Sinodul Trulan se distinge prin felul in care se pronunta asupra caracterului de autoritate al hotararilor sinodale anterioare, prin masura de a confirma valoarea unui tezaur canonic fundamental care sa confere coerenta legislatiei bisericesti ulterioare, dar si prin faptul ca emite cel mai mare numar de canoane dintre toate sinoadele ecumenice.
Prezentul referat propune asadar cercetarea considerentelor care au condus la alcatuirea acestui canon, dar va evalua si valentele practicii liturgice actuale privitoare la Impartasire, pentru a defini corect premizele concordantei viabile intre canon si realitatea traita acum.