopic`, urologia endoscopic`, 2

tipizarea tisular`, dializa, transplantul – ne afl`m la nivelul anului 2013, spre cinstea corpului medical românesc. Dar mentalitatea nu a suferit prea multe modific`ri. Aud [i v`d unele lucruri [ocante: brancardierul te las` la camera de gard`, asistenta nu-]i face tratamentul la timp sau î]i arunc` acul în fes` de la u[`, infirmiera nu-]i

Alexandru Ciocâlteu a absolvit Facultatea de Medicin` General` Bucure[ti. Din 1995 devine [eful Clinicii de Nefrologie [i Hemodializ` a Spitalului Clinic de Urgen]` „Sfântul Ioan”. În prezent este manager interimar al aceluia[i spital. Doctor în {tiin]e Medicale, reprezentantul României în Comitetul European pentru Insuficien]` Renal`. {ef lucr`ri, profesor universitar în cadrul Universit`]ii de Medicin` [i Farmacie „Carol Davila” din Bucure[ti.

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

schimb` cearceaful, gândacii se b`l`cesc în ceaiul bolnavilor, medicul nu-]i d` nici o aten]ie [i orice gest al s`u trebuie pl`tit de bolnav sau familia acestuia, schimbarea antibioticului are un cost anume, proteza trebuie pl`tit` (de[i e gratuit`), colegi care intr` obosi]i în sala de opera]ie, medici care dau indica]ii prin u[a camerei de gard` pentru a coborî abia diminea]a s` vad` bolnavul (dac` o fac!), spitale [i medici care au fost vizionari – au deja un pre] la fiecare tip de interven]ie chirurgical` înainte ca s` existe oficial o asemenea cuantificare, înregistr`ri cu camera ascuns` f`cute de un coleg handicapat [i tic`los, geamantane de reclama]ii la poli]ie [i emisiuni de [tiri cu tot felul de nenorociri. Actuali deciden]i, nu-i a[a c` doctorii `[tia ar trebui stârpi]i de mici? {i mereu – la limita legii. Spitale care – cu licita]ie sau f`r` – consum` de zece ori mai multe medicamente decât spitale similare. Cum justific` unele case de asigur`ri plata diferit` a unor spitale care fac acela[i tip de acte medicale? De ce o colecistectomie este recompensat` de CNAS cu 1.400 lei la un spital public [i cu 3.000 lei la un spital privat? Cum ar putea un ministru s` se lupte cu de]in`torii zonei private? Dac` mâine s-ar declan[a o grev` la un spital public nu-i ve]i g`si în curte decât pe interni[ti, reumatologi, speciali[tii din ambulatoriu; specialit`]ile chirurgicale sunt în sal` la o mare urgen]` hemoroidal`, nu-i a[a? La

fiecare patru ani schimb`m politic întreaga conducere a spitalelor publice (managerii care \i uit` pe cei ce i-au numit sunt schimba]i chiar mai repede!). Cele mai multe controale sunt trimise la spitalele care consum` mai pu]in! La sfâr[itul anului, bani de la asigur`ri vor primi cei care consum` mai mult, nu cei care sunt mai eficien]i. Se spune c` [i dac` i s-ar da Medalia de aur cu care a fost premiat profesor dr. Alexandru Ciocâlteu la al 38-lea Salon Interna]ional de Inven]ii, Geneva 2010 (fa]`, verso)

jum`tate din PIB sistemului sanitar la sfâr[itul anului, tot am avea datorii. Dac` dai peste un miliard de euro din bani sistemului privat pentru a efectua 2% din interven]iile medicale din România atunci dezvolt` – în parametrii actuali – stemul privat care dac` ar primi tot bugetul CNAS nu ar acoperi nici 10% din intern`rile care se fac. Dar

bani pentru profilaxie, programe, medicii de familie [i din ambulatorii, ambulan]e, urgen]e – de unde? C` la ]ar`, pe marginea [an]ului – vorbim [i noi, maic`. Din Rilke – totu[i, r`mân; mereu e ceva de v`zut. – A]i fost premiat cu aur la Salonul de Inventic` de la Geneva. Care este de fapt inven]ia dumneavoastr` [i ce satisfac]ii legate de ea ave]i? – Din 2009 , împreun` cu doi tineri colaboratori (dr. Cristina David [i dr. Alexandru Ionel Checheri]a) am inventat o nou` metod` revolu]ionar` de dializ`. Inven]ia a fost recompensat`

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

cu Medalie de Aur la Salonul Interna]ional de Inven]ii Geneva 2010, ulterior cu alte dou` medalii din Iran [i Polonia. Aceast` inven]ie deranjeaz` o afacere mondial` anual` de peste 65 miliarde de euro, deoarece scade pre]urile de zece ori (!) – ceea ce poate justifica [i lipsa de interes a marilor companii produc`toare de rinichi

permite nu numai sc`derea costurilor acestui tratament, dar [i o îmbun`t`]ire evident` a calit`]ii vie]ii bolnavilor care fac dializ`. A[tept`m dovezi concrete ale interesului manifestat de catedre de Nefrologie [i de firme de asigur`ri din Germania, Austria, Elve]ia. Revista „Nierengeselschaft” a prezentat elogios aceast` inven]ie.

complica]iile renale ale patologiei oncologice, ale diabetului. – Care sunt problemele cele mai stringente în acest domeniu? Ce v-a]i dori pentru aceast` specialitate medical`? – Datorit` dializei [i a sumelor mari cheltuite în domeniu putem spune c` România are azi

artificiali [i materiale de dializ` pentru dezvoltarea acestei metode. Am format o echip` universitar` de la UMF Bucure[ti care este preg`tit` s` încheie faza experimental`. Am ob]inut acordul de participare în echipa medical` constituit` în acest scop a unui urolog (prof. dr. Ionel Sinescu), a unui gastroenterolog (conf. dr. Ion Dina), doi chirurgi (dr. Mircea Li]escu [i dr. Rubin Munteanu), a unui specialist de la Catedra de Chirurgie a Facult`]ii de Medicin` Veterinar` (prof. Dr. Alin Bartoi). Studiile efectuate anun]` un eveniment în lumea medical`, deoarece s-a dovedit c` peritoneofiltrarea este o metod` viabil` care

Numai în România exist` circa 12.500 pacien]i dializa]i pentru insuficien]a renal` cronic`, iar costul terapiei acestor bolnavi – suportat de CNAS – dep`[e[te 250 milioane de euro pe an. – Când crede]i c` va fi suprimat` dializa clasic` de metoda revolu]ionar` creat` de dumneavoastr`? – Când va vrea Dumnezeu [i reprezentan]ii s`i de pe p`mânt. Am deranjat cam prea mul]i sfin]i cu aceast` inven]ie. – Cum a evoluat patologia renal` în ultimii ani? – Pare s` fi sc`zut num`rul glomerulopatiilor infec]ioase; au crescut

posibilitatea s` trateze to]i bolnavii care au indica]ie de dializ`. Din lipsa donatorilor transplantul renal nu ocup` înc` locul pe care îl merit`. – Exist` o campanie mediatic` aproape permanent` împotriva corpului medical. Care este p`rerea dumneavoastr`? – Ratingul unor televiziuni se constituie din prezentarea de subiecte voit [ocante. Dac` doresc asemenea cazuri, îi invit pe respectivii reporteri s` intre în lumea bolnavilor psihiatrici cronici – se pare c` deja au f`cut-o – a celor cu afec]iuni oncologice; sunt lucruri tr`ite zilnic de personalul medical, cel pus

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

la zid de c`tre reporteri. Nu a[ vrea s` amintesc (vezi Cel mai iubit dintre p`mânteni) r`spunsul unui profesor universitar ajuns acas` dup` dou` zile de nesomn, dou` zile petrecute în sala de opera]ie. Pedepsi]i-i pe vinova]i, nu pe to]i medicii [i pe pacien]i! – Nu crede]i c` s-a copiat din sistemele occidentale doar ceea ce a convenit unor grupuri de interese? – Adaptarea la normele europene s-a f`cut dup` ureche [i aceast` adaptare nu a produs decât disfunc]ionalit`]i. Cea mai dificil` sarcin` a fost aceea de schimbare a mentalit`]ii deciden]ilor. Aceast` schimbare nu s-a produs nici dup` acei 20 de ani. – {tiu c` sunte]i un constructor, nu un demolator. Care sunt ofertele pe care a]i dori s` le face]i? – S` existe coeren]` [i transparen]`; amatorismul [i politizarea sistemului sanitar i-au determinat pe mul]i medici s` plece din ]ar`, s` se ocupe de altceva; interesul pentru profesia de medic a sc`zut dramatic. Sau, dac` va cre[te, se va produce doar pentru export medical. Calitatea actului medical are [i va avea de suferit. Nu exist` un sistem sanitar perfect; nu po]i avea servicii medicale de top pentru întreaga popula]ie dac` nu ai bani [i industria nu a revenit nici m`car la indicatorii predecembri[ti (care indicatori...). Calitatea [i costul serviciilor medicale sunt o oglind` a bun`st`rii unei ]`ri, bun`stare generat` de o economie s`n`toas`. Personalul medical a trebuit s` se adapteze rapid la tot felul de legi [i ordonan]e care se bat cap în cap [i din care nimeni nu mai în]elege nimic. Finalul

– medicii sunt ni[te ho]i! – seam`n` cu acel ignobil moarte intelectualilor! – În tot ce întreprinde]i pune]i foarte mult` pasiune, iar evantaiul preocup`rilor dumneavoastr` este foarte amplu. Cum face]i de nu obosi]i? – D`-i Doamne fiec`ruia a sa moarte – spune Rilke. Via]a ]i-o faci tu, cu mintea [i sufletul pe care le ai. Poate Cel de Sus mi-a dat [i via]a [i gândurile [i sfâ[ierea tat`lui meu pe care nu l-am cunoscut (aveam pu]in peste doi ani când a murit de endocardit`). Uneori – sau tot timpul ?– am r`mas un Iov de mucava, a[a cum suntem to]i. – Regrete ave]i? – Înger [i p`pu[` – spune acela[i Rilke. Ce s` regre]i când totul curge predestinat – precum codul genetic? Am hot`rât eu s` fiu cel care sunt sau s` fiu pur [i simplu? Vai ]ie, vai mie – adieri – spune Lorca. Nu regret, nu sper, nu chem – de la Esenin citire. – Dac` ar fi s` lua]i totul de la cap`t a]i

schimba ceva din existen]a dumneavoastr` de pân` acum? {i dac` da, ce? – {i eu sunt un sceptic activ. Deseori te zba]i ca s` crezi ca via]a nu trece pe lâng` tine. Alteori în]elegi c` nu r`mâi acum-aici decât prin acea aur`, acele cuante ale minunii de a fi fost. – Care a fost crezul dumneavoastr`? Ce idee v-a c`l`uzit [i ce

a]i dori s` r`mân` dup` dumneavoastr`? – Acel dram de dumnezeire care pentru mine înseamn` bun-sim] – asta am cerut celor pe care – din aceea[i întâmplare – i-am avut [i îi am în preajm`. De aici îndep`rtarea mea de cei ce au credin]e. Îi admir pe cei care tr`iesc ca o explozie cu condi]ia s` nu-i r`neasc` pe semenii lor. Darul

combustiei spontane (apropiat de darul deplinei nebunii!) nu îi este oferit oricui. Nu iubesc c`ldiceii din Apocalips`; îi prefer pe pro[tii care î[i [tiu locul chiar dac` îmi displace compania lor. M-am sim]it dator s` muncesc – [i s` fiu insomniac – gândindu-m` la ]`ranul care, în ar[i]`, ploaie d` cu sapa de diminea]a pân` seara, apoi se a[az` la mas` cu un codru de pâine [i o ciorb` lung` în fa]`, neuitând s` se închine înainte de a începe s` m`nânce. Dac` nu ui]i c` ai datoria s`-]i pl`te[ti acea bucat` de pâine – abia atunci e[ti om. Nu îmi place s` dau lec]ii de via]` – de[i eu le-am primit de la mama, o nec`jit` pediatr` de provincie. Poate c` am primit – ca în c`l`uza tarkovskian` – mai mult decât meritam, chiar [i decât îmi doream. Nu am uitat niciodat` toate acestea [i voi avea grij` s` îmi iau r`mas bun de la bunul Soare, de la p`s`rile v`zduhului, de la verdele câmpiei. Pentru c` tr`im via]a aceasta ca o scurt` desp`r]ire, luându-ne întruna bun r`mas, r`stigni]i între florile sufletului, cu fa]a la cer.

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

JURNAL DE FRONT

ECHIPA CIMIC/FET A Task Force 33 POSADA

SFÂR{IT DE MISIUNE AFGANIST AN 2012-2013 AFGANISTAN Locotenent M`d`lin STANCIU Locotenent Silvia VESA Echipa CIMIC/FET a TF 33 POSADA , dislocat` în FOB BULLARD, format` din militari provenind de la Batalionul 1 CIMIC, a reprezentat principalul mijloc de angajare pe linie non-letal` a popula]iei din zona districtului Shah Joy.

ormat` din doi ofi]eri (locotenent M`d`lin STANCIU [i locotenent Silvia VESA) [i patru subofi]eri/mai[tri militari (plutonier-major Petre IONI}~, maistru militar Eugen TOMA, sergent-

major Emilia BIOLAN, maistru militar Gabriela L~}A), aceast` echip` [i-a adus, pe linie de specialitate, (cooperare civili-militari) contribu]ia deosebit` la îmbun`t`]irea condi]iilor de via]` ale popula]iei locale. Militarii no[tri au reu[it s`

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

determine factorii decizionali din district s` con[tientizeze ideea c` progresul adev`rat necesit` implicarea autorit`]ilor în construirea de politici care vizeaz` grupurile sociale defavorizate [i în eliminarea inegalit`]ilor de [anse dintre popula]ia de sex masculin [i cea de sex feminin. Cele dou` mari linii de efort asupra c`rora echipa [i-a focusat activit`]ile au fost guvernarea [i dezvoltarea. În acest sens, pentru atingerea la scar` larg` a principalelor obiective ale mileniului pe linie de dezvoltare1, propuse de ONU al`turi de ONG-uri interna]ionale, pe timpul misiunilor specifice desf`[urate, s-a impus respectarea urm`toarelor condi]ii: asistarea guvern`rii în vederea adopt`rii unor politici sociale eficiente, demararea unor investi]ii adecvate [i sustenabile, sus]inerea unor strategii de implementare potrivite contextului socioeconomico-cultural în care se ac]ioneaz` [i, nu în ultimul rând, luarea în considerare a dorin]ei clar conturate a societ`]ii pentru schimbare. Cu toate acestea, la momentul actual, în districtul Shah Joy cea mai mare provocare a

reprezentat-o guvernarea, deoarece având un tashkil (lista func]iilor administrative) necompletat [i un buget în curs de aprobare, implicarea acesteia în rezolvarea concret` a problemelor cu care se confrunt` popula]ia local`, prin mijloace financiare [i economice a fost una redus`. Aceast` situa]ie, în ciuda contextului tranzi]ional, a condus la cre[terea implic`rii echipei CIMIC/FET pe linie de asisten]` umanitar` [i identificare de oportunit`]i economice în vederea asist`rii factorilor de decizie ai districtului Shah Joy în încercarea de a-[i atinge obiectivele propuse în cadrul campaniei guvernamentale. Cele mai sensibile directorate la nivel de district au fost întotdeauna cele care au avut un impact major asupra asigur`rii viitorului popula]iei [i anume Directoratul pentru Educa]ie [i Directoratul pentru S`n`tate Public`. Astfel, efortul principal al echipei CIMIC/ FET s-a axat pe necesitatea asigur`rii unor servicii educa]ionale [i medicale de calitate de care s` beneficieze to]i cet`]enii din district, f`r` discriminare de sex sau vârst`. De asemenea, ac]iunile CIMIC

ini]iate în aceste domenii s-au centrat numai pe sprijinirea [i dezvoltarea individului, a familiei în mediul de re[edin]` [i nu pe construirea unor facilit`]i deosebite pe care o societate aflat` la limita subzisten]ei nu ar fi putut s` le aduc` în stare de func]ionare, situa]ie în care acestea ar fi devenit o surs` suplimentar` de dezechilibru. Din punctul de vedere al educa]iei, districtul Shah Joy a cunoscut un progres real în ultimii ani, ajungând în prezent la deschiderea celui de-al 34-lea centru educa]ional. În cele mai multe cazuri, cursurile se desf`[oar` în corturi, copiii fiind a[eza]i pe covoare pr`fuite, înghesui]i unul lâng` cel`lalt [i privindu-l cu aten]ie pe profesorul blând [i modest aflat în fa]a lor. F`r` b`nci, f`r` scaune, doar o simpl` tabl` neagr` împodobe[te adesea a[a-numita sal` de clas`. Cu toate acestea, copiii de aici înc` mai cred c` a merge la [coal` constituie un privilegiu special – prezen]a la cursuri, faptul de a fi în compania altor copii, primirea c`r]ilor [i a rechizitelor – toate acestea reprezint` doar un vis frumos pentru majoritatea lor. Din aceste considerente, [i bazându-ne pe premisa c` educa]ia este sufletul unei societ`]i, fiind mo[tenit` [i perpetuat` de la o genera]ie la alta, am ini]iat pe aceast` linie programul „Copiii au talent”, un program menit a recompensa eforturile elevilor [i ale profesorilor depuse în slujba cunoa[terii. În acele [coli în care am dezvoltat proiectul men]ionat, am z`rit încântarea din ochii elevilor [i emo]ia faptului c` ni[te str`ini, veni]i de departe, aveau s` le recompenseze participarea la cursuri, o imagine care, ori de c#te ori o vedeam, r`scolea fiecare parte sensibil` a fiec`ruia dintre noi.

Îmbun`t`]irea serviciilor medicale din district a constituit un alt obiectiv al echipei CIMIC/FET a TF 33 POSADA. Spitalul din Shah Joy, care deserve[te trei districte, oferind tratament unui num`r de aproximativ 7.000 de pacien]i pe lun`, se confrunt` zilnic cu nenum`rate probleme, dintre cele mai stringente fiind lipsa medicamentelor, a vitaminelor [i vaccinurilor pentru nou-n`scu]i, precum [i lipsa unor saloane adecvate pentru pacien]ii interna]i. În acest sens, PRT Zabul a facilitat construirea unei anexe a spitalului din Shah Joy, anex` pe care a transferat-o în responsabilitatea guvern`rii locale pentru mobilare [i utilare cu echipamente medicale. Din cauza lipsei acute de fonduri la nivelul bugetului local, investi]iile pe care le implica aceast` anex` spre a deveni func]ional` nu au fost aprobate, situa]ie care a condus la refuzul Directoratului de S`n`tate Public` în a lua aceast` anex` spre administrare. Astfel, timp de aproape un an, spitalul s-a confruntat cu lipsa spa]iului pentru internarea pacien]ilor afla]i în stare critic`, în condi]iile în care anexa proasp`t renovat` st`tea goal` [i închis`, departe de a deservi scopului pentru care a fost construit` ini]ial. În acest sens, prin participarea în cadrul unei conferin]e organizate la sediul Operation Outreach Afghanistan, o organiza]ie neguvernamental` localizat` în Kabul, echipa CIMIC/FET a TF 33 a reu[it s` încheie un parteneriat solid cu aceast` organiza]ie, care ne-a sprijinit cu materialele necesare în vederea deschiderii acestei anexe. Astfel, cu sprijinul guvernatorului districtului, a personalului medical din spital, a echipelor ANA

(Afghan National Army) [i al nostru, al tuturor, am transformat cinci camere goale în cinci saloane preg`tite integral pentru a-[i primi noii pacien]i. Cu paturi [i saltele noi, cu lenjerii albe, cu materiale de igien` personal`, echipa CIMIC româneasc` a dat sens unui spa]iu, care, în ziua de Cr`ciun, prin participarea guvern`rii provinciale, a fost în sfâr[it oficial dat spre folosin]` comunit`]ii din Shah Joy. De asemenea, în cadrul aceluia[i obiectiv, echipa FET a TF 33 a vizitat sec]ia de obstetric` din cadrul spitalului. În ciuda condi]iilor precare, aceast` sec]ie are o activitate prolific`, personalul încadrat aici f`când o munc` extraordinar` în vederea sprijinirii mamelor [i a noun`scu]ilor, în special a celor cu probleme de s`n`tate sau cu complica]ii ap`rute pe timpul na[terii, ceilal]i fiind externa]i în patru ore de la venirea pe lume. În urma discu]iilor cu directorul spitalului, s-a ajuns la concluzia c` s`r`cia popula]iei are un impact major asupra noilor genera]ii de copii, care se

nasc subnutri]i, cu probleme de s`n`tate, p`rin]ii fiind în imposibilitatea de a le procura vitaminele [i vaccinurile atât de necesare unui start bun în via]`. O aten]ie special` am acordat prin programele implementate [i personalului ANSF (Afghan National Security Forces), în special membrilor tineri ai poli]iei [i armatei care au fost recompensa]i pentru profesionalismul dovedit în cadrul misiunilor executate în parteneriat. Edelweiss a fost un program ini]iat de echipa CIMIC/FET a TF 33 [i a c`rui impact pe termen lung a fost acela de a scoate în eviden]` exemplele pozitive din rândul tinerilor, exemple nu numai în rândul camarazilor de arme, ci exemple pentru întreaga societate. De asemenea, am reu[it s` stimul`m competi]ia pozitiv` între membrii ANSF [i implicarea masiv` a acestora în misiunile kinetice sau non-kinetice, fapt ce poate fi considerat a fi punctul de pornire în formarea unei for]e na]ionale capabile s` desf`[oare misiuni complexe, f`r` interven]ia ISAF. Un alt punct central al activit`]ii echipei CIMIC/

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

FET, format` din militari instrui]i [i forma]i pe linie de specialitate la Batalionul 1 CIMIC, l-a constituit crearea de programe cu impact asupra popula]iei feminine, programe care s` contribuie la procesul de împuternicire a femeilor, precum [i la sprijinirea unei noi genera]ii de femei afgane educate, cu aspira]ii [i vise înalte. Afganistanul zilelor noastre, al anului 1392 (afganii sunt \n anul calendaristic 1392), î[i ascunde 48% din popula]ie, procent reprezentând femeile, în umbra unor tradi]ii conservatoare [i a unei burqa din spatele c`reia analfabetismul, neputin]a [i ru[inea s` fie mai u[or de negat în ochii lumii. E uimitor cum în secolul XXI, femeii, considerat` un simbol al onoarei familiei, tribului [i ]`rii din care face parte2, i se neag` accesul la via]a public`, prin

asta în]elegând în principal accesul la educa]ie, asisten]` medical` [i accesul pe pia]a muncii . În prezent, angajarea femeilor afgane se prefigureaz` a fi o misiune destul de dificil`, deoarece în faz` tranzi]ional`, guvernarea trebuie s` contribuie prin eforturi proprii la demararea ac]iunilor de acest gen [i la finan]area lor. Cu toate acestea, MoWA (Ministry of Women Affaires) nu de]ine la nivel local personal suficient de influent pe aceast` linie, iar implicarea din punct de vedere financiar este minim`. Prin ac]iunile sale de ajutor umanitar (HA), echipa CIMIC/ FET a TF 33 a sprijinit pe perioada disloc`rii prin articole special concepute pentru femei o campanie care, la nivel guvernamental afgan, este înc` slab sus]inut`. Fa]a oficial` în spatele c`reia se ascunde ini]iativa împuternicirii

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

femeilor afgane este insignifiant` în raport cu frica unor amenin]`ri insurgente menite s` inhibe o societate aflat` în schimbare. Cu toate acestea, solu]ii alternative au existat. Cu sprijinul guvernatorului districtual [i sub patronajul s`u s-au pus bazele organiz`rii de shure periodice cu localnicele în cadrul c`rora s` se identifice acele nevoi specifice femeilor ce reies din calitatea lor de so]ii [i mame. Acest tip de întâlnire formal` a constituit momentul oportun în crearea unei ni[e de abordare a problematicii copiilor din perspectiva accesului la educa]ie [i asisten]ei medicale de specialitate, precum [i relansarea inten]iei de valorificare a muncii [i îndemân`rii femeilor afgane prin activit`]i generatoare de profit, ele însele cerând în mod deosebit sprijin pe linia înfiin]`rii unei croitorii/ ]es`torii. Aceast` shur` a femeilor a constituit un exemplu pozitiv cu un impact deosebit atât asupra liderilor afgani locali, cât [i asupra partenerilor de coali]ie ai echipei române[ti, care s-au oferit s` ajute în sprijinirea ini]iativei noastre de împuternicire a femeilor în societate prin mijloace economice. Astfel, dup` dezbaterea posibilit`]ilor de înfiin]are a unei afaceri special destinate femeilor din district, în cadrul unui Gender Working Group organizat la nivel RC-South,

echipa CIMIC/ FET a primit în urma argumentelor aduse, patru tone de dona]ii furnizate de Clara’s Calling, o organiza]ie neguvernamental` din Statele Unite ale Americii, constând în ma[ini de cusut, materiale textile [i accesorii necesare în croitorie. Cu ajutorul acestora [i cu implicarea deosebit` a guvernatorului districtului, în dou` s`pt`mâni, echipa CIMIC/ FET a TF 33 POSADA a deschis în premier` primul centru de croitorie în care femeile, aflate în situa]ii deosebite, s` poat` munci astfel încât s`-[i între]in` familiile, asigurându-le cele necesare traiului zilnic. Dac` echipa noastr` a contribuit cu partea material` în cadrul acestui proiect, guvernarea s-a implicat pe linia asigur`rii spa]iului necesar croitoriei [i închiderii ciclului economic prin facilitarea vânz`rii produselor [i atragerii profitului c`tre femeile ce aveau s` devin` din acest moment active pe pia]a muncii. Acest proiect, prin implementarea lui, a scos în eviden]` fapul c` popula]ia feminin` î[i dore[te s` contribuie la bun`starea familiei [i a societ`]ii din care face parte, c` femeile sunt active [i c` au un cuvânt important de spus vizavi de maniera în care se va contura viitorul Afganistanului. În ciuda cantit`]ii enorme de resurse atrase în procesul de dezvoltare a Afganistanului, aceast` ]ar` r`mâne totu[i în topul celor mai s`race na]iuni din lume, ocupând pozi]ia 172 din 187, conform Indicelui de Dezvoltare Uman`3. Speran]a de via]` este de 44 de ani, aproape cu 20 de ani mai pu]in decât media mondial`, iar femeile în Afganistan mor la o vârst` mult mai fraged` decât b`rba]ii în ciuda num`rului

crescut de victime, din rândul popula]iei masculine, rezultat în urma desf`[ur`rii conflictelor armate4. Cicatricele unui deceniu de conflicte armate sunt exacerbate [i de nivelul extrem de s`r`cie cu care se confrunt` popula]ia afgan` la ora actual`. De aceea, echipa CIMIC/FET a TF 33 a lansat, la nivelul districtului Shah Joy, un program de mare amploare, axat pe întrajutorarea popula]iei pe timp de iarn`, prin asisten]` umanitar` constând în produse alimentare, haine groase, înc`l]`minte, p`turi [i surse alternative de c`ldur`. Prin acest program s-a inten]ionat sprijinirea guvern`rii locale pe linia suportului pe care aceasta, ca reprezentant` a poporului, trebuie s`-l acorde categoriilor sociale s`race, defavorizate, pentru care un sezon de iarn` grea poate s` fac` diferen]a între via]` [i moarte. Prin intermediul acestei ac]iuni mari, am reu[it, de asemenea, s` sus]inem în satele pe care le-am vizitat alte mici campanii referitoare la beneficiile educa]iei alternative (activarea Radio Literacy Program) furnizat` prin mijloace radio [i destinat` alfabetiz`rii la orice vârst`, lec]ii de igien` personal` pentru copii [i pentru întreaga familie, fabricarea de brichete din materiale diverse ca surs` alternativ` de c`ldur`, precum [i modalit`]i eficiente de accesare a banilor publici prin canale oficiale în vederea îmbun`t`]irii infrastructurii satelor. O mân` de ajutor, întins` popula]iei locale, a constituit cheia succesului prolifer`rii acestui gen de programe, deoarece acestea nu numai c` aduceau în vedere un nou mod de abordare a problemelor, ci furnizau în mare m`sur` mijloacele necesare pentru a

g`si [i solu]ia. Astfel, un pliant de igien` personal` e mult mai amuzant de citit [i urm`rit dac` ai la îndemân` [i produsele c`rora acesta le face publicitate. Campania în sine, complex` tocmai prin aceast` manier` inedit` de a puncta chestiuni cu impact pe termen scurt, dar [i pe termen lung a fost puternic sus]inut` atât de partenerii de coali]ie, c#t [i de organiza]iile neguvernamentale interna]ionale, cel mai important fiind Spirit of America, o organiza]ie care a aprobat crearea de materiale apar]inând de resortul asisten]` umanitar`, în valoare de 150.000 $, întocmit` de echipa CIMIC/ FET ata[at` TF 33 POSADA. Aceste materiale sunt destinate a fi folosite în întreg districtul atât pentru întrajutorarea direct` a indivizilor cu haine, p`turi, alimente [i surse de înc`lzire, cât [i pentru înt`rirea infrastructurii satelor cu saci de nisip, diverse materiale izolante [i unelte de reparat precum [i corturi, în vederea protej`rii comunit`]ilor de efectele hazardelor naturale.

În concluzie, putem afirma c`, în încercarea noastr`, a echipei CIMIC/ FET, de a atinge obiectivele strategice conforme celor trei linii actuale de efort – securitate, guvernare [i dezvoltare5, am implementat [i dezvoltat programe cu impact pe termen lung ce se axeaz` într-o manier` integratoare pe familie, ca entitate social` principal`, în baza c`reia trebuie conturate toate politicile guvernamentale. Pe de alt` parte, ducând aceast` idee mai departe, putem afirma c` succesul împotriva contrainsurgen]ei din Afganistan va depinde de felul în care la rândul s`u societatea, format` din aceste familii reunite, va fi capabil` s`-[i asume responsabilitatea propriilor probleme [i s` accepte autoritatea guvernului ales. Astfel, prin efortul suplimentar depus de echipa româneasc` în a contribui la întrajutorarea popula]iei pe timp de iarn`, la asigurarea serviciilor medicale [i educa]ionale de calitate, la proliferarea egalit`]ii de gen [i la promovarea împuternicirii femeilor în cadrul comunit`]ii din care

fac parte prin mijloace economice, inten]ion`m ca în viitorul apropiat, guvernarea local` în spriinul c`reia s-au demarat aceste ini]iative s` reprezinte în ochii tinerelor genera]ii de acum [ansa lor pentru un viitor mai str`lucit. În acest context, la întoarcerea din misiune, echipa CIMIC/ FET de la Batalionul 1 CIMIC, ata[at` B 33 POSADA poate raporta, cu onoare: Misiune îndeplinit` din prisma mo[tenirii valoroase de stabilitate [i reconstruc]ie l`sat` în urm` poporului afgan. NOTE 1 Millenium Development Goals (MDG), www.un.org/ milleniumgoals. 2 Afghanistan, National Reconstruction and Poverty Reduction – the Role of Women in Afghanistan’s Future, ed. 2005, pag. 5. 3 UN Human Development Report, edi]ia noiembrie 2011, www.wikipedia.org. 4 National Action Plan for the Women of Afghanistan (NAWPA), 2008-2018, pag. 1. 5 Female Engagement Teams – The need to standardize training and employment, Lt.col. Janet R. Holliday, U.S. Army, Military Review, pag. 90, edi]ia martie-aprilie 2012.

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

INSTRUC}IE

DE LA SOARELE AFGAN LA Z~PEZILE SOVEJEI Maior M`d`lina ILINCA Foto: plutonier-adjutant Eugen MIHAI

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

Cerceta[ii Brig`zii 282 Infanterie Mecanizat` Unirea Principatelor din Foc[ani au executat, \n a doua parte a lunii ianuarie, timp de dou` s`pt`mâni, un program intensiv de instruire în Mun]ii Vrancei. Lec]ii de schi, tehnici de supravie]uire, alegerea, ocuparea [i amenajarea unui loc de campare – toate acestea au fost parcurse de cerceta[i pe o vreme nu tocmai prielnic` pentru noi, dar perfect` pentru ei. Cerceta[ii unit`]ilor [i subunit`]ilor subordonate Brig`zii 282 Infanterie Mecanizat` [i-au atins scopul propus: cre[terea coeziunii structurilor, mai ales c` aceasta a fost prima activitate major` de instruire dup` revenirea din teatrul de opera]ii din Afganistan.

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

ste o trecere destul de brusc` de la soarele afgan la z`pada întâlnit` la Soveja, dar peisajul este mirific [i ne-a ajutat s` dep`[im toate problemele. S` nu uit`m c` acas` este mult mai bine decât în alte p`r]i, ne-a declarat maiorul Sorin {oan`, ofi]er de stat major în Comandamentul Brig`zii 282 Infanterie Mecanizat`. Deviza cerceta[ilor este T~CEM {I FACEM! fie c` sunt campa]i pe malul unui curs de ap`, la supravie]uire pe vârf de munte sau la peste 4.000 kilometri distan]`, în teatrele de opera]ii. Sunt pretutindeni [i nic`ieri, îns`, permanent, acolo unde este nevoie de ei. Iar mediul izolat, natura, îi c`le[te [i îi determin` s` înve]e din primele zile importan]a luptei pentru supravie]uire. Cerceta[ii Brig`zii 282 Infanterie Mecanizat` ne-au demonstrat c` po]i supravie]ui în p`dure, iarna, înconjurat de viet`]i s`lbatice, dac` e[ti foarte bine instruit. Ceea ce

pentru un om obi[nuit poate constitui un co[mar – traiul în condi]ii de izolare – pentru cerceta[i este un mod de via]`. Ne-a dovedit-o plutonierul Andrei }ig`nu[ din cadrul Batalionului 280 Infanterie Mecanizat`, prezentându-ne ce pot face cerceta[ii cu câteva lemne g`site la întâmplare în p`dure – foc tip con, suspendat, baraj, sob` sau foc de veghe – doar câteva tipuri de focuri ce-i ajut` pe cerceta[i s` supravie]uiasc` într-un mediu ostil. Pentru cerceta[i, important este s` vad` [i s` nu fie v`zu]i, s` aud` [i s` nu fie auzi]i, s` fie discre]i [i, totodat`, omniprezen]i. Aceste calit`]i le-au demonstrat pe timpul derul`rii unui exerci]iu ce a presupus alegerea, ocuparea [i amenajarea unui loc de campare. Camufla]i în alb, au verificat atent fiecare palm` de p`mânt, fiecare col] de p`dure. Tot traseul au folosit limbajul codificat, semne [i semnale specifice. {i-au instalat tab`ra [i s-au relaxat pentru o clip`. A urmat apoi atacul inamicului. Imediat,

AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013 VIA}A MILIT

cerceta[ii au disp`rut în inima p`durii, ca mai târziu s` se regrupeze într-o zon` îndep`rtat`, unde scenariul exerci]iului a prev`zut amenajarea unui alt loc de campare. Concluzia comandantului de pluton, sublocotenent Cristian Zaha, a fost clar`: Exerci]iul s-a desf`[urat în condi]ii foarte bune, având în vedere c` nimeni nu a fost r`nit [i ne-am îndeplinit misiunea. Vigilen]a, abilitatea de a fi invizibili [i modul în care reu[esc s` dep`[easc` orice fel de obstacol definesc cel mai bine via]a de cerceta[. Sunt exper]i în a z`d`rnici p`trunderea inamicului în dispozitivul propriu [i reu[esc s` realizeze capcane periculoase pentru inamic în cele mai nea[teptate locuri. Dar, mai presus de toate, …puterea lupului st`-n hait`, iar puterea haitei st` în lup. Acest lucru ne define[te cel mai bine pe noi, cerceta[ii, ne-a declarat la finalul exerci]iului c`pitanul Marius Butnaru, comandantul Companiei 289 Cercetare.

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

ALMA MATER

VISUL AMERICAN, V ARIANT A CAZON~ VARIANT ARIANTA C`pitan Constantin PI{TEA

Foto: Tommy GILLIGAN, WEST POINT PUBLIC AFFAIRS

Larisa Mihaela Tudor este prima absolvent` din România a Academi ei Militar e West Point din SUA. Academiei Militare Telefonul care i-a schimbat via]a 30 aprilie 2009 nu anun]a nimic deosebit pentru Larisa Tudor, student frunta[ la Academia For]elor Terestre din Sibiu. Lua micul dejun când [i-a auzit telefonul. A privit ecranul, iar num`rul îi era necunoscut. Surpriz`! De la cel`lalt cap`t al firului, aflat la ambasada României în Statele Unite, o voce îi spunea c`, în urm`torii patru ani, avea s` fie student` la West Point.

A prins cu greu felicit`rile pe care vocea le ad`uga ve[tii. Era fericit`. Anul acesta, \n 25 mai, Larisa a participat la festivitatea de absolvire, la cap`tul a patru ani de instruc]ie în stil american. A continuat s` practice judo [i chiar s` aib` rezultate foarte bune (a ie[it campioan` na]ional` universitar`, la categoria 70 de kilograme), dar a [i suferit o accidentare dur`, ruptur` de ligamente la genunchiul drept, care a ]inut-o opt luni pe l#ng` tatami. S-a operat acolo [i a fost tratat` cu mult` în]elegere: Recuperarea a

Ziua care mi s-a p`rut cea mai hazlie a fost la Water Obstacole Course (Cursul de obstacole pe ap`), care are dou` componente, amândou` terminându-se cu o mic` baie în lac. Ironic, una din cele dou` componente se nume[te Slide for Life (Alunec` pentru via]`), în timpul c`reia mul]i r`mân bloca]i în turn pân` s`-[i ia inima-n din]i [i s` treac` pe deasupra apei, ca la o tirolian`. {i mie mi-a fost team` înainte de primul pas, dar experien]a de dup` a fost superb`. Singurul meu regret a fost c`, pân` la urm`, a trebuit s` sar înapoi în ap`. LARISA TUDOR

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

fost lung`, dar tipul acesta de opera]ie este atât de comun aici, încât reac]ia tuturor a fost de parc` m-a[ fi operat de apendicit`. Dup` ce am terminat terapia fizic`, a trebuit s` recuperez test`rile [i cursurile pe care le pierdusem, dar în rest nimeni nu a zis nimic.

Cade]ii conduc academia Sigur c` reac]ia tuturor fa]` de accidentare nu a fost singurul lucru remarcat pe perioada experien]ei americane. Larisa apreciaz` c` primul aspect care a f`cut-o s` spun` Wow! a fost încrederea acordat` cade]ilor de conducerea institu]iei: Aici, cade]ii conduc academia. Ofi]erii [i subofi]erii de la companii nu fac mai mult decât s`-i îndrume pe cade]i în

deciziile lor, care, pe timpul verii, execut` [i chiar predau o parte din cursurile de preg`tire militar`. De exemplu, în preg`tirea militar` de baz` din anul întâi (numit` Beast – „Bestia”), cade]ii au fost cei care ne-au înv`]at primii pa[i în orientare [i ne-au supravegheat când a trebuit s` ne punem perfuzii unii altora. De asemenea, Larisa apreciaz` c` West Point-ul a ajutat-o s` se dezvolte militar [i academic, dar [i s` cunoasc` mai bine diferen]ele dintre ]`ri [i dintre regiunile Statelor Unite. În plus, academia american` i-a oferit o baz` educa]ional` solid` în domeniul {tiin]elor Calculatorului – programare. M` consider foarte norocoas`, spune Larisa, nu numai pentru faptul c` am avut privilegiul

În ziarul Tribuna, din 10 august 2009, Larisa explica etapele concursului care o ducea la West Point: Selec]ia a început din primele zile ale activit`]ii mele ca student` la Sibiu, unde am trecut [i primul test (limba englez` [i preg`tire fizic`), la care au participat 30 de studen]i, selec]iona]i în func]ie de mediile de admitere în academie. Au urmat, la Bucure[ti, vizita medical`, testele psihologice [i de inteligen]`, interviul cu un ofi]er american, alte probe sportive, testele SAT [i TEOFL [i, nu în ultimul rând, completarea dosarului cu recomand`ri din liceul militar [i din academie. Toate acestea au durat din noiembrie 2008 pân` \n 30 aprilie 2009. de a reprezenta România, dar [i pentru to]i oamenii pe care i-am cunoscut cu aceast` ocazie.

Tat`l Larisei, la prima c`l`torie în State Dac` s-a schimbat sau nu Larisa în cei aproape patru ani la West Point l-am întrebat pe tat`l ei, Adrian, fost subofi]er, absolvent al {colii de Mai[tri [i Subofi]eri „Gheorghe Laz`r” din Sibiu. A r`mas la fel de b`ie]oas`, a r`spuns, zâmbitor, tat`l Larisei. Mereu a fost con[tient` c` trebuie s` munceasc`. Adrian Tudor mi-a explicat c` Larisa [i-a dorit s` studieze în alt`

Adrian Tudor, subofi]er în rezerv`, explic` modul în care a ales fiica sa cariera militar`: Când era în [coala general`, a venit cineva [i le-a vorbit copiilor despre armat`... Acas`, m-a întrebat ce [i cum, [i i-am spus prima dat` aspectele negative ale vie]ii în uniform`. N-a dat înapoi, de aceea am continuat [i cu cele pozitive. Ulterior, la Breaza, i-a fost pu]in mai greu din cauza dep`rt`rii de cas`, dar în privin]a preg`tirii militare n-a avut niciodat` probleme, pentru c` a f`cut judo [i atletism de la opt ani.

]ar` înc` din timpul liceului militar (a absolvit la Breaza), dar prima oportunitate s-a ivit abia în primul an de studen]ie. Cum ar veni, s-a urcat în primul tren. Acum, tat`l ei face calcule [i planuri pentru primul zbor peste ocean. Va fi prima [i, probabil, ultima mea c`l`torie în Statele Unite, m`rturise[te Adrian Tudor, care a avut ocazia s`-[i exerseze limba englez` cu ocazia vizitei pe care câ]iva colegi de-ai Larisei au f`cut-o în România anul trecut. Cât era la Breaza ne vedeam des. Apoi, cât a fost la Sibiu, a venit acas` de dou` ori într-un an, iar de când e la West Point ne-am întâlnit o dat` pe an, în vacan]a de var` sau de s`rb`tori.

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

DE LA SAINT -CYR LA ATM SAINT-CYR C`pitan Bogdan OPROIU

Devenez vous-même! vou s-même! – Deveni]i voi în[iv`!, sau Fi]i tot ceea ce pute]i fi! – este deviza sub care francezii î[i recruteaz` militarii pentru For]ele Terestre. Ofi]erii se preg`tesc la {coala Special` Militar` Saint-Cyr Coëtquidan (SC), o institu]ie militar` de \nv`]`m#nt cu tradi]ii biseculare, un grup de [coli, în fapt, care asigur` preg`tirea tuturor ofi]erilor de la Trupele Terestre, indiferent de cariera pe care o urmeaz`. Viitorii ofi]eri francezi sunt preg`ti]i prin diverse stagii (în jungl` [i tip comando) [i aplica]ii, primesc un brevet de

para[utist [i sunt califica]i pentru utilizarea explozivilor [i interven]ii la dezastre, sunt certifica]i STANAG în utilizarea limbilor str`ine [i, la final, termin` [coala ca sublocotenen]i, cu o diplom` de master. Dizerta]ia pentru Master [i-o preg`tesc la [coli din str`in`tate, care au încheiate parteneriate cu Saint-Cyr. De 10 ani, Academia Tehnic` Militar` (ATM) are un astfel de parteneriat cu SC [i, în fiecare an, între patru [i [ase sublocotenen]i francezi î[i aleg teme propuse de profesori îndrum`tori de la ATM [i vin în România pentru a desf`[ura cercet`ri experimentale [i lucr`ri de laborator care constituie lucrarea de master. Anul acesta, este pentru prima dat` când schimbul între cele dou` [coli militare se face prin intermediul programului de mobilit`]i europene Erasmus [i patru studen]i: Jérôme Issartier, Quentin Mure, Géraud de

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

La Bourdonnaye [i Matthieu Mazet [i-au conceput [i elaborat lucr`rile sub îndrumarea profesorilor de la ATM. Au stat în România trei luni, din 10 septembrie pân` \n 9 decembrie, au locuit, au înv`]at [i [i-au petrecut timpul al`turi de viitorii ingineri militari români. Jérôme Issartier este preocupat de prezentarea care urmeaz` s` o fac` la terminarea discu]iei noastre [i, de aceea, mai pu]in volubil. Este absolvent al liceului militar din Aix-enProvence [i [i-a ales cariera militar` datorit` influen]ei na[ului s`u, ofi]er [i el. Joac` rugby în echipa SC [i de când a ajuns în Bucure[ti s-a interesat de locuri unde ar putea s` practice sportul cu balonul oval. A g`sit stadionul clubului Grivi]a [i a jucat aici rugby cu echipa

care, acum, este în e[alonul al treilea, de[i, dup` Steaua, are cele mai multe titluri na]ionale [i chiar unul european. Nu credeam c` lumea este atât de interesat` de rugby aici. Mi-a pl`cut s` joc cu ei [i a fost interesant s` stau de vorb` cu mai vechii juc`tori care veneau tot timpul la stadion, mi-a spus el. Pentru sublocotenentul Matthieu Mazet, România a fost o surpriz` pl`cut`, dorin]a de a vedea o ]ar` din Europa de Est, regiune pe care nu a vizitat-o pân` acum, fiind una din motiva]iile care l-au adus la ATM. Am fost foarte pl`cut surprins de o ]ar` pe care nu o cuno[team absolut deloc. Am avut ocazia s` vizitez câteva locuri: Constan]a, Bra[ov, Târgu Jiu [i chiar o parte din zona rural`, între Craiova [i Târgu Jiu, cu câ]iva prieteni români [i nu

Studen]ii francezi, de la st # nga la dreapta: Matthieu st# é raud de La Bourdonnaye, Quentin Mure [i Gé Mazet, G J é r ô me Issartier rile Issartier,, [i-au conceput [i elaborat lucr` lucr`rile sub îndrumarea profesorilor de la ATM.

pot s` spun c` am vreo amintire mai drag` decât altele, pentru c` totul mi-a pl`cut. Mazet mi-a spus c` cel mai greu, din toat` perioada de stagiu, va fi chiar plecarea înapoi în Fran]a [i, de altfel, [i-a propus s` se întoarc` la Bucure[ti la începutul anului viitor. Ceva îl atrage, cu siguran]`, înapoi, [i nu cred s` fie doar frumuse]ea centrului vechi al Capitalei care le-a pl`cut tuturor. Quentin Mure a apreciat ie[irile în ora[ [i faptul c` a putut s`-[i practice sportul preferat, boxul, cu parteneri români. Am ie[it de multe ori cu studen]ii români [i, de vorbit, am vorbit mai mult în englez`. La Saint-Cyr studiem engleza, dar nu avem cursuri permanent. În principiu, ne baz`m pe ceea ce [tim înainte de a ajunge acolo. De altfel, examenul la limba englez` este unul din examenele de admitere. Rela]ia pe care sublocotenen]ii francezi au stabilit-o cu studen]ii români i-a ajutat s` cunoasc` mai bine locurile [i interac]iunea a fost apreciat` de ambele p`r]i. Spiritul de aventur` [i dorin]a de a vedea locuri noi fiind dou` din motiva]iile care i-au atras sprevia]a cazon`, stagiul românesc le-a oferit din amândou` câte ceva. Géraud de La Bourdonnaye, cel mai locvace dintre cei patru, mi-a spus mai multe despre primele zile în ATM: La început nu erau decât studen]ii de anul I care-[i f`ceau preg`tirea militar` de baz` [i noi eram la fel. Ini]ial ne priveau un pic bizar, nu [tiau dac` suntem studen]i sau cadre militare..., dar în cele din urm`, discutând cu ei în curte, am ajuns s` ne cunoa[tem [i, la fel [i cu studen]ii din anul IV, al`turi de care am mai ie[it

în ora[, le-am cunoscut prietenii [i ne-am integrat bine, cred eu. Slujba în serviciul Fran]ei fiind unul din motivele esen]iale pentru care a ales cariera militar`, el a apreciat [i misiunea româneasc` a generalului Berthelot, un saint-cyrian celebru în România. În noiembrie, am f`cut un mic tur în Moldova,

vedere c` suntem militari [i c` generalul Berthelot este absolvent al [colii noastre, a fost cât se poate de interesant. S tagiul în str`in`tate face parte din preg`tirea obligatorie a ofi]erilor francezi din For]ele Terestre, fiind considerat un bun mijloc de a le dezvolta capacit`]i de ac]iune autonom`, dar [i o treapt` spre maturizare, cum

cei care au venit au fost aprecia]i la întoarcerea în Fran]a, mi-a spus colonelul prof. univ. dr. ing. Lucian Anton, decanul Facult`]ii de sisteme electronice [i informatice militare, îndrum`tor al unuia dintre studen]ii francezi, care a ad`ugat c`-[i propune, de la an la an, s` înve]e [i limba francez`. To]i studen]ii francezi care-[i fac lucr`rile la ATM vor primi [i diplome de inginer la finalul studiilor. Nivelul lucr`rilor este acela[i cu cel al lucr`rilor absolven]ilor no[tri. Le pretindem la fel [i-i ajut`m s` ajung` la acest nivel, mi-a explicat Anton. La fel, studen]ii francezi s-au declarat mul]umi]i de rezultatele muncii lor de aici [i, per total, de experien]a de care au avut parte. Pentru saint-cyrieni urmeaz` un semestru de preg`tire militar`, care include [i un stagiu de preg`tire tip

”

În aceast` diminea]`, la r`s`ritul soarelui, în ]inut` complet` de lupt`, m-am îmbarcat, împreun` cu plutonul meu, în elicopter. Survol`m Vannes, golful Morbihan, Quiberon [i apoi debarc`m pe Belle-Ile, pentru o misiune de eliberare a unor ostatici. Dup` o infiltrare la primele ore ale zilei [i asaltul unei mori, ne reîmbarc`m în elicopterul Puma. E trecut de amiaz` [i pe cer nu este niciun nor. Deasupra ora[ului Quibleron, mecanicul de la bord deschide u[a elicopterului lâng` care eram eu [i un c`pitan care f`cea fotografii. Stau cu picioarele suspendate în aer, cu casca pe cap, Famas-ul în mâini, masca de gaze [i în echipament de lupt`. Curentul de aer este puternic, cerul azuriu [i peisajul magnific, iar în minte îmi r`sun` Walkiriile lui Wagner. {i sunt pl`tit s` fac asta... Pe scurt, îmi iubesc meseria! (Géraud de La Bourdonnaye, descriind un exerci]iu la care a luat parte).

cu ata[atul militar francez [i am ajuns pân` la Ia[i, pe urmele luptelor din Marele R`zboi (n.b. a[a numesc francezii Primul R`zboi Mondial) [i a misiunii Berthelot. Am fost înso]i]i de un istoric francez care a scris o biografie despre general, Jean-Nöel Grandhomme. Mi-a pl`cut pentru c` a fost o excelent` ocazie s` aflu mai multe despre istoria României [i a leg`turilor puternice dintre România [i Fran]a în preajma r`zboiului, dar [i dup` aceea. Având în

mi-a spus Quentin Mure: Profesorul meu coordonator vorbe[te francez` [i n-am avut probleme de în]elegere [i comunicare. M-a ajutat [i corectat dac` a fost nevoie. Este prima dat` când trebuie s`-mi organizez singur munca pentru o perioad` a[a de lung` de timp, am avut oarece întârzieri, dar a fost bine. Tinerii francezi sunt aprecia]i de îndrum`torii români pentru seriozitate [i dedica]ie, unii profesori continuând aceast` activitate de ani buni. M` bucur c` to]i

commando, dup` care va urma repartizarea la unit`]i. Pentru Academia Tehnic` Militar`, colabor`rile externe continu`, pe lâng` cei patru militari, al]i nou` studen]i francezi din mediu civil venind, aici, la stagii Erasmus, în acest an. Din p`cate, lipsa fondurilor n-a mai permis, în ultimii doi ani, o reciprocitate cu {coala Militar` Saint-Cyr, acolo unde anual f`ceau un stagiu de preg`tire militar` un num`r de 15, 20 de studen]i ai ATM.

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

ARS POETICA ACAS~ Alexandru HALUPA Cine nu a v`zut Dun`rea Degeaba poart` ochi! Degeaba se încumet` s` fie! Noi mereu avem dezlegare la pe[te {i nu ]inem post de poezie. La noi e slav` ca într-un înger p`zitor. {i miezonoptica din adâncuri când r`sun` Ne rug`m pentru-neca]i [i-neca]ii Sunt tunete care nu tun`... Cine nu a v`zut Dun`rea Ar fi bine s` o fac`. E greul secol XXI, de curând P`r`si]i-v` pustiul {i fi]i ca valul Iert`tor [i blând.

ETERNA POVESTE Liviu ZANFIRESCU Femeie tu, z`pad`, nuf`r, ran` Acela[i strig`t DOR – IUBIT~ MAM~ Zulufi de ghiocei în prim`var` Ninsori de m`r prin trestii de vioar` Femeie tu, nuntind eternitate Parfum de roze nedesferecate Narcis` în poieni de ve[nicii Poem, etern ecou: „De ce nu-mi vii ?!”

ACEEA{I ÎMB~LS~MARE Octavian MIHALCEA a întâlni de multe ori murmurul c`r]ilor singur paradis împins pe lâng` lacrimi raze fierbin]i erau la alegere ori una ori alta în mijlocul insulei parc` mereu plec`m înainte tot spre aceea[i îmb`ls`mare din spatele cr`p`turii ochi în ochi mereu ochi în ochi

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

FIOR DECADENT Alexandru HALUPA

În bezn` se va spovedi r`s`ritul, metalic va fo[ni iarba pe planete. Pe urm` nu va mai fi mare lucru, Îmbe]ivite [i triste marionete...

Pe urm` nu va mai fi mare lucru, translucid un fior decadent... Poate cimitirul cu bale la gur` profilat în viitorul absent.

Chiar târnosiri de haos [i ruine. O pur` nelini[tit` scursur` pentru cimitirul sc`pat din les` [i cu bale aurite la gur`.

Poate inima nim`nui spintecat` sau [erpi posedând o vestal`. Sfântul orbit de amploarea iadului în hain` de gal`.

Pe urm` nu va mai fi mare lucru, doar evocarea genialului artist creionând portretul unui cancer în stil renascentist.

AICI TREC SEMNELE Octavian MIHALCEA în continuarea moale a joaselor p`l`rii r`sar dest`inuiri frici ascunse pe sub pl`cerea prim`verii odat` am fost îndr`gosti]i alt`dat` cântam la pianele soarelui pân` când chipul deodat` s-a rev`rsat într-o lam` fin` asalt la candoarea fascinului a fi atent la nuan]e a citi printre rânduri legea camufl`rii pe timpul pasiunii de sear` niciodat` nu am povestit ca acum pentru c` acum sclipe[te pe buze povestea cicatricelor

PARADOX…

aici trec semnele pl`cerii pe viitor ne vom strânge din nou mâinile ne vom s`ruta obrajii

C`t`lina }~RU{ Nu m-am zb`tut s` în]eleg ce-i via]a, Când soarele umbrea triste]ile-nsetate, Pluteam pe-un val de nostalgie ascuns`, sufletul meu p`rea cl`dit din piatr`. Acum e altfel, paradoxul unor idei p`trunz`toare m` cheam` calm spre nemurire, poate ar trebui s`-mi fac sim]it` prezen]a într-o lume unde n-au existat nicicând porti]e de ie[ire. Caut`-m` Caut`-m` la marginea p`mântului îmbr`cat în straie de muritor [i zâmbet de clepsidr`. Mesager îndep`rtat al iluziei nestatornice, Tu [ti c` dincolo de perdeaua vremii se-nchid ferestre de cle[tar cu atingeri celeste.

CE E{TI, FEMEIE? Anabella CO}OVANU Ce e[ti, femeie? Ce te-am f`cut s` ai putere din P`mânt, s` ai un strop din Duhul Sfânt, s` na[ti P`mânt [i s` te-ntinzi P`mânt. Ce e[ti, femeie? S`-]i pun pe umeri un ve[mânt [i tu s`-l dai pentru un prunc, s`-]i dau un suflet c#t un ad#nc [i tu s`-l dai f`r` cuvânt.

Femeie! E[ti animus cu Dar Divin, am z`mislit prin tine nemurirea, te-am modelat f`r’ s` cuvânt, c`ci î]i puneam în gând iubirea. Femeie! Eu te-am f`cut secret în al tù trup, te-am fùrit un lup, dar f`r` lup, tu mi-ai [optit: ,,Eu cred al Tù Cuvânt!” {i-am murmurat: ,,Femeie, te-ai n`scut!”

Caut`-m`, f`r` s`-]i ui]i cuvântul r`mas nerostit în cump`na amintirii. Întunecate voci r`spund chem`rii înecate de t`cere. Am`git nu te l`sa de nestatornicul hotar al ne[tiin]ei. C`ci dincolo de disperare este lini[te, C`rarea dreapt` c`tre mine.

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

EDEN Anabella CO}OVANU Ai dat ordin [i pomii [i-au strigat fructele le-au dat seva v#ndut` [i le-au primit \napoi, \n Edenul lor. Le-au [ters m`re]ia [i le-au ref`cut mugurii, apoi [i-au str#ns crengile. Acum le-au crescut lor \nveli[ul de fructe [i-au auzit din nou strig`tul.

ÎNCET Octavian MIHALCEA

MUZA ANOTIMPURILOR C`t`lina }~RU{ Muza mea… tu, etern` toamn` ce-]i por]i pasul prin gr`dina cu pruni usca]i de la poalele H`[ma[ului, Str`luce[ti ca un diamant cu petale sângerânde.

nu ne mir`m c` lichidele circul` când somnul e mai bun – minus durerile capului cercuri negre se mi[c` peste ochiul mi[c`tor un cui s`n`tos gâdil` t`lpile pentru fine]ea nervilor [i mai r`mâne o variant` viitorul miop va îngro[a strânse alunec`ri de cear`

LINI{TE Anabella CO}OVANU

coborâ]i pleoapele încet în bezn`

Iarn`. Muz` a t`cerii, Îndrep]i zborul fulgilor r`zle]i dincolo de oglinda ghe]ii încremenit` în neant. Soare oglindind culoare în marja vremii neoprite. Var`. Miros de via]` peste tot [i pretutindeni Muz` a luminii. Început. Repetat la nesfâr[it de originea crea]iei. Sol al prim`verii, ghiocel la popas de veacuri, Muza recl`dirii vie]ii.

|mi amintesc! M-am trezit un sambure r`t`cit \n p`m#ntul palmelor Tale. M` priveai [i [tiai c` eram chiar f`tul lumii tale. {i a[teptam, a[teptam ultimul ordin. Dar M-ai m#ng#iat [i-ai spus: ,,Ridic`-te [i cre[ti! E a doua [ans`!”

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

[[[… E lini[te în lume, iar eu nu sunt ceea ce crezi tu [i tu. Eu nu sunt t`cere, eu sunt doar cuvântul t`cerii. Pe mine m` strig`! Pe mine m` jumule[te de toat` goliciunea! Pe mine m` simte! Pe mine... m` sim... [[[... E lini[te în lume... Dar în mine, în mine url` câinii b`trâni [i bolnavi! În mine se zguduie p`mântul! În mine trag gloan]e ce au început s` vad`! În mine pân` [i Dumnezeu se zbate... În mine zace timpul [i-[i num`r` zilele... În mine, în mine se dezbrac` lini[tea.

PROZA MILITARILOR

D~RUIRE C`t`lina }~RU{

m ales s` m` schimb privind zorii dimine]ii dincolo de prim`vara care, timid`, încearc` s` r`zbat` fiorul iernii. Am ales s` nu mai plec capul în fa]a fiec`rei furtuni enigmatice care m` capteaz` în labirintul ei, fiindc` [i cea mai obscur` [i nedescifrat` p`dure printre c`r`rile ei are o raz` de lumin` [i o potec` de ie[ire. Deschid fereastra [i aerul înmiresmat de munte îmi aminte[te c` gândurile noastre se cern printre razele pale de soare [i se depun în nostalgii r`puse de trecerea timpului, dar vii în cugetul curat al dimine]ilor. Aerul îmi înfioar` zâmbetul [i închid geamul zgribulit` sub mantia perdelelor care împodobesc ziua. Prim`var`. Cu lalele sfioase [i urme de iarn`. Uneori simt c` mi-a înghe]at sufletul. Adic` îl simt acolo, în str`fundul eului meu, cum se zbate, lovind cu mâinile [i cu picioarele întreaga-mi ra]iune, dar nu are fiin]` în el, nu are sim]ire, nu mai are putere…e ca [i cum ar fi un suflet f`r` suflet. {i de[i îl simt, îi v`d revolta, îi aud glasul strigând stins [i încercând s` m` trezeasc`, îl ignor [i merg mai departe plafonându-m` în rutina vie]ii cotidiene [i atât de… banal`. Cât se mai zbate mâna mea s` scrie.

– Ce vrei s` scrii?, o întreb cu graiul mut al unei înc`p`]ân`ri adolescentine. Întrebarea r`mâne f`r` r`spuns c`ci mintea descifreaz` idei [i idei nep`rtinitoare [i mâna vrea, dar nu poate. {i atunci ca s` o împac, m` ridic din [ezlongul t`cerii, iau cea mai alb` coal` de hârtie pe care o g`sesc [i eliberez mâna de sub puterea con[tiin]ei. Nebunatic` fericire parc` evadat` dintr-un lag`r de înc`tu[eli alearg` necontenit sem`nând [iruri nesfâr[ite de însemn`ri pe foaia mirat` care accept` f`r` împotrivire s`-[i împart` inocen]a cu greutatea cuvintelor. M-am visat furtun` într-o noapte în ochii celor care n-au [tiut s` deschid` la timp poarta înc`perii c`tre visele promise timpuriu toamnei. Am întors spatele tuturor acelor care m-au dispre]uit [i am promis s` le aduc revolt` cu arom` de…uitare. {i apoi m-am visat mare… o imensitate de nestatornicie plin` de furia valurilor sparte la mal potolindu-mi setea la nesfâr[it cu spuma alb` [i crea]` împodobit` de glasul pesc`ru[ilor. Mi-am sem`nat t`cerea dincolo de zbuciumul sufletesc al gesturilor care nu mai înseamn` nimic pentru nimeni. Nu [tiu ce va cre[te din acest r`sad al fiin]ei, dar simt c` undeva la cap`tul lumii va înflori ca un liliac aromat al oamenilor cu

gânduri curate. Am înv`]at c` din t`cere se nasc alte t`ceri, la fel cum din cântece se nasc alte cântece [i din oameni se nasc al]i oameni. Iubirea m-a salvat de fiecare dat` ca pe o parte a lumii ei. Poate m` va salva [i acum. Poate c` dimine]ile vremelnice vor [ti c` iubesc [i c` nici m`car apusul soarelui nu m` va face s` întorc spatele acestui sim]`mânt care pulseaz` în minte, în suflet, în sim]ire, în cuget, în ra]iune…în mine… O mân` întins` cere mângâiere [i cade moale pe nisipul miilor de vise îngropate în aluni]a de la col]ul buzei tale. – Încotro s`-mi îndrept pasul?, întreb diminea]a de aprilie care-mi zâmbe[te ca o feti[can` preg`tit` de plimbare. În amurgul prim`verii totul pare c` reîncepe, [i acest „tot” m` rupe câteodat` de fiecare strop de veselie [i m` f`râm` în buc`]i citite de ochiul nim`nui. Prea multe se a[tern în lini[tea fiin]ei printre curcubee [terse de tunetele destinelor. Uneori pl`tim prea mult pentru gesturi neamintite nici m`car de adierea zilelor trecute. S` m` d`ruiesc tuturor [i s` nu primesc nimic în schimb, nici m`car o umbr` din suspinul celor care odinioar` sem`nau senin`tatea momentelor n`scocite din trecutul devenit dintr-o dat` prezent.

S` m` d`ruiesc ]ie, fiu al omului n`scut dintr-un sâmbure de suspiciune, care a supt de la sânul unei mame f`r` nume. S` m` d`ruiesc ]ie, noapte absurd` care-]i cl`de[ti visele peste valul de nisip care-mi împrejmuie[te iluziile [i le transform` în co[maruri cu multe rânjete de întuneric. S` m` d`ruiesc ]ie, lun` plin` de t`cerea întregii umanit`]i cântat`-n versuri trecute de pagina timpului deasupra c`rora înc` vegheaz` ochiul neadormit din vecie. S` m` d`ruiesc tinere]ii cu haine proaspete de prim`var` sem`nând raze de soare în priviri furi[ate, d`ruindu-]i ]ie fiecare strop de sev` din mine. S` m` d`ruiesc toamnei r`mas` neschimbat` în ecoul fiin]ei mele, singura care conteaz` atunci când în odaia din c`su]a bunicilor demult pleca]i pe t`râmuri ne[tiute mai persist` mirosul merelor pârguite de doine [i pove[ti arhaice. Îmi a[ez capul pe umerii t`i goi, la fel de trist` [i de umil` ca al unui înger nev`zut… pe umerii t`i, acolo unde simt c`ldura unei lumi care pare s` întruchipeze un ireal, dar care m` las` m`car s` gust pu]in din paharul fericirii… Izgone[te-m` de vrei… voi fi mâine ziua când am plecat [i ieri, ziua când m-am întors…

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

ULTIMUL (Schi]`) Silvia VAN

loaia ]inea de trei zile. În zori începuse s` cad` lapovi]`. Vântul b`tea în rafale, spulberând în toate p`r]ile frunzele umede [i zdren]uite, adunate pe

lâng` garduri. Femeia tremur` în hainele ei sub]irele. Plecase de diminea]` s`-[i g`seasc` de lucru, de multe s`pt`mâni cùta. Era greu. Ea nu avea decât cele opt clase obligatorii [i peste tot i se cerea [coal`. N-avusese cum s` fac` mai mult`, la ea în sat, într-o v`gùn` de munte, erau suficiente atâtea. Via]a o purtase nebun` pe unde nici cu gândul nu gândise. Se m`ritase cu un miner [i ajunsese, nici ea nu [tia cum, în Bucure[]i. Minerul se l`sase de minerit, ajunsese la CFR, ajunsese [omer, ajunsese be]iv... [i murise tân`r, l`sând-o singur` cu trei copii mici. R`ducu avea zece ani. Era galben [i sfrijit, dar în el î[i punea baza. Avea judecat` de om mare, îns` puterile-i erau prea slabe pentru cât de mult ar fi vrut el s` fac`. Doini]a împlinise opt ani. În ochii ei de copil se citea tot timpul o spaim` neîn]eleas`; pe fe]i[oara ei trist` începuser` s` se sape deja cute fine. Mai era Marinu[... La cei trei ani ai lui v`zuse atât de des lacrimi preling#ndu-se pe fa]a mamei, încât mintea lui de prunc nu [i-o mai putea înf`]i[` în alt chip. Când nu le avea pe fa]`, bìe]elul ar`ta cu dege]elul c`tre ochii ei... „Ap`,

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

mama, ap`...” Trìau greu, de azi pe mâine. Lucrase o vreme la o sp`l`torie, câ[tigase ceva bani, se descurca. M`car pâine aveau întotdeauna. Cu hìnu]ele [i ghetele copiilor era mai greu, purtau unii de la al]ii, vara umblau descul]i... Nu-i vedea nimeni, c`ci locuiau într-o cas` d`r`p`nat`, cu o curte mare, plin` de tufe [i b`l`rii, în {oseaua Chitilei. Proprietarul murise, nimeni nu revendicase mo[tenirea. Chirie nu mai pl`tea, nu mai avea cui. Apoi o d`duser` afar` de la slujb`... Mul]i î[i pierdeau locurile de munc` în vremurile acestea. Plânsese, se rugase, le amintise situa]ia ei disperat`, în zadar. Acum cùta de lucru. Cùta de mult timp, nimeni nu o voia. „Ce s` fac cu tine, am`r#to, nu vezi ce slab` e[ti?” – îi spusese patronul unei ber`rii. Îi mai ajuta pe ]`rani în pia]`, mai c`p`ta legume. Le f`cea copiilor câte-o ciorb`. Dar n-ajungea, n-ajungea. Copiii erau cumin]i, erau ascult`tori, nu se plângeau. Le vedea doar privirile triste. Seara, când se întorcea, speran]a lic`rea o clip` în ele: „Ai g`sit de lucru, mama?” Femeia d`dea doar din cap. Nu g`sise. Scotea câteva

cornuri rupte [i uscate, c`p`tate de la un centru de pâine – vânz`toarea le-ar fi aruncat altfel – [i câteva legume. „Bo’boane” cerea Marinu[. „N-are mama acum, mâine, puiule!” Copiii sl`beau, era o minune c` erau s`n`to[i, i se rupea sufletul de mil` lor. R`ducu începuse s` se duc` pe la vecini s`-i întrebe dac` nu poate s` le munceasc` câte ceva. Îl puneau la s`pat, era toamn`, mai erau gr`dini de îngrijit. Bìatul se opintea din toate puterile, era cumplit de greu pentru el, dar nu se d`dea b`tut [i seara venea cu un leu acas`, din care cump`rau pâine. Cât fusese var` mâncaser` fiertur` de corcodu[e, aveau un pom b`trân în curte, d`duse Domnul de se f`cuser` o gr`mad` de fructe... Acum F`nica plecase cu noaptea în cap, c`tre centru. Îi spusese o vecina c` s-ar cùta o femeie de serviciu la o crâ[m`, pe la Hala Traian. Doamne, dac-ar c`p`ta slujba! Dac-ar c`p`ta-o! Ar trece [i ea iarna, le-ar da de mâncare la copii. Bìatul ar merge la [coal`... {i fata... Era tare frig, dar nu sim]ea frigul. Mergea înainte, împins` de disperare. Nu vedea în fa]a ochilor decât cele trei feti[oare înfometate de

acas`. {tia c` ar fi fost în stare s` moar` pentru ei, dar nu asta trebuia s` fac`, voia s` trìasc`, s` munceasc` din r`sputeri. Dac` ar fi avut unde, dac` ar fi g`sit unde. Sim]ea crescând în fiin]a ei o for]` uria[`. {tia c` e în stare s` mute mun]ii din loc, numai s` aib` unde. Localul era la strad`, îl g`si u[or. O cl`dire veche, renovat`, pus` la punct. U[a larg deschis`. În u[a un b`rbat înalt, voinic, aproape gras, cu mâinile în [olduri. Avea privirea tulbure, p`rul în neorânduial`. „Bun` diminea]`, domnu’. Vreau s` v` întreb ceva, dac` nu v` sup`ra]i...” Omul întoarse c`tre ea o privire rea. Era nervos. Avea o mul]ime de treburi [i nevast`-sa se g`sise tocmai acum s` plece în sta]iune. Avea o nevast` tân`r`, o iubea ca un nebun, îi f`cea toate poftele. Plecase. Se vìtase c` o doare ficatul, doctorul îi recomandase o cur` de ape minerale. Trecuse deja o lun`, îi sim]ea cumplit lipsa. Îl înnebunea imaginea ei, cu p`rul negru, rev`rsat pe spate, în patul lor din dormitor. Toat` noaptea bùse. Vreo doi-trei prieteni, vreo doi-trei mu[terii. Amestecase bùturile, nu mai [tiuse de el. Se sculase mahmur. Dorul de nevast` tot acolo. „V` rog, domnu’... n-ave]i nevoie de o femeie de serviciu? Pot s` fac de toate. Am trei copii [i...” „N-am nevoie, du-te d-aci!” {i b`rbatul se întoarse s` între în casa. Ea se repezi [i-l prinse cu amândou` mâinile de bra]. „V` rog, mi s-a spus c` e un loc de femeie de serviciu aici, am trei copii [i n-am de lucru...V` rog, domnu’...” Vocea rug`toare a femeii îl opri o clip`, o cercet` de sus pân` jos. Era m`runt` [i slab`, prost îmbr`cat`. O

fa]` f`r` culoare, ridat`... Ochii îns`, alba[tri, mari, deosebit de frumo[i, îl hipnotizar`. R`mase nehot`rât în loc, cu privirea prins` în privirea ei. {i nevasta lui avea ochii alba[tri... [i o dorea atât de mult. „Hmmm, nu [tiu... poate te-a[ angaja...” „Angaja]i-m`, v` rog, fac orice, pune]i-m` la orice!” Privirea b`rbatului se las` în jos, îi cercet` insistent [oldurile, picioarele. „Uite, dac` te angajez... trebuie s` dai [i tu ceva... S`-mi mul]ume[ti. C` eu pot s` angajez pe oricine, femei mai în putere ca tine, care s` fac` treaba.” În]elese. Obrajii i se colorar` violent, revolta [i ru[inea o înecau. Se reculese îns` repede. {tia ce avea de f`cut. Acas` erau copiii ei care-o a[teptau. „Bine, domnu’...” B`rbatul îi ar`ta intrarea cu mâna. O duse într-o debara, lâng` buc`t`rie, [i o posed` s`lbatic, cu gândul la nevasta care-i lipsea, nest`pânit, cu mintea tulburat` înc` de aburii alcoolului. La sfâr[it, încheindu-se la pantaloni, îi zise: „Ia [i tu o m`tur` [i f` curat pe-aici...” R`mase s` munceasc` acolo. F`cea de toate, nu st`tea o clip`, din zori [i pân` în noapte. Dup` ce i se întorsese nevasta din sta]iune, patronul o ignorase cu totul. Îi pl`tea totu[i salariul, nu cine [tie ce, dar putea s` se descurce, copiii aveau ce mânca [i se puteau duce la [coal`. La pu]in timp dup` aceea [tiu c` r`m`sese gravid`. Plânse nop]i în [ir de ciuda [i am`r`ciune. Î[i spunea cu dezn`dejde c` Dumnezeu voia s-o pedepseasc`, dar nu-[i descoperea vina. Al patrulea... când nu [tia cum s`-i creasc` nici pe ceilal]i trei. Se ru[in`, un copil f`r` tat`, un copil din flori... Când îl sim]i mi[cându-se în pântecul ei, se lini[ti.

Începu s`-i fie drag. Le spuse copiilor ei de micu]ul ce avea s` vin` [i ei se bucurar`. „Bebe mic, fr`]ior!... Eu o s`-l ]in în bra]e! Ba eu!” {i Marinu[ în]elese: „Bebe...”, spunea. În prim`var` patronul o d`du afar`. „Te-ai puturo[it, te-ai îngr`[at, n-am ce-]i face!” Nu r`maser` pe drumuri. O familie de oameni buni afl` de ei [i un blid de mâncare g`sir` oricând în casa lor. N`scu un bìat. Era s`n`tos [i avea ochii alba[tri ca ai mamei lui. Femeia î[i g`si în trupul firav destul` for]` s`-l creasc` [i pe el. C`p`t` o slujb` la o [coal`, femeie de serviciu. Când bìe]elul, Mihì]`, f`cu doi ani, îl lu` de mânu]` [i-l duse s`-i spun` tat`lui lui c` exist` [i el pe lume. Îi deschise chiar patronul: „Ce vrei, n-am s`-]i dau de lucru, am femeie la munc`.” „Am venit cu Mihì]`... el...” „Ai mai f`cut unul, la ce ]i-a mai trebuit unul f`, n-aveai destui?” „El e copilul dumitale, domnu’ Teodoru...” B`rbatul încremeni. „Ce-ai spus, f`?” „El e Mihì]`, e bìatul dumitale, ]i l-am adus s`-l vezi.”

Fa]a omului se f`cu ro[ie, ochii i se bulbucar`, venele i se umflar` la tâmple. „Pleac` f` de aici cu minciunile tale! Fire-ai a dracului de [toalf`! }i-am dat o pâine [i acum vii la mine s` m` [antajezi! Pleac` pân` nu-]i rup [ira spin`rii! Huooo, ]iganca dracului! Te rup în b`taie!” B`rbatul se aplec`, lu` de jos un pietroi col]uros [i-l repezi spre femeie. Aceasta v`zu primejdia, feri copilul [i primi în um`r o lovitur` ucig`toare. Speriat de ]ipete, Mih`i]` începu s` plâng`. Cu um`rul zdrobit, cu ochii arzând, strângând copilul în bra]e, femeia plec` în fug`. „Hai, Mih`i]`, hai cu mama!” El mai plânse o vreme cu suspine, se molcomi apoi [i adormi în bra]ele calde care-l duceau acas`.

VIA}A VIA}A MILITAR~ MILITAR~ nr.nr. 1–2/2013 1/2013

VIA}A DIN FOTOGRAFII C`pitan Constantin PI{TEA

Textul face parte din volumul Pe când statuia era om , semnat de Constantin Pi[tea 1 . Este vorba despre biografia generalului Nicolae Uscoi, fost comandant al Academiei For]elor Terestre „Nicolae B`lcescu” din Sibiu. 25 aprilie 2005. Dup`amiaza. Ultimele clipe din via]a ta s-au scurs într-o curb` din comuna Brateiu, jude]ul Sibiu. Se spune c` o b`trân` a venit lâng` tine, iar tu i-ai strâns mâna [i ai vrut s`-i zici ceva. În acel moment, s-a oprit totul. S-au f`cut fotografii. S-a auzit un l`trat. Apoi, a cântat un coco[ [i a trecut o c`ru]`. Întins pe p`mânt, ai fost acoperit cu o folie transparent`, sub care ]i se vedea c`ma[a alb`, p`tat` de sânge. Lâng` tine, un pantof. Cuiva i s-a spus s` schimbe folia cu o p`tur`. Aveai ochii întredeschi[i. Rândunele ciripeau nep`s`toare, iar ma[ina în care fusese[i era strivit` pe jum`tate. Poli]i[tii notau [i vorbeau la telefon. Vestonul î]i r`m`sese pe bancheta din spate, iar cascheta î]i era c`zut` unde st`tuse[i cu picioarele. Tot pe banchet`, câteva pliante din ultima misiune. Un pix, poate al t`u, a fost marcat cu un cerc de cret` pe asfalt. În rest, b`l]i [i multe cioburi. A[a a fost în primele minute de dup` accident. A urmat r`spândirea ve[tii. Doliul. Statuia. 24

Cine [tie unde ai fi putut s` ajungi? Dezvelirea statuii tale a avut loc în 2010, într-o zi ploioas` de mai, cu ministrul ap`r`rii de atunci, fostul tù prieten, Gabriel Oprea, protejat de dou` umbrele. Cu so]ia ta îmbr`cat` în negru, ]inându-[i po[eta cu vârfurile degetelor, ca [i cum n-ar fi vrut ca din ea s` cad`, pe aleea lung` a Academiei For]elor Terestre, obiectele tale personale. Dac` materialul nu s-a uzat, înc` mai folose[te portmoneul tù, care i s-a predat la câteva zile dup` moartea ta, al`turi de ochelarii tì cr`pa]i, de pixuri, bani, m`run]i[uri [i ce mai aveai cu tine la Sibiu, în acea perioad`. Inclusiv c`rticica de la m`n`stirea din Nordul Moldovei, care, imediat dup` accident, r`m`sese pe banchet`, p`tat` de sânge. Al tù, al britanicului care st`tuse lâng` tine? A plouat la Sibiu în ziua dezvelirii statuii. Pic`turi, printre epole]i de generali, amirali [i studen]i, pe costumele scumpe ale ministrului [i secretarului de stat, un alt fost prieten, Viorel Ozunu. Pic`turi pe musta]a ta

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

din lut, ipsos [i bronz, [i pe literele aurite de pe soclu: Nicolae Gheorghe USCOI, Comandant, 2001-2005. Stau jos, cu spatele sprijinit de soclul statuii tale. Ea prive[te înainte, c`tre sala de festivit`]i în care ai predat [i tu. În stânga, la cap`tul aleii, se afl` poarta Academiei For]elor Terestre (AFT), [i pân` în ea, tot pe stânga, comandamentul, cu fostul t`u birou. Nu departe de comandament, pe partea opus`, este bustul lui Nicolae B`lcescu, cealalt` statuie care se afl` în curtea academiei. O institu]ie cu o vechime de peste 165 de ani g`zduie[te dou` statui, una fiind a ta. Cum ]i se pare? Te gândeai atunci când te-au for]at s` preiei comanda academiei c` într-o zi vei avea acolo o statuie?... Mai ]ii minte cum î]i d`deau ochii în lacrimi atunci când ai plecat de acas` c`tre Sibiu? Nu voiai s` te rupi de Bucure[ti, de so]ie, s`-]i împar]i familia [i s` preiei o func]ie care p`rea sub nivelul aspira]iilor tale. Dar ai f`cut-o. Tu, ca nimeni altcineva, ai crezut în destin. {i, cum stau acum la umbra statuii, scriind despre tine dup` m`rturiile altora, la rândul

t`u, ]i-ai spus povestea de militar cu o credin]` de neclintit. Uite, de vreun an [i jum`tate stau de vorb` cu cei care te-au cunoscut [i în nicio clip` nu am sim]it c` fac un lucru nelalocul lui. A[a a fost s` fie, îmi spun, tu s` fii comandant al Academiei, doi ani din studen]ia mea militar`, s` sfâr[e[ti tragic – apropo, unii înc` nu sunt convin[i de varianta accidentului –, s`-]i ridice o statuie, iar eu s` vin peste ani, s` scriu despre tine, cel care ai însemnat ceva pentru câteva genera]ii de lideri ai armatei [i ai societ`]ii. Pentru c` astfel ne numeai tu, lideri. Îns` ceea ce urmeaz` nu este despre noi, liderii, nu este despre mine, ci despre tine. Via]a ta, a[a cum este v`zut` de cei care ]i-au fost aproape. Pentru început, cred c` e bine s`-]i spun c` am cunoscut [i oameni care consider` c` nu meri]i o carte: „Chiar mi-a fost drag Nicu, dar, dac` m` întrebi, cred c` nu e atât de important` personalitatea lui ca s` scrii o carte”. Totu[i, asta este o excep]ie, cu care, la cum am ajuns s` te cunosc, ai putea chiar s` fii de acord. Cei mai mul]i te regret` [i consider` c` ai mai fi avut multe de f`cut. Cine [tie unde

ai fi putut s` ajungi?... Este una dintre întreb`rile la care încerc s` r`spund, al`turi de alte câteva. Meri]i statuia? Meri]i cartea asta? Cum de ai ajuns la Sibiu chiar dac` nu ]i-ai dorit lucrul acesta? Cine e[ti, de fapt? Îmi r`sfoiesc noti]ele. E soare, studen]ii sunt la ore, [i iarba din jurul bustului t`u miroase a proasp`t. Nu-mi ridic ochii ca s` analizez privirea statuii tale, dar sunt sigur c` o s` zâmbe[ti când o s` afli c`, la începutul document`rii mele, am fost acas` la familia Vl`du], la Florica, m`tu[a ta, [i la Mircea, unchiul t`u, cei al`turi de care ]i-ai petrecut mare parte din anii copil`riei.

Una din 31 de c`r]i Când a ajuns în Bucure[ti prin anii ’60 [i s-a mutat în garsoniera din Drumul Taberei, Mircea Vl`du] lucra în Ministerul Înv`]`mântului. Era tân`r, ambi]ios, cu foarte multe planuri [i, mai ales, descurc`re]. Apartamentul familiei Vl`du], cel în care am discutat despre tine, se afl` în acela[i cartier cu cel în care a fost în urm` cu zeci de ani garsoniera, numai c` singur`tatea acelui bloc de garsoniere, de care [i-a amintit nostalgic Mircea Vl`du], a fost înlocuit` cu zeci de cutii de beton, t`iate de alei curate, pline de verdea]`. Peste p`rul c`runt al profesorului Vl`du] au trecut zeci de ani de activitate în Ministerul Agriculturii [i Silviculturii [i în Ministerul Înv`]`mântului. Perioad` în care nu doar lumea s-a schimbat – „am fost în Fran]a, acum, dup` ’90; [ti]i cum se lucreaz` acolo? Numai în asocia]ii!” –, ci [i familia sa. Nepotul s`u, adic` Gicu, a[a cum îi pl`cea s`-]i spun`, a fost la Breaza, a venit în Bucure[ti, s-a dus la Sibiu, dup` care... gata.

Mircea Vl`du] te-a iubit – „i-am fost ca un tat`“ – [i, de aceea, ]i-a dedicat o carte la câ]iva ani de la dispari]ie. A intitulat-o „Un om pentru Armata Român` a secolului al XXI-lea”, iar când am ajuns s` discut`m despre ea, mi-a cerut s` m` gândesc mai mult la titlu, pentru c` acele cuvinte fuseser` alese cu foarte mare aten]ie. Ne aflam în ceea ce p`rea camera de lucru a profesorului dr. Mircea Vl`du]. Cartea despre tine era una din cele 31 ale c`ror semnatar gesticula în fa]a mea, dincolo de un birou solid, m`rginit de rafturi doldora de c`r]i. Îmi era greu s` cred c` un om n`scut în ianuarie 1931 poate degaja atâta energie [i putere de munc`. Pe birou, abia strânse, dosarele [i hârtiile respirau, mul]umite, probabil, s` constate c` sosirea cuiva le oferise o clip` de lini[te.

Via]a din fotografii O a[teptam pe doamna Florica. Am montat o m`su]` pe care s`-mi a[ez agenda – „s` nu scrie]i pe genunchi, a[a cum se fac legile azi”, avea s` spun` so]ia profesorului, zâmbitoare, cu fruntea înalt` [i cu o elegan]` în vorbe care contrasta cu fluxul verbal dezorganizat al so]ului. Florica Vl`du], alintat` Fica, este sora mamei tale, Ana, decedat` [i ea, la [ase ani dup` tine, în vara lui 2011.

Cum ne-am a[ezat, a început un fel de partid` de ping-pong între so]ii Vl`du], întrerupt` când [i când de întreb`ri. Fica adusese cafea [i ap`. „{ucu, vezi c` tu ai f`r` zah`r“, î[i avertiz` so]ul. „S` nu faci tensiune.” Am privit împreun` câteva fotografii. „Aici”, spuse Fica, „sunt so]ul meu, str`bunica lui [i cred c` sunt [i eu pe-aici, cred c` da... `sta era nepotul meu, iar copilul cel`lalt era din vecini, c` eu eram ca mama lor. Aici, mi se pare c` apare [i cumnatul meu (n.m. tat`l t`u), care era pe duc`. Numai cu lupa dac` m` uit, c` nu reu[esc s`-mi dau seama. Aici, am fost la Poiana Narciselor de la Vadu, parc`, în jude]ul Bra[ov“. {i au urmat: tu în clasa întâi – „l-au dat de la [ase ani [i era cel mai mic de acolo” –, „amândoi, cu Gicu, la {inca“, la nunt`, dup` na[terea lui

Bogdan, primul tù bìat, apoi la academie, comandant salutând drapelul, defilând, dând mâna cu pre[edintele Iliescu [i, spre sfâr[itul [irului de fotografii, una de la înmormântare. În câteva minute, ne trecuser` prin fa]a ochilor fragmente din via]a ta. „Prima dat` l-am v`zut când nici nu intrase în clasa întâi”, interveni domnul Vl`du]. „Pe taic`-sù nu l-am cunoscut. {tiu doar c` a lucrat într-o întreprindere

acolo, în F`g`ra[.” „Pe Gicu l-am v`zut prima dat` când avea câteva luni“, complet` Fica. „Eu am terminat liceul în ’53, iar el s-a n`scut în ’52, pe 28 noiembrie. Sor`-mea sa m`ritat în timp ce eu eram la [coal`.“

Un general pe sfoar` În surdin`, se distingea Radio România Actualit`]i. La un moment dat, în timp ce profesorul î[i întrerupsese so]ia pentru a puncta un detaliu pe care îl considera important (ceva legat de activitatea didactic`), cu o ureche la cei doi so]i [i cu una la radio, am auzit o [tire despre Victor Pi]urc`,

dup` care a urmat melodia celor de la Taxi: „Stelele care cad nu pier... Stelele care cad se duc pe un alt cer.” Aveam în fa]` o fotografie din vremea în care erai comandantul academiei din Sibiu. Surprins în timpul unei defil`ri, în fruntea forma]iei, salutai tribuna în care, b`nuiam, se afla cineva important. Numai c` fotograful te-a încadrat singur în mijlocul imaginii. P`rea c` nimeni nu te urmeaz` [i c` defilarea aceea se întâmpla în afara spa]iului [i a timpului. Un general mergea ca pe sfoar`, cu palma dreapt` la caschet` [i cu picioarele plesnind aerul.

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

Mascota CAP-ului {i-am auzit-o de departe pe Fica povestind: „În ’62, când am terminat facultatea, se încheia [i cooperativizarea. An de gra]ie. Înv`]`mântul pe atunci era mai bine organizat [i se mergea pe principiul de a egaliza din punct de vedere economic jude]ele. Eram orbit` de so]ul meu [i din cuvântul lui nu ie[eam“. Îi zâmbi din col]ul ochilor [i-[i continu` istorisirea care ne dusese înapoi în timp, în vremea în care Fica lucra la un CAP de pe lâng` Valea C`lug`reasc`. „M-am îmboln`vit foarte grav, dar pân` s` m` îmboln`vesc, toate vacan]ele, sor`-mea [i cu nepotu-meu le petreceau la mine, acolo. {i bineîn]eles c` m` deplasam în câmp cu o [aret`. El era cu mine sau uneori îmi aducea prânzul [i-mi zicea „Fica, s` [tii c` eu m` fac inginer agronom.” Era în formare, abia terminase clasa a patra. Era ca o mascot` acolo, foarte iubit. Venea peste tot cu mine [i-mi amintesc cum le citea ziarul pre[edintelui CAP-ului, brigadierilor sau contabilului-[ef. Cu mintea de acum, îmi dau seama c` a ]inut mai mult la noi decât la mam`-sa, care era foarte sever`.“ „Scuz`-m`, Florico”, se interpuse domnul Vl`du]. „El a venit în Bucure[ti, la cerere, fiind repartizat la Regimentul nr. 1. N-a stat mai mult de un an [i jum`tate acolo [i a ajuns la academie2.” Cu ochii la Fica, am în]eles c` mi se cerea r`bdare. Trebuia s` m` obi[nuiesc atât cu saltul în timp, cât [i cu [pagatul de idei. „Atunci a avut de scris o lucrare cu titlul Formarea obiectivelor didactice în predarea [i înv`]area tacticii generale în înv`]`mântul superior militar. El avea foarte pu]ine elemente din ce însemna psihologia, pedagogia [i didactica, [i, 26

cum lucram înc` în Ministerul Înv`]`mântului, l-am ajutat s`-[i fac` lucrarea [i s` intre la academie, ca lector. Mai departe, el a f`cut minuni acolo, c` îi pl`ceau foarte mult treburile astea.”

Câinele trebuie l`sat liber Fica a continuat cu fotografiile. În schimb, profesorul vorbea despre anii s`i de munc` din Ministerul Agriculturii [i Silviculturii, precum [i despre faptul c` a fondat Societatea Român` a

Horticultorilor. „Gicu a venit la Societate, a primit diplome [i a înv`]at de la mine elemente didactice... I-a pl`cut foarte mult horticultura [i viticultura. L-am dus cu ma[ina în sta]iuni [i peste tot.” „Înainte s` m` nasc eu, sora mea, care era mai mare decât mine cu patru ani, a avut meningit`”, o auzeam ca din alt` camer` pe Fica (domnul Vl`du] vorbea pe fundal). „Cred c` avea vreo doi ani[ori când s-a îmboln`vit. Medicii i-au spus c` nu scap`, totu[i s-a luptat [i a trecut cu bine. A fost îns` avertizat` c` va avea probleme – asta mi-a povestit mama mai târziu. Într-adev`r, Ana s-a înv`]at

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

s` aib` mân` de fier, adic` s` fac` numai ce voia ea. A [i r`mas v`duv` la numai 28 de ani... Cred c` ar fi vrut s`-l p`streze pe nepotul nostru numai pentru ea. Îl încorseta. De aceea, Gicu i-a scris la un moment dat foarte frumos mamei [i a f`cut o metafor`. I-a spus c` fiul îi este credincios mamei ca un câine st`pânului s`u, numai c` st`pânul trebuie s` în]eleag` momentul când câinele are nevoie s` fie l`sat liber, s` i se dezlege lesa. «Te rog, mam`, s` în]elegi c` trebuie s`-]i la[i urma[ul s`-[i fac` familia lui».”

Florico, hai s` vedem ce-a f`cut el, c` a scris foarte mult. P`i, asta e...” Le-am spus c` m` atrag foarte mult detaliile de familie, latura mai pu]in cunoscut` a vie]ii tale. „Sigur, îl intereseaz` [i partea uman`, nu toate pozele tale”, replic` profesorul. Fica zâmbi. Î[i cuno[tea de zeci de ani so]ul. „{ucule, p`i tu vorbe[ti despre tine sau despre Gicu?” Profesorul s-a prins bine de „microfon” [i a continuat s` vorbeasc` dezordonat, dar în acea perioad` de t`cere amabil` din partea m`tu[ii tale am reu[it s` în]eleg rolul

„Lui Gicu îi era r`u de în`l]ime, [i odat` (el terminase liceul) ne-am dus la Sinaia [i-am urcat cu telescaunul. Am zis s`-l înv`]`m. So]ul meu a luat primul scaun, dup` care a urcat Gicu [i apoi eu. Nu [tiu ce-a sim]it nepotul nostru, dar nu s-a plâns, [i am impresia c` aceea chiar a fost o lec]ie pentru el. Îi era fric` de avion, [i [ti]i bine cât de mult a fost nevoit s` c`l`toreasc` ulterior.” (Fica Vl`du], m`tu[`)

uria[ pe care amândoi îl avuseser`. „L-am ajutat cu tot ce am putut... Tot timpul ne vedeam; chiar [i când a plecat la Sibiu, mergeam acolo cu ma[ina... A stat la noi pân` a primit prima lui cas`, o garsonier`... Eu l-am ajutat tot timpul s` aib` calitate didactic` [i psihologic`. Nu numai s` înve]e oamenii s` trag` cu arma, ci [i s` tr`iasc` în comun... A fost un om de mare valoare... A înv`]at foarte multe, pentru c` avea o mare experien]` din punctul de vedere al lucrului cu oamenii.” „Nu pot s` nu fac o parantez`”, rupse t`cerea Fica. Domnul Vl`du]: „Nu acum!” Fica: „Nu, o fac acum,

Un om de mare valoare Înc` o remarc` de-a domnului Vl`du] a întrerupt fluxul povestirii: „M`,

ca s` nu uit. Ne luasem prima noastr` ma[in` [i mergeam la el mai des, la liceu. Pentru el, regimul de acolo a fost foarte dur. Îi urcau pe vârful muntelui pe schiuri, [i cred c` atunci [i-a [i rupt nasul, s-a lovit de un copac... Îmi amintesc doar c` un profesor ne-a dus în cancelarie, [i, la insisten]ele noastre, ca bìatul s` fie sprijinit, ne-a ar`tat catalogul [i ne-a spus: «Uita]i-v`, am [i eu un bìat, de ce nu e [i bìatul meu ca nepotul dumneavoastr`?». Gicu avea numai note mari, f`r` nicio interven]ie din partea nim`nui. Avea o pl`cere imens` de a citi. Chiar [i când venea pe la noi, lua [i citea orice vedea pe mas`, carte sau ziar. În clasele primare, profesorul de istorie îl d`dea ca exemplu elevilor mai mari: «M`, v` aduc un pu[ti s`-nv`]a]i de la el.» Pe Gicu niciodat` nu l-a împins nimeni de la spate. Asta a vrut el s` fac`, s` scrie [i s` citeasc`.”

Îi legam pân` [i [ireturile Într-o alt` fotografie, am recunoscut-o pe Fica, al`turi de mama ta, de Ruxandra [i de Bogdan, fiul t`u cel mare. „Bogdan la noi a înv`]at alfabetul”, î[i aminti Fica. „Se juca pe-aici, pe jos, [i [tia toate numele ma[inilor. Trabantul era tabadu...” „Las`, Florico, exagerezi!...” „De Tudor nu mai vorbesc”, continu` Fica. „Deja la academie, Gicu venea întâi la noi ca s`-l vad` pe Tudor. Regreta foarte mult c` nu-l luase pe Tudor la Sibiu.” Profesorul nu mai avea r`bdare. Se ridic` oarecum iritat [i spuse: „Florico, m` duc dincolo. Când termini ce ai de zis, s` m` chemi!...”. {i apoi, pentru c` Fica îl privea cu îng`duin]` – îl cuno[tea, f`r` îndoial`, cel mai bine –, a continuat cu verva unui procuror sigur pe cazul s`u:

„Eu am lucrat 20 de ani în Ministerul Înv`]`mântului. Am fost inspector general. Cartea asta ([i ar`t` spre volumul despre tine) este f`cut` în interesul lui Gicu. I-a pl`cut foarte mult pedagogia [i didactica. De ce? El intrase la Breaza. Cine era acolo profesor de biologie? Mi-a fost coleg la [coala normal` de la Buzù, {tefan Marinescu, bìat de pop`. I-am zis s`-l înve]e biologie, c` merge la medicin`. Dar în anul când trebuia, n-au mai fost locuri la medicina militar`. Apoi, de la Breaza a plecat la Sibiu. Ulterior, a venit în Bucure[ti [i, dup` pu]in timp, a intrat lector la Academie. {i-a creat o pozi]ie foarte bun`”. Spectatoare la verva so]ului, Fica interveni cu o completare: „Liceul de la Breaza a fost foarte dur pentru el. De asta nu [i-a dat copiii acolo. {i eu, [i mam`sa, când era la [coala primar`, îi legam pân` [i [ireturile. Nu era priceput la treburile gospod`re[ti, în schimb era un tat` foarte bun [i spunea c` nu vrea ca bìe]ii sì s` treac` prin ce trecuse el. «Cum s`-i dau pe bìe]ii mei acolo? Ei sunt zeci[ti.» Adic` foarte buni, de zece”. „M`, Florico, m` la[i s` spun [i eu?...” „Stai, uite c` termin.” „Bine, termin`, c` pe urm` vorbesc [i eu.” „Apropo de sensibilitatea lui de orfan, nu putea s` citeasc` David Copperfield sau s` vad` filmul, c` acolo eroul principal este tot un orfan. Nu putea s-o citeasc` pân` la cap`t... La fel, nu putea s` vad` b`t`lia în care a fost învins Napoleon.” (Fica Vl`du], m`tu[`)

Telefon de la Ciurg`ul mamii „Lui Gicu i-au f`cut un bust când se împlineau cinci ani de când a murit”, continu` Fica. „Când se

întorcea din acea ultim` misiune, ne-a dat telefon exact când a trecut prin Becleanul de Some[, unde neam n`scut noi, mam`-sa [i cu mine. Ne-a dat de acolo un telefon. «Fica, Fica, ghici unde sunt?» Noi aveam acolo, pe malul Some[ului, un izvor cu ap` foarte bun`, [i venea jum`tate din Beclean acolo ca s` bea ap`. Izvorul era numit Ciurgù, [i-mi spune Gicu: «Am mâncat ni[te sendvi[uri în ma[in` [i acum suntem la Ciurgùl mamii.» Ceea ce ma impresionat foarte mult. Cu câteva zile mai devreme, abia întors din Danemarca, unde fusese cu o delega]ie, ne d`duse alt telefon. «Fica, aranjeaz` tu pe 23 la tine, c` n-am timp, [i de Florii, pe 25, aranj`m la noi». Mereu ne vedeam de s`rb`tori. {i-atunci, la telefon, cred c` am avut un presentiment. Parc`-i aud [i acum vocea, trist`, trist`... Era sear` când a sunat Ruxandra. Era la serviciu [i plângea. Mi-a spus direct: «A murit George!» Doamne, nu pot s` v` spun ce-am sim]it. A fost jale la noi în cas`, c` l-am iubit de parc` ar fi fost copilul nostru. Am mers la Sibiu, unde mi s-au p`rut extraordinar de afecta]i studen]ii. De fapt, s` [ti]i c` principala calitate a nepotului nostru era dragostea pentru înv`]`mânt [i pentru studen]ii lui. Li se adresa precum copiilor. {i am r`mas impresionat` de modul în care studen]ii nu l-au l`sat nicio clip` singur. Niciodat` n-am v`zut atâta lume ca la înmormântarea nepotului nostru. To]i l-au regretat”. Suna telefonul, iar Fica s-a ridicat. „De la mine a înv`]at s` fie cadru didactic”, întoarse discu]ia profesorul Vl`du], membru al unei familii cu nu mai pu]in de 20 de ingineri horticultori sau agronomi. Tradi]ia profesional` nu-]i fusese strìn`, din moment ce, dup`

spusele unchiului, aveai o memorie de elefant în privin]a vinurilor. „Uite, vezi cum îmi iei ideile?”, replic` imediat Fica, abia revenit` în camer`. {i c`tre mine: „Suntem p`tima[i amândoi, dar s` [ti]i c` între noi nu exist` sup`rare. Ne contrazicem doar”. I-am dat dreptate [i am zâmbit. Discu]ia fusese plin` de „{ucu” [i „Fica”. Atunci când r`bdarea so]ului atinsese limita suportabilit`]ii, „Fica” se transformase în „Florica”, dar niciodat` tonul vocii nu dep`[ise pragul de jos al polite]ii.

Primul ceas „So]ul meu a fost foarte blând cu el”, adaug` Fica. „Dar trebuie s` v` mai spun ceva.” „Hai, mì, Fica!”, a contrat exasperat unchiul tù. „Din primul meu salariu, i-am cump`rat nepotului un ceas. Primul lui ceas. Era atât de bucuros, nici nu pot s` v` descriu... Zice: «Fica, mam`, de ce mie lucrurile-mi vin bine numai când se uzeaz`?» Sora mea îi cump`ra lui Gicu lucruri tot mai mari, c` el cre[tea, cre[tea, [i sor`-mea gândea în perspectiv`, pentru c` nu avea mul]i bani.” În privin]a originii tale pe linie matern`, Fica m-a l`murit cu mândrie c` bunicul tù dup` mam` era hidrotehnician. „Se ocupa cu regularizarea cursului râului Some[, [i, cât timp a lucrat el acolo, Becleanul nu a fost niciodat` inundat. Mama n-avea decât [apte clase primare. «Pe vremea AustroUngariei» – nu uita s` spun` niciodat` treaba asta. Îns` era de-o în]elepciune [i de un bun-sim] deosebite”. 1 Ap`rut la Editura Academiei For]elor Terestre „Nicolae B`lcescu” – Sibiu. 2 În cazul acesta, este vorba despre Academia de Înalte Studii Militare din Bucure[ti, denumit` în prezent Universitatea Na]ional` de Ap`rare „Carol I”.

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

DEPARTE DE CONTINENT... C`pitan Dan MIREANU

Acolo unde mi-a plqcut am revenit. Uneori atât de des încât am uitat cq existq alte locuri care a[teaptq sq fie descoperite, bqtute la picior, umblate. A[a cq, tot dintr-o întâmplare, ca în majoritatea situa]iilor, am ajuns la Sulina. Catamaranul sparge tremurând valul, iar vocile oamenilor ar[i de soare abia reu[esc, r`gu[ite de atâta sfor]are, s` acopere vibra]iile 28

motoarelor care trag s` rup` apa. Peste tot bagaje, atâtea bagaje încât ai impresia c` oamenii vor s` se mute, s` plece cu toat` bruma de avere pe continent, denumirea dat` de locuitorii acestor meleaguri restului ]`rii. O feti[can` cu aer hippy prive[te la to]i ace[ti oameni atât de absent` încât a[ putea paria c` nu-i vede, c`-[i ascult` doar propriile gânduri. Aveam s` o rev`d peste dou` zile, de data aceasta pe uscat, exprimându-[i dorin]a de liberate

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

absolut` în compania a doi b`ietani de la ]ar`. Patru tineri nem]i, b`rbo[i, cu rucsaci [i izoprene legate bine cu sfori, vorbesc încet într-un col]. A[tia caut` s`lb`ticia, îmi spune marinarul care are ca prim` sarcin` s` lege ambarca]iunea când opre[te în sta]ii. Este în marin` de 42 de ani. Da, [i pe Dun`re tot marin` se cheam`, chiar dac` legi barca. E[ti marinar în toat` regula. {i pescar, obligatoriu. Vreo doi ani mi-am pl`tit permis. Au fost

ani pro[ti, n-am prins nimic. Apoi mi-am luat permis de braconier. Râde cu toat` fa]a lui negricioas`, cu acei ochi împ`ienjeni]i, care par c` se lupt` cu ro[ea]a ca s` disting` oameni ori lucruri. Este cumsecade [i comunic` deschis, o calitate de altfel pe care am remarcat-o la mai mul]i oameni ai Deltei. Adesea lumea m` întreab` unde s` mearg`, unde e mai bine în aceast` zon`, continu` marinarul încet, încât trebuie s` fac reale eforturi s`-l ascult. S` m` duc

la Periprava, m` întreab`, ori la Sfântu Gheorghe, ori la Sulina? Unde este mai frumos? Face o pauz`. Catamaranul întoarce, acosteaz`, marinarul leag` o saul` de babale, dup` care, voluntar, ajut` ni[te femei s` urce bagajul. Are umor. Pe cele mai în vârst` le îmbie cu Hai, domni[oar`, urc`! Urc` încet! Revine dup` cinci minute, la fel de sf`tos. Peste tot e frumos, depinde ce cau]i, le r`spund. Dac` vrei Delt` [i un pic de s`lb`ticiune, e bine la Sfântu,

dac` vrei sta]iune, [i plaj`, mare, dar [i Delt`, atunci e bun` Sulina. Iar dac` vrei mai mult` s`lb`ticie, ap`i merge]i la Periprava. În spatele meu se bea bere. Ca s` sting` amarul ori t`ria din paharul mic, pentru cafea. C`l`toria pe Dun`re, spre Sulina, este pl`cut` [i are un aer vesel, în ciuda fe]elor ab`tute ale celor pe care îi b`nuiesc a fi localnici. Pân` s` ajung îns`, aflu o serie de lucruri interesante, pentru c` în discu]ia cu marinarul intr` [i domnul Timofte, fost

profesor de istorie, dar am predat [i geografie, uneori ]ineam [i orele de sport, c` aici nu s-au înghesuit niciodat` cadrele. Mai ales dup` ’90, de când praful s-a ales de ora[ul nostru. Imagina]i-v`, peste 8.000 de oameni înainte de ’89. To]i cu serviciu, cu situa]ie. Aici se tr`ia bine, domnule. Era fabrica de pe[te, uita]i-v` pe dreapta, numai ruine. Aici lucrau sute de oameni. P`i noi eram pe locul III în lume la exportul de pe[te de ap` dulce. {i acum, în magazine,

numai pe[te de import. P`i s` v` spun eu de ce! Se face braconaj, domnule, braconaj! Profesorul p`rea de neoprit. Îl v`zusem înainte de a intra în discu]ie cum st`tea pe un fel de dulap din lemn, ca un bar improvizat, cu gândul la fel de departe ca [i domni[oara hippy, pe care o mai urm`ream din când în când, [i care, ca un fel de mul]umire pentru grija ce i-o purtam, î[i mai mai l`sa la o parte cearceafurile ce-i ]ineau loc de fust`, ca s` arate piciorul drept, frumos,

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

vizibil pân` aproape în locul de unde porne[te. Acum profesorul m` v`zuse interesat de locul sù de ba[tin` [i, ochind teleobiectivul de la aparatul foto, crezuse, poate, c`-mi va spune lucruri care, cine [tie, chiar [i în disperarea de a m`rturisi mai repede [i mai mult din ceea ce-i trecea prin minte, vor fi consemnate, lucru care, trebuie s` recunosc, nici nu-mi trecuse prin minte în acele momente. Discu]ia era îns` frumoas`, cu toate c` oameni nostalgici întâlnim din ce în ce mai des. Pe acest canal circulau zilnic câte 30-40 de vapoare. De data aceasta vocea profesorului devenise mai moale. Timofte privea în zare [i p`rea dus cu totul în acele vremuri în care faleza era plin` de marinari, în care în Sulina se vorbeau mai mult limbi strìne decât rom#ne[te. Se f`cea comer] la modul cel mai serios. Acum oamenii abia mai au din ce trì. {ti]i cum o duc pescarii? V` spun eu. Dac` a]i venit la Sulina [i ave]i impresia c` aici pe[tele sare direct în barca pescarului, ei bine, v` în[ela]i. Anul trecut [i chiar [i în acest an, [tiuca a mers foarte, foarte prost. Eu sunt [tiucar. Crede]i-m`. {i Florin, un tip cu care merg, cu b`rcile, avem amândoi b`rci, tot [tiucar este. Aici, 30

cine n-are barc`... e ca ma[ina la voi, pe continent. Ne apropiem de cheu, catamaranul a încetinit [i se preg`te[te s` acosteze. Marinarul nu ne mai cunoa[te brusc [i fuge s` lege ambarca]iunea. S` merge]i neap`rat pe canale, s` v` plimba]i. Trebuie s` ajunge]i în Golful Musura, mai apuc` s` spun` profesorul înainte s` cobor. Ajungeam într-un ora[ care odat`, demult, fusese patria pe[telui. Cu oameni care se duceau s` munceasc` la [antierul naval, unde acum mai era doar o nav` str`in` la t`iat, ori la celebra fabric` de

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

pe[te. Iar cei care erau pescari, chiar erau. Seara am ie[it pe falez`, cu gândul s` descop`r celebrul restaurant Marea Neagr`, locul unde s-a filmat [i o parte din serialul Toate pânzele sus. Aveam s`-mi dau seama, o dat` pentru totdeauna c` în acest ora[, dac` stai mai mult de trei ore, deja cuno[ti oamenii. Rar, câte o ma[in` a Poli]iei de Frontier`. Ma[ini noi, bune, de teren. Poli]i[tii cu uniformele la fel de noi, se plimb` mândri. Pe str`zi, doar ei, câte un taxi [i rar, un scuter r`t`cit. Ceva biciclete, la fel de rare ca pietonii. Pe falez`, atmosfer`

ceva mai animat`. Câteva cupluri cu c`rucioare de copil. Semn c` lumea înc` se mai înmul]e[te la Sulina. M` a[ez la terasa cu muzic` veche, chiar a restaurantului Marea Neagr`, [i-mi comand un chefal întreg f`r` cap cu mujdei [i m`m`lig`. Desigur, dup` un dialog amuzant cu chelneri]a care încerca s` m` conving` c` a[a e corect, adic` întreg f`r` cap. P`i dac` e f`r` cap, mai e întreg? În fine, am l`sat-o, probabil c` se gândea la b`rbat-su [i la cât de întreg e, de[i... Vine mâncarea, destul de repede, iar muzica veche, româneasc`, aleas`, dup` cum spune, special de chelneri]`, creeaz` o atmosfer` pl`cut`, de vacan]`, de[i numai de vacan]` nu-mi ardea, la cât` treab` aveam. Dar starea bun` nu reu[ea s`-mi fie stricat` nici m`car de armata de ]ân]ari care m` pândea ca o escadril` din a c`rei forma]ie câte un kamikaze îndr`znea s` fac` un picaj mortal spre mâinile mele. Gustam agale din chefalul cu un gust minunat [i m` gândeam la via]a de aici. Cum mi-ar sta s` m` retrag, s` locuiesc într-un a[a ora[? A dou` zi aveam s` vizitez farul [i cimitirul, dar acum, abia ajuns de trei ore... nu aveam cum s` [tiu ce avea s` mi se întâmple. Plecat departe cu gândul [i ron]`ind încet din pe[te nici nu am b`gat de seam` c` aveam companie. În fa]a mea, tr`gând dintr-o ]igar` f`r` filtru, ajuns` aproape de unghie, st`tea profesorul. V-am z`rit de pe falez` [i mi-am spus c` ar fi vreme de o bere, desigur dac` ave]i bun`voin]a s` accepta]i compania mea. Nu puteam s`-l refuz, mai ales c` [tia multe despre zon` [i nu era deloc o companie dezagreabil`. Acum nici nu trebuia s` m` mai for]ez s`-l aud pentru c` motorul catamaranului era deja

departe, poate din nou în port la Tulcea. Am mai comandat o bere. Se f`cuse r`coare [i discu]ia de pe teras` continua în aceea[i manier`. Nici m`car cu medita]iile nu mai merge. Cine mai înva]` acum istorie, geografie?... Uita]i-v` la acest loc. Avem aici un cimitir unic în lume. {tia]i c` în acest cimitir zac laolalt` prin]ese, pira]i, comandan]i de nave? Oameni de toate religiile [i confesiunile? S` merge]i în vizit`! Este în paragin`. {i a accentuat cuvântul paragin`, l-a ap`sat într-un fel, mi[când maxilarul sus [i jos, dar [i în lateral, ca o vac` ce rumeg`. Gura lui, din]ii, fa]a îmb`trânit` [i trupul mic, pric`jit, toate acestea subliniau, mai bine decât el [i chiar decât industria ora[ului, ideea de paragin`. Mai prind prim`vara scrumbie. Atunci e mai bine. Dar [i pentru asta îmi trebuie un motor mai mare la barc`. Mi-a[ dori unul de 150 (de cai putere, n.a.). Asta m` salveaz`. În plus, am mo[tenit o cas` mare, cu cinci camere, cu trei intr`ri. {i acolo ]in pe cineva în gazd`. O profesoar` din ora[. Cam ciudat`, dac` e s` m` întreba]i pe mine, aprinde noaptea lumân`ri, dar având în vedere c` este lini[tit`, c`-mi pl`te[te la timp chiria [i c` nu stau chiar singur în cas`, sunt mul]umit. Chiar a[a. Cum este la hotel? V-a]i cazat bine? Haide]i la mine. Am o ]uic` bun`, cu arom` de m`sline. {i, oricum, am atâtea camere... chiar, ce ar fi? Dac` era acum o jum`tate de an, nu puteam s` v` primesc. Biata nevast`mea, Dumnezeu s` o odihneasc` în pace, nu prea agrea musafirii. Aveam mereu discu]ii pe aceast` tem`. Când eram mai tineri motiva ba c` nu e curat, ba c` e obosit` ori c` nu avem prea multe în frigider. Orice, numai s` strice cheful

omului. Iar dac` intra cineva la noi [i m` sim]eam bine, avea grij` s`-mi strice imediat dispozi]ia. C` deh, noi ne mai luam la un p`h`rel, la o filozofare. Atunci sigur g`sea ceva s`-mi repro[eze, de fa]` cu ceilal]i, pe motiv c` ea este sincer` [i nu se poate ab]ine. Trebuie s` spun` atunci ce are de spus. Eu nu sunt diplomat`, îmi spunea, [i cu asta g`sea imediat scuza. Ca [i cum, dac` ai lovi un pieton, simpla afirma]ie eu nu sunt un bun [ofer te-ar scuza. În fine, azi a[a, mâine pe dincolo, dup` o vreme nu am mai chemat pe nimeni la noi. Am r`mas s` ne ciond`nim împreun` din nimic. Acum... ce s`-i faci, dup` o via]` de împ`r]it bune [i rele, a chemat-o `l de Sus. Haide]i, veni]i? Chiar dac` nu am prea multe de mâncare, cred c` o s` v` plac`. S` petrec o noapte la hotel, de unul singur, nu era chiar cea mai bun` perspectiv`. Dar nici la el parc` nu prea m` tr`gea a]a. Pân` la urm`, mi-am spus, oricum sunt în documentare pentru un reportaj despre Sulina. De ce n-a[ merge? Cum mai aflu una, alta, ar fi un bun punct de plecare

pentru tema mea. {i, oricum, o s`pt`mân` la dispozi]ie pentru dou` pagini de ziar era un timp suficient s` merg [i la profesor, s` bat [i or`[elul în lung [i-n lat. Mul]umesc pentru cin`, îi spun chelneri]ei, care m` privea cu ochi mari, frumo[i, care spuneau mai mult chiar [i decât buzele pline, ro[ii, numai bune de mu[cat. Mi-am promis c` voi reveni, restaurantul, muzica, chelneri]a, toate aceste lucruri ar fi trebuit s` m` mai cheme pe aici. Pân` s` m` dezmeticesc, profesorul este deja în strad` [i pare cam ner`bd`tor. Când ajung

lâng` el, îmi spune ca [i cum mi-ar face o confesiune. S` [ti]i, fata asta, Monica o cheam`, mai merge cu turi[ti, când e b`rbat-su la pe[te. Nici asta nu e întreag`. Trebuie s` te plimbi cu ea pe strad`, apoi se face c` are nevoie de ceva [i într` în magazin. Cump`r` ea una, alta, apoi numai ce o vezi oprindu-se lâng` o br`]ar` de aur, ori admirând cu acel zâmbet trist o pereche de cercei. Atunci dumneata trebuie s` fii inspirat. Este modul ei de a-]i percepe o tax` pentru ce are s` urmeze. {i, din câte am auzit, fata pl`te[te

cu vârf [i îndesat micul favor pe care i l-ai f`cut. Profesorul îi d`dea în continuare cu vorbele, iar eu îmi f`ceam calcule. Ei, de o pereche de cercei, de o br`]`ric`, acolo, voi g`si eu bani, îmi spun parc` mai vesel c` plimbarea mea nu se va termina f`r` acel farmec dorit de orice om de condei. Va urma... VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

MAI ALBASTRU CA CERUL Plutonier Alina-Sonia RAICU

Îi era dor de ea, iar aproape de Cr`ciun o întâlni. Erau amândoi în pia]`, a[a cum se întâmplase cu un an înainte. Dan consider` c` era mâna destinului, c` a[a ceva nu are cum s` se întâmple decât dac` îi era sortit. {i se hot`rî s` fac` orice ca ei doi s` se împace. Îi lipsea tihna discu]iilor cu ea, iar conflictul pornit de el stricase asta. Ea îl evit`. Se înro[ise toat` [i c`uta s` se fereasc` de privirea lui. El [tia c`

ochii lui o puteau face s` se r`zgândeasc`. Crescuse, se transformase [i regreta c` nu mai era copilul care nu prea purta rochi]e, care se d`dea drept gimnast` pe b`t`torul de covoare prinzându-[i fusta cu un ac de siguran]`, care avea cicatrici pe genunchi [i le înmul]ea în fiecare prim`var`, var` sau toamn`. Regreta c` Felicia nu se mai plimba cu bicicleta, c`utând motive s` ajung` sub fereastra lui, ca mai apoi s` pedaleze exagerat de

VIA}A MILIT AR~ nr 1–2/2013 MILITAR~ nr.. 1/2013

gr`bit`, ca [i când nu l-ar fi observat. Ar fi vrut s` fie p`pu[a f`r` dantele, inocenta cu ochii mari, c`prui [i tem`tori, ca de ied. S` îl întrebe rostul lumii, cum se face dragoste, de ce se ceart` oamenii, iar el, sf`tos [i mai mare, s` îi explice, dregându-[i glasul ca un lector de valoare, în timp ce ea î[i sprijinea capul pe bra]ul lui sau îl mângâia ne[tiutoare pe bicep[ii lucra]i. Ar fi vrut s` nu fi întâlnit r`ceala ei, de adolescent` r`nit` în sufletul îndr`gostit, s` fi g`sit ner`bdarea de a-i vorbi, agita]ia c` îl z`rise. – Vreau s` fim iar prieteni! Îmi lipse[ti... floare de col]! Ea era unic`. A[a o credea [i nu se îndoia. To]i erau unici, dar ea îl privea din umbr`, singur`, a[teptându-l. De aceea îi spusese floare de col], pentru c` în locul în care se izolase doar el mai putea ajunge, iar drumul era anevoios, parc` totdinadins construit s` încerce puterile lui Dan. Dar în egoismul care îi orbise sim]urile, b`rbatul cu ochii alba[tri nu în]elesese c` era un privilegiat. Tot ceea ce era mai bun în Felicia, tr`irile ascunse, gândurile, emo]iile erau precum c`ldarea cu aur de la piciorul curcubeului, iar singurul care avea permisiunea de a vedea comoara era el el. În

fa]a lui ea era mai dezbr`cat` decât dac` [i-ar fi lep`dat toate hainele, pentru c` î[i dezvelise sufletul, oferindu-i-l pe tav` f`r` s` fi gândit c` a[a avea s` fie dezam`git`. Pentru ea s` iubeasc`, era la fel de important ca aerul pe care îl respira, iar lipsa lui Dan o sufoca. L-ar fi iertat din prima clip` [i s-ar fi pref`cut amnezic`, dac` el i-ar fi cerut s` uite de s`rut. În schimb o lovise, iar acum, în fa]a fetei, Dan sim]ea urma obrazului ei în palma ce începuse s` îl doar`. O voia înapoi [i ar fi implorat-o s` îl ierte, dar cuvintele pe care fata voia s` le aud` se opreau mereu în orgoliul lui de a fi mai mare. Felicia era a lui [i realizase c`, dac` ea va alege un alt b`rbat în afar` de el s` o completeze avea s` î[i piard` min]ile. O voia, dar în termenii lui, pentru c` înc` sim]ea teama de a fi judecat de familia lui, a ei [i de restul lumii. {tia sigur c` o iube[te [i ar fi recunoscut [i el, dar nu acum. Pentru început, avea s` îi cear` s` fie, iar, prieteni. Era un început bun. – Felicia, fii din nou prietena mea! {tia c` fata nu renun]ase niciodat` la el [i c` era doar sup`rat`. Foarte sup`rat`! O privea rug`tor, uitându-se cu ochii lui alba[tri în ai ei, pierzându-se în universuri pe care le [tia, c`ci ea i le

povestise tocmai pentru c` el f`cea parte din ele. Îi spuse c` nu poate f`r` ea. Îi m`rturisi c` nu se simte bine, c` gre[ise, c` în urm` cu un an era iar un alcoolic ratat, cu gândurile arse de t`rie, c` avusese timp s` analizeze, s` realizeze c` ea era foarte important` pentru el. Îi ceru ajutorul iar, o rug` s` îi fie al`turi, c`ci f`r` ea, el nu era întreg. – A[ vrea s`-mi fii al`turi... Ea îl privi cu hot`râre. Era decis` s` î[i impun` [i ea termenii. Nu mai putea fi la fel. Nu mai voia. Atunci, Dan se sim]i egalul ei. Voia s` îi fie. Vulcanul din inima lui îi poruncea s` vorbeasc` cu ea, iar vorbele ce nu puteau fi spuse, s` fie m`car ascultate. Î[i lu` liber în prima s`pt`mân` din ianuarie. O a[tept` cu ner`bdare, ocupându-[i timpul cu prostii, plimbându-se prin cas` agitat. O a[tepta [i era preg`tit s` se întâmple orice, s` î[i spun` orice. Acum, voia ca [i sufletul lui s` fie liber, ca el s` fie el, poate pentru prima dat` în via]`. Ea veni simpl`, sincer`, îndr`gostit`, se a[ez` în fotoliul cu sp`tar înalt [i se uita la el. Î[i lu` cea[ca de ceai în mâini, iar Dan observ` c` fata î[i d`duse unghiile cu lac. Apoi observ` rujul rozaliu, discret, rimelul dat doar în col]ul pleoapei. Era dr`gu]`, a[a credea el, [i începu s` fr`mânte nervos cana lui. Felicia îl întreb` de ce bea, de ce nu se poate ab]ine, iar el nu g`sea decât explica]ii incomplete, aiurea. Îi spuse c` e prea slab, dar ea îl contrazise. – Eu cred c` e[ti cel mai curajos b`rbat din lume! – Înc` mai visezi ca o copil`! – Înc` mai cred în tine! – De ce? – Pentru c`... te iubesc! Pentru o clip`, inima lui parc` încet` s` mai bat`.

Timpul se oprise în loc, a[teptând un sfâr[it [i un început. {tia c` îi va spune [i totu[i de ce rostise? De ce îl tortura spunându-i a[a ceva cu atâta t`rie, cu atâta dojan` [i f`r` pic de tremur? – Felicia!! – Nu... nu m` opri! Eu te iubesc [i nu mai vreau s` port povara asta doar pe umerii mei! – Povar`?... Nu se gândise c` pentru ea, jocul de-a cel mare [i cel mic devenise o povar`, c` el refuzând s` o mai asculte, o înc`rcase cu gânduri [i sentimente pe care ea, crescând, nu le voia. Felicia trebuia s` fie o copil` normal` ce putea s` scrie bile]ele de dragoste b`ie]ilor de vârsta ei. Putea s` se s`rute pe ascuns la col]ul blocului cu vecinul de vârsta ei, s` scrie în oracol despre iubitul ei – adolescentul. Dar ea îi era credincioas` lui. Îl iubea pe el, inaccesibilul. El, care atunci când ea ar fi fost o femeie extraordinar`, de aproape treizeci de ani, s-ar fi sim]it prea b`trân pentru ea. {i atunci ce ar fi urmat? Oare ea avea s` îl iubeasc` la fel? El se sim]ea prea b`trân [i acum, contrazicându-[i inima care b`tea ca în adolescen]`, atunci când ea îi era prin preajm`. – ... Am crezut c` fiindu-]i umbr` e un lucru excep]ional, pe care tu îl vei aprecia! Apoi, tu nu ai observat nimic. Ai continuat s` m` tratezi ca pe o copil` proast`. Iar dup` ce te-ai însurat cu Selena, totul s-a n`ruit pentru mine. Atunci, sentimentele mele au devenit o povar`. Fiecare zi în care trebuia s` tac [i s` te las s` fii cine vrei tu, pentru mine au s`pat în suflet. {tii? Eu am suflet, apoi... tu... „{tiu c` ai suflet! {tiu c` m` iube[ti! Am observat asta din prima clip`. Am [tiut c` a[a va fi de când mi-ai c`lcat prima dat` pragul. Faptul c`

îmi e[ti umbr`... asta iubesc eu cel mai mult la tine. C` mi-ai fost cu un pas în spate, c` uitându-m` peste um`r, te vedeam ca pe un înger. {tiam, c` oricât de nemernic a[ fi, dragostea ta r`mâne neschimbat`. Am v`zut cum te transformi, am sim]it. Tu... ce [tii tu?” Se a[ez` lâng` picioarele ei, privind-o, pentru prima dat`, de jos în sus. O cuprinse cu bra]ele [i, a[ezându-[i capul în poala ei, îi [opti: – Copil` dulce... ce [tii tu? Lacrimile ei curgeau pe gâtul lui, iar degetele ei mici se înfipser` în p`rul lui ca grâul. O trase în bra]e lui [i începu s` o strâng` cu dor, de parc` nu ar fi v`zut-o de o ve[nicie. – {tiu c` m` iube[ti. Am [tiut dintotdeauna! Dar ce puteam s` fac? S` las totul pentru tine? {tiu c` sun` dur, dar nu pot! Pur [i simplu nu am voie s` î]i fur toat` via]a! Doamne! Sunt cu atâ]ia ani mai mare, iar când tu ai fi împlinit 20 de ani, eu a[ fi fost prea matur pentru tine. Sunt [i acum… nu în]elegi? {i eu te iubesc, copil`! Poate nu la fel ca tine [i sigur nu mai în]eleg dragostea a[a cum o în]elegi tu. Am trecut prin multe, am pierdut la fel de multe lucruri… pentru c` mereu pierdem câte ceva. Înc` mai cred c` tot lec]ii sunt [i astea. Ca s` câ[tigi ceva, trebuie s` dai la schimb. Ca s` am stabilitate [i un partener echilibrat, am renun]at… la tine. }ie… înc` nu ]i-a venit rândul, dar vei pierde ceva pentru alt câ[tig. În final, câ[tig`m echitabil, dar pân` atunci… O strângea în bra]e, dorindu-[i s` nu îi mai dea drumul. Acum, decizia lui ar fi fost luat`, dar alung` gândul. Nu putea. Î[i promisese c` va fi corect. Nu drept. Dreptul lui de a fi cu Felicia era ceva pierdut undeva departe. Acum avea clipa. Ea îi era lipit` de piept, iar b`t`ile inimii ei

vorbeau pe în]elesul lui. {tia c` îi apar]inea, dar trebuia s` o dea altuia. Fericirea ei nu era cu el. {tia asta cu fiecare p`rticic` din el, muritoare sau nu. Vocea din minte îi spunea „Nu! Nu va fi a ta! Pentru c` nu ]i-a fost promis`! Ea are alt destin! Tu ai altul! Nu po]i avea decât o clip`! Atât!” O mângâia pe p`rul drept [i moale, mirosind a iasomie. O s`rut` pe frunte [i îi privi iar ochii. – {i eu te iubesc… dar ce [tii tu? {tii tu c` inima mea a fost rupt` deja? M` în]elegi? Pur [i simplu nu pot s` las totul pentru tine. Nu acum [i nu… „... vom putea niciodat`. Pentru c` a[a e scris. A[a trebuie!” – Iubita mea! Noi doi... nu putem renun]a la noi... pentru noi... Felicia îl strângea [i ea. Nu mai plângea. Respira u[or în pieptul lui, c`utându-i alinarea. Îl rug` s` mai stea pu]in cu el, s` îi r`mân` în bra]e, iar el accept`. Chiar de ar fi intrat Selena atunci, el nu i-ar fi putut refuza asta. Era momentul lor. Erau a[a cum î[i doriser` mereu, neconstrân[i, neîncadra]i în tipare [i temeri. O cuib`ri lâng` el, înc`lzind-o cu trupul lui, vibrând odat` cu ea, nesim]ind c` ar fi altfel decât unul. Erau doar îmbr`]i[a]i, dar se iubeau. Î[i apar]ineau într-un mod inocent, pur, spiritual. Acum Dan [tia ce înseamn` s` iube[ti. S` reunun]i [i s` redai libertatea. Înv`]ase ce înseamn` s` fii responsabil. Accepta ceea ce trebuia s` fie ca pe ceva normal. Era el, lini[tit, un b`rbat iubit sincer [i care, pentru prima dat`, recuno[tea cum era în realitate. Era lini[te [i bine, exista încredere [i speran]`. Fu cuprins de o c`ldur` pl`cut`, ce îl toropea. Fata adormise, iar el r`mase uitându-se la ea. La obrajii

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

care devenir` rozii, ca doi trandafiri noi, de mai. La p`rul ei r`sfirat pe bra]ul lui, la pumnii strân[i, la nasul în vânt [i buzele moi pe care el i le s`rutase pentru prima dat`. Mai trecuse peste o etap`. Una a fugii de sine. Ei nu mai aveau de ce s` fug`, iar dac` lucrurile aveau s` evolueze [i altfel, atunci el sigur avea s` le accepte. Acum, era lini[te. Mintea lui nu mai lucra g`l`gios, iar inima lui b`tea calm`, la fel ca a ei. O privi îmbr`cându-se pentru a se duce acas`. O conduse cu privirea pân` în zare, cuprins de dor imediat. Îi promise c` vor vorbi când se va întoarce. Î[i amintise c` îi promisese Selenei c` o va înso]i pân` la Bucure[ti. Era

bine. A[a, lâng` so]ia lui, avea s` cearn` mai bine gândurile [i s` î[i fixeze obiectivele viitoare. Nu o va l`sa. Nu uita c` fa]` de femeia superb`, cu ochii verzi, avea o datorie moral`. Îl ridicase din neputin]a lui de a mai vedea viitorul frumos, a[ezându-l în rândul lumii. Apoi, îi d`ruise un urma[. Un b`iat frumos, cuminte, iubit. {tia ce avea de f`cut. {tia cum era corect s` procedeze [i, închinându-se cum nu o mai f`cuse de mult, adormi. Zorile se ridicar` dureroase. Dan î[i sim]ea bra]ele amor]ite [i îi era frig. Î[i aminti c` Selena îi 34

spusese s` se îmbrace bine [i, s`rutându-l, îi înf`[ur` fularul în jurul gâtului. – Dom’locotenent! Eu nu pot s` v` iau pistolul! Dac` trage cineva în dumneavoastr`, cu ce v` ap`ra]i? – M`i, Ghiorghia[! Tu nu în]elegi nimic? Nu am nevoie! În plus, dac` e ceva, m` aperi tu! Nu? – Da... Dan se a[ez` lâng` zidul înghe]at, tulburat de ceea ce sim]ea. Visa iar? Atunci, cum putea fi atât de con[tient de ceea ce i se întâmpla? De ce sim]ea înc` s`rutul Selenei pe gâtul lui? Ba chiar îi sim]ea [i parfumul, mai puternic ca oricând. Era nebun! Da, st`tuse prea mult

– Trage, trage tare! – Nu trage nimeni! Ascult` comanda la mine! Nu trage nimeni! Nu era nimeni, [i cu toate acestea se auzeau voci. Ghiorghia[ se ridic` gr`bit, agitându-[i mâinile în aer ca un apucat. Era totu[i ceva acolo. – Stai, m`, jos! – Dom’... dom’... – Stai jos! Dan se ridic` s` vad` ce se întâmpl`. Un bra] îi amor]ise de tot [i ar fi vrut s` se maseze cu cealalt` mân`, dar nu reu[ea s` [i-o mi[te. – Ce naiba am? Se l`s` iar lâng` zidul rece, unde mirosea a parfumul Selenei. Se gândea c` dac` parfumul

în frig [i îi era prea foame. Acum mai [i ploua. Sim]ea pic`turile pân` la piele, mari [i grele. {i miroseau a sânge. A fier [i a sânge. – Mai cu mil`, oameni buni! C` sunt oameni [i ei! Dan î[i ridic` fruntea s` vad` cine vorbe[te. În mod normal, erau prea departe s` fie cet`]eni pe lâng` ei. Le f`cu semn oamenilor s` tac`. Ghiorghia[ se f`cu ghem, tremurând. Î[i duse mâinile în dreptul gurii [i începu s` sufle în ele nervos, sco]ând aburi. „O s` am necazuri cu plodul `sta! Uite la el ce trist e, acolo, în gr`mada lui! Parc` ar fi din p`mânt”.

era real, [i Felicia îi fusese în bra]e. Atunci, î[i aminti s`rutul, buzele ei, cuvintele ei. Mirosea a iasomie [i flori de câmp. A fat`. – U[or... u[or... a[a... ea e moart`! „Cum s` fie moart`? P`i, a fost la mine, acum a plecat!” Dan începu s` se mi[te nervos. Se l`sa întuneric, de[i afar` se cr`pase de ziu`. Sim]ea lumina pe pleoape, dar îi era greu s` priveasc`, pentru c` totul era în umbr`. – Am c`piat, prostul de mine! M` ridic [i m` uit! Se for]` s` se ridice în picioare. Atunci se auzi un zgomot ce sem`na a

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

fier`strù. Cineva tìa ceva. Trebuia s` mearg` în recunoa[tere. Un alt zgomot [i multe scântei. – Dom’ locotenent! Te ap`r eu! Un foc de arm`, un scâr]âit metalic, lumin` [i întuneric totodat`. Ghiorghia[ i se pr`bu[i în bra]e, greu [i mort. F`cuse o prostie, îi d`duse arma [i îi ordonase s` îl apere. Soldatul o f`cuse, dar cineva tr`sese. Acum, sângele gros i se scurgea pe bra]e, cald, cu via]` irosit` inutil. „Sunt dator cu o via]`! Am luat-o f`r` rost, iar acum am s` o dau [i eu pe a mea!” Sim]ea c` va trebui s` moar` într-o zi, se întreba îns` de ce sim]ea acum un dor dureros de duc`, de a pleca undeva, acas`. Sim]ea în bra]e corpul inert al soldatului [i privea în ochii deschi[i, lini[ti]i acum. Se uita spre cer, cu atâtea întreb`ri încât nu dovedea s` le în[ire m`car pentru sine. Î[i sim]ea sinele strigând, corpul dureros, iar bra]ele grele. „Ce grea e moartea! Ce greu e acum Ghiorghia[, de[i e o mân` de om! Iar ochii lui, puri, ca de copil, seam`n` cu ai cuiva... cu ai cui, Doamne? A[ vrea s` m` pot ridica de aici, s` plec acas`. Mi-e dor de ai mei, mi-e dor de tata. Da... de tata... Curioase sunt dorin]ele astea... Se spune c` atunci când mori, o strigi pe mama, dar eu îl simt pe tata aici, atât de pronun]at, atât de real! {i... cu toate acestea... nu eu mor. Ghiorghia[ a murit. Eu doar l-am ajutat s` moar`. Eu, cu mintea mea înceat`, i-am dat arma, iar el... Poftim, aud [i acum ascu]imea glon]ului, ]ip`tul o]elului. Cred c` am înnebunit! Sigur! Oricum, s` ]ii în bra]e un mort, te zdruncin`, nu?” Îl cùt` pe Firu [i îl v`zu stând deoparte, t`cut. Nu îndr`znea s` se apropie, îi era [i lui fric`. Dan a[ez`

cadavrul pe p`mânt. Era bocn` de la ger, iar capul b`iatului sun` dur, cutremurându-l. Îi închise pleoapele [i se închin`. Nu putea rosti nimic. Nu g`sea de cuviin]` s` spun` cuvinte sfinte. Se sim]ea prea vinovat. A[a cum se sim]ea vinovat c` o l`sase pe Selena la volan [i nu în]elegea nici asta. Care ma[in`? Care drum? A[ez` c`ciula soldatului, îi potrivi hainele, atingând rana [i sângele fierbinte ce nu contenea s` curg`. Era peste tot, peste hainele lui, pe bra]ele lui reci, pe tâmplele lui. – Firule! De ce sângerez [i eu? Firu nu îi r`spundea. St`tea acolo, inert, f`r` glas, privindu-l. Î[i scoase batista din buzunar [i încerc` s` se cure]e. Nu reu[ea, parc` era mai mult. Se luminase mai tare, deranjându-l pe Dan care înc` se sim]ea în prea mult întuneric. Începu s` se simt` sl`bit, iar capul îi pleznea de durere. Î[i duse palmele la ochi, inspirând adânc parfumul tat`lui s`u. Îl avea pe mân`, la încheietura dreapt`. Îl sim]ea mângâindu-l pe frunte, rugându-l s` se trezeasc`.

– Sunt treaz, ce Dumnezeu!? Vru s` strige iar la Firu, dar nu mai era. Era Selena, mângâindu-l pe um`rul dezgolit, rugându-l s` se trezeasc` pentru c` au de f`cut un drum lung. Îi a[ez` lâng` el flanelul alb, de lân`, [i c`ma[a. Tot alb`. Ce frumoas` era ea! Cât de dr`gu]` [i de atent`! Iar p`rul parc` îi str`lucea acum mai puternic! La fel [i ochii – verde smarald. Plini de lumin` [i de dragoste. – Am vorbit cu mama. O s` stea ea cu Ionu]! Haide, tat`! Trebuie s` ajungem! {tii c` nu îmi place s` stau pe drumuri! – {tiu... Se ridic` în capul oaselor [i r`mase pierdut în decorul casei. Camera lui, perdeaua alb` [i plin` de flori brodate, oglinda oval` [i mare în care se vedea mai tân`r decât era. Adolescent aproape. Cu p`rul tuns scurt, cu început de barb`. Se ridic` u[or [i î[i trase hainele, parc` cu p`rere de r`u. Ar fi vrut s` mai fi stat de vorb` cu Felicia. Mai avea s` îi spun` ceva. Nu g`sea înc` ce [i cum, dar avea s` g`seasc` el o cale. Cu ea îi era u[or s` comunice. Î[i potrivi c`ma[a. Îi lipsea cravata [i spera ca

Selena s` nu observe. Nu îi pl`cea deloc juv`]ul acela de cârp`. Nu avea nici o logic`. Î[i puse ceasul, mirându-se c` st`tuse. Îl întorsese cu o sear` înainte. Probabil s-a stricat. Î[i mas` încheieturile, tot reci [i amor]ite, sim]ind înc` atingerea lui Petre. – Nu te duce! Stai cu mine... cu tat`l tù.... care te iube[te! Las`-m` s` merg eu! Merg eu în locul tù! – Nu merg nicìeri, tat`! M` întorc! {i ce s` cau]i tu acolo? Eu am de f`cut drumul `sta cu Selena! Petre plângea. Ar fi vrut s` o întrebe pe Selena de ce, dar ea era prea preocupat` s` fac` bagajele. Îi zâmbi îns`, sim]indu-l nelini[tit. „Cât de frumoas`! Atât de frumoas` e mama copilului meu! Pielea ei atât de curat` [i de fin`... ca m`tasea... iar formele ei... of... Cum s` îmi par` rù c` am f`cut dragoste [i în noaptea aceasta? Cum, când trupul ei de femeie m` încânt` [i m` îmbat` ca un drog? Iar ea... cu sufletul [i mintea ei ce au stârnit atâtea crize de gelozie... Hmmm...” O prinse în bra]ele lui, strângând-o la piept. – So]ia mea... tu e[ti so]ia mea [i pentru asta te iubesc enorm de mult! – {i eu te iubesc! Te-am iubit [i te voi iubi mereu!

– Nu glume[ti? – Nu am cum! Am pornit amândoi pe un drum [i am promis c` vom ajunge, tot împreun`, la cap`t. – {i unde e cap`tul? – Aici... îi r`spunse ea, ar`tându-i spre inim`. Dan o s`rut` p`tima[, cuprins de dor. Se sim]i iar singur [i iar auzea zgomotul de fier t`iat. Apoi î[i aminti c` fusese în ma[in`, c` rulau pe [osea [i lui îi fusese somn. Selena era la volan. Deci nu aveau cum s` fie în casa lor [i nici în ’89. Se sperie, cuprins de presentimente. Unde era so]ia lui? Ce se întâmplase? De ce îi era frig? De ce îl auzea pe Petre strigându-l, [optindu-i, mângâindu-l? De ce nu putea deschide ochii s` vad` [i el soarele? Murise? Se a[ez` pe marginea patului privind în oglind`. Era iar el [i se gândea c`, dac` a[a e sfâr[itul, cineva uitase s` men]ioneze asta. Cum, nu era nici un tunel, nici o lumin`, nici un înger? Doar Selena cu p`rul ca aurul, doar Petre, cu [oaptele lui lini[titoare. {i dor, un dor nebun de duc`, de cas`, de prieteni. Ar fi vrut s` asculte un colind, chiar dac` trecuser` s`rb`torile [i încerc` s` fredoneze el ceva. Se opri c`ci nu î[i mai auzea vocea. Se sim]ea epuizat [i se întinse pe a[ternutul nou, curat. Tavanul era albastru ca cerul de var`, iar soarele îi mângâia fruntea, înc`lzindu-l. Se sim]ea mai bine, parc` nu îl mai durea nimic. Privea seninul curat, relaxat a[a cum nu mai fusese de mult. Îi era somn [i se hot`rî s` adoarm` pu]in. Doar pân` avea s` afle ce se întâmpl`. Se bucur` c` era soare. Nu îi pl`cea întunericul, ci lumina, iar pierdut în imensitatea cerului f`r` pic de nor, î[i aminti c` cineva, îi spusese odat`, c` avea ochii mai alba[tri ca cerul...

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

APUSUL C`pitan Cristian VASILIC~

Era un apus sângeriu – a[a ar începe un elev de clasa a treia compunerea. În ziua aceea a fost totu[i un apus sângeriu pe fundalul senin care împro[case tot cerul. Via]a parc` se ducea s` trag` un pui de somn [i-[i aranjase deja a[ternutul. Pentru noi, îns`, mai era mult pân` acolo.  – ’Nea]a, ’nea]a! Îi salut pe cei patru colegi care se-mbulzeau în fa]a panoului pe care era ag`]at` planificarea zborurilor, dup` care m` opresc s` dau mâna cu ei, în timp ce unul dintre ei m` apostrofeaz` c-un „Ce diminea]`, m`, c` e-aproape unu.” Prea obi[nuit cu reac]ia asta la salutul meu, r`spund c-un „Ei, na, vorba vine...” [i trec mai departe spre sal` s` m` schimb, strângând [i alte mâini pe drum. Ajuns în sal`, arunc un „’Nea]a!” dup` care fac turul de salut. O strângere de mân` nu e mare lucru, dar e unul din gesturile care este observat mai ales atunci când lipse[te... M` duc la locul meu [i m` schimb în combinezon, apoi m` duc s` dau asaltul asupra planific`rii, s` v`d ce am de zburat azi. Mai strâng ni[te mâini pe drum, rostind acela[i „’Nea]a!”, m` bulucesc [i eu cu vreo doi colegi, dup` care m` întorc în sal` s`-mi completez foile pentru zbor. În sal` discu]ia este în toi. – Eu pariez pe Cioab`, c` primul l-a avut deja, cu Bax, 36

când au bulit somonul, zice Chelu’, râzând. – Nu, m`, c` dac` am sc`pat e semn bun, fraiere, îl admonesteaz` cel vizat. – Cioab`, vezi c` ]i-ai luat „galben”, la urm`torul nu se [tie, glume[te Kasha. – Termina]i-v`, ì, cu prostiili e[tea, eu pariez pe Dodo, c` `la era cât p-aci s` catapulteze când i s-a blocat ASL-ul, se strâmb` Cioab` la ei. – Ce pariu, m`, ce vorbi]i voi aicea? – încerc eu s` m` l`muresc, iar Chelu’, râzând, îmi satisface curiozitatea: – Pariem pe care din promo]ia noastr` are [ansele cele mai mari s` ajung` primul la Sfântu’ Petru. – B`, da’ v` plictisi]i rù de tot, zâmbesc eu, a[ezândum` s`-mi scriu foile. Nu, nu era o rùt`ciozitate, doar un cinism izvorât din con[tientizarea unui pericol asumat la fiecare decolare. Când valsezi destul de mult cu pericolul, ajungi s`-l cuno[ti atât de intim, încât ]i se pare firesc s` mai [i râzi de el. – Pu[tii, de ce n-a]i pus de cafea? Acuma iar trebuie s` m` duc la `[tia de la CSAR, ne admonesteaz` Mi[u – unul dintre pilo]ii cei mai vechi – ar`tând spre filtrul de cafea al c`rui bol era gol. – Noi am pus, dar deja s-a terminat. Toat` lumea s-a obi[nuit s` ia de aicea, zice Kasha cu ciud`. Vasea, te duci tu s` pui de cafea?

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

– Ghini, `i, r`spund eu [i m` conformez, astfel încât dup` cinci minute filtrul bolborosea, pufnind cu aburi. – B`, [i mâine m` duc s`-mi v`d apartamentul, zice Bug, aproape pentru sine, cu bucurie. – P`i, ai rezolvat cu creditul?, se intereseaz` Bamse. – Bineîn]eles. – Hai, du-te! La ce banc`? – La Banca Româneasc`. – Cât ]i-au dat? – 50. – Cum ]i-au aprobat a[a repede? – Ei, am avut pe cineva acolo. – {i cum e apartamentul? intervine [i Chelu. – Dou` camere decomandat, aproape de centrul Ploie[tiului... – Aaa, în Ploie[ti, revine Bamse. E bun a[a! C` dac` era în Bucure[ti nu te apropiai... – Te faci vecin cu Schij`? zice Chelu. – Nu, m`, c` el st` mai spre ie[ire. – M` bucur pentru tine! Felicit`ri! zice Kasha, apoi continu` râzând: [i-l iei [i pe H. cu tine? S`-]i pl`teasc` chirie? – Ei, [i tu acuma. – Pu[tii, e gata cafeaua aia?, zice Mi[u revenind în sal` [i, dup` ce-[i umple cana cu cafea, se a[az` în prima banc`, urc` picioarele pe noptiera de sub mas` [i schimb` pe Money Channel.

– La cafea, moldovenii mei, zice Caps` – „melteanul” – , [i ne adun`m lang` filtru, în timp ce Mi[u comenteaz` mai mult pentru sine: „Ia uite, c-au crescut SIF-urile [i au sc`zut alea de la Dacia... Mda, de fapt era logic.” Noi, îns`, impasibili la mi[c`rile bursei [i preocupa]i fiind doar de „licoarea binef`c`toare” din c`nile noastre, ne încolon`m spre fumoar, adic` un sp`l`tor în care se adun` fum`torii. Aici discu]iile încep s` se amestece. – Ce faci, m`, promovezi sezonul `sta?, începe Kasha discu]ia despre hattrick – un manager de fotbal online. – Nu vreau, c` n-am echip` de liga a [asea – r`spund eu. – Stai lini[tit, c` a[a ziceam [i eu, da’ m-am descurcat, intervine [i Chelu. {i discu]ia continu` o vreme despre strategii [i juc`tori, pân` când Bug intervine: – Care-a]i zburat cu Bax la control? – La zi sau la noapte?, întreb eu. – La noapte; am control la naviga]ie. – N-ai treab`. Ce, n-ai mai f`cut traiecte noaptea? îl lini[te[te Kasha. – Ba da, dar... – S` [tii ce-i deriva, c` asta-i întrebarea lui încuietoare – completeaz` Chelu. – Ei, aia nu-i problem`. – Na[parliilor, ap`ru

Cioab` în u[`, merge]i la Danezu s`-i spune]i ce zbura]i mâine. Unii dintre noi se conformeaz`, dup` care ne întoarcem în sal`. Kasha scoate un carne]el cu date tehnice [i începem s` mai revizuim limit`rile tehnice: presiuni, temperaturi etc. – Hai, moldovenii mei, merge]i la briefing, c` la mas` fuser`]i, arunc` „melteanul” Caps` un cârlig. – Haidi, oi, blia, s` te ducem c` poate nu nimere[ti. Ne lu`m foile [i o pornim agale c`tre sala în care se ]ine briefingul pentru zbor. Mai strângem ni[te mâini pe drum, mai fum`m o ]igar`, facem glume. La briefing, meteorologul ne spune c` vremea este ideal`: senin, vânt aproape calm, deci e clar: azi se zboar` tot ce e planificat. Ne întoarcem în sala mare [i tr`nc`nim ca ni[te liceeni în pauza mare. „Bug, mai ai driverele de la modem?” „Da, pe laptop.” „Trimite-mi-le [i mie.” „Sun`-m` desear`, pe la 11 jumate, c` atunci ar trebui s` fiu acas`.” „Vine careva la o ]igar`?” „{ti]i careva, a aterizat 90?” „D` pe Spice, c`-ncepe serialul.” „Mai vine careva la pist` acum?” „Eu.” Îmi iau mapa cu h`r]i, rigle, creioane [i alte hârtii [i plec`m spre pist`. Ie[ind afar`, vedem c` meteorologul nu s-a în[elat de data asta: senin cât încape [i pic de vânt. Ne aprindem câte o ]igar` pe drum, a[a era ritualul, [i tr`nc`nim în continuare. La pist` ne a[teapt` furnicarul obi[nuit: elicoptere care porneau, aterizau sau decolau; ma[ini, cisterne, ingineri, tehnici [i pilo]i, fiecare din ei completând piesele unui puzzle complex. O ma[in`rie imens` pus` în mi[care pentru un singur scop: zborul. Ne interes`m la ce platforme sunt elicopterele cu care urmeaz` s` zbur`m, apoi ne ducem în spatele bar`cilor de la mijlocul bretelei [i ne a[ez`m care pe iarb`, care pe o pal` întins` peste ni[te

butuci închipuind o banc`. Aerul se agit`, împins de elicele elicopterelor care ne împresoar`, bântuit de mirosul de gaz ars [i de paiele care umplu peisajul cu tangoul lor ciudat. Parc` [i oamenii se mi[c` împin[i întrun vals de mi[c`rile elicopterelor, c`rând piese, c`[ti de zbor, carnete de lucr`ri tehnice sau sc`ri mobile. Discu]iile iau adesea forma unui dans lent din cauza hoardei de decibeli care zburd` de-a lungul bretelei cu platforme, hoard` din cauza c`reia un comandor afirmase c` „Tornado [i Puma sunt singurele aparate de transformat gazul în zgomot”. Pân` [i bar`cile încep a dansa când în apropierea lor decoleaz` sau aterizeaz` vreun elicopter, dup` ce oamenii din preajma lor migraser` în partea opus`, la ad`post de tornad`, urmând ca s` migreze din nou dac` alt elicopter face acela[i lucru în partea cealalt`. Hainele flutur`, ]ig`rile se fumeaz` aproape singure din cauza torentului, iar dac` nu ai fost destul de prev`z`tor s`-]i la[i casca de zbor sau mapa bine ad`postite, ri[ti s` le g`se[ti împr`[tiate [i pline de paie. Lini[tea care se las` la pauza dintre zborul de zi [i cel de noapte vine aproape nefiresc, ca [i cum monstrul care stârnise tot uraganul de pân` atunci î[i trage pu]in sufletul, înainte s`-[i reia spectacolul. Este pauza în care apuc`m s` ciugulim câte un sandwich, s` schimb`m impresii, informa]ii, s` ne stabilim ultimele detalii pentru ce urmeaz` s` zbur`m sau pur [i simplu s` mai facem o glum`dou`. „Pe ce traiect ai fost?” „Pe Sili[tea. De fapt, cam to]i am fost p-acolo.” „{i cum e?” „Lejer. Vizibilitatea e marf`; vezi silozul de la Videle de la S`b`reni... Da’ vezi c` 86-le mai face figuri cu pilotul automat.” „Adic`?” „Nu cupleaz`, de[i î]i arat` c` e cuplat. Tre’ s` cuplezi mai întâi PA-ul [i canalele [i abia

dup` aceea avionica. Dac` uit` tehnicul s`-i aduci aminte.” „Ok, mersi!” „Bì, flau[atule, cu ce vitez` fâlfìai tu pe final` de ne ]ineai pe to]i la punct fix în tur de pist`?” „Pì, dac` turnul mi-a zis s` reduc viteza...” „Ce, Gogule, ai scos urechile afar` [i s-a frânat elicopterul?” „Care-ai fost cu 59?” „Eu.” „{i nu ne-a]i v`zut când am trecut pe lâng` voi?” „Ba da, v-am avut la vedere tot timpul.” „Bì, am trecut pe la tine p-acas`. Ai oprit p-acolo?” „Nu, m`, ce-ai?” „Atunci cine era b`rbatul `la de era cu nevast`-ta?” „Hai, m`, las`-m` cu glumele astea.” „Venise s` citeasc` apometrele?” „Care zboar` cu 90?” „Eu.” „Ai grij` la temperatur`, c` vrea s` sar` de 700” „B`, când joac` `[tia în UEFA?” „Stai lini[tit, c` Dinamo nu joac`.” „Bine c` vi-o lua]i voi pe coaj` pacolo.” „Bug, ia zi-ii, mâine vii?” „Nu, m` duc la Ploie[ti s` v`d apartamentul `la.” „Ai [i rezolvat-o cu împrumutul?” „Da, am avut pe cineva la banc`...” „{i cum e apartamentul?” „Dou` camere, decomandat...” „Vezi c` 59 a alimentat.” „Bì, iar au pus `[tia salam d`la uscat în pachetul `sta.” „Care-ave]i un foc?” „}apule, când ziceai c` te duci pe-acas`?” „Începe s` se lase frigul.” „Cât ai de la Videle la Sili[tea?” „S`pt`mâna viitoare.” „86 a alimentat.” „Mai vine careva la sal`?” „Hai, c` mi-a venit instructorul.” „Baft`!”

Soarele cobora într-un crepuscul portocaliu, tapetând cerul cu nuan]e. Era momentul în care soarele se uit` înapoi pentru „r`mas bun”. Îmi aprind o ]igar`, îmi iau mapa [i pornesc agale c`tre elicopterul meu, care m` a[tepta aproape de bar`ci. Îmi a[ez mapa în buzunarul de pe u[`, dau mâna cu tehnicul de bord, apoi d`m roat` elicopterului, verificând dac` totul e în regul`. Lini[tea e spart` de sunetul unui demaror, urmat de zgomotul crescând al unui motor – unul din elicoptere deja primise aprobarea s` porneasc`. Exemplul îi fu repede urmat de altul, apoi altul. Încet-încet, monstrul se trezea din nou la via]`. Apare [i copilotul meu – un instructor mai în vârst` care ast`zi va fi secundul meu, dup` cum zice exerci]iul –, iar eu îmi leg chingile [i pornesc sta]ia radio. Primim aprobarea [i pornim motoarele. Un fior – mereu acela[i – m` str`bate când aud sunetul demarorului, apoi al motorului accelerându-se, elicea care începe s` se roteasc`, leg`nând animalul de fier, care deschide ochii, se întinde, se scutur` pu]in, îi cre[te pulsul, apoi ne înv`luie într-un halou de zgomot puternic, în timp ce noi, cei trei oameni din pântecele lui suntem ingera]i într-o singur` creatur` cu ma[ina, iar elicopterul devine prelungirea noastr`, un fel de costum special pe care-l îmbr`c`m pentru o vreme.

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

ISTORIE

La sfâr[itul anului 2012, la {coala de Aplica]ie pentru For]ele Aeriene Aurel Vlaicu” de la „Aurel Boboc, s-au s`rb`torit 30 de ani de la încheierea Misiunii SIRIUS, desf`[urat` în Republica Angola, în perioada 1981-1982.

Festivitate la baza aerian` NEGAGE

SIRIUS – O MISIUNE SECRET~ Comandor dr. J`nel T~NASE Membrii deta[amentului românesc participant la misiune au primit, din partea [efului SMFA, generallocotenent dr. Cârnu F`nic`, Emblema de Merit În Slujba P`cii [i Emblema de Onoare a For]elor Aeriene. Misiunea SIRIUS a fost una din cele mai importante ac]iuni externe desf`[urate de Armata României dup` cel de Al Doilea R`zboi Mondial, când For]ele Aeriene Române au înfiin]at prima structur` de înv`]`mânt aeronautic în Republica Angola – Escola Nacional de Aviacao Militar Comandante Bula (ENAM) – [i au preg`tit personalul aeronautic necesar încadr`rii primelor structuri de avia]ie din aceast` ]ar`. Misiunea s-a desf`[urat în contextul intensific`rii rela]iilor interna]ionale ale României, pe fondul schimb`rilor produse pe harta lumii prin apari]ia, în urma pr`bu[irii marilor imperii coloniale, a unor noi state independente. În acest cadru geopolitic, fosta 38

colonie portughez` Angola, [i-a dobândit independen]a, la 11 noiembrie 1975, devenind stat suveran [i independent. România, interesat` în multiplicarea rela]iilor politico-economice [i de proiectare în diverse spa]ii a intereselor na]ionale, a fost implicat` în sprijinirea, pe diferite planuri, a puterii

VIA}A MILIT AR~ nr /2013 MILITAR~ nr.. 1–2/2013

politice din noul stat independent, aflat` în confruntare militar` cu frac]iunile rebele, sus]inute din exterior. Ca urmare a acordurilor politico-diplomatice dintre România [i Angola, la începutul anului 1980, pe aerodromul Boboc, s-a constituit Grupul de Avia]ie

Român SIRIUS. Procesul de preg`tire, organizare [i desf`[urare a misiunii a parcurs totalitatea etapelor caracteristice unei ac]iuni militare de mare complexitate, cu proiectarea for]ei la distan]e de mii de kilometri de teritoriul na]ional. Etapa politicodiplomatic` s-a desf`[urat imediat dup` anul 1975, pân` în anul 1979, perioad` în care au fost stabilite principiile colabor`rii româno-angoleze. Pentru realizarea nucleului avia]iei militare populare angoleze, partea angolez` a organizat o licita]ie interna]ional`, licita]ie la care au participat, al`turi de România, alte state cu o bogat` tradi]ie aviatic`, printre care URSS, Fran]a, Iugoslavia, Comandorul Alexe Rusen îl preg`te[te pe locotenentul Manuel Matos, comandantul Escadrilei I, IAR-823, pentru zborul acrobatic.

Portugalia, Elve]ia. A fost preferat` oferta României, principiile [i metodologia de formare a personalului aeronautic în [coala româneasc` de avia]ie fiind apreciate ca superioare altor [coli de profil. Sarcina realiz`rii acestui proiect major a revenit Ministerului Ap`r`rii Na]ionale, prin organismul s`u de specialitate, Comandamentul Avia]iei Militare, la care a colaborat [i Institutul Român de Management Romconsult, care era abilitat s` asigure coordonarea [i managementul sistemului de asigurare tehnicomaterial` a misiunii. Sarcina propriu-zis` de realizare func]ional` a deta[amentului tactic, Grupul de Avia]ie Român, a revenit {colii Militare de Ofi]eri de Avia]ie Aurel Vlaicu, de la Boboc. În vara anului 1979, s-a desf`[urat cea de a doua etap` a proiectului, respectiv recuno[terea zonei [i facilit`]ilor oferite de partea angolez` pentru demararea proiectului. În acest scop, o comisie condus` de generalul Gheorghe Z`rnescu, comandantul Avia]iei Militare, s-a deplasat în Angola pentru a analiza la fa]a locului propunerile înaintate [i semnarea contractului. Deoarece loca]ia LobitoBenguela, propus` de partea angolez` pentru înfiin]area [colii, nu asigura condi]iile aeroportuare minime pentru func]ionarea unei [coli de avia]ie, a fost semnat contractul ini]ial, cu angajamentul partenerului angolez de a construi într-un an, dup` un plan românesc, noua infrastructur` a [colii. Imediat dup` aceast` vizit`, partea român` a deplasat în Angola comisia de expertiz` a Institutului de Medicin` Aeronautic`, condus` de colonelul doctor Mauric`

Stoian, care avea ca sarcin` selec]ionarea medical` a primilor 150 de viitori elevi pilo]i [i a personalului navigant, cadre militare, care urmau s` încadreze [i s` asigure comanda [colii. Pentru c` partea angolez` nu a reu[it s` realizeze infrastructurile pe care se angajase s` le construiasc`, iar zona de conflict cu frac]iunile rebele se apropiase de aceast` loca]ie, s-a realizat o nou` recunoa[tere, în luna noiembrie, la Negage-Uige. În aceast` localitate, situat` în partea de nord-est a Angolei, exista o fost` baz` aerian` portughez`, care dispunea de instala]iile minime pentru func]ionarea unui aerodrom militar. Concomitent cu activit`]ile desf`[urate în afara grani]elor, în ]ar`, a fost constituit Grupul de Avia]ie Român SIRIUS, format din 146 de cadre (68 ofi]eri, 51 mai[tri militari, patru subofi]eri [i 27 salaria]i civili), de diferite specialit`]i militare, care urmau s` participe la misiune. Din punct de vedere organizatoric, deta[amentul tactic SIRIUS avea în compunere structuri de specialitate, care asigurau func]iile necesare desf`[ur`rii optime a procesului de înv`]`mânt proiectat: comanda grupului; statul major; sec]ia înv`]`mânt; structura de înv`]`mânt practic-aplicativ în zbor constituit` din dou` escadrile – Escadrila 1 avia]ie [coal` (faza I), înzestrat` cu 12 avioane IAR-823, [i Escadrila 2 avia]ie [coal`, înzestrat` cu [ase avioane BN-2 transport u[or [i [ase elicoptere IAR316B; compartimentul medical; compartimentul logistic, inclusiv mentenan]a tehnicii militare.

Comandant al [colii a fost numit numit generalul Aurel Niculescu, ofi]er cu o vast` experien]` în conducerea structurilor de avia]ie, primul comandant al Comandamentului Avia]iei Militare înfiin]at în anul 1977 [i comandant al {colii Superioare de Ofi]eri de Avia]ie „Aurel Vlaicu”, în perioada 1961-1971. Misiunea grupului era aceea ca, într-o perioad` de doi ani, s` preg`teasc` [i s` ateste personalul angolez al [colii în toat` gama de func]ii specifice unei asemenea institu]ii, respectiv instructori de zbor, personal didactic, de stat major, tehnic, navigatori de sol, meteorologi, ofi]eri de logistic` avia]ie.

desf`[urat cursuri intensive pentru cunoa[terea limbii portugheze [i, nu în ultimul rând, preg`tirea informativ` [i psihologic` pentru executarea misiunii. Nucleul instructorilor de zbor pentru faza I, pe avionul IAR-823 f`cea parte din Grupului de Avia]ie {coal` Leg`tur` (Faza I), dislocat pe aerodromul Foc[ani, unitate [coal` din organica {colii Militare de Ofi]eri de Avia]ie Aurel Vlaicu, specializat` pentru aceast` faz` de preg`tire în zbor. La începutul lunii ianuarie 1981, s-a deplasat pe baza Negage e[alonul înaintat, care avea ca sarcin` s` identifice [i s` asigure condi]iile minime pentru

Comandorul Alexe Rusen în faimosul avion I-107, avion cu care s-a instruit comandantul Bonga. Pe fuselaj se v`d numele avionului [i emblema e.n.a.m.

Grupul de Avia]ie SIRIUS – constituit din personal recrutat pe baz` de voluntariat din mai multe unit`]i ale avia]iei militare – a fost integrat func]ional, pe parcursul anului 1980, pe aerodromul Boboc, în loca]ia {colii Militare de Ofi]eri de Avia]ie Aurel Vlaicu. În aceast` perioad`, s-au parcurs etapele necesare pentru constituirea structurii, preg`tirea de specialitate a personalului care avea ca fundament metodica de instruire specific` [colii române[ti de zbor, s-au

primirea personalului [i a tehnicii militare. Realitatea de la fa]a locului era total diferit` fa]` de angajamentele asumate de partea angolez`, astfel încât, grupul român a trebuit s`-[i mutiplice activit`]ile [i s` desf`[oare o munc` asidu` pentru realizarea infrastructurii de instruire [i de subzisten]` necesare. Pe parcursul lunii ianuarie 1981, e[alonul maritim, compus din aeronavele noii [coli de avia]ie, mai pu]in cele [ase aeronave BN-2, obiectele de strict` necesitate ale

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

personalului, alimentele cu termen lung de conservare, containerele cu materiale tehnice de avia]ie [i utilaje de aerodrom [.a. a fost îmbarcat [i, împreun` cu personalul de înso]ire, a început deplasarea spre Angola pe cale maritim`. La 1 februarie, ora 10.33, de pe Aeroportul Interna]ional Bucure[tiOtopeni a decolat cursa Boeing 707, apar]inând Companiei Angoleze TAG, având la bord 122 de pasageri care încadrau majoritatea func]iilor deta[amentului, cu destina]ia Luanda. Dup` un zbor nu lipsit de emo]ii, f`r` escal`, de opt ore [i 45 min, pe traseul Bucure[ti-Târgu JiuMoldova Nou`-coasta vestic` a M`rii AdriaticeRoma-Insula Corsica-Algerpeste pustiul Sahara-NigerZair-Luanda, cu momentul culminant al Botezului Ecuatorului, de la orele 17.58, personalul român ateriza pe Aeroportul 4 Februarie din Luanda, aproape de asfin]it, la ora 19.18, ora României. Epopeea SIRIUS pe p`mânt african începea a doua zi, odat` cu sosirea deta[amentului principal în baza aerian` de la Negage. De[i, conform contractului, cadrele militare ale grupului aveau calitatea de consilieri, activitatea propriu-zis` a acestora a constat în desf`[urarea întregii game de activit`]i specifice [colii române[ti de avia]ie. Mai mult decât atât, în primele dou` s`pt`mâni de la sosire, pe Aerodromul Negage s-a desf`[urat o munc` titanic` pentru reabilitarea infrastructurii, în mare parte degradat`, inclusiv amenajarea condi]iilor minime pentru desf`[urarea activit`]ii didactice, primirea [i opera]ionalizarea tehnicii militare, încartiruirea personalului [i crearea 40

Generalul Aurel Niculescu acord` insigna de pilot unui elev angolez. condi]iilor de subzisten]` [i, nu în ultimul rând, m`suri organizatorice preliminare pentru începerea activit`]ii de zbor. Parte din tehnica de avia]ie, avioanele IAR-823 [i elicopterele IAR-316B dup` ce au fost debarcate, au fost reasamblate în baza aerian` de la Luanda [i verificate în zbor de echipaje mixte, apar]inând grupului [i Uzinei de Avioane ICA Bra[ov, dup` care au afluit pe calea aerului pe loca]ia Negage, pe m`sur` ce erau admise la zbor. Începând cu luna februarie, au sosit pe calea aerului [i cele [ase aeronave BN-2 din înzestrarea Escadrilei a 2-a [coal`, primul e[alon de trei avioane aterizând pe data de 9 februarie, dup` un zbor cu [ase escale pe ruta Bucure[ti B`neasa-Marea BritanieLuanda-Negage. În deplasarea c`tre Angola, aceste aeronave au sta]ionat o perioad` de timp în Marea Britanie, unde au fost echipate cu aparatur` modern` de radio-naviga]ie (sisteme VOR-DME, radioaltimetru etc.). În ciuda greut`]ilor inerente începutului [i a situa]iei dificile existente în

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

Baza aerian` Negage, la 11 februarie 1981 a avut loc, în prezen]a viceministrului ap`r`rii din Angola, festivitatea de inaugurare a Escola Nacional de Aviacao Militar Comandante Bula (ENAM). Cu aceast` ocazie, într-o demonstra]ie aerian` realizat` de o celul` de aeronave IAR-823, au fost executate primele 20 de minute de zbor cu avioane [coal` de fabrica]ie româneasc` pe p`mântul Africii. În primele dou`-trei s`pt`mâni, frecven]a particip`rii elevilor la cursuri l`sa de dorit. Cu toate acestea, datorit` m`iestriei didactice a personalului român [i calit`]ilor de excep]ie ale instructorilor de zbor participan]i la misiune, situa]ia a fost adus` pe f`ga[ul normal, ajungându-se chiar în situa]ia ca personalul s` fac` cu greu fa]` solicit`rilor de ore suplimentare. Nivelul de instruire al debutan]ilor aviatori angolezi se situa la nivelul studiilor generale de la noi ([apte-opt clase), ceea ce a constituit o mare dificultate pentru în]elegerea problemelor de specialitate: \n aerodinamica zborului, motoare de avia]ie,

naviga]ie aerian`, meteorologie etc. În ciuda acestui handicap, prin perseveren]`, ambi]ie, dorin]` de cunoa[tere, responsabilitate, dar mai ales prin punerea în valoare a calit`]ilor deosebite ale elevilor, programul de instruire a fost parcurs la nivelul de calitate propus. Primul an de înv`]`mânt a fost deosebit de dificil datorit` sarcinilor multiple [i complexe de preg`tire: 146 de elevi dintre care 54 elevi pilo]i, 18 elevi în specialitatea stat major, 77 elevi tehnicieni de avia]ie, 13 elevi meteorologi [i [apte elevi logistic` de aerodrom, la ace[tia ad`ugându-se [i sarcina preg`tirii cadrelor care încadrau [coala angolez`, fiecare membru al deta[amentului având ca obliga]ie preg`tirea unui omolog angolez. De altfel, în al doilea an de înv`]`mânt, personalul angolez a preluat conducerea efectiv` a [colii, îns` sub asisten]a instructorilor români. În prima parte a anului 1981, s-a desf`[urat o multitudine de activit`]i pentru preg`tirea primului an de zbor [i crearea condi]iilor didactice necesare pentru începerea procesului de înv`]`mânt cu celelalte specialit`]i militare. Deoarece produsele didactice necesare nu au fost asigurate în volum complet de structura responsabil`, activit`]ile au fost preluate suplimentar de personalul grupului de avia]ie. Astfel, personalul navigant a întocmit manualele de zbor pentru cele trei tipuri de aeronave, regulile de zbor în raionul aerodromului [i în zonele de lucru, documenta]ia de desf`[urare a preg`tirii preliminare [i nemijlocite a aeronavelor [i personalului, analiza [i eviden]a zborului, planurile de zbor pentru elevii repartiza]i, dosarele

pentru convoc`rile metodice, toate în limba portughez`. La 18 mai 1981, s-a deschis festiv anul de zbor cu un num`r de 54 elevi pilo]i [i personalul din comandamentul angolez al [colii. Activitatea de zbor s-a desf`[urat în cadrul celor dou` escadrile, 19 elevi fiind repartiza]i la Escadrila 1 în vederea execut`rii zborului pe avionul faza I IAR-823, ceilal]i fiind repartiza]i s` zboare pe elicopterul IAR316B. În cadrul activit`]ilor pentru preg`tirea în zbor a elevilor s-au executat salturi cu para[uta, to]i elevii pilo]i executând în total 160 de salturi cu para[uta româneasc` BG-7, din elicopter, în deplin` securitate, de[i, de multe ori, a trebuit s` fie recupera]i tot cu elicopterul din locurile de aterizare din jungl`. Dintre elevii anului I, repartiza]i la zbor pe avionul IAR-823, un nucleu de excep]ie a fost re]inut pentru continuarea preg`tirii ca instructori de zbor pe aceast` categorie de aeronave, ceilal]i fiind repartiza]i la zbor pe aeronava BN-2. La sfâr[itul anului, personalul grupului a fost repatriat în ]ar` pentru efectuarea concediului de odihn`, activitatea fiind reluat` la data de 11 ianuarie 1982, când a început cel de-al doilea an de înv`]`mânt. Sarcinile de înv`]`mânt au fost multiple [i de o mare complexitate, pe lâng` cei 53 elevi-pilo]i (un elev a decedat în accident de avia]ie), 18 elevi în specialitatea stat major, 77 elevi tehnicieni de avia]ie, 13 elevi meteorologi [i [apte elevi logistic` de aerodrom, s-au ad`ugat al]i 50 de elevipilo]i în anul I [i 10 ofi]eri care zburaser` anterior pe alte tipuri de aeronave. La solicitarea guvernului angolez, începând cu luna februarie 1982, cu un

num`r de 20 de elevi-pilo]i din anul II, selec]iona]i dintre cei care s-au remarcat în activitatea practic` în zbor, s-a intensificat preg`tirea teoretic` [i practic`, cu executarea în cea mai mare parte a exerci]iilor de întrebuin]are în lupt`. Dup` o scurt` perioad` de aclimatizare în zborul pe timp de noapte, în baza aerian` de la Luanda, la 15 martie 1982, ace[ti pilo]i au fost deta[a]i în zona de sud a Angolei, executând misiuni de lupt` într-un spa]iu controlat de frac]iunile rivale. Activitatea s-a constituit în ceea ce mai târziu avea s` se numeasc` lec]ie înv`]at`, fiind un record în materie de preg`tire în zbor, de la

serviciu de lupt` în diferite st`ri de preg`tire. Dup` o activitate intens`, la 13 decembrie 1982, promo]ia anului II de înv`]`mânt elevi navigan]i a fost brevetat` în totalitate, fiecare elev executând în medie 250 ore de zbor. La 18 decembrie 1982, întrega promo]ie de anul II a finalizat cursurile [colii, to]i elevii fiind avansa]i la gradul de sublocotenent. Ceremonia de încheiere a misiunii, care a marcat absolvirea primei promo]ii de ofi]eri de avia]ie, s-a desf`[urat în prezen]a ministrului ap`r`rii [i a altor personalit`]i militare [i civile, parada aerian` executat` de ofi]erii absolven]i probând înc` o

Generalul Aurel Niculescu prezint` personalului angolez avionul IAR-823. stadiul de elev încep`tor la calitatea de pilot de lupt`, într-un interval de numai 10 luni. Tot în luna martie 1982, au fost breveta]i ca instructori de zbor primii ofi]eri [i cei mai talenta]i elevi din anul II de înv`]`mânt, iar din luna aprilie 1982, s-a trecut la preg`tirea de lupt` în zbor cu to]i elevii anului II, fiind executate exerci]ii de interceptare aerian`, atac la sol, zbor la în`l]ime mic` [i razant, lupt` aerian`,

dat` profesionalismul instructorilor aviatori militari români. În cadrul festivit`]ii de absolvire, comandantul român al [colii, general Aurel Niculescu, a predat comanda efectiv` a acesteia [i întregul material militar guvernului angolez. Se încheia astfel o misiune de excep]ie a {colii de Avia]ie din România, personalul Grupului de Avia]ie Român SIRIUS fiind repatriat în ]ar`, la 30 decembrie 1982.

Ast`zi, la 30 de ani de la absolvirea primei promo]ii de ofi]eri a ENAM, loca]ia fostei [coli de avia]ie este abandonat`. Prezen]a temerarilor aviatori români, în baza aerian`, este amintit` doar de un monument în`l]at de colonelul Tomi Liviu. Acesta este închinat memoriei primilor eroi înfr`]i]i în moarte, c`zu]i la datorie în data de 6 iulie 1981, maiorul aviator român Preda Gheorghe (avansat post-mortem, în anul 2009, în gradul de c`pitan-comandor) [i elevul aviator angolez Ruz Nelson Botelho. Misiunea SIRIUS este pu]in cunoscut` [i, datorit` condi]iilor [i perioadei în care a fost executat`, nu a

putut fi eviden]iat` la adev`ratele ei dimensiuni. De[i este pu]in reprezentat` chiar în documente de arhiv` (se pare c` arhiva [colii din perioda func]ion`rii în Angola a fost distrus`), prezen]a [colii române[ti de avia]ie în Angola este o realitate peren`. În deceniul zece al secolului ce tocmai a trecut, fo[ti participan]i la misiunea SIRIUS s-au reîntors pe p`mânt angolez în cadrul misiunilor sub patronaj ONU, UNAVEM, întâlnindu-[i o parte din elevii pe care i-au format [i care ast`zi conduc destinele avia]iei angoleze.

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

ST A}IONARELE DUN~RENE STA}IONARELE

„JEANNE BLANCHE”, O NA V~ FRANCEZ~ SUB P AVILION NAV~ PA DE R~ZBOI ROMÂNESC Contraamiral (ret) ing. Ioan CHIRIL Sta]ionarele de la gurile Dun`rii pân` la Gala]i erau vase de r`zboi neriverane în Marea Neagr`, introduse ca m`sur` de siguran]`, pe lâng` Comisia European`, prin art. 19 din Tratatul de pace de la Paris, semnat la 30 martie 1856 de plenipoten]iarii Fran]ei, Marii Britanii, Rusiei, Sardiniei, Sublimei Por]i, ai Imperiului Habsburgic [i ai Prusiei. Dup` cum se [tie, tratatul angaja atât Rusia, cât [i Imperiul Otoman s` nu construiasc` sau s` p`streze pe ]`rmurile M`rii Negre arsenale militare maritime. În condi]iile în care Dun`rea [i gurile sale erau supuse principiului libert`]ii de naviga]ie a râurilor care separ` sau str`bat mai multe state, s-a prev`zut constituirea, pe o perioad` de doi ani, a unei Comisii Europene a Dun`rii, format` din delega]ii Fran]ei, Austriei, Marii Britanii, Prusiei, Rusiei, Sardiniei [i Imperiului Otoman, menit` s` planifice [i s` execute lucr`rile necesare naviga]iei în aval pe fluviu, de la Isaccea pân` la v`rsare [i în p`r]ile de mare învecinate. Fiecare dintre puterile semnatare avea dreptul s` men]in` la gurile Dun`rii dou` nave militare u[oaresta]ionare. Pentru bastimentele u[oare de r`zboi – sta]ionarele, cum au fost ele numite – pe care puterile reprezentate în Comisia European` a Dun`rii aveau dreptul s` le între]in` pe 42

Dun`rea maritim` pân` la Gala]i, se prevedea c` ele nu vor putea s` fie decât vase mici de lupt`. Dup` termenii acestui tratat, vasele mici de lupt` sunt vase de r`zboi de suprafa]`, al c`ror volum-tip este mai mare de 100 tone, f`r` s` treac` îns` de 2.000 t. Aceast` precizare – cuminte [i prev`z`toare – a fost singura care a mai r`mas în vigoare, împreun` cu îns`[i Comisia European`, ca o amintire a operei Tratatului de la Paris, prin care s-a încercat s` se ridice, în drumul cuceritor al Rusiei spre Constantinopol, un dig european pentru ap`rarea gurilor Dun`rii. Comisia dun`rean` [i sta]ionarele de r`zboi au continuat s` îndeplineasc` o func]ie simbolic` pentru ap`rarea gurilor Dun`rii împotriva poftelor nes`]ioase ale Rusiei de totdeauna, indiferent de regimul ei politic.

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

Dintre sta]ionarele dun`rene care au ac]ionat în acea vreme, ne vom opri, în cele ce urmeaz`, la iahtul de r`zboi JEANNE BLANCHE, sta]ionar pe lâng` ambasada francez` la Constantinopol. Aventura acestui iaht în Marea Neagr` [i la gurile Dun`rii începe în toamna anului 1914. În octombrie, când Turcia a declarat r`zboi Fran]ei, iahtul „Jeanne Blanche“ a fost nevoit s` se refugieze la Sevastopol, la alia]ii ru[i, luând cu sine întreaga avere a ambasadei franceze de la Constantinopol. În anul 1918, dup` încheierea p`cii de la Buftea, când germanii au trimis un corp expedi]ionar în sudul Rusiei pentru a ocupa bazinul Donului [i Crimeea, nava francez` a fost din nou silit` s` se pun` la ad`post pentru a nu fi capturat` de inamic. A[a a ajuns în România,

devenit`, prin pacea de la Buftea, ]ar` neutr`. A ridicat ancora [i s-a îndreptat spre Dun`re. În noaptea de 14 martie 1918 a ajuns la Chilia. Participant la ac]iunile militare din zon`, locotenentcomandorul Virgil Dragalina î[i aminte[te: „În timpul acela comandam torpilorul «Sborul», fiindc`, la întoarcerea mea din concediul f`cut la Ia[i, Flota noastr` nu mai era de Opera]ii, ci o simpl` flot` sta]ionar` la Chilia, iar torpilorul meu î[i reluase func]ia de droa[c` rapid` a flotei. La ora 4 din diminea]a de 15 martie 1918 am primit ordin personal urgent de la Flot`: «Lua]i în primire iahtul de r`zboi francez Jeanne Blanche, aflat în port, dezarma]i-l [i interna]i echipajul la uscat. Inventaria]i nava.» De fapt, aceast` dezarmare – conform regulilor interna]ionale – ar fi trebuit f`cut` dup` 24 de ore de la intrarea navei de r`zboi a unei ]`ri beligerante în apele noastre teritoriale, ca ]ar` neutr`. În urma ordinului primit, m-am dus la bordul iahtului francez [i am pus santinele,

considerând nava dezarmat` [i echipajul internat. Aceste m`suri au fost luate numai de form` fa]` de autorit`]ile germane, fiindc` în realitate nu am avut ce s` dezarmez, nava nefiind armat` [i nici pe cine s` internez, fiindc` comandantul, ofi]erii [i echipajul p`r`siser` nava în cursul nop]ii. Ei î[i luaser` la repezeal` câte o mic` valiz`, ridicaser` multe l`zi cu vin pe care le vânduser`, s` zicem în sat, iar cu banii aduna]i au plecat la Ismail, cu o [alup` pus` la dispozi]ia lor de c`tre comandorul Scodrea. Îmbr`ca]i în civil [i cu mult` grij`, ca s` nu fie descoperi]i de germani, ei s-au îmbarcat în trenul românesc de Ismail pentru a se duce prin Basarabia la Ia[i, iar de acolo s` fie repatria]i via MoscovaVladivostok…” Ofi]erul român a luat nava în primire de la singurul marinar francez g`sit la bord, maistrul Georges Debost, care i-a predat cheile, a mai stat trei zile, dup` care [i-a luat r`mas-bun [i a plecat la Ia[i, nu înainte de a semna inventarul pe care locotenent-comandorul Virgil Dragalina îl f`cuse cu mare stricte]e, dup` cum singur m`rturise[te, con[tient c` i se încredin]ase averea statului francez [i era dator s-o pun` la ad`post de orice pierderi, de stric`ciuni [i chiar de jaf. Într-adev`r, pe nav` se afla o adev`rat` comoar`, care z`cea împr`[tiat` peste tot: era averea ambasadei franceze la Constantinopol, bunurile personale ale ofi]erilor [i inventarul navei. „Când am deschis u[a salonului de recep]ie – poveste[te tân`rul Dragalina – nu am putut s` intru din cauza a 108 l`zi de fibr` vulcanic`. Le-am scos pe toate sus pe punte [i le-am examinat. În l`zi, de trei m`rimi diferite, se aflau 36 de sta]ii de

radiotelegrafie nou-nou]e. Le-am transportat afar` pe mal, dându-le în primirea santinelei de la bord…” Au urmat, rând pe rând, diferitele s`li, saloane [i cabine: „Odat` cu degajarea salonului, am v`zut c` pere]ii transversali erau dubla]i cu un perete de placaj de mahon, în dosul c`rora erau desp`r]ituri de bufete, în care se afla întregul serviciu de mas` pentru 48 de persoane al ambasadei franceze la Constantinopol. Mai întâi erau 48 de farfurii adânci pentru sup` în argint masiv, apoi întreaga vesel` din por]elanul cel mai fin [i de o rar` frumuse]e. Castroane de toate m`rimile, sosiere, salatiere, cocotiere, solni]e, toate de argint aurit în`untru, apoi servicii de cafea, ceai etc., în fine, cupe [i pahare de toate m`rimile, toate de cristal. Totul de un rafinament adev`rat francez [i în cea mai bun` stare (…) În cabinele ofi]erilor am g`sit totul r`v`[it, îns` haine,

câteva albume cu m`rci po[tale, frumos [i cu grij` aranjate, desigur scumpe, la altul am g`sit o serie de cutii de argint pline cu monede, sute de monede, unele foarte vechi, altele noi, în special de aur. La alt ofi]er am g`sit o serie de ierbare, de mari dimensiuni, în care se aflau presate flori [i plante din Europa, Africa, Asia. {i, în fine, al]ii aveau colec]ii de scoici, neb`nuit de frumoase, gândaci fixa]i în cutiu]e etc.” Ca s` pun` la ad`post toate obiectele [i bunurile fiec`rui ofi]er, Virgil Dragalina a comandat l`zi speciale, cu cercuri de fier, în care a aranjat totul „pân` la

Locotenent-comandorul Virgil Dragalina, ofi]erul care s-a aflat timp de trei luni [i jum`tate la comanda iahtului de r`zboi Jeanne Blanche, sub pavilion românesc. lenjerie [i obiecte de valoare. Mai întâi în fiecare cabin` am g`sit prin dulapuri, sertare [i chiar pe jos, coresponden]a personal` cu fotografii în special cu femei (cu inscrip]ii); din scrisori [i fotografii am dedus cine a fost proprietarul bunurilor. Prin sertare se mai aflau tot felul de mici obiecte scumpe, cump`rate probabil prin diferite porturi sau la Constantinopol: miniaturi, bibelouri, seturi de butoni de aur (man[ete [i piept), ceasornice, inele, br`]`ri de dam` etc. Îns` fiecare ofi]er avea o meteahn`, adic` era colec]ionar de ceva; bun`oar`, la unul am g`sit

ultimul ac!”. Mai mult, pe inventarul fiec`ruia a scris câteva rânduri în care [i-a cerut scuze c`, neavând naftalin`, respectivul ofi]er va g`si, la deschiderea l`zii, costumele roase de molii! Fire[te, l`zile au fost sigilate în a[a fel, încât s` nu poat` fi violate f`r` a se observa acest lucru. „Când am terminat cu ofi]erii – continu` Dragalina – am trecut în apartamentul ambasadorului. Era de-a dreptul somptuos! Pere]ii acoperi]i cu m`tase, paturile cu sculpturi frumoase, covoare chineze[ti, iar l`mpile de pe pere]i din bronz aurit, sculptate de

mân` în diferite himere (forme, figuri, stiluri?). În acest apartament am g`sit pu]ine lucruri, doar ni[te combinezoane [i chilo]i de dam`. Îns` în santin` am f`cut o descoperire senza]ional`: l`zi cu sute de sticle cu vin francez, vechi [i scump. Între aceste l`zi am dat [i de dou` l`di]e capitonate cu vat` [i acoperite cu capac ca la cronometre. În fiecare l`di]` se aflau câte patru sticle cu vin, pe sticlele dintr-o l`di]` etichetele spuneau «Bordeaux 1812», iar pe cele din l`di]a a doua, «Xerex 1876»…” Am insistat cu toate aceste am`nunte [i enumer`ri de obiecte de lux nu numai pentru a pune în eviden]` fastul [i confortul de la bordul unei nave militare – este adev`rat, din Marina Fran]ei! – ci [i pentru a elogia, dup` atâ]ia ani, caracterul de cristal al ofi]erului de marin` Virgil Dragalina, fiul generalului Ioan Dragalina, eroul c`zut la Jiu, în toamna anului 1916. Ne vine s` credem sau nu, Virgil Dragalina nu a luat nici m`car un ac din toate obiectele de valoare g`site pe nav`! Nimic nu l-a tentat – m`rci, monede, ceasornice, cravate, bibelouri, nici m`car o c`ma[`, de[i ar fi avut mare nevoie de ea în acele momente. Dup` ce a terminat inventarierea întregii nave, Virgil Dragalina a scris inventarul în patru exemplare: pe unul l-a trimis Lega]iei Fran]ei la Ia[i, al doilea la Ministerul de R`zboi, al treilea la Comandamentul Flotei [i al patrulea l-a oprit pentru sine. De la Lega]ia Fran]ei, marchizul comandor de Belloy i-a adus elogii pentru munca [i grija cu care inventariase bunurile navei franceze, iar maistrul Georges Debost i-a trimis de

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

la Ia[i, înainte de a pleca spre Fran]a, un pache]el [i o scrisoare în care îl ruga s` primeasc` decora]ia lui, „La Croix de Guerre“, pe care o primise la Dixmude. Aflase c` [i Virgil Dragalina fusese decorat cu „Croix de Guerre”! De la Ministerul de R`zboi n-a primit nici un r`spuns!? Dar povestea iahtului de r`zboi francez nu se încheie aici. La 6 aprilie 1918, a fost cump`rat, de form`, de statul român. În aceea[i zi, locotenent-comandorul Virgil Dragalina a luat, oficial, comanda iahtului, pe care l-a armat cu echipajul torpilorului „Sborul”, dezarmat, ridic#nd, la pupa, pavilionul de r`zboi român, iar la arborele mare, flamura tricolorului nostru. Paradoxal, acest episod, despre care tân`rul ofi]er român – avea 28 de ani – vorbe[te cu mândrie în memoriile sale, este absolut necunoscut în literatura de specialitate din Fran]a. Cele trei luni [i jum`tate la comanda navei franceze au fost printre cele mai frumoase, dar [i printre cele mai grele din cariera

relat`m. Virgil Dragalina însu[i s-a jenat s` le povesteasc` pe toate prin câte a trecut în cele aproape patru luni cât a stat la bordul iahtului „Jeanne Blanche”. Cu toate acestea, francezii au [tiut tot ce s-a petrecut cu acest iaht cât timp s-a aflat la gurile Dun`rii, a[a c`, atunci când, la intrigile unor ofi]eri români, lui Virgil Dragalina i s-a luat comanda, Lega]ia Fran]ei s-a opus la înlocuirea lui. F`r` suces, îns`. Dar, odat` cu plecarea lui Virgil Dragalina, pavilionul de r`zboi român a fost definitiv coborât de la catargele iahtului de r`zboi „Jeanne Blanche”, de[i nava apar]inea înc` – desigur, în

Dar… mul]umirile suflete[ti nu oricine le poate aprecia.” La 11 noiembrie 1918, când s-a pus cap`t Primului R`zboi Mondial, iahtul „Jeanne Blanche” a fost dus în Bosfor de un echipaj român [i, în februarie 1919, a fost restituit Fran]ei. Ofi]erii români au predat Comisiei Franceze de Recep]ie atât nava, cât [i inventarul ei, primit de la Lega]ia Francez` de la Ia[i. Totul în stare impecabil`. Viceamiralul Amet, comandant al Escadrei a 2-a din Mediterana [i ambasador al Fran]ei la Constantinopol, a ]inut s` viziteze iahtul. Impresionat de starea în care se g`sea nava, dup` toate

matériel de cet petit bâtiment a été entretenu par le personnel roumain durant son stationement dans les eaux du Danube*…” De prisos s` mai spunem c` mul]umirile îl priveau în mod special pe comandantul român al iahtului francez, locotenent-comandorul Virgil Dragalina. Din p`cate, meritele i-au fost recunoscute doar în parte, [i nu direct de la cei îndrept`]i]i oficial s` o fac`. {eful de stat-major al Diviziei de Dun`re, comandorul Octav Nedelcu, i-a trimis o copie a scrisorii ambasadorului francez, înso]it` de o adres` în care se spune între altele:

mod fictiv – statului român, francezii neadmi]ând înlocuirea comandantului ei. „Acest gest de sup`rare al francezilor la mutarea mea” – noteaz` Virgil Dragalina în însemn`rile sale – „precum [i marea încredere [i stim` ce mi-au ar`tat atunci [i apoi mult timp dup` mi-au r`spl`tit devotamentul [i str`dania, mi-au dat o mare mul]umire sufleteasc`.

peripe]iile ei la Dun`re, dup` ce a fost abandonat` de echipajul francez, a trimis o scrisoare de mul]umire Marinei Române, în care spunea: „…Je considère qu’il est de mon devoir de vous exprimer les sentiments de gratitude de la Marine Française à l’egard de la Marine Roumaine pour les soins vigilants et l’ordre scrupuleux avec les quels le

„…V` trimitem dumneavoastr` prezenta, ca unul ce a]i fost comandantul acestui vas, atâta timp cât a purtat pavilionul român, întregul merit revenindu-v` dumneavoastr`.“

Iahtul cu aburi Jeanne Blanche. Construit în 1894, a intrat în serviciu în 1896. militar` a lui Virgil Dragalina. Averea de la bordul navei, pe care am descris-o mai sus, devenise o mare tenta]ie nu numai pentru tâlharii de meserie, ci [i pentru unii ofi]eri cu grade mari din marina român`. Deh, eram în r`zboi [i, vorba francezului, à la guerre comme à la guerre!... {i acum urmeaz` lucruri pe care e mai bine s` nu le

* „…Consider c` este de datoria mea s` exprim sentimentele de recuno[tin]` ale Marinei Franceze la adresa Marinei Române pentru îngrijirea atent` [i ordinea scrupuloas` cu care materialul acestui mic vas a fost între]inut de personalul român în timpul sta]ion`rii sale în apele Dun`rii.”

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

BIBLIOGRAFIE Dragalina, Virgil Alexandru, Escadrila de Nistru, Bucure[ti, Editura Militar`, 2011. Ferrier, Marc, Sillages. Tome I-II – Les Pionniers, 1994 [i Les Conquérants, 1996, Association pour l’Histoire de la Construction Navale à La Seyne sur Mer.

RESTITUIRI

UN COVOR DE RUG~CIUNI AL LUI OSMAN PA{A? Colonel (r) Dumitru ROMAN Într-un apartament din cartierul bucure[tean Drumul Taberei l-am cunoscut – prin intermediul familiei Radu [i Eugenia Greceanu – pe profesorul de istorie Constantin Cerchez. Domnul profesor Constantin Cerchez este str`nepotul generalului Mihail Cristodulo-Cerchez, erou al R`zboiului de Independen]`. Dincolo de nume, acest am`nunt se vede cel mai bine în apartamentul Domniei Sale, unde este amenajat un loc anume, cu obiecte [i fotografii care au apar]inut marelui înainta[ al familiei. Între acestea atrage aten]ia un covor oriental, foarte bine conservat, ale c`rui culori î[i mai p`streaz` înc` str`lucirea. Este pentru prima dat` când profesorul Cerchez face public` existen]a acestui covor, care se afl` de mai bine de 135 de ani în mo[tenirea sacr` a urma[ilor

care ar fi smuls sabia din mâna lui Cerchez [i ar fi spus: „Nu, sabia se cuvine ]arului!” Atunci, Osman, în semn de recuno[tin]` pentru atitudinea lui Cerchez, pentru modul în care s-a comportat [i i-a promis c` se va purta cu el ca prizonier de r`zboi, i-a d`ruit covorul pe care îl avea în acel moment asupra sa.” Aceasta este m`rturia p`strat`, peste ani, în memoria familiei Cerchez. Potrivit altor surse, OsmanPa[a, dup` o încercare neizbutit` de a sparge încercuirea, r`nit, a capitulat, dar el nu a predat sabia sa colonelului Cerchez, ci generalului rus Gane]ki. În memoriile sale, Carol I Prof. Constantin Cerchez [i covorul lui Osman Pa[a

generalului, fiind p`strat cu mare grij`, ferit de lumina soarelui, de molii [i de praf. Povestea covorului oriental a început la por]ile Plevnei, în toamna anului 1877. „Din povestirile auzite în familie, de la bunicul [i de la tat`l meu – ne spune profesorul Constantin Cerchez – am re]inut c` în momentul când Osman Pa[a s-a predat, în cortul s`u, cel mai apropiat dintre comandan]ii cu grad superior

era colonelul Mihail Cristodulo-Cerchez, str`bunicul meu. Osman Pa[a ar fi spus c` vrea s` se predea unui superior român. Atunci, colonelul Cerchez a ajuns în fa]a lui Osman, care i s-ar fi adresat cu urm`toarele cuvinte: „M` predau în fa]a junei [i bravei armate române!” {i i-a predat sabia. Dar, în momentele urm`toare, îmi spunea bunicul meu, a ap`rut un general rus – Gane]ki –

noteaz`: „…Colonelul Cerchez nu se crede competent s` primeasc` sabia mare[alului. Deoarce dânsul nu [tie unde se afl` prin]ul, trimite un ofi]er la generalul Gane]ki ca s`-l în[tiin]eze despre situa]ie [i declar` lui Osman pa[a c` a[teapt` instruc]ii de la cel mai apropiat general.” Comentând acest episod, istoricul Florin Constantiniu, în a sa O istorie sincer` a poporului român, conchide:

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

Mihail Cristodulo-Cerchez s-a n`scut la 8 iunie 1839, la Bârlad, în familia lui Costache Cristodol [i Elencu Cerchez. A murit la 12 iulie 1885, la Ia[i. Mormântul s`u se afl` în cimitirul Eternitatea din Ia[i, sub aceea[i piatr` tombal` sub care se afl` [i r`m`[i]ele p`mânte[ti ale unui alt mare osta[ român, generalul Radu Korne, erou al ultimei conflagra]ii mondiale. „Hot`râre explicabil`, poate, dar sigur regretabil`, întrucât a privat armata român` de un meritat gest – fie [i simbolic – al adversarului.” Carol i-a acordat colonelului Cerchez decora]iile „Steaua României”, în grad de ofi]er, [i „Virtutea Militar`” de aur. Osman Pa[a n-a mai ajuns prizonierul românilor. Dup` ce a fost luat de ru[i [i dus la Harkov, se pare c`, pentru scurt` vreme, a fost ]inut în captivitate [i la Chi[in`u, în subsolul conacului lui Gheorghi Nic. Donici [i al so]iei sale Elena, n`scut` Casso. Care este semnifica]ia covorului d`ruit de Osman Pa[a? În opinia profesorului Constantin Cerchez, covorul

face parte din colec]ia de covoare de rug`ciuni a lui Osman Pa[a. Probabil, în momentul când s-a predat, generalul turc a avut asupra sa [i acest covor de rug`ciuni. Fiind un obiect de mare pre],

a considerat c` este cel mai potrivit dar pe care îl putea face, în acele clipe. Covorul a fost p`strat ca pe un obiect de mare valoare istoric`, dar [i sentimental`, în familie, fiind mo[tenit din tat` în fiu.

„De la bunicul meu – ne spune domnul profesor Cerchez – covorul a fost mo[tenit de tat`l meu, Radu Cerchez, care l-a p`strat în conacul familiei de la R`se[ti, pe malul Prutului. Covorul a sc`pat ca prin minune din mâinile ru[ilor. În februarie 1949, tata s-a dus pentru ultima oar` la mo[ia de la R`se[ti. Ru[ii intraser` deja acolo [i f`cuser` mare pr`p`d. Oamenii de la mo[ie l-au scos noaptea [i l-au ad`postit într-o c`su]`. Din toat` averea de la R`se[ti, tata a luat doar covorul lui Osman Pa[a [i o pendul`, care este acolo pe perete. N-a mai recuperat nimic. Ru[ii au luat ce-au vrut, s-au îmb`tat [i au dat foc. A ars toat` casa.

Dou` imagini pe aceea[i tem`: capitularea lui Osman Pa[a, episod v`zut de români (sus), în care Osman Pa[a pred` sabia colonelului Mihail Cristodulo-Cerchez, [i de ru[i (jos), în care Osman Pa[a se pred` ]arului Alexandru II.

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

Brevetul acordat generalului Mihail Cristodulo-Cerchez de Abdul Medjid, în 17-26 octombrie 1860. Allah Abdul Medjid, fiul lui Mahomed, ve[nic biruitor! Porunca dat` cu ilustrul [i înaltul semn împ`r`tesc, purt`tor de glorie, [i cu str`lucita tugra împ`r`teasc`, ce lumineaz` lumea, este aceea c`, purt`torul acestei înalte parafe a împ`r`]iei mele glorioase, Cristodor, unul dintre c`pitanii din Principatele Unite, care fac parte dintre ]`rile mele împ`r`te[ti mo[tenite, fiind unul dintre cei capabili [i num`rându-se printre cei care doresc binele înaltei mele împ`r`]ii, i s-a acordat [i i s-a d`ruit, de ast` dat`, din partea împ`r`]iei mele, decora]ia mea împ`r`teasc` “Medjidie”, gradul V, fapt pentru care a fost emis [i trimis [i acest berat împ`r`tesc al meu de m`rinimie cereasc`. Scris în prima decad` (1-10) a lunii rebi-ul-ahîr, anul 1277 (17-26 octombrie 1860). De la re[edin]a: Constantinopolul cel binep`zit [i ocrotit. Pe verso: Berat pentru decora]ia împ`r`teasc` „Medjidie”. S-a dat pentru înalte merite [i încredere. Semn`tur` cu coad` [i confirmare de verificare a textului documentului. Copie conform` cu textul traducerii f`cut` de d. Mustafa Ali Mehmed la 4 iunie 1976

Au sc`pat doar câteva c`r]i. Ru[ii n-aveau treab` cu c`r]ile. Le-au c`lcat în picioare [i le-au aruncat într-o groap`. Eu cred, îns`, c` volumele cele mai valoroase, c`r]i rare, aflate în colec]ia familiei, au fost furate de popa din sat. E greu de stabilit adev`rul dup` atâ]ia ani...” F`r` s` vrem, intr`m în povestea dureroas` a familiei Cerchez. Jaful [i distrugerile de la mo[ia R`se[ti au fost doar începutul. Ca [i alte „familii de chiaburi”, [i Cerchezii au avut de suferit în închisorile comuniste sau au fost trimi[i cu domiciliu obligatoriu în diverse localit`]i ale ]`rii. Dup` 1989, pe p`mânturile de la R`se[ti, fosta mo[ie a familiei Cerchez, a ajuns st`pân un oarecare Mihalache, senator, care de]ine acum o imens`

zon` agricol`. Când profesorul Cerchez a cerut restituirea propriet`]ilor familiei sale, conform legii, acest Mihalache i-a spus: “Domnule, nu pot s`-]i mai dau p`mânturile, c` le-au luat ]`ranii!” A primit, totu[i, o parte din teren în alt` zon`. Din p`durea familiei n-a mai primit nimic. De aproape 20 de ani, profesorul a[teapt` s` mai recupereze ceva din fosta avere a familiei prin Autoritatea Na]ional` pentru Restituirea Propriet`]ilor, o institu]ie înfiin]at` anume ca s`-[i bat` joc de fo[tii proprietari [i s` le arate, în dispre]ul legilor, c` în ]ara asta nu s-a schimbat nimic dup` 1989.

Aspect din apartamentul prof. Constantin Cerchez VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

Ne cunoa[tem cu adev`rat eroii?

EROII REVOLU}IEI, ÎNTRE SUBLIM {I DERIZORIU General de brigad` (r) Grigore BUCIU

Eroii, indiferent c`rui conflict sau eveniment de importan]` pentru societate apar]in, au fost încadra]i într-o categorie aparte. În antichitatea greac`, din cultura c`reia toat` civiliza]ia european` se revendic`, eroul era un personaj de excep]ie, pe jum`tate om [i pe jum`tate 48

zeu. Cu alte cuvinte, era deasupra oamenilor, de multe ori prin na[tere misterioas`, dar nu cu necesitate, [i obligatoriu prin calit`]i fizice [i morale excep]ionale. Ac]iunile lor nu erau gratuite. Nu f`ceau lucruri ie[ite din comun de dragul gloriei sau al orgoliului personal ce trebuia neap`rat hr`nit, ci întotdeauna spre binele cet`]ii lor, al omenirii în general. Jocurile olimpice aveau caracter sacru [i erau închinate lui Zeus, iar câ[tig`torii lor, olimpicii, deveneau eroi sau semizei,

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

modele de frumuse]e fizic` [i moral`. Ei, prin participarea la ritualul jocurilor (luptelor) închinate lui Zeus, aveau puterea de a suspenda, fie [i temporar, r`zboaiele [i conflictele dintre cet`]ile lumii grece[ti [i numele lor intrau în calendar cu dat` de referin]` pentru evenimentele istorice ulterioare. R`zboaiele [i revolu]iile au dat eroi cu duiumul. Cei care s-au implicat direct [i au ob]inut victorii ce au dus la rezultatul final pozitiv [i util politico-social au devenit eroi. Dar nu to]i care au participat la eveniment.

Autenticitatea de necontestat a eroului este dat` de sacrificiu. Cei care au murit pentru ]ara [i poporul lor sunt certifica]i prin sângele lor ca eroi. Îns` nu to]i cei care mor în timpul unor evenimente de acest gen sunt eroi sau martiri. Sunt unii care mor din vina lor sau riscând pentru o cauz` care nu coincide cu cea a societ`]ii. Noi, românii, am trecut prin R`zboiul de Independen]`, un conflict greu care a înghe]at trupurile solda]ilor pe redutele bulg`re[ti, i-a schilodit [i traumatizat suflete[te. Ei, cei

întor[i acas`, au avut singura mul]umire c` au adus independen]a ]`rii lor, cre#nd condi]iile pentru declararea regatului. N-au primit bani ca recompens`, nici spa]ii comerciale, nici p`mânturi [i nimic altceva. Gesturile lor, sacrificiile lor mai mari sau mai mici au fost ofranda civic-moral` [i în mare m`sur` religioas` adus` lui Zeus, adic` neamului lor. Dou` conflagra]ii mondiale teribile au trecut România prin t`v`lugul mor]ii [i dincolo de moarte, prin pericolul extinc]iei ca stat [i ca integritate na]ional`. Sute de mii de b`rba]i au luptat cu anii pe front, îndurând iernile cumplite, mizeriile tran[eelor, boala, foamea, setea, sperând, desigur, c` întor[i acas` vor tr`i mai bine. ]`ranii mai ales n`d`jduiau c` vor ob]ine un pogon de p`mânt, dar nu luptau pentru asta. Ci pentru ]ara [i poporul lor, condu[i de ofi]eri ideali[ti cu credin]` de nestr`mutat în viitorul copiilor lor [i cu responsabilitate major` pentru prezentul ce nu trebuia ratat.

Au fost, au luptat, s-au întors [i au fost recompensa]i prin recunoa[terea ob[teasc` a importan]ei faptelor lor. I-au omagiat în biseric` [i în [coal` ca modele de urmat pentru tinerele genera]ii. Dar în multe cazuri, dup` Al Doilea R`zboi Mondial, soarta lor a fost dramatic`, dup` încheierea p`cii. Coloratura ideologic` de extrem` stâng` i-a plasat în spa]iul vinov`]iei, fiindc` luptaser` împotriva înving`torului. {i totu[i, indiferent ce-au p`]it [i cât

au îndurat, executând zeci de ani de lag`re [i pu[c`rie, au r`mas încredin]a]i c` gestul lor eroic este ofranda pe care o datorau poporului [i ]`rii lor. Ce recompens` au primit pân` în 1990, dup` anii lor de r`zboi, de suferin]` [i frustrare? Niciuna! Revolu]ia din Decembrie 1989 a generat mai mul]i eroi decât participan]i. {i ca s` nu par lipsit de bun-sim] [i recuno[tin]`, am s` m` explic. Sunt eroi ai revolu]iei to]i acei tineri din Cimitirul Eroilor Revolu]iei [i cei de

la Timi[oara [i din alte ora[e, care [i-au pierdut via]a. Ei au fost scânteile aflate în punctele critice care au declan[at explozia maselor. Sacrificiul lor, nedorit desigur, a aprins revolta. Lor le dator`m începutul unei schimb`ri pe care o doream a conduce spre libertate, demnitate [i bun`stare. Lor li se adaug` r`ni]ii [i urma[ii celor mor]i, fie ei p`rin]i sau copii ce au r`mas f`r` sprijin. Acestora le este datoare societatea [i cu o recompens` material`,

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

care nu înseamn` îns` ridicarea într-o clas` privilegiat`. Trebuie s` recunoa[tem c` revolu]ia n-ar fi dus la pr`bu[irea comunismului dac` masele de muncitori din numeroasele fabrici [i uzine existente pe atunci n-ar fi ie[it din amor]eal` [i n-ar fi n`v`lit în pie]e, punând presiune pe regim. {i au fost mul]i în toate centrele industriale. {i ace[tia nu au venit cu o viziune clar`, ci doar cu dorin]a de a sc`pa de cineva [i de a relaxa existen]a social`. Imensa lor majoritate a r`mas în anonimat. Sunt eroii anonimi ai Revolu]iei, t`cu]i, one[ti, demni. Asemeni sutelor de mii de solda]i întor[i de pe front, ei n-au cerut recompense, n-au cerut recuno[tin]`. În adâncul sufletului lor s-au sim]it împlini]i c` prin prezen]a lor au putut face ceva pentru poporul lor. To]i împreun`. Au acceptat un lider [i un guvern provizoriu, negândindu-se la tertipurile

post-factum ce tr`geau totul în derizoriu. Ace[tia sunt revolu]ionarii autentici care se al`tur` celor pe care i-am îngropat în acele zile de iarn`. Exist` îns` [i o latur` a imposturii, care nu are nimic de-a face cu idealurile sociale [i cu modelul moral. Când s-a aflat c` participan]ii la revolu]ie vor fi privilegia]i (scutire de impozite, transport gratuit, indemniza]ii, spa]ii comerciale gratuite etc.) s-a trezit interesul special pentru revolu]ie. Doar c` revolu]ia trecuse. Secretari de partid [i sindicali[ti [i-au convins toat` fabrica ce fusese sau nu în pia]a public` c` e format` din revolu]ionari [i trebuie s` aib` certificat de atestare. Cei mai aprigi lupt`tori pentru drepturile revolu]ionarilor (ce abera]ie!) sunt dintre ace[tia. Unii [i-au petrecut revolu]ia la televizor, dar fiindc` au tr`it emo]ia, au devenit revolu]ionari. {i trebuie, nu-i a[a, s` aib` beneficii. Dac` VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

ei u

solda]ii participan]i la r`zboaie sunt patrio]i, pe ace[tia – care [i ei se pretind a fi – cum s`-i numim? S` fie acesta patriotismul pe bani, un fel de mercenariat de doi bani? Ce diferen]` este între impostorii revolu]iei, m` refer, desigur, la to]i ace[tia ce pretind a fi împins în u[a sediului CC al PCR sau în alte u[i [i la politicienii f`r` scrupule ce jefuiesc banii publici, acoperindu-se de aparen]e legale? Nu se încadreaz`, fiecare pe treapta lui, în aceea[i categorie? C`ci banii [i privilegiile pe care le cer sunt [i din impozitele pe salariile [i pensiile acelor mase de muncitori care au umplut pie]ele publice, dorind libertate, dreptate, demnitate [i pâine. {i mai este un aspect, absolut lamentabil. Ace[ti lupt`tori neosteni]i pentru drepturile revolu]ionarilor devin ridiculi în lupta pentru locurile din fa]`, [i când se asociaz` partizan cu puterea pentru favoruri. Pot fi ei 52

model de moral` [i etic` pentru cineva? Cu siguran]` nu! În comportamentul, în atitudinea [i preten]iile lor nu exist` nimic sublim! Chiar dac`, s` spunem, c` unii

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

chiar au fost unde zic c` au fost, fluturându-ne pe dinaintea ochilor certificate dubioase, tot nu reu[esc s` se ridice la nivelul modelului pe care l-au a[teptat de la

ni[te vizionari. Dar ei nu pot fi vizionari [i nu se pot implica în problematica real` a cet`]ii, deoarece sunt ni[te simple produse ale întâmpl`rii. Cum s` le ridic`m statui înaintea templului din Olimpia, al`turi de cei ce câ[tigau jocurile divine, când ei nu ezit` s`-[i vând` con[tiin]a pentru un privilegiu în plus? {tiu c` voi fi înjurat [i acuzat c` am aceast` pozi]ie fiindc` provin din armat`. Sunt al armatei [i trebuie s` amintesc c` [i militarii au c`zut la revolu]ie [i ei chiar erau în stare de r`zboi [i executau ce li se ordona. Pân` la urm`, cine ataca unit`]ile militare [i cine tr`gea în ei? Nu [tim [i, probabil, nu vom afla a[a curând. Ei se adaug` [irului nesfâr[it de participan]i la r`zboaiele de dinaintea lor [i se rezum`, ca recompens`, doar la monumentele comemorative [i la lumânarea ce pâlpâie din când în când în fa]a icoanei!...

IN MEMORIAM

DORUL DIN SUFLET Aurel DUMITRESCU

Foto: m.m. (r) Aurel IVANA

La 20 aprilie 2013, s-au împlinit 24 de ani de la trecerea c`tre escadrila din ceruri a celui care a fost Doru Davidovici, pilot de vân`toare, instructor de zbor, talentat scriitor… Despre catastrofa aviatic` din data de 20 aprilie 1989 au curs râuri de cerneal` [i, cu siguran]`, vor mai curge. Nici pân` în prezent nu se cunoa[te cu exactitate ce s-a întâmplat atunci, tot ce avem fiind presupuneri [i ipoteze. Certitudine este doar trecerea în nefiin]` a doi pilo]i de vân`toare, locotenent-colonelul Doru DAVIDOVICI, pilot-instructor, [i locotenentul-major Dumitru PETRA, pilot-elev, [i distrugerea complet` a unui avion supersonic de vân`toare cu dubl` comand`.

Dac` locul dublei cu num`rul de înmatriculare 6946 a fost luat de alt avion, de acela[i tip [i versiune, locul celor doi pilo]i militari, cel din b`ncile s`lii de preg`tire [i cel din vie]ile celor ce i-au cunoscut, a r`mas pe veci gol, imposibil de a fi înlocui]i cu al]ii la fel ca ei. În urma lor au r`mas legende, istorii, amintiri, urme nefizice p`strate cu sfin]enie în min]i [i suflete, [i scoase la lumin` din când în când, atunci când ele, amintirile, încep s` doar`.

Doru Davidovici s-a n`scut la 6 iulie 1945, într-o familie de înv`]`tori dintr-un sat din Apuseni. A urmat cursurile Liceului militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza, [i pe cele ale Liceului „{tefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, unde a fost coleg de banc` cu poetul militar George Florin Cozma. În anul 1967 a absolvit {coala Superioar` de Ofi]eri Activi de Avia]ie, cu gradul de locotenent [i a urmat cursurile Academiei Militare în perioada 1977–1979. A fost pilot, comandant de patrul` [i de escadril` în Regimentul 86 A via]ie vân`toare, inspector pentru avia]ia de vân`toare în Comandamentul A via]iei Militare între 1981–1986 [i instructor cu întrebuin]area în lupt` a avia]iei în Regimentul 86 A via]ie vân`toare în perioada 1986– 1989. În dup`-amiaza zilei de 20 aprilie 1989, maiorul Doru Davidovici a zburat pentru ultima oar`. El [i elevul s`u, Dumitru Petra, afla]i la bordul MiG-ului-21, dubl` comand`, au disp`rut de pe ecranul radarului, la 6 km de aerodromul Borcea-Fete[ti, în timp ce executau un zbor de instruc]ie. Avionul s-a pr`bu[it de la 1000 de metri, din motive necunoscute. VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

V de la Victorie... ...prima mea carte având subiect de avia]ie pe care am cump`rat-o dup` Revolu]ie, atunci când începusem goana dup` c`r]i. Pe vremea aceea, vânz`torii ambulan]i de pe

treptele Universit`]ii aveau pre]uri decente [i î]i întindeau la picioare – literalmente! – un covor de cultur` ce te îmbia s` iei acas` carte dup` carte, într-o încercare de ostoire a setei de lectur` ce nu f`cea decât s` provoace alta. Momentul în care privirea mi-a c`zut pe coperta cu tonuri de bleumarin, cu mâna înm`nu[at` a pilotului ce strânge man[a de avion de vân`toare, a fost de-a dreptul magic [i îl consider un moment de cotitur` în via]a mea, pre]uindu-l ca atare. El mi-a imprimat o traiectorie pe care nu o regret nicio secund`, focul pasiunii arzând în mine ast`zi la fel ca [i atunci, când înc` eram la început de drum. M` consider norocos s`-l fi avut

drept mentor distant, de dincolo de timp, pe Doru. Nu [tiu ce s-ar fi întâmplat dac` nu l-a[ fi descoperit ATUNCI, când aveam atât de mare nevoie, când erau atât de pu]ine scrise în cartea vie]ii mele.

Culoarea cerului C`r]ile lui Doru au ap`rut ca ni[te colaci de salvare de care mi-am ag`]at dorin]a de a afla cât mai multe despre zborul militar. Chiar dac` la început

am fost reticent referitor la autenticitatea celor scrise, ne[tiind dac` este adev`r tr`it sau pur` fic]iune, am fost cucerit de cele citite înc` de la primele rânduri. Felul în care erau scrise c`r]ile îmi permitea s` experimentez de la sol avia]ia, îmi permitea s` simulez zborul [i toate cele câte se întâmpl` acolo sus în propriul for interior, imaginându-m` coechipier de-al lui, zburând arip` lâng` arip` printre coloanele regatului norilor. C`r]ile lui mi-au dezvoltat teribil de mult imagina]ia, mi-au impulsionat dorin]a de-a cunoa[te cât mai multe despre avia]ie în general [i avia]ia militar` în special [i mi-au alinat dorul de MiG-urile mele dragi, al c`ror zbor maiestuos nu-l mai puteam urm`ri precum f`ceam din curtea casei din comuna mea natal`… Dar lipsa lor „fizic`” era acum compensat` de un alt nivel de cunoa[tere, la care m` ridicam cu fiecare pagin` [i carte citit`, descoperind iar [i iar atâtea lucruri fascinante.

De[i a fost un pilot de înalt` clas`, Doru Davidovici r`mâne pentru mul]i dintre noi cel mai apreciat scriitor român de literatur` de avia]ie, fiind cel care a reu[it s` transpun` în cuvinte experien]a unic` a zborului, într-un limbaj stilistic de excep]ie. Scrierile sale au influen]at genera]ii de tineri în spiritul dragostei de avia]ie, eroii romanelor sale reprezentând adev`rate modele pentru adolescen]i [i nu numai. Este socotit [i ast`zi Antoine de SainteExupery al literaturii române. Romanele sale despre via]a de aviator – povestite la persoana I [i dedicate acelor oameni care vegheaz` pacea din în`l]imi ca ni[te îngeri p`zitori – înt`resc aceast` convingere. El „trìa bucuria zborului, dar [i lumea eroilor sì, a fenomenelor paranormale, a OZN-urilor [i întâlnirilor de gradul trei cu extratere[trii, despre care a scris cu atâta patos [i convingere. De fapt, a fost pionierul cercet`rilor fenomenelor paranormale în România. De aceea, lumea lui cuprinde [i aparen]e paradoxale. Unii spun c` Doru nu prea trìa cu picioarele pe p`mânt... Era un nonconformist, chiar [i atunci când p`rea c` se încadreaz` în cele mai stricte rigori militare”, poveste[te Dumitru Prunariu despre cel mai bun prieten al sù în prefa]a celei de-a doua edi]ii a volumului „Lumi galactice”. 54

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

Celula de alarm` Totul era nou pentru mine [i aproape c` nu-mi venea s` dau crezare lumii pe care-o aflam între coper]i. Imagina]i-v` aviditatea cu care citeam, descoperind lucruri interzise mie pân` mai ieri, lucruri pe care n-a[ fi avut de unde s` le aflu, iar acum le g`seam povestite de un pilot militar. Celula de alarm`, preg`tirea misiunii, cabina de supersonic, acroba]ie cu MiG-ul 21, for]aj total, catapultare, cazuri speciale, zbor frânt, oameni în costum de suprasarcin`, via]` de aerodrom militar – elemente ale unei lumi de a c`rei idee eram fascinat [i iremediabil [i pe via]` îndr`gostit, cum aveam s` aflu în timp [i cu timpul. Aceast` lume atât de ie[it` din comun se întindea sub ochii mei, prezentat` mie de acest om care m` purta cu voio[ia abunden]ei de detalii prin locuri pe unde mintea mea nu putea h`l`dui pân` mai ieri, deoarece lipsa detaliilor nu-]i permite simul`ri mentale. Uneori m` sim]eam de parc` eram acolo, cu el [i lâng` el, la celul`, pe bretel`, la guri [i la Sud, în camera lui din colonie, printre camarazii

lui, în urlet de motor turboreactor [i în miros de aerodrom ce pulsa a via]` [i a zbor. Eram luat de mân` [i introdus f`r` menajamente în lumea LOR, f`r` s` m`

sim]ire, vorba de o pre st fo a ` ac d ie Nu se [t e, Doru V de la Victori sa ea rt ca în ecerii în dar is momentul tr cr es d -a [i ci vi în Davido ângând lumina fr , it n ve au ... me de eternitate: a târziu, o zeci re p e at rg la x mai întâi cupole de ple , întotdeauna iu rz tâ a re p ` d u mai secun ionul, e clar, n av ` ac d r ia ch nici un avionul, ? N-a mai fost [i tu to `, ac d i un scap` – dar nu mai era nic i `] d te al în i de totu[i. Cum nic .. Dac` numai ?. ta as a at d e `d t lupta totu[i, dar dac sufletul de pilo a, fr ci a er ci ai toare, data asta, lucid`, neiert` ` ic at em at m întâi în zadarnic cu o se pr`bu[e[te e C . fi u n a u cum, se a fi sa avion care, ori t– o il p a el ac l tru universu de limpede, pen ât at , [i il b si tre surp` irever l? Au vorbit în tu ilo p u sa l u n dere haotic` totdeauna, avio ele clipe de c` ac în it d n gâ vorbit. ei, s-au ? {tiu [i ce s-a au re s` el tf al -au pentru c` `. Nu s`ri!!” S as aa L ! zi au , nului „Nu s`ri, las` în cabina avio ` a] vi e d e ip cl as`-l la strigat te (...) s`rim . L ân fr ri u rc ce în pr`bu[it mai ie[it... se! N-a mine! Acum ie

simt stingher [i umil, ci doar dornic de-a afla mai multe. Iar acolo sus… ah, cum era acolo sus!… Oare câ]i dintre voi v-a]i SIM}IT acolo, printre nori, lâng` el?! Oare câ]i dintre voi a]i sim]it trepida]iile avionului la spargerea în sus [i a]i v`zut cu ochii min]ii „fulgerele violente împletite dincolo de cupola cabinei”?! Câ]i dintre voi v-a]i sim]it inima luând-o nebune[te la trap, câ]i v-a]i sim]it venele pulsând cu o adrenalin` stranie ce p`rea a curge din paginile c`r]ii prin degetele ce strângeau incon[tient, iscat` de suprasarcina evolu]iilor ce nu se întâmplau în universul cuvintelor, ci în universul vostru l`untric? Câ]i dintre voi au TR~IT c`r]ile lui Doru la ore târzii din noapte, când somnul n-avea nicio [ans` de-a birui exaltarea [i dorin]a de-a afla mai mult?…

Aripi de argint MiG-ul 21 tr`ia în c`r]ile lui Doru, era centrul universului [i ra]iunea de-a

exista, era agonie [i era extaz pur, era prieten, camarad [i tat`, era cal de foc [i înger de dural. Puteai vedea cu ochii min]ii firele nev`zute ce legau pilotul de avionul de vân`toare, deveneai martor la contopirea dintre om [i avion, puteai sim]i povara [i pl`cerea zborului la vân`toare odat` imersat în paginile purt`toare de cuvinte [i transportat în lumea din spatele lor. Puteai sim]i [i în]elege – pe cât puteai tu, cu mintea ta de nepilot – aceast` rela]ie special` om-avion, complet ie[it` din comun [i

nemaiîntâlnit` nic`ieri altundeva, aceast` osmoz` ce transform` nu numai omul, ci [i avionul, de parc` pu]in din fiecare s-ar fi impregnat în cel`lalt… Este cunoscut c` în lumea zborului militar fiecare avion [i elicopter are o însemn`tate special`, are un rang anume [i o valoare inestimabil`, fiind prieten [i camarad. Pentru ei, pilo]ii militari, avionul nu-i „acel MiG-21”, ci „9526”, „327” sau „9701”, fiecare având o puternic` identitate [i fiind iubit [i diferen]iat func]ie de ni[te caracteristici anume. „9614 e avionul meu!”, puteai auzi sau „Eu am executat ultimul zbor al lui 8006!” sau „5724 are cel mai bine centrat motor!” [i nu trebuie s` te miri, nepilotule, pentru c` lumea lor are reguli aparte, legi scrise [i

nescrise, a c`ror respectare putând reprezenta diferen]a dintre via]` [i moarte…

Ridic`-te [i mergi Dar ei, pilo]ii militari, sunt tot oameni, ca [i noi. {i ei se bucur` atunci când au motive, [i ei plâng atunci când durerea arde co[ul pieptului ca un pumnal înro[it în foc. {i ei se îmbat` când li se na[te un copil, [i ei î[i tr`iesc via]a cum pot [i cum [tiu ei mai bine. {i ei mor, [i ei pleac` dintre noi, de multe ori mult prea devreme, pentru c` [i ei sunt oameni. {i sângele lor e

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

acum, de aici, de atât de departe de el, nu pot decât s`-i fiu recunosc`tor c` la 24 ani de la tragica lui dispari]ie, el înc` mai este în mine, înc` î[i mai are r`d`cinile adânc înfipte în sufletul [i mintea mea, c` înc` mai fo[ne[te în adâncul meu regretul c` nu l-am cunoscut [i altfel decât din paginile jurnalelor lui.

Î]i mul]umesc, Dorule, pentru onoarea de-a fi zburat de-atâtea ori cu tine! Nu voi uita niciodat` al nostru tainic Victorie! V de la Victorie tot ro[u, doar c` el, uneori, mai [i p`teaz` rama cabinei când „cade piatra destinului”… Iar Doru a [tiut s` povesteasc` toate acestea [i multe altele, scriind f`r` cuvinte, ci cu imagini, imagini pe care le VEZI în tine [i care r`mân acolo, sedimentându-se [i ajutândute s` în]elegi lucruri pe care nu le-ai tr`it [i nu le vei tr`i niciodat`, dar care cresc [i încol]esc în tine, de g`sesc p`mânt fertil. Pentru c` trebuie s` ai ceva în tine, acolo, undeva adânc, iar acel ceva trebuie s` vibreze la muzica motorului turboreactor, trebuie s` te fac` s` inspiri cu toat` fiin]a când sim]i arom` de petrol de avia]ie, trebuie s` te fac` s` sim]i imboldul de-a privi spre cer [i s` nu te mai saturi de azurul lui, pentru c` el face parte din tine, pentru c` „cerul este mai frumos ca oamenii”… {i „pentru c` altfel nu se poate”…

Ce a fost Doru pentru mine? Iat` o întrebare pe care a[ adresa-o tuturor celor ce l-au citit pe Doru. A[ vrea s` [tiu ce a fost el pentru ei, ce impact au avut c`r]ile lui, ce au schimbat \nl`untrul lor, dac` au schimbat ceva… 56

Dar sunt sigur c` au fost mul]i cei care au sim]it FIORUL. Câ]i, nu voi [ti niciodat`… Sigur [tiu c` Doru ne-a schimbat vie]ile multora, ne-a ar`tat ce înseamn` avia]ia militar`, a ridicat v`lul ce separ` lumile noastre [i s-a str`duit s` ne fac` s` în]elegem zborul, cel supersonic, cel militar, zborul în întreaga lui accep]iune. De gradul de în]elegere al fiec`ruia dintre noi a depins construirea imaginii pictate de vorbele lui. El ne-a ar`tat c`rarea pe care s` mergem în lunga c`l`torie a cunoa[terii. A [i f`cut câ]iva pa[i cu noi, dar nu prea mul]i, pentru c` de noi depinde totul.

Cine a fost Doru? La aceast` întrebare nu pot r`spunde, dar sper s` strâng buc`]elele de adev`r, s`-l recompun [i s` aflu într-o bun` zi acest r`spuns. Iar când îl voi afla, [tiu sigur c` n-am s`-l p`strez doar pentru mine. Sunt sigur c` Doru n-ar vrea asta, pentru c` el n-a ]inut pentru el adev`rul lui despre zborul la vân`toare [i lumea lui. Iar pentru asta, pentru acel adev`r atât de generos împ`r]it cu noi,

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

CAII... Doru Davidovici

Când po]i s` tai v`zduhul în felii, Cu trupul greu, chinuit de G-uri, Când sufocat respiri din butelii Un oxigen ce-]i vine cu rateuri, Cum po]i privi din vârful atmosferei, P`mântul drag pe care sunt cei dragi? Iar când virajul pune punct vederii, De man]` cum ]ii cât mai po]i s` tragi? Când î]i alegi colegii dintre fiare, Strângând din din]i, cu din]ii cl`n]`nind, Când MORI C@TE PU}IN CU FIECARE, Ca s` învii din nou, din nou zburând, Cum po]i r`mâne singur în aprige vâltori, {i s` te îmbe]i de spa]iu sorbind pe s`turate, Cum nu visezi aiurea s`-]i cumperi uneori Papuci [i fes albastru cu ciucure pe spate? Când cei care r`mân sunt mai puternici, Din moartea unui frate mai înv`]ând ceva, Când înc` pe P`mânt mai sunt nemernici, {i diletan]ii, ve[nic, se bag`-n treaba ta, Cum po]i s` dai uit`rii jignirile aduse {i s` te-arunci în focul r`spunderii reale, Iar când p`[e[ti cu stângul, pe c`ile apuse Cum po]i, s` nu schimbi totu[i, caden]a vie]ii tale? Când al]ii dorm acas`, al`turi de neveste, Iar tu-ntr-o c`m`ru]` cu cei din echipaj, Când sunetul sirenei te scoal` f`r` veste {i te arunc`-n noapte cu sunet de for]aj, Cum po]i s` nu te-nfurii [i totu[i s`-n]elegi Pe cel ce nu-n]elege ESEN}A vie]ii tale? Când – ironia soartei – el, ap`rat de legi, Cum ar putea-n]elege înfrângerile tale? Înfrângeri? Da, înfrângeri... izbânzi neacordate Pe care ]ie însu]i furându-le, le dai... Decât s` arzi cometa în nop]i întunecate, MAI BINE, FRATE DRAG~, DU-TE {I CRE{TE CAI!

EVENIMENT

LANSARE DE CARTE: Rostul cuvintelor. Interviurile „Observatorului militar”

AR TA CONVERSA}IEI ART {I SPECT ACOLUL VIE}II SPECTACOLUL Nicio alt` carte nu mi s-a p`rut mai potrivit` pentru debutul Colec]iei „Artele Spectacolului” decât aceasta, pentru c` „Rostul cuvintelor” este o admirabil` demonstra]ie a dialogului [i o veritabil` Art` a conversa]iei cu personalit`]i din toate domeniile. Este o m`rturie din timp [i peste timpuri a vie]ii [i carierei unor oameni speciali care au f`cut ART~ din profesia lor [i care, prin confesiunile lor, ne poart` prin unghere mai pu]in cunoscute din culisele singurului spectacol care nu se joac` – spectacolul vie]ii. Cu acest prim demers scriitoricesc, Colec]ia „Artele Spectacolului” va deveni cu siguran]`, prin urm`toarele apari]ii editoriale, un reper literar-artistic, un mod de a dovedi c` în România exist` valori umane neperisabile, modele de via]` [i c`l`uzitori ai îns`[i existen]ei noastre.

a sf#r[it de martie, la Palatul Cercului Militar Na]ional a avut loc lansarea volumului Rostul cuvintelor. Interviurile „Observatorului militar”, al`turi de jurnali[tii militari [i un numeros public aflându-se câteva din personalit`]ile intervievate, arti[ti ai Teatrului de Revist` Constantin T`nase: Stela Popescu, Alexandru Ar[inel [i Vasile Muraru. La eveniment, a fost prezent, de asemenea, secretarul de stat pentru rela]ia cu Parlamentul, informare public` [i cre[terea calit`]ii vie]ii personalului, Vasile Costea, care a subliniat, în interven]ia sa, importan]a acestei ini]iative de excep]ie

„care întrege[te leg`turile dintre armat` [i societatea civil`, eviden]iind rolul formativ cu totul deosebit al unor personalit`]i remarcabile din diverse domenii de activitate. Doresc atât Trustului de Pres` al MApN, cât [i s`pt`mânalului Observatorul militar cât mai multe ini]iative de acest fel”. Am reu[it s` reunim în paginile unei c`r]i cele mai multe interviuri realizate în ultimii doi ani pentru pagina 24 a s`pt`mânalului „Observatorul militar” cu personalit`]i ale vie]ii cultural-[tiin]ifice [i academice din România. Un proiect editorial cu o lung` [i dificil` perioad` de

gesta]ie, la care s-au asociat Oana Georgescu, jurnalist [i scriitor, coordonatoarea colec]iei „Artele Spectacolului”, g`zduit` de Editura Neverland, al c`rei director este Marian Bârg`u, dar [i Editura Militar`, prin directorul acesteia, Adrian Pandea. Este un proiect editorial care face cinste institu]iei militare, pentru c` fiecare personalitate în parte î[i scruteaz` propria carier` (inclusiv anii petrecu]i în uniforma kaki sau albastr`, a liceelor militare, unde a fost cazul, în cuvinte adesea m`gulitoare pentru armat`!), oferind modele autentice de dezvoltare intelectual` [i profesional`.

Oana GEORGESCU, coordonatorul colec]iei „Artele Spectacolului”, Editura Neverland

VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

{i în acest an, Uniunea Ziari[tilor Profesioni[ti din România a stimulat crea]ia jurnalistic` în cadrul unei competi]ii profesionale, adresat` membrilor ei, jurnali[ti din presa scris` [i on-line, din radio [i televiziune. Juriul, alc`tuit din profesioni[ti în domeniul massmedia, a ales cele mai bune trei materiale pentru fiecare sec]iune [i pe câ[tig`torii Marelui Premiu al UZPR. Acesta a revenit Trustului de Pres` al Ministerului Ap`r`rii Na]ionale, pentru cea mai bun` produc]ie de televiziune: „Afganistan – t`râm al contrastelor”. Scenariul este semnat de Benone Neagoe, iar regia [i imaginea sunt datorate lui Gabriel Cobasnian. Montajul [i coloana sonor` au fost asigurate de C`t`lin Suzeanu. Realizat la standarde interna]ionale, în linia de foc a Afganistanului, filmul premiat are de toate: for]`, pasiune, tandre]e, echilibru, luciditate [i imagina]ie. Are metafor` [i tres`rire. Într-un loc în care unora le este team` s` tr`iasc`, 400 de români nu se tem s` lupte. Un film despre misiuni [i pericole, despre profesionalism [i st`pânirea de sine în lupta cu cei afla]i pe ultimele redute ale regimului talibanilor talibanilor.. Cei doi realizatori, Benone Neagoe [i Gabriel Cobasnian sunt de mult` vreme favori]i ai premiilor la competi]iile de film [i televiziune na]ionale [i interna]ionale, înregistrând o lung` list` de premii, f`r` s` lase nicio clip` impresia c` sunt la cap`t de drum.

Marele Premiu al UZP pentru documentarul „Afganistan – un t`râm al contrastelor”

O POVESTE, UNA DINTRE CELE MAI FRUMOASE TR~ITE LA KANDAHAR S#mb`t` 23 martie a.c., la Palatului Cercului Militar Na]ional, Uniunea Ziari[tilor Profesioni[ti (UZP) [i-a desemnat câ[tig`torii premiilor pentru anul 2012. Prezen]i la Gala Premiilor UZP, Benone Neagoe [i Gabriel Cobasnian au acceptat un interviu „în oglind`” pentru „Observatorul militar”.  Care sunt coordonatele colabor`rii dintre dumneavoastr`, în calitate de scenarist, [i Gabriel Cobasnian, regizor [i operator de imagine, pentru realizarea acestui film? – Benone Neagoe: Pentru mine, colaborarea cu Gabi, e ca o poveste, una dintre cele mai frumoase pe care le-am tr`it la Kandahar. Un reportaj de pe frontul afgan, cu militari români în 58

rolul principal, este, f`r` preciz`ri suplimentare, o promisiune. Nu mai e un secret pentru nimeni, baza realiz`rii unui film este scenariul. El con]ine descrierea complet`, succesiv` [i concret` a ac]iunii viitorului film. În faza urm`toare, regizorul întocme[te, pe baza lui, decupajul, care este, în esen]`, o transcriere cinematografic` a textului. La noi a fost folosit` o

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013

metod` atipic`. Textul se scria fraz` cu fraz`, pe m`sur` ce imaginile erau montate. E dificil s` scrii un text care s` acopere o secven]`, pe durata [i lungimea ei, ]inând cont [i de con]inutul coloanei sonore, de efectele speciale… Am reu[it pentru c` am crezut în el. De altfel, Gabi te cucere[te imediat. E unic, misterios [i fascinant. E înc`p`]ânat, nonconformist, original [i îndr`zne]. E carismatic [i bonom. Are euforie locvace, complicitate pi[icher`, farmec, pasiune, tandre]e, echilibru, luciditate, imagina]ie. Caut` subiecte pe m`sur`, nu se teme de nimic, cu atât mai pu]in de munca grea. Încearc` adesea s` dep`[easc` bariere pân`

atunci netrecute. Crede în ceea ce face [i vorbe[te despre ceea ce crede. Documentarele sale „S` nu-i uit`m”, „Românii din provincia Dhi Qar”, „Mansarda cu amintiri”, „Alarm` în mun]i”, „Profesioni[tii”, „Voievodul M`ria Sa {tefan”, „Români la poarta cerului afgan”, unele dintre ele realizate împreun`, i-au adus notorietatea [i numeroase premii na]ionale [i interna]ionale. Filmele lui au de toate: for]`, pasiune, tandre]e, echilibru, luciditate [i imagina]ie. Au metafor` [i tres`rire. Cobasnian transform` în imagine fiecare emo]ie. Filmând al`turi de el, am în]eles c` valoarea unui cineast nu const` în pre]ul echipamentelor.

 Care sunt coordonatele colabor`rii dintre dumneavoastr`, în calitate de regizor [i operator de imagine, [i Benone Neagoe, scenarist, pentru realizarea acestui film? – Gabriel Cobasnian: Sper s` nu se supere Benone Neagoe pe mine, dar eu cred c` scenariul l-a f`cut via]a [i tot ceea ce s-a întâmplat pe t`râmul afgan. Eu am vrut de la bun început s` fac un film, nu un reportaj, îmi trebuia un comentariu, nu interviuri. Aveam nevoie de un om cu un condei profesionist care s` în]eleag` ceea ce îmi doresc [i s` aib` o anumit` sensibilitate. Toate acestea le-am g`sit în persoana lui Benone Neagoe. Colaborarea cu el a fost impecabil`, s-a dovedit a fi extrem de receptiv. Îi spuneam: Ben, am nevoie în secven]a asta de acest lucru [i, aten]ie mare, nu trebuie s` dep`[e[ti minutul cutare! A r`spuns irepro[abil la tot cel-am rugat, ad`ugând aici, nu în ultimul rând, vocea lui inconfundabil`, cea care a dat un plus de c`ldur`, un plus de umanism unor imagini destul de dure, pentru c` în de[ertul afgan lucrurile se petrec mult mai dur decât î[i imagineaz` cei de acas`. Dac` ar fi s` trag o linie [i s` sintetizez, a[ spune c` am colaborat cu Benone Neagoe impecabil.

u[urin]`. Preg`tirea misiunii la care aveam s` particip`m era extrem de important`. Ordinele se d`deau firesc, iar reac]iile erau precise. Se verificau armamentul, echipamentul, leg`turile radio, se f`ceau ultimele preciz`ri. Cu câteva clipe înainte de ambarcare, mi s-a comunicat sec: Exist` un

puteai accepta ideea c` te afli în secolul al XXI-lea. Cap`tul lumii era acolo, înaintea mea. Corturi imense, trupe, elicoptere, bombardiere, supersolda]i în uniforme de culoarea de[ertului. Vântul r`scolea praful, îl vâra în ochi, în p`r [i în suflet, dar astea toate f`ceau parte din decor.

De la primele pân` la ultimele fotograme/fonograme, mi-am folosit toat` priceperea pentru a reda cât mai bine drama oamenilor din acel t`râm uitat de timp. Am realizat coloana sonor` folosind inflexiuni afgane, efecte [i accente muzicale pentru a da mai mult` tensiune secven]elor filmate, precum [i alte zgomote care s` te transpun`, ca spectator, mai u[or în povestea filmului. M`rturisesc c` este una din produc]iile de care sunt mândru. C`t`lin SUZEANU

singur loc pentru echipa de televiziune. Pleac` doar operatorul. Insisten]ele mele n-au avut sor]i de izbând`. Gabi urma s` p`r`seasc` tab`ra singur. L-am întrebat, a[a cum o f`ceam de obicei, cu ce trufandale voia s`-l a[tept. Cu un bol de c`p[uni, mi-a r`spuns ironic, încercând s` detroneze, astfel, imaginea mea de produc`tor. În jurul nostru, de[ertul î[i etala s`r`cia. Cu greu

Dup`-amiaz`, la întoarcerea în tab`r`, Gabi a r`mas uimit. Pe masa din camera noastr` îl a[tepta un bol plin cu c`p[uni mari, ro[ii [i parfumate... – Gabriel Cobasnian: Ar fi mai multe. Dac` acest film a ie[it astfel, se datoreaz` foarte mult comandantului Batalionului 341 Infanterie Rechinii albi, la vremea aceea colonelul Vasile Vreme, care ne-a pus la dispozi]ie ceea ce ne-am

dorit – misiuni de zi [i de noapte – în]elegând, de[i alta era menirea lui acolo, nu grija mea, c` trebuie s` fac un film. El a rezonat perfect cu toate nevoile noastre. Când m-am întors în Afganistan, colonelul Vreme mi-a povestit o chestiune tu[ant` pentru mine ca realizator. Veniser` americanii s` preia sarcinile românilor, iar dup` briefing colonelul Vreme i-a invitat s` vad` filmul. Dac` începea]i cu acest film, au spus americanii, nu mai era nevoie de niciun briefing. Este atât de elocvent în privin]a a ceea ce fac românii [i rezultatele mandatului lor! O alt` amintire care îmi d` fiori a fost o misiune de noapte când s-au iscat mici încercuiri [i a trebuit s` intervin` elicopterele americane pentru a ne scoate dintr-o situa]ie oarecum delicat`. Este un moment pe care eu nu-l voi uita niciodat`. {i, nu în ultim` instan]`, de acest film m` leag` o amintire drag`, pentru c` în timpul realiz`rii lui m-am însurat!

Interviu realizat de locotenent-colonel Florin {PERLEA

 Povesti]i-mi o întâmplare care v-a marcat din timpul realiz`rii acestei produc]ii. – Benone Neagoe: Era diminea]`. Tab`ra româneasc` se anima. Batalionul, sosit de curând în Afganistan, î[i trimitea în ac]iune una din primele patrule. Orice deplasare prin de[ertul afgan era o aventur` în sine. Executarea acesteia continua pe fondul unei situa]ii de securitate incert`, cu riscuri ce nu puteau fi prev`zute cu VIA}A MILITAR~ nr. 1–2/2013

Prima emisiune militar` de televiziune a prins contur la 30 martie 1968, ca urmare a unui ordin dat de Nicolae Ceau[escu [efului Consiliului Politic Superior, generalul-maior Ion Coman. Pentru c` formatul a pl`cut, secretarul general al partidului a cerut ca aceasta s` fie realizat` s`pt`mânal [i s` fie difuzat` de postul na]ional de televiziune la o or` de vârf. Astfel s-a înfiin]at, în cadrul Consiliului Politic Superior, Sec]ia de Radio [i Televiziune, la conducerea c`reia a fost numit colonelul Ioan Costea, fost redactor în presa militar`, dar [i cu o oarecare experien]` în materie de film, în urma colabor`rii cu Studioul Cinematografic al Armatei. Acesta a format prima echip` redac]ional` De straj` Patriei, alc`tuit` din ofi]eri-redactori în presa scris` [i tineri operatori ai televiziunii afla]i în stagiul militar.

DE LA „DE STRAJ~ PA TRIEI” PATRIEI” LA „PRO PA TRIA” PATRIA”

Echipa Redac]iei militare de televiziune Pro Patria, ast`zi.

Existând pentru un public dinamic, într-o armat` în continu` schimbare, Redac]ia Emisiunilor Militare de televiziune r`mâne un reper important în mass-media româneasc`. Pentru cei care cred în valorile euroatlantice, în succes, în competi]ie, în dialog, în respect fa]` de institu]ia militar`. Pentru cei care vor s` construiasc`, nu s` d`râme. Pentru cei care creeaz`, înva]`, muncesc, ajut`, dezvolt`, admir`, salut`, zâmbesc, sper`, cred, lupt` [i iubesc.

|n 23 aprilie, la Sibiu, a avut loc lansarea volumului Pe când statuia era om , o biografie a generalului de brigad` Nicolae Uscoi, semnat` de c`pitanul Constantin Pi[tea. Evenimentul, care s-a bucurat de o asisten]` numeroas`, a avut loc la Academia For]elor Terestre Nicolae B`lcescu , institu]ie comandat` de Nicolae Uscoi în perioada 2001-2005. Volumul, scris dup` aproape doi ani de documentare, strânge, într-o form` inedit`, amintirile celor care l-au cunoscut pe Nicolae Uscoi, de la loc]iitorul [efului Statului Major General, general-locotenent Dan GhicaRadu, [i [eful Statului Major al For]elor Terestre, general-locotenent Sorin Ioan pân` la studen]i ai Academiei For]elor Terestre. Cum era firesc, nici familia nu a fost neglijat` de autor. 60

VIA}A MILIT AR~ nr MILITAR~ nr.. 1–2/2013