Actualitatea agricolă adevărat, pe de altă parte, că ingineria genetică luptă pentru crearea unor soiuri şi hibrizi rezistenţi la boli şi dăunători prin metode specifice de laborator, prin biotehnologii. Există loc şi pentru o variantă şi pentru cealaltă. Pe mine însă mă îngrijorează faptul că, în vreme ce în alte părţi se cultivă fiecare centimetru de pământ, la noi sunt trei milioane de hectare neexploatate, iar alte trei, patru milioane sunt exploatate superficial, ineficient. Asta este şi consecinţa modului de a privi şi de a coordona acest sector de către guvernele care s-au perindat din ’90 încoace. Potenţialul nostru agricol este mare, dar, din păcate, nimeni nu a acordat suficientă atenţie pământului, agriculturii şi agricultorului. Făceam comparaţie la un moment dat cu agricultura din partea de sud a Italiei, unde pământul se cultivă pe aşa pante încât eşti tentat să te întrebi dacă pe acele terenuri culturile sunt înfiinţate şi întreţinute de alpinişti sau de agricultori. Ca să nu mai spun de Etiopia – iarăşi mă întorc pe acele tărâmuri, pentru că le am încă proaspete în minte – unde pământul se cultivă până în vârf de munte, la altitudinea de 2.5003.500 m. Acolo efectiv se scoate de pe teren piatra şi solul, vă închipuiţi ce sol, care rămâne se cultivă cu cereale, cu porumb ş.a. – Am remarcat din transmisiile dvs. că sunt unele lucruri pe care etiopienii le-au făcut gospodăreşte. Cui aparţine pământul aici? – Aparţine statului care îl dă în folosinţă celor care vor să-l lucreze şi sigur că vor pentru că este sursa principală de existenţă. La noi acest lucru nu se este luat în seamă, din păcate, deşi potenţialul solurilor din România comparativ cu ţările africane, şi nu numai, este uriaş, putând asigura necesarul pentru ţară şi oferi un surplus pentru export. Dar România, guvernul preferă să importe, în loc să exporte. Sectorul agricol este total neglijat.
IARBA VERDE DE ACASĂ Se începe mereu cu altul, considerat prioritar, deşi nimic nu trebuie să fie mai important decât agricultura. Şi asta pentru că, orice am face, trebuie să mâncăm de cel puţin trei ori pe zi.
Etiopia, ţara contrastelor – Când ne vorbeaţi în corespondenţele dvs. despre starea de fapt din Etiopia, aproape că nu ne venea să credem. – Spuneam unor prieteni că, dacă altcineva mi-ar fi povestit ceea ce am văzut cu ochii mei, aproape că nu aş fi crezut. Este o lume a contrastelor: de la săraci, care trăiesc efectiv în colibe cu animale la un loc, la construcţii fabuloase şi oameni bogaţi. De la munţi cu altitudini de până la 4.600 m, cultivaţi rudimentar, cu plug de lemn tras de boi, la câmpii largi, mănoase, cultivate cu mai toate speciile. Am vizitat 15 din cele 62 de triburi cu tradiţii şi obiceiuri specific tribale, care dăinuie de mii de ani. Este o mare diferenţă şi în ceea ce priveşte nivelul de trai, dar şi agricultura. Am văzut în zona de nord un mod arhaic de a lucra pământul, dar am văzut în zona de sud, unde terenul este mai fertil, unde s-a şi investit mai mult, utilaje performante care lucrează suprafeţe mari. Am văzut, de pildă, sute de hectare de sere înfiinţate de olandezi, care în momentul de faţă au suprafeţe mai mari în Etiopia decât în Olanda, în care se produc în special flori şi legume. Dar cât de multe lucruri nu se mai pot spune despre acele ţinuturi, multe încă neexplorate şi neexploatate, care ar putea fi o alternativă pentru diminuarea viitoarei crize alimentare! Gh. VERMAN
Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011
Lumea Satului 11