Page 1

EDITORIAL

Vom fi iarăşi ce-am fost?!

r

Se spune că trăim cu adevărat doar cât iubim, iar când urâm murim câte puţin. Aşa se explică faptul că identitatea şi prosperitatea unor popoare au avut de suferit pentru că nu au ştiut să iubească şi să preţuiască ceea ce le-a oferit natura şi divinitatea. În ceea ce ne priveşte, nu cred că suntem o excepţie. Am făcut mai întotdeauna un mod de viaţă din a denigra pe cei din jur, ne-am subevaluat valorile, ne-am vândut cu suflet cu tot pe doi bani sau ne-am lăsat furaţi doar ca să putem păşi în libertate. Prea costisitoare fapte pentru care deja plătim de-acum şi cine ştie câte generaţii o vor face după noi. Sunt greşeli pe care nu le recunoaştem, ba chiar parcă se persistă în ele. Cum altfel aş putea aprecia neimplicarea guvernanţilor în politici constructive, care să ofere economiei condiţii pentru relansare, apoi tuturor românilor şansa unui trai decent? Cât de mari greşeli s-au făcut pe care încă nu avem curajul să le recunoaştem! Am crezut poate prea mult în cei care ne-au promis libertate şi democraţie, concepte pe care n-am ştiut să le folosim. Am considerat literă de lege tot ce vine din „Vest“ fără a ţine seama de propriile precepte şi interese, am crezut că alţii ştiu mai bine ce avem de făcut, într-un cuvânt am devenit o majoritate fără un ţel şi poate fără speranţă, capabilă uneori doar de revoltă şi ură, de parcă n-am mai fi noi. De ce trebuie să schimbăm destinul acestei naţiuni? E nevoie acum, poate mai mult ca oricând, de mai multă seriozitate, de implicare şi voluntariat, e nevoie să-i apreciem şi să-i sprijinim pe cei care ne reprezintă cu adevărat, indiferent ce culoare politică au. Nu cred că aceia la care apelăm uneori pentru a ne promova interesele sau tot ce este autentic românesc sunt stăpâniţi de altceva în afară de mirajul banilor pe care îi pot obţine fără prea mult efort. Nu e nimic rău în faptul că ne-am dorit să încercăm lucruri noi, să preluăm modele de viaţă şi muncă de pe alte meleaguri, dar nici nu trebuie să uităm a trăi româneşte înconjuraţi de valorile perene care ne caracterizează. Nu trebuie să ne uităm rădăcinile şi să ne pierdem identitatea. Trebuie să redevenim ce-am fost, sigur, în context european. Sunt doar câteva din gândurile care mă frământă acum, în prag de An Nou, când toate pot avea un... nou început. Sper ca măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, să scăpăm de inerţie şi de ură şi, de ce nu, să ne aducem aminte de... zicerea unuia dintre domnitorii Moldovei: ,,Vom fi iarăşi ce-am fost, ba mai mult decât atât!“. Fie ca acest crez să se înfiripe şi-acum în mintea fiecăruia dintre noi şi să i se dea curs. Un curs care să aşeze România pe adevăratele sale temelii. Ion BANU

din „Poporul român e una în minunile lui Dumnezeu marşul lui pe pământ.“ Petre Ţuţea r „Societăţile nu se guvernează bine decât dacă se suprapun două forţe: Inteligenţa şi Puterea.“ Nicolae Titulescu r

trebuie „Prestigiul nostru nu pe să vie de la zgomotul faptele care-l facem, ci de la pe care le săvârşim.“ şeşti Gheorghe Ionescu-Şi r „Dreptatea socială nu se face prin suprimarea dreptului de a poseda, ci prin suprimarea excesului de bogăţie.“ Nichifor Crainic

Glasul pământului românesc LW: 153 kHz, MW: 531 kHz, 603 kHz, MW: 630 kHz, 1314 kHz live pe internet: www.antenasatelor.ro

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Lumea Satului 3


Din sumar 5

Agrometeorologie

Pentru luna ianuarie, meteorologii prevestesc o vreme normală sub aspect termic şi pluviometric.

13

10-11

Iarba verde de acasă

Publicistul Gheorghe Verman, în dialog cu Ion Banu, director şi editor general al revistei Lumea Satului...

12 Consemnări

Prezidiul ASAS a premiat cele mai reuşite lucrări din anul 2010.

În Prahova, mii de ţărani au abandonat terenurile agricole.

14

16-17

Avertisment Boli din ce în ce mai multe şi periculoase apar în ultima vreme în agricultura românească. Dr. ing. Liliana Tomoioagă prezintă...

60 24

Distincţii ştiinţifice

Infozoovet

Vestita localitate Matca, judeţul Galaţi, se mândreşte cu o nouă unitate: o modernă fermă de vaci.

Ştiinţa agricolă Cercetătorii de la Staţiunea din Secuieni dovedesc că ştiinţa agricolă mai are multe de spus...

Infrastructură

Apa la sate, un angajament fără sfârşit. Consiliul Judeţean face o promisiune incredibilă: până în 2013, în Prahova vor mai exista doar două comune fără apă la robinet.

18

Horticultură

Serele din România, într-o altă gândire.

Ing. Eustaţiu Laurenţiu şi... incitanta sa propunere.

78-79

Apariţii editoriale

Suntem în faţa a două opere scriitoriceşti care au văzut de curând lumina tiparului. Prima, intitulată ŞTEFAN, poartă numele unui erou adevărat, nu creat, care şi-a închinat viaţa remodelării gliei străbune. Cea de-a doua, apărută sub semnătura domnului Virgil Grecu, are ca obiect marea sa pasiune: viticultura.

4 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011


AGROMETEOROLOGIE

Evoluţia vremii în luna ianuarie 2011 de creştere şi dezvoltare, îndeosebi în zonele de câmpie din sudul ţării. Totodată, în condiţiile Pe parcursul lunii ianuarie 2011 va predomina o scăderii temperaturilor minime negative ale aerului vreme în general normală sub aspect termic pe sub pragurile biologice critice (-7...-10...-15°C) de aproape întreg teritoriul agricol, exceptând zonele de rezistenţă a plantelor, pe terenurile fără strat câmpie din sudul ţării, unde vor fi posibile valori protector de zăpadă sau cu strat superficial (sub 10 mai ridicate în raport cu mediile multianule. cm) va exista în continuare riscul deprecierii Regimul termic mediu diurn al aerului se va încadra aparatului foliar prin brunificare şi arsuri (necroze) între -8...2°C, limite apropiate de normalul perioadei, ale vârfului frunzelor, îndeosebi la culturile de în majoritatea zonelor de cultură. toamnă semănate în afara epocii optime. Local, Se prognozează precipitaţii datorită predominant sub formă de ninsoare fenomenului de în aproape toată ţara, fiind însoţite îngheţ-dezgheţ al de intensificări temporare ale solului se va • Efectuarea arăturilor pe suprafeţele vântului, izolat cu aspect de viscol. putea produce agricole fără strat de zăpadă şi cu îngheţ Local, în zonele joase vor fi condiţii fenomenul de superficial la sol; de producere a ceţii, asociată cu „descălţare” a • Fertilizarea cerealierelor de toamnă cu depunere de chiciură. Cantităţile de plantelor la îngrăşăminte minerale complexe; precipitaţii vor putea fi apropiate de cerealierele de • Efectuarea controlului biologic pentru media multianuală în cea mai mare toamnă (orz şi determinarea viabilităţii plantelor la speciile de parte a teritoriului, iar local, în vestul grâu). toamnă. şi sud-estul ţării, acestea se pot situa De asemenea, sub normele climatologice lunare. la varietăţile cu o bună rezistenţă la temperaturile scăzute şi bine pregătite la condiţiile din timpul iernii, starea de vegetaţie va fi bună şi medie, iar la culturile Pe adâncimea de sol 0-100 cm în cultura grâului întârziate şi cu o rezistenţă mai redusă la stresul de toamnă conţinutul de umiditate accesibilă termic din anotimpul de iarnă, vigurozitatea plantelor va prezenta valori optime şi apropiate de plantelor se va menţine medie şi slabă. optim în cea mai mare parte a zonelor de cultură. Pe La orzul şi grâul de toamnă, în funcţie de data unele suprafeţe din Dobrogea, Muntenia, Moldova şi semănatului, agrotehnica aplicată şi de precocitatea Transilvania aprovizionarea cu apă a solului se va hibrizilor vor predomina fazele de răsărire şi apariţie încadra în limite satisfăcătoare. a frunzei a treia (40-100%), precum şi înfrăţirea (20100%), în special la culturile înfiinţate în epoca optimă. Speciile de câmp şi pomiviticole îşi vor menţine Director Executiv, dr. Aurora BELL; starea de repaus vegetativ pe majoritatea Şef Laborator Agrometeorologie, dr. Elena MATEESCU suprafeţelor agricole. De asemenea, în zilele cele mai Colectiv de elaborare: Dumitru ANGHEL, Daniel ALEXANDRU, Oana OPREA calde vor fi posibile reluări temporare ale proceselor

Caracteristici termice şi hidrice

Recomandări de specialitate:

Starea solului

Caracteristici fenologice

Pagină realizată în colaborare cu

AECTRA Tehnologiile profitului

Agrochemicals Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Lumea Satului 5


INFORMAŢII OFICIALE

Noi fonduri pentru fermieri Agricultura a primit, în luna decembrie 2010, peste 1,2 miliarde lei prin două Hotărâri de Guvern care reglementează sprijinul acordat producătorilor agricoli pentru anul agricol 2010-2011. Ministrul agriculturii Valeriu Tabără ţine să facă precizarea că prima Hotărâre de Guvern

este nouă şi o anulează pe cea cu nr. 748/2010. Din suma totală, 733.326 de milioane de lei se duc spre bunăstarea animalelor în cele două componente, păsări, respectiv porcine, iar 5,815 milioane de lei, pentru ecarisarea cadavrelor de animale. Pentru motorina utilizată în agricultură s-au alocat 490,42 milioane de lei, iar pentru plata primelor de asigurare, 42,549 milioane de lei. În opinia sa, important este că noua reglementare stabileşte şi modul de plată. Pentru două dintre categoriile de subvenţii privind bunăstarea animalelor, plata se face anual. Perioada pentru care se acordă ajutorul de stat este 18 noiembrie 2010 - 15 noiembrie 2011. Sumele totale repartizate pe cele două categorii sunt 368,2 milioane de lei şi, respectiv, 365,126 milioane de lei. În cazul ajutorului de stat pentru motorină, plata se va face trimestrial. Perioada de decont este 28 iunie 2010 - 30 septembrie 2011, iar pentru primele de asigurare, perioada de decontare este 19 august 2010 - 31 decembrie 2011.

Important pentru zonele defavorizate A doua HG adoptată completează două hotărâri, 755/2010 şi, respectiv, 759/2010. Astfel, crescătorii de animale şi producătorii agricoli în domeniul producţiei ecologice din zonele defavorizate vor putea beneficia de sprijin, chiar dacă nu s-au înregistrat nici măcar ca persoană fizică autorizată (PFA). Ministerul Agriculturii a primit acceptul ca, în acest an, să asigure aceste ajutoare pentru zonele defavorizate şi crescătorilor de animale pentru lapte. Pentru agricultura ecologică au fost prevăzute alte 3 milioane de euro (2.000 de euro per fermă ecologică). Este vorba de cele care se găsesc în tranziţie de la ferme clasice spre ecologice.

6 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Actualitatea agricolă

,

Relaţia cu băncile deficitară

Ministrul agriculturii afirma cu ceva timp în urmă că relaţia bancă-fermier a devenit prioritatea numărul 1 a agriculturii şi a mandatului său. Totodată, el a atras atenţia că o altă problemă a producătorilor agricoli o constituie prezentarea de garanţii la bănci. „În general, producătorii agricoli au puţine garanţii. Trebuie să găsim sursele de garantare, pentru că nu se va pune problema surselor de cofinanţare. N-am putea spune că agricultura stă rău, dacă vorbim de contractare. Pe mine mă îngrijorează foarte mult procentul de sub 10% de absorbţie reală. Această absorbţie depinde foarte mult tocmai de relaţia bancă-producător“, a precizat ministrul.

Demers pentru magazinele de cartier Oficialii din agricultură consideră că înfiinţarea hipermarketurilor în oraş a fost o greşeală capitală, pentru că astfel se elimină concurenţa, ce are ca obiect desfacerea producţiei primare. De aceea, se doreşte diminuarea puterii marilor lanţuri comerciale, astfel încât micul producător şi nu numai să aibă acces spre magazine. Aducând în discuţie distorsiunile de pe piaţa produselor agroalimentare, ministrul agriculturii susţine că s-a făcut o mare greşeală în momentul în care producţia primară s-a despărţit de procesare. Rezultatul este că preţurile au crescut nejustificat.


Actualitatea agricolă

INFORMAŢII OFICIALE

Potrivit unui comunicat al Comisiei Europene fostul M ministru al agriculturii, se reîntoarce la Bruxelles, în funcţia de director responsabil pentru dezvoltarea rurală din cadrul Direcţiei Generală de Agricultură (DG Agri. Alături de Dumitru, alţi doi români au obţinut posturi la nivel de senior management în Comisia Europeană: Tudor Constantinescu, consilier principal în DG Energie şi Cătălin Fotache, consilier principal în DG Cercetare. Este de precizat că Mihai Dumitru se reîntoarce în Comisia Europeana, unde a fost negociator-coordonator al Programului de dezvoltare rurală pentru România.

i la Bruxelles ihail Dumitru, înapo

Somaţie europeană

Comisia Europeană solicită unui număr de nouă state membre să îndeplinească cerinţele legislaţiei privind mediul, în domeniul calităţii aerului. Statele membre în cauză sunt: Republica Cehă, Estonia, Finlanda, Grecia, Ungaria, Luxemburg, România, Slovenia şi Spania. Aceste state nu au comunicat Comisiei transpunerea la nivel naţional a legislaţiei respective. La recomandarea comisarului pentru mediu, Janez Potoènik, statelor respective li s-a adresat un aviz motivat. Dacă acestea nu adoptă măsurile necesare, Comisia poate sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Două nemulţumiri

la mediu

Ele sunt legate de absorbţia fondurilor UE şi de împăduriri, a căror situaţie a fost înfăţişată de către ministrul mediului László Borbély odată cu prezentarea bilanţului de sfârşit de an al instituţiei pe care o conduce. El se declară total nemulţumit de absorbţia fondurilor europene, deşi România se numără printre primele ţări din Europa în ceea ce priveşte contractarea sumelor pe infrastructură pe Programul Operaţional Sectorial (POS) Mediu. Este vorba de 3,5 miliarde euro contractaţi, din care absorbiţi efectiv sunt numai 65 milioane de euro, ceea ce e foarte puţin din spusele ministrului. Al doilea sector la care face referire este cel legat de păduri. „Deşi am încercat, am organizat descinderi inopinate, cu poliţie, fără poliţie, am înăsprit legislaţia, nu sunt mulţumit cu ce s-a întâmplat (...) Sunt dealuri întregi defrişate. O să avem un protocol semnat cu Ministerul Agriculturii şi cu alte organisme pentru ca în 2011 să ne concentrăm mai mult în aceste activităţi“. Partea pozitivă e că în 2010 s-au acordat de şase ori mai mulţi bani pentru împădurire faţă de anul anterior, suma totală ridicându-se la 160 milioane de lei. Numai de la buget au fost alocate aproximativ 40 milioane de lei pentru împădurirea terenurilor degradate, restul provenind din Fondul de Mediu. Din spusele ministrului însă reiese că o parte din împăduriri se vor face anul acesta.

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Lumea Satului 7


COMENTARIUL EDIŢIEI

Actualitatea agricolă

Până şi însemnele Drapelului Naţional… În, din păcate, prea demult petrecuta mea copilărie, cele mai prestigioase şi mai sârguincios predate materii erau, alături de matematică, limba şi literatura română, istoria şi geografia. Mă număr iarăşi printre puştanii de acum câteva decenii care, pornind pe calea ştiinţei de carte într-o şcoală rurală, au deprins obişnuinţa şi bucuria primelor noţiuni de agricultură pe lotul şcolii, adică acolo unde învăţai pentru prima oară să deosebeşti orzul de ovăz ori să întorci brazdă reavănă pentru semănăturile ori plantările din fiecare anotimp.

Poveţele învăţătorului de la ţară Şi tot domnul învăţător ne-a învăţat, veşnicindu-ne, vezi bine, cu poveţele sale, ne-a altoit în inimile noastre de copii ideea cum că trebuie să fim mândri că aparţinem unui neam a cărui istorie e vrednică de secoli de trăire românească. Unitatea românilor, de limbă, teritoriu, cât mai rămăsese el, ori tradiţii şi obiceiuri comune – zicea domnul învăţător – e într-un fel certificatul nostru de naştere şi, deopotrivă, paşaportul prin lumea care ne datorează, potrivit faptelor noastre, recunoştinţă şi respect. Tricolorul, mai spunea dascălul nostru, precum şi imnul de stat ne dau verticalitate şi trăiri de spirit care ne vor osebi în vecii-vecilor printre noianul de naţiuni ce populează babilonul mondial.

Alesul crezământ al românilor Aşa era odinioară. Atunci când părinţii noştri, oameni cu frica lui Dumnezeu, ne vorbeau despre România ca despre un tărâm al îngerilor, binecuvântând alegerea Celui de Sus de a ne fi botezat cu alesul crezământ al românului, făptură predestinată să-şi trăiască viaţa în pace şi bună înţelegere cu cei de o seamă cu el. Vremea a vremuit însă şi bag de seamă de la un timp că prinosul de zestre cu aur cenuşiu a cam secătuit, ba, pe ici, pe colo s-a colbuit, dacă nu chiar a fost mâncat de cariile lumii moderne. Aşa se face că, chiar la marile sărbători naţionale, cuvântul român e rostit cu jumătate de gură, cum iarăşi, fără teamă de blestemul istoriei, drapelul naţional e maculat de culori venetice.

8 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

România nu mai este ţara românilor Tinerii pe umerii cărora ar trebui să se reazime viitorul României, exaltaţi de o prea iluzorie fata morgana, privesc spre lumile de dincolo. De dincolo de hotarul patriei lor, socotind că o felie de cozonac e mai săţioasă pentru cel fără de neam şi ţară decât un codru de pâine ori o bucată de mămăligă. Ţara lor, România, se dovedeşte prea mică, prea măruntă ori prea săracă pentru idealurile unei vieţi pe care şi-o doresc nu neapărat demnă –, dar oricum poleită de aurul ţechinilor venetici. Ceea ce nu ştiu ei, nici n-au avut cum să afle, este ce înseamnă ori, şi mai abitir, cum îi va sfârteca dorul de acasă. Sentimentul e însă peren şi unic, e înfipt precum un ghimpe în gena pe care i-au dăruit-o părinţii fiecăruia. Şi mai e ceva. Mai e această iarbă verde de acasă, pe care, desculţ călcând, te simţi un fel de voievod.

Un fel de paria al străinilor Dincolo, în neant, românul se preface în paria. În Ion slugă, bun la toate! Va culege căpşuni, „va ţine companie“, cum se zice mai nou, văcuţelor din Alpi ori va încerca să tămăduiască suferinţele celor care cumpără – ştiu bine să facă acest negoţ – creierul şi sudoarea unor vraci fără de ţară. Poate că pentru unii umilinţa pe care o seamănă vremelnic nişte decidenţi de ocazie face ca România să nu mai existe. Crivăţul istoriei ne-a convins: „Doar unde e patria, acolo îmi poate fi şi bine“. Să învăţăm, aşadar, să ne preţuim neamul. Istoria şi mai cu seamă limba. Fiindcă, dragii mei, un om fără de ţară e o persoană blestemată la pieire. Gh. VERMAN


IARBA VERDE DE ACASĂ

Actualitatea agricolă

C RIZA ALIMENTARĂ , ? e r a c o v o r op Călătoriile, bogăţia sufletului – Mă aşteptam să fiţi obosit, aţi parcurs mulţi kilometri în ultima vreme. – Dar sunt fresh, aşa cum puteţi vedea, pentru că sunt obişnuit cu drumurile lungi, îmi place să colind şi să văd lumea, pentru că numai aşa poţi deveni mai bogat în primul rând sufleteşte. Vă referiţi probabil la deplasarea din Africa, mai exact în Etiopia, ultima pe care am întreprins-o aproape de sfârşitul anului trecut. Au fost 18 zile de călătorie, am parcurs aproape 20.000 km, dar în urma cărora mă simt, cum spuneam, mai bogat, cantitatea de informaţie pe care am reuşit să o acumulez fiind uriaşă şi de mare folos. Mă bucur că am avut acest prilej pentru că îmi doream să ajung într-o ţară africană, mai ales într-una ca Etiopia, care e mai deosebită faţă de celelalte poate şi pentru faptul că nu a fost niciodată colonizată, deşi au fost tentative în acest sens. Este unul dintre motivele care au făcut ca Etiopia să arate un pic altfel faţă de celelalte state africane. – Aţi vizitat în ultimii ani foarte multe ţări şi aţi făcut-o cu interesul şi cu ochiul omului care cunoaşte bine ruralul şi agricultura, în general. Tocmai pentru că aţi văzut atâtea, aş vrea să pornim de la ce aţi afirmat în urmă cu câţiva ani referitor la criza alimentară care ne va afecta. Este lumea îngrijorată de ceea ce ni se întâmplă deja, aproape fără să ştim? – Faptul că cercetarea lucrează şi caută să creeze noi soiuri şi hibrizi mai productivi şi mai rezistenţi la stresul termohidric cu care ne confruntăm, iată, de ceva ani, să descopere noi tehnologii specifice fiecărei culturi este un răspuns, dacă vreţi, la îngrijorarea generală privind criza alimentară care se

10 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

O problemă a devenit de mare actualitate: rotirea anotimpurilor care nu mai rimează, nu mai este la fel cu cea pe care o ştim din copilăria noastră. Din păcate, lucrurile nu rămân fără urmări şi, aşa cum ştiţi, am avut un an agricol nu tocmai pe măsura aşteptărilor noastre, dar ceea ce este şi mai important, lumea întreagă nu a reuşit să numere în toamnă bobocii pe care fără îndoială îi aştepta. Criza alimentară începe să se facă simţită şi, dacă în urmă cu ani buni auzeam că va urma o perioadă în care foametea va face ravagii, nu credeam. Acum cea mai cumplită răzbunare a naturii împotriva omului, care i-a pricinuit atâtea necazuri, se manifestă deja. Despre toate acestea şi despre multe altele, despre ce se întâmplă în satul românesc şi în agricultura lumii, discutăm cu domnul Ion BANU, director editor general al revistei Lumea satului.

prefigurează a se manifesta întrun timp relativ scurt, din păcate. Şi nu întâmplător multe dintre ţările dezvoltate se îndreaptă spre cele încă neexploatate din punct de vedere economic. Un exemplu în acest sens este Etiopia, unde se investeşte surprinzător de mult, ceea ce mă determină să cred că această ţară va arăta cu totul altfel în următorii 510 ani. Iar asta pentru că numai acum Emiratele Arabe Unite investesc 10 miliarde de euro în agricultură. Şi se simte această infuzie de capital mai cu seamă în ceea ce priveşte exploatarea suprafeţelor agricole şi în infrastructură. Este, dacă vreţi, o consecinţă a îngrijorării lumii faţă de ceea ce ar putea însemna criza alimentară.

Comparaţii uluitoare – Nu e cumva o contradicţie între faptul că, pe de o parte, avem tot mai multă nevoie de mâncare şi, pe de altă parte, ne punem problema produselor ecologice, la care se obţin producţii foarte mici? – Produsele ecologice şi cele tradiţionale reprezintă o nişă pentru oamenii cu bani, care-şi permit şi vor să fie mai siguri că mănâncă sănătos. Nu cred însă că astfel se rezolvă problema alimentaţiei pe plan naţional şi global. Este şi foarte


Actualitatea agricolă adevărat, pe de altă parte, că ingineria genetică luptă pentru crearea unor soiuri şi hibrizi rezistenţi la boli şi dăunători prin metode specifice de laborator, prin biotehnologii. Există loc şi pentru o variantă şi pentru cealaltă. Pe mine însă mă îngrijorează faptul că, în vreme ce în alte părţi se cultivă fiecare centimetru de pământ, la noi sunt trei milioane de hectare neexploatate, iar alte trei, patru milioane sunt exploatate superficial, ineficient. Asta este şi consecinţa modului de a privi şi de a coordona acest sector de către guvernele care s-au perindat din ’90 încoace. Potenţialul nostru agricol este mare, dar, din păcate, nimeni nu a acordat suficientă atenţie pământului, agriculturii şi agricultorului. Făceam comparaţie la un moment dat cu agricultura din partea de sud a Italiei, unde pământul se cultivă pe aşa pante încât eşti tentat să te întrebi dacă pe acele terenuri culturile sunt înfiinţate şi întreţinute de alpinişti sau de agricultori. Ca să nu mai spun de Etiopia – iarăşi mă întorc pe acele tărâmuri, pentru că le am încă proaspete în minte – unde pământul se cultivă până în vârf de munte, la altitudinea de 2.5003.500 m. Acolo efectiv se scoate de pe teren piatra şi solul, vă închipuiţi ce sol, care rămâne se cultivă cu cereale, cu porumb ş.a. – Am remarcat din transmisiile dvs. că sunt unele lucruri pe care etiopienii le-au făcut gospodăreşte. Cui aparţine pământul aici? – Aparţine statului care îl dă în folosinţă celor care vor să-l lucreze şi sigur că vor pentru că este sursa principală de existenţă. La noi acest lucru nu se este luat în seamă, din păcate, deşi potenţialul solurilor din România comparativ cu ţările africane, şi nu numai, este uriaş, putând asigura necesarul pentru ţară şi oferi un surplus pentru export. Dar România, guvernul preferă să importe, în loc să exporte. Sectorul agricol este total neglijat.

IARBA VERDE DE ACASĂ Se începe mereu cu altul, considerat prioritar, deşi nimic nu trebuie să fie mai important decât agricultura. Şi asta pentru că, orice am face, trebuie să mâncăm de cel puţin trei ori pe zi.

Etiopia, ţara contrastelor – Când ne vorbeaţi în corespondenţele dvs. despre starea de fapt din Etiopia, aproape că nu ne venea să credem. – Spuneam unor prieteni că, dacă altcineva mi-ar fi povestit ceea ce am văzut cu ochii mei, aproape că nu aş fi crezut. Este o lume a contrastelor: de la săraci, care trăiesc efectiv în colibe cu animale la un loc, la construcţii fabuloase şi oameni bogaţi. De la munţi cu altitudini de până la 4.600 m, cultivaţi rudimentar, cu plug de lemn tras de boi, la câmpii largi, mănoase, cultivate cu mai toate speciile. Am vizitat 15 din cele 62 de triburi cu tradiţii şi obiceiuri specific tribale, care dăinuie de mii de ani. Este o mare diferenţă şi în ceea ce priveşte nivelul de trai, dar şi agricultura. Am văzut în zona de nord un mod arhaic de a lucra pământul, dar am văzut în zona de sud, unde terenul este mai fertil, unde s-a şi investit mai mult, utilaje performante care lucrează suprafeţe mari. Am văzut, de pildă, sute de hectare de sere înfiinţate de olandezi, care în momentul de faţă au suprafeţe mai mari în Etiopia decât în Olanda, în care se produc în special flori şi legume. Dar cât de multe lucruri nu se mai pot spune despre acele ţinuturi, multe încă neexplorate şi neexploatate, care ar putea fi o alternativă pentru diminuarea viitoarei crize alimentare! Gh. VERMAN

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Lumea Satului 11


DISTINCŢII ŞTIINŢIFICE

Actualitatea agricolă

Premiile ASAS – 2010 La mijlocul lunii decembrie 2010 a avut loc în Aula Magna a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” Adunarea generală a acestui for ştiinţific. Au fost prezentate o informare a prof. dr. Gheorghe Sin, preşedintele ASAS, privind activitatea Prezidiului ASAS în anul 2010 şi proiectul de Buget pe anul 2011. Pe marginea materialelor prezentate, s-au purtat discuţii deosebit de utile pentru activitatea noului an în direcţia revenirii la normalitate a cercetării agricole româneşti. La sfârşitul lucrărilor s-au înmânat premiile ASAS pentru lucrări ştiinţifice deosebite publicate în anul 2009, dintre care amintim:

Studii agrotehnice şi genetice „Solul şi fertilitatea. Relaţia cu sistemele agricole din Banat“, autori C. MARINCA, M. DUMITRU, I. BORZA, D. ŢĂRĂU, pentru care s-a acordat premiul Teodor SAIDEL. „Genetica şi ameliorarea cartofului (Solanum Tuberosum L.)“, autori Anca BACIU, Ioan SĂRAC, Luiza MIKE, lucrare distinsă cu premiul Constantin Sandu ALDEA. „Monografia speciei Ginkgo Biloba L. Vol. I. «Contemporan cu dinozaurii, liber în parcuri şi bulevarde», Vol. II. «Contemporanul dinozaurilor domesticit»“, autori Ioan MILIŢIU, Ion STAN, pentru care s-a acordat premiul Teodor BORDEIANU.

Horticultură „Producerea băuturilor alcoolice tradiţionale în ţara pălincii“, autori N. Pomohaci, I. Cioltean, A. Popa, D. Modoran, A. Bunea, Luminiţa Vişan, I. Chioran, distinsă cu premiul Teodor BORDEIANU.

Medicină veterinară şi alimentaţie „Mucegaiuri şi micotoxine. Efectele micotoxinelor la porc“, autori Liviu Al. MĂRGHITAŞ, Daniel S. DEZMIREAN, Cristina M. BOJAN, Ioan PAŞCA, Gabriel LENGHEL, premiul acordat: Gheorghe K. CONSTANTINESCU. „Stimularea secreţiei lactate la oi şi capre prin administrarea în hrană a lecitinei vegetale“, autori Carmen Ana PIVODĂ, Daniela JITARIU, Sarandan Horea Fera GRIGORIE, Camelia Zoia ZAMFIR, Ana ENCIU, Alexandrina TOMA, distinsă cu premiul Nicolae TEODOREANU.

Economie agrară „Marketingul producţiei agroalimentare“, autor coordonator: Marian CONSTANTIN. Autori: Aurel CHIRAN, Sabina FUNAR, Manea DRĂGHICI, Florin FRONE, Lucian PÂNZARU, Elena PEŢ, Elena GÎNDU, Iulian ALECU, Anişoara CHIHAIA, distinsă cu premiul Nicolae CORNĂŢEANU.

12 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Evocări „Oameni de seamă ai şti inţei agricole româneşti” şi Albumul „Mari agronomi români”(1800-2000), autor Viorel Iulian PEŞTEAN, Distincţia Me ritul Agricol „Gheorghe Ionescu-Şişe şti”. De asemenea, s-au acord at diplome unor membri ASAS cu prilejul împlinirii unor vârste mai „tinereşti” (70 , 75, 80, 85 ani). Teodor MARIAN


Actualitatea agricolă

AGROTEHNICĂ

Pârloaga se extinde ameninţător peste Prahova • Mii de ţărani şi-au abandonat terenurile de cultură

Când anormalul este judecat ca normal O statistică de dată recentă la Direcţia agricolă judeţeană, întocmită pe baza unor date comunicate de administraţiile locale, arată că numai în 2010 au rămas nelucrate circa 8.352 ha de teren arabil. În fruntea listei se află chiar municipiul Ploieşti, cu 1.151 ha, comunele Blejoi – 847 ha, Filipeştii de Târg – 804 ha, Târgşoru Vechi – 615 ha, Filipeştii de Pădure – 553 ha, Păuleşti – 406 ha, Dumbrăveşti – 399 ha, Ariceştii Rahtivani – 315 ha, Bărcăneşti şi altele. Raportată la suprafaţa de cultură a judeţului, de 146.000 ha, aceasta ar fi de doar 5-6 la sută. Adică, cam o nimica toată în accepţia celor de la DADR Prahova, care văd situaţia ca ceva... normal. Atât de normal că se întrevede ca aceasta să rămână neschimbată şi în 2011! Nici vorbă de sancţiuni aplicate proprietarilor terenurilor respective, terenuri pe care ei le-au abandonat nu de azi, de ieri, ci de mulţi, chiar de foarte mulţi ani!

Cine parcurge azi drumurile Prahovei, fie înspre Bucureşti, fie înspre Sinaia şi Braşov, nu poate să nu fie neplăcut surprins la vederea atâtor şi atâtor câmpuri nelucrate, rămase, de fapt, pârloagă de mai mulţi ani. Multe dintre acestea sunt pline acum cu bălării cât omul şi cu gunoaie de tot felul. Aceasta este singura „recoltă“ din 2010! Aproape aceeaşi imagine dezolantă poate fi aflată şi în alte zone, îndeosebi în vecinătatea drumurilor naţionale, spre Buzău, Târgovişte sau Vălenii de Munte, ba chiar şi în vecinătatea noii autostrăzi Bucureşti-Ploieşti.

Adrese fără adresanţi Singurul lucru palpabil pe care ni-l pune la dispoziţie DADR Prahova îl reprezintă adresele făcute către vreo 15 primării din judeţ, unde există cele mai mari suprafeţe de pământ rămase pârloagă. Asta ca să dovedească bunele intenţii şi pentru a determina cumva o nouă atitudine faţă de pământ şi a pune ordine în domeniu. Numai că acestor adrese nu le-a dat nimeni curs, ca să nu spunem că primarii nu dau semne că ar fi dispuşi să le ia în seamă. Neam convins de aceasta discutând cu o parte dintre cei în cauză: „Să vină direcţia agricolă să ne spună pe ce bază legală îi sancţionăm pe cei vinovaţi, sare ca ars primarul din comuna Blejoi, Adrian Dumitru. Asta cu atât mai mult cu cât este vorba de porţiuni mici, de unul-două sau trei pogoane, cel mai adesea aflate la capetele drumului, acolo unde mulţi mai aruncă gunoaiele.“ Cum arată aceste terenuri, aflate în imediata vecinătate a Municipiului Ploieşti, care se întind pe mari suprafeţe, se poate vedea cu uşurinţă şi din cele câteva imagini surprinse de noi la începutul lunii decembrie. Nici nu-ţi vine să crezi cum au ajuns unii să batjocorească câmpurile roditoare ale ţării! Cristea BOCIOACĂ (continuare în pag. 15)

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Lumea Satului 13


AGROTEHNICĂ

Şi viile încep să sufere de cancer Dr. ing. Liliana TOMOIAGĂ

Simptomatologie Simptomul tipic cancerului bacterian la viţa-de-vie este formarea unor gale sau tumori pe coarde, trunchi şi, cu totul excepţional, pe unele rădăcini mai groase, situate la mică adâncime în sol. Tumorile reprezintă o proliferare şi aglomerare de ţesuturi ca urmare a unui principiu cancerigen şi a unei substanţe stimulatoare de creştere. „Cancerul propriu- zis“ determină debilitarea, moartea braţelor mai bătrâne şi chiar uscarea butucilor. Simptomele specifice atacului sunt: tumori mai mari, bine conturate, sferice sau ovoidale ce se formează pe scaunul butucului în zona punctului de altoire şi calusare. Iniţial tumorile sunt mici, albicioase, apoi cresc până ajung de mărimea unui cartof (6-10 cm) sau chiar mai mari, se întăresc şi devin brune sau brunînchis cu o consistenţă spongioasă, dar dură cu aspect buretos.

Actualitatea agricolă

Cancerul bacterian, boală cunoscută încă din Antichitate, este larg răspândit pe întreg mapamondul. Patogenul atacă peste 640 de specii vegetale. La viţa-de-vie atacul este periculos, mai ales în regiunile afectate de îngheţuri severe în timpul iernii. Frecvent semnalată şi în pepinierele viticole, boala este carantinată. Din nefericire, el a reapărut în podgoriile noastre pe calea unor importuri necontrolate de butaşi.

„Ariceală“sunt tumori mai mici sau tumorete ce se formează pe braţele mai vechi de un an; această formă de atac se manifestă, de obicei, pe leziunile produse de ger şi se prezintă sub formă de proliferări continue pe lungimea butucului sau a tulpinii, care îmbracă organul atacat de jurîmprejur, ca un manşon, determinând uscarea sa rapidă. Majoritatea tumoretelor putrezesc la sfârşitul fiecărui an şi cad, urmând ca în sezonul următor să se formeze noi tumori. Tumori pe materialul săditor. Tumori mai mari, bine conturate, sferice sau ovoidale, ce se formează pe materialul săditor, în zona punctului de altoire şi calusare. Frecvent semnalată şi în pepinierele viticole, boala este carantinată.

14 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Factori favorizanţi Ê Regiunile afectate de îngheţuri severe în timpul iernii. Ê Optime pentru supravieţuirea bacteriei sunt solurile grele, cu Ph slab alcalin, având umiditatea de 25 până la 50% din capacitatea de reţinere a apei. Ê Soiurile de Vitis vinifera sunt deosebit de sensibile la cancerul bacterian

Biologie şi epidemiologie • Identificată în 1907 de către doi cercetători americani, bacteria Agrobacterium vitis este un parazit de sol, unde îşi păstrează viabilitatea până la 2 ani. • Patogenul prezintă trei biotipuri, care pot fi diferenţiate pe baza testelor de laborator; la viţa-devie predomină biotipul trei. • În general, bacteria pătrunde în plantă prin diferite leziuni provocate fie de gerurile din timpul iernii, fie prin lucrări mecanice sau manuale. • Boala se răspândeşte uşor prin altoaiele provenite de la viţele bolnave sau prin instalaţiile de forţare a viţelor, dacă acestea nu sunt dezinfectate, prin apa de ploaie, prin particulele de sol purtate de vânt, de animale şi de oameni. F


Actualitatea agricolă F

Prevenire şi combatere Cancerul bacterian infectează planta sistemic şi, odată instalat, nu mai poate fi controlat. Boala poate fi prevenită, în mare parte, prin aplicarea unor măsuri profilactice specifice: ÎN PEPINIERE SE RECOMANDĂ: • Cel mai important pas în prevenirea infecţiei cu Agrobacterium vitis este evitarea folosirii de material săditor viticol infectat. • Respectarea strictă a măsurilor de carantină fitosanitară, ştiut fiind că boala se răspândeşte masiv prin circulaţia materialului săditor afectat. • Folosirea de portaltoi rezistenţi la cancerul bacterian, cum ar fi 3309C, 101-14 MGT şi Riparia Gloire. • Dezinfecţia materialului folosit la altoire cu Chinosol W 0,15% prin îmbăiere, mocirlirea materialului viticol pentru plantat cu un amestec de mocirlă + Kasumin sau Sare potasică 0,5%, Rovral, Mikal, Saprol etc. în doze de 2-5 ori mai mari decât în combaterea fungilor patogeni la stropirile foliare. • Termoterapia, tratamentul materialului săditor viticol cu apă caldă la temperatura de 50°C timp de 30 minute. ÎN PLANTAŢIILE TINERE ŞI PE ROD SE RECOMANDĂ: • Înainte de plantare, se va evita amplasarea noilor plantaţii pe soluri umede în zone predispuse la îngheţ; • Limitarea sursei de infecţie prin identificarea, scoaterea, arderea butucilor bolnavi şi dezinfectarea locului cu formalină 3-5%, respectiv 6 l soluţie la groapă, ştiut fiind că bacteria poate supravieţui în sol pe rădăcini în descompunere, resturi de coarde, lemn, până la 2 ani; • Evitarea rănilor care se formează pe rădăcini prin executarea unei arături superficiale şi folosirea erbicidelor pentru combaterea buruienilor; • Evitarea rănilor şi agresiunilor mecanice; • Limitarea numărului şi suprafeţei plăgilor tăiate; • Dezinfecţia uneltelor folosite la tăiere, prin îmbăiere într-o soluţie de formalină 3-5% sau hipoclorit de sodiu 1%; • Aplicarea tratamentelor pe vegetaţie cu fungicide sistemice – Topas, Mikal, Verita etc. – reduce intensitatea atacului; • Aplicarea de K2O în loc de îngrăşăminte cu azot poate îmbunătăţi rezistenţa la frig a viţei-de-vie; • Controlul biologic cu Agrobactin 25 PTB, bioprodus pe bază de Agrobacterium vitis avirulent încorporat în turba sterilizată cu radiaţii gamma, s-a dovedit a fi o soluţie eficientă. O soluţie promiţătoare este aplicarea tratamentelor cu un bioprodus pe bază de Agrobacterium vitis tulpina E26.

AGROTEHNICĂ

Pârloaga se extinde... (urmare din pag. 13)

Geambaşia în variantă funciară Indiferenţă faţă de pământurile de cultură am observat şi la o altă comună din zona Ploieşti, la Bărcăneşti. Primarul Gheorghe Dima, de altfel cunoscut ca un bun gospodar, nu se sfieşte să ne spună că nu prea ştie ce să facă în cazul acelor săteni care lasă terenurile pârloagă, mai ales că mulţi dintre ei sunt bătrâni, neputincioşi şi lipsiţi de mijloace financiare. O situaţie aparte, ne mai spune el, o reprezintă o serie de bucureşteni, care au cumpărat terenuri din zona Mănăstirii Ghighiu, pe care însă le-au abandonat repede, astfel că acum nu ştiu dacă vor face ceva cu ele. Că de agricultură nu poate fi vorba... Într-o altă zonă a judeţului, în cea de sud, mai precis în vecinătatea autostrăzii Bucureşti-Ploieşti, se află o situaţie paradoxală. O parte dintre terenurile de aici, de mult timp înstrăinate unor firme sau persoane fizice din Bucureşti sau din Ploieşti – azi nimeni nu mai ştie ale cui sunt – au ieşit din evidenţa primăriilor locale, respectiv Gherghiţa – 60 ha şi Râfov – 22 ha, fiind lăsate de izbelişte. Aşa ca să fie mai… atractive pentru posibili investitori imobiliari!

Un primar de pe altă lume O situaţie aparte o reprezintă cea întâlnită la Filipeştii de Târg, acolo unde multe dintre fostele grădini de legume, dar şi alte terenuri apte pentru culturile cerealiere sunt azi pârloagă. Cu toate acestea, primarul Aurelian Manole ne spune că situaţia este posibil să existe, dar el nu ştie câte terenuri au fost abandonate de către oamenii satului! „Personal nu ştiu cât pământ nelucrat se află în comună.“ El mai spune că nici nu ştie dacă s-a primit ori nu acea adresă de la DADR Prahova. Ne îndrumă, totuşi, la Centrul agricol local. Aici, inginera Valentina Osman ne spune pe şleau că, din 2.050 ha teren arabil, pârloaga măsoară exact 804 hectare.

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Lumea Satului 15


AGROTEHNICĂ

Actualitatea agricolă

Cercetătorii de la Secuieni, model pentru... moldoveni Mărturisesc că nu mi-a fost greu să mă hotărăsc asupra acestui titlu, mai ales după ce am vizitat staţiunea la care fac referire – o instituţie de cercetare care a reuşit, mai ales în ultimii 2-3 ani, să performeze atât cât să se afle printre cele mai bune din ţară. Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Secuieni, judeţul Neamţ, a luat fiinţă la 1 ianuarie 1962, atunci când fosta staţiune ICAR s-a transferat de la Târgu Frumos în scopul orientării agriculturii din Podişul Central Moldovenesc spre performanţă. A avut la început un patrimoniu de 4.086 ha, din care astăzi mai deţine puţin peste 10% din suprafaţă. Axată iniţial pe cultura cânepii, în timp, staţiunea a fost nevoită să-şi diversifice activitatea, de bază rămânând elaborarea tehnologiilor de cultivare a plantelor de câmp, multiplicarea şi extinderea în zona de influenţă a staţiunii a celor mai bine adaptate specii şi soiuri. În ciuda diminuării patrimoniului şi a lipsei finanţării, astăzi staţiunea nu numai că supravieţuieşte, ci chiar reuşeşte să răzbată. Meritul acestei stări de fapt şi-l poate atribui, deşi poate e prea modestă să o facă, directoarea unităţii, doamna Elena Trotuş. Domnia sa a preluat conducerea acesteia în 2007, într-un moment de mare dificultate. Restanţele la bugetul de stat şi la plata salariilor angajaţilor erau cu mult în urmă şi atingeau sume uriaşe. Astăzi, doamna Trotuş se poate mândri că a reuşit nu doar să scoată unitatea din impas, ci chiar să îi proiecteze un parcurs relativ liniştit. Marea sa mulţumire stă în numeroasele programe finanţate cu fonduri europene, prin care a reuşit să doteze staţiunea cu aparatură de laborator, cu echipamentele şi utilajele necesare, dar şi în faptul că a reuşit să păstreze vechii salariaţi şi chiar să angajeze forţe proaspete. Recunoaşte însă că, pe lângă proiectele de cercetare derulate, o importantă sursă de venituri o constituie colaborarea cu marile firme producătoare de inputuri în agricultură.

Şansa unităţii, diversificarea activităţilor – Cred că vă este greu în această perioadă. Totuşi răzbiţi, şi încă bine, graţie, cred, şi oamenilor cu care lucraţi. Câţi mai sunt acum aici în slujba cercetării? – Astăzi, în cele şapte laboratoare îşi desfăşoară activitatea 40 de cercetători, tehnicieni şi laboranţi, dintr-un total de 142 de angajaţi. Ei lucrează în principal în ameliorarea cânepii monoice şi testarea ecologică în vederea stabilirii adaptabilităţii la condiţiile eco-pedo-climatice a culturilor de câmp.

16 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Protecţia sănătăţii plantelor împotriva organismelor dăunătoare, agrofitotehnica culturilor şi cultura plantelor medicinale şi aromatice sunt alte câteva domenii de activitate ale staţiunii. Tematica celui din urmă este foarte vastă şi diversificată, mergând de la introducerea în cultură a unor specii apreciate ca urmare a principiilor active pe care le conţin şi până la obţinerea şi multiplicarea seminţelor. Acestea sunt solicitate de cultivatorii de plante medicinale şi respectiv de industria farmaceutică, cosmetică şi alimentară. În cadrul sectorului de cercetare funcţionează şi o fermă mixtă, a doua unitate de cercetare din ţară după


Actualitatea agricolă cea de la Sighet, care menţine un nucleu genetic din rasa de bovine Brună de Maramureş. Până în anul 2000, staţiunea a avut de altfel ca tematică şi elaborarea de tehnologii de creştere şi ameliorare a acestei rase pe care o menţinem pentru că este foarte bine adaptată la condiţiile zonei noastre. – Care sunt astăzi realizările cu care staţiunea se poate mândri? – În prezent, unitatea este singura specializată pe ameliorarea cânepii monoice. În cadrul laboratorului de ameliorare au fost create cinci soiuri, respectiv Secuieni I, Zenit, Denis, Diana şi Irène. Prin derularea unui grant de cercetare în perioada 2006-2008 am reuşit să ameliorăm şi să trimitem către omologare două linii de cânepă monoică cu destinaţii mixte, atât pentru sămânţă, cât şi pentru fibră, care în momentul de faţă sunt în testare. Acestea se caracterizează prin capacitate mare de producţie, conţinut redus în THC, cu pretabilitate la recoltarea mecanizată. Pentru că, trebuie spus, recoltarea cânepii constituie totuşi o problemă mai ales din cauza tulpinii sale dezvoltate. Pe baza cercetărilor din domeniul testării ecologice am reuşit să introducem şi să extindem în zona de influenţă cele mai bine adaptate soiuri de cereale păioase, leguminoase pentru boabe, plante tehnice şi furajere. În anul 2010 am încheiat derularea a şase proiecte de cercetare axate pe cultura plantelor medicinale, precum şi pe elaborarea unor sisteme integrate de protecţie a culturii de rapiţă. – În afară de proiectele ştiinţifice pe care aţi reuşit să le accesaţi şi care vă asigură o bună parte din finanţare, de ce sprijin mai beneficiaţi? – În ceea ce priveşte finanţarea activităţii de cercetare aceasta rămâne, aşa cum ştiţi, o mare problemă, cu speranţe reduse de rezolvare. Staţiunile nu au beneficiat până acum nici măcar de un leu de pe urma Legii cercetării apărute încă din aprilie 2009. Deşi aceasta crea cadrul legislativ pentru menţinerea patrimoniului unităţilor de cercetare, numai staţiunea de la Secuieni a pierdut în acest interval 250 ha. Rămânem aşadar fără terenul necesar pentru a ne desfăşura activitatea de cercetare. Principala noastră sursă o reprezintă veniturile obţinute din multiplicarea şi valorificarea seminţelor, din contractele de prestări servicii realizate cu ajutorul staţiei de condiţionare şi prelucrare a seminţelor.

AGROTEHNICĂ Prelucrăm la acest moment seminţe pentru producători importanţi cum sunt KWS, Saaten Union, Monsanto. De asemenea, avem o serie de contracte bilaterale încheiate cu marile firme producătoare de inputuri. În câmpurile noastre de cercetare verificăm o serie de produse cu acţiune fungicidă şi erbicidă în vederea omologării lor pentru utilizarea în România, precum şi o serie de soiuri şi hibrizi. Toate aceste contracte derulate ne ajută să ne desfăşurăm activitatea. Astfel că, din cele 13 staţiuni de cercetare agricolă care mai există în Moldova, staţiunile Secuieni şi Dancu se prezintă cel mai bine, luând în calcul toţi parametrii analizaţi, şi anume numărul de proiecte derulate, publicaţiile şi cărţile editate, numărul de cercetători şi, bineînţeles, plăţile restante la bugetul de stat. La momentul de faţă, staţiunea de la Secuieni nu are nicio datorie, deşi în 2007, atunci când am preluat-o, unitatea avea de plătit la bugetul de stat 24 miliarde lei vechi, iar salariile şi plăţile către furnizori erau mult întârziate.

Cânepa rămâne în atenţia cercetătorilor – Renumele staţiunii este dat totuşi de creaţiile şi realizările din domeniul cânepii… Care sunt perspectivele acestei culturi? – Astăzi încă deţinem materialul genetic pentru ameliorarea cânepii monoice şi meritul realizărilor din acest domeniu îi aparţine domnului dr. Constantin Găucă, pe care îl urmează acum un tânăr cercetător. În culturi comparative experimentează o serie de linii care constituie baza materialului necesar în procesul de ameliorare. În ultimii ani, solicitările pentru sămânţa de cânepă au fost într-o creştere continuă. Utilizarea cânepii s-a diversificat, să-i spunem aşa, în ultimii ani, astfel că, în afară de fibră, acum se foloseşte şi uleiul extras din seminţe valorificat şi la noi prin industria produselor naturiste în special sub formă de suplimente nutritive. Spre aceasta din urmă se îndreaptă acum cultivatorii deşi, din cunoştinţele noastre, mai erau şi câţiva care trimiteau fibra balotată pentru prelucrare direct în Anglia, pentru că noi nu mai avem astfel de unităţi. Totuşi, dată fiind această perspectivă, anul acesta nu am reuşit să producem atâta sămânţă câtă ni s-a solicitat… Valentina ŞOIMU Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Lumea Satului 17


HORTICULTURĂ

Actualitatea agricolă

Serele din România, într-o altă gândire L-am cunoscut pe domnul Eustaţiu Laurenţiu într-una dintre „drumeţiile“ sale în Capitală, aici unde vine tot mai des în ultimul timp în aflarea unui răspuns al guvernanţilor la o propunere mai veche de-a sa. Este vorba despre un proiect dedicat modernizării şi construirii cu sprijinul statului a 2.500 ha de sere de tip nou, învelite cu folie dublă din plastic. Documentaţia întocmită de inginer, ce trasează liniile generale, perfect adaptate situaţiei din România, s-a plimbat în ultimele luni şi probabil încă se mai plimbă pe la diferiţi factori decidenţi. Deosebirea faţă de măsurile cuprinse în PNDR ce sprijină construcţia şi modernizarea spaţiilor protejate stă în faptul că proiectul inginerului este gândit a se realiza printr-un împrumut în obţinerea căruia să fie implicat şi statul. Nu este vorba aşadar de o subvenţie. Implementarea acestui proiect la nivel naţional pare fără sorţi de izbândă dacă luăm în seamă şi răspunsul autorităţilor, care invocă alocările financiare prevăzute prin Măsura 121 privind Modernizarea exploataţiilor agricole. De aici se înţelege că proiectul nu poate fi aprobat pentru că susţinerea sa ar însemna o dublă finanţare. Nimeni nu spune însă nimic de partea de cofinanţare pe care trebuie să şi-o asigure posibilii beneficiari ai acestor fonduri, cei cărora băncile, pentru mulţi singura opţiune rămasă, le cer dobânzi şi garanţii imposibile.

Obiective şi beneficiari Inginerul constructor Eustaţiu a realizat în satul bihorean Inand două sere moderne, tip tunel, în care lucrează împreună cu familia sa. Experienţa de aproape 11 ani de activitate în sectorul producerii legumelor în sere a constituit în fapt baza demarării acestui proiect. El se referă la promovarea investiţiilor în serele încălzite, realizate din structuri metalice uşoare, dotate cu instalaţii de irigare prin picurare, dar şi la achiziţionarea de maşini de ambalat şi de producere a conservelor. În opinia sa, realizarea acestora este posibilă numai cu ajutorul unui credit de la stat, acordat pe o perioadă de 8-10 ani, cu un prim an de graţie, în care să se plătească

18 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

doar dobânzile care, bineînţeles, trebuie să fie mai mici decât cele practicate în prezent de bănci. Aceasta este în mare ideea programului. Un aspect important menţionat este acela că minimum 50% din dotări trebuie să fie achiziţionate din România. „Ideal ar fi să ne construim noi serele sub licenţă străină, dar cu materiale şi manoperă româneşti”, susţine iniţiatorul proiectului. Beneficiari pot fi cei care deţin terenuri în mediul rural, organizaţi obligatoriu într-o formă asociativă, precum şi tinerii instituţionalizaţi cu vârsta de 18 ani care urmează un curs de pregătire în acest sens. De altfel, orice beneficiar trebuie să dovedească o pregătire profesională în raport cu proiectul. El trebuie să-şi asigure suprafaţa de teren necesară înfiinţării serei, care trebuie să fie amplasată în aşa fel încât să reducă la minim cheltuielile cu utilităţile. Tot el trebuie să asigure şi sursa de apă necesară atât instalaţiei de irigare, cât şi fabricii de conserve.

Visând la vremurile de altădată… Prin acest program este de dorit ca statul să acopere integral proiectul, garanţia oferită la schimb fiind reprezentată de investiţia în sine. Din calculele inginerului, un împrumut de 250 milioane de euro pe an alocat de stat, timp de cinci ani, ar însemna înfiinţarea a 2.500 hectare de sere, care ar putea asigura necesarul consumului intern. Mai mult, near oferi posibilitatea să exportăm din nou, aşa cum făceam odinioară cu ajutorul celor peste 1.700 ha de sere din care aproape s-a ales praful. Inginerul Eustaţiu susţine că sprijinul statului se poate materializa şi prin acordarea unor subvenţii pentru încălzirea serelor, astfel încât să se producă pentru a mai înlătura din concurenţă. El crede că acest proiect trebuie să fie aprobat pentru că este perfect adaptat sistemului românesc şi mai ales pentru că măsurile PNDR-ului sunt greu de accesat, în special din cauza dobânzilor practicate de bănci. Valentina ŞOIMU


INFOZOOVET

Actualitatea agricolă

AVICOLA MANGALIA renaşte pentru a doua oară Starea zootehniei pare să fi ajuns la un punct critic deprimant. În acest tablou sumbru, apariţia unor unităţi performante seamănă a miracol. Din ce în ce mai des, în ultimii ani investiţiile realizate, mai ales cu fonduri europene, au darul să reclădească unităţi falnice. Este şi cazul Avicolei Mangalia, care, începând cu anul 2007, a intrat într-o nouă eră. Atunci s-a început un proces amplu de modernizare şi retehnologizare, astfel încât astăzi fermele sale dau pe piaţă produse din carne care poartă amprenta siguranţei alimentare. Prezentarea stării sale economice şi tehnologice ne-a fost făcută de către managerul Liviu Moroianu şi de Cristian Paraschiv, directorul unităţii. Ei doi ne-au conturat strategia prin care Avicola Mangalia s-a înscris pe traiectoria progresului.

Puterea de a înfrunta criza economică − Pentru început, vă rugăm să faceţi o prezentare generală a Avicolei Mangalia. − Platforma Avicola Mangalia a fost înfiinţată în anul 1974, având o capacitate de cca 1.000.000 capete pe serie. Proiectul actualei sale structuri a luat fiinţă în anul 2007, pentru ca doi ani mai târziu unitatea să fie populată cu efectivele de păsări pentru producţia de carne. În prezent are în componenţă trei ferme, fiecare dintre ele dispunând de toate construcţiile şi utilităţile necesare pentru a putea funcţiona independent în condiţiile respectării tuturor normelor sanitar- veterinare şi de mediu. În funcţiune sunt 12 blocuri de pe platformă şi cinci hale din ferma nr. 1 în care cresc 662.000 capete/serie. În planul de modernizare pus în aplicare de actuala echipă managerială sunt prevăzute modernizări şi utilări de hale până la

20 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Investiţii de amploare − Să aducem în discuţie o problemă foarte importantă, şi anume cea a investiţiilor. Care este valoarea acestora şi ce au vizat? − Toate cele trei ferme au fost utilate modern, iar resursele materiale au fost proprii. Valoarea investiţiilor este de peste două milioane de euro pentru întreaga platformă, iar banii au fost orientaţi spre lucrări de reparaţie şi amenajare a halelor şi blocurilor, achiziţionarea de utilaje complete pentru echiparea acestora. Am avut în vedere şi instalarea unei reţele complete de încălzire cu gaz petrolier lichefiat. Pentru încălzirea halelor, am achiziţionat centrale termice pe bază de resturi vegetale, cu transfer termic aer-aer, ce reprezintă un sistem alternativ de încălzire, mult mai economic decât cel clasic. Halele au fost dotate cu sisteme automatizate de furajare, iar reglarea ventilaţiei şi a admisiilor se face automat cu ajutorul calculatorului de hală, care este dotat cu senzori.

capacitatea de 750.000 de capete. − Care este starea economică prezentă a Avicolei Mangalia? − Date fiind condiţiile socioeconomice actuale, platforma funcţionează la cca 60% din capacitate. În prezent, populăm un efectiv de 460.000 de capete. În absenţa oricărei subvenţii şi în condiţiile unei pieţe în continuă scădere, încercăm să ne menţinem pe linia de plutire printr-o populare redusă în limita cantităţilor de carne contractate. Adică atât cât să garanteze eficienţa.

Producţia, adaptată cererii − Ce rase de păsări sunt crescute aici şi ce performanţe productive au? −Am optat pentru hibridul ROOS 308,


Actualitatea agricolă

care este un pui de carne foarte răspândit în Europa. Este o rasă puţin pretenţioasă, cu o rată bună de creştere şi mai ales cu o conversie foarte bună a furajului. Ajunge de la 40 grame la 2,3 kg în cca 40 de zile. Materialul biologic îl achiziţionăm de la Avicola Focşani. Puii sunt de o calitate superioară, la ecloziune având o greutate de 40-42 grame.

INFOZOOVET

− La ce valoare se ridică producţiile? − În condiţiile unei funcţionări normale se realizează o producţie de 650-700 tone, respectiv 22,5 mil. lei lunar. Cererea scăzută de pe piaţă a făcut ca şi producţia să scadă la 450 tone, respectiv 1,7-1,75 mil. lei/lună.

Normele europene sunt obligatorii − Se pune mare preţ pe îndeplinirea normelor europene în ceea ce priveşte calitatea produselor de tip animalier. În ce măsură îndeplineşte unitatea aceste condiţii? − Respectăm toate normele europene privind folosirea de furaje ce nu conţin substanţe indezirabile sau proteine de origine animală. Practicăm metode de creştere bazate pe sisteme pentru prevenirea rănirii păsărilor atât în timpul perioadei de creştere, cât şi în acţiunile de încărcare şi transport. Avem, de asemenea, în vedere respectarea standardelor de calitate pentru apa potabilă şi încadrarea în parametrii de microclimat optim în adăpost. − Pe piaţa produselor avicole este o concurenţă acerbă, îndeosebi cu fermierii europeni. Cum faceţi faţă, mai rezistaţi pe piaţă? − În privinţa tehnologiilor de creştere şi a rezultatelor obţinute ne putem situa pe aceeaşi treaptă cu marile unităţi din Uniunea Europeană. Avicultorii români se confruntă însă cu o problemă deosebit de gravă în ceea ce priveşte implicarea statului în sprijinirea crescătorilor de păsări. În anul 2010 statul nu a mai sprijinit nicio unitate avicolă. Această abandonare a fost ca o sentinţă ce a consemnat declinul acestui sector. Peste acestea trebuie să facem faţă importurilor masive de produse avicole, mai ales în interesul unor grupuri privilegiate. Laura DOBRE ZMARANDA

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Lumea Satului 21


INFOZOOVET

Actualitatea agricolă

În procesul de creştere şi exploatare eficientă a taurinelor, mişcarea zilnică este necesară tuturor categoriilor de vârstă, dar cu precădere celor de reproducţie. Prin mişcare se activează circulaţia sângelui, creşte tonusul muscular şi nervos şi, indirect, este stimulată funcţia sistemului endocrin.

Animalele au nevoie de mişcare şi pe timp de iarnă Mişcarea zilnică În ceea ce priveşte reproducţia, depistarea vacilor şi junincilor în călduri este greu de realizat, dacă nu chiar imposibil în condiţiile unei stabulaţii prelungite. Asta pentru că aşa numitele semne secundare ale căldurilor se bazează pe elemente nespecifice (neliniştea animalelor, scăderea producţiei de lapte) ce pot fi consecinţa unor cauze foarte diverse. Din aceste motive, este recomandabil ca animalele de reproducţiei să facă zilnic mişcare, indiferent de anotimp. Numai aşa se pot pune în valoare manifestările caracteristice căldurilor, care permit însămânţarea sau monte în momentul optim. Mişcarea insuficientă sau lipsa acesteia favorizează căldurile liniştite şi, în general, apariţia unor tulburări care au urmări grave asupra procesului de reproducţie. Cercetările efectuate arată că indicele de fecunditate a crescut cu 5,5% la vacile care au făcut mişcare o singură dată pe zi şi cu 6,4% la cele care au beneficiat de aceasta atât dimineaţa, cât şi dupăamiaza.

Acelaşi regim de plimbarea şi iarna

În anotimpul geros, mişcarea trebuie făcută zilnic, la aceeaşi oră şi pe aceeaşi durată de timp, lăsând animalele să meargă în voie, fără a le grăbi sau a le forţa ritmul. Este recomandat ca vacile gestante să parcurgă zilnic un traseu de aproximativ un kilometru în mişcare liberă. Nu trebuie să fie bruscate, pentru a evita posibilele accidente prin alunecare sau avorturile. Mişcarea în aer liber contribuie la realizarea echilibrului fiziologic, mărirea rezistenţei organismului şi dezvoltarea armonioasă a musculaturii şi osaturii corporale. Din punct de vedere economic, deşi iniţial produce o uşoară scădere a În zilele de iarnă mai producţiei de lapte, respectarea regimului de mişcare în fermele de profil sau blânde, viţeii de o lună vor gospodăriile individuale are ulterior atât avantaje economice, cât şi fi scoşi în padoc. Timpul va zootehnice. Astfel, regimul de mişcare intensifică metabolismul, măreşte creşte treptat, de la 10 apetitul şi consumul de furaje, fapt ce favorizează obţinerea unor cantităţi minute la două ore, atunci sporite de lapte. când viţeii au împlinit La vacile aflate în repaus mamar, mişcarea în aer liber reduce congestia vârsta de trei luni. Regimul ugerului înainte de fătare şi măreşte forţa uterului de a expulza fătul şi de mişcare al taurilor de placenta. reproducţie trebuie să fie de Absenţa mişcării favorizează tulburările de dinamică uterină în timpul două trei ore. fătării, constituind una dintre cauzele retenţiilor placentare. Ing. Bogdan MACOVSKI

Beneficii economice şi zootehnice

22 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011


INFOZOOVET

Actualitatea agricolă

Matca mai are o unitate de fală:

Ferma europeană de vaci! a fi ca, animalele par . at M in d a rm fe La ologie n manual de zo decupate dintr-u

AGRIMAT este una dintre societăţile de vârf ale agriculturii româneşti. O întreagă colecţie de medalii de aur, diplome şi cupe obţinute la IndAgra sau la concursurile crescătorilor de animale demonstrează ferm că ferma gălăţeană se află pe „covorul roşu“ al performanţei! Nu fără efort!! Loturi semincere, microcipuri, informatizare, calculator de proces, muzică polifonică în grajduri, rase ameliorate genetic…

Drumul spre performanţă Exploataţia zootehnică de la Matca pare a fi decupată din… viitor! Managerul general, ing. Gavrilă Tuchiluş, un specialist respectat în comunitatea crescătorilor de animale din România, afirmă;„Nu poţi face performanţă cu două, trei vaci. Ai nevoie de loturi mari de animale, unde să aplici tehnologia şi apoi să urmăreşti îmbunătăţirea geneticii animalelor. Desigur, asta înseamnă investiţii serioase. Şi apoi, vaca nu se creşte precum grâul: semeni toamna şi recoltezi vara. O vacă se creşte în câţiva ani, iar pentru a schimba genetica durează două şi chiar trei generaţii!” Ferma deţine un efectiv de 780 capete, din care matcă – vaci şi junici – 400 capete. Diferenţa reprezintă tineretul taurin de diferite categorii de vârstă. Anul trecut, producţia de lapte pe vacă mulsă a fost de 9.300 litri! Dar sunt şi juninci care au încheiat prima şi a doua lactaţie, cu o producţie de până la 11.500 litri. Progresul genetic a făcut diferenţa – un plus de 400 litri pe vacă mulsă.

Genetică de o jumătate de milion de euro „În 1994 am implementat un program de selecţie foarte sever. Zece ani mai târziu, am demarat un program investiţional de mare anvergură atunci când am „umblat şi la genetică.“ Astfel, am achiziţionat de la un partener american material seminal de la cei mai buni tauri din lume. După trei ani, am făcut primul transfer de

24 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

embrioni. Odată ce ai cumpărat un embrion din SUA – şi nu ieftin, chiar şi cu 1.200 dolari – este ca şi cum ai veni cu un „Mercedes“ de ultimă generaţie şi îl rulezi în România! Aşa am adus noi embrioni americani şi deja avem primii produşi obţinuţi, spune cu mândrie inginerul Tuchiluş. AGRIMAT a investit cu un scop bine definit – să vândă, alături de lapte şi carne, şi material biologic de mare valoare zootehnică: femele şi chiar embrioni. În ultimii ani s-au

investit numai în genetică peste 500 mii de euro. Dar, au fost achiziţionate şi tractoare, maşini, utilaje şi instalaţii de ultimă generaţie. S-a realizat în regie proprie o microfabrică de nutreţuri combinate. Reţetele de furajare se pregătesc pe computer, fiind calculate pentru o producţie zilnică de 40 litri lapte. Furajarea se face cu două remorci tehnologice moderne, diferenţiat, pe loturi, în funcţie de producţie şi de condiţiile specifice ale fiecărui animal. F


INFOZOOVET

Actualitatea agricolă F

Efortul investiţional nu se opreşte aici. În a doua etapă se urmăreşte realizarea unui grajd de tip american, astfel încât la capătul adăpostului să fie şi sala de muls.

„Miss Producţie“, „Don Juan“ şi „Odă bucuriei!“ La AGRIMAT, grija pentru creşterea animalelor a atins coardele sensibile ale artei. Din difuzoarele aflate în fermă răsună muzica lui Beethoven „Odă bucuriei“! ori valsurile lui Johan Strauss… Acordurile muzicale au asupra văcuţelor un rol antistress. Acoperă alte zgomote din fundal şi creează un ambient relaxant şi liniştitor… În acest cadru am făcut cunoştinţă cu starurile de la AGRIMAT: „Miss Producţie“ – „Pamella“ – o văcuţă Holstein recordmenă, cu o medie de 70 litri/zi. Alături de ea, „Don Juan-ul“ târgurilor, expoziţiilor şi concursurilor crescătorilor de animale, „Billy Boy“, un taur pur sânge american din rasa Angus, „verişor primar“ cu starurile din spectacolele de rodeo de peste ocean.

Ofertă – masculi de rasă pentru metişi de carne AGRIMAT s-a orientat şi spre producţia de carne în viu. Deja a fost constituit un nucleu de carne de aproape 100 taurine valoroase. Crescătorii de animale pot procura de aici masculi de rasă pentru obţinerea metişilor de carne. Un alt obiectiv vizat este scurtarea la jumătate a vârstei animalelor aflate în producţie. Cantitatea de lapte obţinută în 6 ani se poate realiza şi în 3 ani prin material genetic de calitate şi prin asigurarea condiţiilor optime de furajare şi cazare. Marian MUŞAT

Documentar zootehnic La finele lunii aprilie 2010, în România se creşteau aproape 1,4 milioane de vaci şi juninci, localizate în proporţie de 60% în gospodăriile populaţiei. În ferme zootehnice, în adevăratul sens al cuvântului, se creştea mai puţin de 10% din efectivul total. Structura dimensională a fermelor de vaci şi juninci

Sursa: MADR

Cotele naţionale ale principalilor producători de lapte din UE Anormalitate • În anul 2010, la nivel naţional existau 234 unităţi de procesare a laptelui a căror capacitate de producţie este de 2,4 milioane tone anual. • Potrivit unor studii de ultimă oră, unităţile de procesare a laptelui funcţionează cu doar 46% din capacitatea totală de producţie proiectată. • Un număr mare dintre unităţile autorizate să prelucreze pentru schimburile intracomunitare, funcţionează doar cu 20-30% din capacitate. • O analiză sectorială pune în evidenţă erori grave în repartizarea noilor investiţii în teritoriu. Există judeţe în care funcţionează la ora actuală peste 15 fabrici de lapte, iar în altele una sau două unităţi şi acelea inactive. • Numărul centrelor de colectare a laptelui la nivel naţional este de 2.200, din care doar 65% sunt autorizate. Multe dintre centrele de colectare lucrează doar la jumătate din capacitate, datorită scăderii dramatice a efectivelor de vaci. Laura DOBRE ZMARANDA Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Lumea Satului 25


INFOZOOVET

Actualitatea agricolă

La porc s-au diagnosticat multe parazitoze provocate de helminţii care se localizează în stadiul de adult în tubul digestiv (stomac, intestin subţire, intestin gros). Cei mai mulţi dintre acei viermi au dimensiuni mici, iar importanţa lor este mult neglijată.

Localizarea

HELMINŢII CA R E PA R A Z I T E A Z Ă LA PORCI

La porc sunt întâlniţi cu frecvenţă mai mare următorii helminţi (viermi rotunzi): Æ Strongyloides cu diferite specii se localizează în duoden şi jejun, are dimensiuni mici, de 3-8 mm lungime, şi pătrunde adânc în mucoasa intestinului. Æ Oesophagostomum dentatum, cu dimensiuni mici de 10-14 mm, se localizează în intestinul gros, iar larvele pătrund adânc în peretele intestinal, formând nişte noduli albicioşi, caracteristici. Æ Trichocephalus suis este un vierme foarte subţire, de 4-5 cm lungime, care se fixează în mucoasa cecumului şi colonului. Æ Nematozi din familia Spirocercidae, cu dimensiuni de 10-15 mm, se localizează în stomac, provocând noduli în peretele acestuia. Æ Ascaris suum (limbricul) este un vierme de dimensiuni mari, femela ajungând până la 30 cm lungime, fiind frecvent întâlnit la porci. Æ Trichinella spiralis se dezvoltă ca adult în intestinul subţire, iar ca larve în musculatura striată la acelaşi individ.

Organismele parazitate Aceşti paraziţi acţionează asupra organismului-gazdă pe cale mecanică, provocând obstruarea lumenului intestinal, traumatizarea ţesuturilor prin care migrează, generând hemoragii în intestin, stomac, ficat, pulmon, antrenând în acelaşi timp germeni microbieni. Astfel, la tineretul porcin enteritele şi bronhopneumoniile au frecvent şi cauze parazitare. Aceşti paraziţi eliberează toxine care acţionează nociv asupra întregului organism. De asemenea, paraziţii interni, hrănindu-se cu substanţele nutritive din organismele parazitate, perturbă metabolismul glucidelor, protidelor, sărurilor minerale şi vitaminelor. De asemenea, trebuie să ştim că unii paraziţi de la porc se transmit la om, cea mai gravă helmintozoonoză fiind trichineloza, cu simptomatologie gravă la om. Evoluţia clinică a acestor parazitoze ale porcului este în general ştearsă, subclinică. Diagnosticul

26 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

acestor parazitoze se pune numai prin metode de laborator, iar pentru unele parazitoze diagnosticul este pus numai după sacrificarea animalului.

Profilaxie Prevenirea infestării se face prin: Æ deparazitarea adăposturilor cu ROMPARASECT5%, ROMPARASECT FORTE, SCABIZOL, Æ deratizări permanente cu RATITOX şi BRODITOP. Æ deparazitarea porcilor cu ROMOXIBENDAZOL, ROMIVERMECTIN. Deparazitarea trebuie făcută tuturor animalelor din gospodărie, mai ales câinilor, care reprezintă gazde pentru mulţi paraziţi ce pot fi transmişi la celelalte specii de animale şi accidental la om. În hrana câinilor nu trebuie să se dea carne sau organe crude. Prevenirea infestării omului se face prin controlul sanitar-veterinar al cărnii. Dr. Viorica CHIURCIU Doctor în medicină veterinară SC Romvac Company SA


INFOZOOVET

Actualitatea agricolă

În cazul fermelor avicole, un aspect deosebit pentru asigurarea confortului şi sănătăţii păsărilor este furajarea şi adăparea. Este important ca accesul la furaje să se facă uşor, iar hrana să fie administrată în cantitate suficientă. Este obligatoriu ca administrarea dietelor să se facă cu regularitate, respectându-se anumite intervale de timp.

Hrănirea în fermele de păsări Furajarea În cadrul sistemului de creştere, se impun următoarele reguli: Ê furajarea în sistemul de creştere liber necesită un front de furajare liniar de 10 cm/pasăre şi front de furajare circular de 4 cm/pasăre; Ê cuştile neîmbunătăţite trebuie să fie dotate cu un jgheab de furajare de cel puţin 10 cm x nr. de păsări din cuşcă; Ê cuştile îmbunătăţite să aibă un jgheab de furajare de cel puţin 12 cm x nr. de păsări din cuşcă.

Cerinţe privind adăparea Sistemul de creştere liber trebuie să beneficieze de un front de adăpare liniar de 2,5 cm/pasăre şi unul de adăpare circular de 1cm/pasăre. Este, de asemenea, necesar să existe cel puţin o cupă sau pipă pentru 10 găini. Punctele de adăpare vor fi verticale şi trebuie să existe cel puţin două 2 cupe sau 2 pipe la dispoziţia fiecărei păsări. În cazul cuştilor neîmbunătăţite este necesar un jgheab de adăpare de cel puţin 10 cm x nr. de păsări din cuşcă. Punctele de adăpare trebuie să fie verticale şi e necesar să existe cel puţin două cupe sau două pipe în fiecare cuşcă. Pentru cuştile îmbunătăţite avem nevoie de un jgheab de adăpare de cel puţin 12 cm x nr. de păsări din cuşcă, unde punctele de adăpare să fie verticale şi cel puţin două cupe sau pipe să fie accesibile fiecărei păsări.

Reguli de păstrare a nutreţurilor Buncărele pentru depozitarea furajelor vor fi amplasate cu respectarea normelor de biosecuritate. În unele state membre, crescătorii folosesc în hrana găinilor ouătoare crescute în sistem alternativ la sol, scoici mărunţite livrate în saci de hârtie ambalaţi în vid. Acestea se administrează fie în furajul combinat, fie direct pe pardoseală şi au următoarele calităţi: Ê asigură necesarul de calciu pentru dezvoltarea scheletului găinilor ouătoare şi menţin concentraţia optimă de calciu de la nivelul oaselor, în special la nivelul aripilor şi sternului; Ê coaja ouălor devine mai rezistentă, scăzând astfel procentul de ouă cu coaja fisurată; Ê scoicile mărunţite mai au proprietatea de a asigura o digestie bună a furajului la nivelul stomacului muscular. Dr. Aurora ALEXANDRU

28 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011


www.agro-business.ro

agroBUSINESS l de presă u p u r g e d tă Revistă edita

i Lumea Satulu

România

Anul II, nr. 1 (25) 1-15 ianuarie 2011

Evoluţii pe piaţa mondială agroalimentară

• Bugetul agricol • Fonduri europene

• Noutăţi tehnice • Bilanţ

• Microfinanţări • Alimentaţie


DOCUMENT OFICIAL

Lumea Satului

BUGETUL AGRICULTURII în date şi cifre – 2011 Sursele de finanţare Proiectul bugetului Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2011 este în sumă totală de 11.676.518 mii lei, reprezentând 2,12% din PIB şi cuprinde următoarele surse de finanţare: - mii lei -

Destinaţia cheltuielilor Finanţarea programelor şi acţiunilor cuprinse în proiectul de buget pe anul 2010 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este structurată pe următoarele capitole de cheltuieli:

30 agro BUSINESS

Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011


DOCUMENT OFICIAL

Lumea Satului

Forme de sprijin în agricultură finanţate exclusiv din bugetul naţional – Ajutoare de stat – Având în vedere că, la sfârşitul anului 2009, s-a încheiat perioada de tranziţie, iar ajutoarele de stat existente la momentul aderării nu mai pot fi acordate (conform anexei V, punctul 3, lit. b din Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană), MADR a pregătit o serie de scheme multianuale noi de ajutor de stat, compatibile cu legislaţia comunitară, ce se acordă începând cu anul 2010 şi până în 2013, după notificarea şi/ sau aprobarea Comisiei Europene. • Subvenţionarea accizei la motorina utilizată în agricultură – 430.000 mii lei În baza HG nr. 408/2010, producătorii agricoli din sectoarele vegetal şi zootehnic beneficiază de o reducere de acciză la motorina utilizată de 1,16 lei/litru. • Subvenţia pentru bunăstarea păsărilor – 368.200 mii lei • Subvenţia pentru bunăstarea porcilor – 365.126 mii lei • Sprijin pentru asigurarea producţiei agricole – 42.548 mii lei • Subvenţionarea dobânzilor la credite – 34.856 mii lei • Plăţi naţionale complementare directe pentru sectorul animal – 837.454 mii lei Ovine şi caprine – în limita sumei de 268.440 mii lei cu un sprijin financiar de 40 lei/cap pentru un efectiv maxim de 6,711 mil. capete de animale. Bovine – în limita sumei de 569.014 mii lei, cu un sprijin financiar de circa 410 lei/cap pentru un efectiv maxim de 1.387.837 capete de animale.

Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011

agroBUSINESS 31


Lumea Satului

• Piaţa funciară. • Cadastrul agricol. • Legea arendării. • Irigaţiile. • Evaziunea fiscală.

le a s re te in e d le ii n e m o d Cinci sunt

Băncii Mondiale

ă c s a e n â m o r a r u în agricult

Banca Mondială va continua să acorde consultanţă MADR în domeniile sensibile ale agriculturii româneşti. Printre domeniile prioritare, ministrul Valeriu Tabără a menţionat actualizarea Cadastrului agricol şi reglementarea pieţei funciare prin reintroducerea dreptului de preemţiune, precum şi modificarea Legii arendării. Totodată, extinderea şi îmbunătăţirea sistemului de irigaţii şi găsirea unor soluţii viabile pentru reducerea evaziunii fiscale în domeniul agricol sunt alte obiective ale mandatului actualului ministru. Referindu-se la programul aflat în derulare, prin care reprezentanţii Băncii Mondiale realizează o analiză funcţională a sectorului agricol, Valeriu Tabără a subliniat că există două elemente esenţiale pe care experţii Băncii Mondiale ar trebui să le trateze cu prioritate în raportul final. Primul vizează infrastructura, managementul şi resursele umane din cadrul MADR, iar al doilea este reprezentat de realizarea unei prioritizări a măsurilor de sprijin pentru fermieri în perioada 2015-2020.

32 agro BUSINESS

Domeniile de colaborare Reprezentanţii Băncii au reiterat intenţia de continuare a colaborării cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi au anunţat ca prioritare trei domenii de colaborare: • elaborarea, împreună cu experţii MADR, a strategiei sectorului agricol pe termen mediu, până în 2020, ca urmare a raportului final al analizei funcţionale; • analizarea posibilelor împrumuturi pe care le BM le poate aloca sectorului agricol din România; • elaborarea noii strategii a Băncii pentru colaborarea viitoare, prin care se vor stabili obiectivele şi proiectele/programele care vor fi derulate în cadrul parteneriatului România – Banca Mondială. La încheierea întâlnirii cu delegaţia Băncii Mondiale, ministrul Tabără a apreciat colaborarea de până acum cu instituţia financiară, menţionând că aceasta poate sprijini în mod real MADR – dată fiind experienţa acumulată – în elaborarea unor proceduri moderne de evaluare şi de asigurare a fondurilor de co-finanţare necesare pentru proiectele de accesare a fondurilor europene.

Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011


BILANŢ

Lumea Satului

Cât am recoltat, cât am însămânţat în toamnă Suprafeţele recoltate şi producţia obţinută Trăgând linie, putem spune că recolta din toamnă a fost până la urmă bună. Acesta având în vedere şi seceta din perioada iulieseptembrie. Dacă luăm în considerare datele operative ale Ministerului Agriculturii, atunci la principalele produse – porumb, floarea-soarelui, cartofi – există stocuri suficiente pentru a asigura necesarul de

Însămânţări culturi de toamnă

Precizări APDRP În urma numeroaselor solicitări ale potenţialilor beneficiari, reprezentanţii APDRP fac precizarea că protocoalele de colaborare încheiate cu instituţiile financiar bancare certifică angajamentul băncii în sensul acordării solicitanţilor a finanţării necesare proiectelor depuse şi selectate în cadrul PNDR. Cele încheiate de către MADR şi APDRP cu CEC Bank, Bancpost, Banca Comercială Română, Alpha Bank România SA şi BRD – Groupe Société Générale SA prevăd un model standard de scrisoare de confort, care se întocmeşte şi se eliberează de bancă persoanelor care urmează să depună cererile de finanţare pentru solicitarea fondurilor europene nerambursabile.

34 agro BUSINESS

Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011

hrană şi furaje până la noua recoltă. Ca şi în alţi ani, există deficite mari de zahăr, soia sau orez care sunt însă acoperite prin acele importuri care au îmbogăţit grupurile de afaceri ce acţionează pe filiera agroalimentară. Unele semne de îngrijorare există în legătură cu noua recoltă. Ce-i drept, a fost o toamnă dificilă pentru însămânţare, dar condiţiile naturale vitrege nu pot ţine loc de pâine, care ar putea fi mai mică în anul ce vine. (L.D.) Pentru ca o scrisoare de confort să fie acceptată la depunerea proiectului de investiţii, aceasta trebuie să fie angajantă din partea instituţiei financiar – bancare care o eliberează, iar cofinanţarea trebuie să asigure minimum contravaloarea cheltuielilor eligibile care vor fi suportate de beneficiar (solicitant), respectiv de partea de cofinanţare privată. Pentru a veni în sprijinul potenţialilor beneficiari ai PNDR, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a publicat pe pagina oficială de internet – www.apdrp.ro un model cadru pentru scrisorile de confort, aplicabil băncilor cu care MADR a încheiat protocoale de colaborare.


INSTITUŢII EUROPENE

Susţinerea financiară APIA în 2010 Susţinerea financiară a agriculturii prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură a fost orientată în 2010 în primul rând spre acordarea plăţilor la hectar, care însumează peste 700 milioane de euro. Urmează, în ordine, ajutorul de stat pentru motorină, plăţile complementare în zootehnie, precum şi sprijinul acordat zonei montane şi pentru împădurirea terenurilor slab productive.

Priorităţi în 2011 În perioada 1 ianuarie – 31 martie 2011, APIA are în program lansarea mai multor măsuri pentru sprijinirea agricultorilor şi continuarea celor începute în anul trecut. Valoarea totală se ridică la peste 1,38 miliarde de euro, la care se adaugă 611 milioane de lei. Cea mai mare sumă, de 700.424.000 de euro (80,36 euro/ha), este folosită pentru Plăţile directe pe hectar (SAPS), care au început în avans în 2010 şi vor continua în 2011. În cadrul Măsurilor de piaţă, pentru Intervenţie au fost alocate 145.054.210 * Cererile de plată depuse în anul „n” pot fi plătite în anul „n”, „n+1”, „n+2”. euro, iar pentru Comerţ 2.252.538 de euro. Menţionăm că sunt două măsuri referitoare la Zahăr alb încorporat în produse procesate şi Restituiri zahăr vanilat. Alte plăţi se vor face pentru Scheme de ajutor finanţate din bugetul comunitar şi de stat, a căror valoare este de 25.545.205 euro şi încă 611.067.520 de lei. Nu s-a stabilit încă plafonul financiar pentru Schema de Plăţi Naţionale Directe Complementare în Sectorul Zootehnic, specia bovine. Ultimul capitol, Măsuri de dezvoltare rurală, are prevăzute 510.292.471,53 de euro.

36 agroBUSINESS

Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011


Lumea Satului

INSTITUŢII EUROPENE

Reconsiderarea zonei montane Cu sau fără vrerea lor, autorităţile noastre s-au văzut obligate să adopte o nouă atitudine pentru sprijinirea zonei montane, cu deosebire a zonelor defavorizate. În această categorie intră şi sprijinul orientat spre măsurile de agromediu, a căror susţinere financiară este deosebit de ademenitoare.

Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011

agroBUSINESS 37


POLITICI COMUNITARE Evoluţia PAC s-a datorat nu numai modificărilor din agricultură, ci a venit şi ca răspuns la cerinţele societăţii în general. Printre acestea se numără preocuparea crescândă privind igiena, siguranţa alimentelor şi bunăstarea animalelor. În aceste domenii, PAC şi alte politici ale UE, precum protecţia consumatorului, au fost consolidate în mod considerabil începând încă din 1990.

Siguranţa alimentelor

Deviaţii periculoase Consumatorii europeni doresc alimente sigure şi sănătoase. UE doreşte să se asigure că toţi cetăţenii săi consumă alimente cu standarde ridicate de calitate. Politica privind siguranţa alimentelor a suferit o amplă reformă, ca răspuns la o serie de crize, precum cea legată de ESB (encefalopatie spongiformă bovină) şi de furajele contaminate cu dioxină. Obiectivul acestei reforme era de a garanta că legislaţia UE privind siguranţa alimentelor este cât mai completă posibil.

Strategia alimentară Siguranţa alimentelor începe de la fermă. Normele UE se aplică „de la fermă la furculiţă“. Strategia UE privind siguranţa alimentelor are la bază patru elemente importante: • norme privind siguranţa alimentelor şi a furajelor pentru animale; • consultanţa ştiinţifică independentă şi accesibilă publicului; • măsuri de aplicare a normelor şi de control al proceselor; • recunoaşterea dreptului consumatorului de a alege pe baza unor informaţii complete privind originea şi conţinutul alimentului.

38 agro BUSINESS

Lumea Satului

Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011

Sănătatea şi bunăstarea animalelor Dacă dorim ca alimentele să fie sănătoase trebuie ca animalele de la care provin să fie sănătoase. Menţinerea sănătăţii animalelor printr-o bună practică veterinară şi împiedicarea apariţiei unor epidemii de boli contagioase, precum febra aftoasă, pesta porcină sau gripa aviară, reprezintă o prioritate pentru Uniunea Europeană. Dar dacă izbucneşte totuşi o epidemie, aceasta este atent monitorizată şi se iau măsuri pentru a împiedica răspândirea sa. Toate animalele şi produsele de origine animală trebuie să îndeplinească cerinţe sanitare stricte înainte de a putea fi importate sau comercializate în UE. Cercetările arată că animalele de fermă sunt mai sănătoase şi produc alimente de o calitate mai bună dacă sunt bine tratate.

Contribuţia PAC Asigurarea siguranţei alimentelor şi a unor standarde ridicate de sănătate şi bunăstare a animalelor nu este doar o chestiune de legislaţie. PAC le oferă agricultorilor stimulente pentru a-şi îmbunătăţi eficienţa în aceste domenii. Respectarea standardelor în domeniu prin aplicarea principiilor de ecocondiţionalitate vine în avantajul societăţii ca întreg, însă poate atrage cheltuieli considerabile pentru agricultori, astfel încât acestora li se oferă un sprijin financiar care să îi ajute să aducă îmbunătăţirile necesare. Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU


ALIMENTAŢIE

Lumea Satului În ultimul deceniu, populaţia mondială a fost obişnuită cu stabilitatea producţiei agricole. Problemele legate de nivelul acesteia din anumite regiuni ale lumii au fost reechilibrate de creşterea producţiei în alte regiuni. Întro anumită parte a lumii este uşor să susţii că rezervele alimentare sunt inutile atât timp cât tu eşti gata să exporţi ca urmare a stocurilor excedentare.

Rezervele alimentare, utile sau inutile?

O relaţie greu de definit În acest an seceta din estul Europei şi vremea ploioasă din SUA au determinat actorii implicaţi pe pieţele produselor agricole să anticipeze o reducere a stocurilor şi o creştere a preţurilor. Există de mai bine de trei ani un scenariu similar, cu mari extreme, care a condus la creşterea fulminantă a preţurilor produselor agricole, antrenând embargouri la export, revolte şi creşterea în lume a numărului de persoane care suferă din cauza foamei. Variaţia producţiilor, observată după anul 2006, este rezultatul forţelor naturale sau al schimbărilor climatice? Este probabil foarte mult să atribuim aceste evenimente precise unei cauze sau alteia. Ceea ce trebuie să ştim este faptul că există în trecutul nostru decenii (cum a fost cel cuprins între 1996 şi 2006, care a cunoscut puţine probleme legate de nivelul producţiilor agricole) şi perioade cum a fost aceea cuprinsă între 1930-1940, când producţia nu era stabilă. Schimbările climatice, spunem noi, duc la creşterea potenţialului variabilităţii şi antrenează modificări în zonele de producţie agricolă de pe glob.

Rezervele publice Oricare ar fi problemele producţiilor agricole neregulate, politica corectă de protejare a producătorilor şi consumatorilor rămâne aceeaşi: rezervele (stocurile). Seceta din Rusia şi vremea umedă din SUA au dus la creşterea preţurilor produselor agricole. Astăzi din ce în ce mai mulţi formatori de opinie vorbesc de constituirea de rezerve. Este din ce în ce mai evident că structurile comerciale nu pot fi incitate să deţină rezerve, iar în acelaşi timp producţia agricolă mondială nu este suficientă pentru a răspunde cererii în creştere. De aceea este nevoie de rezerve publice. Cercetarea agricolă continuă să contribuie la creşterea nivelului randamentelor, însă noi trebuie să utilizăm anii cu supraproducţie pentru a crea rezerve care să fie suficient de mari şi care să poată contracara problemele ce pot apărea în anumite zone mari exportatoare. Prezenţa rezervelor poate duce la stabilizarea pieţelor în anii cu producţie adecvată, dar acestea trebuie să fie corelate cu instrumente care să împiedice distorsionarea pieţelor în perioadele sau când producţia este insuficientă. Este evident că rezervele pot proteja consumatorii, dar şi agricultorii consideră că prezenţa rezervelor le poate da posibilitatea să obţină un preţ corect pentru recoltele lor. Se spune că rezervele reprezintă o consolă a pieţei, ceea ce se traduce prin menţinerea unui preţ inferior costului de producţie. Cu o politică a stocurilor prost administrată putem vorbi despre acest lucru. Pentru a da garanţii consumatorilor, rezervele trebuie să fie suficient de mari pentru a-i proteja împotriva marilor fluctuaţii de preţ. Programul de rezervă publică trebuie să fie suficient de credibil pentru a reduce la minim perturbaţiile schimburilor internaţionale, prin impunerea unor restricţii comerciale şi a unei restricţii asupra previziunilor realizate de către ţările exportatoare şi importatoare. Pentru a fi corecţi cu agricultorii, preţul trebuie să fie suficient de mare pentru ca ei să câştige cea mai mare parte a venitului lor de pe piaţă. Dr. ing. Cătălin ROŞCULETE

Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011

agroBUSINESS 39


PIEŢE • BURSE • COTAŢII

Lumea Satului

Pieţele agricole în anul 2011 Oferta de grâu, îndestulătoare şi constantă Stocul de grâu de la sfârşitul Producţia mondială anului de piaţă este estimat la 181,5 de grâu în anul agricol milioane de tone, din care 50% se 2010/2011 este estimată găseşte în depozitele principalelor la 644,9 milioane de state exportatoare (ex: 27% din stocul tone, în scădere cu 5% mondial se găseşte numai în SUA). faţă de producţia Previziunile mondiale cu privire la obţinută în 2009. suprafaţa ce va fi însămânţată în anul Consumul a crescut cu de piaţă 2011/12 sunt în creştere cu cca 1% datorită unei 3%, în special în UE şi Canada. Orezul european, cereri venite din partea Ucraina nu va avea o suprafaţă mai mai puţin, dar... producătorilor de furaje mare semănată în anul agricol viitor, iar Rusia va înregistra o nouă scădere. pentru animale. Recoltatul orezului la nivel european a La nivel european, producţia de fost întârziat ca urmare a condiţiilor grâu a înregistrat în anul de piaţă meteo nefavorabile, încheindu-se la 2010/2011 o creştere de 3% (132,9 milioane de tone) sfârşitul lunii octombrie. Din estimările producătorilor datorită în principal îmbunătăţirii randamentelor. rezultă că producţia totală de orez paddy este de Ţările din nordul şi centrul Europei au fost cele care au 3,07 milioane de tone pentru anul de piaţă 2010/11, suferit cel mai mult din cauza condiţiilor climatice. ceea ce reprezintă o producţie mai mică cu 5% faţă de Producţia de orz a fost diminuată cu 7% la nivel producţia record din anul 2009. comunitar, la fel şi suprafaţa. Suprafeţele semănate în Noua campanie de comercializare a început la toamnă cu grâu sunt ceva mai mici ca urmare a 1 septembrie, iar preţul orezului paddy este inferior întârzierii recoltatului şi a unor condiţii celui înregistrat la debutul anului de piaţă anterior. nesatisfăcătoare pentru realizarea lucrărilor în statele Preţuri recente înregistrate pe piaţă au fost de 269-300 din nordul Europei, ceea ce va duce la creşterea euro/tonă în cazul varietăţii Japonica şi de 234-250 suprafeţelor ce vor fi semănate cu orz de primăvară. euro/tonă în cazul varietăţii Indica. Importurile de Referitor la piaţă, volumul exporturilor europene a orez din varietatea Indica vor scădea cu 850.000 tone cunoscut un ritm susţinut, acestea fiind mai mari cu ca urmare a producţiei mai bune şi a stocurilor rămase 35% comparativ cu situaţia din anul anterior. Rusia a din anul anterior. Abrogarea în luna iunie a măsurilor confirmat şi întărit menţinerea embargoului la export de urgenţă referitoare la orezul LL601, organism al cerealelor până în luna iulie a anului viitor. Ucraina modificat genetic neautorizat, se pare că nu a poate şi ea să-şi prelungească embargoul până la influenţat importurile de provenienţă americană. sfârşitul lunii ianuarie 2011, ceea ce va antrena noi Exporturile se estimează că vor scădea faţă de anul tensiuni până când vor apărea pe piaţa internaţională 2009/10 cu un total de 200.000 tone ca urmare a producţiile din emisfera sudică. activităţilor mai reduse de export ale Bulgariei, Greciei, Spaniei şi României. Scăderea producţiei de orez european nu trebuie să îngrijoreze. Oferta ţărilor asiatice mari producătoare poate acoperi consumul populaţiei, fără a influenţa actualul preţ al pieţei.

40 agro BUSINESS

Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011


Lumea Satului

PIEŢE • BURSE • COTAŢII şi condiţiilor climatice nefavorabile înregistrate. Scăderi de producţie au fost observate în statele membre care nu au fost obligate să realizeze „tăieri”. Datele preliminare indică faptul că şi stocul de vin este scăzut. Sectorul a trecut prin câţiva ani în care producţia a fost excedentară, cum a fost situaţia din anul 2004, dar şi prin anii de penurie. Preţul de pe piaţă nu a fost adaptat uniform la această penurie de produs, ci a fost menţinut la un nivel scăzut în numeroase regiuni producătoare. Această situaţie a pus în evidenţă importante dezechilibre care există pe lanţul alimentar sau în sectorul producătorilor puternic fărâmiţaţi, lipsind puterea de negociere a producătorilor cu ceilalţi actori de pe filieră. Lipsa datelor statistice relative de pe piaţa vinului a contribuit la lipsa transparenţei de pe lanţul alimentar.

Producţia animală. Carnea de porc

Oleaginoase şi proteaginoase Producţia mondială de rapiţă este mai mică cu 7%, în principal din cauza diminuărilor de producţie din Canada şi UE. Acest lucru contrastează cu producţia abundentă de soia. Producţia europeană de rapiţă a atins nivelul de 20 milioane de tone. În acelaşi timp, condiţiile climatice au dus la scăderea suprafeţelor însămânţate cu rapiţă la nivel european cu 4-5% pentru anul agricol 2011/12. A crescut interesul pentru producţia de biodiesel, iar preţul ridicat al uleiului de palmier şi preţul relativ ridicat al petrolului au avut drept efect menţinerea cursului uleiului de rapiţă la un nivel bun. Incertitudinile legate de reglementările referitoare la criteriile de durabilitate aplicate biocarburanţilor limitează de asemenea preţul rapiţei pe piaţă.

Dezechilibre pe piaţa vinului Producţia anului de piaţă 2009/10 este inferioară celei obţinute în anul de piaţă anterior, care se ştie că şi ea a fost scăzută. Această scădere a producţiei nu poate fi imputată numai “tăierilor” cauzate de introducerea reformei “Organizaţiei Comune de Piaţă” din 2007, ci

Creşterea preţului cerealelor a avut un impact major asupra costurilor cu furajele destinate animalelor şi, ca urmare, costul de producţie al cărnii de porc a crescut. Comisia estima că preţul furajelor nu va scădea pe parcursul următoarelor luni. Fapt este că preţul cărnii de porc din UE este în scădere, urmând evoluţia sa ciclică, dar la un nivel inferior mediei înregistrate în ultimii cinci ani. Preocupantă este şi situaţia purceilor care au atins preţul de 35 euro/bucata, ştiut fiind faptul că, în funcţie de evoluţia producţiei de purcei comunitari, discutăm de o diminuare sau nu a producţiei de carne. Situaţia pe piaţa comunitară referitoare la carnea de porc este critică. În acest context, 2010 a fost un an record pentru exporturile de carne de porc, acestea fiind estimate la 1.888.985 tone, superioare exporturilor realizate în anul 2008, însă fără a se acorda restituţii la export, dar ţinând cont de o rată de schimb favorabilă începând cu luna iunie 2010.

O balanţă avicolă extrem de pozitivă Comisia Europeană a anunţat o creştere a producţiei avicole cu 2,7% faţă de cea înregistrată în anul 2009 şi o uşoară creştere pentru anul 2011. În general, se înregistrează o anumită stabilitate în interiorul statelor membre, chiar dacă unii scad cu 1,9% (Marea Britanie), iar alţii cresc cu 3,7% (Germania). La nivelul comerţului internaţional, în 2010, între lunile ianuarie şi iulie, importurile de carne de pasăre au scăzut cu 12% în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului de piaţă anterior, iar exporturile au crescut cu 21%, ceea ce ne arată o balanţă comercială extrem de pozitivă. Producţia de ouă pentru consum a avut o tendinţă stabilă în 2010, crescând doar cu 0,1%, ceea ce a dus la obţinerea unei producţii de 6,9 miliarde de ouă. Preţul ouălor este în scădere pe piaţa UE, acesta fiind net inferior mediei înregistrate în ultimii cinci ani de piaţă. Balanţa comercială rămâne însă pozitivă. Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011

agroBUSINESS 41


Evoluţii pe piaţa mondială agroalimentară Preţul grâului, în creştere moderată Piaţa grâului a închis a treia săptămână consecutiv pe plus la Euronext, câştigând cca 6,75 euro/tonă pentru schimburile din luna ianuarie 2011. Preţul este menţinut la un nivel ridicat, unul dintre motive fiind lipsa de pe piaţa internaţională, a ofertei de grâu australian. Calitatea grâului din Australia este inferioară aşteptărilor, de aceea presiunea asupra grâului de panificaţie din SUA şi UE este din ce în ce mai mare. Epuizarea stocurilor de grâu europene şi americane vor duce la o presiune din ce în ce mai mare pe piaţa internaţională, mai ales în partea a doua a anului de piaţă. Nivelul relativ ridicat al petrolului, în jur de 88,589 USD/baril, contribuie la menţinerea preţului grâului la un nivel înalt. Egiptul a achiziţionat 180.050 tone de grâu din UE şi 60.090 tone din Argentina, ceea ce scoate în relief competitivitatea grâului european. Raportul întocmit de USDA nu a avut un efect semnificativ asupra pieţelor, chiar dacă a avut loc o revizuire pozitivă a stocului mondial cu cca 4 milioane de tone.

Ø Cotaţiile grâului la Bursa din Chicago

Porumbul, la concurenţă cu orzul furajer Piaţa porumbului a avut o creştere modestă în ultima săptămână, de doar 1,5 euro/tonă. Elementele fundamentale au susţinut preţul porumbului, cortul acestuia urmând panta ascendentă a grâului. Raportul USDA a fost aproape de aşteptările pieţei, acesta neprovocând modificari în „sentimentele“ operatorilor faţă de piaţă. Stocul mondial de porumb este în scădere, iar consumul în creştere. Piaţa porumbului a profitat în parte de creşterea preţului grâului de panificaţie, deoarece a existat o presiune mare venită din partea orzului şi grâului furajer. Sosirea porumbului sudamerican pe piaţă a dus la limitarea creşterii preţului porumbului pe piaţa europeană. În SUA, politica internă creează probleme pentru filieră.

Ø Cotaţiile porumbului la Bursa din Chicago

Ø Cotaţiile porumbului – Matif

* tendinţa preţului faţă de cel înregistrat anterior (+ = creştere; - = scădere; 0 = identic) ** preţul orzului furajer;

42 agro BUSINESS

Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011


Lumea Satului

PIEŢE • BURSE • COTAŢII

Oferta de orz scade îngrijorător Piaţa orzului furajer a fost destul de tensionată ca urmare a disponibilităţilor reduse precum şi a unei cereri în creştere venită din partea producătorilor de furaje pentru animale. Suprafeţele mai mici semănate în această toamnă şi creşterea consumului sunt motive suficiente care să menţină preţul la un nivel ridicat. A doua parte a anului de piaţă va fi şi mai tensionată ca urmare a întoarcerii pe piaţă a industriei, exporturile europene de orz fiind de 3,7 milioane de tone faţă de numai 345.000 tone câte erau înregistrate în aceeaşi perioadă a anului de piaţă precedent.

Ø Cotaţiile orzului FOB – FRANŢA

Oleaginoasele continuă să fie la mare căutare Piaţa soiei creează şi ea anumite tensiuni, materializate prin revizuirea negativă a stocului mondial, precum şi a incidentelor climatice legate de evoluţia furtunii „La Nina“ în America de Sud. Raportul USDA din ultima lună indică o scădere uşoară a producţiei mondiale de soia, însă uleiul continuă să câştige în fiecare zi „teren“ ca urmare a cererii mari existente la export, acesta fiind de fapt principalul element de susţinere a preţului. Vânzările de soia ale SUA din ultima săptămână au fost sub 56.000 tone, sub aşteptările operatorilor, ceea ce a pus la „adăpost“ preţul uleiului.

Ø Cotaţiile pentru soia futures la Bursa din Chicago

Preţul florii-soarelui a fost ridicat şi în ultima săptămână ca urmare a unei oferte reduse şi a unui consum aflat în permanentă creştere. Piaţa este influenţată de creşterea preţului petroluluim ceea ce face ca şi preţul uleiului să fie ridicat. Preţul uleiurilor vegetale în Europa se menţine la niveluri ridicate ca urmare a elementelor fundamentale extrem de solide existente.

Ø Cotaţiile pentru floarea-soarelui la Bursa din Rotterdam

Preţul rapiţei îşi continuă mişcarea sa neîntreruptă în ultimele 3 săptămâni. Preţul petrolului favorizează menţinerea preţurilor oleaginoaselor la niveluri ridicate. Preţul uleiurilor este ridicat, la Rotterdam depăşind pragul de 1.000 euro/tonă şi îndreptându-se către 1.350 euro/tonă. În aceste condiţii, preţul rapiţei rămâne ridicat ca urmare a unei producţii şi unor suprafeţe semănate diminuate, precum şi unui consum în creştere de ulei. De notat este evoluţia climei în Germania, unde este instalată o impresie defavorabilă a ţării culturii de rapiţă mai ales în nord, ca urmare a dispariţiei stratului de zăpadă şi a scăderii temperaturilor la -5-10°C în această săptămână.

Ø Cotaţiile rapiţei – Matif

Dumitru Daniel SANDU

Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011

agroBUSINESS 43


FONDURI EUROPENE

Lumea Satului

Aberaţii în alocarea banilor publici sau „fiţele“ din agricultură După celebrele castele cu piscine şi piste pentru elicopter construite de îmbogăţiţii tranziţiei la marginea satelor, unde mai vezi în zilele noastre doar câte o vacă slabă înnămolită pe uliţă, şi după kilometrii fictivi de autostradă plătiţi cu milioane de euro cât se poate de reale, a venit rândul agricultorilor să se dea în stambă. Exerciţiul birocratic de a accesa un program de finanţare din cadrul SAPARD şi apoi FEADR nu a fost uşor niciodată, dar se dovedeşte că a devenit un eveniment exclusivist în ultima perioadă, cel puţin acolo unde se pun bani serioşi în joc. Este evident dacă ne uităm la ultimele rapoarte de selecţie a proiectelor pe Măsura 121 - Modernizarea exploataţiilor agricole, publicate pe 24 septembrie anul trecut.

Cine sunt fericiţii beneficiari Dacă până mai nu demult printre fericiţii beneficiari ai fondurilor se regăseau şi fermieri care îşi schimbau tractorul sau combina ruginită cu una nouă, se pare că de anul acesta sunt blagosloviţi doar oamenii de afaceri, managerii adevăraţi, care joacă în stil mare, sperând să împingă agricultura ţării pe locurile fruntaşe imaginate de minţile luminate de la conducere. Din raportul celor 125 de proiecte eligibile aferente sectorului zootehnic şi 118 aferente sectorului vegetal, rezultă că valoarea medie totală a unui proiect este de aproximativ 7.400.000 lei în zootehnie şi de aproximativ 5.300.0000 lei în sectorul vegetal. Deci fiecare întreprinzător se gândeşte acum în perioadă de criză să investească câte aproximativ 1,5 milioane de euro, din care speră să obţină cam 40% cu titlu de ajutor nerambursabil.

44 agro BUSINESS

După nivelul investiţiilor, cred că aceşti agricultori nu fac parte dintre cei care se văicăresc, blochează drumuri naţionale şi varsă laptele pe jos arătând că îi paşte falimentul, ci fac parte din elita fermierilor români de mâine.

Visând la traiul european Dacă avansăm cu analiza, descoperim că în anumite comune se va trăi în curând la nivel european. Cel puţin aşa indică nivelul investiţiilor ce urmează a fi realizate cât de curând. În satul Orheiul Bistriţei, judeţul Bistriţa-Năsăud, se înfiinţează 5 ferme de vaci pentru lapte, fiecare cu unităţi de procesare şi una cu unitate de fabricare furaje, în valoare de cca 6.600.000 lei (adică aproximativ 1,6 milioane euro) fiecare. (Sunt curios dacă vor găsi îngrijitori suficienţi în sat sau vor transporta persoane din oraşele învecinate.)

Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011


Lumea Satului

FONDURI EUROPENE

În localitatea Ulmu, judeţul Brăila, se înfiinţează 5 ferme de porci, fiecare cu tot cu unitate de procesare, cu valori individuale tot de circa 1,6 milioane de euro. (Totuşi, parcă nu aş vrea să trăiesc în comuna aceasta, unde numărul guiţătorilor va fi mai mare decât al oamenilor.) În comuna Capu Câmpului, judeţul Suceava, se înfiinţează 4 ferme de creştere a porcilor, fiecare cu unităţi de procesare în valoare eligibilă de 5.485.130 lei, adică o valoare totală a fermelor de circa 5,6 milioane de euro.

A existat cândva un loc piscicol renumit: LACUL BRATEŞ În judeţul Galaţi există 3.700 ha luciu de apă şi numai patru amenajări piscicole în deplină capacitate de producţie. Acestea sunt: Lozova, Mălina, Şovârca, Maţa – Rădeanu. Din păcate, cea mai mare suprafaţă a luciului de apă nu este folosită. Spre exemplu, lacul Brateş, care de departe cuprinde mai mult de 60% din întreaga suprafaţă, nu este concesionat. Exploatarea lui este lăsată pe seama pescuitului sălbatic. Producţia piscicolă din acest an nu este prea grozavă: ceva mai mică de 500 tone, adică mai puţin

Cred că au Fluturi în cap… În comuna Gogosu, judeţul Mehedinţi, şi la Devesel (la 15 km) se înfiinţează 3 ferme de vaci pentru lapte în sistem ecologic, fiecare cu unităţi de procesare în valoare fiecare de cca 6.500.000 lei (1,6 milioane de euro fiecare). Comuna Husasău, Bihor, 3 ferme noi de creştere a puilor de carne, fiecare în valoare de circa 2 milioane de euro. Localitatea Romos, Hunedoara, 2 unităţi avicole cu instalaţii de producere a biogazului în valoare eligibilă exactă şi egală de 12.390.000 lei fiecare, adică circa 6 milioane de euro împreună. La fel în Golăieşti, Iaşi, 2 ferme de suine de circa 1,6 milioane de euro fiecare, iar în localitatea Stâlpu, Buzău, 2 ferme de suine de valori egale, circa 1,6 milioane euro fiecare. În comuna Sinca Nouă, Braşov, o singură firmă investeşte aproximativ 14.000.000 lei (3,5 milioane de euro) în două unităţi de exploatare a curcilor şi curcanilor. În comuna Lumina, judeţul Constanţa, se înfiinţează o fermă de creştere a puilor pentru carne în valoare totală de aproximativ 4.000.000 lei şi una de dezvoltare producţie şi ambalare ouă de circa 10.000.000 lei noi (adică din nou aproape 3,5 milioane de euro). Dacă studiem lista proiectelor eligibile vom observa că sunt aproximativ 32 de proiecte care depăşesc 2 milioane de euro fiecare (valoarea totală estimată a investiţiei), iar restul se învârt în jurul mediei de 1,5 milioane de euro. Printre aceşti „business-meni“ s-au strecurat şi 3-4 fermieri mai prăpădiţi, cu o valoare a proiectului de circa 130.000 de euro fiecare, aceste valori fiind minimele absolute. Cosmin POPA Dr. în management şi marketing în agricultură - va urma -

de 1 kg pe locuitor. „Anul 2010 a fost fatidic pentru acvacultura gălăţeană, ne-a declarat ing. Vasile Bocăneală, şeful Filialei Moldova a ANPA. Inundaţiile din vară au afectat toate amenajările piscicole de pe Prut şi Siret, apele infiltrându-se în spaţiile protejate, producând eroziunea digurilor, degradarea unor lucrări de artă sau ale echipamentelor.” În ceea ce priveşte braconajul, fenomenul este ţinut sub control. În urma acţiunilor de inspecţie şi control efectuate de inspectorii ANPA, s-au constatat unele contravenţii şi infracţiuni la legea privind pescuitul şi acvacultura, mai ales la persoanele fizice. Din cauza sărăciei, oamenii sunt tentaţi să încalce legea pentru o coadă de peşte. (M.M.)

Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011

agroBUSINESS 45


RESURSE REGENERABILE

Lumea Satului

Biomasa energetică, în date şi cifre Ultimii ani au marcat însă o creştere accentuată a interesului spre resursele regenerabile, pe de o parte ca urmare a crizelor în domeniul energiei (preţuri ale petrolului cu fluctuaţii semnificative, crizele gazelor din Rusia), iar pe de altă parte datorită angajamentelor politice ale unor state, în principal ale Uniunii Europene, de a reduce emisiile de gaze cu efecte de seră.

Supremaţia celor două Americi Astfel, după 2000, când preţul petrolului a început să explodeze iar cererea de biocombustibili a început să crească, ajungând în 2005 la 2% din consumul mondial de benzină, producţia de bioetanol, în perioada 2000-2005, a crescut de la 4,6 la 12,2 miliarde galoane, iar producţia de biomotorină de la 251 milioane galoane la 790 galoane. În 2005, SUA a produs 16,2 miliarde litri de bietanol (45,2% din totalul mondial), iar Brazilia producea în jur de 16,5 miliarde de litri anual (44,5%). India, cel de-al doilea producător mondial de trestie de zahăr, producea etanol în 2004 în 10 instalaţii, iar în 2005 în alte 20 de instalaţii. China, tot în 2005, pune în funcţiune 4 instalaţii de producere a etanolului cu o producţie de circa 360 milioane galoane, în cea mai mare parte din porumb. În producerea biomotorinei, în Europa este lider Germania, care în 2004 a produs 326 milioane galoane, acoperind 3% din necesar, şi Franţa, cu 150 milioane galoane. Uniunea Europeană îşi propune ca, până în 2010, să satisfacă 5,75% din necesar cu biocombustibili.

Biocombustibilii, ca materie primă

46 agro BUSINESS

Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011

Ü Resursele de petrol ale Terrei sunt pe cale de epuizare la orizontul anului 2050. Deocamdată, singura sursă ar putea să o reprezinte biomasa, a cărei reconversii presupune investiţii imense. Ü La nivel mondial, politica de bioetanol a crescut de la 4,6 la aproximativ 15 miliarde galoane. Ü Cei mai mari producători de bioetanol sunt SUA şi Brazilia, care împreună realizează peste 80% din producţia obţinută la nivel mondial. Ü Biomasa este un produs nou apărut pe piaţa energetică şi este greu de estimat care va fi evoluţia acesteia, dacă avem în vedere ritmul lent de creştere.


Lumea Satului

Ce sunt, de fapt, biocarburanţii Biocombustibilii pot fi utilizaţi: Ü în combinaţie cu combustibilii tradiţionali în proporţie de 5% până la maximum 20%, fără adaptarea motoarelor, sau Ü în proporţie de 100%, cu adaptarea specială a motoarelor. În funcţie de resursele de biomasă şi tehnologiile utilizate, biocarburanţii sunt grupaţi în 4 generaţii. Biocombustibilii din prima generaţie sunt: Ø Biodieselul obţinut din plante oleaginoase (rapiţă, floarea-soarelui, arahide, palmier de ulei, grăsimi animale, ulei rezidual); Ø Bioetanolul obţinut din sfeclă de zahăr sau trestie de zahăr şi cereale; biogazul; Ø Bio-ETBE-ul, uleiuri vegetale pure. Ø Utilizarea biocombustibililor din prima generaţie ridică probleme de etică, dintre care cea mai importantă este concurenţa între produsele alimentare şi carburanţi, întrucât utilizează aceleaşi resurse de biomasă.

RESURSE REGENERABILE tehnologia celulozică este mai puţin consumatoare de energie decât tehnologia de producere a etanolului din porumb sau trestie de zahăr.

Biocombustibilii din generaţia a III-a Aceşti biocombustibili se vor obţine din plante modificate genetic: culturi oleaginoase cu o productivitate ridicată de ulei, biomasă lemnoasă cu un conţinut mai mic de lignină pentru îmbunătăţirea procesului de prelucrare (salcie, plop), culturi de alge. Gigantul mondial petrolier ExxonMobil şi-a confirmat lansarea unei investiţii de 600 miliarde dolari, împreună cu Synthetic Genomics pentru a dezvolta, testa şi produce biocombustibili din alge fotosintetice. O analiză a Universităţii din New Hampshire arată că o suprafaţă de 120 mil. metri pătraţi ar fi suficientă pentru a acoperi consumul de carburanţi al SUA. Specialiştii apreciază că tehnologia de obţinere a biocombustibililor trebuie încă perfecţionată şi ar putea fi utilizată peste 5-10 ani.

Şansa biocombustibililor din generaţia a II-a Această tehnologie se bazează pe o tehnologie avansată de tratare lignocelulozică, care stă la baza obţinerii de bioetanol celulozic (din paie şi coceni), biocombustibili sintetici, biometanol, biogaz, biohidrogen şi MEXBTL, obţinuţi din uleiuri vegetale, grăsimi animale, deşeuri lemnoase, reziduuri alimentare şi industriale. Fiind în stadiu de dezvoltare, biocombustibilii din generaţia a doua sunt încă scumpi. Costurile pentru construcţia unor astfel de biorafinării sunt însă mai reduse, iar oamenii de ştiinţă susţin că utilizarea biocombustibililor din generaţia a doua este cea mai indicată din punct de vedere ecologic. Zona geografică face însă diferenţa între opţiuni. Producţia actuală de biocombustibil din China este necompetitivă întrucât materia primă are un cost prea ridicat. Tehnologia celulozică ar putea reduce costul de la 1,6 dolari pe galon de bioenergie la 0,6 dolari, ceea ce ar face din bioetanolul chinezesc unul dintre cei mai ieftini biocombustibili din lume. În Statele Unite şi Brazilia, producţia de etanol celulozic nu va fi cu mult mai ieftină decât acum. Fabricile care vor să proceseze celuloză vor înlocui vechile unităţi de producţie doar dacă se dovedeşte că

Biocombustibilii din generaţia a IV-a Biomasa care va fi utilizată se bazează pe culturi încrucişate sau modificate genetic care au proprietatea de a absorbi în mod specific cantităţi foarte mari de CO2. Tehnologiile de obţinere a BIO-H2 pot fi: fermentaţia biomasei selecţionate sau fotoliza apei, utilizând microorganisme drept catalizator. De dată mai recentă, o altă cultură este considerată „combustibilul viitorului“. Este vorba de ciuperca denumită ştiinţific Gliocladium roseum, din care se poate extrage motorină. Dr. Emilian OANCEA Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011

agroBUSINESS 47


Lumea Satului

MICROFINANŢAREA, ca variantă la creditele bancare Aproape că nu există curte în comuna Izbiceni (Olt) în care să nu existe solarii şi/sau sere pe mii de metri pătraţi. Sunt oameni muncitori, care au început să uite de sărăcie. Drept dovadă, peste tot am văzut vile răsărite precum ciupercile după ploaie şi maşini elegante. Aici fiecare gospodar este un fermier care cultivă în special legume, iar roşiile sunt mândria localnicilor. Din acest motiv, ne-a spus Mircea Velica, primarul comunei Izbiceni, de profesie inginer agronom, el însuşi fermier, Consiliul local doreşte să facă din roşie simbolul localităţii. Din cele 5.200 ha de care dispune Izbiceni, peste 60% sunt ocupate cu legume, iar restul cu cereale. Aproximativ 2.900 ha sunt irigate, la care se adaugă alte 500 ha din intravilan, solarii şi sere, udate numai prin picurare.

ROŞIA CA SIMBOL Din producţia totală de legume, mai ales roşii, 60% rămâne în ţară, fiind comercializată pe diferite pieţe, 20% pleacă la export şi doar 15-20% este procesată.

Despre bancheri, numai de rău! În lipsa unor garanţii solide şi oricărei forme de asociere, majoritatea fermierilor se confruntă cu refuzul băncilor de a le acorda credite mici, necesare pentru inputuri sau dezvoltare. Iată de ce, sub patronajul primăriei, la iniţiativa lui Mircea Velica, Patria Credit IFN SA a organizat recent un simpozion cu tema „Microfinanţarea în contextul actual“. A fost prezent Bogdan Merfea, directorul general al Patria Credit. Domnia sa a afirmat că,

48 agro BUSINESS

Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011

într-o lume dinamică, în care consumatorii şi pieţele trec prin transformări radicale, Patria Credit pune la dispoziţia clienţilor soluţii concrete şi servicii care permit identificarea nevoilor reale de finanţare, necesare dezvoltării afacerilor din agricultură. „Prioritatea noastră este acordarea de servicii financiare unor categorii de clientelă cu acces limitat la serviciile financiare, din cauza limitărilor date de profilul de risc sau limitărilor geografice. Deservim peste 9.000 de clienţi, cu precădere microîntreprinderi şi producători agricoli, precum şi persoane fizice. Volumul creditelor acordate pentru clienţii din sold este de aproximativ 56 milioane de euro. (...) Vom crea un model de business în cadrul instituţiei noastre care să ia în considerare, ca principal target, segmentul de clienţi mai puţin bancarizaţi, excluşi financiar şi geografic“, a menţionat directorul general Bogdan Merfea.


MICROFINANŢĂRI

Lumea Satului

Pe scurt, despre Patria Credit Patria Credit IFN SA este cea mai mare instituţie financiară nebancară din România. specializată în microfinanţare şi microcredite, în zonele urbană şi rurală.

Agricultura durabilă – actualitate şi perspectivă Timp de trei zile, Facultatea de Agricultură din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” (USAMV) din Iaşi a fost gazda unei importante manifestări ştiinţifice.

Patria Credit acordă credite între minimum 1.000 de lei şi maximum 50.000 de euro. Pe toată perioada de achitare a datoriei, dobânda este fixă, dar diferită în funcţie de monedă şi sumă. De exemplu, pentru un credit de până la 5.000 de euro (echivalentul în lei), dobânda este de 10,5-16,9%, iar în lei, de 16,9-17,9%. Pentru finanţarea afacerilor mici, dobânda este situată între 10,5 şi 13,5%. Până la 20.000 de lei, nu se cere garanţie, ci numai giranţi cu venituri certe, iar până la 5.000 de lei, giranţi morali.

În decembrie 2007, societatea a fost achiziţionată de către Romanian American Entreprise Fund (RAEF) şi de Balkan Accession Fund (BAF). Patria Credit are o prezenţă naţională, prin cele 39 de unităţi teritoriale, din care 18 au fost deschise în 2010 (6 în urban şi 12 în rural). Strategia de dezvoltare cuprinde extinderea reţelei la 41 de unităţi, până la sfârşitul anului 2010. Dezvoltarea teritorială se va intensifica, urmând ca, până în 2013, să ajungă la 100 de unităţi. Strategia mai prevede pătrunderea în rural, zonă cu acces limitat la creditarea şi finanţarea microîntreprinderilor, atât din urban cât şi din rural. Zona rurală este considerată o piaţă cu potenţial ridicat, dat fiind gradul de penetrare a serviciilor financiare în acest mediu, grad ce se plasează cu mult sub media înregistrată la nivelul sistemului bancar, existând un procent de cel puţin 40% din populaţia României care nu are acces direct la serviciile financiare. Volumul creditelor acordate clienţilor, în 2010, la 30 noiembrie, este de aproximativ 16 milioane de euro, din care 73% reprezintă creditele acordate afacerilor mici, 24% producătorilor agricoli şi 3% persoanelor fizice. Traian DOBRE

Sub genericul Agricultură durabilă – actualitate şi perspectivă, invitaţii – cadre didactice şi cercetători din toate universităţile din ţară, institute de cercetare, specialişti în consultanţă agricolă, agenţi economici, profesori din licee agricole, dar şi numeroşi invitaţi din Statele Unite, Lituania, Germania, Ungaria, Republica Moldova – au prezentat, în patru secţiuni, peste o sută de postere şi comunicări vizând cercetări fundamentale în ameliorarea plantelor, a biochimiei, biofizicii, geneticii şi informaticii. La secţiunea Solul, apa şi protecţia mediului, comunicările au avut ca temă biologia solului, cadastrul agricol, irigarea culturilor agricole, pedologia, sistematizarea şi organizarea teritoriului agricol, iar la secţiunea Tehnologii agricole s-au luat în discuţie probleme din agricultura biologică, prelucrarea produselor agricole, ecologie, nutriţia animalelor, tehnica experimentală zootehnică. De un deosebit interes s-a bucurat workshop-ul Metode noi de cercetare şi interpretare a biodiversităţii pajiştilor – un studiu de caz la ferma Ezăreni, aparţinând USAMV Iaşi. (S:C:)

Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011

agroBUSINESS 49


Lumea Satului

Produsele star pentru campania 2011 Reprezentanţii companiei au valorificat o perioadă relativ liniştită pentru a-şi prezenta viziunea a ceea ce ar trebui să însemne anul 2011. Evenimentul a constituit aşadar momentul prielnic lansării produselor pe care mizează în noua campanie.

LG Tecny Sales, un nou concept de vânzare marca Limagrain În perioada 10-12 decembrie, Limagrain şi-a invitat colaboratorii din distribuţie să participe la aşa-numita „Şcoală de iarnă a profesioniştilor”, în fapt, un training tehnico-comercial pentru campania de primăvară 2011. Organizată în decorul feeric de la Cheile Grădiştei-Moeciu, locaţie favorită mai nou pentru astfel de evenimente, întâlnirea a constituit prilejul lansării unui nou concept de formare a oamenilor implicaţi în business-ul cu seminţe din România, intitulat LG Tecny Sales. Dacă înainte acest gen de întâlniri erau dedicate distribuitorilor, de această dată în centrul În prezent, LG are circa 50 de atenţiei au stat angajaţii acestora. distribuitori agreaţi, unii dintre ei Reprezentanţii LG s-au gândit să-i adune naţionali, alţii zonali, ai căror laolaltă pe toţi cei care intră în contact oameni de vânzări au fost instruiţi pe direct cu fermierii, cu scopul de a le parcursul celor patru zile. Printre ei se prezenta produsele, dar şi pentru a-i forma numără: Agroexpert, Agroind în tainele vânzării. Şi asta pentru că au Căuaceu, Agritop Brăila, Agroclass, înţeles că, pentru a iniţia colaborări de Vitaplant, Agrospeed, Alcedo, lungă durată cu clienţii lor, au nevoie de Chimagri Brăila, Comcereal Botoşani, oameni de vânzări bine pregătiţi, care Expur SA, General Agro, Lavora Agro, cunosc caracteristicele seminţelor LG şi Medicago, MW Chim Serv, Prutul SA, care să poată răspunde cerinţelor unor TG Agro Ialomiţa, Total Agro etc. fermieri din ce în ce mai pregătiţi.

Oamenii de vânzări, o punte de legătură cu fermierii Pentru a putea oferi agricultorilor exact produsul de care au nevoie, celor aproximativ 100 de oameni de vânzări prezenţi le-au fost expuse caracteristicile hibrizilor Limagrain de porumb, renumiţi pentru toleranţa lor la secetă, şi de floarea-soarelui, apreciaţi pentru rezistenţa la boli, producţiile ridicate şi toleranţa la noile rase de lupoaie. Participanţii au aflat de la reprezentanţii LG care sunt avantajele comerciale ale produselor pe care aceştia le au în portofoliu, ce nevoi acoperă şi care este adaptabilitatea lor pe zone sau chiar pe fiecare judeţ. „Nu e suficient ca un produs să fie bun, el trebuie să răspundă unor cerinţe precise, iar oamenii de vânzări au acest rol: de a le oferi agricultorilor varianta cea mai potrivită în funcţie de nevoile fiecăruia“, afirma cu această ocazie Alina Creţu, director de marketing Limagrain România.

50 agro BUSINESS

Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011

Porumb LG 33.50 – Rezultate excepţionale în condiţii de secetă Ü Un hibrid simplu, denţat, utilizat pentru boabe din grupa FAO 350; Ü Plante de talie medie cu staygreen bun; Ü Ştiuleţi lungi, uniformi, bine fecundaţi; Ü Genetică nouă, cu potenţial ridicat de producţie; Ü Producţii bune în diferite condiţii; Ü Pierde uşor apa din bob – umiditate scăzută la recoltare; LG 33.95 – Profit sigur pentru fermieri Ü Hibrid simplu denţat utilizat pentru boabe din grupa FAO 400; Ü Plante înalte, sistem foliar bogat; Ü Tulpini şi rădăcini puternice; Ü Ştiuleţi mari, lungi, cu 16 rânduri; Ü Potenţial ridicat de producţie cu umiditate scăzută la recoltare; Ü Profit sigur: producţii la FAO 400 cu umiditate de FAO 350; Ü Comportament bun în condiţii de secetă.

Floarea-soarelui LG 56.63 CL- Cel mai iubit hibrid Clearfield în România Ü Hibrid semitardiv de tip Clearfield; Ü Rezistenţă genetică la rasele cunoscute de Plasmopara şi la toate rasele de Orobanche cumana; Ü Toleranţă crescută la Phomopsis şi Sclerotinia de capitul; Ü Rezultate excepţionale în cultură; Ü Densitate recomandată: 60.000 pl/ha; Ü Tratamentul se face cu Pulsar 40 produs de BASF.

F


UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI

Instrumente Structurale 2007-2013

Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice“ cofinanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională „Investiţii pentru viitorul dumneavoastră“ ANUNŢ DE PRESĂ Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală (INCDBNA) – IBNA Baloteşti anunţă încheierea proiectului PLAN DE PROMOVARE A PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR INCDBNA Baloteşti, decembrie 2010 Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală (INCDBNA) – IBNA Baloteşti, cu sediul în Baloteşti, Str. Calea Bucureşti nr. 1, judeţul Ilfov, încheie în luna ianuarie 2011 proiectul „Plan de promovare a produselor şi serviciilor INCDBNA“, cofinanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională, în baza contractului de finanţare nr. 140 din 11.06.2010, încheiat cu Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, în calitate de Organism Intermediar, în numele şi pentru Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional „Creşterea Competitivităţii Economice“ (POS CCE). Obiectivul principal al proiectului a fost realizarea unui plan strategic de dezvoltare, promovare şi marketing pentru promovarea superioară a produselor şi serviciilor în vederea îmbunătăţirii managementului instituţional al INCDBNA – IBNA Baloteşti. Rezultatele obţinute sunt: - o bază de date cu potenţialii beneficiari (fermieri din domeniul zootehniei, medici veterinari ş.a.) ai rezultatelor cercetărilor desfăşurate în INCDBNA Baloteşti pe judeţele: Alba, Argeş, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu; - un manual de identitate vizuală pentru INCDBNA Baloteşti; - o creştere semnificativă a vizibilităţii INCDBNA Baloteşti în judeţele enumerate mai sus; - o nouă strategie de promovare pe viitor a INCDBNA Baloteşti şi a produselor şi serviciilor sale; - un studiu de piaţă executat pe cele 7 judeţe enumerate mai sus. Toate acestea sunt instrumente capabile să îmbunătăţească performanţele managementului din INCDBNA Baloteşti. Detalii suplimentare puteţi obţine de la: Elena GHIŢĂ - Director de proiect Tel.: 021 3512084, Fax: 021 3512080, e-mail: elena.ghita@ibna.ro

F

Să ştii ce vinzi, să ştii cui vinzi...

Aşa s-ar putea rezuma în câteva cuvinte elementele esenţiale ale cursului de iniţiere în arta vânzării la care au participat oamenii din distribuţie în cea de-a doua parte a întâlnirii. Participanţii şi-au însuşit cu această ocazie câteva tehnici de planificare a succesului în vânzări, cu aplicabilitate pe produsele Limagrain. Printr-o abordare modernă, specialiştii unor companii de training profesional i-au învăţat care sunt etapele pe care trebuie să le parcurgă pentru a ajunge la semnarea unui contract. Ei s-au putut familiariza cu modalităţile de abordare şi de atragere a atenţiei

clienţilor şi, mai ales, cu modul de prezentare a produselor pentru ca, în final, să vândă mai uşor seminţele. Valentina ŞOIMU Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011

agroBUSINESS 51


COMPANII DE TOP

Lumea Satului

Aşa cum ne-a obişnuit încă de la momentul înfiinţării, compania Timac Agro România a organizat, la sfârşitul lunii noiembrie, cea de-a patra ediţie a Convenţiei Comerciale, moment de bilanţ dar şi de pregătire morală a echipei pentru o nouă campanie. Pentru că modelul de business al companiei se bazează pe distribuţie, an de an întâlnirea este dedicată distribuitorilor, precum şi partenerilor de cobranding care la această ediţie au fost: Monsanto, Limagrain, Euralis şi Emporiki Bank. Membră a grupului Roullier din Franţa, care, pe lângă îngrăşăminte, mai însumează încă 12 sectoare de producţie, compania Timac Agro România a demarat în 2006 cu o echipă de 11 oameni. Aceasta s-a dezvoltat de la an la an, numărând astăzi aproape 70 de angajaţi. Puterea companiei stă în prezent atât în îngrăşămintele pe care le comercializează, cât şi în numeroşii specialişti care le fac cunoscute şi le recomandă în funcţie de specificul fiecărei zone şi culturi.

la momentul evaluării perspectivelor

Scurt bilanţ de activitate Cum era şi firesc, în prag de sfârşit de an întâlnirea a constituit momentul cel mai prielnic pentru evaluarea activităţii companiei. Aceasta a fost prezentată de către directorul naţional de vânzări, Ionel Bursuc. El a vorbit despre evoluţia suprafeţelor fertilizate cu îngrăşămintele Timac, suprafeţe care au ajuns de la 100 mii ha în 2007 la 250 mii ha anul acesta. Şi cifra de afaceri s-a dublat în ultimii trei ani, ajungând de la 7 la 15 milioane de euro în 2010, iar valoarea creată partenerilor din distribuţie a crescut şi ea de la un milion la două milioane de euro. Printre avantajele utilizării produselor Timac Agro se numără perioada de creditare mare, ce reprezintă un avantaj atât pentru fermier, cât şi pentru distribuitor, dar şi costurile logistice mici, asigurând transportul în fermă. Produsele – care se vând numai pe canalele de distribuţie – creează în timp şi un grad ridicat de fidelizare. Îngrăşămintele care şi-au demonstrat valoarea într-un timp foarte scurt, devenind favorite, sunt Sulfammo-produsul motor, Timastart NPS 53 şi Eurocereal.

Premisele noului an Reprezentanţii companiei au vorbit cu această ocazie atât despre perspectivele pieţei îngrăşămintelor, cât şi despre proiectele de viitor ale companiei. Ei susţin că anul 2011 pleacă de la premise bune în ceea ce priveşte preţurile produselor agricole, iar perspectivele par a fi mai bine orientate pe termen scurt şi mediu. Din spusele directorului Timac Agro pe zona de sudest a Europei, Vincent Besnard, reiese însă că mai avem de lucru în ceea ce priveşte dezvoltarea filierelor agricole din România. 52 agro BUSINESS

Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011

Ca în fiecare an, reprezentanţii Timac Agro şi-au premiat distribuitorii în funcţie de vânzările realizate, premiul pentru „Partenerul anului în 2010” fiind acordat Companiei Aectra Agrochemicals.

Pentru anul 2011, compania şi-a propus câteva obiective adaptate situaţiei actuale din piaţă. Printre obiectivele enumerate de directorul general Adrian Drăgan se numără creşterea cu 30% a cifrei de afaceri şi, implicit, a cotei de piaţă. În prezent, din cei 7.000 de fermieri vizitaţi anual, 1.000 sunt clienţi permanenţi ai acestor produse de nişă, care capătă notorietate de la an la an. Tot la capitolul planuri de viitor intră şi promisiunea reprezentanţilor companiei de a continua să aducă inovaţii în ceea ce priveşte nutriţia plantelor, atât prin produse noi specializate pe culturi şi regiuni, cât şi prin tehnologii inedite de utilizare a acestora. Valentina ŞOIMU


COMPANII DE TOP

Lumea Satului

AGRIPLANTA 2011, un nou concept pentru România Prima ediţie a expoziţiei AGRIPLANTA reprezintă un nou concept axat pe loturi demonstrative, demonstraţii comentate cu maşini agricole, spaţii de expunere în aer liber şi discuţii pe teme de Corina Mareş interes pentru agicultură. general manager DLG Expoziţia va avea loc InterMarketing SRL în perioada 3-5 iunie 2011 la Fundulea, judeţul Călăraşi, şi va oferi întreaga gamă de inputuri pentru agricultură: producători şi distribuitori de seminţe, fertilizanţi şi produse pentru protecţia plantelor, furnizori de maşini şi utilaje agricole, silozuri, sisteme de irigaţii şi sere, echipamente pentru cultivarea legumelor şi fructelor, firme de consultanţă, bănci, asigurări.

Evenimentul este o platformă neutră de comunicare, ce şi-a propus să prezinte totul de la sămânţă la recoltă şi să ofere multiple puncte de interes pentru expozanţi şi vizitatori deopotrivă: Ü loturi demonstrative ce vor pune în evidenţă tehnologii moderne pentru obţinerea recoltelor bogate; Ü demonstraţii comentate cu maşini pentru prelucrarea solului, maşini de erbicidat; Ü platformă simulare teren accidentat pentru testarea stabilităţii braţelor; Ü tractor drive-test pentru vizitatori; Ü evenimente conexe: AgriCafe, AgriWoman, Agri4Kids – dedicate femeilor şi copiilor, tombole şi concursuri cu premii. AGRIPLANTA este organizată de DLG Intermarketing, reprezentanţa DLG e. V (organizatorul celui mai mare târg din lume – Agritehnica) şi organizatorul târgului AGRARIA – Cluj-Napoca. (D.M.)

Grupul InterAgro lansează în premieră gama de vinuri Cramele Voievodului Grupul InterAgro a inaugurat, la începutul lunii decembrie 2010, două investiţii importante, Cramele Voievodului şi Fabrica de biscuiţi şi napolitane de la Zimnicea, judeţul Teleorman. Evenimentul s-a suprapus cu împlinirea a 10 ani de la înfiinţarea InterAgro SRL Zimnicea, una dintre principalele companii din cadrul Grupului.

Tehnologii de ultimă generaţie Gama de vinuri Cramele Voievodului este produsă în Centrul de Vinificaţie de la Zimnicea, realizat printr-o investiţie de 9 milioane euro, pentru care au fost accesate şi fonduri europene. Primul vin din această gamă va fi Nobilitas, vin nobil, cu denumire de origine controlată, ce oferă o gamă vastă de soiuri pentru vinurile roşii şi cele albe, inclusiv soiul autohton Crâmpoşie. Plantaţiile sunt situate în podgoriile Terasele Dunării, pe o suprafaţă de 334 ha, şi sunt complet tehnologizate, de la irigarea prin picurare, până la recoltarea mecanizată. Pentru anul 2011, SC Intervitt SRL, compania ce deţine Centrul de Vinificaţie, estimează o producţie de aproximativ 1 milion de litri de vin. Cea de-a doua investiţie a Grupului, Fabrica de biscuiţi şi napolitane, a fost realizată exclusiv din fonduri proprii, valoarea acesteia ridicându-se la 5 milioane de euro. O mare parte din materia primă este preluată de la firmele din cadrul Grupului. Programul de dezvoltare a Grupului vizează înfiinţarea unei fabrici de procesare a seminţelor oleaginoase, mărirea capacităţii de producţie a fabricii de lactate şi brânzeturi şi creşterea numărului de animale din ferme. Dana MĂCRIŞ Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011

agroBUSINESS 53


NOUTĂŢI TEHNICE

Lumea Satului

Cel mai mare producător de mori pentru nutreţuri din România, SC Tehnofavorit SA – Bonţida (Cluj), a proiectat şi executat o batoză pentru porumb. Capacitatea de prelucrare este de 3-4 t/oră. Să nu vă închipuiţi că noul utilaj are ceva în comun cu rudimentarele batoze, folosite cu zeci de ani în urmă! „Noi credeam că vremea batozelor pentru gospodăriile individuale a apus demult. Numai că numărul mare al fermelor mici a dus la cerere mare pentru acest utilaj“, a declarat dr. ing. Liviu Ceclan, director marketingvânzări la Tehnofavorit, pentru Lumea Satului. Conform celor spuse, noua batoză are menirea de a desface boabele de pe ştiulete, de a le curăţa de pleavă şi de a le separa. Este un utilaj hibrid, în sensul că poate fi acţionat de propriul motor electric trifazat, dar şi de la priza de putere a tractorului, acolo unde gospodarul nu dispune de curent trifazic. În proiectare se află o altă batoză de porumb, care va fi dotată cu motor electric monofazic de 3 kW, cu capacitate de 1-2 t/oră.

Oamenii care au reinventat batoza Moară cu valţuri

Tehnofavorit a introdus în producţie o moară cu valţuri, care striveşte, aplatizează boabele de cereale, făcându-le mai eficiente din punct de vedere nutritiv. Prin acest mod de preparare bobul nu este eliminat întreg din organismul animalului fără să fie utilizat, dar nici nu ajunge atât de prăfos încât să-i dăuneze fiziologic.

Mai mult, oamenii de ştiinţă în domeniul nutriţiei animalelor sunt de părere că bovinele şi cabalinele trebuie să primească un furaj strivit, aplatizat şi nu mărunţit până la prăfuire. „În viitorul apropiat, vrem să fabricăm mori cu valţuri şi pentru consumul uman, atât pentru făina de panificaţie, cât şi pentru mălaiul grişat, mai ales că Tehnofavorit a mai produs, în trecut, asemenea mori. Acestea vor produce făină fină din grâu sau grişată de mălai, dar nu vor pulveriza şi tărâţele care, astfel, vor fi uşor eliminate“, a afirmat Ceclan.

De la moara pneumatică la cea structurală

Interlocutorul nostru ne-a spus că granulaţia furajelor trebuie să fie în strânsă legătură cu cerinţele fiziologice ale animalelor. Teoretic, cu cât granulaţia unui furaj este mai fină, cu atât hrănirea este mai eficientă, iar rezultatul îngrăşării devine mai bun. În realitate, există unele specii, cum ar fi oile, caprele, iepurii şi, desigur, mieii şi iezii, care nu suportă un furaj cu granulaţie prea fină. Le creează probleme respiratorii şi chiar leziuni pe mucoasa stomacală.

54 agro BUSINESS

Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011

Conceptul de moară structurală este nou. A apărut în urma observaţiilor fermierilor şi a constatărilor inginerilor de specialitate, care consideră că viteza periferică prea mare a ciocănelelor dintr-o moară clasică destructurează furajul, prin prăfuire excesivă. Acest lucru duce la o proastă digestie şi chiar la lipirea de mucoasa stomacală. Noile mori produc o granulaţie mai mare, dar mai apropiată de necesităţile fiziologice ale animalelor. „Tehnofavorit este prima companie care a introdus pe piaţă mai multe modele de astfel de mori structurale, cu puteri de 15, 22, 33 şi 37 kW. Acestea pot fi montate şi câte două, în baterie, dublându-se astfel capacitatea de prelucrare a unei instalaţii“, a precizat directorul de marketing-vânzări. Traian DOBRE


CERERI • OFERTE

Lumea Satului

Pentru fermieri şi micii gospodari STAŢIUNEA DE CERCETĂRI VITICOLE BLAJ produce şi comercializează: – material săditor pomicol (măr, păr, prun, piersic, cais, cireş, vişin, gutui, arbori de aliniament, arbuşti). Preţ: 8-12 lei/pom (fără TVA), în funcţie de categoria biologică şi de cantitatea solicitată. – material săditor viticol (butaşi de viţă-de-vie din soiuri pentru struguri de vin şi masă, categorie biologică standard, bază şi certificat). Preţ: 4-4,5 lei/butaş (fără TVA), în funcţie de categoria biologică şi de cantitatea solicitată. – mere - calitatea I, din soiurile Ionathan, Golden şi Starkrimson. – vin spumant obţinut după metoda Champenoise (şampanie). Preţ: 16 lei/sticla (cu TVA inclus). Informaţii: SCDVV Blaj, str. G. Bariţiu nr. 2, tel.: 0258.711.623, Fax: 0258.710.620; e-mail: scvblaj@cristalsoft.ro

Societate produce incubatoare de ouă gâscă, prepeliţă, raţă, între 150 şi 5.000 ouă. Tel.: 0748.107.608; 0726.117.210. Pentru abonaţii revistei, primul anunţ este gratuit. Trebuie doar să completaţi şi să trimiteţi următorul talon. Tariful perceput pentru al doilea şi următoarele apariţii este de 0,80 lei/cuvânt.

CUMPĂRĂRI TERENURI Cumpăr teren agricol în judeţul Botoşani, comunele: Bodeasa, Bozieni, Brăieşti, Broscăuţi, Bucecea, Chiscăreni, Cristineşti, Dealu Mare, Dorohoi, Durneşti, Havarna, Ibăneşti, Enescu, Manoleasa, Mihai Eminescu, Mitoc, Petricani, Progresul, Răchiţi, Prut, Ripiceni, Sat Nou, Săveni, Stiubieni, Suhărău, Văculeşti, Viişoara, Vlădeni, Vorona, orice suprafaţă (începând de la 1 ha), la titlu sau carte funciară (intabulare), banii imediat - plata integrală. Asigur transportul la notariat, platesc taxele notariale, cadastru şi intabularea terenului. Telefon: 0740.969.853, judeţul Botoşani. Cumpăr teren agricol pe raza comunelor Sărăţeni, Bălaciu, Munteni, Buzău, Ialomiţa. Telefon: 0728.849.245, judeţul Ialomiţa. Cumpăr teren agricol cu suprafaţa între 35-50 ha, comasat, în judeţele Ialomiţa, Teleorman, Dolj, Giurgiu, Dâmboviţa. Ofer 1.1001.600 euro/ha în funcţie de zonă. Telefon: 0724.007.314, 0722.365.596, Bucureşti.

CEREALE Cumpăr indiferent de cantitate sfeclă furajeră (0,15 lei/kg); porumb şi ovăz (0,55 lei/kg). Transport propriu în judeţele Prahova, Călăraşi, Giurgiu, Teleorman, Ilfov şi Bucureşti. Telefon: 0749.149.292, judeţul Prahova. Dorim să cumpărăm din România: fenicul, coriandru boabe, năut, seminţe de in etc. Acceptăm fie marfă finită (puritate 99%, selectată şi însăcuită), fie marfă vrac. Pentru marfa vrac plătim contravaloare la cantitatea utilă. Cantitate, minimum 20 tone. Oferim preţ atractiv. Telefon: 0723.526.792, Bucureşti.

Talon pentru anunţuri agricole Tipul tranzacţiei: vânzare q; cumpărare q; asocieri q; altele q. Domeniul: maşini, utilaje, instalaţii q; terenuri q; animale q; altele q. Textul trebuie să conţină maximum 40 de cuvinte, inclusiv nr. de telefon şi alte date de identificare.

Cumpăr floarea-soarelui şi grâu la preţ avantajos. Plata pe loc sau cu factură. Asigurăm transport. Telefon: 0762.663.904, judeţul Constanţa. Societate comercială cumpără toate tipurile de cereale la cele mai bune preţuri. Asigurăm transport din toată ţara, plata pe loc! Telefon: 0727.338.988, judeţul Argeş. Anul II • Nr. 1 (25) • 1-15 ianuarie 2011

agroBUSINESS 55


BIOTEHNOLOGII

Dezvoltare rurală

Ingineria genetică, în câmpiile României În America se cultivă porumb modificat genetic pe mai în bine de 10 milioane de hectare din anul 1990. De asemenea, China se cultivă porumb modificat genetic pe milioane de hectare. Oamenii consumă carne, lapte şi brânză de la animalele hrănite cu porumb modificat genetic. Timp de 20 ani nu au murit niciun american, chinez şi nici măcar un ecologist în urma acestui consum. Americanii au murit însă în războaiele din Irak şi Afganistan!

Să începem cu începutul Pe plan mondial s-au publicat numeroase articole ştiinţifice privind importanţa şi eficienţa economică a noilor biotehnologii. De exemplu, autorii Wels, Rasche şi Timerman au publicat în anul 1965 la Conferinţa Britanică de la Brighton un articol în care afirmă că modificarea genetică a plantelor rezistente la glyphosat sau glufosinat – 2 erbicide neselective – va permite cultivatorilor de pe cele 5 continente o mulţime de avantaje economice. De asemenea, autorii respectivi, pe baza numeroaselor experienţe riguroase, afirmă că erbicidele glyphosat şi glufosinat aplicate la porumbul modificat genetic nu prezintă niciun risc pentru mediul înconjurător şi nici pentru sănătatea animalelor (care sunt hrănite cu porumb siloz sau boabe) sau a oamenilor care consumă carne, lapte, brânză etc. Alţi autori precum Marshall 1995 şi Owen 1997 consideră că

aceste realizări ştiinţifice constituie o adevărată REVOLUŢIE pe plan mondial.

Primele experimente

La Staţiunea de Cercetări Agricole de la Drăgăneşti-Teleorman s-au făcut primele cercetări cu porumbul modificat genetic, folosind hibridul Dexalb 493 de la Compania Monsanto. În experienţa respectivă s-au aplicat tratamente numai postemergent cu erbicidul Roundup Ready în diferite doze şi la diferite epoci. Terenul unde s-a amplasat experienţa era infestat cu costrei (Sorghum halepense) în proporţie de 65%, iar alte specii de buruieni ca Setaria, Echinochloa, Amaranthus, Chenopodium, Solanum şi Xanthium au fost în proporţie de 35%. Toate speciile de buruieni cântărind 39.556 kg pe ha au fost combătute în proporţie de 100% de către erbicidul Roundup Ready în doze de 3+3 litri/ha, aşa cum se vede din datele prezentate în tabelul alăturat.

Efectul agrotehnic al erbicidului Roundup Ready

Analizând datele prezentate în tabel, se constată că producţiile de porumb boabe sunt în strânsă corelaţie cu eficacitatea erbicidului Roundup Ready, cea mai mare producţie de boabe realizându-se la varianta tratată de două ori cu Roundup Ready în doze de 3 + 3 litri/ha. Precizăm că la hibridul românesc creat la Institutul Naţional de Cercetări Agricole de la Fundulea într-o experienţă alăturată producţia de porumb boabe a fost în medie pe 3 ani (1998-2000) de numai 6.800 kg/ha. O primă concluzie ar fi că, dacă s-ar cultiva hibrizi de porumb modificat genetic numai pe 1 milion de hectare, România ar obţine un plus de 3 milioane tone de porumb boabe. Prof. univ. dr. Nicolae ŞARPE


SILVICULTURĂ

Dezvoltare rurală

Perdelele forestiere din Deșertul Olteniei e forestiere, Pe raza ocoalelor silvice Sadova şi Dăbuleni, suprafeţele cu perdel le au fost Prime ha. 1.422 ează realizate de-a lungul timpului de Romsilva, însum la ajuns au i arbori când plantate în perioada 1970-1972. Apoi s-au făcut tăieri, faţa supra , Astfel maturitate. Perdelele au fost refăcute prin regenerare naturală. d zone întregi pe agricolă protejată de perdele se ridică la 75.000 ha. Ele cuprin a, Amărăşti de Jos, raza localităţilor Dăbuleni, Călăraşi, Bechet, Ostroveni, Sadov ni. Amărăşti de Sus, Dobroteşti, Daneţi, Dobreşti, Rojişte şi Mârşa

Primele împăduriri, la sfârşitul secolului al XIX-lea Înainte de instalarea regimului comunist, sudul guvernului să ia măsuri în acest sens. Astfel, judeţului Dolj era bine împădurit, încă de la sfârşitul începând cu anul 1882, după unele pregătiri şi studii, secolului al XIX-lea. Povestea, au demarat lucrările de relatată de Daniel Drîgnei, împădurire, desfăşurânduUn culoar impresionant directorul Direcţiei Silvice (DS) se într-un ritm de peste 500 Dolj, a început de la campania ha/an. În anul 1904, suprafaţa Ocolul Silvic Sadova deţine o militară din timpul Războiului ocupată cu păduri însuma suprafaţa de 1.422 ha perdele forestiere de Independenţă (1877-1878). 11.077 ha, iar până în 1948 s-au de protecţie, plantate în anii 1970-1972, Atunci, Regele Carol I şi-a mai plantat 38.000 ha. după înfiinţarea Sistemului de irigaţii stabilit cartierul general la Sadova Corabia. Scopul a fost de a Reconversia Poiana Mare şi a putut vedea stopa deflaţia cauzată de vânturile care întinsele suprafeţe ocupate de Refacerea pădurilor a aveau o intensitate mai mare. Lungimea nisip. Măria Sa s-a interesat de început în 1997, când Ocolul totală a acestora este de peste 1.500 km. posibilităţile de fixare a acestor Silvic Sadova a beneficiat de pe „Un caroiaj, în formă de U, are terenuri. După terminarea urma a două hotărâri de lungimile laturilor de 285 sau 570 m, războiului şi redresarea în funcţie de speciile plantate. Lăţimea guvern. Astfel, au fost preluate economică a ţării, a cerut două suprafeţe mari, de 1.292 perdelelor principale, aflate pe ha şi 1.495 ha, terenuri pe care direcţia est-vest a vântului, este de 20 nu se putea face agricultură. sau 50 m, iar a celor secundare, care Acestea au aparţinut Staţiunii închid caroiajul, perpendiculare, pe Centrale de Cercetări pentru direcţia nord-sud a vântului, de 7,5 Cultura Plantelor pe Nisipuri m“ – ne-a spus directorul DS Dolj Dăbuleni. Potrivit afirmaţiilor sale, în cele mai „Ca să înţelegeţi ce fel de multe locuri perdelele sunt formate din terenuri erau, vă spun că, pe salcâmi, dar mai există şi glădiţă sau unele, nici măcar ciulinii nu sălcioară. De-a lungul canalelor de creşteau“, a precizat Drîgnei. irigaţii şi a căilor de comunicaţie, există În principal, au fost plop euramerican şi plop alb. plantaţi salcâmi, dar există şi Paza este asigurată de pădurari. stejar, pe vreo 40 ha. Pe lângă Numai că unul singur are în grijă acestea, s-au mai folosit glădiţă, 60-100 ha de perdele, ceea ce sălcioară, cenuşer, plop alb şi înseamnă vreo 200 km în lungime. plop euramerican. Traian DOBRE

58 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011


SILVICULTURĂ

Dezvoltare rurală

Măcelul copacilor din Ialomiţa

Intru brusc, fără altă introducere, în subiect. E prea grav ca să mai fac floricele la începutul textului. Peste patru mii de copaci au fost tăiaţi într-o pădure din judeţul Ialomiţa şi transformaţi în lemne de foc! Sau în mobilă, cine ştie... Patru mii de stejari de mai bine de o sută de ani! Adică 2.500 de metri cubi de lemn. Ca să tai atâţia copaci ai nevoie de drujbe, de mână de lucru, de mijloace de transport, de piaţă de desfacere. Nu mai zic de acordul de la Romsilva. Sau măcar de la vreun pădurar.

Deal, ca primar al comunei Axinte, ca simplu cetăţean al zonei ce caută magaoaia aia pe drum mereu? Mereu încărcat, mereu grăbit... Nu toată lumea are în parcare un camion. Unul poate fi închiriat de la o firmă specializată să transporte materialul lemnos. Se putea ca lemnul celor patru mii de stejari să fie cărat şi cu căruţele. Dar de câte căruţe era nevoie, în cazul acesta? Culmea e că, după ce au fost tăiaţi copacii, cioturile au fost acoperite cu pământ şi iarbă, ca să nu fie descoperite prea uşor. Treabă premeditată şi bine pusă la punct. Şi nu hoţi de duzină au făcut-o. Ăştia, dacă puneau joagărul pe un stejar, se opreau. Ori venea pădurarul şi-i punea pe fugă ori se gândeau ei că le ajunge de foc pentru două ierni şi nu mai munceau în plus. Nu a fost securea, ci joagărul, după cum se bănuieşte după „lucrătura curată“, şi se pare că transporturile de lemn au luat calea Bucureştiului. Un mahăr de la Capitală şi-a tras mobilă nouă la vreuna dintre vilele proprietate personală. Pagubă de aproape patru miliarde de lei vechi. Şi, totuşi, nimeni nu ştie nimic. N-a văzut şi n-a auzit nimic. Credeţi? Eu nu. Nici poliţia nu crede în hoţia extratereştrilor. Dovadă că are mai multe dosare în lucru, un cerc de suspecţi – mă rog... – face cercetări. În sprijinul ideii că e mână de om, vine şi faptul că au mai zburat nişte capete pe ici, pe colo. Dar vinovaţii, ca la Revoluţie, e greu de spus dacă vor fi găsiţi. Nina MARCU

Se aude, se vede, dar… Se vede, se aude că se taie copaci. Muncă asiduă, de luni de zile. Figuri noi prin peisaj. Sau din cele vechi, dar prea prezente în zonă. Camioane întregi care cară stejarii doborâţi. După cum spune un inginer constructor, „ca să transporţi atâta lemn e nevoie de mai bine de o sută de camioane...“ Sau, ca s-o luăm altfel, de peste o sută de drumuri făcute de un camion. Camionul e matahala aceea, mama şi tăticul maşinilor, nu un ac. Adică vreau să spun că atrage atenţia unul de ăsta. Îl vezi azi, îl vezi mâine, nu te întrebi ca pădurar la Vangheleasca sau Luncă

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Lumea Satului 59


INFRASTRUCTURĂ

Dezvoltare rurală

Apa la sate: ambiţii mari, realizări modeste n Dialog cu ing. Sorin NICULAE, directorul general al SC Exploatare Sistem Zonal Prahova al Apelor Române - Domnule director, asistăm azi, în Prahova, la o ofensivă pentru extinderea apei potabile în satele de deal şi de munte. Unitatea dvs. este în măsură să facă faţă acestor solicitări? - Vorbind la modul general, da. În particular există multe excepţii nedorite. Asta mai ales în localităţile deluroase, unde pe timpul verii seacă până şi fântânile cu apă nepotabilă. Suntem unul dintre judeţele oarecum norocoase în resurse de apă. Cele două mari acumulări de la Paltinu şi Măneciu, cu o capacitate de retenţie de peste 70 milioane de metri cubi de apă, reprezintă o garanţie în acest sens. Chiar şi în anii de secetă. Necazul este că această resursă hidrologică este mai mult stocată decât utilizată. Unitatea noastră, aflată în directa subordonare a Administraţiei Naţionale a Apelor Române, care are în profilul său prepararea apei potabile, adică tratarea apei brute din marile acumulări amintite, adusă printr-un sistem de conducte la staţiile de înmagazinare şi livrare, poate fi în măsură să asigure, în cea mai mare parte, necesarul de consum al populaţiei judeţului. Şi din oraşe şi din sate. - Această reţea are, totuşi, o arie de cuprindere limitată, câte comune din judeţ au acum apă livrată de unitatea dvs.? - Aproape jumătate din cele 90 de comune. Cred că este vorba de aproape 200.000 de persoane care au apă la robinet sau în faţa casei. Există în prezent un mare număr de localităţi rurale cu apă potabilă din sistem centralizat. Cu deosebire cele din zona de deal şi de munte a judeţului. Preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, ing. Mircea Cosma, a anunţat recent că în următorii doi ani 86 dintre cele 90 de comune vor avea apă la robinet. Sistemul de aprovizionare a apei potabile se face printr-o firmă specializată, şi anume HIDRO Prahova, pendinte de CJ Prahova, cu care avem o bună conlucrare. - Ne vorbiţi mai mult de satele de munte şi aproape deloc de cele de câmpie sau deal. De ce? - Aşa este. Reţeaua noastră de conducte de aducţiune este modestă. Are numai 160 kilometri. Ea este insuficientă pentru a putea face faţă noilor cerinţe. În aceste condiţii, dezvoltarea reţelei de aducţiune nu o mai putem face noi. Ştim că există mai multe proiecte iniţiate de CJ Prahova în acest sens. Între acestea, o aducţiune de la staţia de

60 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

înmagazinare de la Movila Vulpii până la Mizil şi de aici în zona sudică şi de est a Prahovei. De la Mizil până la Ciorani, Fulga şi Sălciile şi chiar mai departe, la Boldeşti-Gradiştea. Aşa cum dăm apă şi în unele localităţi din Dâmboviţa o putem face şi aici. Cu condiţia să avem la îndemână reţeaua de aducţiune. Altfel, satele de câmpie vor avea apă potabilă numai din foraje ca şi până acum. Este vorba de sărăcia primăriilor din zona amintită, dar şi de insuficienţa fondurilor pe plan judeţean.

- Economic vorbind, apa potabilă livrată satelor şi oraşelor reprezintă o afacere pentru unitatea dvs.… - Profitul înregistrat de noi este destul de mic, adesea aproape de zero. Preţul apei potabile perceput este între 0,57 lei şi 0,90 lei mc apă livrată, din care însă mai scădem şi costul plătit către Apele Române pentru apa brută pe care o primim din cele două mari acumulări de la Paltinu şi Măneciu. Numai că trebuie să mai facem şi ceva investiţii. Fapt este că acum suntem aproape la linia de plutire. Cristea BOCIOACĂ


Dezvoltare rurală

ENERGII NECONVENŢIONALE

Avem potenţial solar, nu şi pricepere Datorită aşezării sale într-o zonă cu un ridicat potenţial solar, de 210 zile însorite pe an, România poate beneficia de un flux anual de energie situat între 1.000 şi 1.300 kWh/mp/an. Acest lucru reprezintă o importantă oportunitate de piaţă pentru investitorii internaţionali, s-a afirmat la a II-a Conferinţă internaţională – Energia eoliană în România, desfăşurată în cadrul RENEXPO South-East Europe. Vorbitorii au spus că promovarea energiei produse prin surse regenerabile are o prioritate ridicată în prezent pentru ţara noastră. Motivaţiile sunt pe cât de multe pe atât de utile în plan practic.

De la „Certificatele Verzi“ la practică S-a menţionat că legislaţia care sprijină dezvoltarea în acest domeniu a fost creată, iar introducerea de „Certificate Verzi“ încurajează dezvoltarea industrială a energiei solare şi oferă o nouă oportunitate pentru firmele naţionale şi internaţionale care produc şi construiesc utilaje şi fabrici. La ora actuală, şase astfel de certificate, mai multe decât pentru oricare alt proiect de energie, sunt oferite pentru fiecare MWh instalat. Ca urmare, un prim investitor străin a început recent producţia de module fotovoltaice în România. S-a spus că gospodăriile particulare sunt încurajate să utilizeze energie solară pentru a-şi acoperi consumul de energie. Astfel, prin programul „Casa Verde“ se acordă subvenţii persoanelor fizice, de până la 80%, pentru proiectele depuse şi aprobate.

Ce ne facem dacă vântul nu bate? Noile tehnologii au impus apariţia instalaţiilor mixte de producere a energiei electrice - solare şi eoliene. Acest lucru

este posibil numai dacă, în zona în care va fi montat un astfel de sistem, vântul suflă suficient, cât să pornească turbina. Cătălin Buică, reprezentant al firmei Vlamir, ne-a declarat că panourile fotovoltaice au o eficienţă energetică de aproximativ 13,8% per panou. Înseamnă că, dacă pe un panou cu o suprafaţă de 1 mp cad 1.000 W energie, rezultă 138 W produşi de panou. „La o casă cu un consum de 200 kW lunar sunt necesare opt panouri de 135 W, a căror suprafaţă totală ajunge undeva la 12 mp. Rezultă o putere instalată de peste 1 kWh şi o producţie zilnică de până la 10 kW“, a precizat Buică. Trebuie menţionat că, dacă cerul este acoperit cu nori, cum se întâmplă iarna, puterea celulelor scade la 30%. Aşa că, pentru a fi siguri de producerea curentului electric necesar, pe timp de iarnă ar trebui dublat numărul panourilor (!). O investiţie suplimentară care ajunge la peste 10.000 de euro. Nu este prea mult, dar întrebarea este dacă asigură şi eficienţă în timp. Beneficiarii unor astfel de instalaţii susţin că da. Traian DOBRE Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Lumea Satului 61


DOCTORUL CASEI

i ţ a tiv iţi l u C t o r c şi o

Dezvoltare rurală

Traist a-c ioban u lui Traista-c

Recoltarea Se taie la nivelul coletului, întotdeauna sub rozeta de sub frunze şi se pune la uscat, fără a fi mărunţită. Acest lucru se face doar atunci când planta este complet uscată. În cazul lezării sau secţionării organelor plantei, traista-ciobanului are capacitatea de a sintetiza cantităţi mari de substanţe de apărare, compuşi care, ajunşi în organismul omului, inhibă funcţia tiroidei şi pot declanşa alergii.

Capsella bursa-pastoris sau traista-ciobanului, aşa cum este denumită în popor, este una dintre plantele medicinale mai puţin cunoscute. a, s-a extins în aproape toată Europ din Originară pajişti şi grădini, în locuri pe ită lumea, fiind întâln puternic luminate. Traista-ciobanului este o plantă firavă, care nu depăşeşte mai mult de 20 cm. Florile ei, cu patru petale simetrice, sunt colorate într-un alb imaculat, aranjate în raceme rare, cu ramuri lungi cât tulpina şi frunze dinţate. Seminţele ei sunt aşezate în vârful ramurilor şi au formă de inimă.

Pentru prepararea lui este nevoie de o linguriţă de plantă mărunţită, pusă în 200 ml apă clocotită. Se acoperă timp de 10 minute, după care se strecoară.

Ceaiul, principalul preparat În vremea când medicina nu cunoştea alte forme de tratare a bolilor decât prin intermediul plantelor, traista-ciobanului era folosită pentru tratarea frigurilor şi a bolilor aparatului urinar. Uneori, era folosită şi pentru durerile de stomac. În medicina naturistă, capssela bursa-pastoris este întrebuinţată cel mai adesea pentru oprirea hemoragiilor, proprietăţile sale hemostatice fiind impresionante. Pentru aceste situaţii sunt recomandate ceaiurile. Hemoragiile renale, spre exemplu, pot fi oprite cu ceaiul din traista-ciobanului consumat în combinaţie cu ceai din coadacalului. O altă proprietate deosebită a plantei este aceea de a regla circulaţia sângelui. Celor care suferă de hipertensiune şi hipotensiune arterială le este recomandat să consume două ceşti de ceai pe zi.

62 Lumea Satului

Bună pentru durerile musculare

a Traista-ciobanului este folosită şi în remediere preselor cu durerilor musculare externe cu ajutorul com itate cant o sară nece este aburi. Pentru prepararea lor o sită şi întrpune se care considerabilă de plantă pisată, ient sufic aie înmo se se ţine deasupra aburului. După ce zona pe ă în abur, se pune într-un material şi se aplic care prezintă dureri. ului se Pentru prepararea tincturii din traista-cioban şi se pune foloseşte planta întreagă, se taie cât mai mic iu de rach ă toarn Se isă. într-o sticlă de culoare înch la pune se ut obţin l fructe sau de secară, iar amestecu soare vreme de 14 zile.

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Laura DOBRE ZMARANDA


Curier juridic

LEGISLAŢIE

Procedura de lucru privind implementarea Regulamentului (CE) nr. 485/2008 al Consiliului din 26 mai 2008 privind controalele efectuate de statele membre cu privire la operaţiunile care fac parte din sistemul de finanţare prin Fondul European de Garantare Agricolă, aprobată prin Ordinul nr. 230 din 12 octombrie 2010. (MO al României, Partea I, nr. 695, din 18 octombrie 2010)

A te n

ţi

Pentru început e bine să ştim că această procedură de lucru stabileşte cadrul juridic, administrativ şi operaţional în temeiul căruia se asigură implementarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 485/2008 al Consiliului din 26 mai 2008 privind controalele efectuate de statele membre cu privire la operaţiunile care fac parte din sistemul de finanţare prin Fondul European de Garantare Agricolă şi ale OUG nr. 24/2010 privind controlul operaţiunilor care fac parte din sistemul de finanţare prin Fondul European de Garantare Agricolă, prin schimbul de informaţii dintre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP), prin Direcţia pentru Coordonarea agenţiilor de plăţi (DCAP), denumite în continuare entităţi publice (Art. 1). Cu privire la obligaţiile entităţilor publice implicate, Art. 2 din procedură prevede că structura de control ex-post (SCEP) din cadrul MADR are o serie întreagă de obligaţii, după cum urmează: a) să solicite APIA şi DCAP din cadrul APDRP informaţii, precum şi documentaţia necesară cu privire la operaţiunile care fac parte din sistemul de finanţare prin Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), conform reglementărilor în domeniu; b) să transmită APIA rapoartele de control ex-post aferente controalelor realizate la întreprinderile care fac obiectul controlului ex-post, în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea acestora; c) să transmită solicitarea APIA, documentele care stau la baza raportului de control ex-post. Acelaşi articol prevede în continuare şi obligaţiile celorlalte entităţi publice implicate, cum sunt: APIA şi DCAP, pe care – din motive lesne de înţeles – nu le putem evidenţia în materialul de faţă. Importante de reţinut sunt şi prevederile generale finale din procedură cuprinse în Art. 3, potrivit cărora entităţile publice implicate îşi vor furniza reciproc informaţiile solicitate de cealaltă autoritate publică în termenul prevăzut în scrisoarea de solicitare de informaţii sau în orice alt termen convenit de comun acord, cu respectarea cadrului legal în vigoare. e! Entitatea publică implicată care primeşte informaţiile va utiliza exclusiv în scopurile legale şi indicate în solicitare. Dacă autoritatea publică intenţionează să utilizeze informaţiile în alte scopuri decât cele pentru care au fost solicitate, aceasta va solicita acordul scris al celeilalte părţi.

64 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Dezvoltare rurală

Breviar j u ridic Hotărârea Guvernului nr. 938, din 8 septembrie 2010, privind preluarea unei activităţi finanţate integral din venituri proprii de la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la Ministerul Mediului şi Pădurilor. (MO al României, Partea I, nr. 687, din 12 octombrie 2010)

Hotărârea Guvernului nr. 937, din 1 septembrie 2010, privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea la introducerea pe piaţă a preparatelor periculoase. (MO al României, Partea I, nr. 690, din 14 octombrie 2010)

Hotărârea Guvernului nr. 1017, din 6 octombrie 2010, privind aprobarea pentru anul 2010 a cuantumului plăţilor directe unice pe suprafaţă, a plăţilor naţionale directe complementare şi a plăţilor separate pentru zahăr, care se acordă în agricultură în sectorul vegetal. (MO al României, Partea I, nr. 693, din 15 octombrie 2010)

Hotărârea Guvernului nr. 1029, din 13 octombrie 2010, pentru modificarea HG nr. 279/2010 privind reglementarea unor măsuri financiare temporare pentru stimularea gradului de absobţie a fondurilor alocate pentru agricultură aferente schemelor de plăţi directe. (MO al României, Partea I, nr. 697, din 19 octombrie 2010)

Ordinul nr. 232 din 20 octombrie 2010, pentru modificarea şi completarea Ordinului nr. 631/2006 privind controlul şi certificarea calităţii seminţelor prin testarea soiurilor nemodificate genetic şi care pot fi impurificate cu soiuri modificate genetic. (MO al României, Partea I, nr. 705, din 22 octombrie 2010)

Jurist Costel Alexandru GHEORGHE


CONSEMNĂRI

Dezvoltare rurală

Ei, chiar şi dozatorul! Se pare că acolo este ugerul vacii! Sunt şanse serioase ca aceasta să fie rezolvarea marelui handicap al preţurilor cu care pleacă crescătorii de lapte către procesatori şi retaileri. Pentru că am văzut dozatoare la „ţâţa“ cărora se „mulge“ vaca de către consumator, la valoarea de 2,50 până la 3,6 lei, ar părea o valoare mare, dar, dacă ţinem cont că este un lapte proaspăt, din ziua în care se achiziţionează, şi că din el nu se scoate toată bunătatea, cum ar zice mama, trebuie să recunoaştem că suntem în avantaj.

O reglementare strictă Mai mult decât atât, este regulă a ANSVSA – Agenţia Naţională SanitarVeterinară şi pentru Siguranţa Alimentară, prin ordinul 55 –, care obligă posesorul de dozator să ia lapte numai de la vacile proprii. Adică, el nu trebuie să folosească lapte de strânsură, cum se spune, de la alţi fermieri sau gospodari şi, prin amestec, să-l vândă la dozator. De asemenea, pe aparat este obligatoriu să se afişeze numele fermierului. Dacă aveţi îndoieli cu privire la provenienţa laptelui puteţi suna la un telefon TelVerde – 0800826786, apel gratuit, şi să semnalaţi. Vedeţi, dragi conaţionali, că se poate să ai o ofertă productivă sută la sută românească şi care să fie pe placul nostru, al tuturor?!

Cât de sigure sunt „actele în regulă“ Însă, umblă vorba în târg că există pe piaţa dozatoarelor alimentate cu lapte şi falşi producători care vând asemenea produs de strânsură. Domnul Constantin Savu, director la ANSVSA, ne-a asigurat că nu este aşa, că agenţia nu are ştiinţă de astfel de cazuri printre cele 40 de dozatoare înscrise, cu acte în regulă, conform Ordinului 111. Sincer, mie mi se pare cam mic numărul aparatelor înregistrate legal şi de aceea cred că ar putea exista şi neînregistrate.

Domnul Cristian Lungu, fermier, membru al Federaţiei Crescătorilor de Taurine, dl doctor Mihai Petcu, şeful SC Agroindustriala Pantelimon, cunoscut şi respectat crescător de vaci pentru lapte, dl Costel Caras, preşedinte Holstain Ro, întro discuţie pe tema dozatoarelor de care ne facem griji acum, mi-au precizat că, dacă s-ar întâmpla să se adeverească ipoteza mea, s-ar compromite chiar ideea pentru care s-au instalat acestea. Pe de o parte ar suferi fermierii care şi-ar vedea compromisă afacerea. Pe de altă parte, consumatorii văduviţi de lapte sănătos şi fără diverse adaosuri. Nu în cele din urmă, s-ar pune încă o dată la îndoială corectitudinea colectivităţii rurale lipsite de extinderea oportunităţilor sale, care-i permit să poată participa, împreună cu puterea, la redresarea economică a ţării. Poate vi se pare că sunt vorbe mari ! Nu! Dar aşa-i astăzi la români. Nici nu ştii ce este bine şi ce nu. Este totuşi mare păcat să nu ai încredere în medicii veterinari, al căror jurământ de credinţă nu este scris, dar de cele mai multe ori este respectat. Vasilica GHIŢĂ ENE

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Lumea Satului 65


ÎNVĂŢĂMÂNT

O şcoală occidentală la ţară Cu toţii avem credinţa că şcolile de la sate sunt mai puţin dotate tehnic şi tehnologic decât cele din oraşe. Se pare că, aşa cum spune o zicală din popor, roata s-a întors în cazul Şcolii Generale cu clasele I-VIII Dumbrăviţa din judeţul Timiş. Aici totul pare un vis devenit realitate.

De la un pas de desfiinţare, la o mare realizare În anul 2003 şcoala generală din Dumbrăviţa se afla la un pas de desfiinţare. Atunci a pornit o nouă iniţiativă - aceea de a face din ea una de nivelul celor de la oraş. Operaţiune reuşită. După numai şapte ani, întâlnim aici o instituţie cum nu prea vedem nici măcar în oraşe, darămite la ţară. Şcoala Dumbrăviţa are două secţii de predare, română şi maghiară, ale căror cursuri se desfăşoară în două corpuri, cel vechi, de peste 100 de ani, fiind reabilitat în 2003-2004. Lângă această construcţie s-a adăugat o alta ridicată în 2007.

Navetă în sens invers La Dumbrăviţa, comună fără sate aparţinătoare, învaţă în prezent copii din toate satele din jur şi chiar mai depărtate, fiindu-le puse la dispoziţie patru microbuze de către primărie. „La Dumbrăviţa, vă vine sau nu să credeţi, învaţă elevi veniţi din metropolă“, ne mărturiseşte mândră doamna director, Benkő Hajnal. De aici putem concluziona faptul că unii părinţi aleg să îşi aducă micuţii la o şcoală de la ţară în detrimentul uneia din Timişoara, şi asta datorită dotărilor de care dispune instituţia de învăţământ rural. O iniţiativă a ajuns astăzi să fie un program after-school. Iniţial, câţiva profesori au oferit, în zilele de sâmbătă, meditaţii gratuite pentru elevi. De aici s-a ajuns la realizarea unui program after-school la care pot apela părinţii pentru 25 lei lunar, restul cheltuielilor fiind suportate de către Consiliul local. De asemenea, elevii pot lua masa contra-cost, pentru acest serviciu şcoala având încheiat un contract cu o firmă de catering.

Rezultate pe măsura investiţiilor Aşa cum era şi de aşteptat, rezultatele acestei munci nu au întârziat să apară. La panoul de onoare se află afişate rezultatele. Prin dăruirea profesorilor şi sârguinţa elevilor s-a ajuns la rezultate notabile la nivel naţional, dintre care menţionăm: • locul I la Simpozionul Naţional de Biologie şi la concursul naţional de Informatică; • locul al III-lea la faza judeţeană a Olimpiadei Sportului Şcolar, la şah 2009, plus calificări la faza naţională a Olimpiadei Sportului Şcolar, la tenis de masă; • medalie de bronz în cadrul Finalei Naţionale de lupte greco-romane, copii. Realizările de la şcoala din Dumbrăviţa nu trebuie judecate ca fiind o rivalitate dintre sat şi oraş. Ele dovedesc însă că elevii de la ţară merită să aibă aceeaşi şansă cu cei de la oraş.

Este vorba, în fapt, de o şcoală modernă: curtea şcolii este un adevărat paradis pentru copii. Terenul de sport este pus la dispoziţie celor mici chiar şi după ore, deoarece este dotat şi cu nocturnă. Cele trei laboratoare de informatică doresc a contribui la dezvoltarea capacităţilor operaţionale ale elevilor, iar plasme, dulăpioare individuale şi sisteme de supraveghere există în mai toate sălile de curs. La acestea se adaugă cursurile de limba engleză, informatică, pictură, tenis de masă, şah, lupte greco-romane şi dans modern.

66 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Larissa SOFRON


SOCIAL

Dezvoltare rurală

Compasiune şi grijă pentru

bătrânii satului

C e ne - o m a i a d u cce e a n u l ca r e - n c e p e? Ce ne-o mai aduce anul care-ncepe, Zile şi mai negre, jugul şi mai greu, Sau o să se-ndure şi de noi, sărmanii, Cel Atotputernic, Bunul Dumnezeu?

O instituţie de suflet Iată că tot aici autorităţile şi câţiva oameni de suflet au pus bazele unui cămin în care sunt adăpostiţi şi duc un trai decent bătrânii lipsiţi de orice sprijin. Bogdan Tăriceanu, administratorul „Locuinţei protejate Acasă“- aşa se numeşte această adevărată instituţie de suflet ne spune că în 2007, din ruinele unei mori dezafectate, cu un program PHARE s-a construit o casă modernă cu toate cele necesare pentru aceşti oameni fără familie sau uitaţi de cei cărora le-au dat viaţă. Camere curate, o bucătărie dotată cu toate cele necesare, o grădină plină cu flori în timpul verii de

– olo câte un bătrân Uliţe tăcute şi ici-c zări în u tr pa i au umplut cele ar pentru că cei tiner făţiş ea de mai bun – iată în ai tr ui un ea ar ut că urmă cu 20 re satele care, în nt di ra to ul m a acum aţie este viaţă. Aceeaşi situ de e in pl au er i, de an aflăm de la an Trifeşti, unde şi în satul nemţe locuitorii 60 la sută dintre primărie că peste Cât priveşte uţi de 65 de ani. comunei sunt trec faţa instituţiei , în afişierul din traiul de fiecare zi i care primesc o lungă listă cu ce de ve se e tit in am itori sunt e aceştia, 11 locu tr in D . al ci so or ajut lei! ce nu depăşesc 10 înscrişi cu sume

care se îngrijesc locatarii „locuinţei protejate“, fireşte, o asistenţă pe măsură. În ziua în care am vizitat aşezământul, bătrânii erau consultaţi de medicul casei. „Doctorul vine săptămânal, ne spune domnul Tăriceanu. Avem, de asemenea, o asistentă medicală şi un psiholog. Încercăm să vindecăm sau măcar să cicatrizăm rănile lăsate în suflet de familiile care i-au părăsit. Ne-am ataşat de ei şi pot spune că suntem ca o familie. De altfel, eu sunt pentru toţi locatarii de aici Bogdan.“

Poate nu ne-o bate, cum se tot aude, C-un seism năprasnic şi devastator, Poate nu ne-neacă iarăşi în puhoaie, Poate nu ne arde vara în cuptor; Poate-o fi mai darnic cu agricultura Şi-o rodi mai spornic brazda de sub plug Ca să prindă vlagă şi curaj ţăranul, Să avem pe mese pâine din belşug; Poate-avertizează surzii de la cârmă Că e vuiet mare, clocot mare jos, Să nu ne mai taie pensia şi lefşoara Fiindcă sărăcia a ajuns la os! Poate nu ne lasă ca să fim întruna Un popor în lanţuri, oropsit, flămând, Şi ne va întinde braţul Său puternic Să ieşim din crunta criză mai curând. Cu speranţa-n suflet, cu credinţa-n Domnul, Să-nchinăm cu toţii un pahar de vin Ca să ne aducă anul care-ncepe Bucurie, roade şi un cer senin ! Gelu OPROIU

Mai există şi oameni de bine – E criză, cum vă descurcaţi? Alocaţia de hrană este, am reţinut, de 11 lei pe zi, ajunge? – E puţin, dar chivernisim fiecare leuţ şi avem sprijinul unor oameni de suflet. Zilelele trecute, de pildă, am primit o cantitate de peşte de la o fermă piscicolă. Ne ajută şi parohia şi unii gospodari, astfel încât ne descurcăm. De la cea mai în vârstă locatară de aici, doamna Elena Coşuleanu de 88 de ani, încă vioaie şi cu chef de vorbă, aflăm că la micul dejun s-au servit crenvurşti, la prânz vor avea ciorbă de cartofi şi şniţel cu pilaf, iar seara griş cu lapte. Am notat toate acestea în nădejdea că „Locuinţa protejată Acasă“ poate fi un exemplu şi astfel de aşezăminte ar putea să ia fiinţă şi în alte sate, ca să aline viaţa chinuită a celor fără sprijin.

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Stelian CIOCOIU

Lumea Satului 67


MEŞTEŞUGURI

BUCIUMAŞII DIN RARĂU Se numeşte Alexandru şi este în clasa a doua. Părinţii lui s-au despărţit. De aceea locuieşte cu bunicul... Îl iubeşte foarte mult pentru că este bun şi are grijă de el. De câte ori poate, îl ajută la treabă. Bunicul are o gospodărie mare, cu vite şi oi. La şcoală merge după-amiază. Face naveta cu autobuzul de la Capu Satului la Câmpulung. Nu e prea greu. Sunt doar câţiva kilometri de acasă până la şcoală. Iarna e mai incomod, că se face întuneric mai repede, iar când iese de la şcoală e deja noapte. Dar el nu se teme de beznă.

Vrăjit de cântul buciumului Lui Alexandru îi place cântecul. Ultimul meşter de buciume a fost Mihai Lăcătuş, din Fundu Moldovei. Ştia toate secretele ce trebuie cunoscute pentru ca sunetul pornit din adâncul lemnului scobit cu dalta să fie rotund şi să vibreze către miezul cerului. A vrut să-şi lase tainele şi altora, pentru ca meşteşugul său să nu piară odată cu el. A predat la Şcoala populară de artă de pe lângă Casa de cultură din Câmpulung, a ţinut ore şi la Liceul silvic din localitate, nădăjduind că va fi cineva care să-i ducă priceperea mai departe, peste ani. Nu a avut bucuria să găsească urmaşi vrednici printre cei cărora li s-a adresat. Şi atunci, ca o ultimă speranţă, a scris o carte, în care şi-a lăsat la păstrare ştiinţa. Cartea s-a numit „Şuieră iarba, cântă

68 Lumea Satului

lemnul“. După mulţi ani a ajuns în mânile unui câmpulungan autodidact, cu suflet de răzeş, pe nume Aristotel Erhan. Îngrijorat că nu mai sunt făuritori de buciume, Stelu, cum îi spun mai toţi câmpulungenii, a purces de unul singur să redescopere tainele făuririi acestor trâmbiţe strămoşeşti, ghidându-se după sfaturile lăsate în cartea sa de Mihai Lăcătuş. Primul bucium care a ieşit din mâinile sale a răsunat după datină, către înaltul ceresc, să dovedească lumii că românii adevăraţi nu-şi pierd tradiţiile, nu le uită şi nici nu le lasă să piară. De atunci a cioplit altele şi altele, cu bucuria celui care îşi vede truda folositoare, înzestrând cu ele prieteni, vecini ori simpli cunoscuţi. Mai mult, a adunat în jurul său o mână de bărbaţi vrăjiţi de cântul buciumului şi împreună au format o ceată de buciumaşi care, cu timpul, a devenit tot mai cunoscută în ţinuturile bucovinene şi chiar mai departe. În fiecare iarnă Stelu Erhan cercetează pădurile din jur, căutând lemnul de trebuinţă, căci nu orice fel de lemn poate cânta cum se cuvine. În prag de vară purcede să adune scoarţa de mesteacăn pe care o foloseşte la înfăşurarea lemnului scobit în formă de uluc. Muştiucurile pentru buciume sunt din lemn de tisă, prea rar din păcate, căci de-a lungul anilor păstorii au tot secuit tisa, otrăvitoare pentru animale. În lipsa ei se poate folosi lemnul de paltin. În vreme ce lucrează cu dălţile şi cuţitoaia, meşterul

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011


MEŞTEŞUGURI

Dezvoltare rurală de buciume povesteşte, ca şi când ar şti să citească în aşchiile de lemn ce se desprind neîncetat de sub ascuţişul fierului, întreaga istorie a neamului de răzeşi zidit în jurul Rarăului. Poveşti adevărate şi întâmplări devenite legende, nume de oameni şi de locuri, vremuri străvechi sau mai apropiate sunt parcă tălmăcite de harnicul câmpulungean din şoapta încă moale a lemnului menit să cânte. Cu buciumaşii săi, Stelu Erhan a înălţat undeva, pe culme, o cruce de lemn, înaltă de zece metri, în memoria celor care au căzut în războaie pe acele locuri, ca şi a celor care s-au prăpădit în temniţele comuniste, „pentru cei care au luptat, au iubit şi au murit”. Nu este singura cruce pe care au ridicat-o. Peste tot unde au găsit izvoare pe Rarău, ei le-au adunat în câte un halău scobit în trunchi gros de molid şi au pus alături o cruce, aşa cum se cade la creştini.

Moştenitorii Cine îl vede pe Ion Gânscă îmbrăcat în haine din pănură îşi imaginează mai lesne că are în faţă un gospodar harnic, şugubăţ şi mereu pus pe glumă decât că omul acela este subofiţer la compania de pompieri din Câmpulung. Când

rânduit harul încrustării lemnului. Lingurile din lemn pe care le ciopleşte sunt adevărate obiecte de artă. Pe una dintre ele a încrustat istoria păcatului originar, cu Eva şi Adam străjuind pomul interzis. Pe coada alteia a sculptat cu migală Cina cea de Taină. Cu mâna sa a făcut blidarul, ramele, tabloul şi blidarul din casă. Vara urcă muntele, la stână, unde în fiecare seară cheamă turmele cu buciumul. Îl îngrijorează soarta păstoritului. „Nu se mai ridică nimenea care să ţină gospodărie. Ne aşteaptă vremuri grele, nu ştim unde vom ajunge. Dar eu, câtă vreme voi mai fi, nimeni dintre cei care au ţinut înaintea mea pământul ăsta pe care am gospodăria nu o să aibă pricină de nemulţumire“. Vasile încrustează şi cornul de cerb. Viaţa pe munte l-a deprins cu răbdarea şi cu tăria de a înfrunta greutăţile. Şi nimeni dintre cei care i-ar cerceta viaţa n-ar crede că lucrurile măiestrite pe care le-au cioplit mâinile sale au fost săvârşite la lumina firavă a unei lămpi cu gaz.

Rotund ca soarele şi tainic ca stelele Nu sunt puţini 60 de ani. Dar Grigore Crăciunescu zice că nici prea mulţi nu sunt ca să nu mai facă faţă muncilor din gospodărie. Are 17 vite, vreo 70 de oi cu 28 de miei şi singur le poartă grija. Iarna le aduce fân de pe munte, din clăile clădite peste vară. Când dă colţul ierbii îşi urcă animalele la stână, lângă Nişte oameni simpli Popii Rarăului, unde rămâne cu şi frumoşi la suflete ele până toamna târziu. S-a precum sunt munţii obişnuit cu munca şi dacă stă vorbeşte despre buciume nu uită împăduriţi au reuşit cu degeaba i se pare că îmbătrâneşte. niciodată să povestească râzând cum era dragostea lor pentru Are grijă şi de nepoţi, tot singur. Pe să rămână fără cal din cauza unuia. bucium să învie şi să cel mai mic, pe Alexandru, îl iubeşte Florin Liţu este cel mai tânăr dintre înflorească o datină din cel mai mult, că e băiat şi cândva buciumaşi. Are gospodărie bună, bătrâni. Cântecul grijile şi rostul gospodăriei o să i le frumoasă. A terminat liceul şi vrea să se trâmbiţelor de lemn legate lase. Dar până atunci trebuie să-l şcolească mai mult, căci în ziua de azi cu albe curele de scoarţă înveţe cum să buciume rotund ca trebuie să ai multă şcoală ca să poţi de mesteacăn este soarele, lin ca luna şi tainic ca dovedi lumii că nu eşti un oarecare. Îi rugăciunea lor curată. stelele, astfel încât să mângâie cu place şi sportul, practică halterele şi cântecul său fruntea gânditoare a artele marţiale, iar asta îl ajută să nu se cerului, din care coboară peste omenire plângă că e prea grea munca la pădure. voia Celui Sfânt. Sus, la târlă, unde îi place să se retragă din lume, Vasile Alboi are un adevărat atelier de sculptură. Dumnezeu i-a Casian BALABASCIUC Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Lumea Satului 69


a i p o i Et Leagăn al umanităţii şi ţinut al contrastelor (I) Mărturisesc că a fost o adevărată provocare pentru mine şansa de a vizita Etiopia, o ţară cu un statut aparte pentru că este singura de pe continentul african care n-a fost colonizată, deşi au fost multe tentative în acest sens în decursul istoriei, apoi pentru că este un ţinut al contrastelor, cu oameni săraci şi oameni bogaţi, colibe de lut alături de construcţii şi hoteluri luxoase, triburi în care se trăieşte încă după canoane şi obiceiuri ce dăinuie de mii de ani sau comori „ascunse” ale creştinismului, unice în lume.

Drumul? Un transport obişnuit de unsprezece ore cu avionul ce ne-a oferit, printre altele, imaginea superbă a unui răsărit de soare văzut de la peste 10.000 metri altitudine deasupra imensului deşert african şi sosirea în Adis Abeba, Capitala ţării, aflată la circa 2.500 m altitudine, de unde am început o expediţie de vreo 15 zile. Etiopia oferă un peisaj unic, precum şi o bogăţie culturală şi istorică incredibilă. M-a marcat însă primul contact cu etiopienii şi cu viaţa lor grea, în care momentele de fericire sunt rare. Mi-a rămas gândul la copiii de acolo, ale căror feţe radiau de bucurie în momentul când le ofereai ceva. De la un pix la o simplă sticlă de plastic, totul era pentru ei un dar nepreţuit. Mă simt împăcată sufleteşte că am reuşit să bucur câţiva dintre ei prin tot ce le-am dăruit. Chipurile lor îmi vin şi acum în minte, dar mai cu seamă atunci când mă confrunt pe meleagurile noastre cu agresivitatea a tot felul de cerşetori. Mi-am propus să descriu oamenii şi obiceiurile lor pentru că aceste imagini îşi fac loc în mintea mea înainte de cele oferite de natură, istorie, religie, care sunt de asemenea impresionante şi unice. Strângerea informaţiilor,

70 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011


Dezvoltare rurală fotografiile şi filmările au fost printre principalele mele preocupări în această călătorie. M-am străduit să nu-mi scape mai nimic. Poporul etiopian este primitor, disciplinat, dornic de a învăţa şi a cunoaşte. Se vede că îi pasă de tot ce-l înconjoară, deşi se luptă să trăiască în condiţii sensibil mai dificile decât în Europa. Însă, oricât de săraci sunt oamenii locului, există ceva ce nu le lipseşte: cafeaua - un simbol universal până la urmă, ce la origine aparţine Etiopiei. Consumul cafelei face parte dintr-un ritual cotidian, încărcat de istorie şi mistere pentru cei veniţi din afară. Am asistat la un astfel de ceremonial ce durează aproximativ trei ore, pe care l-am tratat cu respectul cuvenit, pentru că este un episod din viaţa de zi cu zi a etiopienilor. Mai întâi se prăjesc atâtea boabe de cafea câte sunt necesare pentru toţi cei prezenţi, apoi acestea se zdrobesc pur şi simplu într-un mojar de argilă arsă. În acelaşi timp, apa fierbe într-un ulcior pus pe un foc în care ard ramuri de eucalipt şi în care se mai adaugă din când în când anumite plante aromatice al căror miros, alături de cel al cafelei, este cum nu se poate mai ispititor. Se servesc trei cafele, care se beau una după alta. După ce se bea o cafea, se toarnă apă fierbinte peste zaţ, se bea din nou, apoi iar se toarnă apă şi se bea a treia porţie. Gustul este acrişor, asemănător lămâiei şi întotdeauna se consumă floricele de porumb sau seminţe de cereale prăjite. Injera este elementul-cheie al bucătăriei tradiţionale, nelipsit de la masa zilnică a etiopienilor. Este obţinută din seminţele măcinate ale unei cereale numită teff. Făina este amestecată cu apă

ÎNSEMNĂRI DE CĂLĂTORIE

şi lăsată la fermentat timp de trei zile. Din compoziţia asemănătoare celei de clătite se toarnă pe o plită din ceramică încinsă câte o porţie ce se întinde şi, după câteva minute de copt, rezultă un fel de lipie moale şi poroasă. Are un diametru de vreo 50 cm, iar gustul este uşor acrişor şi foarte aromat. Injera are şi rol de farfurie în care se toarnă wat-ul, asemănator unei tocăniţe vegetariene sau cu carne (de capră, pui, vacă), condimentate cu un sos foarte picant numit berbera, care se mănâncă cu mâna. Despre alte obiceiuri, locuri şi peisaje întâlnite în Etiopia, în numărul următor. Dr. Teofilia BANU

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Lumea Satului 71


REPORTAJ

Dezvoltare rurală

FFO O CUL V EŞ N IC VIU A L NATURII M ĂIAST RE R E ( II) DĂ

EN ŢINUT DE LEG Ţinem pe firul văii Slănicului. În dreapta ni se înfăţişează Muntele de Sare, care străjuieşte drumul mai bine de un kilometru, ce este ca o pavăză straşnică a naturii, dar şi o mare bogăţie, lăsată poate pentru ceva foloase în alte dăţi. Imaginea acestui munte solitar, unic în felul său, este superbă.

partea dreaptă a pârâului, ce-şi trage izvoarele de aici (cu apă dulce, ca apoi sarea să-l transforme într-o veritabilă saramură, ajunsă aşa până la afluirea cu apa Buzăului, mai în jos de Săpoca) se află un şir de munţi, culminând cu Chilmazul – 1.266 m, cu Răbojul – 1.241 m şi cu Plaiul Războiului – 1.096 m. Fauna este pe măsură. Pe cât de diversă, pe atât de bogată: cerbul lopătar, ursul brun, mistreţul, căpriorul şi altele. Subsolul este şi el bogat în depozite de origine minerală: sare, argilă, gresii, petrol şi gaz metan, chihlimbar. Mai sunt aici şi izvoare cu ape sărate şi sulfuroase, unde altădată veneau oamenii la băi.

Vegetaţia şi fauna Şoferul autobuzului ne spune că Lopătarii există aici cam dintotdeauna. „Munţii din preajmă, înnobilaţi de fag, ulm, stejar, de frasin, dar şi de brad, molid şi pin, ocupă o suprafaţă imensă“. La primărie faptul ni se confirmă. Pădurea măsoară peste 6.000 ha! Mai mult de jumătate din suprafaţa de peste 10.000 ha a comunei. Munţii împăduriţi înconjoară, în fapt, aproape toate cele 11 sate componente. Culmea Furu, cu vârful său de 1.414 m, Masivul Breazu – 1.239 m. Pe Să nu uităm însă de Muntele Penteleu, cu înălţimea de 1.772 m, munte la ale cărui poale se adăpostesc până în târziul toamnei zeci şi zeci de stâne, ai căror ciobani mai bătrâni îşi mai amintesc cum înaintaşi de-ai lor făceau, altădată, celebrul caşcaval de oaie, vestit în toată ţara. Acum caşcavalul este doar o amintire, cu care am fi putut cuceri pieţele de lactate ale continentului. Priveliştele sunt captivante. Călătorul nu se mai satură de farmecul şi frumuseţile lor. Sunt aici nenumărate atracţii turistice, precum lacurile carstice, de prăbuşire: Lacul Moceanu, Lacul Limpede, Lacul Meledic, ultimul înconjurat de o mare rezervaţie naturală, cu acelaşi nume. (Va urma) Cristea BOCIOACĂ

72 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011


FILANTROPIE

Dezvoltare rurală

Cinste celor care mai fac

ac te de ma acte m a re ca r i t a t e ! Într-o lume în care pare că ne îndepărtăm tot mai mult de adevăratele valori şi principii, oamenii care se preocupă de soarta încă celor din jur sunt tot mai puţini. Cu toate acestea, faptele bune renaşte mai răzbat prin hăţişul nepăsării, iar speranţa celor nevoiaşi cu fiecare mână întinsă spre ei. i Am aflat cu bucurie că printre cei care s-au implicat în acţiun Prin nt. DuPo nală caritabile se numără şi compania multinaţio l grija reprezentanţilor ei, dar şi a altor parteneri, copiii din cadru copii u Fundaţiei „Ajutor şi Recuperare Medico-Socială pentr în dificultate“ se bucură astăzi de confortul şi de liniştea unui cu, cămin adevărat. Directorul executiv al fundaţiei, Gabriel Caza aici de ii oamen care pe abile ensur ne-a vorbit despre eforturile incom despre şi dar lă, le fac zi de zi pentru a le asigura o viaţă norma sprijinul pe care l-a găsit în mulţi parteneri importanţi.

Armonia dintr-o mare familie Centrul Sfânta Macrina este astăzi locul în care se nasc poveşti frumoase, în care copilăria şi adolescenţa se împlinesc firesc. De aproape 14 ani, acest lăcaş joacă un rol esenţial în viaţa socială a Capitalei. Dincolo de porţile sale, fiecare copil ce luptă vremelnic cu greutăţile vieţii va găsi afecţiunea şi armonia unei familii. De la înfiinţarea ei şi până astăzi, fundaţia a aplicat trei programe sociale, şi anume: centrul rezidenţial, centrul de zi şi apartamentele sociale (locuinţe protejate). În prezent, în cadrul celor trei programe sunt incluşi 120 de copii, cu vârste între 7 şi 18 ani, care provin din familii cu o situaţie socială şi materială dificilă. În centrul de zi, copiii au o viaţă normală. Sunt integraţi în societate, iar primul pas este înscrierea la şcoală. Sunt implicaţi în tot felul de activităţi care

74 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

vizează creaţia, le sunt cultivate pasiunile şi le este inoculată o direcţie corectă în viaţă.

În grija părinţilor spirituali După cum ne-a mărturisit domnul Cazacu, tinerele vlăstare sunt modelate în fiecare zi precum un lut de bună calitate. În Centrul de zi Sfânta Macrina, grija copiilor revine unei echipe foarte bine pregătite. Oamenii de aici sunt mai degrabă nişte părinţi spirituali, care le îndrumă paşii spre un viitor luminos. În plan material, le sunt asigurate toate lucrurile necesare, astfel încât să nu fie cu nimic mai prejos faţă de copiii care se bucură de ocrotirea familiei. Este un efort fundamental, pe care fundaţia îl face, dar care nu ar fi posibil fără bunăvoinţa oamenilor care sprijină instituţia, mai ales financiar. Munca celor de la fundaţia Macrina este susţinută de companii multinaţionale prin diverse donaţii. În concordanţă cu legislaţia copilului din România, aceştia rămân în cadrul fundaţiei până la vârsta de 18 ani, atunci când sunt incluşi în programul locuinţelor protejate.

Proiecte pentru viitor Centrul Sfânta Macrina a fost construit la o capacitate de 22 de paturi, dar sub cupola lui se regăsesc 25 de copii. Directorul Cazacu are în vedere extinderea acestei capacitaţi. În proiectele de viitor se află construirea unui centrul maternal şi al unui complex social, care să răspundă mai multor nevoi, printre care şi înfiinţarea unui centru pentru bătrânii nevoiaşi. Cert este că fundaţia dezvoltă proiecte ambiţioase, dar foarte necesare în Capitala zilelor noastre. Laura DOBRE ZMARANDA


RELIGIE

Cultură • Tradiţii • Obiceiuri

IOAN, cel mai mare dintre proroci Puterea tămăduitoare

Două milioane de Ioni şi Ioane îşi sărbătoresc pe 7 ianuarie ziua numelui. Toţi cei 22 milioane de români iau cu o zi înainte apă sfinţită de la biserici.

De fiecare 6 ianuarie, în calendarul creştin e înscrisă sărbătoare mare: Boboteaza. Preoţii, din marile oraşe şi din cătunele uitate, deopotrivă, fac slujbe mari şi sfinţesc apele. Lumea se înghesuie să ia agheasmă, pe care o foloseşte pentru binele şi sporul casei. Ba chiar şi pentru o mulţime de boli este folosită agheasma. Se spune în popor că se vindecă aceia care au credinţă când beau apă sfinţită pentru vreo problemă de sănătate. Acolo unde medicina pare să nu mai aibă putere, credinţa poate să facă minuni. Cei aflaţi în suferinţă spun că stropesc cu agheasmă canaturile uşilor şi ferestrelor, pun câteva picături în mâncare, beau dimineaţa, pe nemâncate, trei guri. Puterea tămăduitoare a apei sfinţite nu întârzie să apară. Încă se obişnuieşte, vorbind despre Bobotează, ca în apa îngheţată preotul să arunce o cruce de lemn, pe care se grăbesc să o aducă la mal cei mai curajoşi dintre feciorii aflaţi la slujbă. Şi nicio apă, se spune, nu rămâne nesfinţită.

Ioan, Botezător de Mesia De fapt, de ce se spune azi că toate astea, din timpul de mai de mult, trebuie să se întâmple astfel? Boboteaza aminteşte de întâmplările petrecute la apa Iordanului, când Iisus, înainte să pornească din Galileea spre marele-I destin, i-a cerut lui Ioan Botezătorul să-l boteze şi pe El, ca pe lumea adunată acolo pentru a primi botezul. Se spune că Ioan, temător, i-a zis: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?”. Şi Mântuitorul a răspuns că aşa se cuvine să fie, ca Botezătorul să-L boteze pe El.

Deschizător de drumuri Boboteaza şi Sfântul Ion sunt două sărbători în strânsă legătură una cu alta. Boboteaza este o manifestare a celor trei componente ale Sfintei Treimi: Fiul este botezat în Iordan de Ioan, Spiritul Sfânt se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel, iar Tatăl Ceresc îl declară ca fiind Fiul Său. Rudă a lui Iisus prin Fecioara Maria, Sfântul Ioan a fost fiul preotului Zaharia şi al Elisavetei, venit la ei la bătrâneţile acestora, după ce i-a fost anunţată sosirea de către Arhanghelul Gavril. Ioan a trăit ca un ascet şi, când a împlinit 30 de ani, a fost chemat să-şi îndeplinească menirea. Socotit cel mai mare dintre profeţi, grăia în pustie: „Gătiţi calea Domnului!” şi îndemna oamenii să se boteze: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor!”. Lucrul acesta îi face pe cei prezenţi să creadă că Ioan este Însuşi Mesia, dar apele se limpezesc când în mulţime apare Iisus, pe care Ioan îl botează cu apă din Iordan. Numele de Botezător, aşezat lângă prenumele de Ioan, sfântul l-a căpătat ca urmare a faptului că a botezat masele, punând astfel bazele unor reguli creştine. El este considerat puntea dintre cer şi pământ, dintre Vechiul şi Noul Testament, fiind trimis de Dumnezeu să-i netezească drumul lui Mesia şi să anunţe venirea Sa.

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Nina MARCU

Lumea Satului 75


...DĂTĂTORI DE LEGI ŞI DATINI

Personalităţi române în Transilvania medievală Spuneam cu alt prilej că, treptat, în cursul secolelor XIII-XV, situaţia românilor transilvăneni se înrăutăţeşte. Înnobilarea ostaşilor care s-au distins prin vitejia lor în luptele împotriva turcilor, în loc să întărească elementul românesc, va duce la un rezultat contrar: se răpeşte neamului nostru, prin deznaţionalizare, elementele cele mai destoinice. Să amintim aici actul prin care Ludovic al II-lea dăruieşte căpitanilor Fiatu şi Racoviţă din Banat, înnobilându-i, o pădure ca recompensă „pentru serviciile militare aduse în luptele de graniţă cu turcii“. Aceştia, ca şi Iancu de Hunedoara şi fiii săi Ladislau şi Mateiaş, şi atâţia alţii trec la catolicism.

Unitatea de neam a românilor Din aceeaşi familie a Corvineştilor a făcut parte şi Nicolae Olahul (românul), arhiepiscop de Strigonia şi cancelar al Ungariei. Nepot al regelui Mateiaş, Nicolae nu urmează precum celelalte neamuri ale sale cariera militară ci intră în mănăstire, ajungând în 1553 pe cea mai înaltă treaptă a ierarhiei bisericeşti ungare – arhiepiscop de Strigonia. Înnobilat în 1558 de Ferdinand I, este numit patru ani mai târziu regent, adică locţiitor al suveranului la conducerea părţii din Ungaria neocupate de turci. De la Nicolae Olahul ne-au rămas multe scrieri cu caracter istoric şi geografic. În lucrarea Hungaria, editată la Bruxelles, el descrie Transilvania, Banatul şi chiar Moldova şi Muntenia. Este prima dată când un român afirmă, în scris, unitatea de neam şi originea latină comună a muntenilor, moldovenilor şi transilvănenilor. Despre moldoveni afirmă

76 Lumea Satului

că „se consideră mai generoşi şi mai viteji“ decât fraţii lor de peste Milcov.

La conducerea Transilvaniei Un alt personaj însemnat de origine românească este şi Mihail Valahul sau Mihail Csáki, urmaş al unei familii româneşti de prin părţile Bihorului, înnobilată pentru merite militare cu titlul de cavaler. Protopop de Crişana şi canonic de Alba-Iulia, în 1550 Mihail Valahul este numit secretar al reginei Isabella, văduva lui Ioan Zápolya, şi profesor al fiului acesteia. După moartea reginei şi suirea pe tron a lui Ioan-Sigismund este numit „locumtenens“ (locţiitor) al principatului Transilvaniei. Să mai amintim printre românii care au jucat un rol însemnat în istoria Ungariei pe Gaspar Bekeš şi Stefan Mailath. Gaşpar Bekeš, „român neaoş din ţinutul Caraş-Severinului“, cum consemnează istoricul ungur A. Veress, a fost unul dintre executorii testamentari ai regelui Ioan Sigismund. În 1570 este trimis în solie la împăratul Maximilian al II-lea şi, cu sprijinul acestuia, încearcă să devină principe al Transilvaniei, după moartea fiului lui Ioan Zápolya. Este învins însă de un alt pretendent, Stefan Bathory, căruia mai târziu îi devine colaborator şi ajutor în războaie. Stefan Mailath a asediat în 1531 în cetatea Mediaşului pe trimisul sultanului Alaisio Sritti, pe care l-a luat prizonier, decapitându-l mai târziu. Până la urmă el va avea aceeaşi soartă: fiind în slujba regelui Ferdinand, ajunge în conflict cu turcii, este asediat de trupele domnitorilor români în cetatea Făgăraşului la 1541, cade prizonier şi îşi va petrece restul zilelor în închisoarea Edi Kule (şapte turnuri) din Constantinopol.

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Stelian CIOCOIU


Cultură • Tradiţii • Obiceiuri

ISTORIA DE LÂNGĂ... ISTORIE

Lupta pentru putere Contradicţiile dintre Antonescu şi Mişcarea Legionară se adâncesc cu fiecare zi. Horia Sima, „comandantul Mişcării“, care era contestat de „codrenişti“, adepţii lui Corneliu Zelea Codreanu, încearcă să se impună prin măsuri care stârnesc ară, îngrijorarea românilor. Comisiile de românizare, poliţia legion de izarea organ –, scu condusă de Ion Boian – cu pseudonimul Moise ori c izatori organ formaţiuni „de luptă“, intoleranţa a tot ce se opune ideologic legionarismului fac progrese. „Tot ce a fost“, spune mică Constantin Kiriţescu, a fost rău. Oamenii care au avut o cât de e trebui şi ţi suspec erau caz bun mai cel participare la conducere în ţi“. nimici daţi deoparte, fruntaşii trebuie loviţi, În ciuda apelurilor generalului Antonescu la ordine, legionarii acţionează cu toate forţele pentru înlăturarea conducătorului statului. Pentru a avea sprijinul unei părţi din populaţie, Horia Sima încearcă să contrapună lui Antonescu pe regele Mihai I.

„Regele primăverii româneşti“ Ocazia s-a ivit pe 8 noiembrie 1940, la Iaşi, aici unde tânărul suveran s-a hotărât să-şi serbeze ziua onomastică. În aceeaşi zi, toate instituţiile statului, întreprinderile, şcolile şi-au încetat activitatea. „Regele coboară astăzi în rândurile Mişcării“ anunţa presa care era plină de poeme, imnuri, lozinci în onoarea suveranului şi a reginei mame. După un Te-Deum la Mitropolie, regele, regina-mamă şi Antonescu primesc defilarea detaşamentelor legionare (foto), apoi mulţimea l-a însoţit până la palat unde, împreună cu mama sa, suveranul a binecuvântat drapelul Mişcării şi a declarat Iaşul „oraşul Mişcării Legionare“.

Până la urmă planul lui Horia Sima nu a reuşit, deşi poate tânărul rege şi-ar fi dorit să lovească în Antonescu care îi rezervase doar un rol episodic în conducerea statului. Vigilenţa lui Antonescu a dejucat această încercare.

Wehramcht-ul în România În acest răstimp dominaţia Germaniei naziste asupra ţării noastre a îmbrăcat forme multiple, exercitându-se atât în sfera politico-diplomatică cât şi în cele economică şi militară. Departamentele şi instituţiile economice au fost împânzite cu un corp numeros de „consilieri“ şi „experţi“, legaţia germană dă „sugestii“ şi „sfaturi“ guvernului Antonescu după indicaţiile primite de la Berlin. Pentru extinderea controlului asupra statului român, Hitler a numit ca ministru la Bucureşti pe baronul Manfred von Killinger care trebuia, aşa cum scria Hitler lui Antonescu, „nu numai a fi pentru rege reprezentantul oficial al Reich-ului, dar şi de a fi pentru dumneavoastră, domnule general, un fidel şi loial ajutor [...], un sfătuitor“. După discuţii preliminare la Bucureşti cu generalul Kurt von Tippelskirch, înaltul comandament al Wehrmacht-ului a adoptat hotărârea de a trimite în România trupe germane având iniţial valoarea unei divizii. Acestea au ocupat centrele vitale ale ţării, preluând sub control văile Prahovei, Oltului, Capitala şi zona estică. Înfeudarea României de Germania „aliată“ a adus după sine şi înrăutăţirea stării economice a populaţiei. Stelian CIOCOIU

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Lumea Satului 77


APARIŢII EDITORIALE

Magazin

ŞTEFAN, eroul unui roman fascinant În memoria poporului român, ŞTEFAN este sinonimul unei măreţii şi înţelepciuni ce te transpune în trecutul istoric al ultimelor două milenii. Ştefan Poienaru, eroul romanului lansat zilele trecute pe piaţa scriitoricească, întruchipează calităţile unui om ce transmite contemporanilor săi mesajul tulburător al biruinţei în lupta cu forţele răului. Preţul izbânzii este enorm şi lasă urme adânci în sufletul acestui om care şi-a închinat viaţa unui crez fără pereche, acela al remodelării gliei străbune. Romanul scris de Gheorghe Preda are calitatea de a prezenta viaţa unui erou nu creat prin ficţiune, ci real. El se găseşte printre noi şi se bucură de preţuirea şi respectul semenilor săi de bună-credinţă. Arborele genealogic al lui Ştefan Poienaru se trage dintr-o seminţie a dacilor liberi care au rămas curaţi în satul său natal, localizat în zona codrenilor sătmăreni şi maramureşeni. Translatarea sa în spaţiul Bărăganului ialomiţean avea să aibă loc cu o jumătate de veac în urmă, iar autoarea morală a acestui act demografic a fost şi este soţia sa, Adela. O doamnă cu frica lui Dumnezeu, care prin credinţă şi fără prihană sufletească avea să-l ferească de multe dintre ademenirile care se abat asupra sa. Ea este fiinţa care i-a insuflat ideea că fără credinţă în puterea dumnezeiască, strădania omului pe acest pământ este zadarnică. Ştefan a avut puterea să dea ascultare acestei filozofii şi recunoaşte astăzi că, dacă nu ar fi urmat calea spre purificare sufletească, putea ajunge un anonim printre agronomii de ieri şi de astăzi. Romanul ŞTEFAN poartă în el trăirile unui om care insuflă puterea de a răzbi chiar şi atunci când a rămas doar speranţa. În cei 45 de ani de când şi-a pus mintea în slujba modelării unui spaţiu agricol aflat la limita sălbăticiei, Ştefan se dovedeşte a fi cel mai falnic dintre agronomii vremilor de ieri şi astăzi. Naraţiunea vieţii lui în acest spaţiu geografic conţine în interiorul ei trăiri emoţionale ce-l poartă între extaz şi agonie şi din nou spre apogeu. În postura de astăzi, pruncul de dac din zona codrenilor, mai exact spus din Cehul Silvaniei, se simte ca un om cu adevărat liber. El nu mai cerşeşte din poartă în poartă spre a

78 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

obţine ceea ce i se cuvine prin legile ţării pe care nu le mai respectă nimeni. Forţa combinatului său agroalimentar este atât de mare, încât îl situează în afara umilinţei de care au parte cei mai mulţi dintre întreprinzătorii de astăzi. Într-una dintre mărturisirile sale, Ştefan Poienaru afirmă că, de-a lungul vieţii, a iubit „oamenii pe care Dumnezeu i-a dat în cale, indiferent dacă i-au fost prieteni sau duşmani“. O asemenea mărturisire te duce cu gândul la apostolii şi evangheliştii vremurilor trecute. Adevărul e că el s-a înconjurat de mulţi prieteni credincioşi, dar şi de iudei a căror trădare avea să-l coste scump. Timp de patru decenii, Ştefan s-a luptat cu stăpânirea Ciulinilor Bărăganului. Târziu de tot avea să afle că nu aceştia erau duşmanii adevăraţi, ci tocmai unii dintre cei adăpostiţi la umbra stejarului falnic ce poartă numele de Ştefan. Cu mai mulţi ani în urmă aveam să fiu martor al crezului său uman. În vremurile tulburi ale revoluţiei decembriste, când erau puşi la sechestru cei care, chipurile, ar fi împotriva celor ce şi-au asumat răspunderea lichidării seminţiei comuniste, un apropiat al său, aflat la


APARIŢII EDITORIALE

Magazin conducerea comunei pe teritoriul căreia se afla şi IAS Pietroiu, ca să scape de furia celor mulţi şi tulburenţi, le deviază mânia spre Ştefan, turnându-l că ar ascunde pe unul dintre fraţii lui Ceauşescu. Adică pe Florea, bunul său prieten. Acuzat de a fi contrarevoluţionar, Ştefan este încarcerat într-o unitate militară din zonă şi deposedat de tot ce avea mai de preţ: exercitarea profesiei de agronom. Cu turnătorul în cauză aveam să mă reîntâlnesc după 10 ani de la acest denunţ, unde credeţi? În biroul lui Ştefan din Feteşti, unde venise să-i ceară nu iertare, ci ajutor financiar şi material. Ca şi cum fiinţa în cauză nu ar fi însemnat nimic în ruinarea lui materială, Ştefan îşi cheamă subalternul şi îi ordonă scurt: te rog să rezolvi imediat cererea domnului… Mai târziu aveam să aflu că în echipa sa se aflau şi alte specimene din corul celor care au organizat alungarea lui Ştefan de la conducerea faimosului IAS Pietroiu. Abia în acele momente de altruism aveam să înţeleg că Ştefan poartă în eul său forţa divină a propovăduitorilor al căror ucenic continuă să fie. Lui Ştefan i-a fost dat să facă în viaţă ceea ce el numeşte un lucru elementar: să are pământul şi să-l însămânţeze de două ori pe an, ceea ce nu pare a fi o mare scofală. Dar pentru eroul romanului de faţă este o faptă fundamentală. Holdingul său agroalimentar are de acum o proiecţie europeană şi mondială. Iar dacă roata vieţii se va învârti după vrerea şi ajutorul Celui de Sus, avem credinţa că nimeni nu va putea sta în calea ambiţiilor eroului romanului de faţă de a birui prin mintea sa sclipitoare. Iosif POP

Soiurile de viţă-de- vie cu rezistenţă biologică Acesta este titlul uneia dintre cele mai valoroase lucrări recent ieşite de sub tipar sub semnătura autorului său, dr. ing. Virgil Grecu, o personalitate a cărei activitate profesională stă sub semnul unei mari pasiuni: viticultura. Membru fondator al Societăţii Române de Horticultură şi al Oficiului Naţional al Viei şi Vinului, expert al Oficiului Internaţional al Viei şi Vinului din Paris, Virgil Grecu are şi o bogată activitate publicistică, printre care se numără cărţi, broşuri, capitole, lucrări ştiinţifice, articole în reviste de specialitate. Deşi este concepută ca un îndrumător al viticultorului amator, lucrarea de faţă se adresează deopotrivă specialiştilor în domeniu, amatorilor şi micilor producători şi conţine un material informativ bogat, referitor la cea de-a treia grupă conturată în ultima vreme în viticultură: soiurile cu rezistenţă biologică. Caracterizate prin potenţial productiv superior mai ridicat decât cele de tip nobil, soiurile rezistente biologic pot să reprezinte o alternativă pentru creşterea productivităţii muncii, păstrarea a ceea ce se cheamă „caracter natural“ al produselor obţinute şi diminuarea gradului de poluare. Aşa se explică faptul că în Germania, spre exemplu, soiurile rezistente ocupă un sfert din suprafaţa totală cultivată cu viţă-de-vie. Structurat pe şapte capitole, desfăşurat pe 200 de pagini, volumul începe cu un istoric al viticulturii româneşti şi continuă cu prezentarea soiurilor rezistente, înfiinţarea plantaţiilor, întreţinerea viţelor tinere, mijloace de susţinere, întreţinerea viţelor pe rod şi câteva consideraţii generale privind soiurile rezistente în viticultura ecologică. Formele rezistente biologic nu sunt prezentate în lucrare în ideea de concurenţă a viţelor nobile, ci ca o alternativă bine-venită în sprijinul celor care cultivă vie pe suprafeţe mici sau pentru consum familial. Lucrarea constituie o noutate pe plan naţional, fiind inedită chiar şi pe plan internaţional. (L.M.)

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Lumea Satului 79


SPORT

Magazin

Mania fotbalului în satul sucevean Sportul care a luat naştere acum mai bine de 2000 de ani în China îşi face simţită prezenţa mai peste tot, începând de la înfocaţii suporteri ai marilor echipe (FC Barcelona, Manchester United, FC Porto etc.) şi până la simpli oameni de la sat care, iată, încep să formeze echipe ce merită a fi înscrise în ligile naţionale.

Numele echipelor, influenţate de zonă Ambiţii măreţe, gânduri de promovare, speranţe până în ultimul moment, aceste trăsături îi caracterizează pe jucătorii din ligile secunde ale judeţului Suceava. Întâlnim aici echipe cu tradiţie, dar şi echipe nou înfiinţate care impresionează prin capacitatea de joc. Numele echipelor sunt influenţate de zona de relief a comunei şi chiar de economie. Întâlnim aici nume de echipe precum Foresta Mălini – comună situată la poalele munţilor şi foarte apropiată de oraşul

80 Lumea Satului

Fălticeni, mălinarii încercând să impună respect încă de la rostirea numelui – Spicul Moara – aici este evidentă referirea făcută la cultivarea grâului – sau Florconstruct Patrăuţi, care evidenţiază ocupaţia sătenilor.

Spectatori mulţi, bani puţini Entuziasmul spectatorilor se poate observa în tribunele fiecărui teren, unde fiecare, unul mai înfocat decât altul, îşi susţine echipa, doar-doar va promova cât mai sus. Jucători sunt, spectatori pe măsură, dorinţă e, forţă de muncă şi mai şi, dar banii, ce ne facem fără fonduri suficiente? Aceasta este şi cauza pentru care nu toate echipele care au un joc bun se pot impune în ligile superioare, liga a V-a şi liga a IV-a. Mai sus… nu prea sunt bani. În acelaşi impas s-au aflat şi jucătorii echipei Foresta Mălini care, la finele sezonului trecut, au câştigat meciul de baraj pentru promovarea în liga a III-a. Consiliul local şi câţiva sponsori tot din comună au încercat să strângă fonduri pentru o menţinere onorabilă a echipei. Spectatori, jucători, toată lumea a sperat la o soluţionare dar, din păcate, şi în acest an echipa evoluează tot în liga a IV-a, cu speranţa că vor promova la finele acestui sezon în eşalonul superior şi că se vor găsi bani pentru susţinerea echipei.

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Larissa SOFRON


DIVERTISMENT

Magazin

Cu dus... şi-ntors

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

1 2

ORIZONTAL: 1) Evitat – La intrare în... Slănic! 2) Amuzant. 3) Sarcină, povară (înv.) – Început de acrobaţie! 4) Plasă de pescuit – Prins de belciuge. 5) Lentilă convergentă – Măsură agrară. 6) Simbol de sodiu – Acela (pop.) – La fel cu. 7) Adăpost portativ demontabil pentru vacanţă – Oriental. 8) Sol lipsit de apă – Cum spui... mata. 9) Introduse la timp! – Băutură alcoolică slabă şi de proastă calitate (pl.). 10) Pe deplin mulţumit, după o vacanţă reuşită. VERTICAL: 1) Dezgustător – Pom fructifer care înfloreşte de timpuriu. 2) Bun pentru cernut – Dispoziţie obligatorie, fixată prin lege. 3) Balansare. 4) Locotenent – Intrare în Europa! – Indivizi. 5) Cureluşă de meşină – Salut voios – Paner. 6) Discuţii despre lucruri mărunte – Film cu extratereştri. 7) Prinse în ecran! – Aceştia (pop.). 8) A depozita mărfuri – Locuitor din Ankara. 9) Gândaci de bucătărie – Cucui la cap! 10) Răpitor de apă dulce – Ursuz. Dicţionar: IUC, IRĂ

4 5 6 7 8 9 10

Niculae SIMION

Religioasă

ORIZONTAL: 1) Conducător religios al unei comunităţi mozaice (pl.) – Adio! 2) Asigură 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 autoritate extinsă asupra întregii biserici 1 creştine. 3) Chinuri – 2 Religios în fond! 3 4) Vişini mijlocii! – Crescătorie de câini. 4 5) Sâmbăta la mozaici – 5 Sublocotenent (abr.). 6 6) Odă – Radu Teodoru – Localitate în 7 insula japoneză 8 Shikoku. 7) Ovidiu Ostroveanu – Sacru, la 9 început! – George 10 Ivaşcu – Marian 11 Vanghelie. 8) Face parte dintr-o sectă creştină, care predică „a doua venire“ a lui Hristos. 9) Ecumenic, la sfârşit! – Penar mijlociu! – Bob Stănescu. 10) Slujbă bisericească ortodoxă în cinstea Fecioarei Maria sau a unor sfinţi – Locuitor din Apuseni. 11) Botezare. VERTICAL: 1) Credincioasă. 2) Bold – Procedeu – Costel Constantin. 3) Religie apărută în India, propovăduind renunţarea la orice plăceri – Gândac cu rât, dăunător al viţei-de-vie şi pomilor fructiferi. 4) Inviolabilă – Comunităţi religioase desprinse de biserica oficială. 5) Sonerie mijlocie! – Staţiune climaterică din judeţul Braşov, cu un castel din 1377 – Ionuţ Stănescu. 6) Asfixiat – Probă de trecut la examen. 7) Virată la centru! – Comunităţi tribale specifice comunei primitive. 8) Măgar – Mişcare pentru Integrare Spirituală în Absolut (siglă). 9) Marius Marinescu – Vişinul din mijloc! – Mihai Antonescu. 10) Religie monoteistă întemeiată în secolul VII de Profetul Mohamed – Biserica Ortodoxă Română (sigla). 11) Prejudiciabile. Dicţionar: MIAI, VIAR

3

Costel-Alexandru GHEORGHE

De când a început să ningă, nevasta-mea stă nonstop şi se uita pe geam... Dacă se-nteţeşte ninsoarea, cred că-i dau drumul în casă... *** Şeful unui trib de indieni, sătul să-i vadă pe supuşii săi lenevind, îi cheamă la el: – Am citit în stele că va fi o iarnă foarte grea. Tăiaţi şi voi 30 metri cubi de lemne. Aceştia au tăiat şi iarăşi au început să lenevească. Şeful tribului îi cheamă iarăşi: - Am citit în stele că va fi o iarnă şi mai grea, mai tăiaţi 50 metri cubi de lemne. Şi tot aşa. La un moment dat, şeful tribului sună la Starea Vremii: - Fiţi amabili, cum va fi iarna aceasta? - Păi va fi o iarnă deosebit de grea. - Dar între noi fie vorba, cum vă daţi seama? întreabă şeful tribului. - Păi am observat că indienii fac mari rezerve de lemne... *** Iarnă grea în Bucureşti, ninsoare abundentă, zăpadă mare, nămeţi. Pe un trotuar, dis-de-dimineaţă, un beţiv înjura de mama focului, până atrase atenţia unui poliţist. - Ce ai dom’ le, de ce faci scandal? - Domn’ poliţist, hâc, cineva a făcut o cărare pe mijlocul trotuarului, hâc... - Păi foarte frumos din partea lui. Şi ce-i cu asta? - Da, dar mie îmi trebuie trei cărări, hâc...

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Lumea Satului 81


I ŢI AŢ ITA V IZIT VIZ www.lumeasatului.ro

www.agro-business.ro

– Editor general – Ion Banu – 0744.682.547; 0753.319.847; 031.805.94.57 Redacţia – 031.805.94.56: – Redactor şef – Iosif Pop – 0752.150.146 – Secretar general de redacţie – Luminiţa-Angela Muşat – Senior editor – Gheorghe Verman – Publicist comentator – Laura Dobre Zmaranda – Redactor principal – Valentina Şoimu: 0753.319.840 – Redactor corector – Oana Petre – Redactori: Traian Dobre, Stelian Ciocoiu, Camelia Moise, Nina Marcu, Dana Măcriş. – Colaboratori: Dan Botănoiu, A.F. Badiu, Teodor Marian, Gheorghe Oproiu, Cristea Bocioacă, Ileana Cîrstea, Costel-Alexandru Gheorghe, Clement Lupu, Teofilia Banu, Marian Muşat, Teodor Maruşca, Cristina Mateescu, Nicolae Pătruţ, Andrei Moroşanu (Republica Moldova). – Secretar de redacţie – Mariana Cismaru – Grafică & tehnoredactare – 031.410.07.45: Mariana Sorescu; Mihaela Vieriu-Eftimiu; Mariana Cismaru. – Marketing: Dana Măcriş – 0722.817.091; 031.410.07.45 e-mail: marketing@lumeasatului.ro – Compartiment financiar, abonamente-difuzare – ec. Elena Dorobanţu – tel./fax: 031.410.07.44 – dr. Niculae Simion – 0741.217.627 – Dionisie Godeanu Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti Director general – ing. Ion BANU Director executiv – ec. Iosif POP Director dezvoltare: – ing. Nicuşor Oprea-Banu – 0771.62.16.38; 0722.271.338 e-mail: nopreabanu@yahoo.com

Vizit ându -ne veţi fi sigur mai bogaţ i... Toate drepturile asupra acestei ediţii a revistei sunt rezervate SC ALT PRESS TOUR SRL, reproducerea (integrală sau parţială) a materialelor publicate nefiind permisă fără aprobarea, în scris, a editorului. Precizăm că întreaga răspundere privind corectitudinea informaţiilor din articolele pe care le publicăm revine autorilor. (Redacţia)

Redacţia: str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti. Pentru corespondenţă: OP 16 CP 39. Tel.: (021) 311.37.11; 031.805.94.56; 031.805.94.57 Fax: 311.37.11; 031.815.15.30 E-mail: lumeasatului@gmail.com www. lumeasatului.ro ISSN 1841-5148 Tiparul executat la: SC CONPHYS SRL, Rm. VÂLCEA Tel.: 0250/733.323 Director: Dr. Dumitru ŞTEFLEA

"

TALON PENTRU ABONAMENTE - 2011 Firma/persoana solicitantă ............................................................................................................................. Cod fiscal (CNP) ..................................................................................... Reg. com. .......................................... Localitatea ............................................................. str. ....................................................................................... Nr. ............ bl. ................. sc. ............. et. .............. sect./jud. ............................................................................. Banca................................................................... Cont ........................................................................................ Am achitat suma de .................................. RON, prin mandatul poştal/ordinul de plată nr. ....................................., din data de ..................., reprezentând contravaloarea unui numãr de ............. abonamente, pe timp de ................ luni, respectiv perioada ......... anul ............ Data .........................

Semnătura (ştampila) ..........................

Revista este bilunară, respectiv 24 de apariţii pe an. Preţul unui exemplar este de 9 lei, al unui abonament pe 6 luni – 108 lei; pe 12 luni – 216 lei. Abonamentele se pot contracta prin poştă sau la redacţie. Contravaloarea abonamentelor va fi depusă în contul SC ALT PRESS TOUR SRL – RC J40/12960/22.07/2005, cod fiscal RO 17809627, COD IBAN RO30RZBR0000060006822736 – deschis la RAIFFEISEN BANK, Bucureşti, Agenţia Lujerului – sau la Trezoreria sectorului 6, COD IBAN RO11TREZ7065069XXX004639. Pe mandatul poştal/ordinul de plată este absolut necesară specificaţia: „Abonament – Lumea Satului“, adresa şi datele de contact ale abonatului, inclusiv codul fiscal pentru societăţi comerciale, respectiv codul numeric personal pentru persoane fizice. Relaţii suplimentare pot fi obţinute la sediul redacţiei: str. Moineşti nr. 12, Bl 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti, tel./fax: (021)311.37.11. Pentru corespondenţă: OP 16 CP 39

82 Lumea Satului

Anul VII • Nr. 1 (126) • 1-15 ianuarie 2011

Revista nr 1/2011  

Lumea Satului