Page 1

Klaus Nees – Bertrand Otto • Cine se dovedeste curajos, încurajeaza

Klaus Nees – Bertrand Otto

Jurnalul lui Adolph Kolping 1813-1865

Pret:, 20 RON Cuprins

Prima paginã


Klaus Nees - Bertrand Otto

Jurnalul lui Adolph Kolping 1813-1865

Coperta

Cuprins


5

1826

1844 Plânsete æi

râsete în acelaæi timp: La seminarul teologic æi ca tânãr preot.

Bunã, acesta sunt eu!

1826

Foarte îndrãgostit æi prins în mijlocul haosului: eu ca ucenic æi calfã.

6

1845 Ca diacon în

Elberfeld: Fantastic, ce face aceastã asociaåie a calfelor!

7

1836

1849

Ca adult, printre puæti: La 23 de ani încã o datã pe bãncile æcolii.

1840

Coincidenåe ciudate: ca printr-o minune primesc banii pentru studiu. 2 Coperta

Prima paginã

Din Köln spre toatã lumea: Peste tot se înfiinåeazã noi asociaåii ale calfelor.

1858

Intervenåia continuã, lasã urme: ...cât timp se mai poate... 3

8


Dragul meu cititor!

Bunã, acesta sunt eu!

Un jurnal este ceva foarte personal. Poate ai æi tu aæa o cãrticicã, în care sã scrii despre gândurile æi eveni-

Acesta sunt eu!

mentele din viaåa ta. Sau poate cunoæti pe cineva care scrie un jurnal. Nimãnui nu-i place sã-i fie citit jurnalul fãrã permisiunea sa. În general ceea ce este scris acolo nu priveæte pe nimeni altcineva. Doar prietenii foarte buni îæi mai permit câteodatã, unul altuia sã citeascã din jurnal. În cazul acestui jurnal este exact acelaæi lucru: åi-l încredinåez pentru cã suntem

prieteni buni æi citindu-l mã vei cunoaæte mai bine. Ca sã fiu sincer, aceastã carte nu este scrisã de mine, deæi am scris în jurnal mulåi ani, în special în timpul cãlãtoriilor mai lungi. Acest jurnal modern a fost scris pentru mine de cãtre un alt autor. Aæadar ceea ce este tipãrit aici nu-mi aparåine, dar ar putea fi scris de mine. Este o carte foarte personalã, care redã povestea vieåii mele. Vreau sã o deschid numai celor apropiaåi sau celor care vor sã-mi fie prieteni. De aceea îåi doresc lecturã plãcutã.

Al tãu, Adolph Kolping

4 pagina anterioarã

5 Cuprrins

pagina urmãtoare


Cred cã un asemenea jurnal este foarte util. Pot sã scriu despre ceea ce mi s-a întâmplat, despre ceea ce am fãcut în cursul unei zile sau al unei sãptãmâni, despre ce m-a supãrat sau m-a bucurat æi despre cum îmi merge. Precis cã o sã mai gãsesc æi câte un citat bun sau o poezie, pe care sã vreau sã le scriu aici. Poate cã nu o sã ajung sã scriu în fiecare zi, dar din când în când sigur voi gãsi puåin timp.

Kerpen, 4 mai 1826 Astãzi am primit în dar acest jurnal. Nu pentru cã ar fi fost ziua mea, nu – nicidecum. Dar un eveniment special tot am sãrbãtorit astãzi. Aæa cum se obiænuieæte pe la noi, am fost în dimineaåa aceasta împreunã cu alåi tineri de vârsta mea, la Prima Împãrtãæanie. A fost foarte frumos. Mai întâi am fost la Biserica Parohialã din Kerpen, iar apoi am sãrbãtorit acasã, în familie. 6 pagina anterioarã

7 Cuprrins

pagina urmãtoare


Kerpen, 5 mai 1826 Mã gândesc sã-mi încep jurnalul scriind mai întâi despre mine æi familia mea. Mã numesc Adolph. Adolph Kolping. Sunt din Kerpen, un orãæel din landul Bergheim, la sud-vest de Köln. Sunt nãscut pe 8 decembrie 1813, adicã am 12 ani æi mai sunt încã æcolar, dar numai cu 5 ani a

pentru câteva sãptãmâni. Ca æi mulåi alåi bãieåi de 12 sau 13

murit micuåa

ani va trebui sã muncesc æi eu sau sã învãå o meserie.

Anna–Maria – o

Tatãl meu se numeæte Peter Kolping. El lucreazã în

chema ca æi pe mama noastrã.

sat pentru un moæier, ca oier. Mama mea, Anna–

Nu împlinise nici mãcar 4

Maria Kolping, îngrijeæte de cãsuåa noastrã.

aniæori, de când a plecat de printre noi.

Cu patru copii

Sunt fericit cã am aæa pãrinåi

nu este deloc uæor. În

buni. Ei nu ne bat

afarã de asta, mama îl mai îngrijeæte æi pe bunicul, care locuieæte

æi nu ne ceartã

la noi. Câteodatã tot mama este aceea care

niciodatã fãrã

le mai dã câte o mânã de ajutor tatãlui æi fraåilor

rost. Unii dintre

mei mai mari la lucrul câmpului. Asta pentru cã

colegii mei sunt aspru pedepsiåi de pãrinåii

pe lângã casã mai avem æi o micã parcelã.

lor... Mult prea aspru!

Eu sunt mezinul familiei. Fratele

Tatãl nostru se mai enerveazã

meu Wilhelm are deja 19 ani, surorile mele Margarete æi Anna–Katharina

câteodatã. Dacã venim prea târziu acasã, se supãrã

au 17 æi respectiv 15 ani.

destul de tare. Dar, probabil numai pentru cã îæi face griji. Mama æi tata ne iubesc foarte mult. Uneori, ne spun cã suntem singura lor comoarã.

De fapt ar fi trebuit sã am æi o surioarã

În ceea ce priveæte banii, au dreptate. Suntem destul de sãraci.

mai micã. Sper sã fie în cer acum. În urmã 8 pagina p pa ag giina n anterioarã a teeri an rioa oa arã

9 Cuprrins

pagina urmãtoare


Pãrinåii

Lucrurile pe care æi le per-

noætri se roagã

mit alåii, ca moæierul

des, împreunã cu

Meller, pentru care lucreazã tata,

noi, copiii.

rãmân simple vise pentru noi.

La rugãciunea de

Cu mama am o relaåie cu

searã ne aæezãm cu

totul deosebitã. Mama este

toåii în jurul scau-

minunatã. Chiar dacã sunt pro-

nului bunicului. Nu m-am

bleme la æcoalã sau am fãcut vreo ispravã, pot sã merg la ea, de câte ori am ceva pe suflet. Cu fraåii æi suro-

gândit niciodatã prea mult de ce facem asta. Mulåi din-

rile mele mai izbucnesc, bineînåeles, câteodatã æi certuri.

tre colegii mei de la æcoalã nu se roagã prea mult. Dar, cred cã pentru mine este destul de important. Înainte ca mama sã taie dintr-o pâine proaspãtã, neînceputã, face cu cuåitul semnul crucii pe spatele pâinii æi spune o rugãciune de mulåumire. Nu avem prea multe, dar este suficient pentru a trãi. Ceea ce avem ne ajunge, ne face fericiåi æi mulåumiåi.

Dacã surorile mele mai trag de mine, dintr-un motiv oarecare sau Wilhelm mã „împunge“, cã nu sunt la fel de puternic ca el, atunci mã „încing“, pânã aproape iau foc. Dar la o adicã åinem atât de mult unul la altul, ca niæte conjuraåi. 10 pagina anterioarã

11 Cuprrins

pagina urmãtoare


Kerpen, 7 mai 1826

Kerpen, 16 mai 1826

Pe bunicul meu îl iubesc

Am zãcut în pat foarte bolnav, mai mult de o sãptãmânã. Nu am

deosebit de mult. El este un

putut face nici o însemnare în jurnal. De abia astãzi mã simt ceva

povestitor grozav. Ætie atât de multe

mai bine. Pãrinåii mei spun cã æi-au fãcut griji din cauza mea.

basme æi fabule, încât nu mã plicti-

Chiar am fost grav bolnav. Lunea trecutã am fãcut dintr-o

sesc niciodatã. Mã mir de multe ori cum æi le aminteæte pe toate, pentru

datã febrã foarte mare. Doctorul nu a ætiut cum sã mã ajute. Dar,

cã totuæi este un bãrbat bãtrân. În februarie i-am aniversat cei 85 de

nu-mi aduc prea multe aminte de sãptãmâna trecutã. Mama pre-

ani. Cred cã unele poveæti le inventeazã special pentru noi. Dar sunt

supune cã am fost inconætient mai multe zile. Ea a stat aproa-

atât de palpitante, cã mã aæez foarte aproape de el æi ascult atent.

pe tot timpul lângã patul meu, mi-a æters transpiraåia de pe frunte

Scaunul lui devine pentru mine o adevãratã scenã de poveæti. Chiar æi

æi mi-a tratat febra cu moletiere. Astãzi mã simt ceva mai bine.

serile lungi de iarnã se transformã la lumina lumânãrii, în aventuri.

Boala nu este ceva nou pentru mine. Ætiu cã, de la naturã nu sunt aæa

Când se aæazã tata comod, cu pipa la sobã – el este de obicei destul de

de rezistent ca ceilalåi copii de la æcoalã.

obosit pentru cã lucreazã din greu! – când stau

Pur æi simplu sunt mai slab în faåa

mama æi surorile mele mai mari in jurul roåii æi

bolilor. Câteodatã îmi dã

torc lânã, bunicul povesteæte despre pitici

mari bãtãi de cap

æi uriaæi, despre oameni deætepåi æi despre

situaåia asta.

proæti, despre Rãu æi Bine. De fiecare datã când bunicul deschide cufãrul cu povestiri, nerãbdarea pluteæte în odaie. Dacã nu ar mai sfârâi roata de tors, precis s-ar putea auzi æi un ac cu gãmãlie cãzând, aæa de liniætiåi suntem când ascultãm. E foarte frumos la noi acasã. Îåi mulåumesc, Doamne, pentru familia mea!

12 pagina anterioarã

13 Cuprrins

pagina urmãtoare


Kerpen, 17 mai 1826

Kerpen, 1 iunie 1826

Încetul cu încetul mã însãnãtoæesc. Astãzi mã simt Cu cât mã învaåã

deja mult mai bine. Sper sã mã pot duce la æcoalã mâine. Mi-am luat niæte cãråi de citit în pat.

mai mult învãåãtorul

Fratele æi surorile mele sunt astãzi toatã ziua

meu, cu atât vreau sã

la câmp. Se întâmplã des aæa, pentru cã

ætiu mai mult. Câteodatã

deæi tatãl meu este oier, trebuie sã se ocupe

merg cu dumnealui acasã

æi de agriculturã, aæa cã orice mânã de lucru

direct de la æcoalã, iar înserarea mã prinde în biblioteca sa micã, citind æi citind, fãrã sã-mi dau seama cum trece

este bine-venitã. Pe mine nu pot conta, din cauza cã nu sunt prea puternic. De aceea pot eu sã merg la æcoalã

timpul. Îmi doresc foarte mult sã pot studia în anii care urmeazã. Poate o

în fiecare zi când nu sunt bolnav, chiar æi atunci când trebuie

sã devin æi eu ca Jakob–Wilhelm Statz învãåãtor sau profesor universitar.

culeasã recolta sau îngrãæat pãmântul. Îmi face plãcere sã învãå lucruri noi, mai ales pentru cã avem aæa un învãåãtor bun.

Kerpen, 17 iunie 1826

Kerpen, 25 mai 1826

Tata spune cã visele mele legate de meserie sunt inutile. Familia noastrã nu are bani. Este pur æi simplu mult prea scump sã trimiåi un copil la o æcoalã superioarã, ca de exemplu la liceu. Costã o avere.

La învãåãtorul meu Jakob–Wilhelm Statz mã simt aproape la fel de bine ca acasã, la pãrinåii mei. El este „vinovat“ pentru

Pãrinåii trebuie sã plãteascã taxa de æcolarizare, iar eu o sã am nevoie

plãcerea mea de a merge la æcoalã, pentru cã el face orele

de caiete, cãråi æi aæa mai departe. În afarã de asta ar trebui sã merg

interesante æi captivante.

la Köln, pentru cã aici la noi nu existã nici un liceu. Visul meu despre æcoalã va trebui uitat. Un lucru este hotãrât pentru mine: trebuie

De când am fost odatã invitat la dumnealui acasã, vizitez

sã învãå o meserie, cu care sã mã pot întreåine pe mine æi familia.

frecvent familia Statz. Micuåul Karl are doar 7 ani, dar ne petrecem mult timp împreunã. Îl consider frãåiorul meu mai mic. Atunci când merg la el ne jucãm „Scunsea“ sau altceva. De cele mai multe ori este æi „Klärchen“ cu noi, sora mai mare a lui Karl. De fapt o cheamã Anna–Kläre–Margarete, dar cred cã numele Klärchen este mult mai frumos, æi i se æi potriveæte. Învãåãtorul meu are multe cãråi bune. Pentru cã suntem aæa de sãraci, nu pot chiar sã-mi cumpãr cãråi când vreau, dar de la dumnealui întotdeauna pot sã împrumut câte una. E grozav. 14 pagina anterioarã

15 Cuprrins

pagina urmãtoare


un ucenic, de aceea, acum am un loc de învãåãcel. Dacã tot nu

Kerpen, 28 iunie 1826

pot sã merg la æcoalã în continuare, mãcar sã învãå o meserie. Tata mi-a spus cã vrea sã devin un meseriaæ harnic. Nu vreau sã-l

O sã mã fac cizmar. Tata

dezamãgesc, chiar dacã nu sunt foarte entuziasmat de munca de cizmar.

a aranjat sã primesc aici în Kerpen un loc de ucenic. Din septembrie încep sã învãå mese-

Kerpen, august 1826

rie la cizmarul Meuser. Asta este o soluåie

Mulåumesc lui Dumnezeu, cã nu a trebuit sã plec în altã parte sau

de moment.

în alt oraæ ca sã învãå meserie. Dacã trebuie sã încep lucrul la meæterul

Dacã aæ putea, cum aæ vrea... liceu... bacalaureat...

Meuser în câteva zile, mãcar pot sã rãmân acasã. Pentru cã la pãrinåii

studiu... Æi apoi? Poate... dar nu am altã soluåie.

mei, la familia mea e cel mai bine. Iar la familia Statz, la Klärchen, Karl æi la învãåãtorul meu Jakob–Wilhelm merg cât se poate de des. El

Kerpen, august 1826

este aproape ca un al doilea tatã pentru mine. Astãzi am fost la Meæterul Meuser. M-am prezentat æi m-am uitat un pic prin atelier. De la noi de acasã nu sunt decât câteva clãdiri pânã la casa dumnealui din strada Mähn. Atelierul sãu de la parter va fi deci locul meu de muncã, aici voi petrece mult timp în urmãtorii trei ani. O încãpere micã, întortocheatã, cât de cât luminatã, douã locuri de lucru, o grãmadã de resturi de piele æi æabloane. La perete, într-o ladã mare de lemn sunt aæezate uneltele meæterului. Cizmarului Meuser îi era tocmai de folos 16 pagina anterioarã

17 Cuprrins

pagina urmãtoare


1826

Kerpen, septembrie 1826

Foarte îndrãgostit æi prins în mijlocul haosului: eu ca ucenic æi calfã.

Ieri a fost prima mea zi de muncã. Dar pânã azi nu am avut prea multe de fãcut. Meæterul mi-a dat un calapod, pe care sã pot lucra pe viitor. Pe urmã l-am urmãrit practic toatã dimineaåa cum a desenat forma de pantof pe piele, cum a tãiat apoi æi cum apãrea pe rând câte un pantof, cum a cârpit sandale vechi æi cum a schimbat tocul cizmelor uzate. Dupã-amiaza mi-a arãtat Meæterul Meuser cu ce fel de unelte lucreazã un cizmar, din ce fel de piele face pantofii æi unde se aæazã uneltele æi resturile de piele. La sfâræit „am avut voie“ sã mãtur prin atelier. Trebuie sã facã cineva æi asta. Azi nu s-a întâmplat nimic altceva. Câteodatã chiar mã enerveazã asta. Am prea puåinã rãbdare æi vreau sã ætiu deja totul...

Kerpen, ianuarie 1827 Aæ putea sã citesc ore, de fapt... zile întregi. Câteodatã nici nu vreau sã mã opresc. Se întâmplã atunci sã mã fi strigat mama deja de trei ori la masã, dar eu ori nu o aud, ori vreau neapãrat sã ætiu ce se întâmplã mai departe æi uit orice altceva. Atunci trebuie sã vinã mama æi sã-mi ia cartea din mânã. Încetul cu încetul începe sã-mi placã meseria mea de cizmar. Dar nu ætiu dacã îmi doresc sã cârpesc încãlåãmintea altora toatã viaåa.

18 pagina anterioarã

19 Cuprrins

pagina urmãtoare


Kerpen, mai 1827

Kerpen, octombrie 1827

Ce pãcat! Cât

Azi a fost foarte prost dispus æeful meu.

e ziua de lungã

Meæterul Meuser a comentat cã citesc prea

sunt la meæterul

mult. Dacã mã arunc în fiecare minut liber

Meuser æi lucrez,

asupra vreunei cãråi, în loc sã-mi exersez mese-

iar seara sunt de

ria, nu o sã am nici un viitor ca cizmar. Ar

multe ori atât de obosit, cã nu mai pot sã fac nimic. Atunci stau

trebui sã mã preocupe mai mult munca.

cu tata pe bãncuåa de la cuptor æi ascultãm pur æi simplu poveætile

Câteodatã e o figurã æeful meu. Când e

bunicului. Aæa cã nu mã mir cã scriu tot mai rar în jurnal.

prost dispus este mai bine sã-l ocoleæti. Atunci îl enerveazã cele mai mãrunte lucruri æi comenteazã imediat. Câteodatã chiar mã iritã chestia asta. Mulåumesc lui Dumnezeu, cã este destul de rar în starea asta.

Duminica am æi altceva mai bun de fãcut decât sã stau în odaie æi

Meæterul Meuser are oarecum dreptate cã citesc mult.

sã fac însemnãri. Mã duc în vizitã la Karl æi Klärchen, sau vin ei doi la noi æi atunci ne jucãm afarã sau, când e vreme frumoasã, ne plimbãm

Dar existã modalitãåi mult mai greæite de a-åi petrece

pe câmpiile æi pajiætile din jurul Kerpen-ului. De ce trec oare dumini-

timpul liber. În afarã de asta mai am æi alte interese

cile plãcute mult mai repede decât zilele de lucru plictisitoare? Pânã

în afarã de ciocanul æi de acul de cizmãrie. Existã o

sã-åi dai seama este deja searã æi se întunecã. Cel puåin acum, în mai,

mulåime de alte lucruri despre care vreau sã ætiu. Nu

se poate sta mai mult afarã decât în urmã cu câteva sãptãmâni.

vreau sã putrezesc la meæterul Meuser în atelier. Altfel îmi merge destul de bine cu învãåatul. Sunt aici de mai mult de un an æi voi mai rãmâne încã doi ani buni la meæterul Meuser. Pe urmã o sã vãd ce o sã mai fac în calitatea mea de calfã. Poate cã o sã

cãlãtoresc din oraæ în oraæ, ca æi ceilalåi tineri meseriaæi, sã cunosc lumea. Dar pentru asta mai este încã timp. 20 pagina anterioarã

21 Cuprrins

pagina urmãtoare


foarte repede, dar un

Kerpen, decembrie 1827

maestru în domeniu tot nu sunt: perechea de cizme

Pentru mine este minunat când sunt duminica împreunã cu Karl Statz æi cu sora lui, Kläre. Câteodatã mãnânc eu la familia Statz, iar alte dãåi

de duminicã pentru tata,

împãråim noi ceea ce avem cu cei doi. Dupã-amiaza începe distracåia. Tot

nu a fost chiar capodopera

împreunã am petrecut æi atunci când mi-am sãrbãtorit cea de-a 14-a ani-

mea. Am vrut sã-i fac o pereche

versare.

frumoasã de cizme, cadou de ziua numelui. Poate cã nu am luat mãsura bunã, poate cã am calculat greæit... În orice caz

Klärchen e foarte drãguåã. Nu este aæa de enervantã ca æi celelalte

rezultatul strãdaniei mele a fost o catastrofã. Când i-am adus tatãlui meu

fete de vârsta ei. Ele sunt de multe ori ca niæte gãini prostuåe. Îmi face mare plãcere sã-mi

cizmele la Kerpen æi le-a probat, i-au intrat tãlpile în ele, dar nu a reuæit sã

petrec timpul cu

le mai scoatã. Nu i-a putut fi de ajutor nici o calfã de cizmar, nici împinsul,

ea.

nici trasul – nimic. Cizmele nu se clinteau, ca æi cum ar fi crescut pe picior.

Kerpen, noiem-

Pânã la urmã le-am stricat eu. – Pãcat de piele. – Le-am tãiat într-o

brie 1829

parte, cã altfel ar fi trebuit sã meargã tata cu ele æi în pat. Asta s-a întâmplat acum câteva sãptãmâni. Atunci m-am supãrat foarte tare. Sã mi se întâmple mie aæa ceva... Între timp pot æi sã râd de

A trecut

întâmplare.

mult timp de când nu am

Cred cã între mine æi Klärchen s-a înfiripat ceva. Mã priveæte câteodatã

mai scris în

aæa de visãtoare. Æi dacã mã uit atunci înspre ea, îmi surâde æi eu încep sã mã simt cumva ciudat. E bine cã mi-am gãsit de lucru în

jurnal. În ultimii doi

Sindorf. Aæa sunt destul de des la fami-

ani nu m-a

lia Statz. Karl, Kläre æi cu mine ne jucãm împreunã, nãscocim tot felul de nebunii æi

mai preocu-

ne distrãm. E foarte

pat scrisul.

frumos. Da,

Din cauza

chiar cred

lucrului am

cã sunt

puåin timp liber; acum sunt calfã. De ceva timp încoace nu

îndrãgostit

mai lucrez la meæterul Meuser, ci la un cizmar din Sindorf, la circa trei km

de Kläre.

depãrtare de satul meu natal. Perioada în care am fost ucenic a trecut 22 pagina anterioarã

23 Cuprrins

pagina urmãtoare


Kerpen, Anul Nou 1829 Este Anul Nou. În noaptea asta începe un an nou. Iar eu las în urmã un an destul de palpitant: încheierea uceniciei mele æi un nou loc de muncã în Sindorf. Totuæi mi-am petrecut cât mai mult timp posibil în Kerpen, cu Karl æi Klärchen. Deseori mergeam la plimbare doar cu Klärchen. Devine, cred eu, din ce în ce mai drãguåã. Cu fiecare revedere, o plac tot mai mult. Æi observ cã æi eu îi sunt drag. Din când în când îmi aduce sau îmi dãruieæte câte ceva care-i aparåine. Pe noptiera mea este o panglicã de pãr. Mi-a dãruit-o cu câteva sãptãmâni

Köln, octombrie 1832

în urmã, ca sã-mi amintesc de ea. Oricum nu înce-

În ultimii doi ani ca meæter ucenic am evoluat mult. Mai întâi

tez sã mã gândesc la Klärchen.

am lucrat ca æi calfã, în Düren, la circa 16 km de Kerpen, iar

În timpul liber i-am fãcut o pereche micã de

apoi la meæterul Schwister în Lechenich, la 10 km sud-est. Acum

pantofi, care stau acum la ea pe scrin. Æi din

muncesc într-un atelier de cizmãrie în Köln. Alåi meæteri mã

când în când îi mai compun câteva versuri,

invidiazã, cu siguranåã, pentru locul meu de muncã. Aæa a fost

îi mai scriu o poezie sau un cântec.

scris sã se întâmple? Oare o sã fiu meæter o viaåã întreagã?

Oare ce ne va aduce noul an

Nu m-am acomodat prea bine cu locul meu de muncã, atât de

sau viitorul? Ei bine, o sã vedem.

solicitat. Cu nici unul dintre colegii mei nu m-am împrie-

Oricum, este un sentiment minunat

tenit cu adevãrat. Dar Köln este un oraæ care te

sã treci în Noul An alãturi de o altã

entuziasmeazã. Viaåa de aici mã fascineazã. Marele

persoanã. Æi am încredere cã æi

oraæ este atât de viu, atât de colorat. Mereu åi se oferã

Dumnezeu va trece alãturi

câte ceva. Dar, cred cã pentru oamenii care nu au un cãmin

de noi în noul deceniu.

adevãrat, o metropolã cum este Köln poate sã devinã periculoasã. 24

pagina anterioarã

25 Cuprrins

pagina urmãtoare


Kerpen, 6 iulie 1833

Köln, februarie 1835

Tot nu pot sã înåeleg. Chiar æi acum când scriu despre asta, am

Printre ucenicii de aici din

lacrimi în ochi. Alaltãieri a murit mama mea. Iar astãzi am înmor-

Köln chiar domneæte haosul.

mântat-o la cimitir. Acum sunt acasã la tatãl, la surorile æi la fra-

Condiåiile de viaåã, pe care le întâl-

tele meu æi totuæi mã simt ca un strãin. Felul de a fi vesel æi iubi-

nesc în fiecare zi, mã revoltã. Mã

tor al mamei, a transformat întotdeauna casa noastrã într-un

scârbeæte când mã gândesc cã, pen-

cãmin pentru mine. Iar acum domneæte aæa o liniæte în casã...

tru mulåi dintre meæterii ucenici nu

Tata nu vorbeæte aproape deloc. Cred cã, odatã cu mama a dispãrut

existã nimic altceva în afara bãuturii.

æi pentru el o parte din bucuria æi din fericirea vieåii. Fratele æi suro-

Îæi pierd vremea în localuri æi cârciumi, pânã

rile mele încearcã sã-i abatã gândurile. Dar un oier are mult prea

îæi beau cu timpul æi ultima fãrâmã de minte, sinceritate æi demnitate.

mult timp la dispoziåie pentru gânduri. Pãrinåii mei au fost cãsãtoriåi

Astãzi, luni dimineaåa, a fost din nou rãu. Am fost la bisericã încã

27 de ani. Aæa cã este fireascã tristeåea tatãlui. Prin atâtea au tre-

înainte de începerea lucrului. Când am început treaba, nu venise nici

cut ei împreunã, ne-au crescut pe noi, copiii, au lucrat pãmântul...

unul dintre ceilalåi ucenici. Pe urmã au venit: nespãlaåi, nebãrbieriåi, de

Æi nouã, copiilor, ne lipseæte mama foarte mult. Æi încã cum! A fost

abia îæi puteau åine ochii deschiæi. Unii dintre ei arãtau, de parcã ar fi

un om minunat. Dar a trãit doar 59 de ani. Iar eu am doar 19. Mai

dormit cu hainele pe ei. Æi duhneau a bãuturã… Trebuia chiar sã am

aveam încã aæa multã nevoie de ea! Un cuvânt

grijã sã nu vinã înspre mine câte un iz, cu care m-aæ fi putut turmenta.

blând din partea ei mã ajuta cu adevãrat

Unul a plecat pentru cã era mahmur, altul comenta ceva despre muncã,

câteodatã æi-mi fãcea aæa de bine!

altul despre meæter. Iar apoi au început iarãæi observaåiile stupide în

Deseori îmi dãdea cel mai bun

legãturã cu mersul meu la bisericã. „Biserica... ce prostie!“ – „De ce îåi

sfat, când apelam cu câte o

pierzi timpul cu asta?“ – „Nu-i aæa cã e un adevãrat sfânt, Adolph al

problemã la ea. Æi cu Kläre s-a

nostru?“ – „Da, un sfânt ciudat!“ Aæa îæi bãteau mereu joc.

purtat întotdeauna foarte frumos.

Dar, între timp m-am obiænuit sã fiu batjocorit

Acum a rãmas doar liniætea

de cãtre ei. Pur æi simplu nu

în mine. Liniæte æi gol. De ce a

ætiu mai multe æi

trebuit sã moarã atât de curând? O,

nu au aflat

Doamne, ajutã-mã, ajutã-ne familia! O sã mai rãmân câteva zile aici în Kerpen. Pe urmã va trebui sã mã întorc la lucru. 26 pagina anterioarã

27 Cuprrins

pagina urmãtoare


niciodatã cum credinåa îåi poate

Köln, decembrie 1835

da un scop în viaåã. De fapt îmi este milã de ei. Îmi doresc ca

De câteva sãptãmâni nu-mi dau pace gândurile.

ei sã fi trãit experienåele mele.

Poate cã o sã fie mai bine dacã scriu despre asta.

Æi mai rãu este cã, nici

Nu ætiu ce se va întâmpla cu mine. Ei bine, sunt

meæterul meu nu se deosebeæte

meseriaæ calfã. Dar ætiu precis cã asta nu mã face

de ei. „De la fugitul înspre

fericit. În timpul ultimelor luni petrecute în Köln, mi-a

bisericã nu a devenit nimeni

mers chiar rãu. Sunt atât de demoralizat æi de deprimat, cã mi-e ruæine

o calfã bunã“, a bârfit el. Ar

æi de mine însumi. Atunci nu mã mai suport nici pe mine æi mã întreb ce

trebui sã am grijã sã-mi fac

mai îmi rezervã viaåa. Nu am avut nici un fel de contact cu alåi oameni

bine treaba. El nu a mai fost

în afarã de calfe. Cine vrea sã aibã de-a face cu noi, calfele? Când mai

de ani de zile într-o bisericã æi

mergeam din când în când cu alåi meseriaæi tineri pe undeva, ne îmbãtam

nu i se pare cã i-ar lipsi ceva.

pur æi simplu. În urmã cu câteva zile am ajuns chiar æi la închisoare. La

Câteodatã mã simt foar-

cârciumã s-a iscat o bãtaie, iar când a venit poliåia m-a luat æi pe mine

te singur. Nu vreau sã rãmân singur când

æi m-au bãgat într-o celulã pânã când m-am trezit din beåie. La închi-

ceilalåi merg la bãut, dar nici nu vreau sã mã alãtur

soare am plâns, numai din cauza ruæinii.

unui asemenea grup. Altfel poate o sã ajung æi eu într-o zi ca ei.

Cu toate astea, îmi gãsisem în

Viaåa într-un oraæ mare este cu adevãrat grea pentru noi, calfele.

primãvarã un meæter bun. Mã

Înainte, calfele aparåineau familiei meæterului. Trãiau æi lucrau în

simåeam aproape ca acasã. În

familia acestuia. Aæa cã puteau sã se simtã ca acasã. Meæterul æi

sfâræit era totul aæa cum îmi ima-

calfa erau legaåi, ca tatã æi fiu. Aæa povestesc meæterii bãtrâni.

ginasem eu viaåa unui meæter: salariu potrivit, iar familia

Astãzi, calfele sunt doar angajaåii meæterului. El ne

meæterului meu era deosebit de

plãteæte, noi lucrãm pentru el æi gata. În rest nu preocupã

cumsecade. Dar atunci, a venit

pe nimeni soarta noastrã. Dimpotrivã: mulåi ne trateazã

acea searã de varã. Îmi amintesc

ca pe ultimele gunoaie. Dar existã atât de mulåi meseriaæi

încã foarte bine. Stãteam în

încât fiecare meæter trebuie sã aleagã unde rãmâne. Pentru

odaie, iar meæterul îmi spunea cã

calfe nu e un câætig prea mare. Cel puåin am pentru moment

ar muri în sfâræit liniætit, dacã ar

un loc de muncã. Dar nu mã acomodez deloc aici.

æti cã aæ rãmâne pentru totdeauna

28 pagina anterioarã

29 Cuprrins

pagina urmãtoare


Simt cã am æi alte aptitudini, în afarã de cârpitul pantofilor zdrenåuiåi

la el în casã. El avea æi o fiicã,

æi de probatul cizmelor marilor boieri. Nu vreau sã-mi las celelalte

ce ar fi moætenit

talente sã putrezeascã sau sã se înece în alcool. Acum am 22 de ani – poate mai reuæesc o datã sã-mi iau avânt æi sã ajung unde vreau.

atelierul. Auzeam deja clopotele de

Îmi dau seama cum mã consumã nesiguranåa asta. Ce sã fac? Æi

nuntã. Îmi era foarte clar despre

mai ales din ce sã trãiesc dacã merg din nou la æcoalã æi vreau sã stu-

ce era vorba. Æi

diez în continuare? Din partea tatãlui, surorilor æi fratelui meu nu mã

înainte existaserã

pot aætepta la niciun sprijin. Au æi ei atât cât sã supravieåuiascã.

tot felul de aluzii, Visez câteodatã cã sunt învãåãtor, cã îi învãå pe tineri æi cã îi ajut

care mã duceau cu gândul la faptul cã

sã devinã oameni buni. Sau mai bine sã studiez æi sã devin preot?

meæterul vroia sã

Câteodatã îmi doresc sã fiu alãturi de oameni în calitate de preot. Dar

mã cupleze cu fiica

o iubesc pe Kläre. În privinåa asta nu s-a schimbat nimic. Chiar dacã

lui. Dar niciodatã

acum sunt în Köln æi nu mai pot s-o vãd

nu au fost atât de

în fiecare sãptãmânã, mã gândesc foarte

evidente comenta-

des la ea. Trebuie sã mã hotãrãsc: preoåia

riile. Nu eram nici

sau dragostea pentru Kläre.

un pic îndrãgostit de fiica meæterului meu. Ce puteam sã zic?! Æi nu ætiam cum sã le explic cât mai blând meæterului æi soåiei lui, cã nu pot sã le devin ginere. Nu vroiam sã-i rãnesc nici pe ei æi nici pe fiica lor. Am fugit întâi la mine în camerã æi am plâns, pânã când am avut curajul sã cobor din nou æi sã-i spun meæterului meu cã îmi voi cãuta alt atelier. Dar acum, aæa nu se mai poate. Implicat în asemenea relaåii, o sã ajung la pierzanie, încet dar sigur. În ultimul timp mã întreb tot mai des dacã nu ar trebui sã fac totuæi altceva. Aæ vrea sã-mi dau bacalaureatul æi sã studiez. 30 pagina anterioarã

31 Cuprrins

pagina urmãtoare


1836

Köln, februarie 1836

Ca adult printre puæti: la 23 de ani încã o datã pe bãncile æcolii.

Iarãæi m-am îmbolnãvit. În timpul zilei am migrene groaznice, iar noaptea nu pot sã dorm. Mã chinuie crizele astea de tuse. Este o tuse urâtã cu sânge, spune doctorul. Scãldat în transpiraåie, stau culcat în pat æi mã chinui sã respir. Pulsul este accelerat, iar febra creæte. Tot mereu se strânge sânge în plãmânul meu, iar prin tuse îl elimin. Dar nimãnui nu-i pasã de mine. Probabil cã am fãcut prea mult efort. Fiecare clipã liberã o dedic studiului limbii latine. Se întâmpla sã mã prindã æi noaptea învãåând. Dacã vreau sã ajung la gimnaziu, la vârsta mea, trebuie sã trag tare cu învãåatul. Aæa cã mã mai apropii æi de limitã. S-a întâmplat de multe ori sãptãmânile trecute, sã pic noaptea târziu obosit în pat, iar a doua zi sã trebuiascã sã fiu apt de treabã. Dupã multã muncã æi schimb de noapte la învãåat, trebuia la un moment dat sã se întâmple æi asta. Ar fi trebuit sã mã mai menajez, dar sunt în mare grabã æi vreau sã fac totul perfect. Dar gândurile nu-mi dau pace. Mã gândesc tot timpul la Klärchen, æi la ce a spus tatãl ei, fostul meu învãåãtor, atunci când mi-am deschis sufletul æi i-am mãrturisit cã o iubesc pe fiica lui... Mi-a rãspuns, pe un ton foarte hotãrât cã nu este de acord ca între mine æi Klärchen sã existe alte relaåii decât cele care au fost pânã acum. Despre cãsãtorie nici nu putea fi vorba... Oare de ce se împotriveæte? De ce stã în calea fericirii noastre? Îi e teamã cã nu voi putea avea grijã de fiica lui?! Sau poate nu mã considerã un pretendent demn de Klärchen... În astfel de momente nu-mi pot stãpâni neliniætea interioarã, æi doar învãåatul mã mai salveazã...

32 pagina anterioarã

33 Cuprrins

pagina p pa giin g na a urmãtoare u ur rmã mãto toar are ar re


Köln, martie 1836

Köln, octombrie 1836

Nu se poate întâmpla aæa

Alea jacta est! – Zarurile au fost aruncate! Într-adevãr sunt din

ceva! Am primit ordinul de

nou elev. Sper, cã sunt o dovadã bunã a faptului cã omul nu înceteazã

recrutare. Asta înseamnã

niciodatã sã înveåe. La 23 de ani sunt deja bãtrân. Totuæi, m-am aæezat de

cã trebuie sã mã înro-

câteva sãptãmâni din nou în banca de æcoalã, ca elev la Liceul „Marzellen“,

lez. Trebuie sã merg în

aici în Köln. Colegii mei de clasã sunt cu aproape 10 ani mai mici decât

armatã! Acum nici nu

mine, iar unul dintre profesori este doar cu 3 ani mai în vârstã decât mine.

mai trebuie sã mã gândesc

Griji îmi fac æi din cauza banilor. Nu ætiu cum o sã-mi plãtesc educaåia

dacã o sã mai pot studia vreodatã. Ce porcãrie!

æi studiul. Mulåumesc lui Dumnezeu, cã profesorii m-au scutit de taxa

Dacã sunt declarat apt la recrutare, o sã fiu timp de mai

æcolarã. Dar situaåia se poate schimba cât de curând. De la tatãl æi de

mulåi ani soldat. Aæa cã nu o sã mai existe nici o altã soluåie.

la fraåii mei nu pot sã cer bani. Æi lor le ajunge ceea ce au doar pentru a

Când o sã-mi închei serviciul militar o sã fiu mult prea bãtrân

supravieåui. Nici nu aæ accepta nimic de la ei. Pentru a mã putea întreåine,

sã mai pot începe ceva nou. Dacã aæa trebuie sã fie...

dau meditaåii dupã orele de la æcoalã, pânã seara. Doar târziu apuc æi eu

Poate cã au dreptate oamenii care îmi spun: „Cizmarule, mulåumeæte-

sã-mi scriu temele. Astãzi am iarãæi o usturime teribilã la ochi. Este aæa

te cu condiåia ta!“ Dar nu vreau sã mã mulåumesc cu asta.

de chinuitor scrisul æi cititul la lumina lumânãrii. Câteodatã, dimineaåa la æcoalã, nici nu-mi pot åine ochii deschiæi. Sunt mort de obosealã, iar cãscatul mereu mã dã de gol. Nu aæ fi crezut cã acest

Köln, 9 aprilie 1836

nou început va fi atât de greu pentru mine. Dar, nici

Uraaa! Nu trebuie sã merg în armatã.

nu mai sunt obiænuit sã învãå

Deci sunt totuæi menit sã devin preot?

ca un æcolar. Mã bucur, cã

Cred cã este un semn de la Dumnezeu.

tata mã sprijinã

Astãzi a fost recrutarea. Momentan, în generaåia mea sunt mai mulåi tineri

– nu cu bani, dar

decât necesar pentru înrolare. De aceea

se roagã pentru mine, sã merg pe

s-a tras la soråi în cadrul recrutãrii, cine

drumul drept æi

sã devinã soldat æi cine nu. Cine avea un numãr mic, trebuia sã se înroleze. Eu am tras numãrul 861. O cifrã mare de tot.

îmi stã întotdeau-

Uraaa! Ãsta chiar cã e noroc. Acum chiar o sã profit. Încã un an

na la dispoziåie

æi pe urmã o sã încep. O sã mã aæez iarãæi în banca de æcolar.

cu un sfat bun.

O sã reuæesc! Precis! 34 pagina anterioarã

35 Cuprrins

pagina urmãtoare


Köln, noiembrie 1837

Köln, aprilie 1838 Cred cã noi, oamenii ne gândim mult prea mult la moarte. Am avut sãptãmânile trecute destul timp sã

O, Doamne! La mine în clasã sunt o mulåime de puæti! De ce nu pot

meditez asupra moråii æi asupra Vieåii de Apoi. Din

sã-mi dau bacalaureatul cu oameni de vârsta mea? Se comportã atât de

nou m-a chinuit tusea cu sânge. Æi m-am simåit

pueril æi de prosteæte. N-o sã pot suporta trei ani aæa ceva. Sunt numai de patru sãptãmâni la æcoalã æi mã enerveazã la culme. E ciudat... De

atât de rãu, încât nu am crezut cã o sã mai

fapt am fost æi eu de vârsta lor æi probabil cã mã comportam æi eu la fel

trãiesc. Viaåa mea îmi pare atât de neîmplinitã! Dacã aæ muri în momentul ãsta, ce realizãri aæ

de stupid. În atelier la meæterul Meuser

avea pânã acum? Cât de departe sunt de ceea ce

nu se putea, dar seara sau duminica la familia Statz sau acasã în

mi-a rezervat Dumnezeu? Sunt încã în cãutarea acelui lucru. Cred cu

orice caz fãceam æi eu lucruri

îndârjire în Viaåa de Apoi, în viaåa la Dumnezeu. Viaåa de aici este doar

asemãnãtoare „colegilor“ mei

o pregãtire pentru alta, mai bunã, o æcoalã pentru veænicie. Dar ætiu æi

de clasã. Dar acum mã

cã Dumnezeu are un plan pentru fiecare om. Dacã El vrea într-adevãr

enerveazã sã vãd un ast-

sã devin preot, atunci mai am un drum foarte lung de parcurs.

fel de comportament. Rãbdarea faåã de

Köln, decembrie 1839

mine sau faåã de alåii nu

Nu pot sã neg cã, gândul de a deveni preot mã preocupã tot mai mult.

este o calitatea de-a mea.

Câteodatã mã întreb oare de ce vreau sã devin preot. Pentru cã preoåilor

Mã enervez foarte repede æi

le merge mai bine decât meseriaæilor? Pentru cã sunt mai apreciaåi? Sau

vreau sã obåin imediat rezul-

vreau sã devin preot din chemare, pentru cã simt cã acesta este drumul

tatul perfect. De multe ori mi

meu? Dacã este chemarea Domnului, atunci mã aæteaptã un drum abrupt.

se pare cã nu-mi ajunge timpul.

La Klärchen nu pot sã nu mã gândesc. Scrisorile ei æi întâlnirile noastre

Cel mai bine ar fi sã dau mâine

demonstreazã cã æi ea are aceleaæi sentimente. Este greu sã renunå la dra-

bacalaureatul. Dar, cred cã

gostea unei femei pentru a deveni preot. Mã doare, chiar foarte tare cã trebu-

trebuie sã-mi înfrânez entu-

ie sã renunå la dragostea lui Klärchen. Dar cred cã asta este menirea mea.

ziasmul. Cum se spune?

Data naæterii: 8 decembrie 1813

Cine nu are rãbdare, nu le-o poate impune altora.

Serbarea primei împãrtãæanii: 4 mai 1826

36 pagina anterioarã

Cuprrins

Instruire la meæterul Meuser: din octombrie 1826

37

Ucenicie: 1829-1837

Elev al Liceului Marzellen: 1837- ?

Preot? Învãåãtor? Când?) pagina urmãtoare


Köln, februarie 1840 Cu ce ne ajutã de fapt toatã învãåãtura? Cu ce se alege omul dacã ætie la perfecåie latina æi greaca æi se poate contrazice cu vechii filozofi? Ce conteazã sã dezvolt formule matematice æi sã descopãr legi noi, dacã prin asta nu pot sã schimb nici un pic în bine lumea? La ce le foloseæte oamenilor dacã ætiu tot mai multe, pot tot mai multe æi urmãresc himere, fãrã a avea însã un fundament, fãrã a avea credinåã, pe care sã-æi construiascã sigur viaåa. Evoluåia este un lucru bun, dacã oamenii acåioneazã responsabil. Sper cã o sã închei în curând æcoala. Mi se pare cã nici nu înaintez. Vreau sã fac lumea mai bunã, s-o schimb æi sã împlinesc sarcina pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Vreau sã devin un adevãrat învãåãtor al poporului.

1840

Vreau sã vorbesc, sã scriu æi sã acåionez în aæa fel încât sã mã înåeleagã oamenii simpli. Æi eu sunt un om simplu æi provin dintr-o familie simplã.

Coincidenåe ciudate: ca printr-o minune primesc bani pentru studiu.

Nu ar trebui sã-mi fie greu sã vorbesc o limbã accesibilã poporului. Cine îi învaåã pe oameni, îndeplineæte o îndatorire importantã æi complicatã. El poate sã profite æi sã-i ispiteascã pe oameni spre åinte false, dar în acelaæi timp poate sã fie æi o binecuvântare pentru mulåi dintre semenii noætri. 38 pagina anterioarã

39 Cuprrins

pagina urmãtoare


pentru asta. Nu mai pot sã rãmân

Köln, 19 decembrie 1840

aici.“ Nici nu a terminat bine de spus, cã a æi plecat. Atunci l-am

Mi s-a întâmplat ceva foarte ciudat. În timp ce stãteam seara târziu cu cãråile de æcoalã în faåã,

recunoscut æi pe bolnav. Bertram

proprietarul la care stau în chirie, mi-a adus un

Josef Calker fusese profesor particular pe moæia „Vingerhof“, a

bilet ce fusese adus prin mesager. Pe el scria sã merg repede la o casã din aproprierea Domului. La semnãturã era trecut doar

familiei Meller. Am rãmas alãturi

un „M“. Mi s-a pãrut foarte ciudat, dar totuæi m-am dus. Când am ajuns,

de el, m-am aæezat la el pe pat,

acolo mã aætepta deja un bãrbat. M-a condus pe douã trepte întunecate

l-am åinut de mânã, i-am æters

æi periculos de abrupte, spre o camerã de la etaj. În cãmãruåa de mansardã

transpiraåia de pe frunte æi am încercat

nu era decât foarte puåinã luminã. Pe o masã erau douã lumânãri aprin-

sã-i fiu alãturi în ultimele ore. Cãtre dimineaåã

se. Într-un colå se afla un pat, în rest era goalã camera. În pat, se putea

a murit. Îl vom înmormânta înainte de Crãciun. Aæa cã am fãcut ce s-a

vedea æi la lumina lumânãrilor, era culcat un bãrbat foarte bolnav. Mereu

mai putut æi i-am îndeplinit dorinåa lui Marialen Meller. Motivul pentru

se chinuia sã respire, iar apoi se chircea tuæind foarte puternic. Faåa

care l-a pãrãsit atât de grãbitã pe muribund, mi se pare foarte enigmatic. Dupã seara æi noaptea asta, în care a murit Calker, vãd lucrurile

lui era palidã æi chinuitã de durere, iar ochii aveau cearcãne adânci.

un pic mai clar. Deæi este foarte greu sã-i stai unui muribund alãturi

În faåa patului era îngenuncheatã o femeie tânãrã. Când m-a observat, s-a ridicat, a venit înspre mine æi m-a luat de-o parte. O cunoæteam. Era

în ultimele clipe, am observat cã l-am putut ajuta pe profesorul parti-

Marialen Meller, fiica cea mare a arendaæului Johann-Gottfried Meller,

cular al familiei Meller. Asta se numãrã de multe ori printre atribuåiile

pentru care lucrase tata. Ea a semnat deci cu „M“. „Nu

unui preot. Ce frumos, cã Dumnezeu îmi dã asemenea aptitudini!

vã speriaåi, dragã Kolping“, spuse ea, „cã mã întâlniåi aici æi cã v-am chemat atât de târziu. Vã rog, ajutaåi-l pe acest muribund. N-o sã supravieåuiascã pânã dimineaåã. Aranjaåi sã aibã æi o înmormântare

t! r o f o s e i S n e Bitte komenmsch in höchster Ein M aucht ihre Hilfe! Not br n Sie, Komme um Gottes Willen!

decentã. Poftiåi banii 40 pagina anterioarã

41 Cuprrins

pagina urmãtoare


Köln, februarie 1841

Köln, aprilie 1841

Cu greu pot sã descriu starea de spi-

Doamna Meller mã va întreåine în anii care urmeazã. Îmi va tri-

rit cu care mã confrunt. Trãiesc o adevãratã

mite bani lunar la München. În sfâræit nu va trebui sã mã mai preo-

furtunã a sentimentelor. Mai întâi bolile

cupe gândul cã nu am din ce sã mã întreåin pe perioada studiului.

necruåãtoare, tusea cu sânge æi varicela, apoi o

Da, din toamnã încep sã studiez teologia la München. Cu douã

schimbare bruscã. Dintr-o datã îmi vãd foarte clar viito-

sãptãmâni în urmã mi-am dat bacalaureatul. În sfâræit s-a terminat

rul. Toate problemele financiare ar putea sã disparã dintr-o datã.

æcoala. Mulåumesc lui Dumnezeu! Cel puåin am putut sã scurtez perioada

La sfâræitul sãptãmânii trecute am fost din nou acasã la Kerpen. Dupã

æi sã sar de trei ori peste câte un semestru. Aæa am terminat mai repede

liturghia de duminicã a venit Marialen Meller la mine æi m-a rugat sã o

decât am sperat. Totuæi am deja 27 de ani. Dar cum se spune? Pentru

conduc înspre casã, la „Vingerhof“. Când am trecut pe lângã crucea „Vinger“,

învãåãturã nu este omul niciodatã prea bãtrân. Deci: sã înceapã studiul!

ne-am oprit æi mi-a explicat de ce m-a chemat la patul fostului ei profe-

Peste trei zile plec cu trãsura poætei înspre München. Universitatea capi-

sor în condiåii atât de stranii: Calker era student la teologie æi vroia sã

talei bavareze are o reputaåie bunã. Sunt foarte curios sã vãd cum este acolo.

devinã preot. Apoi a fost nevoit sã renunåe la studiu din cauza sãnãtãåii.

Am emoåii, mai ales pentru cã este prima datã când plec aæa de departe de

Moæierul Meller l-a angajat atunci ca meditator al copiilor sãi, dar din

casã. De câteva zile mã tot gândesc ce sã iau cu mine. Nu ætiu exact cum

cauza sãnãtãåii afectate curând nu a mai putut sã-æi îndeplineascã dato-

e vremea la München. Dacã îmi trebuiesc mai multe haine groase decât

ria. Marialen Meller se îndrãgostise însã de profesor æi a pãstrat legãtura

în Kerpen sau Köln? Sã îmi las cãråile aici – cele puåine care îmi aparåin

cu el. Când a aflat cã este pe moarte, a plecat la el fãrã sã anunåe pe

cu adevãrat – sau sã le iau cu mine? Paæaportul l-am pus deja deoparte.

nimeni. Apoi m-a chemat pe mine sã-i fiu alãturi în ultimele ore de viaåã.

O sã fie o despãråire grea – de tatãl æi de fraåii mei, de Karl æi,

Moartea meditatorului probabil cã a afectat-o foarte mult. Pe drumul de

bineînåeles de Klärchen. Nici nu ætiu dacã o sã pot s-o privesc în ochii

întoarcere, de la patul muribundului, spre moæia familiei Meller, a îngenun-

albaætrii când o sã-i spun „Adio!“ Mi-a spus cã dacã vreau sã devin preot,

cheat în zãpadã în faåa marii cruci de pe câmp æi s-a rugat pentru sufletul

n-o sã stea în calea vocaåiei mele. Este cu adevãrat o femeie minunatã.

mortului. Marialen Meller mi-a explicat cã a fãcut un legãmânt æi cã i-a

O sã-mi fie dor la München de felul ei de a fi deschis æi prietenos. Atât

promis lui Dumnezeu sã dãruiascã altui student la teologie banii pentru

de multe lucruri o sã fie altfel, strãine: limba, stilul de viaåã, obiceiuri-

æcoalã. Nu pot sã cred: vrea sã fie binefãcãtoarea mea æi sã-mi plãteascã

le. Sper sã mã integrez bine. Precis nu o sã uit cãminul æi dragostea de

studiul. Dar, dacã accept sprijinul æi banii ei, o sã depind tot timpul de

acasã. O sã le scriu scrisori cât o sã pot de

ea. Nu ætiu dacã vreau asta. Nu pot sã iau o decizie atât de importantã,

des. Aæa o sã treacã vremea printre strãini.

fãrã sã mã gândesc bine. Am rugat-o sã-mi lase timp de gândire trei sãptãmâni, sã pot lua o hotãrâre în legãtura cu oferta doamnei Meller. Mã tot gândesc la Kläre. Oare cum îi merge? 42 pagina anterioarã

43 Cuprrins

pagina urmãtoare


München, mai 1841 Acum este stabilit planul zilnic æi al studiului meu: mã voi trezi mereu devreme, ca sã pot începe repede cu învãåatul. Dupã ce-mi prepar micul dejun, învãå de la 6 la 7 „Antichitãåi ebraice“, apoi învãå pânã la 8 dogmatica, deci Învãåãtura Bisericii. De la 8 la 10 sunt la universitate æi-i ascult pe profesori, predând cele douã materii. Dupã aceea sunt din nou acasã æi învãå pânã la ora 11 Noul Testament, apoi sunt în capela curåii regale, la Sfânta Liturghie. În sfâræit mã duc la masã, iar la ora 13 sunt din nou acasã. Pânã la ora 15 învãå Istoria Bisericii, pânã la ora 16 sunt iarãæi la universitate, am pe urmã o orã liberã æi seara de la ora 17 la 18 mai am un curs de Istoria Bisericii. E un program destul de plin. Dar vreau sã mã åin de învãåat.

München, 3 mai 1841

Dupã ora 18 nu mai fac nimic pentru æcoalã. Am cunoscut deja câåiva

Am cãlãtorit mai multe zile pentru a ajunge din Kerpen, Köln la München. Am cãlãtorit prin Heidelberg, Valea Neckar, Heilbronn,

studenåi la teologie din Rheinland. Cu Philipp

Stuttgart, Ulm æi Augsburg. În trãsura poætei m-am lãsat zdruncinat

Schüller, Franz Schweden, cu æoarecele de

pe strãzi cu hârtoape, am petrecut nopåile în hanuri æi m-am gândit cu

câmp (de fapt îl cheamã Johann-Wilhelm-

nãzuinåã la München. Mulåumesc lui Dumnezeu cã a mers totul bine. Nu

Gerhard Feldhaus) æi cu ceilalåi din Åara

am pierdut æi nu am uitat nimic æi mai ales nu mi s-a întâmplat nimic. München este un oraæ superb. Am fost fascinat de la prima

Programul zilei æi al studiului

6

Antichitãåi ebraice

Rinului (Rheinland) ies seara. Mâncãm ceva

7

Învãåatul dogmaticii

împreunã sau umblãm prin oraæ. Împreunã cu

8

Universitate

10

privire. Aici o sã încep sã studiez în cursul sãptãmânii viitoare. Cu

ei sau æi cu Franz Lorinser, care a venit din

ajutorul lui Dumnezeu o sã mã æi descurc. Am încredere în asta.

Berlin la München, mã simt chiar bine. Ca

Pentru a putea face faåã studiului, vreau sã-mi organizez perfect

æi cei mai mulåi dintre ei, am primit æi eu o

13

Noul Testament Liturghie Bisericii riei Isto l Învãåatu

totul. Dar pentru asta mai am timp în zilele care urmeazã. Mai

poreclã: mã numesc acum „Etzel“. Dar, nici nu

15

Universitate

întâi trebuie sã mã odihnesc dupã tracasarea cãlãtoriei.

ætiu cum sau de ce au ajuns la numele acesta.

17

Curs I.B. (Istoria Bisericii)

44 pagina anterioarã

Ora

45 Cuprrins

pagina urmãtoare


Alaltãieri am fost pentru prima datã la o terasã. Sub ulmii bãtrâni

München, 13 iunie 1841

stau oamenii la mese obiænuite din lemn æi discutã la o halbã de bere de

De fapt toatã lumea vorbeæte despre vreme. Aæa

München. Atmosfera acestei seri primãvãratice, nu prea cãlduroase, era pur

cã nu trebuie sã mai æi scriu despre asta. Dar trebuie

æi simplu fantasticã. Fiecare dintre noi, cei din Rheinland, povestea cum

totuæi. În ultimele zece zile am avut parte numai de

a ajuns sã studieze la München, de unde provine æi aæa mai departe. Cel

ploi reci. Plouã câteodatã cu gãleata, ca æi cum æi-ar

mai mult s-au mirat cã am început sã studiez din nou la 27 de ani. Dar

fi deschis cerul toate zãgazurile. Mai pãtrunde æi câte

nu au râs de mine. Totuæi nu sunt singurul mai în vârstã de la universitate.

o razã slabã, dar imediat este acoperitã de cãtre nori.

Undeva, pe terasa mare cânta un bãrbat mai în vârstã la o scândurã

Chiar æi Marea Procesiune de Joia Verde a fost contramandatã. Este æi frig.

care arãta ciudat. Este o åiterã, ni s-a spus. Este un fel de harpã, doar

Aproape la fel ca la noi acasã iarna. În case merge cuptorul, iar eu mã bucur

cã mult mai micã. Åitera este pusã pe masã æi se ciupeæte de sus. Æi nu

cã am mãcar câteva lucruri groase la mine. Cum o sã fie vremea la iarnã?

suna deloc rãu. În orice caz, ne-am distrat foarte bine în seara aceea.

În primele sãptãmâni de æedere la München, a

Totuæi mã chinuie dorul de casã, pentru cã nu am primit nici

fost vremea foarte frumoasã: ziua foarte cald,

corespondenåã de mult. Aæa cã într-un oraæ cu 100.000 de locuitori te

noaptea rãcoare. Imediat am rãcit æi nu

poåi simåi foarte uæor singur. Asta mã apasã pe mine æi îmi dãuneazã æi

m-am vindecat pe deplin nici pânã azi.

dispoziåiei. Faptul cã mã îngrop câteodatã în cãråi nu mã ajutã tot timpul.

Dar în clima asta deosebitã nici nu

Singur într-un oraæ strãin – æi aæa departe... gândul mã sâcâie. Inima

poåi scãpa de o rãcealã prea repede.

mea este ca vremea de nestatornicã. Atât de des mã gândesc aici la Kläre.

Cel puåin oamenii de aici din

Credeam cã am lãsat-o

München sunt foarte drãguåi. Au feåe

la Kerpen. Dar, de fapt

deschise, vesele, aproape înfloritoare.

am luat-o cu

Iar faptul cã oraæul regal bavarez este

mine în gând,

în întregime catolic, apare ca evident în

aici, la München.

toate casele æi pe strãzi. Crucile de pe

Æi acum nu

drum, statuile cu Fecioara Maria æi bise-

pot sã nu mã

rici minunate împodobesc oraæul. În orice

gândesc la ea.

caz, pot sã mã simt ca acasã aici. Mã mirã însã, cã bavarezii au un renume atât de prost la noi, în Rheinland. Cei mai mulåi sunt oameni cinstiåi æi aæezaåi.

46 pagina anterioarã

47 Cuprrins

pagina urmãtoare


Concediul acesta este minunat. În Innsbruck am cãlcat pe urmele marelui luptãtor tirolez pentru libertate Andreas Hofer. Chiar i-am probat bretelele de la pantaloni. Dar nu mi se potriveau. Hofer trebuie sã fi fost un uriaæ, un bãrbat cât un munte. Bretelele îmi ajungeau pânã la genunchi. Sper cã cine vrea sã devinã un mare luptãtor pentru Bine, nu trebuie sã fie neapãrat æi foarte dezvoltat fizic, în caz contrar n-aæ avea æanse prea mari. Æi ieri am avut o întâlnire deosebitã. Am vrut sã escaladãm de aici din Fügen un munte din apropiere. Doamne Dumnezeule, am crezut cã este un munte din apropiere, dar nu a fost o plimbare, ci mai degrabã un lung tur al crestei. De jos åi se pare de multe ori cã munåii sunt foarte aproape æi apoi trece o veænicie pânã sã ajungi mai sus. Pentru asta însã eæti recompensat cu o panoramã straænicã. Spre dupã amiazã am ajuns la o gospodãrie åãrãneascã situatã pe munte. Am vrut sã ne cumpãrãm ceva de mâncare, niæte fructe, deoarece pomii fructiferi din jurul casei erau foarte încãrcaåi. O femeie bãtrânã, zbârcitã a ieæit din casã æi s-a oferit sã ne vândã pere. Æi i-am cumpãrat pere de trei crãiåari. M-a întrebat de unde vin. „Din Köln!“ i-am spus eu, cã de Kerpen precis nu a auzit. Æi aæa am intrat în vorbã. Trebuia sã ascult cu mare atenåie ca sã înåeleg ce vroia sã afle de la mine. I-am povestit cã studiez la München æi cã îi vizitez åara în vacanåã. Atunci a interesat-o ce anume studiez. Când i-am spus cã vreau sã devin preot aproape cã mi-a sãrit de gât. Bãtrânei i s-a luminat faåa ridatã æi a vrut sã-mi dea imediat banii înapoi æi sã-mi mai aducã fructe. I-a pãrut foarte rãu cã nu am acceptat nimic de la ea fãrã sã-i dãm bani æi ne-a binecuvântat de nenumãrate ori. Aproape cã îmi venea sã dansez când am coborât de pe munte, aæa de entuziasmat eram. Undeva înãuntrul meu simåeam o mare bucurie. Este atât de bine sã descoperi în felul acesta cã eæti pe drumul cel drept. Îåi mulåumesc, Doamne, cã existã asemenea oameni!

München, 26 august 1841 Vacanåa dintre semestre. Prima mea vacanåã de student. Dacã tot sunt aæa de departe în sud, vreau sã profit, sã-mi petrec timpul liber cãlãtorind pe jos înspre Italia. La Innsbruck mã voi întâlni cu prietenul meu Müller. Iar mai târziu va veni æi Schüller, unul dintre cei din grupul nostru de studenåi. Mã bucur deja sã merg pentru prima datã în munåi. Pânã acum mi-am dat seama doar dupã vreme, dupã cât de puternic bate vântul pe strãzile prãfuite, cât de aproape este München de Munåii Alpi. Mâine dimineaåã pornesc. Sã vedem cât de departe o sã mã ducã picioarele. Fügen, 4 septembrie 1841 E fantastic! Trecem din sat în sat prin Regiunea Tirol, ne distrãm, ne bucurãm de vreme æi cunoaætem tot felul de oameni. La Innsbruck l-am întâlnit în urmã cu o sãptãmânã pe prietenul meu Ferdinand Müller, iar ieri chiar între Strass æi Fügen ni s-a alãturat æi Philipp Schüller. Chiar când stãteam pe marginea drumului la soare, a venit dintr-odatã din Strass înspre noi. De la Innsbruck ne-a fost pe urme, iar acum în sfâræit ne-a ajuns. Pentru Müller aceasta este cu siguranåã o experienåã deosebitã. El este pictor æi vrea sã vadã pe unde gãseæte în Tirol motive frumoase de pictat. Ieri, pe drum a scos mereu creionul de desen pentru a-æi face scurte schiåe, pe care le va finisa cândva în viitor. Æi pe mine m-a pictat în München. 48 pagina anterioarã

49 Cuprrins

pagina urmãtoare


Zell, în Tirol, 5 septembrie 1841 Valea Ziller (Zillertal) este atât de des vizitatã, încât hangiii îæi fac socotelile încã înainte ca turistul sã-æi poatã aæeza bagajul. Aici este într-adevãr îngrozitor de scump. Cu toate acestea, prietenul meu Müller vrea sã rãmânã aici opt zile æi sã caute în continuare teme de picturã. Eu vreau sã merg mai departe. Mi-am dat întâlnire cu alåi doi studenåi din Rheinland, în sudul Tirolului, la Meran, iar Schüller va veni cu mine. Oamenii de aici din Tirol sunt foarte prietenoæi æi foarte politicoæi, mai ales faåã de strãini. Dar am constatat cã este o prietenie superficialã. Viaåã veselã æi fericitã pare a fi cel mai important pentru cei din Valea Ziller. Astãzi,

jignirile pe care æi le spuneau – noi, cei din Rheinland nu înåelegem prea

duminicã, erau cu toåii îmbrãcaåi în

bine dialectul tirolez – doar atât am înåeles cã cearta era din cauza unei femei. Repede s-au strâns ceilalåi bãrbaåi în jurul „cocoæilor bãtãuæi“.

costumele lor de sãrbãtoare. Femeile

Amândoi æi-au suflecat mânecile æi vroiau sã înceapã bãtaia, când a

purtau frumoasele lor rochiåe tiroleze cu dantelã, iar bãrbaåii purtau

venit chelneriåa cea zdravãnã æi l-a împins scurt pe unul dintre ei afarã.

costumele naåionale închise la

Ceilalåi l-au urmat repede, am ieæit æi noi bineînåeles sã vedem cum se

culoare æi smoc de barbã de caprã

continuã totul. Pe o câmpie întinsã, cei doi au început sã se batã. S-au înæfãcat, s-au împins, s-au strâns de gât æi s-au înghesuit.

neagrã prins la pãlãrie. Ne-au invitat sã luãm parte la sãrbãtoarea

Bãrbaåi, femei æi chiar copii stãteau în marele cerc æi îi aclamau pe bãtãuæi.

lor în local æi am petrecut o adevãratã

S-au tot lovit unul pe celãlalt, pânã când unul dintre ei æi-a pierdut echi-

duminicã tradiåionalã din Valea Ziller.

librul æi a cãzut pe spate. Învingãtorul jubila æi s-a întors, conducându-i pe ceilalåi oameni în local. Învinsul avea cãmaæa ruptã æi nasul sângerând

Atmosfera din sala de dans a fost

æi a trebuit sã suporte batjocura celorlalåi, cãci toatã lumea râdea de el.

minunatã. Rochiile portului pluteau deasupra ringului de dans, berea curgea

Se pare cã aæa se întâmplã mereu aici, dupã cum se spu-

continuu, când dintr-o datã a început

nea în local. În fiecare duminicã are loc câte o bãtaie. Face parte

o ceartã între doi bãrbaåi tineri. Nu pot

din tradiåia celor din Valea Ziller. Existã obiceiuri foarte ciudate pe lume. De ce trebuie sã fie totul atât de violent?

din pãcate sã descriu injuriile æi 50 pagina anterioarã

51 Cuprrins

pagina urmãtoare


München, 28 iulie 1842

Bonn, noiembrie 1842

A trecut mult timp. Nu numai cã m-am

Este întru totul adevãrat. Cele mai rele temeri ale mele s-au înde-

întors cu bine din cãlãtoria, din excursia mea

plinit aici în Bonn. Chiar în domeniul teologiei catolice domneæte

prin Tirol pânã la Veneåia æi înapoi la München,

aici un spirit rãu. Cu câåiva ani în urmã, aici la universitate a pre-

dar între timp sunt iarãæi cu bagajele fãcute.

dat un profesor Hermes. El era de pãrere, cã totul se poate expli-

Astãzi voi pleca din München. Certificatul de absolvire l-am obåinut de

ca cu ajutorul raåiunii. Inteligenåa ar fi puterea, cu care omul poate

alaltãieri. Trebuie sã studiez în continuare la Bonn. În primul rând asta este

înåelege orice. Dar, atunci, nu ar mai exista minuni. Unde ar fi atunci

regula: ultimele trei semestre trebuie sã le studiez la o universitate autohtonã,

locul acåiunilor Domnului pe lume? Mie asemenea afirmaåii nu mi

altfel nu pot intra la seminarul teologic pentru a-mi desãvâræi pregãtirea. Dar

se par corecte. Iar asta nu coincide nici cu învãåãtura Bisericii.

existã æi un alt motiv pentru mutarea la Bonn: binefãcãtoarea mea, sponsorul

Hermes a murit între timp, iar învãåãmintele lui au fost interzi-

meu, Marialen Meller, are probleme financiare. De aceea nu va putea sã mã

se de cãtre Papã, tocmai pentru cã-i îndepãrta mai mult pe tineri

sprijine la fel de mult ca înainte. În Bonn este totul un pic mai ieftin pentru

de bisericã decât sã-i îndrume înspre ea. Dar la Universitatea din

mine. De exemplu pot sã merg acolo la masã, la o sorã de-a doamnei Meller.

Bonn tot mai existã adepåi ai acestei teorii. Se numesc „adepåii lui

Ea s-a mãritat la Bonn æi face parte din familia Klein, care deåine o mãcelãrie.

Hermes“. Nu-i pot înåelege pe oamenii aceætia. Oricine crede cât de

Despãråirea de München este foarte grea. München mi-a fost ca un al

cât în puterea Bisericii, ar trebui sã înfrunte curajos aceste pãreri.

doilea cãmin. Între timp, au pãrãsit majoritatea colegilor din Rheinland oraæul de lângã Isar. Dar multe dintre lucrurile de aici mi-au fost foarte dragi: stilul de viaåã al bavarezilor, terasele lor, felul lor vesel de a fi. Precis o sã-mi lipseascã asta la Bonn. Profesorilor Döllinger æi Windischmann o sã le duc cu siguranåã dorul. Cursurile celor doi mi-au fãcut mare plãcere. Predatul la universitate ar fi de asemenea un lucru bun pentru mine. La Universitatea din Bonn se pare cã este viaåa foarte agitatã. Nu se ætiu lucruri prea bune de acolo. Mai ales unii profesori nu au o reputaåie prea bunã. Dar, precis o sã cunosc curând æi în Bonn oameni care sã fie pe aceeaæi lungime de undã ca æi mine.

52 pagina anterioarã

53 Cuprrins

pagina urmãtoare


1844

De mai multe ori am protestat împreunã cu alåi prieteni de-ai mei împotriva curentului hermesian. Sãptãmâna trecutã am mãræãluit pe strãzile

Plânsete æi râsete în acelaæi timp: La seminarul teologic æi ca tânãr preot.

Bonnului într-o „demonstraåie cu toråe pentru Bisericã.“ Bineînåeles cã mai existã pe undeva æi demonstraåii ale adepåilor filozofiei lui Hermes. Atunci este mai bine sã nu se întâlneascã cele douã grupuri. Altfel, atmosfera încordatã s-ar putea transforma în violenåã. Printre colegii mei de facultate de aici din Bonn se numãrã din nou æi æoarecele de câmp, pardon, îl cheamã de fapt: JohannWilhelm-Gerhard Feldhaus. Am fost colegi æi la Universitatea din München. Acolo stãteam de multe ori împreunã pe terase, aici luptãm împreunã pentru Cristos æi pentru Bisericã. Pe lângã asta nu mai avem timp de pierdut. Leneveala nu-æi are locul. Vreau sã devin cât mai repede cu putinåã preot. În lupta împotriva adepåilor lui Hermes mi-am fãcut æi o experienåã cu totul nouã: în ultima lunã am scris de trei ori articole pentru un ziar mare, „Paginile catolice de duminicã“ („Katholische Sonntagsblätter“). Mi-a fãcut mare plãcere æi în plus a æi funcåionat foarte bine. În orice caz sper cã articolele mele din ziar sunt atât de bune, încât sã aibã efect asupra cititorilor æi sã-i fie de folos Bisericii.

54 pagina anterioarã

55 Cuprrins

pagina urmãtoare


Köln, Paæti 1844 Am reuæit deci. De fapt vroiam sã intru în seminarul teologic cu un semestru mai repede – mai ales pentru cã nu m-am acomodat deloc la Universitatea din Bonn. Dar, mulåumesc lui Dumnezeu, cã s-au îndreptat relaåiile dintre studenåii la teologie, mai ales datoritã profesorului Dieringer. El este un factor de decizie important. Aæa cã am mai rãmas un semestru. Dupã ce mi-am luat admiterea pentru seminar cu calificativul „bine“ – alåi patru au luat ca æi mine, iar ceilalåi unsprezece au luat mai puåin – mã aæteaptã un an de practicã. Atunci voi putea, cu ajutorul lui Dumnezeu, sã am în pazã sufletele oamenilor. La internat este foarte strict. Fiecare micã întârziere, dezordine æi fiecare comportament necuviincios este pedepsit. Dar ce înseamnã de fapt „necuviincios“? Æi totuæi: am deja peste 30 de ani. Ar trebui sã se

Köln, iunie 1844

poatã aætepta la demnitate, ordine æi punctualitate de la mine, fãrã a mã ameninåa cu vreo pedeapsã. Ceilalåi cursanåi nu au astfel de proble-

Credeam, cã ar putea sã domneascã o atmosferã mai umanã æi un

me, sau nu lasã sã se observe cã ar avea. Dar, ei sunt mai tineri decât

alt fel de ton între preoåii tineri. Dar, aici la seminarul teologic sunt

mine æi sunt obiænuiåi cu viaåa de internat. Probabil cã au frecventat

multe lucruri la fel ca „afarã“. Æi aici, ne facem reciproc viaåa grea, ade-

vreun liceu–internat. Pentru mine este ceva cu totul nou. Aici nu ai voie

seori. Atmosfera din internat este câteodatã foarte destinsã, iar apoi

nici mãcar sã mergi singur în oraæ. Oare le este fricã marilor domni cã ar

iarãæi încordatã. Atunci e toatã lumea morocãnoasã æi nemulåumitã.

putea vreunul dintre noi sã se rãtãceascã printr-o cârciumã? Câteodatã

Dar, pânã la urmã sunt æi preoåii de fapt simpli oameni. Important este

mã simt ca într-o închisoare. Atâta stricteåe

cã eu mã regãsesc prin credinåa mea, iar în cadrul Bisericii mã simt

îmi dã de furcã. Aæa cã sunã, fãrã intenåie,

acasã, indiferent dacã mediul înconjurãtor îmi este prielnic sau nu. Pur

aproape comic modul cum se încheie

æi simplu vreau sã fac ceva pentru a schimba situaåia în mai bine.

Regulamentul seminarului, prin cuvin-

Cel puåin, ceea ce facem la seminar, ne poate ajuta în munca

tele apostolului Pavel cãtre corinteni;

noastrã de preoåi. În momentul de faåã, învãåãm cum trebuie sã se com-

„De altfel, dragi fraåi, bucuraåi-vã!“ Dar

porte un preot la æcoalã sau atunci atunci când viziteazã un bolnav.

nu am încotro. Seminarul este singura

În afarã de asta, studiem discursul lui Cristos în Evanghelia

mea æansã dacã vreau sã devin preot.

dupã Ioan, exersãm rostirea predicilor æi cântecele de cor.

56 pagina anterioarã

57 Cuprrins

pagina urmãtoare


Köln, 12 septembrie 1844

Köln, 11 aprilie 1845

De mâine începând nu mai existã cale de întoarcere pentru mine.

De abia pot sã descriu

Mâine, vineri, voi fi hirotonisit ca subdiacon æi ca diacon, duminicã.

starea asta. Mã simt atât

Asta este pentru mine prima hirotonisire pe drumul înspre preoåie. Nici

de liber, simt cã mi-am înde-

subdiaconii nu mai au voie sã se cãsãtoreascã. Dar, aæa m-am hotãrât.

plinit atâtea vise æi dorinåe

Vreau sã devin preot æi am renunåat de mult la dragostea pentru o feme-

din copilãrie. Poimâine are loc

ie, pentru Klärchen. Preoåii nu trebuie sã fie legaåi de o altã persoanã,

hirotonisirea mea ca preot la

ei trebuie sã fie deschiæi tuturor oamenilor. Este o sarcinã grea.

Biserica Minoriåilor, de aici

Ajutã-mã, Doamne, sã reuæesc!

din Köln. Dacã mi-ar fi spus cineva, atunci în atelierul meæterului Meuser, cã o sã devin preot, aæ fi zis cã e nebun. Sau aæ fi aruncat calapoadele dupã el, pentru cã aæ fi crezut cã îæi bate joc de mine. Acum a devenit realitate. Câteodatã nici nu-mi vine sã cred. Atunci, îmi doresc sã alerg pe strãzi æi sã strig de bucurie, ca un bãieåel. Dar, Dumnezeu îl cãlãuzeæte pe fiecare, în viaåã, cum e mai bine. În total suntem 16 candidaåi la hirotonisire. Eu sunt cel mai bãtrân. Dar, mai sunt alåi trei, care au depãæit vârsta de 30 de ani. Când o sã fiu hirotonisit duminicã, o sã am exact 31 de ani, 5 luni æi 5 zile. Din pãcate, profesorul Dieringer, cel mai bun profesor de la Universitatea din Bonn, nu a putut sã-mi fie alãturi. Mi-a promis de fapt, sã åinã predica la primiåia mea, când o sã celebrez acasã, în Kerpen, pe 20 aprilie, cea dintâi euharistie. Dar, a intervenit ceva æi a contramandat. Acum trebuie sã mã îndrept repede cãtre un alt predicator.

58 pagina anterioarã

59 Cuprrins

pagina urmãtoare


Köln, 13 aprilie 1845

Kerpen, sfâræitul lui aprilie 1845

Existã zile în care ai putea sã

Tocmai m-am uitat încã o datã la certificatul de absolvire de la

râzi æi sã plângi, sã cânåi æi sã urli

seminarul teologic. „Cântã æi predicã bine“, scrie acolo. Cu asta pot

în acelaæi timp. Astãzi este o

sã le insuflu entuziasm tinerilor. Ca diacon voi merge la Elberfeld.

asemenea zi, ziua hirotonisi-

Acesta este un oraæ industrial în Wuppertal. Pe acolo se confruntã

rii mele. Cât m-am bucurat, cã

muncitorii cu nenorociri æi sãrãcie. Probabil, s-au gândit episcopul

sunt în sfâræit preot! A fost æi

æi consilierii sãi: „Kolping a trecut prin experienåe asemãnãtoare ca

o ceremonie impresionantã.

meseriaæ. Precis va æti cum sã-i îndrume pe oameni.“ – „Sper!“ pot eu

Ne-au binecuvântat prin atin-

doar sã spun. Cu ajutorul lui Dumnezeu o sã plec în cãlãtoria înspre

gere, mai întâi episcopul secund æi

Elberfeld. Nu este chiar un loc de muncã de vis aceastã comunita-

apoi ceilalåi preoåi, æi ni s-a oferit sutana…

te cu 9000 de catolici. Dar, trebuie sã-mi îndeplinesc datoria.

Norocul meu ar fi putut sã fie desãvâræit, dar, ieri searã a murit tatãl meu. Fraåii mei mi-au dat vestea moråii tatei imediat la intra-

Sora mea, Anna–Katharina va cãlãtori cu mine.

rea în Biserica Minoriåilor. Era de multã vreme grav bolnav, însã aceastã

Este foarte bine cã mã va ajuta cu gospodãria la pri-

zi, doar aceastã singurã zi, puteai sã i-o mai dãruieæti, Doamne! Ce

mul meu loc de muncã în calitate de diacon.

mult s-ar fi bucurat de ziua aceasta a hirotonisirii mele. El a fost cel care m-a încurajat cel mai mult sã pornesc pe acest drum. Mi-a fost atât de des alãturi cu sfaturi æi pilde. Faptul cã tatãl meu nu a mai apucat aceastã zi de sãrbãtoare, mã întristeazã profund. Toatã ziua m-am gândit doar la el. Nici mãcar nu mi-am luat rãmas bun de la el. Kerpen, 20 aprilie 1845 Într-o orã scurtã mi-am sãrbãtorit primiåia: pentru întâia oarã am stat la altar în timpul slujbei. Îmi celebrez pentru prima datã euharistia. Iar mâine îl vom înmormânta pe tatãl nostru. Bucuriile æi tristeåile sunt atât de strâns legate. 60 pagina anterioarã

61 Cuprrins

pagina urmãtoare


1845

Ca diacon în Elberfeld: Fantastic, ce face aceastã asociaåie a calfelor!

Elberfeld, iunie 1845 Tot nu am reuæit sã mã obiænuiesc cu priveliætea de la geamul camerei mele de lucru. Aceasta este de câteva sãptãmâni noua mea casã: Elberfeld, oraæul murdar de lângã Wupper. Este atât de dezolant aici! Coæurile de fum ocupã tot oraæul, fumegã unul mai urât mirositor decât celãlalt. Apar fabrici tot mai mari, care înghit în fiecare dimineaåã, ca niæte zmei cu guri imense prin poråile uzinelor, zi de zi, mii de muncitori, pe care îi scuipã apoi seara, obosiåi, epuizaåi æi însinguraåi. Aici se desfãæoarã, deci, prima mea misiune ca diacon. Multe îmi amintesc de perioada în care am fost meæter ucenic. Aæa de jalnic, de dispreåuit, de neîndreptãåit æi de dezonorat cum mã simåeam eu de multe ori, aæa se simt æi mulåi oameni ai locului. Aici, în anonimatul sistemului industrial individul pare sã fie doar o pãrticicã nesemnificativã, care poate fi uæor înlocuitã, un om de mâna a doua. Sper, sã le pot oferi oamenilor prin munca mea orientarea æi ajutorul de care au nevoie pentru o viaåã împlinitã. 62 pagina anterioarã

63 Cuprrins

pagina urmãtoare


Eberfeld, noiembrie 1846

Elberfeld, decembrie 1846

Dacã privesc în jur ce creæte æi înfloreæte aici în Elberfeld… Nu

Trebuie sã recunosc faptul cã sunt foarte entuzias-

aæ fi crezut, cã în acest peisaj arid, între fabrici æi ateliere, poate sã

mat de asociaåia calfelor. Am impresia cã aceastã comunita-

izbucneascã atâta viaåã. Aici, în Elberfeld existã un profesor foar-

te, aceastã legãturã între ucenici, ar fi fost exact ceea ce aæ

te activ. Johann Gregor Breuer predã la Æcoala Catolicã de Fete æi a

fi avut æi eu nevoie pe vremea când eram tânãr meseriaæ.

înfiinåat mai multe asociaåii în Elberfeld. Toate aceste grupãri au ca scop

În sfâræit am reuæit sãptãmâna trecutã sã ajung la o întâlnire a tinerilor

integrarea tinerilor într-o comunitate, care sã le ofere un nou cãmin.

bãrbaåi. Æi nu am regretat nici un pic cã mi-am fãcut timp pentru asta.

Cu câteva sãptãmâni în urmã a început un nou proiect. Tinerele calfe

Profesorul Breuer a stabilit reguli pentru asociaåie, reguli care vor transfor-

l-au rugat sã le dirijeze corul. Vroiau sã cânte la procesiunea organizatã

ma aceastã comunitate în ceva mãreå. I-a reuæit cu adevãrat acest proiect.

în timpul festivitãåii organizate în cinstea Sfântului

Primul nostru diacon de aici, din Elberfeld, Johann Steenaertz, este

Laurenåiu pe 10 august.

praeses-ul asociaåiei. Asta

Dar nu s-au limitat

înseamnã, cã el åine

la aceastã unicã

prelegerile pentru

apariåie. Breuer are

ucenici împreunã

evident mai multe

cu Johann Gregor

planuri pentru tineri

Breuer æi le stã

decât exersatul

la dispoziåie cu

unor cântece. De

sfaturi æi acåiuni.

aceea, atunci când

Aceastã funcåie

se întâlnesc ucenicii, o

ar fi, cred eu,

fac nu numai pentru a

potrivitã æi pentru

repeta cântecele, ci æi pen-

mine. Precis mi-ar

tru a juca scenete æi a-æi spune glume.

face mare plãcere.

Câteodatã, spune Breuer, se organizeazã æi seri vesele de poveæti. Pânã acum nu am reuæit nici mãcar sã-mi fac timp pentru aceastã „asociaåie a ucenicilor“. De fapt asta nici nu face parte din munca mea. Am destulã treabã ca profesor de religie la æcoalã æi cu enoriaæii. 64 pagina anterioarã

65 Cuprrins

pagina urmãtoare


Elberfeld, iunie 1847

Elberfeld, aprilie 1848

Astãzi,

Când mã entuziasmez din cauza vreunui lucru, nu mai existã

m-au ales

scãpare pentru mine. Aæa s-a întâmplat æi cu asociaåia calfelor. Sunt

calfele din

aæa de impresionat de aceastã comunitate – îi ajutã pe tineri sã ducã

Elberfeld, praeses al

o viaåã mai bunã, creeazã o atmosferã familialã, în care se considerã

asociaåiei lor. Dupã

fraåi unul pe celãlalt. Cel mai mult mi-aæ dori sã mã implic doar în

ce diaconul Steenaertz a

aceastã asociaåie. Bineînåeles, nu am voie sã neglijez problemele paro-

devenit preot în Wermelskirchen, acum

hiei. Dar, zi æi noapte dezvolt planuri æi idei pentru asociaåia calfelor.

eu voi avea grijã în continuare de sufletele tinerilor bãrbaåi.

Am fost deja acuzat de cãtre prieteni cã sunt „dependent de muncã“ æi cã lucrez ca posedat. Æi nici nu pot sã-i contrazic. Cel mai mult îmi lipseæte un om care sã mã opreascã atunci când este necesar. Sora

Dar, ca sã fiu sincer, am fost destul de dezamãgit când s-au numãrat voturile date în favoarea mea. Am contat pe un rezultat mai bun. Din 88

mea, care avea grijã de gospodãrie iniåial, când am venit la Elberfeld,

de calfe au votat 48 pentru mine. Æi totuæi, avuseserã un efect bun prele-

îndeplinea rolul acesta. Ea a murit cu patru luni în urmã. Probabil

gerile mele. Pânã atunci le povestisem calfelor, în fiecare luni searã despre

cã dupã aceea m-am concentrat æi mai mult asupra lucrului. Totuæi

experienåele mele ca meseriaæ sau le prezentasem câte un referat despre

ar trebui sã-mi menajez sãnãtatea. Dar când mã dedic cauzei…

reformele în breaslã. Unii dintre ei mi-au spus chiar cã se bucurau deja cu Ca preot sper cã o sã pot lucra mult cu tineretul. Vreau sã îi ajut,

zile înainte de povestirile æi de umorul meu specific din Regiunea Rinului.

cât pot. Tinerii au de multe ori nevoie de cineva care sã aibã timp pentru ei. Ce s-ar fi întâmplat cu mine fãrã ajutorul altor oameni?

Însã am æi eu æi calitãåi æi defecte. Îmi spun deschis æi liber pãrerea, chiar dacã le place sau nu altora. Posibil sã nu placã tutu-

(Dependent de muncã)

ror metode ca aceasta. Altfel, nu-mi pot explica acest rezultat modest la vot. Dar, chiar dacã nu a fost aæa de rãsunãtoare alegerea mea, ard de nerãbdare sã trec la acåiune în folosul acestei asociaåii.

66 pagina anterioarã

67 Cuprrins

pagina urmãtoare


Elberfeld, martie 1849 Vreau neapãrat sã înfiinåez æi în alte oraæe astfel de asociaåii ale calfelor. Ar fi cu adevãrat un vis devenit realitate, dacã ar exista astfel de asociaåii pe întreg teritoriul Germaniei. Pentru asta însã este nevoie de mulåi oameni dedicaåi, care sã dea o mânã de ajutor. Mã gândeam, cã pentru început Köln ar fi un centru potrivit pentru a extinde sistemul asociaåiilor. De aceea am solicitat încã de câteva luni un post în parohia din Köln. Dar pentru mult timp fãrã rezultat. În final, arhiepiscopul a putut sã-mi ofere postul de vicar al Domului. Bineînåeles cã am acceptat imediat. Un vicar câætigã foarte puåini bani, iar de bani aæ avea mare nevoie pentru constituirea unei noi asociaåii a calfelor. Totuæi, îmi voi putea dedica mult timp acestei misiuni. Pe 18 martie îmi voi sãrbãtori despãråirea de Elberfeld. Rãdãcinile asociaåiei calfelor se aflã aici, dar plãntuåa aceasta, comunitatea aceasta, va creæte în toatã lumea. Am trimis deja un prim curier la Köln, Franz Gumpertz, nãscut acolo, care a fost membru activ al asociaåiei de aici, din Elberfeld. Sper sã gãseascã câåiva camarazi de „luptã“ cu care sã pot înfiinåa repede o asociaåie, când voi fi la Köln.

1849

Din Köln spre toatã lumea: Peste tot se înfiinåeazã noi asociaåii ale calfelor.

68 pagina anterioarã

69 Cuprrins

pagina urmãtoare


Köln, Paæti 1849

Köln, sfâræitul lui septembrie 1849

Aproape cã îmi

Toatã noaptea am stat în picioare acum, vreau – nu vreau, tre-

este dor sã mã întorc

buie sã mã odihnesc, altfel voi fi urmãtorul transportat la cimitir.

la Elberfeld. Începutul

Köln este de câteva sãptãmâni un întreg cartier al nenorocirii.

aici, startul unei

Peste tot, pe la bogaåi æi pe la sãraci bântuie holera, o boalã foar-

noi asociaåii a

te gravã. Mai multe sute de oameni au murit deja în oraæ, rãpuæi de

calfelor, mi l-aæ

boalã. Ieri, au fost în spital, doar la mine în secåie 29 de moråi.

fi imaginat mult

Preotul care îi îngrijeæte pe pacienåi aici, în spitalul orãæenesc,

mai uæor. De fapt,

m-a rugat sã-l ajut pentru cã nu se poate ocupa singur de atâåia

postul meu de vicar al

moråi æi muribunzi. M-am gândit, cã ajutorul dat acestor oameni

Domului îmi lasã destul timp liber pentru a pregãti înfiinåarea asociaåiei

nenorociåi, are prioritate. Munca pentru asociaåia calfelor are de

calfelor din Köln, dar progresez prea puåin. Aici, într-un oraæ mare

aæteptat. Întâlnirile noastre sãptãmânale au luat o pauzã acum.

nu va funcåiona aæa de uæor asociaåia. Sunt atât de mulåi negus-

Prietenii æi cunoætinåele m-au avertizat în legãturã cu munca la spi-

tori pe strãzi care le promit ucenicilor distracåie, succes, prosperi-

tal. Au spus cã sunt nebun sã-mi risc viaåa æi viitorul meu æi al asociaåiei,

tate æi vor sã-i învãluiascã în cuvinte radicale. Despre Bisericã sau

care este în plinã dezvoltare. Ætiu, cã holera este o boalã contagioasã. Æi

asociaåia catolicã a calfelor nici nu mai vor sã audã unii dintre ei.

mai ætiu æi cã nu sunt foarte sãnãtos. Dar cine a vãzut suferinåa acestor

Din Elberfeld am plecat cu lacrimi în ochi. Calfele mi-au pregãtit

oameni æi simte un dram de milã, nu le poate

o despãråire aæa de frumoasã, cã mi-au dat lacrimile. M-au numit

întoarce spatele. Pur æi simplu tre-

chiar „pãrintele calfelor“. Eram atât de fericit încât nu aveam cuvinte.

buie sã ajut aceæti oameni, chiar

Dar au trecut deja câteva sãptãmâni de atunci. Astãzi am

dacã este ultimul lucru pe care-l

înfiinåat în Köln asociaåia. Numai æapte meæteri tineri s-au adu-

fac. Dacã o sã mor din cauza hole-

nat astãzi searã la Æcoala „Kolumba“. Iar doi dintre ei fãceau parte

rei, precis va da Dumnezeu altcuiva

deja din asociaåia din Elberfeld. Cu toate acestea am totuæi câåiva

puterea de a transforma asociaåia

oameni importanåi de partea mea. Æi arhiepiscopul mã sprijinã.

calfelor într-o mare comunitate.

Dr. Vosen mã încurajeazã tot timpul sã nu renunå. El este

Prin spital duhneæte îngrozitor tot

profesor de religie la fosta mea æcoalã, Liceul „Marzellen“. Ne

timpul a holerã. De câteva sãptãmâni,

înåelegem foarte bine æi mi-a promis sã mã ajute la dezvol-

stau zi æi noapte în spital æi încerc

tarea asociaåiei calfelor. Cel puåin nu sunt singur aici.

sã fiu de folos celor mãcinaåi de

70 pagina anterioarã

71 Cuprrins

pagina urmãtoare


aceastã boalã: mã rog alãturi de bolnavi, le æterg sudoarea de pe frunte, le dau sã bea… Vreau pur æi simplu sã nu se simtã singuri æi pãrãsiåi. Holera este o boalã intestinalã îngrozitoare. Bolnavii au continuã stare de vomã, suferã de diaree puternicã æi încep sã se usuce din interior. Unii mor deja dupã douã, trei ore. Alåii cad în inconætienåã din cauza efortului depus, iar sfâræitul este doar o chestiune de timp. Æi nimeni nu cunoaæte nici un fel de leac. Uneori te cuprinde disperarea din cauza neputiinåei. Æi dintre calfele noastre au murit doi de holerã. Mulåi, dintre muribunzii cãrora le-am stat alãturi, nu mai aveau de ani de zile niciun contact cu Biserica. Dar, în nenorocirea lor, au apelat din nou la încrederea în Dumnezeu. Nu au vrut sã moarã fãrã binecuvântarea unui preot. Eu le-am ascultat spovedania, iar Dumnezeu le-a iertat pãcatele. Nici nu mai ætiu cât de des am miruit bolnavi – probabil

Köln, martie 1850

cã mai des decât am fãcut-o în toate zilele vieåii mele ca preot, de pânã acum æi care vor veni de acum înainte.

Este o adevãratã nebunie, cât de multã lume a atras Asociaåia Calfelor din Köln: cu exact trei sferturi de an în urmã avem numai æapte calfe interesate de asociaåie, iar acum avem deja 200 de bãrbaåi. Æi sunt sigur, cã asociaåia se va dezvolta æi în continuare. E o nebunie! Æcoala „Kolumba“ este de multã vreme mult prea neîncãpãtoare pentru întâlnirile noastre sãptãmânale. Pânã æi actuala locaåie de întâlnire din Brabanter Hof a devenit prea înghesuitã. Cel mai bine ar fi sã avem o casã proprie pentru asociaåia noastrã. Un cãmin pentru ucenicii noætri, o casã a calfelor. Acesta este visul meu, sã le ofer tinerilor bãrbaåi de aici din Köln o casã proprie æi sã înfiinåez æi în alte oraæe asociaåii ale calfelor. În Düsseldorf a apãrut, de câteva luni, o asociaåie nouã a acestora. Asta ne încurajeazã sã acåionãm în continuare.

72 pagina anterioarã

73 Cuprrins

pagina urmãtoare


Impresionant pentru mine este mereu cum reuæesc sã gãsesc oameni

Köln, 18 mai 1850

potriviåi pentru funcåii de conducere. Precis e mânã dumnezeiascã. De

Ieri a fost din nou o zi emoåionantã pentru mine,

exemplu aici, la Viena: eram în cãutarea unui praeses pentru noua

o zi care mi-a amintit

asociaåie. Da, primii doi preoåi, cãrora le-am dezvãluit planurile mele, au

de adolescenåa mea.

refuzat sã mã ajute. Apoi, am fost sfãtuit sã vorbesc cu profesorul de religie,

M-am reîntâlnit cu iubi-

Anton Gruscha. De data aceasta, am sãrit peste predicile lungi, am sunat

rea tinereåii mele, „Klärchen“,

la uæã æi l-am luat prin surprindere pe profesorul neætiutor, prin cuvintele:

fiica învãåãtorului meu Jakob–Wilhelm Statz.

„Trebuie sã devii praeses-ul Asociaåiei Calfelor din Viena!“ Pânã atunci nu-l

A fost destul de dureros – nu doar pentru cã mi-am amintit cât de mult

cunoscusem pe Gruscha. Dar, observând felul în care ætie sã æi-i apropie

am iubit-o odatã, de fapt nici nu am uitat-o. Kläre a intrat cu câåiva ani

pe tineri æi îæi face timp pentru ei, simt cã el este omul potrivit. Mai întâi

în urmã la Mãnãstirea Ursulinelor, iar ieri a depus jurãmântul solemn

a fost speriat de felul în care l-am acostat la uæã. Dat, pentru cã lua cina

de cãlugãrire, asta înseamnã cã a spus definitiv „Da“ vieåii în mãnãstire.

cu tatãl sãu – un meseriaæ vienez – care l-a încurajat sã primeascã pos-

Chiar dacã nu am putut sã mergem împreunã pe drumul vieåii, am urmat

tul, nu a putut sã-mi refuze oferta. Pânã æi împãrãteasa Austriei, Karolina

totuæi o cale comunã, cea spre Dumnezeu. Mãcar asta este o consolare.

Augusta æi arhiducesa, Sophie s-au arãtat interesate de ideea asociaåiilor de calfe æi m-au primit în audienåe private. Au fost probabil foarte impresionate de ceea ce le-am povestit. Mi-au lãudat în mod expres munca.

Viena, iunie 1852 Sunt din nou pe drum între sudul Germaniei æi Austria. E minunat sã simt cum mã însoåeæte Dumnezeu în aceastã cãlãtorie. De când am pornit la drum în aprilie la Köln, I-am simåit des sprijinul. Îåi mulåumesc, bunule Dumnezeu! Aproape peste tot, pe unde am ajuns, am gãsit oameni tineri dornici sã facã parte dintr-o asociaåie catolicã a calfelor. S-au înfiinåat astfel de asociaåii la Augsburg æi München, Salzburg, Innsbruck, Linz æi Steyr. Æi aici în capitala austriacã, Viena, s-au gãsit 39 de membri. Iar dupã spusele gazdelor mele, se preconizeazã constituirea de asociaåii în multe alte oraæe. Este fantastic! 74 pagina anterioarã

75 Cuprrins

pagina urmãtoare


întâlnirile noastre, avem în sfâræit un cãmin al nostru. Eu locuiesc aici, în casa asociaåiei æi pot sã fiu mereu aproape de ucenicii mei, în acest fel. Dar asta a costat o grãmadã de bani. A fost o adevãratã îndrãznealã. Nimeni nu a ætiut dacã o sã reuæim sã strângem o sumã atât de mare. Însã cine îndrãzneæte, câætigã, iar cine se aratã curajos, încurajeazã, mi-am spus. Æi aæa am cumpãrat casa. Încã mai merg la oamenii cu dare de mânã din oraæ sã „ceræesc“ pentru asociaåie dar, în mare, am reuæit deja. Prietenul meu Peter Michels îmi pune o vorbã bunã la cei bogaåi æi mulåi m-au ajutat prin donaåiile lor. Bineînåeles cã æi ucenicii au dat cu hãrnicie o mânã de ajutor, au amenajat casa æi au aranjat-o minunat pentru întâlnirile asociaåiei.

Köln, octombrie 1853 Insuccesul în viaåa profesionalã este un adevãrat pericol pentru om. Câtã bucurie, câtã fericire câætigã oamenii prin munca lor, dacã aceasta este încununatã de succes! Cine nu lucreazã, cine se considerã constant ratat æi pãgubaæ, ajunge foarte uæor pe un drum greæit. Mulåi încep aæa sã bea sau învârt pur æi simplu câte ceva. Catastrofa este deja programatã. Trebuie sã înfrânãm multe dintre astfel de porniri prin asociaåiile calfelor. Cu cât sunt mai bine educate calfele, cu cât câætigã mai multã încredere în foråele proprii prin æcolarizare æi cursuri, cu atât mai mare este posibilitatea sã devinã meæteri pricepuåi. Æi, astfel de meæteri sunt potriviåi pentru a le oferi tinerilor ucenici un loc de muncã. Cursurile de æcolarizare din noua noastrã casã a asociaåiei, aæa numitei „Case Lenderschen“, le sunt de foarte mare ajutor. Între 70 æi 80 de tineri vin mereu la cursul seral de matematicã, peste o sutã sunt cei care vor cu adevãrat sã înveåe sã scrie æi sã socoteascã. Æi aproximativ la fel de mulåi iau parte la cursul de desen. A fost cu adevãrat o decizie bunã cumpãrarea casei din strada Breite, vara trecutã. Dupã ce în primele luni a trebuit sã ne tot mutãm cu asociaåia, pentru cã sãlile deveneau mereu neîncãpãtoare pentru 76 pagina anterioarã

77 Cuprrins

pagina urmãtoare


Köln, aprilie 1854 Sunt foarte importante relaåiile publice æi cu presa. Mi-a devenit din ce în ce mai clar lucrul acesta. Ziarele au o influenåã foarte puternicã asupra oamenilor. Ceea ce scrie în presã este sfânt pentru oameni, fie cã este vorba despre o oarecare foicicã, ce poate fi folositã doar la împachetat în piaåa sãptãmânalã de peæte æi legume, fie cã este vorba despre un ziar serios. Ceea ce este tipãrit trebuie sã fie adevãrat pentru cã mulåi cred orice prostie. Se lasã prostiåi æi rãmân proæti. Convingerea mea este cã oamenilor trebuie sã li se spunã adevãrul, æi asta voi face eu, ca jurnalist catolic. De aceea scriu de câåiva ani, din când în când, la diferite ziare æi reviste. Am început cu patru ani în urmã sã activez la redacåia „Foii bisericeæti din Åara Rinului“ („Rheinisches Kirchenblatt“). Apoi am strâns singur material pentru aceastã foaie, iar acum, editez de la începutul acestei luni „Foile poporului din Åara Rinului“ („Rheinische Volksblätter“), un nou ziar sãptãmânal. Sãptãmânã de sãptãmânã am acum foarte mult de lucru. Ziarul nou are acum 16 pagini. Dacã aæa o sã fac cunoscutã asociaåia calfelor æi dacã astfel pot ajuta oamenii care citesc ziarul, sã-æi gãseascã un drum în viaåã, atunci precis meritã efortul. În afarã de asta mai editez anual – deja de cinci ani – un calendar popular cu poveæti æi istorisiri. Bineînåeles cã aceste îndeletniciri îmi ocupã mult timp, pe care l-aæ putea petrece alãturi de ucenicii mei. Dar acest angajament jurnalistic are un efect pozitiv æi mai ales important: câætig bani buni pentru asociaåia de calfe. Fãrã aceastã muncã nu aæ fi putut sã cãlãtoresc atât de des æi sã vizitez asociaåiile din alte oraæe. Fãrã aceste câætiguri suplimentare ar trebui sã cotizeze ucenicii mult mai mult pentru cazarea la casa asociaåiei. Mulåi nici nu æi-ar putea permite asta. Existã deja în Germania, Austria æi Elveåia 91 de asociaåii de calfe, însã acesta este doar începutul. 78 pagina anterioarã

79 Cuprrins

pagina urmãtoare


1858

Pe drum înapoi înspre Köln, 15 iunie 1856

Intervenåia continuã, lasã urme: ...cât timp se mai poate...

Mã întorc din nou în Köln. Ucenicii mã vor aætepta æi-mi vor organiza un grandios bun-venit. De data aceasta am fost la Hanovra, Magdeburg, Dresda æi Praga. De asemenea am vizitat asociaåiile de calfe din Viena, Graz æi din Zagreb (Croaåia). În capitala ungarã, Budapesta am reuæit sã planific cu câåiva oameni înfiinåarea unei asociaåii. La inaugurare nu am putut fi de faåã, dar se poate desfãæura æi fãrã mine. Mã bucur deja de pauzele de cafea la prietenul meu Peter Michels, la soåia lui æi la cei opt copii. Aproape zilnic stãm împreunã, iar el îmi dã sfaturi despre planurile viitoare æi dacã se poate, mã ajutã sã iau decizii. Michels este negustor æi este cu doisprezece ani æi jumãtate mai în vârstã decât mine. Are un fel foarte vesel æi deschis de-a fi æi îi ia pe oameni aæa cum sunt. Mi-e foarte simpatic. Iar, pentru un negustor, are o filozofie de viaåã foarte interesantã: „Cea mai mare fericire, pe care o poåi obåine pentru sine, este aceea de a-i face pe ceilalåi fericiåi.“ Mi-a spus asta odatã æi nu pot decât sã fiu întru totul de acord cu el. Cred, cã ne asemãnãm în multe privinåe.

80 pagina anterioarã

81 Cuprrins

pagina urmãtoare


Köln, decembrie 1858

Soest, 1 septembrie 1859

Angajamentul meu la asociaåia

Câteodatã, ca preot, îmi

de calfe îmi lasã foarte puåin

este foarte greu cã nu am

timp pentru odihnã sau pentru

familie. De aceea,

scrisul în jurnal. Cãlãtoresc

caut mereu legãtura

foarte des prin diferite

cu familiile cu care

oraæe æi vizitez asociaåiile

sunt prieten. De

de calfe. Particip la

doi ani, am æi o

inaugurarea unei noi

finã. Astãzi am sãrbãtorit

asociaåii æi le stau la

împlinirea celor doi ani ai micuåei

dispoziåie, dacã este necesar, cu

Elisabeth, fiica prietenilor mei Antonie æi Ernst Mittweg. Mã simt aæa de

sfaturi æi acåiuni. La un anumit interval de timp mã întâlnesc

bine alãturi de familia aceasta. Eu sunt unchiul Kolping, dupã cum îmi

æi cu reprezentanåii conducerii diferitelor asociaåii pentru a ne sfãtui æi a

spun copiii. Pãcat cã nu pot fi mai des aici. Æi atunci când sunt aici, ætiu

face planuri pentru viitor. 191 de asociaåii de calfe s-au înfiinåat pânã

ce-mi lipseæte atât de des în Köln, când am câte o searã fãrã întâlniri sau

în prezent, având mai multe mii de membri. Aceste comunitãåi existã în

treburi, de care sã mã ocup. Mã tratez atunci cu un pahar de vin æi fumez

aproape toate oraæele importante ale Germaniei: Köln, Berlin, München,

o åigarã, dar lipseæte atmosfera de familie. Atunci simt de multe ori o

Hamburg. Doar la Frankfurt pe Main nu suntem încã reprezentaåi. În Tirol

neliniæte interioarã æi nu mã pot detaæa de viaåa de zi cu zi. Când mã åine

au fost înfiinåate aceleaæi asociaåii ale calfelor ca în Ungaria æi Croaåia.

micuåa Elisabeth de mânã, fãcând paæi nesiguri, îmi doresc æi eu copii.

Dar strãdaniile mele nu au fost încununate de succes pretutindeni. În Triest, oraæul port italienesc de la Marea Mediteranã, a dat

Köln, ianuarie 1861

greæ încercarea de început, la fel ca æi în Riva æi

„Dumnezeu L-a creat pe om dupã chipul æi

Rovereto. Nici în Milano nu am avut succes.

asemãnarea Sa.“ Aceasta este propoziåia

Pãcat. Se pare cã Italia este insensibilã

mea preferatã din Cartea Genezei. De

faåã de asociaåia catolicã a calfelor.

aceea are un rost pe lume, sã-i sprijini pe

În schimb, merge foarte bine

ceilalåi oameni, în special pe cei dezavantajaåi – tocmai pentru

în Bavaria æi Austria. Chiar æi în

cã-L poåi întâlni pe Dumnezeu în aceæti oameni. Poate cã este un åel prea

Statele Unite, în Saint Louis

înalt, dar când privesc pe fereastrã jos în curtea casei asociaåiei noastre

æi Quincy se reunesc ucenici

æi îi vãd pe meseriaæii tineri, ætiu: ei au nevoie de mine, lor pot sã le fiu

vorbitori de limba germanã.

de ajutor. Asta se numeæte dragoste pentru aproapele tãu, nimic altceva. 82

pagina anterioarã

83 Cuprrins

pagina urmãtoare


Roma, 1 iulie 1862

Köln, 9 decembrie 1863

De mult mã bucur de aceastã cãlãtorie. De fapt, îmi doream

Ieri am împlinit 50 de ani. Æi încetul cu

deja de cinci ani ca eu æi asociaåia sã primim binecuvântarea

încetul îmi creæte æi pãr alb. Copil fiind, nu se

Papei Pius al IX-lea. Dar atunci nu mi-a permis sãnãtatea sã-l

gândea nimeni cã o sã ajung sã-mi sãrbãtoresc

însoåesc pe arhiepiscopul de Köln. În sfâræit se poate acum.

împlinirea a 50 de ani – atât de des eram bolnav.

În afarã de asta, Papa m-a numit încã dinaintea cãlãtoriei mele,

Sper, cã voi mai putea lupta mult pentru asociaåia de

æambelan papal. De douã ori m-a primit în audienåã, adicã într-o discuåie

calfe. De multe ori mã gândesc: „Suntem de abia la începutul drumului.“

particularã. Prima datã, m-a prezentat Papei prietenul meu episcopul

Æi anul acesta am cãlãtorit mult. Am fost în Elveåia, am vizi-

secund Johann Baudri, iar a doua oarã a fost de faåã æi Anton

tat asociaåiile existente din Rohrschach æi Basel, iar în Sankt

Gruscha din Viena. I-am prezentat Sfântului Pãrinte munca

Gallen, Chur æi Luzern am înfiinåat noi asociaåii, de fapt am pregãtit

mea, asociaåia catolicã a calfelor. Papa Pius a lãudat

înfiinåarea lor. Æi în Frankfurt pe Main æi în Stuttgart existã acum

angajamentul meu æi m-a încurajat sã continui tot aæa. Au

în sfâræit astfel de asociaåii. Le-am vizitat în cãlãtoria mea.

fost doar douã sferturi de orã din timpul Papei, dar a fost

Câtã putere îmi dau în toate aceste acåiuni, rugãciunile! Simt

totuæi o experienåã minunatã. Ca semn al aprecierii æi al

asta tot mereu. Mã ajutã, sã iau decizii æi sã-mi gãsesc liniætea

mulåumirii Papa mi-a dãruit odãjdii, apoi mi-a dat æi mie

chiar æi în tumultul zilnic sau în cãlãtorii. Aici, în Köln urmeazã

æi tuturor asociaåiilor de calfe binecuvântarea papalã.

sã se extindã casa asociaåiei noastre din strada Breite.

Cã mi-a dãruit Papa odãjdii, pe care le-a purtat chiar el în faåa altarului – nici nu pot sã cred. Le voi purta mereu la slujba de sãrbãtori æi la evenimente deosebite. Mâine demarãm cãlãtoria cãtre casã, spre Köln. Sper cã nu va fi o purã odisee interminabilã ca æi drumul pânã aici. Prin Paris æi Marsilia, pe urmã cu vaporul înspre Civitacchia æi apoi pe uscat mai departe pânã la Roma. Nouã zile am fost pe drum.

Noua construcåie programatã

Am trãit atât de multe experienåe aici – paginã dupã paginã aæ putea

rad St

te rei B a

umple „Foile poporului din Åara Rinului“ („Rheinische Volksblätter“). 84 pagina anterioarã

85 Cuprrins

pagina urmãtoare


Staåiunea balnearã maritimã Ostende, iulie 1865

Köln, noiembrie 1865

Nu mai merge. Nu mai merge, cum mergea cu

„Cine a acåionat

câåiva ani în urmã. Puterile mele se diminueazã tot

bine în viaåã, poate

mai mult. Nu ætiu, cât voi putea sã-mi mai îndeplinesc

sã moarã în liniæte

îndatoririle pentru asociaåie. În ultimii paisprezece ani

æi pace.“ Asta i-am scris în

mi-am recãpãtat puterile pentru munca mea, aici, în

tinereåe unui prieten, când eram grav bolnav. Acum, când simt cã se apro-

staåiunea balnearã maritimã din Belgia. De câåiva ani

pie sfâræitul, nu ætiu dacã pot sã mor atât de liniætit. Cu gândul mã ocup

sunt aici mai multe sãptãmâni pe an, pentru a mã reface. Dar, niciodatã

încã de asociaåiile calfelor. Dar, corpul meu este atât de slãbit. Tot mereu

nu m-am simåit aici atât de pustiit, atât de epuizat æi cu sãnãtatea

mã chinuie crize urâte de astm æi atunci simt cã mã sufoc. Febra creæte, iar

atât de afectatã. Simt, cã de data asta o sã mã refac foarte greu.

odatã cu ea æi durerile. Câteodatã îmi pierd cunoætinåa din cauza durerilor.

Doi prieteni din Köln, August Reichensperger æi Joseph Chargé

„Tu, sã mã urmezi!“ – Aceastã propoziåie din Evanghelie, acest îndemn de

au venit anul acesta cu mine.

a-L urma pe Isus, a constituit tema primei mele predici în Kerpen. Ea m-a

Dar, i-am trimis astãzi

însoåit de-a lungul vieåii. Dar, în suferinåã e dificil de urmat îndemnul.

singuri la plimbare pe plajã. Îmi voi scrie

Atunci când prietenul meu Anton Gruscha, praeses-ul Asociaåiei

acum, în Ostende

Calfelor din Viena, a venit la sfinåirea noii construcåii a casei

testamentul. Nu

asociaåiei noastre din Köln, i-am împãrtãæit un mesaj impor-

ætiu cât mai am de

tant: „Învaåã-i pe ucenici sã fie recunoscãtori!“ Putem sã-I mulåumim

trãit. Mãcar sã fie

lui Dumnezeu pentru tot binele pe care L-a fãcut pentru asociaåia

totul lãmurit. Multe

noastrã. Fãrã binecuvântarea Lui, ar fi amoråit la un moment

s-au întâmplat în anii

dat asociaåia din Elberfeld. Datoritã conducerii Domnului, avem

trecuåi. Existã mai mult de

astãzi în atât de multe åãri, prieteni, mai mult de fapt, fraåi.

400 de asociaåii de calfe în Europa æi America de Nord. Pot sã estimez cã ar avea în jur de 60.000 de membri toate la un loc.

Când o sã mor, vreau sã fiu îngropat în Biserica Minoriåilor. I-am

În Bruck, Büren, Buer, Cottbus, Chemnitz, Forchheim,

spus deja asta credinciosului meu vicar, Wilhelm Flücken. El este de

Fürth, Fulda æi în multe alte oraæe s-au format în acest an

æase ani capelanul meu æi m-a reprezentat cât am cãlãtorit sau am fost

asociaåii noi. Æi totuæi eu mã simt încã la început. Ar mai

la odihnã în Ostende. El îmi va îndeplini æi dupã moarte atribuåiile, pânã

fi atâtea de fãcut, dar mã tem, cã nu voi mai reuæi.

când va fi ales urmaæul meu, praeses-ul general. Flücken m-a miruit ieri.

86 pagina anterioarã

87 Cuprrins

pagina urmãtoare


Scrisul mã oboseæte. În ultimele zile nu am putut sã mã gândesc la jurnal. Astãzi îmi merge ceva mai bine. Poate cã acestea vor fi ultimele rânduri pe care voi reuæi sã le scriu. Dar, dacã asta este Voia Domnului… Pe 4 decembrie 1865 a murit Adolph Kolping – cu puåine zile înainte de cea de-a 52 aniversare. El a fost îngropat la Köln, în Biserica Minoriåilor, în faåa altarului Sf. Iosif. Alåii au dezvoltat în continuare opera lui, actuala Organizaåie Internaåionalã Kolping. Pe 27 octombrie 1991, a fost beatificat Adolph Kolping de cãtre Papa Ioan Paul al II-lea, la Roma.

88 pagina anterioarã

89 Cuprins

pagina urmãtoare


Kolping este o organizaţie social-catolică a laicilor, structurată la nivel internaţional, care are ca scop formarea membrilor săi astfel încât să devină buni creștini în familie, profesie, Biserică și societate. Misiunea organizaţiei este de a acorda ajutor pentru auto- și întrajutorare. Mișcarea Kolping în România are o tradiţie de aproape 150 ani, exceptând anii regimului comunist. Începând din anul 1858 la București și 1859 la Timișoara, Asociaţia Calfelor Catolice a jucat un rol avangardist în istorie privind instruirea tinerilor. Din 1991 au fost înfiinţate din nou asociaţii în România. Trei ani mai târziu s-a format structura centrală – Organizaţia Kolping România – și apoi cele două structuri diecezane (Kolping Alba, Kolping Alba–Făgăraș) și două regionale (Kolping Banat, Kolping Moldova). Mișcarea Kolping este activă și în Diecezele de Oradea și Satu Mare. În prezent în România există 4.000 de membri în peste 80 asociaţii locale numite „FAMILII KOLPING“.

Kolping astãzi – o comuniate internaåionalã S-a născut în 8 decembrie 1813 în localitatea Kerpen, lângă Köln. Între 1829–1837 este calfă la meșterii pantofari din împrejurimile orașului Köln. Dorind să iasă din acest mediu, la vârsta de 29 de ani Kolping începe studiile de teologie. În 1849 preotul catolic Adolph Kolping înfiinţează în Köln Asociaţia Calfelor Catolice, cu scopul de a oferi acestora un ajutor în rezolvarea problemelor create de revoluţia industrială. Deși la început era destul de restrânsă, cu timpul s-a dezvoltat foarte mult, ajungând o organizaţie internaţională cu aproximativ 500.000 de membri, în peste 50 de ţări și purtând, în amintirea fondatorului, numele de „KOLPING”. În 1974 Organizaţia Kolping Europa a primit Statut Consultativ la Consiliul Europei și apoi la Consiliul Economic și Social al Naţiunilor Unite și a fost admisă pe Lista Specială a Organizaţiilor Internaţionale Neguvernamentale a Oficiului Internaţional al Muncii (ILO).

Obiective • • • • •

intensificarea activităţilor formative; realizarea unor concepte privind măsurile de calificare și formare profesională; stimularea membrilor săi pentru a se implica mai mult în comunitatea locală; sprijinirea activităţilor cu și pentru tineri; identificarea unor probleme și greutăţi ale grupurilor etnice și confesionale și planificarea unor activităţi corespunzătoare, în vederea îmbunătăţirii situaţiei lor; • formarea civică și politică a cetăţenilor; • crearea de locuri de muncă.

Kolping în România

Domenii de activitate Muncă de asociaţie Consiliul Director al Organizaţiei Kolping România, Timișoara Vizită la Organizaţia Kolping Brasilia Seminar de etică social– catolică, Timișoara

Adunarea generală a Organizaţiei Kolping România, Brașov

90 pagina anterioarã

Cuprins

91

Seminar pentru familii, Șumuleu Ciuc pagina urmãtoare


Tineret

Seminar pentru conducători de grup, Timișoara

Amenajarea unui loc de joacă, Tășnad

Întâlnire de tineret, Plăieșii de Jos

Timp liber: Prezentarea unei scenete, Miercurea Ciuc

Centrul de Îngrijire la Domiciliu, Ploscuţeni

Formare profesională

Educaţie civică și politică Curs de zidărie, Blaj

Tabăra de muncă românogermană, Brașov

Kolping–Center Centrul de formare profesională în turism, Brașov

Seminar european, Strasbourg

Ajutor social

Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii

Campanie de informare privind alegerile locale, Măieruș

Curs de limba germană, Timișoara

Seminar de formare politică, Cracovia Prestări servicii în agricultură, Blaj Salon de coafură, Jidvei

„Pot și eu” – Proiect pentru copii cu dizabilităţi, în colaborare cu Serviciul Maltez din Blaj

Ziua copilului, Brașov

92 pagina anterioarã

KOLPING ROMÂNIA Secretariatul Central Alexandru Petőfi nr.40 RO–500107 Brașov Tel./Fax: +40 268 512 325 E-mail: office@kolping.ro Web: www.kolping.ro Cantina socială, Uivar

Service auto, Bacău

93 Cuprins

pagina urmãtoare


94 pagina anterioarĂŁ

95 Cuprins

pagina urmĂŁtoare


Coordonatorii ediţiei în limba română: Ingrid Arvay & Eduard Dobre. Finanţat de Kolping Concept SRL ROMÂNIA. Traducere și adaptare: Cornelia Dumitrescu și Ingrid Arvay. Corectură: Adriana Dinescu, Anca Botezan și Flavia Hurducaș. Adaptare grafică: Lia Dănilă. ISBN 978–973–7641–15–1 Die Deutsche Bibliothek – CIP-Einheitsaufnahme Nees, Klaus: Wer Mut zeigt, macht Mut: Tagebuch Adolph Kolping/ Klaus Nees. – Köln: Kolping-Verl., 1997 Klaus Nees: Wer Mut zeigt, macht Mut. Adolph Kolpings Tagebuch Graphische Gestaltung/Illustration: Bertrand Otto Idee und Herstellung: Sadifa Media Verlags GmbH Alle Rechte vorbehalten Copyright © 1997 Kolping-Verlag ISBN 3-921425-63-8

pagina anterioarã

Cuprins

Profile for Kolping

Jurnalul lui Adolph Kolping  

Jurnalul lui Adolph Kolping  

Advertisement