Avenor Avenue nr.2 vara 2016 by Avenor

REVISTĂ DE CULTURĂ ŞCOLARĂ - VARA 2016

CUPRINS

Nu știu, poate îl mai rostesc și copiii din ziua de azi. Vă mărturisesc că, deși cântecelul promitea lucruri teribile (cărţile pe foc), niciunul dintre noi nu a dus la îndeplinire vreodată ameninţarea. Ba din contră, cărţile ne-au însoţit în zilele ploioase, în drumurile lungi cu mașina sau cu trenul, în momentele în care ne doream să mai fim și singuri. Sunt convinsă că la fel se întâmplă și se va întâmpla și cu voi. Luaţi cu voi oameni și lucruri dragi și bucuraţi-vă de Revelionul de vară!

Editorial Evenimente / Inside News Interviu cu Ioana Nicolaie Anchetă Scriere creativă

A Year of Changes

Pasiuni

by Rebecca Grocott (Grade 9 Form Tutor) We hope you enjoy reading this year’s final edition of the school magazine.

EDITORIAL Revelionul de vară de Dana Papadima (director educaţional) Am să încep acest editorial, dragi cititori mari și mici, printr-o confesiune: de când eram copil și până în prezent, pentru mine, despărţirea de anul trecut nu se petrecea pe 31 decembrie, după cum și Noul an nu era (și nu este) pe 1 ianuarie, ci în luna septembrie, indiferent dacă pe 1 sau pe 15. Evident, ca toată lumea, sărbătoresc și eu Revelionul, dar nu găsesc în mine forţa de a reflecta la anul scurs în acele momente. Gândurile, amintirile, proiecţiile de viitor îmi apar cu mai multă naturaleţe la sfârșitul unui an școlar. Speranţele și visele se adună mult mai firesc și armonios în preajma lunii septembrie. Acum, în ultimele zile ale acestui an școlar, lung, intens și plin de aventuri, parcă zilele de școală capătă alte proporţii: încet-încet, orele de învăţătură, de stres, de concentrare, de concursuri și evaluări fac loc amintirilor cu serbări, excursii, râsete și pauze. Și parcă ne pare rău că, deși ne-am mai și văicărit la câte un impas, la câte o notă proastă, la câte o „nedreptate”, porţile școlii se vor închide pe 30 iunie și noi ne vom despărţi – vremelnic – de profesori și de colegi. Aceste zile de final de an școlar reprezintă pentru mine, și poate și pentru unii dintre voi, terminarea unui an. Dar mai departe, între ultima zi de iunie și prima zi de septembrie, se întinde un Revelion mare de tot: VACANŢA! Pe care o serbăm cu artificii de munte și mare, torturi de verdeaţă și aer liber, plugușoare de excursii și drumeţii, sorcove de bună dispoziţie și odihnă activă. Vacanţa de vară îmi pare o imensă paranteză între finalul unui an și debutul celui următor, care trebuie umplută cu toate ingredientele fericirii. Tot când eram copil și elevă, cântam în cor alături de colegii mei un refren care îi scotea din sărite pe profesorii noștri de atunci: A venit vacanţa Cu trenul din Franţa Cărţile pe foc Hai, copii, la joc!

Editori: Sandra Barbu, Rebecca Grocott Foto editor: Diana Petre Autori: Ioana Andrei, Maria Boancă, Alexandra Boniu, Amelia Cimpoeșu, Ana Caterina Ciușcă, Diana Crăciun, Matei Culcea, Natalia Dan, Alexandru Dobre, Selin Ersoydan, Roxana Macovei, Nicholas Mastrini, Andrei Mitoiu, Andreea Mustea, Avenor College = ISSN 2284 – 8622

ISSN-L = 2284 – 8622

Once again, a lot of hard work and effort has gone into creating and compiling this celebration of Avenor life. Since the last edition, many changes have also occurred in our secondary school. As the year has progressed, the biggest changes have been seen with our first ever set of Grade 9’s – both mentally and physically! The majority of those students have had to adapt to a new system of learning, become more independent and take more responsibility for their learning and actions by recognising the strengths and weaknesses they have. Taking on the role of the Grade 9 form tutor has (mostly) been a pleasure! I am only human though, at times getting frustrated with them, but on the whole there have been many moments which have made me immensely proud. I have witnessed them develop in many areas, mature, grow in confidence and unite as a strong team. I look forward to seeing more changes in them and the school as it continues to grow over the coming years. Wishing you all a very restful and happy holiday!

Petra Pătrănoiu, Alexia Popescu, Mihai Poppa, Tudor Segărceanu, Ilinca Tătar, Petra Valmar, Vanessa Voiculescu, Andrei Wencz. Profesori coordonatori: Ana-Maria Nestor, Mihaela Stancu, Marilena Șerban. Profesori colaboratori: Rut Enciu, Aurelia Frîncu, Dana Papadima.

EVENIMENTE Fun Day, ziua experimentelor

Eu și Maia Blaer, o bună prietenă şi în acelaşi timp colegă, am avut roluri de băieţi: ea a fost Don Quijote, iar eu am fost Bazil, un bărbier, care era îndrăgostit de o fată pe nume Quiteria.

De „Fun Day”, eveniment organizat pe 1 aprilie, elevii școlii noastre au avut ocazia să descopere realităţile știinţifice din lumea înconjurătoare prin activităţi amuzante și educative. Ghidaţi de un om de știinţă trăznit, copiii au putut experimenta, printre altele, cum circulă curentul electric prin corpul uman, cum se umflă un balon cu aer într-un timp record, cum se face plastilina și cum se creează baloanele de săpun în interiorul altor baloane de săpun. N-au lipsit momentele de coregrafie pe ritmuri antrenante și nici concursurile în care participanţii, conduși de un pirat, au avut de îndeplinit sarcini care mai de care mai amuzante. La final, copiii s-au întrecut la îndrăgitul joc „Pinata”, care i-a încântat atât prin gust, cât și prin culoare. (Rut Enciu, profesor învăţământ primar clasa I alfa)

Am avut un dans cu Maia în care era un fel de duel între mine şi ea. Duelul avea loc din cauza unor fete, mai exact, era vorba despre gelozie şi invidie (să nu uităm că eram băieţi). Am avut şi un dans în patru cu Maia, Diana Crăciun (V alfa) şi Ioana Andrei (VII). M-am simţit foarte bine pe scenă cu ele!

Mai jos, câţiva dintre participanţi ne-au spus ce le-a plăcut, ce au învăţat și ce și-ar mai dori să înveţe: Ce ţi-a plăcut cel mai mult? Mi-a plăcut omul de știinţă trăznit. Mie mi-a plăcut foarte mult „Pinata”. Mi-a plăcut când am făcut experimente. Ai învăţat ceva nou ?

La sfârşitul spectacolului, a trebuit să îmi schimb din nou personalitatea, pentru că am avut nişte dansuri în care trebuia să fiu din nou eu, fata pe care o ştiţi. A fost destul de greu, pentru că îmi plăcea să fiu în pielea unui băiat şi mai ales în cea a lui Bazil! În final, vreau să îi mulţumesc mult Simonei Haiducu pentru că m-a îndrumat pas cu pas până aici, pentru că a fost deschisă să îmi arate lucruri noi şi a avut răbdare să îmi explice un lucru pe care nu îl înţeleg de 100 de ori la rând. Vreau să le mulţumesc și fetelor din echipă pentru că, fără ele, baletul nu ar mai însemna

Am învăţat cum se face plastilina. Am învăţat să dansez. Am învăţat să împart bomboane cu colegii mei. Ce ai vrea să mai înveţi de la omul de știinţă trăznit? Aș vrea să înţeleg cum erupe un vulcan. Iar Vanessa Voiculescu (clasa a VIII-a), a povestit cum a petrecut ea „Fun Day”: „Fun Day” a fost o experienţă minunată pentru mine, deoarece am fost în echipa de organizare şi am făcut poze la standul Photo Booth. Am avut diferite decoraţii şi o formă din carton care arăta ca o ramă de poză scoasă la aparatul Polaroid. Decoraţiile, mici cât palmă sau uneori mai mari, reprezentau mustăţi, ochelari, fundiţe, mesaje amuzante. Am avut și mâncare spaniolă și franţuzească, profesoara organizatoare fiind Octavia Paul, profesoară de franceză. Toţi copiii au fost minunaţi, plini de entuziasm, având zâmbetele până la urechi, mai ales la jocurile pe care le aveau de făcut în schimbul dulciurilor. Au mai fost două standuri cu mâncare, la care plata era un dans preferat sau un cântec preferat sau pur şi simplu ceva amuzant. Am avut şi un alt stand care arăta cum se fac filmuleţele Lego, un stand de tombolă, unde a trebuit să aducem lucruri drăguţe, un stand de tatuaje cu markere şi un stand cu picturi pe faţă. Toată ziua a fost un mare succes şi toată lumea a plecat amuzată şi încântată.

Un recital de balet diferit Tema acestui recital de balet a fost „Don Quijote”. De când am aflat, am ştiut că va fi ceva mai interesant decât în toţi anii trecuţi. Ei bine, „prezicerea” mea a fost corectă. Ceea ce a fost mai interesant anul acesta decât în anii trecuţi a fost că două fete au jucat roluri de băiat. OK, ştiu că toţi băieţii au crezut că lucrul interesant va fii că Spiderman îşi va face apariţia din culise sau că Batman va sparge acoperişul şi va întrerupe unul dintre dansuri sau, şi mai şi, FCB sau Real Madrid vor veni să dea autografe şi chiar nu vreau să stric imaginaţia nimănui, dar hai să fim puţin realişti!

ce înseamnă acum pentru mine. Le mulţumesc colegilor şi profesorilor, pentru că mă susţin în tot ceea ce fac şi pentru că mereu sunt dispuşi să îmi dea o mâna de ajutor. Nu în ultimul rând, îi mulţumesc şcolii Avenor pentru că mi-a oferit o mulţime de oportunităţi şi pentru că mereu am putut să mă bazez pe tot ce am învăţat aici şi pe toată lumea cu care am învăţat ceva nou! (Petra Pătrănoiu, clasa a III-a omega)

Campania anti-bullying Campania anti-bullying Avenor te învaţă cum să ai voce, cum să ajuţi şi cum să devii umărul pe care alţii pot plânge.

EVENIMENTE În mică noastră lume Avenor există profesori care pot împăca sau despărţi doi copii, dar Campania anti-bullying Avenor ne învaţă cum să acţionăm în situaţii din afară şcolii. În această campanie am reuşit să ajungem la ideea de a ne ajuta reciproc şi de a înţelege că în multe şcoli din zilele noastre se „practică” bullying-ul, iar noi trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă să oprim această activitate negativă între copii. Campania anti-bullying Avenor vrea să ne facă să înţelegem cât de fragil este sufletul unui copil şi că toţi suntem importanţi în această mică lume. După toate acestea, tragem concluzia că putem deveni raza de soare în întunericul altora şi tot ce trebuie să facem este să întindem o mâna şi să oferim sprijinul necesar. (Petra Valmar, VI omega)

Friends of the piano Peste 80 de copii care studiază pianul ca activitate extra-curriculară au luat parte la Concursul naţional de pian „Friends of the piano”, organizat pentru al șaselea an consecutiv de școala noastră. Evenimentul a avut loc pe 30 mai, la Ateneul Român. Micii pianiști au impresionat cu talentul și perseverenţa de care au dat dovadă în studiul pieselor prezentate în concurs. Și au fost impresionaţi, la rândul lor, de atmosfera creată în jurul competiţiei, după cum povestește câștigătoarea premiului I la grupa 9 (copii născuţi în 2002), Ioana Andrei (clasa a VII-a):

În fiecare zi este Ziua Pământului La finalul zilei de 22 aprilie, de Earth Day, celebrată în fiecare an la Avenor, Ion de la clasa I delta ne-a spus: „Ar trebui să continuăm să facem ce am făcut astăzi și mâine, și poimâine, și în fiecare zi, pentru că Pământul trebuie protejat în fiecare zi, nu doar de ziua lui, pe 22 aprilie”. Ce-am făcut noi pe 22 aprilie? Am încercat să economisim resurse, să refolosim materiale și să găsim idei pentru rezolvarea problemelor actuale de mediu (risipa de materiale, poluarea și gestionarea ineficientă a deșeurilor de plastic, de hârtie sau de carton). O lună mai târziu, mai mulţi copii de la clasa I delta s-au transformat în „detectivi” și au luat tot campusul Avenor la pas pentru a găsi indicii care să le arate că elevii școlii noastre s-au obișnuit să economisească energia electrică, refolosesc hârtia și nu aruncă ambalaje la întâmplare, dovedind că au grijă de Terra în fiecare zi, nu doar de ziua ei. Iancu și Ruxandra au căutat în clădirea Junior, apoi în clădirea Senior și nu au găsit niciun video-proiector care să fi fost lăsat deschis. Ion și Dimitri au căutat în timpul pauzei de prânz becuri lăsate aprinse și au găsit doar trei săli, în tot campusul, unde lumina era lăsată să funcţioneze. Daria și Carla au căutat clase unde să existe suporturi de creioane sau cutii de depozitare din materiale refolosibile și au găsit, cu bucurie, în 6 săli din cele 19 puse sub lupă. Andrei și Delia au fost cei mai triști, ei au numărat în curtea școlii mai mult de 30 de ambalaje lăsate la întâmplare. Ne bucurăm că măcar o parte dintre membrii comunităţii Avenor înţeleg că Pământul are nevoie de grija noastră și se comportă prietenos cu el. Fiecare gest contează! (Aurelia Frîncu, coordonator ciclu primar mic)

Participarea la concursul „Friends of the piano” a fost o experienţă minunată, plină de suspans, aventură și câștig (din toate punctele de vedere). Mi-a plăcut foarte mult atmosfera din jurul concursului, atmosfera creată atât de participanţi și organizatori, dar mai ales de locaţia aleasă. Ateneul Român are atâtea povești interesante, la care se adaugă încă una prin acest concurs minunat! Vreau să mulţumesc Avenor College pentru șansa de a prezenta în cadrul acestui concurs compoziţiile proprii. De asemenea, m-am bucurat nespus să cunosc colegi care au aceeași pasiune și care împărtășesc aceleași valori cu mine!

Ziua Căsuţelor Copiii din clasele primare și gimnaziale au sărbătorit Ziua Căsuţelor pe 1 iunie, alături de profesori și de colegii de la liceu. „Zâmbetele” pe care le-au adunat cu toţii pe parcursul anului, atunci când au dat dovadă de comportament exemplar, s-au transformat de Ziua Copilului în „timp liber”, petrecut în echipă. Copiii au venit îmbrăcaţi în culorile Căsuţelor din care fac parte (Albastră, Galbenă, Roșie și Verde) și au parcurs un traseu care i-a purtat prin tot campusul Avenor. Au avut ocazia să viziteze Storyland, un tărâm cu prinţese care i-au pictat pe faţă și piraţi care leau făcut figurine din baloane. Au participat la

EVENIMENTE Treasure Hunt, au jucat jocuri sportive pe terenul acoperit, au decorat brioșe, au participat la quiz-uri, s-au căţărat în castelul gonflabil al lui Spiderman. Pe terenul de sport în aer liber s-a dezlănţuit o adevărată bătălie cu apă, iar în Cafeteria din clădirea Senior, copiii au învăţat mișcări de dans de la profesioniști.

Diana Segărceanu: „oriunde v-ar duce alegerile pe care le veţi face în viaţă, să vă amintiţi

Ce înseamnă să fii bursier

mereu că Avenor e casa copilăriei voastre și că vă așteptăm oricând, cu drag, acasă”.

Ana Caterina Ciușcă (clasa a VI-a omega) MUNCĂ Credeţi că mie îmi plac toate materiile? Ei bine nu, şi cu toate acestea, încerc să dau tot ce pot la fiecare dintre ele. RESPONSABILITATE Mi-e teamă că eu am dreptul la mai puţine greşeli decât ceilalţi. ONOARE Este un sentiment înalt, pe care îl resimt când conştientizez rolul pe care îl am, ca bursier. PRIVILEGIU Consider că am trei roluri care mă fac să mă simt privilegiată: l în raport cu copiii - sper că îi pot inspiră l în raport cu profesorii - mi-aş dori să le dau opiniile de care au nevoie l rolul de a reprezenta şcoala

Assembly-ul copiilor

AJUTOR Rolurile de mai sus mă ajută în dezvoltarea mea, pentru următoarele etape în formare şi apoi în carieră. Această bursă vine şi ca un ajutor pentru familia mea. Mă bucur că munca mea a dat roade, iar această bursă este cea mai frumoasă răsplată pe care o puteam primi. Sper să fiu la înălţimea aşteptărilor acestui titlu, pentru care sunt recunoscătoare.

Ce este acest eveniment de fapt? Este momentul din an în care toţi elevii au oportunitatea să le mulţumească profesorilor pentru tot efortul depus pe parcursul anilor. Această tradiţie a început exact acum 5 ani şi

o îmbogăţim de la an la an. La început nu era totul atât de special, dar anul acesta, profesorii au fost primiţi în sala de festivitate trecând pe sub flori ţinute de elevi. Exact ca cei care au absolvit clasa a VIII-a, pentru că ei sunt persoanele care trec cu noi prin unele din cele mai emoţionante, triste sau chiar bucuroase momente. Ei sunt persoanele care stau lângă noi aproape jumătate de viaţă, ne călăuzesc şi ne doresc doar binele.

Bursierii Avenor College au fost premiaţi în cadrul ceremoniei Distincţiilor Avenor, eveniment care a avut loc pe 9 iunie și la care au participat toţi elevii și toţi profesorii școlii. Printre distincţiile acordate pentru anul școlar 2015-2016 s-au numărat și cele pentru Elev de Onoare și Brigthest Star.

Ultimul clopoţel pentru clasa a VIII-a Ceremonia „ultimului clopoţel”, în care elevii clasei a VIII-a, promoţia 2016, și-au luat la revedere de la școală, a fost unul dintre cele mai emoţionante momente ale finalului de an. Copiii au povestit din experienţa lor la Avenor College, cum au învăţat să fie mai buni, mai curajoși, mai înţelepţi, mai răbdători, mai toleranţi. Profesorii i-au încurajat, dar le-au și mulţumit elevilor pentru că i-au provocat cu inteligenţa și curiozitatea lor să devină mai buni, pentru a ţine pasul cu ei. Părinţii au vorbit despre marea familie Avenor, care le-a oferit reţeta perfectă pentru succesul copiilor: parteneriatul școală-copil-părinte. Cu unii dintre copiii dintr-a VIII-a ne vom revedea cu drag anul viitor, când vor deveni liceeni Avenor. Celorlaţi, le urăm drum bun mai departe. Și tuturor le reamintim unul dintre cele mai importante mesaje ale ceremoniei, transmis de

Pentru mine, profesorul este un om extrem de important, deoarece am realizat că petrec mai mult timp cu el decât cu părinţii. Consider că merită din plin orice „premiu” din partea noastră pentru tot efortul depus şi iubirea oferită, chiar dacă noi, ca elevi, nu ne dăm seama acum. Dar peste câţiva ani, o să le mulţumim din suflet. (Alexia Popescu, Grade 9)

INSIDE NEWS European Culture Day

activity, with costumes and a display that represented the cultures as well. Of course, Avenor’s famous ballet team prepared a spectacular show for us and some children

We went to the Gheorghe Lazar National College on May 9th to celebrate with their students “European Cultural Day”. We watched a lot of student performances. Every grade got a specific country from Europe and they were supposed to represent it as best as they could. In my opinion, all the grades had a very, very good representation as they perfectly presented, described and revealed the secrets, traditions and cultures of European countries. It was a very nice experience for me and I hope that next year we will be invited again, because it was a lot of fun and we met many new people with different abilities. (Mihai Poppa, Grade 9)

Designing the third floor of the Avenor High School On May 11th, we had a workshop regarding the construction of the third floor. We had to design our “dream floor” on a piece of paper that was shaped like the floor. We all did a great job and presented our ideas in front of everyone. After that, the architects that organized the workshop gave us architectural magazines and we had to do a collage with as many pictures as possible. For each picture we needed an argument why we chose that picture and why it represents a part of the third floor. Many of us were choosing pictures with chairs and tables because we thought that this is a very important aspect. (Alexandru Dobre, Grade 9)

Cultural Celebration Day On Friday, May 27th, different cultures of the world gathered at Avenor College. The countries that were represented were: USA, UK, Turkey, Romania, Spain, France, China and Hungary. There was also a Charity stand where volunteer students and teachers painted t-shirts and sold them in order to support the World Vision Romania Foundation programme, “I want to go to Grade 9”. Towards the end of the day, many of the crafts that the charity stand had were sold and there was a huge sum of donations collected.

sang. A DJ was also present at the event and helped to make a cheerful environment through the use of music. For most of the Grade 9 students, it was the first time that they attended this annual event and their faces showed the pride they felt for their wonderful school.

As Avenor has a partnership with the Gheorghe Lazar National College, some of their Grade 9 students joined us in the event. Surely, they were mesmerized by it… We also had a surprise visit from three children that came

from Dolj County, beneficiaries of the “I want to go to Grade 9”charity programme. It was a totally different environment for them and they

A Minecraft stand inspired by the game was also set up; it was highly attractive for the younger children who wished to play the game. All of the stands were set up with delicacy by the generous Avenor parents and students. The event started at lunchtime and hungry students had a vast range of traditional food to choose from: paella, dumplings, macaroons, baklava, kurtos and many more. Each stand had also prepared an

also got to see the school which sponsored their high school placement. Overall, it was one of the most pleasant and fun days that the Avenor students had encountered. (Selin Ersoydan, Grade 9)

INTERVIU Timpul de scris e foarte greu de găsit Ioana Nicolaie este mamă, soţie, profesoară și scriitoare. Povestește cu drag despre experienţa la Avenor College, unde a fost profesoară, dar și despre inspiraţie, artă, familie, disciplina în viaţă și cum reușește să găsească timp pentru a scrie. Interviu realizat de Natalia Dan (clasa a VI-a omega) Natalia Dan: Unde găsiţi această minunată inspiraţie? Cum vă vin ideile pentru cărţile pe care le scrieţi? Ioana Nicolaie: E de ajuns să ne uităm în jurul nostru. Dacă avem, aşa cum s-a întâmplat la vizită mea cu extraordinarii copii de la Avenor College, la îndemână un simplu cuvânt, precum „valiză”, vom putea să îl umplem cu cele mai fantastice lucruri. În orice poveste există o structură. În orice poveste există nişte emoţii, nişte sentimente. Trebuie doar să găsim spaţiul, personajele şi temele pe care vrem să le dezvoltăm. Nu este complicat. N.D.: Cum reuşiţi să va puneţi ideile în ordine? Cum şi cât lucraţi la o carte? I.N.: Cărţile pe care le scriu eu, pentru că scriu cărţi atât pentru oameni mari cât şi pentru copii, nu sunt diferite în ceea ce priveşte implicarea mea de scriitoare. Lucrez la fel de mult la o carte pentru copii ca și la o carte pentru oameni mari. Câteodată, cărţile pentru copii sunt mai provocatoare, în sensul că descoperirile pe care le fac în ele sunt mult mai diverse şi mai sofisticate decât în cărţile pentru oameni mari, şi atunci scriu cu mult mai multă bucurie literatură pentru copii. N.D.: De ce este important să citim poezie? I.N.: Copiii mici învaţă cuvintele muzical. Dacă ele sună bine, ei le vor reţine mult mai uşor. Poezia este importantă mai întâi din acest punct de vedere, te ajuta când ești mic să descoperi cuvinte, structurile limbii. Mai târziu, poezia devine altceva. Eu cred, poetă fiind, că este o artă atât de aleasă şi atât de sofisticată, încât cumva îşi selectează oamenii care o vor practică. Închipuie-ţi că poezia este echivalentul gimnasticii de mare performanţă sau a tenisului de cel mai înalt nivel: nu poţi să ajungi acolo fără un lung antrenament. Dacă nu te antrenezi în poezie ca autor și te antrenezi doar ca un cititor obișnuit, tot e bine. Poezia o să îţi deschidă pur şi simplu lumi noi. Proza, prin comparaţie, e ca un stadion unde toate întâmplările sunt puse unele lângă altele. Poezia este rotundă, este concentrată, ea îţi transmite deodată toată emoţia. Pentru că asta înseamnă arta: emoţie.

N.D.: Cum funcţionează o familie de scriitori? I.N.: O familie de scriitori nu este diferită de orice altă familie: are aceleaşi lucruri de făcut, fiecare şofează, face cumpărături, se duce să îşi plătească taxele. Scriitorii, în România, în general, nu pot trăi din scris, și atunci ei trebuie să aibă servicii: eu sunt profesoară la o școală germană, soţul meu, Mircea Cărtărescu, predă la Universitate. În plus, avem nevoie de timp de scris. Numai că, trăind extraordinar de agitat, timpul de scris e foarte greu de găsit. Ca să scrii, trebuie să ai câteva ore numai ale tale și să stai undeva într-un loc închis, unde să nu te deranjeze nimeni. Ori asta nu se întâmplă în viaţa reală. Eu scriu, de obicei, în vacanţe, nu mă duc în concediu, ci prefer să mă închid în casă şi să scriu. Îmi doresc foarte mult să am timp de lucru. Asta doresc toţi scriitorii. Celebritatea, într-un fel, se plătește greu – cu foarte multă muncă și foarte multă disciplină. N.D.: Cum reuşiţi să va împărţiţi timpul între a fi mama, scriitoare, soţie şi profesoară? I.N.: Sunt foarte disciplinată și este foarte greu, câteodată, pentru că toate lucrurile e important să fie făcute bine, nu cu jumătăţi de măsură. Dacă sunt profesoară, o să încerc să fiu la cel mai bun nivel al meu. Dacă sunt acasă cu băiatul meu, o să încerc să îl ascult cu toate problemele lui. Scriitoare sunt în vacanţă cel mai mult. În restul timpului, sunt un fel de scriitoare care-și scrie în fiecare zi în gând cărţile, în timp ce conduce mașina sau în timp ce face alte lucruri. Dar aceste lucruri niciodată nu vor ajunge pe hârtie, ele se consumă în gând. Pe hârtie ajung doar cele care au timp să ajungă pe hârtie. N.D.: Cum a fost să fiţi profesor la noi la şcoală? I.N.: Mi-a plăcut foarte mult să fiu profesoară la voi la şcoală, pentru că este foarte mult entuziasm. Îmi plac în mod special copiii care sunt încurajaţi să gândească, nu să reproducă lucruri de-a gata. Mi-a plăcut felul de abordare a învăţământului din această instituţie. Mă gândesc cu mult drag la Avenor. Îl recomand tuturor când vine vorba de şcoli private, pentru că sunt absolut sigură că aici copiii vor creşte cu adevărat frumos. Eu am pus mult suflet în copiii cu care am lucrat, era o bucurie să ţin cursuri de „Micii cititori”, pentru copiii mici, dar şi să lucrez cu copiii mei la clasă. I-am admirat pe cei care au terminat anul trecut clasa a VIIIa şi le-am urmărit îndeaproape, chiar dacă nu mai eram lângă ei, performanţa la examene; m-a interesat ce au făcut şi ce s-a întâmplat cu ei. Am investit mult în ei, şi la rândul lor ei mi-au dat multă bucurie. Cred că este o şcoală minunată.

ANCHETĂ Înapoi în copilărie

îngheţata „Polar”- toate acestea îmi aduc aminte de copilărie.

Cum se vede copilăria prin ochii unui adult? Aceasta a fost întrebarea de la care copiii de la VI omega au pornit dialoguri cu părinţii despre amintiri, responsabilităţi, libertate și dorinţa de a se întoarce în copilărie. Anchetă realizată de Ana Caterina Ciușcă, Natalia Dan, Andrei Mitoiu, Tudor Segărceanu, Petra Valmar. Profesor coordonator: Mihaela Stancu.

Tata: După-amiezile liniştite şi mirosul de cărţi îmi aduc aminte de copilărie.

Copiii sunt liberi, adulţii nu sunt Ana Caterina Ciușcă (VI omega), în dialog cu tatăl ei: Cum este să fii părinte? Greu de zis şi greu de făcut. Un autor bulgar spunea aşa: să fii pregătit înainte de a face copii! Nu ştiu cât de pregătit am fost eu, dar învăţ pe zi ce trece să fiu un părinte cât mai bun şi zice o teorie că atunci când este cât pe ce să treacă un defect la copil, este ultima bornă să remediezi acel defect. Deci eu încerc să fiu un părinte cu cât mai puţine defecte şi să răspund la cât mai puţine critici când o să mă ia copiii mei la rost.

Ţi-ar plăcea să fii copil din nou? Mama: Mi-ar plăcea, dar în acelaşi timp nu miar plăcea. Mi-ar plăcea pentru că aş avea mai mult timp liber şi aş putea să mă joc, şi nu miar plăcea deoarece mă simt bine atunci când petrec timpul cu copiii mei. Tata: Da, mi-ar plăcea, deoarece este cea mai frumoasă perioada a vieţii. După ce am stat de vorba cu părinţii mei, mi-am dat seama că această perioada a vieţii, copilăria, este chiar una dintre cele mai frumoase, dacă nu chiar cea mai frumoasă, şi că ar trebui să ne bucurăm de ea, fiindcă este cea mai scurtă şi nu mai avem chiar aşa mult din ea.

„Ochi” maturi

de Andrei Mitoiu (VI omega)

Ţi-ai dori să fii copil din nou? Of course, ar zice cineva în locul meu. Mi-ar plăcea să fiu copil şi sunt un pic copil în tot ceea ce fac, dar ideea de copil este asociată cu ideea de libertate şi-mi aduc aminte de vorba lui Victor Hugo: „Fiecare om mare păstrează încă în el sufletul de copil”. Oare adulţii sunt liberi? Nu sunt liberi, sunt într-o centrifugă a responsabilităţilor a to do-urilor, sunt într-un mecanism. Liberi au fost când erau copii, chiar dacă erau ei dojeniţi, mânaţi către şcoală. Copiii sunt liberi, adulţii nu sunt. Concluzia: am realizat că este complicat să fii adult, ai multe responsabilităţi și nu ești deloc liber, așa cum cred copiii, iar orice adult ar da orice să aibă șansa să fie copil din nou.

Cea mai frumoasă perioadă Text de Natalia Dan (VI omega) Copilăria, cum spun mulţi adulţi, este cea mai frumoasă etapă a vieţii. Eu am ales să le iau interviuri părinţilor mei, să văd ce părere au ei despre copilărie.

Deoarece sunt încă un copil, nu îmi pot imagina cum este să fii în locul unui adult. De aceea, am să-mi reformulez întrebarea: ,,Oare cum văd adulţii lumea care îi înconjoară?”. Este o singură soluţie pentru a afla! În primul rând, trebuie să le cerem adulţilor părerea. Aşa că le-am pus trei întrebări:

Ce îţi lipseşte cel mai mult din copilărie? Mama: Cel mai mult din copilărie îmi lipseşte timpul liber. Tata: Cel mai mult din copilărie îmi lipseşte mâncarea bunicii.

Ai vrea să fii din nou copil? De ce?

Ce îţi aduce aminte de copilărie?

Nu mi-aş dori să îmi retrăiesc copilăria, deoarece asta ar însemna să o iau de la capăt. Însă mi-aş dori să mă bucur de dulceaţa tinereţii!

Mama: Uniforma de pionier, jocurile precum frunza, lapte gros sau elasticul,

ANCHETĂ Sunt de acord cu faptul că mama mea nu şi-ar dori să-şi retrăiască copilăria, deoarce ea a trăit într-o perioada mai dificilă, însă sunt sigur că la maturitate o să dau orice să mă pot întoarce în timp! Sincer, ai o parte a ta mai imatură, mai copilăroasă? Da, fiecare om o are, însă în cazul meu, imaturitatea iese la iveală când mă joc cu voi. Și eu sunt la fel! De exemplu, la şcoală încerc să fiu amabil şi să mă port cumsecade. Însă acasă, sunt cam agitat şi jucăuş! Nu ezit să mă joc cu fratele meu mai mic Victor sau să schimb două vorbe cu Daniel! Întrebare pentru Daniel: Când erai mic îţi doreai să fii mare? Ai regretat acest lucru?

În concluzie, cred că toţi copiii vor să devină adulţi, dar ce nu știu ei este că viaţa de adult este mult mai grea și mai complicată decât cea de copil. Majoritatea adulţilor ar vrea și ei să devină copii, pentru a nu avea atât de multe griji și probleme.

Fiecare etapă a vieţii are frumuseţea ei Petra Valmar (VI omega), în dialog cu mama ei:

Daniel: Când eram mic, îmi doream să fiu mare, însă în acelaşi timp profitam de pe urma faptului că eram mic şi mă bucuram de copilărie. Tactica lui Daniel este foarte bună, deoarece când eşti mic nu ai voie să te dai în carusele sau să te uiţi la filme „pentru oameni mari’’. Însă, în acelaş timp, trebuie să ne bucurăm pentru această lipsă de responsabilităţi! În concluzie, adulţii văd lumea din jur cu nişte „ochi” mai grijulii, mai maturi, şi de aceea ei trebuie apreciaţi şi urmaţi!

Fără griji și probleme Tudor Sergărceanu (VI omega), în dialog cu părinţii: Ai vrea să fii din nou copil? Mama: Uneori, aș vrea să fiu din nou copil, mai ales în timpul vacanţelor, când vara mergeam la bunici și mă jucam toată ziua într-o curte mare, cu multe animale, sau iarna, când ne dădeam cu săniile pe derdeluș până când ne îngheţau mănușile și pantalonii. Tata: Da, aș vrea să fiu din nou copil. Aș dori să trăiesc din nou clipele frumoase din taberele și cantonamentele la care mergeam când am început tenisul. La fel de mult îmi doresc să petrec vacanţele din timpul verii în care ne jucam toată ziua în parcul Dinamo.

Îţi este dor să fii copil? Da, îmi este dor să fiu copil, pentru că îmi plăcea foarte mult în copilărie să mă joc, pentru că mi-ar plăcea să fiu la fel de creativă ca atunci când eram copil, pentru că mi-ar plăcea să fiu relaxată și să n-am grijile și responsabilităţile pe care le am acum.

De ce crezi că toţi copiii vor să devină adulţi? Mama: Cred că toţi copiii vor să fie mari, gândindu-se că atunci vor putea să facă orice: să mănânce multe dulciuri, să se culce târziu seara, să meargă la petreceri și să stea cât vor, să își cumpere orice, să nu mai meargă la școală. Dar ei nu se gândesc că în copilărie nu mai poţi să te întorci niciodată și că viaţa de adult este mult mai complicată.

Ce ai face dacă ai fi din nou copil? Dacă aș fi din nou copil, mi-ar plăcea să învăţ mai multe lucruri decât am învăţat, să fac mai multe lucruri decât am făcut când eram copil și să mă joc mai mult. Cum este să fii un adult? Să fii un adult este foarte interesant și-mi place. Deci, părerea ta este că ambele stadii ale vieţii sunt frumoase?

Tata: Eu cred că toţi copiii doresc să devină adulţi pentru a lua deciziile singuri și pentru a numai fi tot timpul îndrumaţi și obligaţi să respecte tot felul de programe necesare în perioada copilăriei.

Da, fiecare are frumuseţea lui.

SCRIERE CREATIVĂ Poezii în concurs Copiii din clubul Miezul poveștilor, coordonat de Marilena Șerban, profesor de limba și literatura română, au participat la „Festivalul Poeziei cu Formă Fixă” în perioada 1 martie-30 aprilie 2016. Competiţia se adresează elevilor cu vârste între 10 și 15 ani, dornici să-și exerseze plăcerea de a scrie dezvoltând, într-o manieră personală, forme literare consacrate în literatura universală: haiku, caligramă, acrostih. Vă invităm să citiţi poeziile compuse de elevii noștri: Flori

Ce zi!

Risipită în apus, e frumoasă, dar s-a dus

Florile colorate

Frunzele zboară,

înduioşătoare sunt,

culorile dansează,

Intră vântu-n casă și iar gândurile mi le-alungă.

înmiresmate.

amuzantă zi!

(Diana Crăciun, clasa a V-a alfa)

(Amelia Cimpoeșu, clasa a V-a alfa)

Fulgii de zăpadă

Ce este o culoare?

Fulgii de zăpadă

Ce este o culoare?

Dansează mirobolanţi,

Raza de soare

Albiţi, eleganţi.

Din luna mare!

(Alexandra Boniu, clasa a V-a alfa)

(Amelia Cimpoeșu, clasa a V-a alfa)

Să descoperim! O lume vie Se află în natură. Hai să o descoperim!

Trandafir

(Matei Culcea, clasa a V-a alfa)

Trăiește ca un rege și cu asta se mândrește, Rândunicile roiesc pe lângă el ca furnicile,

Soarele

Având petale mai mari ca niște sandale

Soarele verii: o uşă fără cheie, deschisă mereu. (Amelia Cimpoeșu, clasa a V-a alfa)

Nu are răbdare să și le expună la soare,

Atmosfera din pădure

Dar soarele îl arde pe florile lui rare,

E colorată, luminoasă ca

Atunci el se pitește și apoi reînflorește,

dimineaţa duioasă.

Fără vreo rușine păstrează întâmplarea pentru sine,

(Ilinca Tătar, clasa a V-a delta)

Iute, fără pic de răbdare Zâmbește

Râde în soare.

Zorile mor la fiecare apus, dar În următoarea zi soarele e recompus. Munţii adăpostesc secrete, Bălţile sunt ca un burete,

(Ilinca Tătar, clasa a V-a delta) Elevii Avenor College au obţinut premii la două dintre secţiunile competiţiei:

Eleganţa păsărilor e uimitoare Și gândurile-mi prind culoare!

Premiul al II-lea

Totul e ca un nor

Soarele, Amelia Cimpoeșu, clasa a V-a alfa

Etern călător. Primăvara

(Amelia Cimpoeșu, clasa a V-a alfa)

Fluturii de pe flori redeschid uşa infinitului. (Amelia Cimpoeșu, clasa a V-a alfa)

Secţiunea Haiku

Secţiunea Acrostih Flori

Premiul al II-lea

Flori mici, mici pe câmpii Luate de vânt parcă dansează, O oarecare floare zâmbește cu mirare

Trandafir, Ilinca Tătar, clasa a V-a delta

Tic Mic, din plic de Roxana Macovei (V delta)

Desen de Roxana Macovei

SCRIERE CREATIVĂ

Odată, când eram la bunici, plictisită, am urcat în pod. Acolo am găsit cutii pline de jucării, cojoace și pălării. Obosită după căutarea mea îndelungată, m-am așezat pe fotoliul vechi al bunicului meu, Albert. Știind că el ţinea multe lucruri sub pernă, m-am uitat curioasă. Am găsit doar un plic. În el se afla un pix care semăna cu șopârla mult iubită a bunicului. Era frumos și colorat, așa că l-am luat în cameră să îl studiez. M-am așezat la birou și am început să scriu cu pixul găsit. - Bună, sunt Tic. Tic cel Mic. - Care Tic? - Tic cel Mic pe care l-ai găsit în plic. - Unde? - În mâna ta. Eu sunt pixul pe care îl ţii în mână. Am întors capul și i-am văzut faţa. - Vorbești?! Nu se poate!

capul verde, trei nări mari, o faţă zâmbăreaţă, iar atunci când deschide gura se vede ochiul pe care îl are în gură. În locul ochilor are o fundă mare şi verde. Corpul lui este multicolor, are și o coadă stufoasă, iar picioarele sunt ca de struţ, dar ceea ce îl face să se poată căţăra pe case ca să mănânce ţiglă sunt bulinele lipicioase de pe picioare. Alimentaţia lui este compusă din ţigla caselor, var şi mucegai. Shelby este un avantaj pentru noi, datorită faptului că mănâncă mucegaiul de pe case. Shelby pare un animal interesant, prietenos şi menit să ne ajute.

Harul de Ilinca Tătar (V delta) Demult, pe Muntele Olimp, zeii organizau petreceri și jucau la păcănele. Tânărul Zeus voia să-și încerce norocul la păcănele ca să-și cumpere un castel. S-a îndreptat spre mașinărie, a introdus un ban și a tras de manetă. Când a văzut cât de mult a câștigat, a decis să mai practice jocurile de noroc. De atunci, el a tot jucat și a câștigat atât de mulţi bani, încât putea să-și permită orice.

- Ba da. Bunicul tău m-a sculptat și mi-a dat viaţă, dar după ce șopârla a murit m-a adus în pod. - Dar ce ești tu, de fapt? - Eu sunt amintirea animalului de companie. Mă iubea mult. El nu și-a dat seama că m-a înviat prin iubire. Chiar atunci bunicul meu a intrat pe ușă: - Tic! - Bună! Ce faci? - Bine. Tic, ești încă viu! - Da, așa voi fi mereu. - Ce bine îmi pare că te-am revăzut! Scuze că te-am lăsat în pod, doar că îmi reaminteai de șopârla mea și eram trist. - Nu-i nimic. Desen de Ilinca Tătar

De atunci, bunicul scrie mereu cu Tic, iar mie mi l-a sculptat pe Scarf, peștișorul. Uneori, Tic ne spune povești. Toate sunt interesante și diferite. Acum, suntem cu toţii fericiţi, iar acesta a rămas secretul nostru.

Shelby

Desen de Andreea Mustea

de Andreea Mustea (V delta) Oau! Tocmai am descoperit un animal nou, săptămâna trecută! Trebuie să vă povestesc despre el, este foarte interesant! L-am numit Shelby, fiindcă mânca ţigla de pe casa domnului Shellyan Jhonson când l-am văzut prima dată. Shelby are

S-a gândit Zeus ce s-a gândit și a hotărât să creeze ceva unic, nemaivăzut de ochiul celorlalţi. El a creat un univers cu multe galaxii și planete colorate, dar tot nu era de ajuns, așa că a cumpărat cea mai frumoasă planetă de la Magazinul Planetelor. Acea planetă era verde cu albastru. El s-a gândit că planeta ar fi trebuit să fie populată de fiinţe vii, așa că i-a dat numele de Terra. El a creat oamenii și animalele și le-a pus să locuiască în pace pe Terra. Pe Terra era un haos total, deoarece animalele și oamenii nu se înţelegeau, așa că Zeus a dăruit fiecărui om câte o calitate, ca să

SCRIERE CREATIVĂ poată inventa lucruri măreţe în viitor. Între timp, Zeus se căsătorise cu zeiţa Hera. El o iubea atât de mult, încât a vrut să înlocuiască cuvântul calitate cu har - de la Hera. De atunci, un dar pe care îl primești la naștere se numește har.

Planeta misterioasă de Andrei Wencz (V delta)

Desen de Andrei Wencz

În anul 3016, Terra a rămas fără apă și lumină încă de acum 19 ani. Dar câteva vieţuitoare nefericite au rămas acolo, pe Terra. Acel loc acum este îngheţat complet, din cauza poluării făcute de oameni, fapt ce a dus la deteriorarea atmosferei. Toţi acei oameni, cam 20 de miliarde în acest an, s-au dus pe o planetă diferită de 5 ori mai mare ca Terra. Această planetă are formă cubică, cu colţurile rotunjite. Gravitaţia este la fel ca pe Pământ, dar nivelul de oxigen este de 41%. Animalele sunt păsări rapide, reptile multicolore, gigantice și feline înfricoșătoare dar pașnice. Peștii sunt mici și nu au prădători, dar se hrănesc cu pământ. Oamenii, când au ajuns pe această planetă, au decis să trăiască în armonie și întregul tărâm să fie o imensă ţară, au învăţat să aibă grijă de acel loc și să nu mai greșească, cum au făcut pe Terra. Între timp, ei au construit clădiri și locuri publice doar pe o parte a planetei, iar cealaltă parte creşte în sălbăticie - acolo trăiesc animalele. Acel meleag se împarte în trei secţiuni: Junglă, Mlaștină și Acvatica. În toate aceste trei tărâmuri era câte un șef. În Junglă este o girafă verde, cu limbă portocalie, în Mlaștină este o broască care îndeplinește dorinţe, iar în Acvatica este un pește mic dar rapid, care poate face înconjurul oceanului în 5 secunde. Animalele sunt nevoite să stea pe tărâmul lor, deoarece s-ar putea produce un dezechilibru fatal ce ar duce la moartea animalelor din tărâmul invadat. Oamenii mănâncă pește, pentru că tărâmul acvatic este cel mai mare și peștii, hrănindu-se cu pământ, se înmulţesc foarte repede. Mai mănâncă și fructe albastre care sunt foarte hrănitoare. Un singur lucru a mai rămas neștiut - numele Planetei…

Tigrul zburător

Desen de Nicholas Mastrini

de Nicholas Mastrini (V delta) Acum câteva zile, mergeam prin junglă. Îmi era foarte sete și dintrodată am auzit o apă curgând. Am mai mers puţin și, surprins, am văzut un tigru. Dar nu era

un tigru oarecare, el avea aripi albe și pufoase, nu era portocaliu și negru ca ceilalţi tigri, ci era de un roșu intens, cu dungi albe. Era foarte aproape de mine, îmi era frică. Dintr-odată, a deschis gura - avea doi colţi albi și ascuţiţi. M-am îndepărtat încet, încet. La un moment dat, a început să îmi vorbească: - Nu îţi fie frică, nu mușc! - Ddd... dar ce tigru ești tu? - Sunt un tigru imperial, există încă un tigru ca mine, dar el se află în celălalt capăt al junglei și nu știu cum să ajung acolo. - Te ajut eu! - Hai să mergem, urcă pe spinarea mea și vom zbura într-o clipită! Așa am mers mult timp, am trecut prin peștera tigrului, iar apoi prin tărâmul leilor. Acolo, neam întâlnit cu regele leilor. El ne-a zis că mai avem puţin până la celălalt tigru imperial. Am mai mers câteva ore și am ajuns. Prietenul meu felin a fost foarte bucuros. Eu i-am lăsat să se joace în pace și am plecat. A fost o zi minunată. De atunci, în fiecare weekend am străbătut jungla pe același drum și l-am vizitat pe prietenul meu. Nu-l voi uita niciodată.

Culoarea Fericirii de Maria Boancă (V delta) Ori de câte ori se trezea dimineaţa, Kitty Corn întindea copita, somnoros, să verifice dacă este la locul lui baby-curcubeul. Într-o dimineaţă, Kitty Corn a constatat că baby lipsea. Atunci a luat hotărârea de a găsi o cale pentru a nu-și mai pierde baby-curcubeul. Avea niște indicii despre direcţia în care ar putea găsi Alfa-Curcubeul. Alfa-Curcubeul este acea iluzie pe care noi o putem vedea chiar de aici, de pe Pământ, după o ploaie cu soare. Din el iau naștere babycurcubeele. Se pare că direcţia în care a pornit unicornul nostru a fost cea bună, deoarece, după câteva ore bune de zbor curcubeiat, a ajuns pe tărâmul fermecat. Kitty Corn zări în faţa lui o mare de curcubeie. Fără să-şi dea seama, marea l-a atras ca un magnet. Pe dată s-a găsit scăldat în apa ei colorată. Un sentiment de plăcere i-a inundat corpul. Simţi un gâdilat pe corn, coadă, coamă și copite. Cum a ieșit pe mal, și-a dat seama că era și el una cu acel curcubeu. De acum încolo, cu siguranţă nu-i va mai fura nimeni culorile!

PASIUNI Dragostea pentru desen Maria Boancă (V delta) este pasionată de pictură. Desenează animale de cele mai multe ori, pentru că o inspiră blândeţea lor. Îi place să asculte muzică atunci când pictează și alocă 3, 4 ore în fiecare zi acestui hobby. Interviu de Ana-Maria Nestor (profesor de limba română) Ai o amintire despre începuturile acestei frumoase pasiuni, arta plastică? În clasa a II-a am desenat un căluţ pe care eu și părinţii l-am îndrăgit mult. Care crezi că ar fi cea mai importantă calitate pentru un pictor? Creativitatea este cea care definește un pictor. Cum îţi alegi temele? Ce te inspiră? De cele mai multe ori desenez animale, cai. Blândeţea acestora mă inspiră. Care sunt tabieturile tale în timpul lucrului? În general, îmi pregătesc caietul cu schiţe, așez pe birou creioanele de colorat și pensule, apoi pornesc muzica. Cât timp aloci acestui hobby? Cam 3-4 ore pe zi. Ce mesaj dorești să transmiţi prin aceste desene minunate? Când desenez, nu intenţionez în mod conștient să transmit un mesaj anume... desenez pentru mine... Un portret al artistei Maria? Îmi plac animalele. De câte ori am ocazia, călătoresc. Sunt o fire veselă și îmi place să petrec timp cu prietenii.