Literatura moldovenească din sec. XVII Primele traduceri în limba moldovenească Apăsătorul jug străin, ritmul încetinit al dezvoltării economice n-au favorizat apariţia în Moldova a unei puternice «tagme a treia» în stare de a se impune în viaţa obştească a voievodatului. Totuşi transformările structurale, petrecute în sec. XVII, n-au rămas fără urmări. Din mîinile clericilor în cele ale mirenilor trece pentru totdeauna cronografia. Unii mireni ca, de pildă, N. Milescu, autorul traducerii integrale a Vechiului Testament, se impun pe tărîmul literaturii religioase. Au fost recrutaţi cărturari ai vremii din păturile sociale de jos. Din rîndurile ţăranilor, negustorilor sau ale boiernaşilor se ridică asemenea personalităţi marcante ca Anastasie Krimka, Varlaam, Dosoftei şi alţi cărturar ai perioadei. Fenomenul cel mai esenţial a Moldovei sec. XVII constă, fără îndoială, în afirmarea definitivă a scrisului moldovenesc. De la primele tălmăciri de cărţi religioase pînă în sec. XVII limba moldovenească scrisă s-a şlefuit şi s-a îmbogăţit. În mustosul grai moldovenesc îşi scriu acum nepieritoarele lor opere marii cronicari moldoveni Grigore Ureche, Miron Costin. Folosirea limbii moldoveneşti în scris marchează o anumită democratizare a literaturii şi se prezintă ca un component al procesului de primenire. Şi prin acest aspect al ei vechea cultură moldovenească se înscrie în contextul cultural al Europei medievale. Un important pas pe calea democratizării de mai departe a culturii moldoveneşti medievale l-a constituit introducerea tiparului în Moldova la mijlocul sec. XVII. Cărţile de import nu puteau satisface cerinţele mari ale celor ce aveau nevoie de cuvîntul tipărit. Iată de ce chestiunea organizării unei tipografii moldoveneşti devine din ce în ce mai arzătoare. De rezolvarea ei se apucă Vasile Lupu şi mitropolitul-cărturar Varlaam. Varlaam îl înştiinţează pe ţarul Rusiei, Mihail Romanov, că a terminat traducerea moldovenească a «Evangheliei tîlcuitoare» («Cazania») şi-l roagă să-l ajute la organizarea tipografiei. Vasile Lupu se adresează către cîrmuirea Frăţiei Stavropigiace din Liov (Lvov) — influent aşezămînt ucrainean de culturalizare, solicitînd să i se toarne caracterele necesare tiparniţei domneşti. Cu o cerere identică voievodul s-a adresat şi mitropolitului Kievului Petru Movilă, vlăstar al dinastiei Movileştilor. Ierarhul kievean răspunde cu bunăvoinţă la rugăminte şi trimite cele trebuincioase tiparului. Tiparniţa domnească a fost amplasată în mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi şi era condusă de cărturarul ucrainean Sofronie Poceaţkii, fostul rector al Academiei movilene din Kiev. În 1643 de sub teascurile tipografiei Trei Ierarhi apare prima carte tipărită moldovenească — «Cazania» mitropolitului Varlaam. La imprimarea acestei
39
