DIN LITERATURA SEC. XIX Literatura moldovenească din deceniile III-IV ale sec.XIX cunoaşte transformări semnificative. Ca urmare a descătuşării personalităţii umane din lanţurile ideilor religioase, ia naştere poezia lirică în care şi-au găsit expresie sentimentele şi gîndurile fireşti ale omului. La început stîngace şi imitativă prin caracterul ei, literatura moldovenească din această perioadă prinde din ce în ce mai mult suflet, originalitate şi expresivitate. Depăşind sfera îngustă a tematicii eroice, ea tinde să se apropie de relaţiile concrete, să trateze probleme sociale actuale. Patriotismul devine unul din imboldurile principale ale creaţiei scriitoriceşti. Tot el, patriotismul, i-a îndemnat pe scriitorii vremii să reînvie episoade eroice din istoria Moldovei. Nu întîmplător acum apar astfel de specii literare, cum sînt balada şi nuvela istorică. Acelaşi sentiment patriotic îi îndeamnă pe scriitori să critice plăgile «strîmbătăţile» orînduirii feudale, viciile omeneşti. Ca urmare se dezvoltă fabula şi satira, cultivate de G. Asachi, C. Stamati, A. Donici. Pentru scriitorii din această perioadă este caracteristică ideea umanismului, a dragostei faţă de om, sentiment care şi-a aflat expresia în compătimirea sinceră faţă de soarta grea a celor umuliţi şi asupriţi, în apărarea drepturilor fireşti ale omului, în aspiraţia spre dezvoltarea multilaterală a personalităţii umane. În acest interval activează şi procesul de plămădire a limbii literare contemporane. Pentru întîia oară problemele lingvisticii devin obiect de discuţie, în majoritatea cazurilor preconizîndu-se fundamentarea limbii literaturii artistice pe vechea limbă a cărţilor bisericeşti şi îmbogăţirea ei pe contul împrumuturilor lexicale. Scriitorii noii etape au contribuit la desăvîrşirea elementului lingvistic, debarasîndu-se de arhaisme de prisos şi de barbarisme turco-greceşti, recurgînd la împrumuturi lexicale şi ordonînd structura frazei. Lupta cărturarilor moldoveni din primele decenii ale sec. XIX pentru desăvîrşirea şi îmbogăţirea limbii va fi continuată de scriitorii din perioada următoare, cărora le va reveni şi meritul de a forma limba literară moldovenească contemporană (modernă). Alături de marii scriitori de la mijlocul sec. XIX, A. Russo a dus o luptă consecventă pentru făurirea literaturii moldoveneşti. Studiile sale consacrate folclorului şi limbii literare, deosebindu-se prin spiritul lor critic ascuţit şi analiza adîncă a problemelor lingvistice, literare şi culturale au contribuit mult la progersul literaturii şi la dezvoltarea limbii literare. Asupra unor momente ale biografiei lui A. Russo continuă să planeze incertitudinea. Faptul se datoreşte nu numai lacunelor de documente, ci şi modestiei lui.
90
