Material oferit de Ana-Maria Stoian, clasa a X-a M2 FESUL NEGRU Ca la fiecare început de an şcolar, citesc (dacă vreţi, prelucrez) elevilor de pe o foaie de hârtie format A4, scrisă cu litere mărunte, regulile de protecţia muncii. Deşi sunt şi lucruri care prezintă un real interes (cum ar fi pericolul la care se expun elevii iarna în apropierea corpului B) nu pot să nu remarc pe chipul lor plictiseala. Mintea le zboară în altă parte, ca şi mie, de altfel. Mintea, nu inima, ca lui Robert Burns. Îmi zboară la Pietriceaua, nu în Highlands.
Aici am întâlnit un inginer electronist, Goaga Dorin, cunoscut pe atunci (1980) ca un cineast amator de succes. Ştiam că a debutat cu un film de scurt metraj la Festivalul de la Sibiu, în care prezenta reacţiile unui tânăr absolvent repartizat la şcoala din Pietriceaua şi care ia, pentru prima dată, contact cu realităţile satului românesc. L-am întrebat dacă a mai făcut filme, despre ce şi cum reuşeşte (având în vedere situaţia din anii 1970-1980) să le susţină material. Mi-a răspuns că a făcut un film de numai trei minute cu care a luat premiul I la Festivalul Filmului de scurt metraj de la Sibiu. A fost susţinut material de sindicatul întreprinderii bucureştene la care lucra, în schimb a avut o temă impusă şi anume ceva despre Protecţia Muncii. A încercat să facă un film color (lucru greu pe vremea aceea), cu un muncitor care, lucrând la strung, nu-şi pune ochelarii de protecţie şi, inevitabil, îi sare un şpan în ochi. Filmul se numea de fapt „Ochiul”. Nu a reuşit şi, pentru că mai erau doar trei zile până la festival, a improvizat ceva. A făcut un film despre „Prostia omenească”. Ce putea să apară într-un film de numai trei minute? Apăreau cele două femei din binecunoscuta poveste a lui Ion Creangă, copilul şi, bineânţeles, drobul de sare. În filmul nostru, apare şi tovarăşul de la Protecţia Muncii, îmbrăcat la costum, cu geanta diplomat, care vine şi constată realul pericol pe care-l reprezintă pentru copil drobul de sare; scoate din diplomat o fişă pe care o citeşte copilului, îl pune pe acesta să o semneze, dar acesta fiind la o vârstă fragedă, este inocent şi nu poate pune decât degetul. Tovarăşul dă copilului o cască, îşi aşează cu grijă fişa în „diplomat” şi pleacă lăsând lucrurile cum au fost, dar împăcat că s-a acoperit cu hârtii. Şi eu am terminat de citit fişa mea şi îi pun pe elevi să semneze, bucuros că pot să o predau domnului director la termen. Mă întreb, ce o mai fi făcând Goaga Dorin? Auzisem că a intrat în Protecţia Muncii şi îşi aduce aminte de anii tinereţii. Sau poate că nu. Poate că a găsit mijloace eficiente de a capta atenţia elevilor. Ar fi interesant de ştiut! Prof. Lungu Adrian De ce acest articol? Acest articol a fost scris în urmă cu câţiva ani tot pentru o revistă a şcolii, care nu a mai apărut, dar am constatat că el a rămas de actualitate. De ce „Fesul Negru”? Pentru că în acest articol mi-am propus să critic o anumită activitate pe care o facem an de an, dar am considerat că este nepotrivită „Pălăria Neagră”, a lui Edward de Bono şi am preferat varianta balcanică, a unui „Fes Negru”.
Energia – Serie nouă, nr. 3, mai 2011
27