Jurnal de cartier - Locul Meu Altfel Sinaia 2015

Page 1

Jurnal de CARTIER o publicaţie a proiectului ‘Locul meu, un loc Altfel 2015’

Exemplar GRATUIT

Cu dragoste despre Sinaia şi un cartier al ei Ştefania Constantinescu Pornind de la definiţia oferită de DEX oraşului, ca formă complexă de aşezare omenească cu dimensiuni variabile şi dotări edilitare, cu funcţii diverse, aş putea spune că Sinaia, oraşul numit „perla Carpaţilor”, nu are dimensiuni mari, dar este un oraş cochet, „cu străzi intime” cum ar spune poetul Al. Macedonski, „cu oameni cumsecade” care işi închid visele în vârste şi în suflet. Născut în jurul unei mănăstiri visate într-un Ev Mediu românesc târziu de un călugăr smerit şi sporit prin credinţă, Sinaia este oraşul copilăriei mele. Pentru Mircea Eliade oraşul copilăriei se înscrie într-o geografie sacră. Oraşul copilăriei adună o galerie de sentimente descoperite în primii paşi şi ani ai vieţii faţă de părinţi, de bunici, de prieteni, de vecini şi de toţi ceilalţi cu care relaţionez. În oraşul copilăriei descoperi primele iubiri şi suferi la primele despărţiri, descoperi cu inocenţă lumea şi înveţi să fii puternic preţuindu-i pe cei din jurul tău şi fiindu-le recunoscător pentru că te-au lăsat să înţelegi în timp că ai fost imatur când teai lăsat atins de minciună, gelozie, certuri şi acuzaţii. În oraşul copilăriei înveţi că viaţa fiecăruia dintre noi e o poveste alcătuită din fragmente incomplete, din emoţii, gânduri şi amintiri. Împărţit în cartiere care poartă amprenta nevăzută a primului călugăr visător, acestea conţin în cărămidă visul lui sacru şi se lasă înconjurate de construcţiile locuitorilor, etalând cu eleganţă frumuseţea şi gustul acestora. Octavian Paler spunea că nu putem vorbi despre noi înşine fără să ne raportăm la oameni şi spaţii care ne fixează existenţa. El se raporta la mare şi la zei, aşa cum spaniolii se raportează la sublima figura a lui Don Quijote. Orice sinăian se raportează la munte şi la cartierul unde s-a născut. Având ca reper spaţial şi de credinţă biserica cu hramul Sfântul Ilie, construită prin strădania preotului paroh Vasile

Sinaia, strada Horea, Cloşca şi Crişan/ 2013 foto © Alin Voitescu

Hăisan şi cu sprijinul financiar al ing. Emil Costinescu, dar şi Uzina Mecanică Fină, acest cartier cu case de bun gust, îngrijite permament, are oameni de profesii diferite, fiind dominat de linişte, de curăţenie, de bună vecinătate, de înţelegere. Aici a avut reşedinţa de vară prof. dr. Constantin Parhon, acad. Ştefan Milcu, pictorul Radu Costinescu şi tot aici a locuit inegalabilul profesor de matematică Adrian Ghioca. Aici au ales în prezent, ca loc al vacanţei, locuitori din capitală sau din alte oraşe. Frumuseţea clădirilor, liziera pădurii în cromatica anotimpurilor, brazii din unele curţi, teii şi castanii care străjuiesc străzile întregesc aspectul cartierului. În cartierul Sfântul Ilie trecutul şi prezentul coexistă în clipa când afli cu ajutorul inimii că destinul tău se identifică cu destinul celorlalţi, că viaţa şi dragostea trebuie să aibă un Dumnezeu al lor, înţelegând prin acest Dumnezeu bunătate, iubire, compasiune, tandreţea şi răbdarea de a le obţine şi de a le oferi.

În acest cartier am visat, am crezut în dragoste şi în oameni, m-am regăsit în tăceri şi am ţinut în palmă stropi de fericire şi de lumină din lumina lumii. Se spune că suntem cât dorim să fim şi de aceea, oamenii cartierului te îndeamnă săţi construieşti propria viaţă preluând puţin din poveştile lor şi adăugând la acestea iubire, speranţă şi amintiri care te vor ajuta să priveşti cu bucurie viaţa, reconstituind trecutul prin investiţii imaginative, prin aventuri interioare şi prin reflecţie. Fiecare nou venit în cartierul meu va aduce cu el un timp nou, o poveste nouă care se va plia pe cele existente, ştiind că legendele oraşului şi poveştile oamenilor nu există cu adevărat decât pentru cel care are destule resurse interioare să le retrăiască.

Ştefania Constantinescu este profesor de limba şi literatura română la Colegiul “Mihail Cantacuzino” Sinaia, iubitoare a oraşului în care locuieşte. 1


Drumul de la idee la proiect Cecilia Frâncu Mai aproape de copii, de nevoile lor. Cu aceasta idee în gând echipa de proiecte a Asociaţiei de Prietenie Sinaia Athis-Mons îi învaţă pe copii să organizeze activităţi şi chiar evenimente. Ei vor fi cei care, în curând, vor organiza schimburi între cele 2 oraşe înfrăţite. Deosebit a fost momentul când, acum 5 ani, la festivitatea de închidere a proiectului “Să ne cunoaştem oraşul”, copiii participanţi doresc să se implice într-un proiect nou. De această dată vor să aleagă ei ideea de proiect, să organizeze documentarea, să participe la scrierea proiectului şi la organizarea fiecărui eveniment. Plini de entuziasm fac propuneri de idei de proiect. Oare ce poveşti nescrise putem afla din viaţa celor care au trăit şi trăiesc în aceste locuri? - întreabă cineva. O doamnă le răspunde: Cu ani în urmă deschideam fereastra dinspre stradă ca să aud glasuri de copii, să-i văd cum se joacă. Mă salutau, stăteam de vorbă, le spuneam poveşti. Acum locul lor de joacă este o parcare, nu mai auzim glasuri de copii ci zgomote de motor. Putem oare să-i facem pe copii, pe adolescenţi, pe tineri să se întâlnească în locuri care sunt mai aproape de casa lor? Adică să facem un loc de întâlnire? Da, să facem un “loc de întâlnire”, au spus cu entuziasm aproape toţi. O dată stabilită ideea de proiect, fiecare îşi imaginează acest “Loc de Întâlnire”, fac schiţe. De comun acord facem un plan să ne documentăm împreună, să stabilim cum “dorim” să fie acest “Loc de Întâlnire”. Cu mic, cu mare, cu aparate de fotografiat, carnete şi creioane pornim să cutreierăm cartierele oraşului, să stăm de vorbă cu copii, părinţi, vârstnici, să căutăm locuri, cât de mici, ce ar putea deveni “Locuri de Întâlnire”. Spaţiile mici pe care le-am găsit, le-am trecut pe o listă, le-am fotografiat. Ştim că ceea ce acum este doar o idee trebuie să devină un proiect la care Primăria să fie partener. Ca să aflăm mai multe detalii despre spaţiile găsite şi să obţinem aprobarea pentru amenajarea unui spaţiu, ne înscriem în audienţă la Primărie, Departamentul Urbanism. Pentru început ne sfătuiesc să solicităm în scris aprobarea de organizare de amenajări pentru cel mult două spaţii din listă. Începem să ne interesăm de locuri mici amenajate pentru copii şi adolescenţi, să ne documentăm de ce avem nevoie pentru amenajarea unui spaţiu. Asociaţia Grenoble Isere Roumanie ne propune să vizităm oraşul Grenoble şi localităţile din împrejurimi, să stăm 2

Sinaia, Cartierul Sfântul Ilie, eveniment Punte/ 2013, foto © Marius Tudose

de vorbă cu reprezentanţi din cadrul Administraţiilor locale de aici pe tema amenajării spaţiilor mici. De la Primărie primim aprobarea pentru organizarea de amenajări temporare în două locuri: unul lângă Centrul de Plasament Sinaia, iar celălalt în apropierea străzii Horia, Cloşca şi Crişan. De acum, împreună cu partenerii, stabilim etapele proiectului, analizăm riscurile, problemele, estimăm cheltuielile. Acest proiect va dura cel puţin 2, 3 ani.Va fi greu de menţinut comunicarea între partenerii proiectului şi participanţi. O parte dintre copiii prezenţi la aceste întâlniri-dezbateri se pregătesc pentru admiterea la facultate, alţii pentru admiterea la liceu. Cel mai probabil vom avea în fiecare an participanţi noi. Avem nevoie de parteneri care să ne ajute în acest sens. Centrul de Plasament Sinaia, Şcoala Generală Principesa Maria, Şcoala Generală George Enescu, Liceul Mihai Cantacuzino sunt instituţii cu care am mai colaborat. Stabilim de comun acord întâlniri cu copiii şi reprezentanţi ai acestor instituţii. Această idee de proiect îi încântă pe copii, se organizează, se trec pe listă, aleg un reprezentant care să ţină legătura cu Alin. Scrierea proiectului este deja în faza sa finală, facem ultimile retuşuri. Avem ultima întâlnire înainte de prezentarea proiectului Primăriei. Mai avem ceva de clarificat! - spune domnul Manea. Da, ce nume dăm acestui proiect? - întreabă Alex Axinte. Alin propune: Locul meu de Întâlnire, Un loc Altfel. Da, este un loc Altfel, este locul în care putem vedea un film, cânta, sta de vorbă, asculta poveşti... Şi sta în aer liber, în acelaşi timp. Îl putem amenaja în fiecare an Altfel. Depunem solicitarea de parteneriat pentru Primăria Sinaia, ne înscriem în audienţă la domnul Primar. La prezentarea proiectului au participat, pe lângă domnul Primar, reprezentanţi ai Departamentului de Proiecte pentru Tineret şi ai Departamentului Urbanism. Vă voi indica o persoană din Departamentul de Proiecte pentru Tineret cu care să colaboraţi şi pe cineva de la

Urbanism - ne spune dl. Primar. De acum nădăjduim că visul poate deveni realitate. În luna aprilie 2012 proiectul a fost depus la Primărie. Suntem plini de speranţă că această idee îi va face pe mulţi localnici să-i sprijine pe copii la stabilirea propunerilor de amenajare. Ştim că orice copil se bucură să participe la amenajarea unui “Loc de Întâlnire”, să afle poveşti despre oamenii şi personalităţile oraşului în care îşi petrece copilăria şi în care poate va reveni. Până acum am realizat deja 4 etape ale proiectului. De fiecare dată am simţit sprijinul copiilor şi al localnicilor care ne-au încurajat să continuăm. Suntem recunoscători şi le mulţumim celor care ne-au ajutat şi ne-au tratat cu încredere şi speranţa că vom găsi o soluţie la acest vis. Cei care s-au alăturat acestei idei, adică partenerii, sunt: Primăria Sinaia, Asociaţia Casa Arhitecţilor Sinaia, Buşteni, Azuga, Predeal, studioBASAR, Centrul de Plasament Sinaia, Asociaţia socio-culturală Prahova Excelsior, Centrul Cultural Carmen Sylva. Cecilia Frâncu este manager proiect, Asociaţia de prietenie Sinaia-Athis-Mons.

2013 Punte Sala HCC, Cartierul Sf. Ilie


Sinaia, staţiune şi cartier Alex Axinte, Cristi Borcan Ca orice vizitator ocazional, am cunoscut oraşul Sinaia mai degrabă superficial şi în mai multe etape ce s-au succedat la intervale mari de timp. La început Sinaia era „la munte”, unde mergeam cu trenul într-un loc cu hoteluri mari, cu telecabină roşie, cu case vechi pe străzi abrupte şi cu un castel frumos, pe care l-am vizitat ceva mai târziu pentru că mult timp a avut barieră. Sinaia a mai însemnat de atunci cantonamente sau tabere, excursii de o zi, mers la ski şi în general multă zăpadă. După un timp Sinaia a rămas doar un nume de pe DN1, de unde am înregistrat creşterea traficului auto de pe Valea Prahovei în acelaşi ritm cu numărul de vile de pe pantele oraşului. Sinaia rămânea o staţiune montană, destul de urbanizată şi foarte aglomerată. În 2011 însă aveam să descoperim şi cealaltă Sinaia: oraşul locuitorilor. Totul a pornit de la invitaţia Ordinul Arhitecţilor din România de „a face ceva” pentru activarea spaţiului public, cu ocazia organizării Balului Arhitecţilor în Sinaia. Invitaţia s-a

2011

transformat în acţiunea Re:Start derulată în Parcul Central. Aici am instalat un pavilion temporar ce a găzduit ateliere pentru copii. De aici am organizat plimbări la pas şi vizite pe traseu, am distribuit o hartă a oraşului istoric şi am colectat chestionare cu ajutorul tinerilor voluntari. La organizarea acestor acţiuni am colaborat cu câţiva parteneri locali, prin intermediul cărora am avut acces şi la alte aspecte ale vieţii într-o staţiune: educaţie, patrimoniu, comunitate. De atunci, împreună cu doamna Cecilia Frâncu şi cu domnul arhitect Dan Manea, am participat la o serie de acţiuni şi evenimente ce au implicat în special tinerii: de la ateliere de educaţie urbană, cum a fost plimbarea-dezbatere din 2011 Să ne cunoaştem Oraşul, cu tema Spaţiul Public – Proprietate Comună, până la ateliere de intervenţie în spaţiul public, ca acţiunea din 2012 Locul meu de Întâlnire, un loc Altfel desfăşurat pe aleea Take Ionescu, unde am construit şi activat împreună cu tinerii un amfiteatru temporar într-un spaţiu abandonat. În cadrul explorărilor urbane organizate în cadrul acestor acţiuni, am ajuns şi în alte locuri din oraşul mai puţin turistic. Unul dintre aceste locuri a fost şi cartierul Sfântul Ilie, care împreună cu alte amplasamente, a constituit în 2012 subiecSchemă acţiuni derulate în Sinaia, perioada 2011-2014

Să ne cunoaştem oraşul Cercul de Turism

2011

2012

Re:Start

Punct Zero

Bal OAR Casino Sinaia

Centrul Cultural Carmen Sylva

2014 În Cartier, cu mic cu mare Sala HCC, Cartierul Sf. Ilie

2012 Locul meu de Întâlnire Un loc Altfel Aleea Take Ionescu Centrul de Plasamnet Sinaia

tul unui atelier de idei în cadrul expoziţiei Punct Zero de la Centrul Cultural Carmen Sylva, unde tinerii şi-au imaginat direct pe machete amenajări posibile ale spaţiilor publice. Astfel, începând din 2013 am descoperit Sinaia cartierelor de blocuri. Datorită şi interesului nostru vizavi de modalităţile de reactivare comunitară din cartierele dormitor, acţiunile ulterioare s-au concentrat pe acest subiect, păstrând în continuare accentul pus pe lucrul cu tinerii, dar deschizându-se către o categorie mai puţin abordată până atunci: vecinii. Desfăşurată în cartierul Sfântul Ilie, într-unul din amplasamentele analizate în atelierul de idei, acţiunea Punte a constituit un eveniment de activare a spaţiului public şi a comunităţii locale. Timp de trei zile, în cele două amplasamente de pe strada Horea, Cloşca şi Crişan – o zonă dintre blocuri rămasă neîngrădită şi sala de vot din cadrul fostului punct termic dezafectat – au avut loc prezentări, expoziţii şi ateliere creative. Spaţiul dintre blocuri a fost amenajat ca un amfiteatru temporar şi a găzduit un concert în mijlocul cartierului iar punctul termic a funcţionat ca un centru comunitar temporar. În 2014 am continuat procesul început în cartierul Sfântul Ilie prin acţiunea În Cartier, cu mic cu mare, ce s-a concentrat în principal pe cartografierea memoriei, reperelor şi resurselor locului. Timp de o săptămână, o echipă formată din sociologi, arhitecţi, urbanişti şi peisagişti a realizat o serie de interviuri cu locuitorii ce ne-au povestit despre cartierul de atunci şi de acum, despre dorinţe, vecini, istorii personale, dar şi despre posibile amenajări în cartier. La sfârşitul săptămânii am organizat o expoziţie în fostul punct termic în încercarea de a sublinia potenţialul spaţiului de a deveni un reper local activ în comunitate. De altfel, tema transformării fostului punct termic într-un centru comunitar a dominat între propunerile şi dorinţele extrase din chestionare şi discuţii. Sîntem în 2015 şi organizăm evenimentul Sfântul Ilie, Cartierul Meu. Între 2 şi 4 Octombrie vom deschide din nou sala din fostul punct termic şi vom distribui către locuitorii cartierului ateliere pentru copii, momente muzicale, proiecţii de film, dar şi o expoziţie cu propuneri de amenajări şi transformări ale unor spaţii din cartier. Mai multe informaţii pe: facebook: Locul meu altfel studiobasar.ro Alex Axinte şi Cristi Borcan au înfiinţat studioBASAR în 2006, atât ca un birou de arhitectură cât şi ca o echipă de cercetare şi intervenţie urbană. 3


Centrala HCC Amplasament: Zona de acces în fosta centrală termică de pe strada Horea, Cloşca şi Crişan. Funcţiune existentă: Platformă betonată pentru acces auto, ocazional folosită ca loc de joacă. Fosta centrală este utilizată ca depozitare şi ocazional ca secţie de vot pentru cartier Funcţiune propusă: Elemente tipice ale unei pieţe centrale legate de o clădire importantă pentu comunitate - posibilul centru comunitar ce se poate amenaja în fosta centrală. Piaţa cartierului ar deveni un loc de adunare, de joacă şi de petrecut timpul liber în cartier. Activităţi susţinute: Amenajarea pieţei din faţa Centralei conţine locuri de stat; panou de afişaj; podium; o tablă de scris; un ceas solar; spaţii umbrite; proiecţii de filme sau mese rotunde. Piaţa ‚Centralei HCC’ este un loc al tuturor, un nou spaţiu public reper deschis în cartier, un loc de întâlnire, socializare sau de joacă, dar şi un spaţiu pentru activităţi culturale şi educative. Piaţa este mobilată perimetral de două obiecte multifuncţionale ce susţin diverse activităţi: informare, întâlnire, educaţie, cultură, sport. Modalităţi de implementare: 1. Atelier de construcţie mobilier urban realizat împreună cu studenţi la arhitectură, dar şi cu participarea locuitorilor. 2. Atelier de pictat Piaţa în care se va vopsi pavajului împreună cu copiii din cartier pentru a delimita diverse spaţii, printre care şi un teren de bedminton.

La Aprozar Amplasament: Platforma de acces într-o clădire momentan nefolosită, situată peste drum de aprozarul din cartier. Funcţiune existentă: Platforma de acces. Funcţiune propusă: Mobilier urban multifuncţional. Activităţi susţinute: Un nou acces pe platformă dinspre aprozar; locuri de stat în relaţie cu strada și cu eventualele funcţiuni publice care vor apărea în clădire; loc de joacă; loc pentru desen; locuri de stat faţă în faţă; jocuri susţinute de desenul realizat pe pardoseală; ‚La Aprozar’ este un loc de joacă și un spaţiu de socializare, ca o completare adusă unui spaţiu de vitalitate pentru cartier - aprozarul, un loc în care vecinii se întâlnesc și stau de vorbă. Mobilierul propus susţine socializarea şi funcţionează ca o structură creativă de joacă pentru copiii din cartier. O parte din mobilierul urban este conformat sub forma unui spaţiu comun de desen pentru tinerii din cartier. Modalităţi de implementare: 1. Atelier de construcţie mobilier urban ce va îngloba prin volumetria lui spaţii și activităţi cât mai diverse, realizat cu studenţi de la arhitectură şi urbanism. 2. Atelier de pictat platforma, coordonat de un artist grafic împreună cu copiii din cartier. Platforma ar putea fi pictată cu jocuri alese împreună cu copiii din cartier (șotron, twister etc) și alte desene care să ofere identitate locului. 4


Banca la Rufe Amplasament: Zona delimitată de pantă şi de ultima pereche de blocuri de pe strada Horea, Cloşca şi Crişan. Funcţiune existentă: Terenul conţine un uscător de rufe utilizat de locatarii din blocuri, grădini amenajate de locuitori, un loc de stat şi este străbătut de o scurtătură pietonală. Funcţiune propusă: Amenajarea unei bănci multifuncţionale ce înglobează baza uscătorului de rufe. Activităţi susţinute: Banca amenajată la baza uscătorului se compune dintr-un loc de întâlnire pentru vecini; o masă de şah; o canapea de odihnă; ‚Banca la Rufe’ este un loc al vecinilor, ce consolidează interacţiunea socială într-o zonă unde există deja o funcţiune utilizată în comun de către locatari: uscătorul de rufe. Modalităţi de implementare: 1. Atelier de construcţie mobilier urban realizat împreună cu voluntari şi cu locuitorii, după o etapă de consultare prealabilă cu locatarii asupra funcţiunilor susţinute, cu posibilitatea amenajării ulterioare şi a celeilalte baze a uscătorului. 2. Atelier de plantat în care se va amenaja împreună cu copiii din cartier spaţiul verde adiacent.

La Cazemate Amplasament: Platoul verde intermediar dintre străzile 1 Mai şi Mihai Eminescu. Funcţiune existentă: Terenul liber, cu vegetaţie joasă, delimitat perimetral de vegetaţie înaltă, utilizat ca loc de joacă informal, aici copiii îşi fac cazemate iarna; utilizat şi de locatari ca loc de grătar. Funcţiune propusă: Amenajarea a două „baze” - structuri de joacă lăsate la libera interpretare a copiilor. Activităţi susţinute: Loc de explorare, de joacă narativă, de întâlnire pentru copiii din cartier. ‚La Cazemate’ este un loc al copiilor, ce provoacă utilizatorii la inventarea unor scenarii de joacă, aventură, în relaţie directă cu natura. Modalităţi de implementare: Atelier de construcţie mobilier de joacă realizat împreună cu voluntari şi cu copii din zonă, ce pot personaliza structurile, atât funcţional cât şi formal.

Propunerile au fost realizate în cadrul evenimentului “Sfântul Ilie, Cartierul Meu” din cadrul proiectului “Locul meu, un loc Altfel 2015”, de către echipa formată din: Alex Axinte, Cristi Borcan, Tudor Elian, Ana Maria Ţoni, Alin Voitescu. Propunerile au la bază etapa de cercetare desfăşurată în cartier în 2014. 5


mai întrebe. Invazia şi CONFISCAREA SPAŢIULUI PUBLIC Pe acest fundal al lipsei de interes, unii se consideră îndreptăţiţi să folosească acest spaţiu în propriul interes. Primul pe listă este şi cel mai nou venit: automobilul. În numai câteva zeci de ani, regele automobil ne-a invadat viaţa şi apoi oraşele. Ne confiscă trotuarele, atunci cand îl găsim cocoţat pe ele, ne confiscă aerul pe care îl face greu respirabil, ne înfundă urechile cu un zgomot de fond intens, ne invadează parcurile cand îl găsim aşezat sfidător pe iarbă. Tot mai multe spaţii verzi sunt sacrificate azi în favoarea betoanelor din parcări şi tot mai multe peisaje trebuie să îndure rănile produse de noile şosele. Pe locul doi pe listă, la egalitate, sunt reclamele, sau cum

Spaţiul public: SPAŢIUL DIALOGULUI Dan Nicolae Manea Să începem prin a ne gândi la vechile cetăţi înconjurate de ziduri înalte şi de şanţuri cu apă. Erau oameni şi clădiri în interiorul zidurilor, erau însă oameni şi clădiri şi în afara lor. Cei din interior se cunoşteau bine între ei, munceau împreună, petreceau împreună şi se apărau împreună. Pentru a putea face toate acestea, se adunau şi se sfătuiau înaintea oricărei decizii importante, decizii care îi priveau pe fiecare în parte şi de care uneori depindea chiar viaţa lor. Acesta a fost la început spaţiul public, un loc de întâlnire şi de dezbatere, un spaţiu al tuturor, situat dincolo şi mai presus de proprietatea şi intimitatea fiecăruia. Replica modernă a zidului cetăţii este gardul: înalt, masiv, opac, impenetrabil. El a fost pus acolo pentru a împiedica comunicarea, pentru a nu putea privi prea departe, ca un fel de limită a propriei personalităţi. Gardul modern este simbolul izolării şi al abandonării spaţiului public. Devenim treptat oameni singuri care ne privim din interior gardurile. Spaţiul public: AL TUTUROR şi AL NIMĂNUI? Un bloc nu mai reprezintă o entitate ci o suprapunere de proprietăţi. Este un fel de transpunere pe verticală a unui sat unde casa scării reprezintă uliţa principală iar apartamentele, gospodăriile situate pe laturile ei. Uliţa satului era un spectacol la care priveai peste gardul puţin înalt al curţii sau şezând seara pe banca de lângă 6

Sinaia/ 2013 foto © studioBASAR

poartă, după o lungă zi de muncă. În fiecare primăvară sătenii curăţau şanţul din faţa curţii şi văruiau trunchiurile copacilor de lângă stradă. Nu au existat însă niciodată bănci pe scările de bloc, florile din ghivecele puse ici şi colo se usucă din lipsă de soare şi dragoste, iar spectacolul uliţei a dispărut în spatele uşilor blindate ale apartamentelor. Înăuntru e cald, luminos şi curat, dincolo de uşă, pe casa scării e frig, întuneric şi murdărie. Spaţiul public NU ESTE NECESAR Pitiţi în spatele uşilor de bloc şi zidiţi între propriile garduri, instinctul îi îndeamnă pe oameni să ia totuşi contact unii cu alţii. Satul fuge de pe scara blocului la supermarket, inima oraşului se mută la Mall iar spaţiul public rămane gol, sfâşiat în două: ”spaţiu” care este abandonat şi ”public” care se transformă în izolat. Aşa apare ”spaţiul public virtual”, cel de pe internet sau de pe facebook, o nouă glugă trasă pe ochii oamenilor care uită să comunice, să vorbească, să scrie şi să se privească. DENSITATEA spaţiului public Muzica este făcută nu doar din sunete, ci şi din pauzele dintre sunete. Un oraş nu este compus doar dintr-o îngrămădire de construcţii ci şi din spaţiile dintre aceste construcţii. Există cu siguranţă un echilibru şi o limită atunci când vorbim despre densitatea unei localităţi. Dacă densitatea ei scade, oraşul se destramă şi începe să moară. Dacă în schimb densitatea tinde să devină mare, oraşul devine de nelocuit. Atunci este necesară o dezbatere din care să se nască un plan. În acest caz, spaţiul public este locul şi uneori obiectul acestui dialog. Spaţiul public este spaţiul dezbaterii. Lipsa înţelegerii rolului acestui spaţiu public a făcut, în timp, ca noi să uităm să fim sociabili, să evităm să ne întâlnim, să obosim să discutăm, iar ei au uitat să ne


li se mai zice lor ”sufletul comerţului”. Ne lovim de ele la tot pasul, ne distrag atenţia când şofăm, ne ascund casele, obturează peisajul, ne acoperă ochii. De la inocentele firme luminoase ale micilor magazine, până la panourile publicitare cât casa, toate tabară pe bieţii cetăţeni împroşcându-i cu jocuri de lumini iritante şi culori agresive. Ne întoarcem acasă murdari de reclamele oraşului şi răsfoim ziarul pe care l-am cumpărat sau deschidem televizorul, unde ne aşteaptă o nouă surpriză: alte reclame! Spaţiul public privit PRINTRE BLOCURI În Sinaia, cartierele de blocuri au apărut ca o consecinţă a procesului comunist de industrializare forţată. Acestea, ca şi dezvoltările industriale care le-au precedat, au avut însă bunul simţ de a nu inter-

fera cu oraşul vechi, fiind aşezate în zona periferică a staţiunii. Cartierele de blocuri sunt zonele cu cea mai mare densitate de populaţie din oraş şi te-ai aştepta ca, atâta lume adunată la un loc, să producă dezbateri aprinse pe subiecte de interes public. Nu se întâmplă aşa. Înghesuiţi în propriile apartamente ca în sertarele unui imens rastel, deşi mulţi la număr, oamenii trăiesc singuri. Pare un fel de lagăr modern, de puşcărie răsturnată, în care oamenii se încuie singuri pe dinăuntru, renunţând de bună-voie la libertatea de afară. De-asta străzile sunt pustii, bătrânii nu se mai întâlnesc seara pe banca din faţa casei iar copiii nu se mai joacă prin curţi. DIVERSITATEA spaţiului public Spaţiul public este prin definiţie eterogen. Consensul este una dintre acţiunile care

anihilează dezbaterea şi ajunge să omoare spaţiul public. Un bolnav ţintuit la pat o perioadă îndelungată va trebui să înveţe din nou să meargă. Un om izolat va trebui să înveţe din nou să comunice. În cartierul din zona bisericii Sf.Ilie, primul cartier de blocuri construit în oraş, acest fapt este exprimat de pildă prin multitudinea de garduri şi gărduţuri care fragmentează exasperant spaţiul verde comun dintre blocuri. Un spaţiu public destinat cunoaşterii şi dialogului este omorât şi transformat într-un labirint întortocheat şi inutil. Este transpunerea din afara blocului a ceea ce se întâmplă şi în interiorul lui. Aceleaşi celule, aceleaşi zăbrele metalice, aceiaşi izolare şi lipsă de comunicare. Dan Nicolae Manea este arhitect, Preşedinte al Asociaţiei Casa Arhitecţilor Sinaia, Buşteni, Azuga, Predeal. Sinaia/ 2013 foto © Tudor Elian

7


Schemă repere Cartier Sfântul Ilie

*înainte, în cartier în locul actualelor parcări erau zone verzi

nu prea erau mașini, deci copiii se jucau în stradă în copilărie, vila Bistrița era loc de întâlnire

La casa fostului preot Floroiu se dădeau bomboane copiilor din cartier doamnne renumite organizau audiții în cartier

grădinile erau mai mari, cu zarzavaturi

nu erau gardurile din jurul blocurilor

se organizau cenacluri în casele oamenilor Exista un fel de cultură la domiciliu: lecții de pian, limbi străine

copacii au fost plantați de la început, odată cu trasarea străzilor, de câtre administația blocurilor

În copilărie mă jucam mai mult pe stradă și mai puțin în curte

când funcționa Mefinul, în halta de lângă cartier era o aglomerație enormă dimineața și dupăamiaza când se intra și se ieșea de la serviciu

Mă simt bine în cartier, mai ales în zona de case: e curat și am vecini dragi. Și la blocuri e bine, dar mai mulți câini și mizerie parcul de pe Horea, Cloșca și Crișan e spațiul public cel mai prietenos din cartier

în cartier nu e nimic, trebuie să mergi în centru

există un simț al comunității, bazat pe solidaritate Nu se ocupă de spațiile verzi decât persoanele care locuiesc la parter aici e cartierul cu locuitorii adevărați ai orașului. În centru locuiesc noii veniți

Acum fiecare își închide pe lângă bloc și copiii nu au unde să se joace

e nepotrivit că se aruncă gunoiul lângă locul de joacă pentru copii acum în cartier e bine, e mai liniștit acum, copiii nu mai sunt așa mici, dar oamenii sunt mai răutăcioși jumătate din apartamentele din bloc nu sunt locuite sau sunt locuite de bucureșteni

despre cartier relația cu vecinii Apreciez caracterul amestecat al locuirii și ne știm cu vecinii, e bine să te ai bine cu vefaptul că există zone mai private, cu case și altele mai publice, la blocuri în cartierul de case stau adevărații sinăieni; la blocuri s-au adunat oameni de peste tot ca să lucreze la Mefin

Oriunde m-aș duce în cartier, parcă ar fi o părticică din mine

toți copiii au plecat, au crescut și tinerii nu se mai întorc E un cartier cu vecini liniștiți, mai în vârstă, o zonă plăcută în care te știi cu lumea. Ca la sat

spațiile verzi sunt întreținute de diverși oameni harnici Proiect organizat de:

8

Împreună cu:

cinii, că până te ajută neamul, vecinu` e mai aproape. Dar nu toți sunt așa

sinăienii au un mod frumos de a se purta unii cu alții

nu am timp de stat afară cu vecinii, dar suntem în relații bune sărbătoresc cu vecinii evenimentele importante

se întâlnesc persoanele care au interese comune, însă în spațiul privat Am o relație foarte bună cu vecinii, îi știu de când m-am născut cu ăștia care au case pe pământ mă am bine, cu cei de la bloc, nu Proiectul este finanţat de Ordinul Arhitecţilor din România din timbrul arhitecturii, în cadrul sesiunii de finanţare 2015 pentru proiecte culturale ale asociaţiilor şi fundaţiilor:

într-un centru comunitar ar putea să: se deschidă o filială a bibliotecii facem jocuri și lucru manual ar fi frumos să se organizeze ateliere și întâlniri de citit povești. E valoroasă întâlnirea fizică cu cartea, mai ales pentru copii.

se joace șah, table sala HCC să fie folosită ca cinematecă

sală de

să facem lucruri manuale și foarte multe jocuri și lucruri frumoase activitățile organizate în cartier sunt binevenite pentru că îți dau energie

Munca împreună are potențialul de a crea o oarecare coeziune, pentru că implică spații comune, împărțite. Un centru cultural, așa cum e Carmen Sylva ar fi interesant în cartier. La început ar trebui gestionat de cineva priceput.

ideea unui centru trebuie adaptată felului nostru de a fi.

i-aș putea învăța pe copii să tricoteze

Să se facă spectacole pentru copii să avem abonament la ziare. Chioșcul de ziare e prea departe. *citatele de mai sus sunt extrase din seria de interviuri realizate cu locuitorii cartierului Sfântul Ilie în 2014, de o echipă compusă din: Alex Axinte, Cristi Borcan, Tudor Elian, Maria Daria Oancea, Alin Voitesctu, Ana Maria Ţoni, Mihai Culescu, Raluca Dumitru, Roxana Spânu. În pareteneriat cu:


Millions discover their favorite reads on issuu every month.

Give your content the digital home it deserves. Get it to any device in seconds.