li se mai zice lor ”sufletul comerţului”. Ne lovim de ele la tot pasul, ne distrag atenţia când şofăm, ne ascund casele, obturează peisajul, ne acoperă ochii. De la inocentele firme luminoase ale micilor magazine, până la panourile publicitare cât casa, toate tabară pe bieţii cetăţeni împroşcându-i cu jocuri de lumini iritante şi culori agresive. Ne întoarcem acasă murdari de reclamele oraşului şi răsfoim ziarul pe care l-am cumpărat sau deschidem televizorul, unde ne aşteaptă o nouă surpriză: alte reclame! Spaţiul public privit PRINTRE BLOCURI În Sinaia, cartierele de blocuri au apărut ca o consecinţă a procesului comunist de industrializare forţată. Acestea, ca şi dezvoltările industriale care le-au precedat, au avut însă bunul simţ de a nu inter-
fera cu oraşul vechi, fiind aşezate în zona periferică a staţiunii. Cartierele de blocuri sunt zonele cu cea mai mare densitate de populaţie din oraş şi te-ai aştepta ca, atâta lume adunată la un loc, să producă dezbateri aprinse pe subiecte de interes public. Nu se întâmplă aşa. Înghesuiţi în propriile apartamente ca în sertarele unui imens rastel, deşi mulţi la număr, oamenii trăiesc singuri. Pare un fel de lagăr modern, de puşcărie răsturnată, în care oamenii se încuie singuri pe dinăuntru, renunţând de bună-voie la libertatea de afară. De-asta străzile sunt pustii, bătrânii nu se mai întâlnesc seara pe banca din faţa casei iar copiii nu se mai joacă prin curţi. DIVERSITATEA spaţiului public Spaţiul public este prin definiţie eterogen. Consensul este una dintre acţiunile care
anihilează dezbaterea şi ajunge să omoare spaţiul public. Un bolnav ţintuit la pat o perioadă îndelungată va trebui să înveţe din nou să meargă. Un om izolat va trebui să înveţe din nou să comunice. În cartierul din zona bisericii Sf.Ilie, primul cartier de blocuri construit în oraş, acest fapt este exprimat de pildă prin multitudinea de garduri şi gărduţuri care fragmentează exasperant spaţiul verde comun dintre blocuri. Un spaţiu public destinat cunoaşterii şi dialogului este omorât şi transformat într-un labirint întortocheat şi inutil. Este transpunerea din afara blocului a ceea ce se întâmplă şi în interiorul lui. Aceleaşi celule, aceleaşi zăbrele metalice, aceiaşi izolare şi lipsă de comunicare. Dan Nicolae Manea este arhitect, Preşedinte al Asociaţiei Casa Arhitecţilor Sinaia, Buşteni, Azuga, Predeal. Sinaia/ 2013 foto © Tudor Elian
7