Integritate: Antologie de literatura constanteana by Nuredin Ibram and Taner Murat

Nuredin Ibram Taner Murat

Integritate Antologie de literatură constănțeană

Nuredin Ibram Taner Murat

Integritate Antologie de literatură constănțeană precuvântată de Ion Valer Xenofontov

Anticus Press, Constanța, 2018

Asociația Multiculturală “Anticus” Editura “Anticus Press” Constanța www.anticusmulticultural.org friends@anticusmulticultural.org

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României IBRAM, NUREDIN Integritate : antologie de literatură constănţeană / Nuredin Ibram, Taner Murat ; precuvântată de Ion Valer Xenofontov. - Constanţa : Anticus Press, 2018 Conţine bibliografie. - Index ISBN 978-606-94636-6-6

I. Murat, Taner II. Xenofontov, Ion Valer (pref.)

82 Coperta: Elif Abdul Ilustrația: Liviu Băițel

Servind scriitorul, salvăm patrimoniul Serving the writer, saving the heritage

Copyright © 2018 Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autorului

INTEGRITATE Cuprins Integritate, Antologie de poezie constănțeană

Cuprins Integritate Antologie de poezie constănțeană

Precuvântare .......................................................................................... 17 Miscellanea culturii și spiritualității dobrogene conectate la valorile naționale și universale, Ion Valer Xenofontov Cuvântul antologistului ........................................................................... 21 Credo, Prof. univ. dr. Nuredin Ibram Cuvântul antologistului ........................................................................... 27 Pe drumul spre Constanța: Cetate a Literaturii UNESCO, Taner Murat .............................................................................................................. 31 Geli Barberá ........................................................................................... 33 Barcelona, Spania, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest Fingers ............................................................................................... 35 Degetele ............................................................................................ 35 GLADYS and her garden .................................................................... 36 GLADYS și grădina ei.......................................................................... 38 Is your shadow, my partner .............................................................. 40 E umbra ta, ea este partenera mea… ................................................ 41 HELL ................................................................................................... 42 IAD ..................................................................................................... 43 Constanța .......................................................................................... 44 Constanța .......................................................................................... 45 Please ................................................................................................ 46 Te rog ................................................................................................ 46 Alexia Barnă ........................................................................................... 47 Corbu, Cenaclul “Creativ”, Liceul “Decebal” Constanța Eroi au fost, eroi sunt încă... ............................................................. 49 Liviu Băițel ............................................................................................. 53 Constanța, Careul artelor, Cercul Militar 7

INTEGRITATE Cuprins Integritate, Antologie de poezie constănțeană Doar iubirea de frate ......................................................................... 55 Istoria se scrie… ................................................................................. 57 Unirea cea Dreaptă............................................................................ 58 Eminescu…......................................................................................... 59 Eu cred în România… ......................................................................... 60 De ziua ta, române….......................................................................... 61 Dobrogea… ........................................................................................ 62 Te rugăm, Fecioară ............................................................................ 63 Limba Română ................................................................................... 64 Ţara Mea ........................................................................................... 65 La ceas târziu ..................................................................................... 66 Belkis Sena Bilal ...................................................................................... 67 Constanța, Comunitatea tătară Köstencĭm .......................................................................................... 69 Constanța, oraş drag ......................................................................... 70 Grațiela Bobeş ........................................................................................ 71 Corbu, Cenaclul “Creativ”, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Icoana bunicii..................................................................................... 73 Volbură albă ...................................................................................... 74 Adelina Bombea ...................................................................................... 75 Luminița, Cenaclul “Creativ”, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Corbu Miţi .................................................................................................... 77 Traian Brătianu ....................................................................................... 79 Constanța, Asociaţia Pro Basarabia şi Bucovina Eroi dobrogeni ai Marii Uniri ............................................................. 81 O sugestie: Revenirea la numele românesc ...................................... 83 Călător prin lume............................................................................... 84 Ute Carson .............................................................................................. 85 Austin, Texas, SUA, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest Chambers of My Heart ...................................................................... 87 Odăile inimii mele.............................................................................. 87 Bread of Affliction - Bread of Love .................................................... 88 8

INTEGRITATE Cuprins Integritate, Antologie de poezie constănțeană Pâinea suferinţei - Pâinea iubirii ....................................................... 88 Redemption....................................................................................... 90 Recumpănire ..................................................................................... 91 From the Ashes ................................................................................. 92 Din cenuşă ......................................................................................... 93 The Secret That Only Babies Know ................................................... 94 Secretul ştiut doar de copii ............................................................... 95 My Gift to Life ................................................................................... 96 Ce am dăruit eu Vieţii........................................................................ 97 Octopus ............................................................................................. 98 Caracatița .......................................................................................... 98 Florin Bogdan Chelan .............................................................................. 99 Constanța, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Filiala Constanța Pas ritmat ........................................................................................ 101 Am fost şi suntem sau de ce nu trebuie tăiaţi copacii noştri seculari102 În loc de Epilog sau despre Frumos în literatura română ............... 104 Când vom alege ce-i bun... .............................................................. 106 Prezentul… ...................................................................................... 106 Atunci când... sau... Manifest.......................................................... 106 Astfel... ............................................................................................ 107 La început... ..................................................................................... 107 Faţă de............................................................................................. 107 Suntem.... ........................................................................................ 107 Şi la-nceput...................................................................................... 108 Arest… ............................................................................................. 109 Noi învăţăm... .................................................................................. 110 Kevin Marshall Chopson ....................................................................... 111 Gallatin, Tennessee, SUA, Revista “Nazar Look” Falling Man ...................................................................................... 113 Omul în cădere ................................................................................ 113 Listening to Their Secrets ................................................................ 114 Ascultându-le tainele ...................................................................... 115 9

INTEGRITATE Cuprins Integritate, Antologie de poezie constănțeană Silver Leaf ........................................................................................ 116 Frunza argintie ................................................................................. 117 The Purple ....................................................................................... 118 Purpura ............................................................................................ 119 I Have Seen My Death Three Times ................................................ 120 Mi-am văzut moarte de trei ori ....................................................... 121 Oblivious .......................................................................................... 122 Nepăsare ......................................................................................... 123 A Hollow Earth ................................................................................. 124 Un pământ găunos .......................................................................... 125 Troubadour...................................................................................... 126 Trubadurul ....................................................................................... 126 Victor Milan Cîrciumărescu .................................................................... 127 Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade” Trăiască România Dodoloaţă! ......................................................... 129 Mihaela Cojocaru .................................................................................. 135 Constanța, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Filiala Constanța Unire ................................................................................................ 137 Lorena Craia.......................................................................................... 139 Constanța, Creator independent Cum se duc ...................................................................................... 141 Dogmatica tăcere a copiilor ............................................................ 142 Egretele sunt prea târzii .................................................................. 143 Grijă de noapte ................................................................................ 144 Orfeline ............................................................................................ 145 Pelerinaj........................................................................................... 146 Privilegiul de-a muri ........................................................................ 147 Vise mărunte ................................................................................... 148 Dominic Diamant .................................................................................. 149 Bucureşti, Revista “Tomis” Adolescentină .................................................................................. 151 Remember marinăresc ................................................................... 152 10

INTEGRITATE Cuprins Integritate, Antologie de poezie constănțeană Moment terifiant............................................................................. 153 Nostalgică ........................................................................................ 154 Bucuros............................................................................................ 155 Clipă unică ....................................................................................... 155 Un spectacol terifiant ...................................................................... 156 Un imposibil dialog.......................................................................... 157 Un dor nebun .................................................................................. 158 Adâncă recunoştinţă ....................................................................... 159 Copacul veşnic verde....................................................................... 160 Anastasia Dumitru ................................................................................ 161 Constanța, Revista “InterArtes” O viaţă dedicată românilor transnistreni ........................................ 163 Olga Duțu ............................................................................................. 173 Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu” Eroinele României Mari. Destine din linia întâi: Volum realizat de Muzeul Literaturii Române ........................................................................................... 175 Emel Emin ............................................................................................ 181 Constanța, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea Umut dünyam ................................................................................. 183 Universul speranţelor mele ............................................................. 183 Doğduğum kasaba ........................................................................... 184 Oraşul meu natal ............................................................................. 185 Sevgiye inanıyorum ......................................................................... 186 Cred în iubire ................................................................................... 187 Baba ocağında ................................................................................. 188 Căminul părintesc............................................................................ 189 Bir basit insanım .............................................................................. 190 Eu sunt o fiinţă obişnuită ................................................................ 191 Hasret .............................................................................................. 192 Dor................................................................................................... 193

11

INTEGRITATE Cuprins Integritate, Antologie de poezie constănțeană Mihai-Viorel Filip................................................................................... 195 Mangalia, Colegiul Economic Mangalia Dezumanizarea ................................................................................ 197 Permite-mi… .................................................................................... 198 Apocalips lăuntric ............................................................................ 199 Destăinuire în asfințit ...................................................................... 201 Liliana Filişan ........................................................................................ 203 Constanța, Cenaclul “Glykon” în adevărurile celuilalt ..................................................................... 205 astăzi nu e ........................................................................................ 206 braţe mai lungi cu un cer ................................................................. 207 de-a înaltul greşelii .......................................................................... 208 dezlegarea de îndoială .................................................................... 209 visul în care L-am ucis ...................................................................... 210 piatră cerşind îndurare .................................................................... 211 nimic dincolo ................................................................................... 212 Cornelia Grozavu................................................................................... 213 Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu” Aici ................................................................................................... 215 Celui ce mă va iubi… ........................................................................ 216 Scrisoare celui ce nu m-a găsit ........................................................ 217 Odată ca niciodată........................................................................... 218 La răscruce....................................................................................... 220 Femeie îndrăgostită......................................................................... 221 Arşaluis Sarchisian Gurău ...................................................................... 223 Constanța, Comunitatea armeană Aniversăm Unirea ............................................................................ 225 Cântec de recunoștință ................................................................... 227 Nermin Hogea Susam ............................................................................ 229 Constanța, Grupul Civic Tătar Amintindu-mi de mama .................................................................. 231 Prietenia .......................................................................................... 233 12

INTEGRITATE Cuprins Integritate, Antologie de poezie constănțeană Anişoara Iordache................................................................................. 235 Constanța, Societatea de Haiku Constanța Ecaterina Teodoroiu ........................................................................ 237 Smaranda Brăescu........................................................................... 238 limba românească ........................................................................... 239 aici ................................................................................................... 240 Constantin Iordan ................................................................................. 243 Constanța, Clubul Umoriştilor Constănțeni Femeia ............................................................................................. 245 Imperativ ......................................................................................... 246 Frumos... ......................................................................................... 247 Apa .................................................................................................. 248 Ecou ................................................................................................. 251 Dreptul meu! ................................................................................... 252 Doruri .............................................................................................. 255 Marie - Mărie .................................................................................. 258 Garofița Jianu ....................................................................................... 261 Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu” Noi știm ........................................................................................... 263 Uniți de soartă ................................................................................. 264 Te provoc! ....................................................................................... 265 Nopți învinse ................................................................................... 266 Noaptea asta vii cu mine!................................................................ 267 Caut un zâmbet! .............................................................................. 268 Oameni până la final ....................................................................... 269 Și florile plâng .................................................................................. 270 Prima zăpadă ................................................................................... 271 Camelia Lungu ...................................................................................... 273 Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade” Balada Dunării ................................................................................ 275 Balada unui bun român ................................................................... 277 Cernavodă, drag pământ ................................................................ 278 13

INTEGRITATE Cuprins Integritate, Antologie de poezie constănțeană Constatare ....................................................................................... 279 Dobroge, pământ străbun .............................................................. 281 Iertare .............................................................................................. 282 Ion.................................................................................................... 284 Ne cheamă glia strămoșească ...................................................... 285 Odă bătrânului părinte .................................................................. 286 Să fii un bun român ...................................................................... 288 Gheorghe Mihalache ............................................................................. 289 Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu” Istoria pe repede înainte ................................................................. 291 Valurile vieții .................................................................................... 296 Vasilica Mitrea ...................................................................................... 297 Constanța, Liga Scriitorilor din România, Filiala Constanța Marea Unire de la 1918 ................................................................... 299 Const. Miu ............................................................................................ 302 Medgidia, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea Mihai Viteazul – prototipul războinicului justiţiar........................... 305 Poetul .............................................................................................. 307 Îmbătrâneşte vara... ........................................................................ 308 Doamnă Toamnă ............................................................................. 309 Scrisoare .......................................................................................... 309 Falsă identitate ................................................................................ 310 Conjugală ......................................................................................... 310 …De probă ....................................................................................... 311 Temere ............................................................................................ 311 Alexandra Flora Munteanu .................................................................... 313 Constanța, Societatea de Haiku Constanța Considerații ..................................................................................... 315 Ilie Constantin Nan ................................................................................ 317 Manchester, Anglia, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu” Centenarul Marii Uniri ..................................................................... 319

14

INTEGRITATE Cuprins Integritate, Antologie de poezie constănțeană Marcin Odelski ..................................................................................... 323 Wroclaw, Polonia, The Annual Kurultai of the Endangered Cultural Heritage – AKECH, Constanța Thirteen decades have passed… ..................................................... 325 S-au scurs treisprezece decenii… .................................................... 325 In the World’s Cradle….................................................................... 326 În leagănul lumii… ........................................................................... 327 Elena Olaru........................................................................................... 329 Medgidia, Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu" Manifest .......................................................................................... 331 Manifest (2) ..................................................................................... 333 La voia întâmplării ........................................................................... 335 Dileme ............................................................................................. 336 Visul ................................................................................................. 337 Acasă ............................................................................................... 338 O tipă oarecare................................................................................ 339 Poveste din gară .............................................................................. 341 Andreea Florentina Părăeală ................................................................. 343 Corbu, Cenaclul “Creativ”, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Eroilor noştri.................................................................................... 345 Maria Reta ........................................................................................... 347 Constanța, Asociația Multiculturală “Anticus” La ceas aniversar de Centenar ........................................................ 349 Steve Rushton ...................................................................................... 351 Londra, Anglia, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța Dear Silent Sirens in Subatomic Stations... ..................................... 353 Dragile mele sirene amuțite din stații subatomice... ...................... 353 Mirela Savin ......................................................................................... 355 Constanța, Revista “Albatros” Asociaţiunea ASTRA ........................................................................ 357

15

INTEGRITATE Cuprins Integritate, Antologie de poezie constănțeană Nastasia Savin ....................................................................................... 359 Năvodari, Școala Gimnazială “George Enescu” Hortensia Papadat-Bengescu şi Primul Război Mondial ................. 361 Ram Krishna Singh ................................................................................ 367 Dhanbad, India, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța I Do Not Question ............................................................................ 369 Sweet Savours ................................................................................. 370 In Void ............................................................................................. 371 The Ride to Return .......................................................................... 372 Profile .............................................................................................. 373 Persona Non Grata .......................................................................... 374 Smallness ......................................................................................... 375 The Bees Won’t Return ................................................................... 376 Tanka ............................................................................................... 377 Daniela Varvara .................................................................................... 383 Corbu, Societatea de Haiku Constanța Despre Eminescu şi poezia ca limbaj al întemeierii......................... 385 Rugăciune la un cânt de zidire......................................................... 388 O femeie frumoasă trece zilnic prin mine ....................................... 389 Laura Văceanu ...................................................................................... 391 Constanța, Societatea de Haiku Constanța Români de pretutindeni .................................................................. 393 Index .................................................................................................... 397

16

INTEGRITATE Precuvântare Miscellanea culturii și spiritualității dobrogene conectate la valorile naționale și universale, Ion Valer Xenofontov

Precuvântare Miscellanea culturii și spiritualității dobrogene conectate la valorile naționale și universale Ion Valer Xenofontov

Spațiul doborgean, „plămânul României” (potrivit regelui Carol) sau „uriașul muzeu etnografic viu” (după Constantin Brătescu)1 în esență este o regiune mirifică scăldată de Marea Neagră, care de la Publius Ovidius Naso și până în prezent inspiră generații de poeți, savanți, arhitecți, sculptori etc., formând caractere profunde și transmițând neîncetat valorile eterne ale umanității. Cel care „inspiră aer dobrogean” devine mai poet, mai cercetător, mai cugetător (asemenea gânditorilor de la Hamangia). Nu în zadar, cel care pășește în Dobrogea devine ahtiat de frumusețea și înțelepciunea locului ales, iar din clipa în care pleacă îl macină dorul dobrogean.

Volumul de față, la fel reprezintă o Dobroge în miniatură creativă, o Dobroge deopotrivă literară, filosofică, științifică, și plină de meditații cosmogonice, metafizice, dihotomice, a imaginarului identității și alterității, a eternei dragoste – un tezaur incomensurabil al culturii și spiritualității naționale și universale. Deseori ludicul acoperă imaginarul unei colectivități sau al unei individualități. Totodată, constatăm o lume multivalentă conectată la spațiu dobrogean. Este un aport individual la crearea unui discurs multidimensional configurată însă întru un tot întreg. Demersul complex al lucrării, în esență, reprezintă o platformă de comunicare a personalităților din varii spații: latin, anglo-saxon, slav, indian, a comunităților tătare, armene din România.

Economia lucrării poate fi divizată în una consacrată evenimențialului major și alta dedicată culturii și spiritualității. Este o formă originală de a „îmbrăca” faptul sărbătoresc într-o lumină a metaforei, epitetului, metafizicii etc. Este ofensiva auzului asupra văzului, a culorilor asupra incolorului, a gustului asupra insipidului.

Miscellanea constituie o contribuție substanțială adusă Centenarului Marii Uniri. Din această perspectivă este prezentat contextul general al evenimentului istoric, instituțiile naționale implicate în mod direct în coagularea spațiului românesc, tradiția istorică, sunt evocate personalitățile marcante ale timpului, inclusiv a Casei 1

Vezi Nuredin Ibram, Tătarii din România. Istoric, Spiritualitate. Identitate, Constanța, Editura Muntenia, 2017, p. 20.

17

INTEGRITATE Precuvântare Miscellanea culturii și spiritualității dobrogene conectate la valorile naționale și universale, Ion Valer Xenofontov Regale, sau al rolului jucat de eroii dobrogeni în marele eveniment istoric din anul 1918. Subiectul este cercetat și din perimetrul istoriilor feminine și ale celor masculine. Se prezintă România ca parte integrantă a civilizaţiei europene, participant activ la construcţia europeană fiind atât consumatoare de securitate europeană, cât și furnizor de securitate. Actul unificării a adus comunității europene un stat modernizat, democratic și care a avut menirea de a bara expansiunea bolșevismului în zona Balcanilor. Nu au fost eclipsate din vizor nici marele personalități istorice cu conotații directe asupra actului istoric de consolidare a poporului român. Este vorba de Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza ș.a. Este abordată problema recurentă a unirii/reunificării Basarabiei cu România. Se pun în discuții aspecte legate de revenirea la toponimica istorică (intens rusificată în fosta provincie românească, Basarabia). Nu este eclipsată din vizorul tematic nici problema românilor transnistreni.

Discursul istoric este unul centrat pe fapte și evenimente istorice configurate pe dimensiune diacronică, cu paralele istorice, adus până la realitatea sociopolitică din perspectiva proximității noastre temporale.

Hipertextul cu conotație istorică a vizat maxima de calitate sau principiul sincerităţii, adică evitarea enunţurilor ce ar perturba faptele şi evenimentele istorice, cunoscută în literatura interdisciplinară ca legea Barhes.

Autorii cărții sunt atât scriitori și poeți consacrați, cât și oameni de creație debutanți, cu mari perspective însă de evidențiere calitativă în arta creației. Uneori în creația literară constatăm o înșiruire de întrebări, fără ca autorii să oferă răspunsuri sau se pun în discuții lucruri știute… doar de copii. N-a lipsit din comunicarea literară nici naraţiunea heterospaţială, naraţiunea în care evenimentele au fost actualizate din perspectiva/tendinţa unui narator absent în spaţiul de referinţă, omniscent şi omniprezent.

Sursa de inspirație este natura, povestea vieții individuale dar și a celei colective. Opera literară (poezia, eseurile literare) înserată în lucrare constituie un dialog/monolog între sacru și profan, religie versus tradiție, dihotomia zi–noapte, o căutare a sinelui în univers, rațiune și idealism, căutarea dincolo de cognoscibil (transcendentul), ideatica vieții (naștere, dragoste, moarte) ceea ce conferă lucrării o abordare din perspectiva condiției postmoderne2. Poezia din volum reflectă microuniversul sau, ca să-l parafrazăm pe filosoful român Mircea Eliade, acel axis mundi, valoros pentru fiecare comunitate luată în parte sau la nivel de individ. Mesajul sublim al operei literare înserate în volumul de față rămâne a fi valorificat în spațiu de centrul. Aici, la fel, descifrarea mesajului literar ne-o oferă Mircea Eliade, care explică centru ca „zona sacrului prin excelenţă, aceea a realităţii absolute. Asemenea ei, toate celelalte simboluri ale realităţii absolute (Arbori ai Vieţii şi ai Imortalităţii, Fântâna tinereţii etc.) se găsesc şi ele tot într-un Centru. Drumul care duce spre centru este „un drum dificil” (dūrohana) şi aceasta se verifică la toate nivelurile realului: circumvoluţiunile greu accesibile ale unui templu (cum sunt cele ale templului Barabudur); pelerinajul la locurile sfinte (Mecca, Hardawar, Ierusalim etc.); peregrinările pline de pericole ale expediţiilor eroice în căutarea Lânei de Aur, a Merelor de Aur, a Ierbii Vieţii etc.; rătăcirile prin labirint; dificultăţile celui care caută drumul către sine, către „centrul” fiinţei sale etc.”3. Partea literară din carte este centrată anume pe această percepție a traseului simbolicocreativ, definită prin reflecții meditative, conturări de spații imaginare.

Lucrarea vizează discursuri paralele ştiinţifice și literare asupra unui subiect comun: condiția umană în veacul frământărilor. E o cale de a ne cunoaște la nivel de individualitate prin intermediul mișcărilor globale, 2 3

J.F. Lyotard, Condiția postmodernă, București, Ed. Babel, 1993.

Mircea Eliade, Eseuri, 1991.

18

INTEGRITATE Precuvântare Miscellanea culturii și spiritualității dobrogene conectate la valorile naționale și universale, Ion Valer Xenofontov naționale, regionale, locale… E un drum pe care toți tindem să-l parcurgem… drumul spre centru. E o căutare a propriilor identități prin universalitate, iar după ce această identitate a fost găsită/regăsită se constată o încercare intensă de a o conserva, îmbogăți. Sunt semnalate elemente de aculturație, de transferare a unor valori culturale dintr-o comunitate în alta, precum şi efortul de asimilare a acestora.

Textele elaborate cu acribie de către autori au developat și aspecte din imaginar, “un ansamblu de reprezentări care se plasează dincolo de limitele fixate de constantele experienţei şi de deducţiile logice care le autorizează”4. Din această perspectivă s-au surprins domeniul visului şi al utopiei, tentaţiile spaţiilor intruse, angoasele faţă de necunoscut etc. S-au reconstituit dimensiuni ale imagologiei deoarece s-a restituit şi reconstituit imaginarul identităţii şi alterităţii, a raporturilor existente la nivel de individ şi comunitate, până la dimensiuni generale: cultura, spaţiul, alteritatea etc.

Volumul transmite mesaje în limbile română, tătară, turcă, engleză. Acestea sunt adaptate și traduse de omul pasiunilor culturale și spirituale, editorul Taner Murat.

Economia lucrării este condimentată cu epigrame, pamflete, texte umoristice, ceea cea facilitează și creează o atmosferă agreabilă lecturării volumului. Materialul iconografic întregește din perimetru estetic și cognitiv structura cărții.

Cartea reprezintă un manifest cultural, educațional, științific, care fixează pentru eternitate valorile unor martori ai trecerii de la un mileniu la altul, de la un secol la altul, care însă tind să păstreze, modeleze și să transmită percepții individuale și colective raportate la o lume în plină mișcare. Este un registru al memoriei private și publice din secolul XX – începutul secolului XXI. E o strategie armonioasă de a transmite mesaje profunde într-o formă elegantă de sărbătoare. Conținutul este încărcat deopotrivă cu emoții umane și cu rațiuni livrești, uneori acestea conlucrează armonios la crearea demersului literar, literar-științific și științific.

Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova

4

Evelyne Patlagean, Istoria Imaginarului, vezi Toader Nicoară, Introducere în istoria mentalităţilor colective: antologie, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 1998, p. 359.

19

INTEGRITATE Precuvântare Miscellanea culturii și spiritualității dobrogene conectate la valorile naționale și universale, Ion Valer Xenofontov

20

INTEGRITATE Cuvântul antologistului Credo, Prof. univ. dr. Nuredin Ibram

Cuvântul antologistului Credo Prof. univ. dr. Nuredin Ibram

Dobrogea – amestec etern de dragoste, eroism și sânge; de veacuri, locul denumit și onoarei comunității tătare; mamă adoptivă pentru tătarii „orfani” de patria natală, de „Insula Verde” – Crimeea; pământ ospitalier ce nea permis cultul limbi materne tătare și credința islamică; sursă și lumină a identității tătare milenare.

Dobrogea pământ sacru, unde cu toții, tătari, turci, alte etnii am pus temelie, ne-am transmis legende povești, zicători, proverbe, tradiții, realizări tehnice, într-un cuvânt CULTURĂ, ȘTIINȚĂ și ÎNȚELEPCIUNE, și desigur, deasupra tuturor, IUBIREA de OM și de OAMENI. Constanța, Dobrogea mea natală este spațiul realizării mele profesionale și sociale. Aici, pentru mine, lcurile au ospitalitatea și gustul șuberek-ului, a șerbeturilor, a dulcețurilor și baclavalelor, a cafelei și tutunului ce îmbie la destăinuiri, la taifas, la socializare.

Pentru mine, Dobrogea este locul în care strămoșii mei tătari au trăit, în care trăim în respect și bună înțelegere, în pace, cu românii majoritari.

Noi, tătarii, turco-tătarii din Dobrogea - și o spun cu mândrie, poate cu un exces de orgoliu – nu suntem cetățeni de rang secund, cetățeni de „clasa a doua”.

Noi, tătarii, nu suntem nici minoritari din punct de vedere valoric și cultural. Suntem purtătorii valorilor românismului, ale României, țară care ne-a găzduit de peste nouă secole și pe care am servit-o cu loialitate și în vremuri tulburi. Suntem, noi tătarii, purtători și promotori ai valorilor lumii turcice și islamice de care aparținem prin origini, istorie, crez, prin limbă și aspirații; ai valorilor europene și universale în care am fost educați și la care avem acces prin sistemul de învățământ și mass-media; ai valorilor proprii, distincte, originale create de personalitățile de ieri și de azi ai etniei tătare, valori care ne dau legitimitate, demnitate, sens, forță și de ce nu, perspectivă. Știu însă că am avut un trecut glorios, că am suferit uneori, mult, mult prea mult. Memoria noastră colectivă a fost martora confruntării cu viața, a înfruntării vieții, cu toate privațiunile ei. Știu, am convingerea că vom fi puternici dacă ne asumăm trecutul. Ne vom clădi un viitor dacă nu ne vom pierde Conștiința de sine, Valorile și Identitatea. Marea noastră problemă este, acum și aici, să ne păstrăm IDENTITATEA istorică, lingvistică, religioasă și culturală, puternic conturată.

21

INTEGRITATE Cuvântul antologistului Credo, Prof. univ. dr. Nuredin Ibram Dobrogei mele, a noastră, din inimă îi doresc tinerețe fără bătrânețe.

Dobrogea înseamnă pentru mine Köstence (Constanța), Medjidiye (Medgidia), Mankaliye (Mangalia), Azaplar (Tătaru), Asanși (Valul Traian), Tatar Nurbat (Basarabi) și Astörlĭk (Cumpăna), Kara Ómer (Negru Vodă), Muratan (Biruința), Topraysar (Topraisar), Kașîkșî (Casicea), Köstel (Castelu), Kubadin (Cobadin), Șiriu (Șiriu), Tanaköy (Nicolești), Tekerkól (Techirghiol), Pazarlî (Târgușor), Nazarşî (Nazarcea), Perverli (Moșneni), Bayramdede (Independența), Búlbúl (Ciocârlia), Akbaş şi Sarîgol (Albeşti), Bogazkóy (Cernavodă) și Hacilar (Hagieni) unde tătarii și turcii au fost ctitori, și-au pus amprenta creației și muncii lor, și-au făurit viața, valorile și identitatea și multe alte toponimii legate metaforic-poetic de caracteristicile geografiei fizice, de oameni ai locurilor, de întâmplări și ocupații.

Noi, tătarii dobrogeni ne mândrim cu un literat de talia lui Mehmet Niyazi, poetul național al tătarilor din România, cu istoricul de prestigiu mondial Kemal Karpat, cu compozitorul și muzicianul Sebat Husein, cu Selim Abdulachim, primul jurist și deputat al etniei, cu Şaim Osman Karahan, autor al monumentalului dicționar al graiului tătar dobrogean, cu Musa Geavit, fizician, membru al Academiei Române, cu activistul social, anticomunist Ali Osman Becmambet, cu Yașar Memedemin, poet, lingvist, traducător, profesor, cu Mehmet Vani Yurtsever – dramaturg, imam, autor de nuvele, povestiri și amintiri autobiografice, cu Kerim Altay-profesor, poet, prozator, și mulți alții, personalități – barometru, repere ale spiritualității tătare, marca culturală și înregistrată a demnității, nobleței și valorii creative a etniei tătare.

22

INTEGRITATE Cuvântul antologistului Credo, Prof. univ. dr. Nuredin Ibram

Addenda Texte istorico-documentare despre tătari Călătorie în timp

*** Ibn Battuhal (sec.XIV) impresionat de moralitatea tătarilor și de legile lor foarte aspre în cazul furturilor de cai nota; „Iată care este judecata lor... Acela la care s-ar găsi un cal furat e silit să-l înapoieze stăpânului și să-i mai dea încă nouă cai pe deasupra; dacă nu poate, i se iau copiii drept amendă, iar dacă n-are copii, atunci e sugrumat ca o oaie” (C. Brătescu. Ibn Battuhal. Un călător arab prin Dobrogea în sec. XIV. În Analele Dobrogei 4, nr.2, aprilie-iunie 1923) *** Hans Cristian Andersen, scriitor danez, ce a poposit la Constanța (1841), pentru a-și continua drumul, cu o diligență, până la Cernavodă, nota că aici existau o moscheie, câteva case, o cafenea murdară, cu pridvor în stradă pentru turcii impasibili ce-și fumau narghileaua, sorbind cafeneau. Câțiva sărăntoci zdrențuroși cu barbă lungă, turban, caftan și papuci, cutreieră străzile strângând bălegar de ars; lemnele nu se găseau decât la cîteva mile depărtare. Împreună cu un voiajor englez vizitează o casă tătărească, umilă, cu acoperiș de stuf. „Pe brânci se strecurară în odaia joasă, care li se părea, mai degrabă un mare horn; pereții dispăreau în ceață, totul în jur se pierdea în fum”. Cei doi văd aici o frumoasă tătăroiacă și Andersen crede că un pictor ar fi putut realiza un tablou original „cu o lumină, focul din colibă și soarele în amurg ce pătrundea sângeriu prin ușa joasă” (Marcel Romanescu: „Andersen în România. O călătorie pe Dunăre acum o sută de ani”. În „Revista Fundațiilor Regale, 8, nr.1, ianuarie 1941, pp.180-181) *** Xavier Hommaire de Hell, inginer francez, în voiajul său euxin din 1846: „Cei câțiva tătari, care locuiesc în aceste locuri așa de plăcute, sunt un rest al faimoasei hoarde din Bugeac, care urcă la hanii din Crimeea.

Tipul mongol este și aici denaturat prin încrucișarea cu rasa turcă, ca și nogaii din Marea Azovului. De altfel găsești la acești sărmani ospitalitatea cea mai touchaɳte” (Maria Rareș. „ Xavier Hommaire de Hell. Un călător prin Dobrogea în 1846”) În: Analele Dobrogei, 15, 1934, pp 63-64. *** Barbu Ștefănescu Delavrancea, redactor al ziarului „Românul” pentru care trebuia să scrie un reportaj în legătură cu amplasarea statuii lui Ovidiu, văzând pentru prima oară tătari la Caramurat – azi Mihail Kogălniceanu – va exclama: „O! Tătarii! Ce chipuri!”, va constata realitatea etnică a Dobrogei și o va cataloga „o țară curioasă”, cu cele „12 ori 14 naționalități ale sale” ce nu se amestecă, nu se înfrățesc stând toate „ca-n cohăcire”. Totuși „ Tătarul nu se ceartă cu mocanul, nici acesta cu lipoveanul; neamțul nu supără pe turc”, iar părintele catolic din Caramurat (...) „o fi prieten de căciulă cu hogea turc și cu popa românesc”. (Barbu Ștefănescu Delavrancea. Note constănțene. Memoriu „Pro Nasone” În: Barbu Ștefănescu Delavrancea, Opere, vol.6, București, 1970). *** Nicolae Iorga, istoric, constant pelerin la Pontul Euxin, a văzut la Tulcea primului deceniu al secolului al XX-lea negustori în fața prăvăliilor încingând un joc de table până vin mușterii... iar în cafenele „se înșiră pe

23

INTEGRITATE Cuvântul antologistului Credo, Prof. univ. dr. Nuredin Ibram scaune unele lângă altele, căciulile bulgărești, căciuli mocănești, pălării țărănești, pălării orășenești, fesuri turcești, turbane tătărești și hainele corespunzătoare, într-o tărcată expoziție etnografică” (Nicolae Iorga, România până la 1918, vol 2, „Moldova și Dobrogea”, București 1940, p.334). *** Henri Sanielevici, sociolog și critic literar, a observat, la Mangalia, fenomenul curent în ținut, al căsătoriilor mixte: român-rusoaică, grec-româncă, bulgar-grecoaică, mocan cu o grecoaică, iar „mahomedanii (tătarii și turcii – nota noastră) nu se amestecau cu creștinii”; mai mult chiar „turcii nu se încuscreau cu tătarii” (Henri Sanielevici, „Icoane fugare. Documente omenești”, București, 1921, p.95). Trecând printr-un sat tătăresc, Henri Sanielevici observă case joase de piatră, prin curți grămezi de tizîc (balegă de vită uscată la soare) și mulți tătari tineri „grași”, curați la față, nemanifestând nici un semn de mizerie fiziologică cum te-ai aștepta la o populație atât de primitivă. *** Constantin Cioroiu Marian Moise. Litoralul românesc la 1900. Edit. Europolis, Constanța, 2001, p.246 Farmecul inegalabilal Constanței de acum un veac și mai bine în găsim și în textul „Cine cobora, vara, la 1900, în gara Constanței, putea auzi alături de vorbă românească (....), grai franțuzesc (....), vorbă tătărească guturală, atât de străină urechilor europene („Selâm Alekĭm” – Pace vouă; Koș Keldĭɳĭz – bine ați venit; Koș buldîk – bine v-am găsit”), transcrierea cuvintelor corectată de noi, conversație grecească, familiară românilor de la fanarioți încoace, bulgărească vânzătorilor de zarzavaturi, dar și italiană, germană, engleză, etc., aici funcționând mai multe consulate ale puterilor europene (Constantin Cioroiu, Marian Moise: „Oameni de la Pontul Euxin” În: Litoralul românesc la 1900. Editura Europolis, Constanța, 2001, p.129) *** Tătarii, populație musulmană înrudită cu turcii „excelau în creșterea cailor, ei fiind buni căruțași și neîntrecuți călăreți... ei s-au manifestat ca o populație cinstită și loială și în raporturile interetnice și în raporturile cu statul român” (ibid.p140); la țară, tătarii se ocupau în general cu agricultura și creșterea animalelor, iar la orașe, cu micul comerț... fiind, „de regulă muncitori, economi, sobri, bucurându-se de o situație economică bună” (ibid.p.238); dacă tătarii bărbați se ocupă cu munca ogoarelor, tătăroaicele se ocupă „numai cu treburile casei și cu broderia” (ibid.) *** Simptomatică este legenda comunei Băneasa (Paraköy) care spune că tătarul crimeean Beizula, a luat drumul Dobrogei și dorind să se așeze a săpat temeliile viitoarei sale case și a avut norocul – de la Allah – să scoată la iveală o căldare doldora cu bani. Cu acești bani și-a zidit o casă mândră, și-a cumpărat vite și pământuri. Atrași de acest noroc, mulți alții și-au ridicat case, și-au făcut rosturi, au întemeiat satul banilor, Parachioi, azi Băneasa. (Constantin Cioroiu, Marian Moise: „Legenda comunei Băneasa”. În: „Litoralul românesc la 1900”, edit. Europolis, Constanța, 2001, p.215) *** Ion Adam în volumul său de reportaje „Constanța pitorească” (1907) este impresionat de „tropotul ferecatelor căruțe tătărești care cară grânele spre vapoarele din port”, de „minaretele de piatră, sprintene și rotunde, ce se înalță subțiri și albe de deasupra geamiilor greoaie și joase”, de alergările de cai din mai și septembrie de la Anadalchioi cu un ritual tipic: întâi „un șir de căruțe trase de câte doi cai” ce pleacă în galop, apoi „caii dobrogeni, călăriți mai ales de băieți musulmani între 12-13 ani. E ceva hazliu să vezi copii călărind fără șa și legați de cai să nu cadă (...); apoi o pauză pentru muzică și în fine cursa călărașilor și premiile (ibid.p.244) *** Academicianul Ion Simionescu, pentru care pământul dobrogean este o „corabie a lui Noe”, pe drumul englez, de fapt, drumul Constanța –Cernavodă, trece prin mai multe sate tătărești, „azi colonizate în mare

24

INTEGRITATE Cuvântul antologistului Credo, Prof. univ. dr. Nuredin Ibram parte”, spunea că tătarii - cărora le-a rămas încă vie dragostea de cai – au păstrat caracterele fizice dar și obiceiurile, semnul acelui conservatorism etnic, pe care nu-l distruge nici moartea, enigmatică tărie a păstrării popoarelor, chiar când încrucișările sunt mai înstărite (Ion Simionescu, „O țară din povești”, vol.I) Editura Cartea Românească, București, 1928, p.90 Tătarii bătrâni care așteaptă călătorii pentru un câștig la gara Caraomer (azi Negru Vodă) – nod de legătură cu Mangalia – au pielea feței, arsă de soare, numai zbârcituri, brazde adânci în jurul umerilor obrazului, „cu ochii ca niște cheotori”, „mai poartă vechiul turban și șalvari, încinși la mijloc cu brâu alb ori roșu, lat până la piept”, iar tătarii tineri, „mai mult spâni, au păstrat doar fesul și obiceiul de a sta cu mânele în buzunare. Ochii și picioarele ca două arcuri largi, le arată originea”. De altfel sunt oameni pașnici și de treabă. E domolirea apusului liniștit. (idem, p.97) Tătarii „te primesc în casa lor cu toată curtenia unui om cumsecade” și odată ce te-ai așezat „pe cultucele lor care țin loc de scaun, gazda îți întinde tabachera cu tutun”, „îți aduce cafeaua nelipsită, ți-o întinde făcând temenele adânci, ducând mâna dreaptă la inimă” (idem p.90) Prof. univ. dr. Nuredin Ibram

25

INTEGRITATE Cuvântul antologistului Credo, Prof. univ. dr. Nuredin Ibram

26

INTEGRITATE Cuvântul antologistului Pe drumul spre Constanța: Cetate a Literaturii UNESCO, Taner Murat

Cuvântul antologistului Pe drumul spre Constanța: Cetate a Literaturii UNESCO Taner Murat

Volumul de față reprezintă finalitatea inițiativei Asociației Multiculturale “Anticus” care i-a invitat pe scriitorii constănțeni să sărbătorească împreună Centenarul Marii Uniri printr-o colecție de texte de literatură.

Aşadar, proiectul editorial s-a adresat de la bun început exclusiv scriitorilor autohtoni, consacrați sau în devenire, indiferent de vârstă. Au fost încurajați să participe în mod deosebit elevii şi cadrele didactice. Dar cine sunt scriitorii constănțeni? Inițiatorii proiectului i-au definit drept acele persoane care s-au născut, activează în județul Constanța sau colaborează cu cercurile literare ori revistele autohtone.

Tematica abordată este sugerată chiar de către titlul proiectului. Autorii au fost invitați să scrie despre integritate morală, onestitate, cinste, onoare, demnitate sau conştiinciozitate. S-a putut scrie despre handicapul moral, fizic sau material şi implicațiile acestora; despre unire, prietenie, căsătorie şi dragoste; despre Constanța, Marea Neagră, diversitate şi multiculturalitate. S-a acceptat poezie, eseu, proză scurtă sau critică literară.

Volumul “Integritate: Antologie de literatură constănțeană” a fost publicat în luna noiembrie 2018 la Editura “Anticus Press” din Constanța. Antologia are 444 pagini în format academic, conține bibliografie, acolo unde este cazul, şi este indexată. Antologia este precuvântată de dr. Ion Valer Xenofontov de la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova. Ilustrația cărții îi aparține lui Liviu Băițel. Antologiştii, prof.univ.dr. Nuredin Ibram şi Taner Murat, au selectat textele următorilor autori: Geli Barberá, Alexia Barnă, Liviu Băițel, Belkis Sena Bilal, Grațiela Bobeş, Adelina Bombea, Traian Brătianu, Ute Carson, Florin Chelan, Kevin Marshall Chopson, Victor Milan Cârciumărescu, Mihaela Cojocaru, Lorena Craia, Dominic Diamant, Anastasia Dumitru, Olga Duțu, Emel Emin, Mihai-Viorel Filip, Liliana Filişan, Cornelia Grozavu, Arşaluis Sarchisian Gurău, Nermin Hogea Susam, Anişoara Iordache, Constantin Iordan, Garofița Jianu, Camelia Lungu, Gheorghe Mihalache, Vasilica Mitrea, Const. Miu, Alexandra Flora Munteanu, Ilie Constantin Nan, Marcin Odelski, Elena Olaru, Andreea Florentina Părăeală, Maria Reta, Steve Rushton, Mirela Savin, Nastasia Savin, Ram Krishna Singh, Daniela Varvara şi Laura Văceanu.

Cei 41 de autori care au contribuit la realizarea volumului sunt din Constanța, Medgidia, Mangalia, Cernavodă, Năvodari, Luminița, Corbu, Bucureşti, Barcelona (Spania), Austin (Texas), Gallatin (Tennessee), Wroclaw (Polonia), Manchester (Anglia), Londra (Anglia) şi Dhanbad (India).

27

INTEGRITATE Cuvântul antologistului Pe drumul spre Constanța: Cetate a Literaturii UNESCO, Taner Murat Autorii din acest volum îşi desfăşoară activitatea în 27 de grupări literare constănțene, dar au fost selectați şi scriitori independenți, după cum urmează: 

Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”



Societatea de Haiku Constanța



Clubul Umoriştilor Constănțeni



Cenaclul “Glykon”



Cenaclul “Mircea Eliade” din Cernavodă



Cenaclul “Creativ” din Corbu



Asociația Multiculturală “Anticus”



Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest



The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA



The Annual Kurultai of the Endangered Cultural Heritage – AKECH



Grupul Civic Tătar



Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea



Liga Scriitorilor din România, Filiala Constanța



Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Filiala Constanța



Liceul Teoretic “Nicolae Bălcescu” Medgidia



Colegiul Economic Mangalia



Școala Gimnazială “George Enescu” Năvodari



Școala Gimnazială “Gheorghe Lazăr” Corbu



Liceul “Decebal” Constanța



Comunitatea tătară



Comunitatea armeană



Asociaţia Pro Basarabia şi Bucovina



Revista “Nazar Look”



Revista “Tomis”



Revista “InterArtes”



Revista “Albatros”



Careul artelor, Cercul Militar Constanța



Creatori independenți

Ne mândrim cu faptul că 15% din autorii care au reuşit să depăşească exigențele impuse de întocmirea acestei lucrări provin din liceele şi şcolile gimnaziale din județ. Mă refer la Grațiela Bobeş, Adelina Bombea şi Andreea Florentina Părăială de la Şcoala Gimnazială “Gheorghe Lazăr” din Corbu, la Mihai-Viorel Filip de la Colegiul Economic Mangalia, la Elena Olaru de la Liceul Teoretic “Nicolae Bălcescu” din Medgidia şi la Alexia Barnă de la Liceul “Decebal” din Constanța. Doresc să exprim admirația mea pentru cadrele didactice care cresc şi formează asemenea talente şi să le felicit în mod deosebit pe doamna Daniela Varvara, cea care conduce Cenaclul “Creativ” de la Şcoala Gimnazială “Gheorghe Lazăr” din Corbu, doamna Amet Nebie, cea care coordonează Cercul de creație literară al Colegiului Economic din Mangalia şi pe doamna profesoară Marilena Luciu de la Clubul Copiilor Medgidia. Revenind la tinerii noştri aflați la începuturile carierei de scriitor, dacă despre Elena Olaru şi Alexia Barnă se poate spune că au depăşit deja emoțiile debutului, ceilalți

28

INTEGRITATE Cuvântul antologistului Pe drumul spre Constanța: Cetate a Literaturii UNESCO, Taner Murat patru elevi se află la debut publicistic absolut: Grațiela Bobeş, Adelina Bombea, Andreea Florentina Părăială şi Mihai-Viorel Filip. Din punct de vedere statistic ei constituie 10% din totalul scriitorilor selectați, ceea ce reprezintă pentru noi un nou motiv de satisfacție şi mulțumire.

De asemenea, cu mare uşurință se poate remarca multiculturalitatea vieții literare din urbea noastră. Scriitorilor locali aparținând minorităților etnice reprezintă 10% din participanți: Belkis Sena Bilal, Emin Emel, Nermin Hogea Susam fac parte din comunitatea tătară, iar Arşaluis Sarchisian Gurău din comunitatea armeană. Pe lângă aceştia, un procent de 15% este dat de către scriitorii străini care s-au îndrăgostit de Constanța şi activează în grupările noastre literare: Geli Barberá, Ute Carson, Kevin Marshall Chopson, Marcin Odelski, Steve Rushton, Ram Krishna Sing. Am putea spune, aşadar, că în acest volum de texte literare avem o reprezentare semnificativă a multiculturalității, în procent de 25%. Aş mai reaminti că am primit texte în primul rând în limba română, dar şi în tătară, turcă şi engleză, majoritatea celor din urmă fiind publicate atât în versiunea originală cât şi în traducere.

Culegerea din mâna dvs a văzut lumina tiparului ca urmare a efortului financiar al Asociației Multiculturale “Anticus”, dar şi prin contribuția scriitorilor care au înțeles să sprijine această ediție renunțând la drepturile lor de autor. Tot prin osteneală comună au putut fi planificate în preajma zilei de 1 Decembrie 2018 şi cele trei lansări festive ce vor avea loc sub deviza “Scriitorii constănțeni pe drumul către Constanța – Cetate a Literaturii UNESCO”, după următorul program: 

Chişinău, Sala Unirii a Facultății de Istorie și Filosofie, Universitatea de Stat din Moldova



Bucureşti, Comisia Europeană



Constanța, Biblioteca Județană “I.N. Roman”

Publicul larg va putea achiziționa antologia de pe amazon.com Vă dorim o lectură cât mai plăcută.

Taner Murat Asociația Multiculturală “Anticus”

29

INTEGRITATE Integritate, Antologie de poezie constănțeană

Integritate Antologie de poezie constănțeană

30

INTEGRITATE Integritate, Antologie de poezie constănțeană

Integritate Antologie de poezie constănțeană

31

INTEGRITATE Integritate, Antologie de poezie constănțeană

32

INTEGRITATE Geli Barberá Barcelona, Spania, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

Geli Barberá Barcelona, Spania Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

Geli Barberá recitând Edgar Alan Poe, în iulie 2018, în sala “Traian” a hotelului Ibis din Constanța.

33

INTEGRITATE Geli Barberá Barcelona, Spania, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

Geli Barberá este profesor la şcoala postliceală El Clot şi profesor adjunct la Universitatea din Barcelona. De mai bine de 25 de ani ea le predă profesorilor de limbi străine cursuri de specializare fiind profilată pe predarea limbilor ca modalitate creativă şi inovativă. A participat la conferințele susținute de către Oxford University Press Editorial pe tot cuprinsul Spaniei. A fost desemnată de către un guvern regional din Thailanda şi Universitatea din Lancaster să coordoneze un proiect educațional zonal. Geli este îndrăgostită de literatură și scrie poezie și dramă în trei limbi: catalană, spaniolă și engleză.

Blogul ei: https: //wordpress.com/view/poemariogeli.wordpress.com

34

INTEGRITATE Geli Barberá Barcelona, Spania, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

Fingers [To my son, Mark] I am looking forward to the right moment when we walk in the open air and you shyly touch my fingers and finally hold my hand.

(Spring 2018)

Degetele (Fiului meu, Mark) Aștept cu nerăbdare momentul acela când ne vom plimba în aer liber și tu îmi vei atinge timid degetele, iar în final mă vei lua de mână.

(2018, primăvara) (traducerea Taner Murat)

35

INTEGRITATE Geli Barberá Barcelona, Spania, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

GLADYS and her garden [To my mother-in-law in her very last moments of life]

Gladys searched for the memories Of life in her garden.

Gladys welcomed me and Sought in me A shared silent complicity.

Whenever we met, After a long time - without having seen each other She wanted me next to her for a short chat of family affairs…

GLADYS searched in her garden For the memories of life.

She delighted us with turkey, mince pies And roast pork…the house smelt of joy and care.

GLADYS’s Christmas cake Was superb!

She enjoyed having us around her Family parties, weddings, birthdays, any date would suit for Laughing, chatting, eating…

Then a prolonged weakness embraced her, Each step an eternal willing hope To be able to do it better.

But this time never came Though she kept her eyes wide open So as to receive the sparkle of our lives.

36

INTEGRITATE Geli Barberá Barcelona, Spania, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

One night she gave her back to the moon Sitting on her bed While I got her undressed, She lifted her face, she held me tight, She was saying goodbye.

That was the last time we were looking at her garden.

(September 2007)

37

INTEGRITATE Geli Barberá Barcelona, Spania, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

GLADYS și grădina ei (La mama mea în lege în ultimele ei momente de viață)

Gladys căuta în grăsdina ei Amintirile vieții.

Gladys m-a primit binevoitoare Şi m-a cercetat O complicitate partajată tacit.

De câte ori ne întâlneam, După un răstimp mai lung în care nu ne văzusem, Dorea să stau alături de ea pentru o scurtă discuție despre treburile familiei... În grădina ei Gladys căuta amintirile vieții.

Ne încânta cu curcan, plăcinte cu fructe Și friptură de porc... casa mirosea a bucurie și mulțumire.

Tortul pe care-l făcea GLADYS de Crăciun Era superb! Îi plăcea să ne aibă alături Petreceri de familie, nunți, zile de naștere, cu orice ocazie ca să Râdem, să vorbim, să mâncăm împreună...

Apoi a cuprins-o o slăbiciune prelungită, Fiecare pas era o veşnică speranță De a se putea face mai bine.

Dar asta nu s-a mai înrâmplat Deși ținea ochii larg deschiși Parcă pentru a primi sclipirea vieții noastre.

38

INTEGRITATE Geli Barberá Barcelona, Spania, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

Într-o seară s-a întors cu spatele spre lună Şezând pe patul ei În timp ce o dezbrăcam, Şi-a ridicat fața, m-a ținut strâns, Îşi lua rămas bun.

Atunci a fost ultima oară când am privit în grădina ei.

Septembrie 2007

39

INTEGRITATE Geli Barberá Barcelona, Spania, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

Is your shadow, my partner Is your shadow, my partner four meters away behind you, walking in the countryside sharing the delights of the path.

I will never reach you or if I do, you would turn your face and say "I cannot help it, It's my pace".

I have lost again, once again.

But I will try another time, perhaps in the next five years, hoping that instead of your shadow I will be sharing the landscape with you, my dear.

(February 2015)

40

INTEGRITATE Geli Barberá Barcelona, Spania, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

E umbra ta, ea este partenera mea…

E umbra ta, ea este partenera mea, la patru metri în urma ta, mergând pe jos, pe drumuri de țară, cu ea împărtășesc frumusețile călătoriei.

Eu nu te voi ajunge niciodată şi chiar dacă aş face-o, tu ți-ai întoarce fața și ai spune: „N-am ce să fac, acesta-i ritmul meu”.

Iar am pierdut, încă o dată.

Dar voi încerca din nou, probabil în următorii cinci ani, sperând ca în locul umbrei tale să mă pot bucura împreună cu tine de frumusețile peisajului, dragul meu. (februarie 2015) (traducerea Taner Murat)

41

INTEGRITATE Geli Barberá Barcelona, Spania, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

HELL I've been in HELL it isn't red or yellow HELL is a grey cloud over my head.

It is a shade following me, a depressing shape embracing me with soft long arms taking control of myself.

I am nothing but a disoriented brain with no destiny.

WHERE AM I? (October, 2018)

42

INTEGRITATE Geli Barberá Barcelona, Spania, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

IAD Am fost în IAD, nu e roșu sau galben.

IADUL este un nor gri deasupra capul meu.

Este o umbră care mă urmăreşte, o formă deprimantă care mă îmbrățișează cu brațe lungi şi moi dominându-mă.

Eu nu sunt altceva decât un creier dezorientat, lipsit de destin.

OARE UNDE MĂ AFLU? (octombrie 2018) (traducerea Taner Murat)

43

INTEGRITATE Geli Barberá Barcelona, Spania, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

Constanța You, facing me surrounded by a peaceful atmosphere in Constanza, having brunch.

A shameless sparrow came to the table looking for crumbs.

We watched it and laughed.

Sitting in the restaurant I felt a soft breeze from the Black Sea on my skin.

Our last day together, I thanked you for inviting me to the Arts Festival in July, that rainy charming poetry jazz session.

I saw your eyes wet: You were talking about finding your Tatar origins, in our farewell coffee.

44

INTEGRITATE Geli Barberá Barcelona, Spania, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

Constanța Tu şi eu, față-n față înconjurați de o atmosferă calmă în Constanța, la o gustare.

O vrabie infatuată s-a aşezat pe masă căutând fărâmătură.

Noi am privit-o şi am râs.

Stând acolo, în restaurant am simțit pe pielea mea briza moale a Mării Negre.

Era ultima noastră zi împreună. Ți-am mulțumit că m-ai invitat la Festivalul Artelor din iulie, acea fermecătoare întrunire cu poezie şi taifas în ploaie. Ți-am văzut ochii umezi: îmi vorbeai despre găsirea originilor tale tătăreşti, la cafeaua noastră de rămas bun. (traducerea Taner Murat)

45

INTEGRITATE Geli Barberá Barcelona, Spania, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

Please Give me a hug, a kiss, a shoulder where to lean my obsessive feelings, please, before I disintegrate myself (Spring 2018)

Te rog Dă-mi o îmbrățișare, un sărut, un umăr pe care să îmi sprijin sentimentele obsesive, te rog, înainte de a mă dezintegra (2018, primăvara) (traducerea Taner Murat)

46

INTEGRITATE Alexia Barnă Corbu, Cenaclul “Creativ”, Liceul “Decebal” Constanța

Alexia Barnă Corbu Cenaclul “Creativ”, Liceul “Decebal” Constanța

47

INTEGRITATE Alexia Barnă Corbu, Cenaclul “Creativ”, Liceul “Decebal” Constanța

Alexia Barnă s-a născut la 20 iunie 2003, în Constanţa şi locuieşte în Corbu. De-a lungul anilor de gimnaziu petrecuţi la şcoala din localitate până în iunie 2018, a făcut parte din Cenaclul literar „Creativ”, scriind şi publicând în revista şcolii (la care a fost redactor) şi în revista Societăţii de Haiku din Constanţa, „Albatros”. A participat la etapele judeţene ale olimpiadelor de limba şi literatura română, unde, în câteva rânduri, a primit premii sau menţiuni. Este elevă a Liceului „Decebal” din Constanţa şi vrea să devină medic.

48

INTEGRITATE Alexia Barnă Corbu, Cenaclul “Creativ”, Liceul “Decebal” Constanța

Eroi au fost, eroi sunt încă...

Al Doilea Război Mondial. Cuvintele acestea înseamna mult atât pentru mine și familia mea, cât și pentru mulți alți oameni. Sunt niște cuvinte ce stârnesc pentru mulți emoție, tristețe, dar și multe amintiri, fie că sunt frumose, fie triste.

A fost cel mai sângeros razboi din istorie, soldându-se cu peste 72 milioane de victime, multe familii destrămate pentru totdeauna și amintiri dureroase ce vor dăinui și peste sute de ani. Al Doilea Război Mondial se caracterizează ca fiind un conflict la scară globală ce a rămas în istorie și datorită tehnicilor și armamentului nou care a avut un efect distrugător și în același timp copleșitor, așa cum este descrisă și bomba atomică, ce atunci a fost folosită pentru prima și ultima dată, tocmai din cauza consecințelor sale nefaste.

Chiar dacă acest război stârnește pentru foarte mulți oameni tristețe, pe mine mă face să fiu mândră că o persoană din familia mea a luptat cu devotament pentru propria-i țară și a ieșit victorioasă după o luptă în care în joc îi era pusă viața.

Pe acest monument dedicat eroilor patriei, este scris și numele străbunicului meu- BARNĂ COSTANTIN- care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial.

Este vorba de străbunicul meu, Barnă Constantin, cel pe care îl consider erou. Născut la 12 mai 1920, în comuna Câmpuri, județul Vrancea și înrolat la numai 20 de ani în armată, și-a apărat cu patriotism țara. De-a lungul vieții lui, străbunicul și-a mai petrecut o parte din viață în satul Mărăști, mutându-se apoi în orașul Panciu, județul Vrancea, unde s-a și stins din viață pe 9 august 2009, la vârsta de 89 de ani.

Costică, așa cum îi spunea familia, făcea parte dintr-o familie cu 3 copii, el fiind cel mai mare. Tatăl lui a murit la scurt timp după ce s-au născut surorile mai mici, așa că el a fost nevoit să se ducă la muncă și să-și întrețina familia. A avut o copilărie frumoasă, brăzdată de amintiri de la joacă și din adolescență, nu din telefon, așa cum se întâmplă acum.

49

INTEGRITATE Alexia Barnă Corbu, Cenaclul “Creativ”, Liceul “Decebal” Constanța Tatăl meu ne povestește mereu amintiri cu ,,bunicul”, din care reiese un singur lucru: îl iubise foarte mult, l-a învăţat ce este viaţa, l-a învăţat să fie harnic şi cinstit, dar îi şi făcea toate poftele, tocmai fiindcă aveau o relație foarte strânsă și se înțelegeau foarte bine.

Tot din lucrurile aflate de la tati, din timpul petrecut împreună, știu că străbunicul nu își amintea prea multe de tatăl lui, deoarece el avea o vârstă foarte fragedă atunci când s-a stins din viața. Cu toate acestea, un lucru se știe și în generația mea: că și tatăl străbunicului meu a luptat în război, în Primul Război Mondial, de unde a ieșit victorios.

Chiar dacă nu am prea multe amintiri cu el, părinții și rudele mi-l descriu ca pe un om înțelept, care a știut să înfrunte viața așa cum trebuie, cu demnitate și curaj, fără să se dea bătut. Era harnic, viața nu i-a dat de ales, trebuia să se descurce și să-și întrețină familia. Sunt sigură că la aceste calități care îmi definesc străbunicul a contribuit și viața din timpul războiului. Și chiar dacă nu știu foarte multe lucruri despre viața de război, sunt sigură că viața în acea perioadă nu a fost prea roz.

Chiar dacă străbunicul meu a petrecut doar un an pe câmpul de luptă, din cauză că era singurul băiat din familie și trebuia să întrețină întreaga familie, a adunat destule amintiri încât să ni le povestească și nouă sau părinților noștri. În timpul războiului, a dat dovadă de eroism la granița cu Ungaria. A apărat ,,Pământul Românesc” împotriva nemților, a celor care ce tânjeau după pamântul nostru.

A apărat țara cum a știut el mai bine. A făcut parte dintr-o echipă împreună cu care a luptat cu tărie împotriva dușmanilor. A învățat, poate mai de preț decât orice altceva, că nimic nu e mai important decât propriile puteri, acelea pe care doar noi ni le putem controla, acelea cărora doar noi le putem spune când să se ,,pună pe pauză”.

A învățat puterea camaradeniei, a credinței că este un pion important pe câmpul de luptă atunci când bătălia se dă nu pentru sine, nu pentru o persoană, ci pentru țara sa. El spunea că și-a făcut datoria față de patrie. Eu spun că războiul acesta i-a scris o parte importantă din povestea vieții. Cea mai frumoasă poveste. Pentru că ea a devenit Povestea Noastră. A fiecăruia. A unei țări acum libere.

Povestea în care noi suntem personajele principale. Povestea în care noi suntem eroii. Povestea în care tot ce contează e sufletul nostru și sufletul celor pe care îi iubim.

Pe câmpul de luptă nu a dus o viață ușoară deloc, o viaţă căreia nu știu câți dintre noi i-am fi făcut față. Acolo nu era loc de: n-am dormit încă strictul necesar de 8 ore! sau: de ce nu avem desert? Străbunicul împreună cu ceilalți soldați de abia dacă au dormit în timpul războiului, ce să mai zic de 8 ore!? Desert... nici atât! Mâncau ce apucau, când apucau, cât apucau, cât li se dădea.

A avut o viață grea, o viață cu suișuri și coborâșuri căreia, vrând-nevrând, a trebuit să-i facă față. Dar până la urmă: Uau! Cineva din familia mea a luptat în Al Doilea Război Mondial! Și eu port numele lui! Sunt mândră de el, sunt mândră că și-a pus viața în joc pentru țara în care slujea, sunt mândră că și-a lăsat frica la o parte și că a luptat vitejește.

Sunt mândră că e Străbunicul Meu!

50

INTEGRITATE Alexia Barnă Corbu, Cenaclul “Creativ”, Liceul “Decebal” Constanța Și nu numai eu îi sunt recunoascătoare, ci și țara mea, autoritățile care i-au acordat diplome, medalii, onoruri.

Pe acolo nu s-a trecut și datorită străbunicului meu!

51

Cazino

INTEGRITATE Alexia Barnă Corbu, Cenaclul “Creativ”, Liceul “Decebal” Constanța

52

INTEGRITATE Liviu Băițel Constanța, Careul artelor, Cercul Militar

Liviu Băițel Constanța Careul artelor, Cercul Militar

53

INTEGRITATE Liviu Băițel Constanța, Careul artelor, Cercul Militar

Născut în Moldova, la Târgu Ocna, în martie 1960, Liviu Băițel şi-a petrecut copilăria, a urmat şcoala generală, liceul, facultea după care a şi lucrat vreo două decenii prin capitală. Încă din anii de liceu s-a îndrăgostit de muzică, poezie şi pictură. Le-a practicat fără niciun fel de pretenție, doar dintr-o mare dragoste față de tot ceea ce îl înconjoară şi în special față de semenii săi. De prin anul 2000 s-a mutat la Eforie Nord şi mai apoi a începu să publice.

Aşa s-au născut cele trei volume de versuri: “Gânduri pentru tine” (2012), “Umbra pasului tău” (2017) şi “Cântec pentru țara mea” (2018) pe care le-a dăruit prietenilor, apropiaților săi şi celor pe care i-a simțit interesați de poezie. Începând cu 2010 a participat şi la festivalurile de muzică folk obținând numeroase distincții.

Liviu este membru al Cenaclului literar “Mihail Sadoveanu” şi al Careului artelor de pe lângă Cercul Militar. El crede că lumea este un fel de oglindă în care, de fapt, te regăseşti pe tine însuți exact aşa cum eşti.

54

INTEGRITATE Liviu Băițel Constanța, Careul artelor, Cercul Militar

Doar iubirea de frate Am întâlnit şi români fericiţi Nu erau prea bogaţi...

Dar se ştiau iubiţi Orişicât ar fi fost de departe Nu-şi uitau părinţii Şi neamul cel fără de moarte Am întâlnit şi români credincioşi Fără urmă de minciuni Doar modeşti şi frumoşi Cu frunţile arse de soare Iar mâinile… înnobilate De sudoare Am întâlnit şi români de lumină Iertători şi cuminţi Precum sfinţii care zilnic se-nchină Fără urmă de timp peste vârstele lor Din trecut făurindu-şi Un etern viitor Am întâlnit şi români fericiţi Erau aşa de frumoşi Şi atât de uniţi Orişicât de departe-ar fi fost N-au uitat niciodată Al întoarcerii rost

55

INTEGRITATE Liviu Băițel Constanța, Careul artelor, Cercul Militar

Şi de-aceea sunt vesel Mai mereu zâmbitor, Ştiu că nu pier românii Când lichelele vor Şi mai ştiu că din toate Care sunt şi vor fi Doar iubirea de frate Va învinge-ntr-o zi Şi de-aceea prieteni Eu vă caut mereu Ştiu că toţi suntem unul Iar atunci când e greu Vom răzbate-n furtună Prin a noastră credinţă Doar cu fraţii alături Regăsind biruinţă

56

INTEGRITATE Liviu Băițel Constanța, Careul artelor, Cercul Militar

Istoria se scrie…

Istoria se scrie din picioare Urcând spre vârfuri încă neatinse Ades cu fruntea plină de sudoare Chiar dacă-n jur pădurile sunt ninse Istoria se scrie pentru mâine De cei ce nu suportă azi urgia Salvând pentru sărmani un colţ de pâine Luptând cu ignoranţa şi prostia Istoria se scrie şi cu sânge Facând să crească, mândră, holda nouă Din trupul zilei foste care plânge Prin brazdele înveşmântate-n rouă Din adevăr istoria se scrie Facând, final, minciuna să pălească Şi neamului redând spre veşnicie Încredere în vatra strămoşească

57

INTEGRITATE Liviu Băițel Constanța, Careul artelor, Cercul Militar

Unirea cea Dreaptă Din lacrimi să fi crescut Uniţi cu durerea Tot mai aproape de cer Implorându-ne vrerea Nimic nu-i mai sfânt Pe întregul pământ Decât iubirea de frate Şi oricât de departe Am fi Inima mea Doar pentru tine bate Iar astăzi şi pururi Unirea cea dreaptă Pe noi, s-o pornim, Ne aşteaptă Cu flori să venim de oriunde Şi-n suflet curaţi, la hotare Să facem cum scris e în stele Din nou ROMÂNIA CEA MARE!

58

INTEGRITATE Liviu Băițel Constanța, Careul artelor, Cercul Militar

Eminescu…

Eminescu e a noastră sărbătoare Peste veacuri, tainic legământ Al meleagului cel sărutat de mare Cu Luceafărul nemuritor şi sfânt Eminescu este tot ce-avem mai bun Dintr-un neam cu zestre milenară Cântecul şi dorul cel străbun Eminescu-i dragostea de ţară.

Eminescu e lumina din cuvânt Poarta către ceruri şi iubire Domnul nostru pe acest pământ Lacrima credinţei în unire. Şi din toate care au vreun rost Eminescu e dorinţa de mai bine Început al vremilor ce-au fost E încrederea în ziua care vine.

59

INTEGRITATE Liviu Băițel Constanța, Careul artelor, Cercul Militar

Eu cred în România…

Eu cred în ROMÂNIA şi-n ziua care vine Când toţi vom fi-mpreună şi regăsi-vom calea Dând răului pedeapsă şi alegând doar bine Gonind cu doine ura, neliniştea şi jalea.

Eu cred în ROMÂNIA, picior de plai pe unde Ades coboară îngeri înveşmântaţi în rouă, Şi unde dorul însuşi prin codri vechi se-ascunde Iar cerul lăcrimează când peste holde plouă.

Eu cred în ROMÂNIA şi ştiu că niciodată Oricât de mult ne-ar vinde străini de neam şi ţară Nu va permite Domnul prigoană-ntunecată Şi prin credinţa noastră, adâncă şi curată Vom fi din nou puternici în vatra milenară!

60

INTEGRITATE Liviu Băițel Constanța, Careul artelor, Cercul Militar

De ziua ta, române…

De ziua ta, române, îţi urez Să fii-nţelept dar mintea s-o ai blândă Rob adevărului să fii şi sclav dreptăţii Credinţa ta să fie în izbândă De ziua ta, române, să te bucuri Că-n jurul tău e linişte şi pace Încredinţat că peste vremuri, Domnul Lumină între neamuri iar va face De ziua ta să nu uiţi niciodată De cei care-au căzut pentru ca tu Să ai o ţară binecuvântată Şi să poţi spune nedreptăţii: NU De ziua ta, române, să fii frate Cu cei ce vor să-şi vadă iarăşi ţara Acolo unde-i locul de milenii Cu fruntea sus descălecând povara Şi nu uita că tot ce te-nconjoară De Dumezeu sunt dăruite ţie De tine doar depinde să rămână Pentru ai tăi acum şi-n veşnicie

61

INTEGRITATE Liviu Băițel Constanța, Careul artelor, Cercul Militar

Dobrogea…

Dobrogea e locul unde cerul Uneori coboară pe pământ Lacrimă răstălmăcind misterul Întreit al primului cuvânt Dobrogea e poarta peste valuri Către ţărmul ţării cel mai drag Dincolo de timpuri şi de maluri Fluturând al nemuririi steag Dobrogea e ziua care vine Să aducă soare peste nori Este darul clipelor senine Pentru ochii plânşi de-atâtea ori Dobrogea e lanţul de unire Între tot ce-a fost şi-o să mai fie Loc etern de tainică nuntire Pentru-a noastră sfântă Românie!

62

INTEGRITATE Liviu Băițel Constanța, Careul artelor, Cercul Militar

Te rugăm, Fecioară Doamnă sfântă printre sfinţi Azi la noi coboară Să ne-nveţi să fim cuminţi Iubitori de ţară Din înalturi, printre nori Dă-ne iar lumină Şi din beznă să faci zori În a Ta grădină Celor care ne-au greşit…

Să le dai iertare Cum pe toţi ne-ai mântuit În mila Ta cea mare

Fără duhul Tău curat O să fim neghină Să ne ierţi dac-am uitat De Fiul ce-o să vină Maică sfântă, maică bună Te rugăm, Fecioară, Pune azi a Ta cunună Peste-a noastră ţară

63

INTEGRITATE Liviu Băițel Constanța, Careul artelor, Cercul Militar

Limba Română Eu m-am născut în Limba Română Şi o recunosc drept a vieţii mele stăpână Îmi cântă iubirea cu zâmbet de lună Ades pe toţi fiii din străini ne adună Eu simt că trăiesc doar în Limba Română Şi vreau dintre toate doar Ea să-mi rămână Mireasă de taină pentru clipa cea bună Când nu va mai fi între oameni minciună Se vând pe tarabe tot felul de rosturi Şi viaţă, şi moarte, achitate-mpreună Dar nu-s bani destui să plătească vreodată A noastră credinţă în Limba Română Nu-i cântec în lume atât de duios Şi dor mai năvalnic din suflet să-ţi spună Că oricât te-ai pierde, rătacind pe meleaguri Doar aici vei fi tu, doar în Limba Română!

64

INTEGRITATE Liviu Băițel Constanța, Careul artelor, Cercul Militar

Ţara Mea Ţara mea e locul unde raiul Şi a găsit odihnă pe pământ Aducând speranţă şi nădejde Plaiului nemuritor şi sfânt Ţara mea e liniştea pădurii Înainte de-o furtună trecătoare Ţara mea sunt brazdele-ncărcate De străbuni căzuţi pe la hotare Ţara mea e drumul printre muguri Când pe crengi se-adună frunză nouă Zâmbetul spre soare-al dimineţii Doină lăcrimând un strop de rouă Ţara mea e cântecul luminii Dezvelind al cerului veşmânt Ţara mea se cheamă Eminescu Creangă şi Brâncuşi într-un cuvânt Ţara mea cu doruri nesfârşite Azi te cântă cete îngereşti Domnul îţi adună, iar, cărare ŢARA MEA, CÂT TIMPUL SĂ TRĂIEŞTI!

65

INTEGRITATE Liviu Băițel Constanța, Careul artelor, Cercul Militar

La ceas târziu Tãcere oarbã printre frunzele de nuc La ceas târziu când vântul care bate Adunã amintiri ce nu se duc Decât pe lacrimi din iubiri uitate Nici timpul nu mai ştie sã se-adune Pierdut între milenii efemere La porţi închise unde nu se spune Decât povestea clipei care piere Doar norilor le-a mai rãmas o cale Rãstãlmãcind a stelelor luminã Din astre împletind cu dor petale Şi trup de rouã cerului grãdinã Nimic nu mai existã pentru sine În cântecul înveşmântând noi sfere Din toamna ce se-ntoarce lângã mine Rãmâne-vor doar umbre şi mistere

66

INTEGRITATE Belkis Sena Bilal Constanța, Comunitatea tătară

Belkis Sena Bilal Constanța Comunitatea tătară

67

INTEGRITATE Belkis Sena Bilal Constanța, Comunitatea tătară

Scriitoarea de limbă tătară Belkis Sena Bilal a debutat la vârsta de 83 de ani cu volumul de poezie şi amintiri din copilărie intitulat “Kayta-kelmez balalîk” (“Ireversibila copilărie”).

Cartea a fost lansată cu numai o lună înaintea apariției prezentei antologii. În prezent, autoarea lucrează la o expoziție de fotografie în care va prezenta imagini document din arhiva sa personal.

68

INTEGRITATE Belkis Sena Bilal Constanța, Comunitatea tătară

Köstencĭm Menĭm güzel kasabam Deñĭz boyında, Er yerlerĭ cennettiy, Zewklar-toyınca.

Yazda, deñĭz ĭşĭnde, Caldap yüzemĭz.

Kumda oynap, üylerĭñ Temelĭn tĭgemĭz.

Way, ne arüw oynaymız Toplar man suwda!...

Soñra, bĭr dĭnnenemĭz Cantayıp kumda.

Memleketĭñ ĭşĭnden Başka ballar da kele.

Tatillerĭn geşĭrĭp Kelgenler, kete.

Bütün Dünya balları Bĭzlerdiy bolsın, Kar-kaswet körmeden Ömĭr geşĭrsĭn.

69

INTEGRITATE Belkis Sena Bilal Constanța, Comunitatea tătară

Constanța, oraş drag Oraş drag şi superb La țărmurile mării, Un colț de paradis, Sublimul desfătării. În anotimpul cald Ne cufundăm în ape, Şi-în joacă, din nisip, Temeinicim palate.

Oh, cât e de plăcut Cu mingea între valuri, Să-îmbrătişezi nisipul Fierbinte de pe maluri Şi să îți faci noi prieteni, Copii din depărtare Veniți să îşi petreacă Vacanțele la mare.

De-ar fi copiii lumii Lipsiți, în bună seamă Feriți, ca noi, de grijă, De neplăceri şi teamă. (traducerea Taner Murat)

70

INTEGRITATE Grațiela Bobeş Corbu, Cenaclul “Creativ”, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr”

Grațiela Bobeş Corbu Cenaclul “Creativ”, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr”

71

INTEGRITATE Grațiela Bobeş Corbu, Cenaclul “Creativ”, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr”

Grațiela Bobeş s-a născut pe 4 aprilie 2004, în Constanţa. Ea locuieşte în comuna Corbu şi învaţă la Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr”. Este o fată ambiţioasă căreia i-ar plăcea să vadă pe chipurile oamenilor numai zâmbete. Crede în dreptate şi corectitudine în lume.

Grațiela declară că, pentru ea, literatura este un tărâm al imaginaţiei libere, un loc în care se poate refugia, unde sentimentele, gândurile ei încep să curgă ca un izvor şi să contureze o adevărată poveste, este un loc care a fascinat-o dintotdeauna.

Grațiela scrie poezie şi haiku. Ea este membră a cenaclului „Creativ” al şcolii. Sub îndrumarea doamnei profesoare Daniela Varvara, a participat şi a obţinut premii la fazele judeţene ale olimpiadelor de limba şi literatura română, dar şi la concursuri de creaţie din mai multe zone ale ţării.

72

INTEGRITATE Grațiela Bobeş Corbu, Cenaclul “Creativ”, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr”

Icoana bunicii Uneori, inima-mi plânge Privind în urmă...

Văd umbre, umbre ale trecutului Totul este întunecat, neînsufleţit.

Doar tu, bunico, eşti raza de soare Ce îmi încălzeşte sufletul.

Tu eşti cea care mă călăuzeşte, Tu eşti icoana sfântă a sufletului meu, Tu, reflexie a chipului lui Dumnezeu!

Pură, ascunsă după un văl de lumină, Îmi alini durerea cu mângâierea-ţi divină Palma bătrâneţii zugrăvită pe chipul tău, Privirea ta plină de mister, Întotdeauna în gol Mâinile tale pline de bătături, tremurânde, Toate acestea mă fac să mă întreb, bunico: Eşti bine? Ai nevoie de mine? …pentru că eu am.

73

INTEGRITATE Grațiela Bobeş Corbu, Cenaclul “Creativ”, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr”

Volbură albă În adierea vântului, văl alb E toamnă, dar ochii ei devin învolburaţi ca frunzele ameţite de dans.

Mireasă în alb, ce pare chiar pură Însă în inima ei e doar o minciună Rochia-i frumoasă, cu o trenă mare Chipu-i ca o floare: străluceşte, Doamne, la soare!

Dar totul e fără valoare. În sufletul ei se-şterne furtună În care sentimentele se răzbună. Încearcă să scape, dar nu reuşeşte Plângând cu stropi de ploaie ea sfârşeşte.

Faţa i se-ntunecă deodată Cu umbre adânci ca de moartă.

Se întreabă unde esteClar nu e într-o poveste.

Cu o mână ridicată, Ea imploră bolta toată s-o transforme într-o zână fermecată, blândă, bună.

Volbură de nea se vede, Strecurată pe sub gene Alb intens urcând la cer Ca un vaşnic mesager.

74

INTEGRITATE Adelina Bombea Luminița, Cenaclul “Creativ”, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Corbu

Adelina Bombea Luminița Cenaclul “Creativ”, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Corbu

75

INTEGRITATE Adelina Bombea Luminița, Cenaclul “Creativ”, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Corbu

Adelina Bombea s-a născut pe 27.08.2007. Ea este, deocamdată, cea mai tânără membră a cercului „Creativ” din Şcoala „Gheorghe Lazăr”, Corbu. Locuieşte în satul Luminiţa şi iubeşte animalele, dar şi limba şi literatura română. A participat la concursuri şcolare în acest domeniu şi a obţinut premii.

76

INTEGRITATE Adelina Bombea Luminița, Cenaclul “Creativ”, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Corbu

Miţi Miţi, animăluţ pătat, Este de toţi preferat Fiind micuţ şi jucăuş Cu lăbuţe ca de pluş.

Când vine vorba de joacă, Nu ştie ce să mai facă Miţi, scump şi alintat, E motanul meu bălţat.

77

INTEGRITATE Adelina Bombea Luminița, Cenaclul “Creativ”, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Corbu

Arc

78

INTEGRITATE Traian Brătianu Constanța, Asociaţia Pro Basarabia şi Bucovina

Traian Brătianu Constanța Asociaţia Pro Basarabia şi Bucovina

79

INTEGRITATE Traian Brătianu Constanța, Asociaţia Pro Basarabia şi Bucovina

Traian Brătianu s-a născut la 9 iunie 1941 în Constanța. În 1966 a absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti, în 1973 Cursul postuniversitar de jurnalism de la Facultatea de Jurnalism din Bucureşti, iar din 2004 este doctor în istorie al Universității Bucureşti. Mai bine de 40 de ani a fost jurnalist la ziarele Dobrogea Nouă, Cuget liber şi Litoral, dar a lucrat şi pentru Delta, România liberă şi alte publicaţii. În perioada 1968-2009 a fost profesor în învăţământul preuniversitar. Din 1992 până în prezent activează ca lector univinersita doctor la Facultatea de Ştiinţele Comunicării şi Ştiinţe Politice a Universităţii „Andrei Şaguna” din Constanța.

Traian este autorul a 12 cărţi şi a apărut în peste 40 de volume colective. În anul 2007 a apărut în „Who’s Who in România” – o enciclopedie a personalităţilor societăţii contemporane. Este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, al A.R.I.P., al Uniunii Epigramiştilor din România, al Asociaţiei Pro Basarabia şi Bucovina, al Cenaclului literar „Mihail Sadoveanu“ şi al Clubului Umoriştilor Constănţeni.

80

INTEGRITATE Traian Brătianu Constanța, Asociaţia Pro Basarabia şi Bucovina

Eroi dobrogeni ai Marii Uniri

Primul Război Mondial, declanşat la 15/28 iulie 1914 a angrenat peste 25 de ţări, de partea Antantei sau a Puterilor Centrale, multe dintre ele urmărind un scop bine determinat: câştigarea dreptului la o viaţă liberă, democratică.

România n-a intrat în luptă de la început, la Consiliul de Coroană, care a avut loc la 21 iulie 1914, în prezenţa regelui Carol I, a primului ministru Ion I. C. Brătianu, a membrilor guvernului şi şefilor partidelor politice stabilindu-se poziţia de neutralitate. Aceasta, însă, era considerată o soluţie vremelnică, deoarece atât clasa politică cât şi opinia publică, considerau că izbucnirea războiului nu putea să ne lase indiferenţi, deoarece acum era o şansă deosebită pentru desăvârşirea unităţii naţionale. 5 Primul ministru Ion I. C. Brătianu declara că „având drept ideal unitatea naţională suntem datori să urmărim realizarea lui...”6 Ca urmare a evoluţiei situaţiei internaţionale, România intră în război la 14/26 august 1916, decizia fiind salutată de cancelariile aliaţilor. Presa dobrogeană nota atunci: „...dela dânşii (n.n. - dobrogenii) să plece şi cele mai bune exemple de abnegaţie şi patriotism între aceste momente supreme când mărirea ţării este în joc.”7 O altă publicaţie merge cu raţionamentul şi mai departe: „Îndeplinirea tuturor aspiraţiilor noastre naţionale ar trebui să grupeze în cuprinsul graniţelor unei Românii mari ţinuturile de peste Carpaţi între Nistru şi Tisa, Basarabia, Ardealul şi Bucovina...”8 Din păcate evoluţia imediată a evenimentelor ne-a fost defavorabilă. La Turtucaia şi din cauza unor greşeli de ordin organizatoric, tactic, strategic am înregistrat, după aprecierile specialiştilor, „o înfrângere dintre cele mai dureroase”9, urmările acesteia fiind dramatice: localităţi distruse, jafuri şi stricăciuni, populaţie plecată în refugiu etc. Dobrogea având cel mai mult de suferit. Soarta războiului s-a întors în urma situaţiei create pe frontul de la Salonic, atunci când pentru Puterile Centrale războiul era pierdut, astfel că, la 24 noiembrie 1918, trupele franceze şi engleze, aflate pe frontul din Balcani, au cerut retragerea armatei bulgare din Dobrogea, ceea ce a permis, la 26 şi 30 noiembrie 1918, ca autorităţile administraţiei civile ale judeţelor Constanța, Tulcea, Durostor şi Caliacra să se reîntoarcă în oraşele de reşedinţă, permiţând astfel reintegrarea României.

O zi mai târziu, la 1 decembrie 1918, regele revenea în Bucureşti, consfinţind astfel eliberarea ţării.

La acest mare eveniment au contribuit şi dobrogenii. În perioada 15 august – decembrie 1919 ei au luat parte la luptele din Dobrogea, trecătorile din Carpaţi, apărarea Capitalei, la Mărăşeşti, pe frontiera de pe Nistru şi în alte locuri. Contribuţia lor s-a soldat cu multe jertfe. După statisticile existente la Arhivele Naţionale, în perioada Primului Război Mondial nu mai puţin de 2151 militari constănţeni şi-au pierdut viaţa, iar alţi 509 au fost răniţi. Majoritatea dintre ei au fost plugari, alături de învăţători, preoţi, muncitori, comercianţi, funcţionari şi alte profesii. Câteva date statistice oferite de col(r) Remus Macovei în lucrarea „De la Turtucaia la Budapesta. Prinosul de sânge al militarilor constănţeni în campania 1916-1919” sunt elocvente: „Din cei 2151 militari constănţeni care şi-au pierdut viaţa 87,3% erau căsătoriţi, în urma decesului acestora rezultând

5

Traian Brătianu, „Politică şi societate în Dobrogea”, Editura Fundaţiei „Andrei Şaguna”, Constanţa, 2010, p. 79. „România în relaţiile internaţionale 1699-1939”, Editura „Junimea”, Iaşi, 1980, p.399.

7 “Conservatorul”, 7 august 1916.

8 „Liberalul Constanţei”, 7 iunie 1915 9 Leonida Moise, „Confruntări militare în Dobrogea”, Editura Daideia, Bucureşti, 2002, p. 124 6

81

INTEGRITATE Traian Brătianu Constanța, Asociaţia Pro Basarabia şi Bucovina un număr de 4192 orfani... Situaţia statistică pe vârste: 26% între 20-25 ani, 25,5% între 26 şi 30 de ani, 25,7% între 31 şi 35 de ani, 15% între 36 şi 40 de ani, 7,2 % între 42 şi 45 de ani, 0,6% peste 45 de ani”.10 Interesantă este şi situaţia pe naţionalităţi. Alături de cei 1951 români au căzut la datorie 148 musulmani, 28 germani, 14 lipoveni, 5 greci, 4 armeni, 3 evrei. Au rămas invalizi 467 români, 34 musulmani, 4 evrei, 2 germani, 1 lipovean şi 1 bulgar. Printre aceştia s-a remarcat şi marele sculptor Ion Jalea, care a participat la luptele de la Mărăşeşti. În ziua de 17 august 1917 este grav rănit şi îşi pierde mâna stângă. El n-a uitat de cei care i-au fost alături şi a realizat câteva opere de artă deosebite, care să cinstească eroismul lor: împodobirea sculpturală a Mausoleului de la Mărăşeşti, Monumentul eroilor de la Chirnogeni, Placa Eroilor Normalişti de la Colegiul „Mircea cel Bătrân” din Constanța, Placa de bronz de la Monumentul eroilor din Murfatlar (în prezent acesta se află la Primăria din localitate).

Pentru faptele deosebite demonstrate, pe câmpul de luptă de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, Turtucaia, Amzacea, Topraisar, dealul Măgura, Stâlpu, Epureşti, Crucea, Giurtelec, mulţi dobrogeni au fost recompensaţi cu ordine şi medalii, iar drapelele unor regimente au fost decorate. În memoria celor căzuţi la datorie s-au ridicat în foarte multe localităţi ale Dobrogei monumente, grupuri funerare, busturi, obeliscuri, troiţe.

Este o recunoaştere a meritelor locuitorilor provinciei transdunărene care au contribuit pe măsura posibilităţilor lor la realizarea Marii Uniri.

BIBLIOGRAFIE Brătianu, Traian, „Politică şi societate în Dobrogea”, Editura Fundaţiei „Andrei Şaguna”, Constanța, 2010; Col(r) Macovei, Remus “De la Turtucaia la Budapesta. Prinosul de sânge al militarilor constănţeni în campania 1916-1919”, Editura „Next book”, Constanța, 2017; Moise,Leonida, „Confruntări militare în Dobrogea”, Editura „Paideia”, Bucureşti, 2002; „România în relaţiile internaţionale 1699-1939”, Editura „Junimea”, Iaşi, 1980; “Conservatorul”, 7 august 1916. „Liberalul Constanţei”, 7 iunie 1915

10

Col(r) Remus Macovei, “De la Turtucaia la Budapesta. Prinosul de sânge al militarilor constănţeni în campania 19161919”, Editura „Next book”, Constanța, 2017, p. 41.

82

INTEGRITATE Traian Brătianu Constanța, Asociaţia Pro Basarabia şi Bucovina

O sugestie: Revenirea la numele românesc La numai 51 kilometri de Chişinău şi 25 kilometri de centrul raional Hînceşti se află satul Bratianovca, de la înfiinţarea lui împlinindu-se 110 ani. Înainte de 1908, în acest spaţiu se afla o moşie a unui boier din familia Brătienilor. El avea aici un conac unde venea uneori. La un moment dat, a început să vândă din terenuri care au fost cumpătate de locuitori din Sărata Galbenă, primii oameni construindu-şi case şi întemeindu-şi gospodării trainice.

Aşezării i s-a spus Brătianu, după numele celui ce avusese în proprietate pământul de acolo. În timpul apartenenţei Basarabiei la U.R.S.S., denumirea a fost rusificată, ea devenind din Brătianu, Bratianovca. Cu timpul noua localitate s-a extins cu noi veniţi, astfel că, în prezent aici, conform recensământului din 2004, sunt 114 case cu 500 locuitori. Majoritatea (94,44%) sunt români moldoveni cu nume neaoşe – Gîscă, Baciu, Tătaru, Ionel, Miron, Brăileanu, Burlacu, Negrescu etc., lor alăturându-se 19 ucrainieni (4,59%), 3 ruşi (0,72%) şi 1 bulgar (0,24%). Ei îşi desfăşoară activitatea mai ales în agricultură, în acest areal fiinţând Cooperativa Agricolă „Agrosargal”, care are mai multe ferme de animale. Ei i se adaugă alte unităţi mai mici de diferite profiluri. Nu departe, sunt două iazuri pentru creşterea peştilor, iar la 3 kilometri distanţă este o pădure a Ocolului Silvic din Cărpineni. Pentru aprovizionarea trăitorilor de aici, au fost deschise mai multe magazine. În zonă mai există o biserică, o şcoală, un teren de fotbal.

Apropierea de Coriolovca (3 kilometri), Valea Florii şi Sărata Galbenă (4 kilometri), Cărpineanca (5 kilometri), Sărata Mereşeni (7 kilometri), Caracui şi Orac (8 kilometri), Cărpineni, Ceadâr, Horieşti, Negrea (aproximativ 9 kilometri) face ca legăturile dintre locuitorii acestor sate (după cum se vede cei mai mulţi sunt români moldoveni) să fie una de unitate nu numai de limbă ci şi de obiceiuri, tradiţii, proiecte.

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la constituirea statului modern România din care a făcut parte şi Basarabia, unificarea cu patria mamă având loc la 27 martie 1918. Poate că şi unii din locuitorii satului Bratianovca se gândesc la vremurile de acum un secol. De aceea avansăm o sugestie autorităţilor locale – revenirea la numele de Brătianu. Ar fi, desigur, o reîntoarcere la normalitate, dar şi o reparaţie morală pentru cei care se uită cu drag şi speranţă peste Prut.

83

INTEGRITATE Traian Brătianu Constanța, Asociaţia Pro Basarabia şi Bucovina

Călător prin lume Puţini oameni au umblat prin lume aşa cum a făcut-o scriitoarea Ana Ruse. Paşii au purtat-o prin toate continentele, de la cea mai apropiată ţară – Bulgaria, până la cea mai îndepărtată – Noua Zeelanda, de unde sa întors cu nenumărate impresii, gânduri, imagini pe care le-a prezentat în multe cărţi, adevărate jurnale de călătorie.

Una din ultimele sale creaţii, căreia i-am dedicat şarja prietenească „Tot timpul s-a lăudat / C-a fost peste nouă mări / Şi acuma am aflat / C-a mers doar în nouă ţări.”, se intitulează „Călător prin 9 ţări“ şi ne invită, ca un veritabil ghid (de altfel Ana a avut şi această calitate), să cunoaştem Turcia, Georgia, Azerbaijan, Armenia, Panama, Costa Rica, Columbia, Republica Dominicană, Cuba. Alegerea a fost făcută, probabil, la întâmplare şi ea îi permite autoarei să facă o incursiune în istoria, cultura, obiceiurile oamenilor pe care i-a cunoscut.

Meritul ei este că ne introduce în universal unor zone, evidenţiind atât specificul fiecăreia cât şi nevoia de a afla noi fapte de interes. În Turcia ne plimbă pe la Columna împăratului Constantin, Obeliscul lui Teodosie, Moscheea Albastră, Hagia Sofia, Mănăstirea Sumela. În Georgia aflăm despre istoricul oraşului Batumi, despre distincţiile Catedralei Bograte, ale Complexului religios Gelati, sau ale oraşului Gori, locul de baştină al lui Stalin, despre alte locuri de importanţă turistică. Ne familiarizează apoi, cu particularităţile Azerbaijanului, o insulă islamică între ţări creştine, ale Armeniei pe care o numeşte „pasărea Pheonix mereu rănită”.

Despre unele „ţinte” mai îndepărtate cum sunt Panama, Costa Rica, Columbia, Aruba, Republica Dominicană, Cuba am aflat, poate, câte ceva din alte surse.

Ana Ruse, ca un adevărat arheolog, scoate la iveală şi alte „comori” interesante, cum ar fi Muzeul Canalului Panama, Vulcanul Baru din Costa Rica, bisericile Sf. Francisc şi La Veracruz din Bogota, plajele întinse şi pădurile de cactuşi din Aruba, metropola modernă Santa Domingo, care aşteaptă pe orice vizitator la Platza de Espania, Muzeul Casei Regale, dar mai ales, la Casa lui Columb. Ea ne dezvăluie, apoi, romantismul oraşului Havana şi multe altele.

Autoarea nu se opreşte doar la datele statistice ci trece totul prin filtrul propriei personalităţi căutând ineditul.

Expunerea ei nu este plată, rece, ci interactivă, aducând în prim plan pe mulţi dintre tovarăşii de drum, cu părerile, sugestiile şi curiozităţile lor, cum mai întâlnim în demersuri de acest gen. Cartea şi-o încheie cu o profesiune de credinţă „Încerc să transmit în juru-mi, doar gânduri bune ca să revină la mine ca un boomerang, aşa cum afirma Părintele Arsenie Boca”.

Vorbind despre călătorie M. E. de Montaigne spunea în „Essais”că „Ştiu de ce fug, dar nu ştiu ce caut” Nu e cazul Anei Ruse, care a ştiut întotdeauna ce caută: să ne facă fericiţi cu poveştile ei.

84

INTEGRITATE Ute Carson Austin, Texas, SUA, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

Ute Carson Austin, Texas, SUA Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

Ute Carson primind Premiul Ovidiu-Bektóre pentru exil şi multiculturalitate în iulie 2018 pe terasa “Zorile” din Constanța.

85

INTEGRITATE Ute Carson Austin, Texas, SUA, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

Autoarea Ute Carson face parte din minoritatea germană din Texas, SUA. Ea s-a dedicat scrisului încă din anii tinereții.

Ute a debutat cu proză în anul 1977. Creația sa a fost publicată în numeroase reviste din Statele Unite și din străinătate. A fost invitată de mai multe ori la show-ul televizat Spoken Word Showcase difuzat de către Channel Austin din Texas. A fost distinsă cu premii literare pentru povestirea The Fall apărută în anul 2007 în antologia A Walk through My Garden la editura Outrider Press din Chicago, pentru romanul Colt Tailing publicat în 2004 și pentru poezia A Tangled Nest of Moments. Volumul de poezie My Gift to Life a fost nominalizat pentru Pushcart Prize.

Ute este foarte cunoscută publicului constănțean. Ea a fost publicată în România atât în limba engleză, cât și în tătară și română. În anul 2018 a participat la Constanța Literature and the Arts Festival - CLAFest şi s-a îndrăgostit de oraşul nostru. Cu acest prilej, Asociația Multiculturală “Anticus” i-a decernat Premiul Ovidiu-Bektóre pentru exil şi multiculturalitate.

Ute Carson şi soțul său, Ron, au trei fete şi şase nepoți. Ei trăiesc în Austin, Texas, împreună cu o iapă și mai multe pisici. Puteți afla detalii despre Ute pe site-ul său personal www.utecarson.com

86

INTEGRITATE Ute Carson Austin, Texas, SUA, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

Chambers of My Heart My heart has many chambers.

Lodgers come and go, often leaving something of themselves behind.

Others just move on.

Only one is allowed to roam from room to room.

My heart harbors a secret hope that he will like my place so much he will claim it and move in.

Odăile inimii mele Inima mea are multe odăi.

Chiariaşii vin şi se duc, adeseori lăsând câte ceva în urma lor.

Alții pur şi simplu trec mai departe.

Numai cuiva îi este permis să treacă dintr-o odaie într-alta.

Inima mea adăpostește speranța secretă că lui îi va plăcea atât de mult la mine încât îşi va dori să se mute aici. (traducerea Taner Murat)

87

INTEGRITATE Ute Carson Austin, Texas, SUA, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

Bread of Affliction - Bread of Love When she met him in her twenties her shoulders were laden with the weight of affliction.

Death had come early with dispassionate intensity.

Fleeing her homeland at four, she witnessed the ravages of war, towns and villages reduced to rubble, mortally wounded soldiers along the roadside.

When she lost her father, suitors comforting her mother came in and out of their lives as through a revolving door.

Then an interminable hospital stay where countless displaced children succumbed to deadly fevers.

She swallowed the bread of affliction.

He offered to help shoulder her burden.

“Death is not the last word, Love is.”

She was not so sure.

When did the dough begin to taste less bitter?

While working side-by-side? Raising children?

Dealing with the ordinary ups-and-downs?

Enjoying each other’s company?

Or when his cool palms cupped her eyes as she waited in the darkness for nightmares to pass?

Over time imperceptibly her shoulders lifted and straightened.

One glorious morning years later as the candle of old age flickered on their rickety breakfast table, they smiled and talked, content to share the daily bread of love.

She felt a lightness of being.

Pâinea suferinţei - Pâinea iubirii Când l-a întâlnit pe la douăzeci de ani, ea avea umerii împovăraţi

88

INTEGRITATE Ute Carson Austin, Texas, SUA, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest de greutatea suferinţei.

Moartea venise devreme cu vehemenţă calmă.

Fugise din patrie la doar patru ani, fusese martoră la ravagiile războiului, oraşe şi sate reduse la moloz, soldaţi răniţi mortal înşiraţi de-a lungul drumului.

Când şi-a pierdut tatăl, prin viaţa lor au început să se perinde intrând şi ieşind ca prin nişte uşi rotative peţitorii amatori să îi consoleze mama.

Apoi, nesfârşita internare în spital unde febra neiertătoare ucidea atâţia copii exilaţi.

Gustase pâinea suferinţei.

El s-a oferit să o ajute să-şi ducă povara de pe umeri.

"Nu Moartea este ultimul cuvânt, ci Dragostea."

Ea nu era atât de convinsă.

Oare când a început aluatul să nu mai fie atât de amar?

Pe când munceau umăr la umăr? Pe când creşteau copiii?

Pe când se confruntau cu problemele cotidiene?

Când se bucurau de compania celuilalt?

Sau atunci când palmele lui reci îi acopereau ochii în timp ce ea aştepta în întuneric trecerea acelor coşmaruri?

Pe nesimţite, de-a lungul timpului umerii ei se ridicară şi îndreptară.

Mulţi ani mai târziu, într-o dimineaţă glorioasă pe când licărea lumânarea bătrâneţii pe masa şubredă a micului lor dejun, îşi zâmbiră şi începură să converseze mulţumiţi să împărtă pâinea zilnică a iubirii.

Ea simţi atunci confortul existenţei. (traducerea Taner Murat)

89

INTEGRITATE Ute Carson Austin, Texas, SUA, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

Redemption A perfect apple tree: whispering white blossoms in spring, in summer long-armed branches where birds fluttered like cupids, in the fall fleshy sunbaked apples, and winter’s sweet remembrance of seasons past.

One day the apples’ skin showed flaws, a brown spot, a mottled indentation, a worm hole.

Perfection was marred, the tree was felled.

Only a blunt stump remained with no more nectar for bees, no shelter for rabbits and mice, and no more apples as potent love tokens.

Until a ray of sunshine awakened a fresh shoot slumbering in a crack of the splintered wood, and a green shaft, rolled up tight, slowly began to unfurl into a leaf, a landing pad for a gauzy-winged saffron-yellow butterfly.

90

INTEGRITATE Ute Carson Austin, Texas, SUA, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

Recumpănire Era un măr perfect: şoptind primăvara inflorescenţe albe, vara ramuri cu braţe lungi în care păsările fluturau ca nişte cupidoni, toamna mere cărnoase coapte la soare şi iarna dulci amintiri ale anotimpurilor trecute. Într-o zi coaja merelor a arătat defecte, o pată maronie, o adâncitură pestriţă, o gaură de vierme.

Perfecţiunea fusese marcată, copacul a fost doborât.

A rămas doar un ciot bont care nu mai oferea albinelor nectar, nici iepurilor şi şoarecilor adăpost, şi nici mere ca semn al marii iubiri.

Până când o rază de soare trezi la viaţă o mlădiţă proaspătă adormită într-o despicătură a lemnului retezat şi un rulou verde, strâns înfăşurat, începu să se desfăşoare încet într-o frunză, o rampă de aterizare pentru un fluture cu aripi străvezii galbene ca şofranul. (traducerea Taner Murat)

91

INTEGRITATE Ute Carson Austin, Texas, SUA, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

From the Ashes With childlike wonder they share their stories.

They know each other through virginal kisses and hands interlocked in an intense embrace.

Then like Cinderella at midnight stardust turns to ashes of conflict and estrangement.

Full force she blows at the remains of the embers but none ignite and cherished memories grow cold.

Naked with shame at her relentlessness she shivers like a shorn lamb as despair descends.

Until unexpectedly one day a new hand reaches for her and pulls her through darkness into the wonders of light again.

92

INTEGRITATE Ute Carson Austin, Texas, SUA, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

Din cenuşă Cu admiraţie copilărească îşi împărtăşesc poveştile.

S-au cunoscut prin intermediul săruturilor feciorelnice şi al mâinilor încleştate într-o îmbrăţişare intensă.

Apoi, ca o Cenuşăreasă în miez de noapte praful de stele se transformă în cenuşă conflictuală şi înstrăinare.

Ea insuflă vigoare rămăşiţelor de jar, însă niciuna nu se aprinde şi dragele amintiri se vor stinge.

Dezveşmântată cu ruşinea neîngăduinţei ea tremură ca un miel tuns la lăsarea nopţii disperării.

Până în ziua când pe neaşteptate o nouă mână ajunge la ea trăgând-o prin întuneric înspre minunile de lumină din nou. (traducerea Taner Murat)

93

INTEGRITATE Ute Carson Austin, Texas, SUA, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

The Secret That Only Babies Know A duckling forms a permanent bond with the first object it sees— mother duck who clucks to it to follow.

A human mother relishes the sweet nectar of her baby, its breathing comforts her, her hands move tenderly all over its tiny body, her lullabies are a soothing sleeping potion.

But a baby knows best the smell of its mother’s skin, her morning smell, her evening smell, her summer smell, her winter smell.

There is no other!

I spool back the years and inhale my mother’s scent whose fragrance remains like a tropical flower’s after nightfall.

My little hands reach up as I bury my nose in her neck and recall its enchanting aroma long after I am back in grown-up time.

94

INTEGRITATE Ute Carson Austin, Texas, SUA, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

Secretul ştiut doar de copii O răţuşcă dezvoltă o atracţie permanentă pentru primul obiect pe care îl vede raţa mamă care măcăne la ea să o urmeze.

O mamă se desfată cu nectarul dulce al copilului, respiraţia lui este o mângâiere, mâinile ei se plimbă tandru de-a lungul micuţului corp, cântecele de leagăn sunt o liniştitoare poţiune de dormit.

Dar ceea ce ştie cel mai bine un copil este mirosul pe care îl are pielea mamei sale, mirosul de dimineaţă, mirosul de seară, mirosul de vară, mirosul de iarnă.

Un altul nu există!

Depăn şirul anilor şi inhalez mirosul mamei al cărei parfum rămâne ca cel al unei flori tropicale după căderea nopţii.

Mânuţele mele ajung la gâtul ei în care îmi îngrop nasul reamintindu-mi aroma feerică mult timp după ce am revenit la epoca maturităţii. (traducerea Taner Murat)

95

INTEGRITATE Ute Carson Austin, Texas, SUA, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

My Gift to Life The sun gives me energy and moon dreams, but Life gave me my children.

Now that the dolls are donated to Goodwill for other children to cherish, and the embroidered lace pillowcase of the old baby crib is stored away for the next generation, I have a gift to give to Life-the countless possibilities my children embody which glow like the colors of the rainbow.

96

INTEGRITATE Ute Carson Austin, Texas, SUA, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

Ce am dăruit eu Vieţii Soarele îmi dă energie, iar luna vise, dar Viaţa mi-a dăruit copiii.

Acum, când donăm păpuşile la “Caritatea” pentru a fi adorate de alţi copii şi punem deoparte, pentru generaţia următoare, pernuţa dantelată a vechiului pătuţ, am dorit să-i fac Vieţii un dar nenumăratele posibilități pe care copiii mei le întruchipează care strălucesc precum culorile curcubeului. (traducerea Taner Murat)

97

INTEGRITATE Ute Carson Austin, Texas, SUA, Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest

Octopus Sometimes I wish I was an octopus with several arms and legs.

Instead I have only two legs, but that is all I need to run to you, and two arms only, quite enough to hold you close.

Caracatița Uneori mi-aș dori să fiu o caracatiță cu mai multe brațe și picioare.

Nu am decât două picioare, dar asta este tot ce îmi trebuie pentru a fugi către tine, și numai două brațe, suficient ca să te strâng la piept. (traducerea Taner Murat)

98

INTEGRITATE Florin Bogdan Chelan Constanța, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Filiala Constanța

Florin Bogdan Chelan Constanța Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Filiala Constanța

99

INTEGRITATE Florin Bogdan Chelan Constanța, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Filiala Constanța

Florin Bogdan Chelan s-a născut la 15 iunie 1975 în Constanța. Este de profesie psiholog.

Dintre volumele publicate amintim „7 Poveşti terapeutice” (2013), „Oglinzi de stele” (2014), „Interogații” (2015) „Fabrica de timp sau poetoterapia” (2016) „Miorița” (2018).

Florin Bogdan este membru al Cenaclului literar „Mihail Sadoveanu” şi al Uniunii Scriitorilor Europeni de Limba Română - USELR, Filiala Constanța.

100

INTEGRITATE Florin Bogdan Chelan Constanța, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Filiala Constanța

Pas ritmat Pas ritmat, cadenţat..

De clovn de circ… în bâlci Pe brânci când ne jucam de-a râsul-plânsul de actor…

Pe vale… pe deal…

De-a râsul-plânsul de soldat îngenuncheat…

Cu patul armei cătând pământul rânced, ca strigătul umed de prunc nenăscut, Şi stingher, un braţ frânt stă agăţat de un deget trăgaci… când Pac… Penița instrument străpunge săgeata prin cuvinte de-un roșu sângeriu… În vreme ce pe buze-s legăminte… Şi au mai fost rostite mii de jurăminte… Şi poetul tăcut… Şi brațul frânt… Şi patul armei zăcând mut… Şi-o săgeata-n cuvinte… Şi mii de legăminte…

Mi-e sete de o ploaie de credințe…

Da… De-o ploaie de credințe şi-un consens Naţional…

El… Poetul, Soldatul, nu a murit în van, Ci pentru a renaşte conştiinţa unui neam.

101

INTEGRITATE Florin Bogdan Chelan Constanța, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Filiala Constanța

Am fost şi suntem sau de ce nu trebuie tăiaţi copacii noştri seculari

În copilărie îmi amintesc că am fost un copil cu părul bălai ca razele soarelui de primăvară, cu un aer uşor ştrengăresc de pistruiat.

Eram întradevăr sufletul copilăriei şi îmi preumblam tovarăşii de joacă printre cireşii înfloriţi din faţa blocului şi printre toţi macii câmpului, iar ei zâmbind îmi spuneau: “Mai vrem Bogdănele, mai spune-ne despre misterul macilor şi farmecul cireşilor în floare, învaţă-ne despre îngeraşi, Dumnezeu şi-a soarelui cărare…”

Iar eu îi învăţam pe toţi să ţină ochii întredeschişi şi să privească roua dimineţilor de primăvară şi jocul misterios din razele de soare dimineaţa pentru a descoperii tainele nespuse ale pământului şi poveştile nescrise din şoapta vântului, să se lase furaţi şi să asculte foşnetul frunzelor, ca pe şoaptele tainice ale iubitei sufletului bun, şi să asculte gânguritul porumbeilor dacă vor să descifreze taina începutului şi-a dragostei din care se vor naşte copii, adică îngeraşii din viaţa noastră, apoi ecoul cântecului surd de guguştiuc ca sunetul unei locomotive care vine de departe şi ne poartă dinspre ieri spre nicăieri, ca un du-te vino continuu din care s-a născut tradiţia poporului român asemenea unui tren care îşi pufăie mersul cadenţat între o vale a plângerii şi un deal al speranţelor personale, ca o corabie purtată de valurile Dunării înspre Marea cea mare a speranţelor înspumate de adierile brizei şi-amărăciunea visului tomnatic de poet privind cutezător spre steaua singurătăţii eminesciene…

Mi-e dor în fiecare zi de toate acestea, în fiecare clipă, dar mai ales îmi este dor de strigătul sângeriu ca o lamă de brici al cocoşului dimineaţa la bunici ca “pentr-un început de lume nouă”, sau de tânguirea nostalgică a cocorilor într-un apus cărămiziu de soare cu gâtul frânt de doruri grele şi patimi trecătoare.

Toate acestea şi mult mai multe le-am spus eu prietenilor mei şi ei mi-au spus rând pe rând: “Bogdănel” pentru că mă iubeau toţi copii, apoi “Jenel” pentru că atunci când eram mic eram sfios ca o fată mare, apoi “Cheie” pentru că găseam mereu câte o soluţie pentru orice problemă pe care o aveau, şi mai ales pentru că îmi învoiam mereu colegii de clasă de la orele care li se păreau foarte dificile şi, pentru că uneori îi însoţeam la cafeneaua din colț la o “bârfă mică“, invocând fel de fel de poveşti care păreau atât de credibile în ochii domnilor profesori până când doamna profesoară de stenodactilografie s-a prins şi le-a spus colegilor: “Măi, eu propun că ăstuia să îi spunem Cheie”. “De ce?” au întrebat copiii. “Pentru că are răspuns la orice întrebare şi câte o poveste pentru fiecare în parte”.

Apoi am fost numit pe rând “Logicianul” pentru că un coleg considera că “stăpâneam destul de bine arta conversaţiei “, apoi “Florin Magic” sau “Magicianul” pentru că reuşeam să destind orice atmosferă oricât de tensionată şi apăsătoare ar fi fost, apoi “Apollo” pentru că reuşeam să răsucesc minţile fetelor de parcă le-aş fi cântat la harpă ori vreun alt instrument muzical, apoi “Prometeu” deoarece păream că pot să duc pe umeri desaga plângerilor şi nemulţumirilor tuturor prietenilor mei fără să mă plâng pentru o secundă, apoi “Căluşarul” pentru că atunci când dansam păream să îngrop această desagă în pământ laolaltă cu toate grijile şi nemulţumirile care o însoţeau,.. A, era să uit, mi s-a mai spus şi “Englezul”, prin şcoala generală, într-o epocă profund comunistă când le povesteam colegilor despre mirajul occidentului, atrăgându-mi mânia profesorilor în orele de dirigenţie sub ameninţarea scăderii notei la purtare, pentru poveştile marinăreşti pe care le auzeam de la Moş Sandu, un marinar cu state vechi de la care împrumutam casetele video şi care îmi

102

INTEGRITATE Florin Bogdan Chelan Constanța, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Filiala Constanța completa biblioteca personală de copil cu reviste de gen occidentale de tipul Pif şi Hercule, Rahan, Nekermann dar şi de celebrele maşinuţe de fier “sângerii” de tip Ferrari, Îmi este dor de toate acestea dar şi de cărţile “Winnetou”, “Colţ Alb”, “Amintiri din copilărie” sau de “Uliţa copilăriei”, “Cei trei muşchetari”, “Masca de fier”, “Pădurea spânzuraţilor”… Doamne, ce copilărie frumoasă şi ce adolescenţă teribilă am avut… Şi îmi mai aduc aminte ca în adolescenţă credeam că doar Cidul şi Pasărea Pheonix a lui Eminescu, cel renăscut din propria cenuşă, ne mai poate salva de temperamentul mitic atât în sensul biblic cât şi în cel dâmboviţean asemeni calului înaripat al lui Harap Alb care mâncând jăratec s-a scuturat odată de straiul vechi şi s-a pus pe treabă… Da, cred că Soluţia optimă ar fi cea de redeşteptare a conştiinţei naţionale…uşor de zis, greu de făcut… dar pentru asta avem nevoie de unitate în diversitate, de valori culturale promovate în cenacluri de poezie, proză, expoziţii de artă, dar mai ales de-o muzică de suflet românească… de-o muzicalitate aparte aşa cum auzeam odată prin cenaclurile de poezie, doine şi cântec ale lui Adrian Păunescu dar şi prin seratele culturale moderate cu mare talent de către Iosif Sava ori prin concertele de nai ale lui Gheorghe Zamfir.

De altfel, atunci când a murit poetul Adrian Păunescu, sau mă rog, la câteva luni după moartea poetului, l-am visat într-un Uriaş Cărucior din care mă privea cu ochii lui mari şi albaştrii ca ochii de copil. Îmi amintesc că atunci, în vis, l-am întrebat:”Maestre, vreau să îmi împărtăşeşti ceva… adică, ai ceva să îmi spui?“ “Da”, îmi spuse el cu o jale imensă în privire: “Florin, mă bate cenuşa-n spate de-atâta singurătate”, şi căruciorul a început să gonească peste văi şi dealuri fiind însoţit de nostalgia uriaşă din ochii poetului…

“Cine sunt eu, atunci, v-aş întreba?” “Nu ştiu, poate puţin din toate acestea şi-o Mare de visare…”

Noapte Bună România, sau mai bine zis : “Deşteaptă-te, Române!“, nu eşti singur, eu îţi sunt alături. Eu şi Credinţa… Credinţa că Amin… şi “Amin ca Emin… şi Emin ca Iisus… şi Iisus… şi Iisus…”.

103

INTEGRITATE Florin Bogdan Chelan Constanța, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Filiala Constanța

În loc de Epilog sau despre Frumos în literatura română

Frumosul în literatura română este dat de acel inefabil întâlnit la graniţa dintre aspiraţia spre absolut şi simfonia armoniei proporţiilor din sculptură, pictură şi artele plastice, de aceea frumosul în poezia mea este dat de “acea îmbinare a contrastelor către cerul din suflet”.

Scriitorul român rămâne un neliniştit de o sensibilitate particulară. Autorul se află într-o permanentă căutare a ceea ce este misterios, subtil şi profund în adâncul fiinţei, al lumii ce ne înconjoară şi al lumilor cosmice. De aceea majoritatea acestor mărturisiri, configurate în structuri lirice, sunt o sumă de interogaţii neliniştitoare. Întrebările sale, câteodată directe, alteori îmbrăcând haina metaforei, au ca obiective: sinele; iubirea; viaţa de familie; istoria trecută dar şi cea recentă; credinţa în Dumnezeu; dimensiunile infinite ale universului, dar şi pe cele imediate ale universului cotidian. În acest sens, perfectibilul fiinţei umane, este prezentat tocmai prin metafora “drumului spre absolut, când mai domol, când mai abrupt “ ca rezultat al unei aspiraţii multimilenare spre absolut. În acest context, iubirea, nu poate fii decât “frumoasa ca un cub ciobit“ sau “frumoasă-ai fost când vinovată m-ai privit”.

Nota particulară a scrierilor mele este dată şi de discuţiile pe care le-am purtat adesea cu oamenii aflaţi la limita existenţei, pe care i-am considerat a fi nişte contemplatori desăvârşiţi ai măririlor şi decăderilor specifice naturii umane.

Am stat de vorbă, de pildă, o dată, demult, cu o fată aflată în această situaţie, şi ce m-a impresionat a fost modul ei original de oglindire a realităţii, când mă privea parcă de la distanţa situaţiei delicate în care se găsea, de parcă o întâmplare nefericită ca o cursă o aruncase în braţele cenuşiului cotidian al existentei unei societăţi de consum care nivelează conştiinţe pentru a promova mediocritatea înlocuind sensibilul care vine de nicăieri spre nicăieri, încremenit parcă de tentaculele hulpave ale unei caracatiţe comerciale, ca o pânză de păianjen ale unei specii de arahnide uriaşă care devorează dorinţele neîmplinite ale oamenilor, într-un răspuns compensator al unei trăiri frugale, dar care mă privea cu o linişte interioară care m-a lăsat mut de uimire. În răstimpuri, doar nostalgia aceea din privirea de ciută speriată, şi inflexiunile uşoare ale vocii cântecului ei de lebădă ca o adevărată “Regină a nopţii “ îmi sugerau situaţia delicată în care se găsea.

M-a bântuit peste ani mai apoi această imagine atât de endemică parcă pentru naţia noastră, şi atât de familială mie, şi m-am întrebat adeseori cu ce anume seamănă… Acum ştiu… cu România… de aceea: Tatăl meu este un Bătrân Trist…

Mama mea este o mamă tristă…

Sora mea este o fată tristă… Întreaga familie şi-ntreaga ţară-mi pare o uriaşă lacrimă Pe care-o port cu grijă-ntr-o batistă lângă Inimă. Şi ea o Uriaşă Lacrimă…

Din Praf de Dor şi Stele Şi-o nebunie Hristă.

104

INTEGRITATE Florin Bogdan Chelan Constanța, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Filiala Constanța De aceea cred că numai Bunul Dumnezeu ne mai poate salva, căci scris este că: “Ce a unit Dumnezeu prin harul său, omul să nu despartă”.

105

INTEGRITATE Florin Bogdan Chelan Constanța, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Filiala Constanța

Când vom alege ce-i bun...

Când oare vom alege ce-i bun?

Poate şi după ce vom fi încercat şi celelalte odăi..

Ale Sufletului ce îl purtăm ca Veşmînt pentru Ziua de-Apoi, Şi ne vom fi întors încet către noi, Când oare vom alege ce-i bun? valori din trecut pe care vom putea construi... valori ca cele din Muzeul de Istorie şi din cel Naţional… să învăţăm să redescoperim Sarmisegetuza şi brăţările dacice, cu semiotica lor circulară de şarpe dacic ce-şi reînoieşte veşnic straiul mîncându-l pe cel vechi... ori despre Steagul Dacic avînd un chip de Doina Lup cu-un urlet surd, ce vine de departe de la generaţiile trecute spre cele viitoare...

Când oare vom alege ce-i bun?...Vom adera probabil în cele din urmă la cultul Soarelui Răsare şi ne vom îndrepta cu aripi de pasăre Pheonix prin zbor neîntrerupt… Da, Aripi circulare care se-ntorc la origini de parcă-s sînt născute din Cultul Soarelui Răsare că dintr-un Mitic Urs hibernând adumbrite Trăirile Unei Conştiinţe de Neam, nu senzaţii în van... Când oare vom alege ce-i bun?

Prezentul…

Prezentul este un liant între trecut şi viitor...

Când vom alege binele se cheamă că ne vom fi recăpătat Conştiiţa Naţională Desprinsă dintr-o cultură multimilenară Şi răsădită prin educaţia dragostei de neam şi ţară, Prin Fagurii de miere ai credinţei şi-o disciplină izvorâtă dintr-o Structură Seculară, Având Credinţa scut şi-n Educaţie Întâiul legământ...

Atunci când... sau... Manifest...

Atunci când Conştiitei Umane pomenite de Kant i se va adauga Conştiinţa Libertăţii lui Hegel, va triumfa Conştiinţa Ideatică care va împaca Binele cu Adevărul şi Libertatea asumată, transgresînd fiinţă umană prin vertebrele Sufletului Bun....atunci, şi doar atunci, va renaşte o nouă Agora ca o piaţă a ideilor libere... susţinută probabil printr-o ordonanţă de promovare şi sponsorizare-a culturii, prin intermediul unei activităţi de real mecenat, având că rezultat recâştigarea bogăţiei spirituale a unui neam, a neamului nostru, posibilă doar prin cultivarea solidarităţii naţionale, a sensibilităţii la suferinţă şi Inegalitate Socială... Când liberalii nu vor mai fi lefegii la stat ale unei aşa zise libere iniţiative, iar socialiştii nu vor mai fi oameni de afaceri, atunci când prin cultivarea reciprocitatii se va ajunge probabil la o politică de Consens Naţional şi nu prin cultivarea unei scări de valori inversate...de promovare a unei imagini negative a unui neam...

106

INTEGRITATE Florin Bogdan Chelan Constanța, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Filiala Constanța

Astfel...

Astfel, a nu respecta şi a nu avea nişte Criterii inedite prin deschidere sferei de interese spre noutate şi unicitate, este un semn de inversarea valorilor. În acest sens Realitataea mai poartă povara agendei de lucru şi doar prin încercarea de a nu mai bloca proiecte, şi aşa faultate prin lipsa de coerentă şi solidaritate şi prin lipsa de impartasire dintr-un tezaur de valori comune, din care să decanteze Adevărul prin centre şi organizaţii care sunt creatoare de practici şi circuite culturale dintr-un colţ în altul al ţării, mai putem spera în Reînvierea Naţiunii Române Multimilenare...

La început...

La început, cu ajutorul Personalităţilor uşor adaptabile şi integratoare, Personalități creatoare de veritabile circuite emoţionale de comunicare prin reţele de socializare, apoi prin comunicarea directă, vindecătoare, împotriva anomiei şi agorafobiei sociale, prin cultivarea mobilizatoare a unei Agore Intelectuale... Mai apoi prin scrieri literare şi prin adoptarea unui mecenat din partea societăţii patronale, şi a unei filosofii care să ne conducă la adoptarea unei conştiinţe comunitare... şi apoi a unei Conştiinţe Umanitare… când vom redeveni Grădina Maicii Domnului, atunci când Oamenii vor fii respectaţi de ceilalţi Oameni, devenind Adevărate Individualităţi Responsabile într-un mediu social şi politic... vom deveni iar Oameni...

Faţă de...

Faţă de politică şi politicianism am o atitudine qvasi-indiferentă şi înţeleg că doar prin creştera nivelului de educaţie şi de civilizaţie, prin construirea unei infrastructuri veridice pentru intensificarea vieţii comerciale şi culturale şi prin cultivarea încrederii între oameni… doar atunci se va schimbă percepţia mea faţă de politică şi politicianism şi vorbe goale... Şi cred că toate-acestea vor însemna şi prezuma Doamna Schimbare.

Suntem....

Suntem într-o criză acută chiar dacă votarea se face pe liste, Tot trebuie să existe o coerență între vorbe şi fapte, De aceea opinez că se va ajunge până la urmă la o politică de consens naţional, Când Partidele şi Structurile ţării îşi vor da mîna, când votul se va face uninominal, Poate peste o sută de ani sau mai bine, Pentru a nu ne mai face în ţară şi în lume de ruşine...

Dar stau şi mă gîndesc... dacă avem nevoie de-aşa structuri rigide care să ne ghideze şi să ne ghidoneze...

Asta doar pentru că ne-am obişnuit poate să construim de toate fără o fundaţie solidă care să facă legătură între vorbe şi fapte, între trecut, prezent şi viitor, Şi astfel, făr’ de rădăcini e imposibil să construieşti ceva cu-adevărat viabil şi peste timp valabil.

107

INTEGRITATE Florin Bogdan Chelan Constanța, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Filiala Constanța

Şi la-nceput.... Şi la-nceput a fost Cuvântul, cel care mătură pământul, Şi Energia Creatoare ce-ncapsula întinsa zare, La început a fost sămânţa şi înflorea în ea Credinţa, Şi tot ce-a fost şi-o fi să fie, s-o-ntoarce din sămânţă-n vie, Şi-atunci, din vie mai apoi, Într-o Credinţă mai de soi, Şi din Credinţă pentru voi, Vă dăruiesc viaţă-napoi, Că nu degeaba voi speraţi, Şi vă doriţi ca să-mi fiţi frați, Când Cuvântul mi-adăpaţi, Sufletul vi-l integraţi, Hai să fim cu toţii fraţi, Hai să-i respectăm pe taţi, Să-ndrăgim a lor copii..

Să nu m-ai construim în van, fără de temelie-un neam, Să găsim măsura-n toate, să le-arătăm că se poate, Căci stau şi simt că dăinuim de mii de ani pe-acest tărîm, Să nu lăsăm să tragă-n van, mîndria şi orgoliu-un neam, Când măcinaţi de-un dor mărunt este păcat să emigrăm spre alte neamuri, ş-alte zări, Să facem visului cărare, să expirăm Lacrimi şi sfinţi, Să inspirăm Doruri cuminţi, Şi nai de vis, Bucium de dor, să şuiere prin oase, Zbor.

Că n-am plecat ca frunza-n vânt, Ci-am fost Credinţă şi Cuvânt.

108

INTEGRITATE Florin Bogdan Chelan Constanța, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Filiala Constanța

Arest…

Arest în propria Conştiinţă, Înlănţuit de nişte Idealuri E o sublimă formă-a Penitenţei, Ce-aduce din adâncul fiinţei Lauri, Arest în propria Conştiinţă, E-o nouă formă de trăire-a Clipei Pe care Educaţia o are, şi-o poartă prin magia simplă a Credinţei Arest în propria Conştiinţă Este în evoluţia unei Interogaţii… şi valuri naşte semnul de-ntrebare...

Ca piatra valuri în Marea de Uitare...

Arest în propria Conştiinţă e ca Mirarea unei Reparaţii..

Că... Ce-am putut? De ce am fost în stare?

Sau ce-am făcut atunci? Şi ce voi face oare? .

109

INTEGRITATE Florin Bogdan Chelan Constanța, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Filiala Constanța

Noi învăţăm...

Noi învăţăm în general prin Imitaţie, Dar Adevărata Evoluţie apare printr-un exerciţiu de Formare şi Educaţie, Iar progresul prin Asociaţii Naţional-Culturale, Unde ar trebui în primul rând discutate acele lucruri care se pot face şi nu se pot face într-o anumită Societate ieşită din găoacea Istoriei Tenace, Da... să vorbim despre Istoria României Mândre, plină de Tradiţii, Legende, Mituri şi încărcată mai ales de-o Sfântă Conştiinţă Naţională...

Nu una Rezumată, nu una fragmentară...

De Istorii Recente dar fără de substanţă şi fără de Trecut...

Posibile doar prin încercarea de îngustare a câmpului Conştiinţei Naţionale prin exerciţii de Diversiune… şi... sau Disimulare, ori prin încercarea de diminuare a Instinctului de Conservare al acestui Neam din care s-a născut Marea cea Mare, o diminuare a Instinctului de Supravieţuire prin acte de Intimidare... şi... sau Manipulare...

E ca şi cum Prezentul ar fi posibil fără de trecut...

E ca şi cum nu am mai avea vreo rădăcină, origine ori scut...

Nici Început şi nici Sfârşit... Şi nici n-am fi existat vreodată...

Ca frunza toamna-n vânt, ne plimbă viaţa toată...

110

INTEGRITATE Kevin Marshall Chopson Gallatin, Tennessee, SUA, Revista “Nazar Look”

Kevin Marshall Chopson Gallatin, Tennessee, SUA Revista “Nazar Look”

Kevin

Marshall Chopson în iulie 2017 la Liceul Teoretic “Ovidius” din Constanța.

111

INTEGRITATE Kevin Marshall Chopson Gallatin, Tennessee, SUA, Revista “Nazar Look”

Poetul Kevin Marshall Chopson este profesor la Volunteer State Community College din Gallatin, Tennessee, SUA. În România el este un vechi colaborator al revistei tomitane „Nazar Look” şi a publicat volumul trilingv A Hollow Earth - Un pământ găunos - Oyîk dúniya apărut în anul 2017 la Editura Anticus Press din Constanța. În luna iulie 2017 Kevin a vizitat Constanța cu prilejul aniversării lui Ovidiu. El a dăruit Primăriei din Ovidiu o placă comemorativă dedicată bimilenarei. Îndrăgostit de orașul Constanța și de locuitorii săi, Kevin s-a implicat apoi în organizarea primei ediții a conferinței The Anuual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA care a avut loc la Constanța în iulie 2018. Kevin își dorește să poată reveni la Constanța și să viziteze toată România.

112

INTEGRITATE Kevin Marshall Chopson Gallatin, Tennessee, SUA, Revista “Nazar Look”

Falling Man Set down amidst the clouds, he walked for days.

Like the Arctic, white against blue was all he saw.

Tiring of the sun, he stepped through a break in the mist.

This is the moment at which I saw him – feet first, back drawn straight, plummeting toward earth.

(Metric Conversions)

Omul în cădere Stabilindu-se în mijlocul norilor, el s-a plimbat pe-acolo zile întregi.

Era ca în Arctica, alb pe fond albastru, asta era tot ceea ce vedea.

Obosit de atâta soare, a călcat într-o gaură a pâclei..

Acesta este momentul în care l-am zărit mai întâi labele piciorului, cu spatele drept, avântându-se spre pământ. (traducerea Taner Murat)

113

INTEGRITATE Kevin Marshall Chopson Gallatin, Tennessee, SUA, Revista “Nazar Look”

Listening to Their Secrets Voices travel through the duct work, warming this winter’s night with words distant and thin as from some old Bakelite radio, When sound had to be cupped in the hands of glowing tubes before launching again into the air.

Static was the canvas, like the hum of this old furnace.

I listen to mother speak, with her daughters, and I am rooms away listening to their secrets – My ear hovers above the register.

Their world is as foreign to me as Paris, or Munich, or Chicago, thick with Sandburg’s fog.

I don’t understand what they say – too much is absent of me …

The warm air cloaks each syllable, weighing down meaning, association, making each narrative a mystery in which I play a part I do not know.

I am nine years old.

(San Pedro River Review )

114

INTEGRITATE Kevin Marshall Chopson Gallatin, Tennessee, SUA, Revista “Nazar Look”

Ascultându-le tainele Vocile călătoresc prin lucrarea canalului, încălzind noaptea aceasta de iarnă cu cuvinte îndepărtate și subțiri ca dintr-un vechi radio de bachelită, când sunetul trebuia să fie cuprins în mâinile tuburilor strălucitoare înainte de a fi lansat în aer din nou.

Statică a fost pânza, ca zumzetul acestui cuptor vechi.

Ascult cum vorbeşte o mamă cu fiicele ei, şi mă aflu la atâtea camere distanță ascultându-le tainele Urechea mea plutește deasupra catastifului.

Lumea lor îmi este fel de străină ca Parisul, sau Münchenul, sau Chicago, plină de ceața lui Sandburg.

Nu înțeleg ce îşi spun e atâta absență în mine...

Aerul cald acoperă silabă cu silabă, despovărând sensuri, asocieri, încărcând cu mister fiece replică în care eu joc un rol neştiut.

Am nouă ani. (traducerea Taner Murat)

115

INTEGRITATE Kevin Marshall Chopson Gallatin, Tennessee, SUA, Revista “Nazar Look”

Silver Leaf I love the silver leaf of wind-blown trees forced to show us their hidden side as cloudy days roll back the green.

I love how the long, thin branches of mimosa reach out to the road offering their pink hands to strangers, and to me . . .

I’ll drive south to smaller and smaller towns where scarecrows gather in the dark, circle the fire, and pray a spark doesn’t catch.

I’ll stand in rows of corn, a stalk in each hand, and listen to their talk – language, smooth as silk, spoken through mouths of bent straw . . .

Deeper in, and gone too far for a night like this, I’ll find the river’s edge and float on truth to the other side, set my feet down in the red mud of Oklahoma.

(San Pedro River Review)

116

INTEGRITATE Kevin Marshall Chopson Gallatin, Tennessee, SUA, Revista “Nazar Look”

Frunza argintie Îmi place frunza argintie a copacilor în vânt obligați să ne dezvăluie partea lor nevăzută atunci când zilele întunecate diminuează intensitatea verdelui. Îmi place cum ramuri lungi şi subțiri de mimoze se întind până-n drum oferindu-şi mâinile roz străinilor și mie...

Voi şofa către sud spre oraşe din ce în ce mai mici unde sperietorile de ciori se adună în întuneric, în jurul focului, rugându-se să nu le prindă vreo scânteie.

Voi sta între rânduri de porumb, ținând în mână un cocean, ascultându-le conversația, limba lor netedă ca mătasea vorbită prin guri de paie îndoite...

Mai departe, mult mai departe decât noaptea aceasta, voi da de un râu și voi pluti pe adevăr spre malul celălalt păşind prin mâlul roșu al Oklahomei. (traducerea Taner Murat)

117

INTEGRITATE Kevin Marshall Chopson Gallatin, Tennessee, SUA, Revista “Nazar Look”

The Purple The purple rests on the horizon in a fuzzed-out flat line of its own, a narrow swath above the just dead sun, in the movement of the tops of trees – a static charge between the naked winter limbs of hackberry, cottonwood, and oak.

The purple, in a deeper hue, shows itself on the Bermuda onion, the eggplant, a storm-primed sky, and the bruise on a child’s arm, in the almost black of the Queen of Night tulip, and a jagged leaf of Cannabis indica, in the button made from shell.

The purple is always there – in the eyes, or just below the skin, in the lineage of royalty, soaked into the robe of God, in the line between what is and what will be.

(English Journal)

118

INTEGRITATE Kevin Marshall Chopson Gallatin, Tennessee, SUA, Revista “Nazar Look”

Purpura Purpura se rezeamă pe orizont în nedesluşirea propriei întinderi, îngustă înclinare deasupra soarelui abia dispărut, în mișcarea vârfurilor copacilor statică încărcătură între crengile dezgolite iarna de mierea-ursului, plop negru şi stejar.

Purpura, într-o nuanță mai profundă, ni se arată pe ceapa roşie, pe vinete, pe cerul prevestind furtuna şi în vânătăile de pe brațul de copil, în culoarea aproape neagră Keşe Regina nopții, în frunza zimțată de Cannabis indica, în sideful nasturilor făcuți din cochilii de scoici.

Purpura este prezentă mereu în ochi sau sub piele, în descendența regală îmbibată în mantia lui Dumnezeu, în linia care desparte ceea ce este de ceea ce va fi. (traducerea Taner Murat)

119

INTEGRITATE Kevin Marshall Chopson Gallatin, Tennessee, SUA, Revista “Nazar Look”

I Have Seen My Death Three Times I have seen my death three times through the eyes of women I loved – my presence completely and fully gone.

I stood before them as they prepared to meet someone new. They painted fresh colors on their cheeks and lips, wearing clothes that I had not seen before.

They were more beautiful than I could remember – childlike once again, pure, ready to feel the heat of a fresh hand. I surprised them, holding flowers.

It nearly escaped my view – the casket had been prepared, the grave had been dug, and this, this was the moment that followed my death.

120

INTEGRITATE Kevin Marshall Chopson Gallatin, Tennessee, SUA, Revista “Nazar Look”

Mi-am văzut moarte de trei ori Mi-am văzut moartea de trei ori prin ochii femeilor pe care le-am iubit prezența mea dispărând integral.

Am stat dinaintea lor în timp ce se pregăteau să întâlnească pe altcineva. Şi-au împrospătat culoarea obrajilor și buzelor şi au îmbrăcat haine cu care nu le mai văzusem vreodată.

Erau mai frumoase decât îmi puteam aminti – copilăroase din nou, pure, gata să simtă căldura unei mâini proaspete. Le-am surprins ținând flori.

Aproape că mi-a scăpat din vedere sicriul fusese pregătit, mormântul era săpat, iar acesta, momentul acesta tocmai urma morții mele. (traducerea Taner Murat)

121

INTEGRITATE Kevin Marshall Chopson Gallatin, Tennessee, SUA, Revista “Nazar Look�

Oblivious Flat as plates the tulips had folded back their petals, yellow-red like the sun, with stamens like flouted chimneys of pipette volcanoes.

Eruption after eruption of gold dust attached itself to the wings and legs of bees, and the wind.

Swaying stems balanced these two exploding worlds above the simple outdoor vase.

I drank my coffee there on the deck as you sat across from my sips and note-taking, drawing at the small round table that held the simple outdoor vase.

Silent orbiters we were, mere satellites, recording the story of the tulips.

122

INTEGRITATE Kevin Marshall Chopson Gallatin, Tennessee, SUA, Revista “Nazar Look”

Nepăsare Lalelele şi-au strâns petalele drepte ca nişte farfurii, galben-roșiatice ca soarele, cu stamine precum ridicolele coşuri ale vulcanilor picurători.

Cu fiecare erupție pulberea aurie se prindea de aripile şi picioarele albinelor și de vânt.

Tulpinile se legănau cumpănind cele două lumi aflate în expansiune deasupra modestei glastre de afară.

Mi-am băut cafeaua acolo pe terasă, în timp ce tu te-ai așezat vizavi de sorbiturile mele luând notițe şi desenând la măsuța rotundă pe care era aşezată glastra modestă.

Eram nişte aştri tăcuți pe orbită, simpli sateliți ce înregistrau povestea lalelelor. (traducerea Taner Murat)

123

INTEGRITATE Kevin Marshall Chopson Gallatin, Tennessee, SUA, Revista “Nazar Look”

A Hollow Earth It wasn’t an intended consequence of living selfishly or scoffing at God, but more a slow chipping away at what appeared to be solidly underfoot – a connection to the land, a real book to hold in your hand, promises that carried weight.

But when I put my ear to the ground, I heard the frightening echo of my own voice, and a few others, like steel balls inside a metal globe – centrifugal force holding them firm, then shaken, and fallen, and dropping, ringing sharply with heavy pings.

(Tennessee English Journal )

124

INTEGRITATE Kevin Marshall Chopson Gallatin, Tennessee, SUA, Revista “Nazar Look”

Un pământ găunos Nu a fost consecința intenționată a vieții trăite în izolare sau a înfruntării lui Dumnezeu, ci mai degrabă scobirea lentă a ceea ce părea a se găsi ferm sub picioare – o legătură cu pământul, o carte adevărată pe care să o ții în mână, promisiuni ce aveau greutate.

Dar când mi-am pus urechea la pământ, am auzit ecoul înfricoșător al vocii mele, și al altora, ca nişte bile de oțel într-un glob de metal – ținute ferm de forța centrifugă, apoi scuturate și scăpate, și aruncate, răsunând strident cu țiut greoi. (traducerea Taner Murat)

125

INTEGRITATE Kevin Marshall Chopson Gallatin, Tennessee, SUA, Revista “Nazar Look”

Troubadour What about the wood and wire, the spruce and iron, laid down, fallen in his arms…

We’re asked to forget so much as his fingers firmly circle round her yellowed neck.

Trubadurul Dar lemnul și strunele, molidul și oțelul, culcate, căzute în brațele lui?

Ni se cere să uităm atâtea în timp ce degetele sale se încolăcesc ferm în jurul gâtului ei îngălbenit. (traducerea Taner Murat)

126

INTEGRITATE Victor Milan Cîrciumărescu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

Victor Milan Cîrciumărescu Cernavodă Cenaclul literar “Mircea Eliade”

127

INTEGRITATE Victor Milan Cîrciumărescu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

Victor Milan Cîrciumărescu s-a născut la 20.09.1937 în oraşul Topoloveni, Argeş, din părinţii Milan şi Clementa (Vartic). În 1944, iulie, tatăl său, Milan, rănit şi bolnav de pe frontul de răsărit, se stinge încă tânăr. Mama se recăsătoreşte, doi ani mai târziu, cu italianul Propersio Albinii, venit cu familia de la Mantova la Cernavoda, la construcţia podului peste Dunăre.

Cursurile primare le urmează la Topoloveni, (1944-1948), fiind în grija bunicii Sofia, în casa bătrânească (hanul Cîrciumăreştilor). Cursurile gimnaziale (1948-1951) le urmează la Bucureşti (fiind în grija bunicilor Vartic), şi la Topoloveni. Urmează studiile medii (195154), la Bucureşti, până când un grup mare de copii din mai multe şcoli din Bucureşti a fost transferat la o şcoală intensivă pentru lucrători în agricultura din oraşul Olteniţa şi detaşaţi în GAS-urile din Dobrogea şi Argeş.

După doi ani revine la Bucureşti ca mecanic pe şantierul reactorului atomic de la Măgurele. Între anii 1958-60 satisface stagiul militar la Şcoala de Echipaje Bacău, obţinând gradul de Maistru Militar. Revine în viaţa civilă la Cernavoda, iar între anii 1961-64 urmează cursurile Şcolii de Maiştri Mecanici din localitate. De la absolvire până la pensionare (2000) ocupă diferite funcţii în agricultură şi pe platforma Centralei Nucleare de la Cernavodă. Între anii 1974-79 este încadrat ca maistru instructor în învăţământ, cu definitivat în ultimul an.

Este tată a 6 copii din două căsătorii (prima soţie – Elena, fiind decedată) şi bunic a 11 nepoţi. În perioada anilor de studii şi după, a avut încercări în proză şi poezie, câteva catrene şi epigrame fiind publicate în revistele vremii (în special “Luceafărul”). În 1963 obţine menţiune pentru povestirea autobiografică „Primele zile”, la concursul „Dobrogea de azi, Dobrogea de aur” şi mai multe texte pentru brigăzile artistice etc. Este prezent cu lucrări în versuri în volume colective, antologii sau revistele editate de Cenaclul literar "Mircea Eliade" din Cernavodă. Revista constănţeană „Agora” îi găzduiește poemele. În 2016 editura „ExPonto” îi publică volumul de poezie „Înţeleptul din Askena", lansat cu ocazia simpozionului internaţional „Gânditorul” - 18 August 2016. În prezent, pe lângă alte preocupari literare, lucrează la un nou volum mixt - proză şi poezie - cu teme religioase şi istorice, cum ar fi: „Din tainele Bibliei", „Mica Epopee Geto-Dacă” sau „Frământările Puiului de Dac”.

128

INTEGRITATE Victor Milan Cîrciumărescu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

Trăiască România Dodoloaţă!

(Balada puiului de dac!)

Un ţânc cu glas de clopoţel Şi vocea plină de dulceaţă, Cânta sub falduri de drapel; Trăiască România Dodoloaţă!

-Vlăstar de Get, tu, pui de dac, Din ţara veche de milenii Vorbeşti în grai Pelasg şi Trac, Rămas din negurile vremii!

Te-ai renăscut în veşnicie, În nemurire, c-un destin: Să te înalţi semeţ, ca bradul, Sub aripa de Heruvim!

De la Morava-n jurul mării, Pe Dunăre, peste Carpaţi, Ai păstorit de-alungul vremii Cu-ai Geto-Dacilor penaţi!

Cu glasul vesel, cristalin, Cugetul plin de puritate, Ne-ai dăruit cerul senin Şi dorul pentru unitate.

Tu ai dus flacăra unirii La Alba, Cluj, la Chişinău, Ai cântat oda dezrobirii În Bucovina şi Zalău!

129

INTEGRITATE Victor Milan Cîrciumărescu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

Îndemnul tău pentru unire, Plutind suav la Cernăuţi, A-nlăturat juguri străine Ce ne-au robit ani grei şi mulţi!

Din Maramureş şi Crişana, Din Basarabia, Banat, Ai strâns torente de-nfrăţire Şi de unire-n Sfânt Regat!

Prinosul dragostei de ţară, Din cântul şi din ochii tăi, Ne-a-nsufleţit (A câta oară?)

Să fim uniţi în anii grei!

Ai mângâiat pe metereze Pe cei ce şi-au jertfit fiinţa Luptând să îşi elibereze Poporul, glia şi credinţa!

La Mărăşeşti, Oarba, Oituz, Mărăşti şi-n alte lupte grele, I-au sfârtecat schije de-obuz Şi cioburi dure de şrapnele!

Dar tu, ca şi-altădată-n Plevna, Sau Griviţei grea bătălie, Cântai: Reîntregiţi eterna, Sublima, Sfânta Romanie!

Tu, Pui de Dac, ne-ai insuflat, Curajul la Călugăreni; Pe Ştefan l-ai încoronat, Viteaz monarh la moldoveni!

130

INTEGRITATE Victor Milan Cîrciumărescu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

Le-ai dat răzeşilor tărie Să lupte la Podul Înalt; Iar Basarab cu vitejie I-a-nvins pe cei ce ne-au călcat!

Cu brat firav ai încercat Să aperi capul lui Mihai, Ce reuşise-n Sfânt Regat Să strângă Românescul plai!

La Regia Sarmisegetusa, Dacii la tine se-nchinară Jurând, cu Decebal în frunte, De dragul tău, liberi să piară!

Pe Iancu, pe Avram, pe Doja, Ţepeş, Asan, Menumorut, Pe Basarab, Mircea, pe Cuza, Pe Cantemir şi câţi mai sunt, I-ai unit strâns întru credinţa Că-s parte din acelaşi neam, Coborâtori din Burebista, Din Dromichaites şi Traian...

Dar, cu mirare, de un secol, Priveşti adânc, nedumerit, Cum strămoşescul sacrificiu Devine fapt neîmplinit; Cum corbii lacomi ‘şi-nfig pliscul În trupul Sfintei Românii, Smulgând bucăţi însângerate De munţi, de ape şi câmpii;

131

INTEGRITATE Victor Milan Cîrciumărescu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

Cum floarea ţării pribegeşte Cu umilinţă prin străini, Cum tineretu-o părăseşte, Făcându-şi veacul prin vecini; Cum fiii Naţiei Române Nu-şi află rostu-n casa lor, Când cerul zilelor senine Se-ntunecă sub negru nor; Sau cum valorile perene, Ale acestui neam-Ales, Se rătăcesc, de la o vreme, În vagi direcţii, fără sens! Şi totuşi: 'Nalţă către soare De Centenar privirea-ţi vie!

Dorul de patrie nu moare, Prin foc speranţele învie.

Avem nevoie iar de tine, Să ne trezeşti, să ne aduni, Redă-ne sfânta-nţelepciune Şi dăruirea din străbuni!

Să apărăm cu braţ de stâncă Averea ce am moştenit, Hotarul României Sfântă, Aşa cum tu ţi l-ai dorit.

Să răspândim peste hotare Mândria de a fi Români!

Să demonstrăm altor popoare, Pe soarta-ne sântem stăpâni!

132

INTEGRITATE Victor Milan Cîrciumărescu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

Învie culmile golaşe, Ce au fost falnice păduri!

Uneşte-ne! Pentru-a renaşte A Geto-Dacilor culturi!

Rămâi icoana tuturor, Cântând balada ce te-nalţă Sub falnic fald de tricolor; Trăiască România Dodoloaţă!

133

Delta

INTEGRITATE Victor Milan Cîrciumărescu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

134

INTEGRITATE Mihaela Cojocaru Constanța, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Filiala Constanța

Mihaela Cojocaru Constanța Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Filiala Constanța

135

INTEGRITATE Mihaela Cojocaru Constanța, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Filiala Constanța

Mihaela Cojocaru s-a născut la 15. 02. 1956, în Constanţa. A absolvit: Liceul M. Eminescu în 1975; Facultatea de Drept la Universitatea Hyperion Bucureşti, în 1997; Școala Populară de Arte Constanța, secția Arte Vizuale – Pictură în 2016. A lucrat la C.F.R. Constanța. A fost actor amator la Casa de Cultură a Sindicatelor. Este membru al: Ligii Scriitorilor din România; Cenaclului Literar Mihail Sadoveanu; Clubului Umoriştilor Constanţa; Societatea de Haiku Constanța; Careul Artelor Amfora - Constanța;, Romanian Haiku și Romanian Kukai București; Uniunea Artiștilor Plastici Alba Iulia și Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română. A publicat volume bilingve și trilingve de poezii, haiku și proză : Poezii la Malul Mării, 2012; Muguri De Vise, poezii, 2013; Poems at the Seaside, 2013; Clipe Marine, haiku, 2014; Șoaptele Mării, haiku, 2015; Cântecele Mării, haiku, 2016, Zbor de Pescăruș, haiku și foto haiku, 2017; Povestiri la țărmul Mării Negre, proză, 2017. Prezentă cu poezie, proză și haiku, în peste 30 de antologii, reviste și pe siteuri literare în țară și străinătate. Membru în Consiliul Editorial al revistei ,,Dobrogea Culturală.

Redactor la Ziarul online „Radio Metafora”. A realizat coperți și ilustrații ( pictură și fotografii ) pentru cărțile personale, revista Albatros, antologii de haiku și carte de poezii.

Premii naționale și internaționale pentru: poezie și haiku. Voluntar Crucea Roșie. În 2015 și 2016 participă cu picturi și ca voluntar la proiectul Culorile României, în Constanța (pictarea vaporului de la intrarea în oraș, dinspre Ovidiu). Din 2014 este cuprinsă în Enciclopedia Personalități Române Și Faptele Lor, iar din 2017 este în Evidența Personalități Dobrogene, a Bibliotecii Județene Constanța. În perioada 2014-2018 participă la: expozițiile Careului Artelor Amfora; expoziții și concursuri naționale și internaționale de pictură și grafică organizate de Școlile Populare de Artă și Meserii din Constanța și Cluj și de U.A.P. Alba Iulia; Concursul de Pictură Marină ”Dimitrie Știubei”, București; Tabere Naționale de Creație și de Iconografie. În 2017 și 2018 a avut Expoziție Personală de Fotografie, ”Zbor de pescăruș”,Foto-haiku. A obținut premii naționale și internaționale, pentru pictură. Participă la concursuri de fotografie artistică. Realizează, împreună cu fiul său, patru povestiri digitale (film). Participă la Expoziția ”Poetica tușului” -pictură în țuș, Constanța, 2018, curator conf. univ. dr. Ion Codrescu.

136

INTEGRITATE Mihaela Cojocaru Constanța, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Filiala Constanța

Unire Trecut-a un secol de când un vis s-a împlinit, De când poporul s-a unit, la Apullum, în milenara cetate, Acolo unde Mihai Viteazul a unit, Sub braţul său puternic, toţi românii pentru eternitate.

La Alba Iulia trebuiau să se unească, Românii în albul decembrie, La Alba Iulia un vis măreţ să se împlinească, Căci acesta era orașul intrat în istorie.

Din toată Transilvania veneau către orașul milenar, Moţii lui Avram Iancu, lui Horea, Cloșca și Crișan, Purtând mândrii, costumul popular.

Veneau din Orăștie, din Năsăud, din plaiul maramureșean...

Din Făgăraș, Biharia din Lugoj și din Haţeg, Veneau cu toţii, purtând în inimi un gând măreţ, Să se unescă sub steagul unui stat întreg Și toţi slujeau un ţel suprem și îndrăzneţ, Să se unească cu ţara pentru totdeauna, Munţii în veci să nu mai fie hotar, Și România care-i Una, să fie mereu Una, Pentru români, întreaga ţară , e vechiul pământ milenar!

La Alba Iulia , orașul secular, Și-au împlinit românii visul, Pe care mulţi l-au crezut temerar, Dar istoria și-a urmat cursul

137

INTEGRITATE Mihaela Cojocaru Constanța, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Filiala Constanța

Luptaseră românii veacuri, Pentru înfăptuirea măreţului gând, După ani de lupte, dureri și juguri, Românii sunt acum locuitorii aceluiași pământ. În anul o mie nouă sute optsprezece, Muntenia, Moldova și Transilvania trec, Sub steagul României, așa cum e firesc să fie, Sub steagul unui stat întreg.

Poporul a împlinit visul Unirii, Istoria a scris-o în Cartea marilor izbânzi, Să se știe că așa au fost și sunt românii, Viteji, curajoși și dârji!

138

INTEGRITATE Lorena Craia Constanța, Creator independent

Lorena Craia Constanța Creator independent

139

INTEGRITATE Lorena Craia Constanța, Creator independent Lorena Georgiana Craia (n. 22 aprilie 1985, Constanța) este căsătorită și are 3 copii. A scris primele versuri la 8-9 ani. A participat la un concurs de poezie în clasa a VII-a, la MiercureaCiuc. După absolvirea Școlii generale nr 43 ”Ferdinand” cu profil UNESCO din Constanța, Lorena Craia este acceptată la Liceul Teoretic ”Traian” în anul 2000. Se transferă la Liceul Teoretic ”Decebal” unde își finalizează studiile liceale în 2004. La Olimpiada de limbă și literatură română ”Mihai Eminescu” de la Galați, unde obține notă maximă la etapa județeană (10), calificându-se astfel la etapa națională. A absolvit Facultatea de Științe Administrative din cadrul Universității ”Ovidius”, Constanța și a urmat cursuri în Marea Britanie, la School of Management din cadrul Universității Bradford. În 2016 devine membru al Cenaclului literar ”Mihail Sadoveanu”, sub îndrumarea domnului Aurel Lăzăroiu, care organizează și debutul literar printr-un caiet de sală, ”Diminețile unui anotimp”. În 2017 devine membru fondator al Cenaclului “Glykon” împreună cu Eduard Zalle, George Mihalcea, Walter Ghicolescu, Mariana Butnaru. În același timp, devine membru al Cenaclului 9 (componentă a Direcției 9), coordonat de Adrian Suciu. Se retrage mai târziu, tot din motive personale.

Din 2016 până în prezent public online în diverse reviste de cultură și literatură, rubrici de specialitate, precum eCreator, Parnas XXI, Criteriul Național, Literatura pe tocuri (pentru care a acordat și un interviu), Ziua de Constanța (cu interviu), Rotalianul, Agora, Ars Retorica. În septembrie 2016 apare în Antologia de creație literară a Cenaclului ”Mihail Sadoveanu”, ”Urme”, Ed. MAR. În octombrie 2016 obține locul I la Concursul național de creație literară ”Fascinația Mării”, ediția a IV-a, secțiunea Poezie.

S-a implicat și în alte proiecte cu specific literar-artistic. În februarie 2017 participă la un eveniment realizat de Cenaclul 9, în parteneriat cu Cenaclul literar ”Glykon”, la care este invitată cantautoarea de muzică folk Maria Gheorghiu. Începând cu iunie 2016, colaborează cu diferiți reprezentanți ai muzicii folk, precum Walter Ghicolescu (”Diminețile unui anotimp”, ”Lună nouă, lună nouă”, ”Echilibru-n piruetă”), Laurențiu Marinescu (”Așteptare”), Lucian Gevelegian (”Declin opalin”, ”Tot despre lună”), Vali Petcu (”Oameni buni și frumoși”). În prezent, este profesor de limbă engleză pe cont propriu. Pregătește persoanele interesate în a susține examene Cambridge. Momentan, lucrează la o colecție de poezii scrise în limba engleză.

140

INTEGRITATE Lorena Craia Constanța, Creator independent

Cum se duc în lumea asta subţire şi netedă ca o foaie de calc leşurile noastre se rostogolesc bolovănos până la pripăşirea în mocirla cerului iar unii lasă urme la care şi diavolii se-nchină în şir indian dumnezeii scuipă-n sân de nelocuirea lor în strana Căii Lactee n-au loc nicăieri ori nu ştim noi cum şi de ce îi locuieşte moartea 23 martie 2017, Constanța

141

INTEGRITATE Lorena Craia Constanța, Creator independent

Dogmatica tăcere a copiilor priviți copiii aceștia cocoșați cum cară truda unui veac părinții tac ori s-au smintit priviți copiii aceștia verzi și chinuiți ca poala unui deal gonit de ape nu e cal să ceară cuie în căpăstru e rândul nostru să ne tocim și să murim de parcă nici nu ne-am născut sleit e ceasul de-nceput al unei lumi ce parcă fuge într-o direcție greșită priviți copila ghemuită cum cere apă și lumină suntem de vină! de prisos sleit e ceasul de-nceput al unei lumi ce parcă fuge din os în os și ce folos?

16 martie 2018, Constanța

142

INTEGRITATE Lorena Craia Constanța, Creator independent

Egretele sunt prea târzii Au împuşcat-o fără milă La gura de vărsare-n deltă, I-au dărâmat făptura zveltă, Ce zace-acum sub o şenilă.

Doi cărăuşi musteau pe ape, Ca două plute fumurii, Încrucişaţi şi sângerii, Cu două mâini ce vor să scape.

Topite în amurgul viu, Lăcustele zburau la sol, Iar stelele, pe cerul gol, Se domoleau într-un târziu.

Venise iarnă şi război, Cu-obuze, ce se sărutau Ca-n povestiri cu Menelau, În zbor, în moarte şi noroi.

Conservele pluteau în van Prin mlaştini şi rapane mici, Noi toţi trecuserăm pe-aici, Cum treci şi tu, an după an. Şi urmele creşteau din scrum, Iar noi eram tot mai săraci, Puneam nisipurile-n saci, Apoi ne preschimbam în fum...

Azi, dropiile sunt stafii.

Mai dau ocol, din când în când, Prin vântul sobru, rar, spunând: „Egretele sunt prea târzii...”

9 martie – 19 mai 2017, Constanţa

143

INTEGRITATE Lorena Craia Constanța, Creator independent

Grijă de noapte eu încă mai cred în femeia stângace cu sufletul ghem cu inima ace pe care cu grijă de noapte-l desface şi ţese o pânză o pânză de foc pe care o-ncinge mereu la mijloc eu încă mai cred în femeia de-o zi cu sufletul strâmb cu inima gri pe care cu grijă de noapte-l îndreaptă cu limbă de moarte o moarte ce-aşteaptă ca ea să-şi revendice dreptul în carte eu încă mai cred în femeia-tăceri cu sufletul orb cu urme de ieri pe care cu grijă de noapte le trece pe umărul lui şi pe buza lui rece ca ea să rămână, ca el să nu plece eu încă mai cred că există femei iar toate se-ascund şi mor prea curând dar totuşi rămâne cumva umbra ei 7 martie 2018, Constanța

144

INTEGRITATE Lorena Craia Constanța, Creator independent

Orfeline curbura pământului pare a fi sânul pe care Dumnezeu îl ignoră laptele seacă-n cuvintele grele fierul se-ncinge pe coapsele mele şi pântecul ei limba ta incoloră coboară încet spre glezna mea rece înghițim în sec este nouă şi zece acum e momentul să spargem ferestre dărâmă şi uşa dărâmă tavanul murim sau trăim? te rog... dă cu banul 15 iulie 2017, Constanța

145

INTEGRITATE Lorena Craia Constanța, Creator independent

Pelerinaj am fost posedată de diavol pentru mai mult timp comunismul mi se părea insuficient pentru plata speluncilor așa că le spuneam pruncilor să tacă în pântecul doamnelor de consum acum când redacțiile zornăie de candelabre soioase când furnicile calcă-n picioare vestoane paltoane cu poalele roase ibrahimii se tocmesc pentru o sută de votcă de ghimbir și ibovnicele se crucesc la asemenea chilipir am fost posedată de diavol suficient încât să forțez măicuțele să avorteze violent vă mulțumesc pentru atenție doar așa mă pot manifesta în detenție 23 august 2018, Hațeg, Prislop

146

INTEGRITATE Lorena Craia Constanța, Creator independent

Privilegiul de-a muri scriem despre munții de fier în aceeași manieră în care morții își cer privilegiul de a sta neclintiți voi știți cât de precare sunt acele clopote care bat repetat violența maternă epigrama eternă a copilului singur și ratat ah, acum știu gustul de anafură cleios, pământiu ajută precum iasca ajută câmpuri întregi de cucută ei bine, cam toate se-ntorc în pivnița rece și râtul de porc de aceea purtăm oase la gât pentru smerenia dinaintea acestui secol ori pentru moarte și-atât 25 august – 17 septembrie 2018, București-Constanța

147

INTEGRITATE Lorena Craia Constanța, Creator independent

Vise mărunte Visul schilodit în mine, Visul tău ori visul nostru, Zdrenţele pustiei fine Schingiuite în căpăstru, Floarea cactusului negru, Strâns în palma peste frunte, Şi chipiul tău funebru Peste buzele mărunte.

Dacă merge înserarea Pas la pas cu o nălucă, Toată teama, disperarea, Cu puterea ei caducă, S-ar propti în urma vie A copiilor de melci Şi-ar pătrunde, cine ştie, Prin albastrele butelci, Până la cotorul casei Nezidite, fără uşi, Ca o curgere-a melasei Peste claia de păpuşi.

11 aprilie 2017, Constanța

148

INTEGRITATE Dominic Diamant Bucureşti, Revista “Tomis”

Dominic Diamant Bucureşti Revista “Tomis”

Poetul, prozatorul şi publicistul Dominic Diamant (Petre Vlad) s-a născut la 22 martie 1935 în comuna Curcani, judeţul Călăraşi.

149

INTEGRITATE Dominic Diamant Bucureşti, Revista “Tomis”

Debut poezie: Revista Argeş, 1967 Debut editorial: Spectrale, versuri, Editura „Scrisul Prahovean”, 1999 Debut proză: Mare e grădina Ta, Doamne, Editura „Pshyhelp”, Bacău, 2005 A mai publicat : 7 volume de poezie: Crepusculare, 2008; Nebuloasa albastră, 2008; Orgiile divine, 2008; Din fascinantul meu amurg, 2012; Stihuri a(i)urite, 2014; Crepusculare, 2016; Centenarului Unirii: un florilegiu de sonete, 2017; 4 romane: Donchiada, 2007; O farsă monumentală, 2009; Homo eroticus, 2013; Donchiada 2, 2015; 5 volume de proză: Fascinant amurg, 2010; Misterele iubirii, 2010; Un hobby pe cinste, 2012; Destin hilar, 2015; 9 volume de versuri şi proză, jurnale lirice, însemnări, antologii: Divina Izabella, 2008; Can ultima clipă, 2012; Ouroboros, 2012; Trăind şi nemurind, 2013; Cu Dumnezeu înainte, 2014; Curriculare, 2015; În stilul Donchiadei, 2016; Eternitate, 2016; Sereniada, 2017; Ademenirile nopţii, 2017; Ambitus, 2018; Publicistică în revistele Luceafărul, Singur, ziarul Naţiunea, Destine literare din Montreal. În cadrul SARM a publicat pe site-ul Cosmopoetry.ro, revista Astronautica, Noi şi cerul etc. În Constanța, Dominic Diamant a coloborat îndeosebi cu revista Tomis şi Editura „Nelinişti Metafizice”.

Referinţe critice: Mihail Diaconescu, Anatolie Paniş, Ion Roşioru, Ana Maria Mazilu, Petre Isachi, Constantin Lămureanu, Valeriu Cuşner, Constantin P. Popescu.

150

INTEGRITATE Dominic Diamant Bucureşti, Revista “Tomis”

Adolescentină În fiecare an venind la mare Ne răsfăţăm pe plajă şi în apă Atât cât oboseala ce ne scapă De istovul hârjoanelor sprinţare Ingenue angelice şi goale Cu nuri ameţitori de ciocolată Bătu-le-ar fericirea, să le bată Îmi dau frisoane şi mă bagă-n boale Pierduţi în atmosfera luminoasă Cu simţurile-n transă şi-ncordate Ne-mbrăţişăm şi tăvălim pe spate Şi de nimic şi nimeni nu ne pasă Ne smotocim şi zbenguim în mare De parcă de când lumea ne e mamă Iubită ce la sânul ei ne cheamă C-un dor nebun, din ce în ce mai mare.

151

INTEGRITATE Dominic Diamant Bucureşti, Revista “Tomis”

Remember marinăresc Când marea clocoteşte în furtună Cu munţii ei de valuri spumegând Şi norii ca de smoală se adună Dezlănţuind un nou potop şi când Se-ntunecă şi-n plină zi e noapte Cu fulgere şi tunete-n delir De parcă şi premizele sunt coapte Să vezi o tragedie ca-n Shakespeare Cu nava Libertatea, o nălucă, Ne-aventurăm în larg să dobândim Experienţa care să conducă La alte cote standardul marin Şi suntem mândri de isprava noastră Prin hăul cel acvatic navigând De parcă râde zarea cea albastră Spre freamătul de dragoste şi gând Realizând că ampla pregătire E-un aspru test, firesc şi necesar, Ne dăruim cu-ntreaga-ne iubire Şi stelele din nou pe cer răsar.

152

INTEGRITATE Dominic Diamant Bucureşti, Revista “Tomis”

Moment terifiant Eram pe plajă, mă jucam cu-o minge Când, într-o parte, am descoperit O stranie femeie, os şi piele, De am rămas pe loc înmărmurit Cum îşi săpase în nisip o groapă S-a aşezat în ea ca-ntr-un coşciug Şi, nemişcată, se uita spre apă Cuprins de spaimă, mi-a venit să fug Şi am continuat să joc o vreme Cu un băiat, dar, mult prea curios, Mi-am spus în sine, frate, nu te teme Femeia nu-i ceva misterios!

Am simulat că mingea e scăpată Şi m-am apropiat de acel loc Să văd că groapa este astupată De parcă umbra ar fi ars în foc Doar o rochiţă albă, transparentă, Mai fâlfâia în briză, când şi când, Şi am dedus că scândura absentă S-o fi-necat în mare, înotând …Ca să aud, pe urmă, cu stupoare, Că mă-nşelasem când am presupus Femeia, os şi piele, de la mare De vie îngropându-se, s-a dus.

153

INTEGRITATE Dominic Diamant Bucureşti, Revista “Tomis”

Nostalgică Într-un amurg, cu barca pe un lac Cu o lolită faină lângă mine Spuneţi şi voi ce trebuia să fac Să ne putem simţi cum e mai bine Deja alimentaţi cu un lichior Din două mici sticloanţe speciale Se-ntrezărea partida de amor Spre care ne tăiam patetici cale Ne-mpresurau miresme dulci de tei Şi triluri din pădurea-nvecinată Doar noi vibrând ca doi amanţi atei Visam ca fericirea să ne bată Pe boltă luna-n taină ne-nsoţea Şi stelele-ncepuseră s-apară Iar eu, Adonis cu iubita mea Ne sărutam cu foc, ca prima oară Pe insulă, în crângul înflorit Dezlănţuind instinctele primare Cu-atâta voluptate ne-am iubit Că şi acuma sufletul mă doare Mult prea frumos să fie-adevărat Poate c-a fost un vis din câte toate De ce, atunci, atât de tulburat Resimt fiorul care mă străbate?

154

INTEGRITATE Dominic Diamant Bucureşti, Revista “Tomis”

Bucuros Bucuros că prietenii mei Stăpânesc şi pământul şi marea Desfătându-se liric Pe toate meridianele lumii Fac şi eu paşi Prin curtea-grădină Şi mă-ntreţin copios Cu vrăbiile şi guguştiucii.

Clipă unică O clipă ţine viaţa ce ţi-i dată Ori te exprimi, ori n-ai fost niciodată Destinul tău nu-i hărăzit cu geniu Mai mult de două ori într-un mileniu Iar în străfulgerarea ta ai parte Mai mult de suferinţă şi de moarte Şi, totuşi, mai nimic nu te reţine Să fii îndrăgostit şi să faci bine Oricât de sumbră soarta-ţi să devină Tu poţi s-o-nfrângi cu-o rază de lumină Căci Demiurgul, creator a toate, Ţi-a dat ca har credinţa că se poate Să te salvezi, chiar moartea ta să fie O naştere şi o minunăţie.

155

INTEGRITATE Dominic Diamant Bucureşti, Revista “Tomis”

Un spectacol terifiant Ce sinistru spectacol se-ntâmplă cu noi Nu de astăzi, de ieri, ci de sfertul de veac Şobomanii, în cel mai fantastic război, Calcă totu-n picioare şi mendrele-şi fac Ce spectacol cumplit şi atât de bizar Fără nici un erou să fi fost de-admirat Se petrece pe scena mamonică, dar Imposibil de a o salva din rahat O orgie de patimi maligne şi rut O paradă de forţe vibrând arbitrar Lumea asta parşivă nicicând n-a văzut Ca-n spectacolul ăsta atât de murdar Şi ce duhnet emană, ce straniu ecou Ca o neagră maree planeta cuprind Repetându-se-n draci detestabilul show Ca un nemaivăzut, belzebutic colind Când firave scântei de lumină zvâcnesc Risipind întunericul dens un moment Şobomanii-n pericol în cel mai grotesc Şi penibil alai îşi clădesc monument Ce fantastic tărâm, ce superb habitat E Mamonia asta, cum altele nu-s!

Să continue showul, încă-i rost de prădat Căci nimic nu-i aici decât ei mai presus!

156

INTEGRITATE Dominic Diamant Bucureşti, Revista “Tomis”

Un imposibil dialog -Nici chiar aşa, monşer, nici chiar aşa!

Posteritatea te va condamna C-ai fost negativist împătimit Când prea puţine vei fi oferit Orăcăi ca broscoiul cel gonflat Că lumea vrea doar să mănânci rahat Şi să te scalzi cu ea, ca-ntr-un eres, În mlaştina fetidă ce-a ales -S-avem pardon, m-acuzi ne-ntemeiat Şi prea nedrept, ca un handicapat Păi,dacă-ţi place starea-n care eşti Şi te îndopi cu vorbe şi poveşti Continuă în felul tău, dar nu Mă obliga să fac precum faci tu!

Eu văd, simţind cuţitul pân-la os, Că tot ce se întâmplă-i monstruos Şi naţiunea zace-n dorul ei Condusă de tâlhari şi de pigmei De vezi altfel cu dioptria ta Amice, nu avem ce discuta Eu nu concep să-nghit la nesfârşit Găluştile ce-atâta s-au acrit -Atunci, la re’, adio, te-am pupat, Rămâi negativist invederat!

-Bine că eşti tu altfel, un ratat Cu cerebelul rău decalibrat!

157

INTEGRITATE Dominic Diamant Bucureşti, Revista “Tomis”

Un dor nebun Din când în când, din ce în ce mai des, Mă fulgeră un dor nebun de ţară Şi locul nu-mi găsesc dar, mai ales, Atâtea amintiri mă împresoară Copil fiind, ce fericit eram În minunata mea copilărie Căci toată sărăcia un balsam De basme şi poveşti a fost să fie Ce jocuri la bostană şi la vii Ce desfătări în Argeşul cu peşte Şi unde răcoroase străvezii Cum astăzi tot mai rar se întâlneşte Şi câtă carte, Doamne, se făcea Fără meditatori şi fără şpagă Că premiile ce urmau saftea Ne bucurau întregul neam, măi dragă De hore şi serate, ce să spun, Erau funambuleşti cum nu se poate Dar marile colinde de Ajun Şi sărbători, pe unde-or fi uitate?

Despre chiolhanuri, ce să mai vorbesc, Că se ţineau cu-atâta-ncărcătură În cel mai vajnic spirit românesc Ca-n basmele ce cură şi te fură Nici vorbă de nostalgic panteism În patetismul versurilor mele!

De-am fost copil în ante-comunism Memoria nu poate să mă-nşele.

158

INTEGRITATE Dominic Diamant Bucureşti, Revista “Tomis”

Adâncă recunoştinţă Părinţii mei, cunoscători de carte, Şi căuzaşi credinţei în Hristos Erau ţărani care ştiau să-şi poarte De grijă într-un mod miraculos Animatori fervenţi ai Cărţii Sfinte Aveau bibliotecă, fremătând La tot ce scris le apărea-nainte Îndrăgostiţi de viaţă şi de gând Pe cât de buni şi drepţi puteau să fie Pe-atât de neclintiţi în adevăr Erau străini de orice mârşăvie Şi orice compromis înjositor Erau săraci, dar câtă bogăţie Se lăfăia în sufletele lor Împărăteşti, lipsite de trufie, Cu-o demnitate demnă de-un popor Cum mă crescură şi mă educară Cei şapte ani în tot ce fac apar Şi mă mândresc cu-orbita mea stelară Şi cu poeticescu-mi corolar.

159

INTEGRITATE Dominic Diamant Bucureşti, Revista “Tomis”

Copacul veşnic verde Cu câtă-nfiorare contemplu-acest copac Fantastico-magnific, parcă ivit anume Să mă-ndumnezeiască prin tot ceea ce fac Ca frunză foşnitoare şi trecător prin lume Copacul veşnic verde cu ramurile-n vânt Şi rădăcina dusă în profunzimi uitate E o minunăţie cum altele nu sînt In cercuri care tăinuie o eternitate Lumina lui se naşte din frunza tremurând, Prin crengile ce-nfruntă azurul, răsfirate Ii clocoteşte seva de vise şi de gîând Prin secoli şi milenii fremătător străbate O, Doamne, ce miracol mi-e dat să întâlnesc Cu câtă frenezie în foşnetu-i mă ţine Şi cum se simte-n ăpulsu-i tot dorul omenesc De a sui prin vreme şi-a Te găsi pe Tine O frunză sunt, din naştere ştiu că voi cădea Ca să îngraş pământul cu fibra-mi omenească Dar câtă fericire-i în devenirea mea Când văd copacul magic crescând să uluiască.

160

INTEGRITATE Anastasia Dumitru Constanța, Revista “InterArtes”

Anastasia Dumitru Constanța Revista “InterArtes”

161

INTEGRITATE Anastasia Dumitru Constanța, Revista “InterArtes”

Anastasia Dumitru s-a născut în 21 mai 1973 în Străşeni, Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Litere şi Istorie şi şcoala doctorală la Universitatea “Ovidius”, Constanța. Este profesor dr. la Liceul Teoretic “Lucian Blaga” din Constanța de 23 de ani. Este autor al 25 de cărţi (8 volume de poezie, 8 cărţi de critică literară, 9 volume didactice). Este coordonator al 7 antologii literare şi de specialitate; prezentă în antologii; activitate jurnalistică în peste 25 de reviste; autor al peste 50 de articole şi studii de specialitate prezentate la simpozioane (inter)naţionale, la colocvii didactice, la sesiunile de comunicări ştiinţifice a doctoranzilor, publicate în volume ale conferinţelor. A coordonat mai multe proiecte educaţionale şi conferinţe naţionale, aprobate de Ministerul Educației și Cercetării Științifice. Este directorul revistei InterArtes, membru al: Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZP), Societăţii de Ştiinţe Filologice, ALGCR (Asociaţia de Literatură Generală şi Comparată din România), Asociaţiei Carmina Balcanica; colegiului de redacţie al revistei interdisciplinare BSU JOURNAL, de la Universitatea Elsevier din Egypt (BSU International Journal of Humanities and Social Sciences).

162

INTEGRITATE Anastasia Dumitru Constanța, Revista “InterArtes”

O viaţă dedicată românilor transnistreni

Recunosc că, până să citesc cartea Nichita Smochină: o viaţă de apărător al românilor transnistreni (Bucureşti, 2017) editată de Aurel Strungaru, nu ştiam cât de mare este contribuţia culturală a lui Nichita Smochina, nu ştiam complexitatea şi profunzimea operei sale, de aceea mi-am dat seama că studiile acestui cercetător ar trebui cunoscute de publicul larg. În cele nouă capitole ale volumului menţionat aflăm informaţii despre biografia şi corespondenţa celui care a fost membru de onoare al Academiei Române, despre bogata activitate ştiinţifică (lucrările publicate în limbile franceză, germană, italiană, română), despre conferinţele ţinute în ţară (la Universitatea din Iaşi; la Universitatea Populară „Nicolae Iorga”, Vălenii de Munte) şi în străinătate. Juristul, publicistul, istoricul, etnograful, antropologul, sociologul, slavistul, profesorul cu doctorat în Drept obţinut la Paris, născut în comuna românească Mahala (jud. Tiraspol, Rusia, raionul Dubăsari, Republica Socialistă Sovietică Moldovenească) la 14 martie 1894, a fost un om de o modestie rară, nu i-a plăcut să iasă în evidenţă nici în agora, nici în fotografii. Cel care fusese ales preşedinte al Consiliului Naţional Moldovenesc nu a acceptat decât titulatura de membru de onoare al Academiei, titlul care i-a fost retras din cauza regimului comunist care a inversat valorile. Am rămas uimită că, deşi Nichita Smochină a demonstrat că, încă din secolele X-XII, românii îşi aveau scrieri, documente descoperite pe teritoriile vechii Dacii, anterioare Scrisorii lui Neacşu, probe ale unei culturi superioare altor neamuri, aceste mărturii nu sunt cunoscute de filologii şi de istoriografii noştri.

Titlul cărţii este inspirat ales pentru că, într-adevăr, Nichita Smochină şi-a dedicat întreaga viaţă apărării drepturilor românilor transnistreni, cunoaşterii adevărului despre cultura şi destinul conaţionalilor.

163

INTEGRITATE Anastasia Dumitru Constanța, Revista “InterArtes” Pledoarie pentru românii din U.R.S.S. Până să ajungă un aprig apărător al românilor transnistreni, Nichita Smochină, odată cu începerea Primul Război Mondial, a fost telegrafist şi trimis pe frontul de est, în decembrie 1914. S-a remarcat în lupte şi a fost propus pentru decorare. Datorită studiilor pe care le avea, a fost înscris la Şcoala de Ofiţeri „Marele Duce Mihail Nicolaevici” din Tiflis. A luptat pe frontul din Persia şi Turcia, a ajuns comandant de batalion şi a fost decorat cu mai multe ordine şi medalii, inclusiv cu Crucea-Ordin Sfântul Gheorghe, fiind ridicat la rang de nobil de către ţarul Nicolae al II-lea. Aflăm că, în Sala „Sfântul Gheorghe" din Kremlin, la poziţia 92, este trecut „Smochină Nichita Parfenievici, Cavaler al Sfântului Gheorghe”. Cu toate aceste fapte vitejeşti, a conştientizat însă că lupta moldovenilor pentru ţar şi pentru Rusia nu are niciun rost. Când s-a declanşat Revoluţia din Rusia, Nichita Smochină se afla pe frontul din Caucazia. A luat parte ca delegat român la „Congresul popoarelor caucaziene” din mai 1917, unde a cerut şi a obţinut mai multe drepturi naţionale pentru românii din Caucaz. La sugestia sa, în unanimitate s-a hotărât: 1) Moldovenii din Caucazia şi Transcaucazia să aibă şcoala lor naţională; 2) Profesorii să fie moldoveni din Basarabia şi Transnistria; 3) Biserica să fie naţionalizată şi slujba să se facă în limba românească; 4) Să se introducă în şcoală alfabetul latin; 5) În armata georgiană să se formeze companii de moldoveni, iar soldaţii să fie conduşi de ofiţeri moldoveni; 6) Absolvenţii şcolilor secundare moldoveneşti să fie trimişi mai departe la studii de perfecţionare la Chişinău în vederea pregătirii lor pedagogice. După încheierea Congresului, a luat drumul spre Petrograd ca să urmărească publicarea acestor drepturi în Monitorul Oficial. Ajuns la Petrograd, cu ajutorul unui consătean, soldat, membru în Sfatul Muncitorilor şi Soldaţilor, s-a întâlnit cu Lenin. La întrebarea lui Smochină, ce se va întâmpla cu moldovenii în viitoarea configuraţie socială, Lenin a răspuns: „din punct de vedere cultural, voi sunteţi mult înaintea ruşilor, deci trebuie să vă constituiţi în detaşamente pentru a vă cuceri libertatea cu baioneta în mâini, căci nimeni nu o va face cadou poporului”.11 Lenin recunoaşte că moldovenii nu au niciun interes să lupte de partea Rusiei care de veacuri i-a înrobit pe români, de aceea îl îndeamnă pe Nichita Smochină să se întoarcă şi să creeze regimente naţionale moldoveneşti şi să militeze pentru limba maternă, şcoală şi presă, dar nu şi pentru biserică. “Cu toţi moldovenii risipiţi prin toată Rusia, deci într-un efort comun, creaţi o singură şi puternică forţă împotriva opresiunii exercitate de statul velicorus. Vă plângeţi că nu aveţi niciun răspuns la problema voastră naţională. Eu vă răspund însă categoric: limba maternă. Nu trebuie să vă preocupe biserica. Aceasta este opiu pentru poporul vostru. Ea nu vă trebuie. Înfiinţaţi şcoala naţională proprie şi presa naţională moldovenească. Vă repet, religia prosteşte. Ea nu vă trebuie. Reţineţi, prin forţe proprii, sunteţi obligaţi să vă creaţi şcoala moldovenească şi repet presa”, îi spunea Lenin în vara anului 1917, discuţie inserată în cartea editată de Aurel Strungaru.

Venind de la Petrograd, s-a oprit la Chişinău, unde a fost încântat de mişcarea românească şi de pregătirile pentru o mare serbare naţională, însă s-a revoltat când a văzut statuia lui Alexandru I (ţar care a răpit Basarabia mai bine de o sută de ani), de aceea monumentul lui nu avea ce să caute în centrul Chişinăului. Nichita Smochină scrie şi despre Congresul învăţătorilor din Soroca la care dascălii basarabeni au cerut introducerea în şcoală a limbii româneşti, pe înţelesul poporului şi înlocuirea alfabetului rusesc cu cel românesc, promotorul fiind învăţătorul român Ion Buzdugan, cu numele rusificat în Bâzdâga. Aceste doleanţe au fost exprimate şi de N. Smochină în faţa românilor din Transnistria, printre care: “Să avem şcoală şi biserică naţională pe limba noastră pe care noi o înţelegem… toţi moldovenii din stânga Nistrului să conlucreze în toate problemele

11

Nichita Smochină, Memorii, ediţie îngrijită de Galin Corini Vlad, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2009, p. 154156, apud, Nichita Smochină: o viaţă de apărător al românilor transnistreni, Bucureşti, 2017, p. 15, 156, 168-170. Discuţia lor a fost publicată în Promethée, revista lunară a emigraţiei separatiste georgiene din anii 1932-1933, la Paris.

164

INTEGRITATE Anastasia Dumitru Constanța, Revista “InterArtes” naţionale împreună cu fraţii lor basarabeni, toţi fiind de acelaşi neam şi sânge… în capitala Basarabiei să ia fiinţă o Universitate naţională moldovenească, unde moldovenii să fie instruiţi şi educaţi în limba lor; preoţii şi tot clerul să fie de naţionalitate moldovenească; justiţia să fie compusă numai din moldoveni ca să fie pe înţelesul lor…; în satele moldoveneşti întreaga organizaţie să fie naţională aşa cum era în vechime; în armată moldovenii să aibă ofiţerii lor moldoveni, care să-i instruiască în limba naţională.” Aceste puncte au fost aprobate cu aplauze de adunare şi au fost trimise telegrafic, la Petrograd, Sovietului Muncitorilor şi Soldaţilor, sub semnătura lui Nichita Smochină.12 Tot din memoriile lui Nichita Smochină înţelegem că, în 1918, românii dintre Nistru şi Bug, organizaţi în Congres la Tiraspol, au cerut Unirea cu România împreună cu Basarabia. Nichita Smochină a fost ales de românii din judeţul său preşedinte al zemstvei (prefect) şi totodată deputat în Parlamentul Ucrainei (Rada).

“Ca deputat, m-am opus cu tărie ministrului Vinicenco, care pregătea invadarea armată a Basarabiei şi anexarea ei la Ucraina… Ca preşedinte al zemstvei judeţene, am subvenţionat pe învăţătorii transnistreni care au urmat, la Chişinău, cursurile de limba română, apoi au predat în şcolile de la noi până când au fost arestaţi sub acuzarea de spioni români şi deportaţi în Siberia, unde s-au prăpădit. La Dubăsari am scos ziarul românesc Moldovanul în tipografia lui Groisman. Au apărut [şapte] numere în care s-au publicat între altele: „Ce te legeni, codrule", „De la Nistru până la Tisa”, „Deşteaptă-te, române”, „Hora Unirii”, care este cântecul nostru naţional transnistrean, nu numai românesc din ţară”, scria autorul.13 După ocuparea Ucrainei şi a Transnistriei de Armata Roşie, Nichita Smochină a fost declarat „persona non grata” şi condamnat la moarte de comunişti, fiind considerat „om al românilor”. Smochină a reuşit să se refugieze în România, însă mama, rămasă în ţinuturile natale, a fost împușcată de către sovietici, deoarece ținea sub icoană o revistă cu poeziile fiului său, scrise în limba română.

Fiind student la Iaşi, a continuat să lupte pentru cauza românească, a colaborat cu articole la ziarul Neamul românesc şi revistele Calendarul Ligii Culturale şi Ramuri, ale lui Nicolae Iorga, a scris la Tribuna românilor de peste hotare, Societatea de mâine, Tribuna românilor transnistreni, după cum aflăm din memoriile lui. Din iniţiativa sa, la 21 ianuarie 1921, s-a constituit „Comitetul de Ajutorare a românilor de peste Nistru”. Împreună cu ministrul pentru Basarabia, Pan Halippa a obţinut fonduri de ajutorare, spaţii de cazare şi locuri de muncă pentru refugiaţii din Transnistria. La recomandarea lui Pan. Halippa, a plecat să informeze Guvernul României despre evenimentele din Transnistria (arestări, asasinate etc.). Ca urmare a demersului său, mulţi elevi transnistreni au beneficiat de învăţământ gratuit în şcolile din România. Nicolae Iorga l-a apreciat mult pe tânărul Nichita Smochină, de aceea l-a sprijinit să se înscrie la doctorat, obţinând în anul 1930 o bursă la Universitatea „Sorbona”. A fost profesor de limba română, din septembrie 1930 până în 1934, la „Société pour la Propagation des Langues Etrangeres en France”, „Sociétés Savantes”, școală de studiu a limbilor străine din cadrul Universității „Sorbona”. A fost urmărit în permanență de agenții sovietici din Paris și s-a încercat intimidarea lui. În septembrie 1930 a participat la lucrările Ligii Națiunilor de la Geneva, unde a luat cuvântul în cadrul Comisiei a șasea a minorităților și, la propunerea lui, în darea de seamă a Congresului, s-a introdus formula „alte minorități românești de circa 2 milioane, care trăiesc în afara graniței României”. A prezentat Președintelui Societății Națiunilor, în martie 1932, un memorandum semnat de 634 de refugiați, în care erau condamnate ferm acțiunile represive ale Sovietelor față de românii transnistreni. Memorandumul a fost publicat în cotidianul „L'Ordre” din Paris, la 23 martie 1932. În Caietele sale, precizează că a publicat cu pseudonimul M. Florin articole divulgând opiniei internaţionale masacrele sovietice. Nichita Smochină s-a 12 13

Nichita Smochină: o viaţă… p. 167-168.

Nichita Smochină, Caiete, memorii, apud, Ibidem, p. 16.

165

INTEGRITATE Anastasia Dumitru Constanța, Revista “InterArtes” documentat mult şi a tipărit în perioada interbelică numeroase lucrări: Les massacres de moldaves dans la Russie Soviétique, La Republique Soviétique Moldave, Le Comité dés Réfugiés Moldovan de L'U.R.S.S. Devant l'Office International Nausen pour les Réfugiés sous lAutorité de la Société des Nations în care a luat apărarea românilor din URSS, a celor dintre Nistru şi Bug. El semnala opiniei internaţionale barbariile sovieticilor, guvernanţi care i-au oprimat pe cei care susţineau că nu există deosebire între moldovean şi român, sub învinuirea de românizare. Cercetătorul a scris despre depopularea românilor, a dezvăluit şi a condamnat abuzurile sovietice. “În scopul deznaţionalizării, multe teritorii din Republica Moldovenească sunt trecute la Ucraina, iar localităţi numeroase sunt lipsite de şcoli româneşti (moldoveneşti). Ca exemplu cităm că Tiraspolul, fosta capitală n-are nicio şcoală primară românească, deşi este un centru românesc. Chişinăul, ni se spune, n-are nicio şcoală medie moldovenească. Satul moldovenesc Manzâri din sudul Basarabiei, până mai odinioară făcea parte din Republica Moldovenească, astăzi este trecut la regiunea Odessa, schimbându-ise şi numele în Lesnoe”, sunt mărturiile istoricului. El spune că moldovenii sunt nevoiţi să-şi dea copiii la şcoli ruseşti, întrucât limba românească este fără viitor; li se creează avantaje numai vorbitorilor de limbă rusă, iar românilor le este îngrădit acest drept “din teama redeşteptării naţionale.”

O importanţă majoră în cariera sa de apărător al românilor a avut-o întâlnirea cu Regele României, Carol, când, în cele 20 de minute, N. Smochină i se adresa astfel: “Maiestate, la ultimatumul sovietic, noi trebuie să răspundem nu cu un răspuns de a duce tratative, ci cu un război. Ţara face cea mai mare greşeală dacă cedează Basarabia fără război. Pentru lumea europeană aceasta ar însemna că Sovietele au dreptul asupra Basarabiei, nu noi”.14 Începând cu 8 februarie 1938 şi până la 2 decembrie 1943, Nichita Smochină completează un jurnal personal unde sunt consemnate aspecte majore recunoscute, evenimente care fac parte din istoria românilor.

El scrie despre Congresul Scriitorilor Basarabeni care a avut loc la Chişinău, la 25 martie 1940; marele Congres al Tuturor Moldovenilor, ţinut la Tiraspol; despre primirea ultimatumului sovietic din 28 iulie 1940, dspre ocuparea Basarabiei. Memorialistul scrie despre localităţile unde s-au redeschis bisericile, s-au înfiinţat şcoli şi licee cu predarea în limba română etc. Recunoscându-i-se meritele, a fost ales, la 2 iulie 1942, membru de onoare al Academiei Române. Ştefan Ciobanu preciza că Nichita Smochină, acest cărturar transnistrean, este “simbolul unităţii şi solidarităţii noastre naţionale”, “în acest sens avem onoarea a propune pe vajnicul apărător al cauzei românilor transnistreni”.15 Noul membru al celui mai înalt for ştiinţific a invitat în toamna anului 1942 o echipă de academicieni într-o vizită de documentare în Transnistria. Nichita Smochină a fost consilierul transnistrean al mareşalului Ion Antonescu, de aceea a simţit apoi efectul mâinii lungi a Kremlinului.

14

Nichita Smochină, Memorii, ed. Galin Corini Vlad, p. 421, apud, Nichita Smochină: o viaţă… p. 159.

Propunere semnată de Petrovici, Şt. Ciobanu, Ion I. Nistor, M. Sadoveanu, I. Simionescu, G. Murnu, D. Gusti, cf.

Analele Academiei Române. Dezbaterile 1941-1942, tomul LXII, 1943, p. 240, apud, Ibidem, p. 37.

15

166

INTEGRITATE Anastasia Dumitru Constanța, Revista “InterArtes” Perioada comunistă După 23 august 1944 a fost declarat dușman al Sovietelor. La 12 august 1948, a fost exclus din rândul Academiei Române, însă colegii l-au salvat angajându-l cu nume fals de “Gheorghe Ionescu”, în funcţia de administrator al moșiei de la Titulești, fiind apoi concediat. După confiscarea averii, s-a refugiat în satele de munte din vestul țării, în Caransebeş. La 20 decembrie 1948, a fost arestat fiul cel mare, Alexandru și deportat în Siberia, la Magadan, apoi la Verhoiansc și pe urmă la Colâma, dincolo de Cercul Polar, de unde s-a întors în anul 1956, evenimente relatate de Alexandru Smochină în volumul Care patrie? (Editura Argonaut, ClujNapoca, 2014). În perioada 1952-1962, Nichita Smochină a fost urmărit de Securitate fiind anchetat și reținut în numeroase rânduri, ca şi fiica şi ginerele lui. Un vecin “vigilent” a avut grijă să-i scrie ambasadorului U.R.S.S. pentru a divulga faptul că, în imobilul pe strada sa, sunt refugiaţi sovietici care “au format un nucleu periculos anticomunist şi antisovietic; Smochină şi Strungaru au ars în curtea imobilului diverse broşuri, ziare şi acte cu caracter subversiv, ziare şi acte cu conţinut subversiv.” 16 Nichita Smochină şi familia sa au trecut prin numeroase încercări, securiştii făcându-şi bine datoria de supraveghere. Din notele informative ale agenţilor cu nume conspirativ „Dan”, “Speranţa”, “Petru Vlaicu”, “Moiseev”, „Gheorghe Bărbulescu” etc., aflăm că erau vizate relaţiile lui Nichita Smochină cu Ion Nistor, Constantin Tomescu, Gherman Pântea, Grigore Cazacliu, Vasile Ţepordei, Pantelimon Halippa, Teofil Pândele. Abia în 1965 a fost căutat și invitat la guvernul comunist, care i-a cerut să continue activitatea științifică de susținere a dreptului nostru asupra teritoriilor românești. A predat documentele îngropate, dar, din păcate, multe dintre ele au fost deteriorate ca urmare a depozitării lor în pământ. La 13 februarie 1967, a depus la Consiliul de Stat un memoriul referitor la starea românilor din URSS. După o succintă expunere a situației teritoriului dintre Prut și Nistru, din punct de vedere istoric și juridic, Nichita Smochină combate teoria existenței poporului și a limbii moldovenești, diferite de poporul și de limba română, făcând ample trimiteri la lucrările unor reputați savanți occidentali, concluzionând: „problema existenței a două neamuri: moldovenesc și român este o problemă politică, nicidecum științifică, dar care trebuie răsturnată”.17 Deşi bolnav, a continuat să lucreze şi a luat legătura cu academicienii din mai multe ţări pentru a găsi documente vechi necesare investigaţiei ştiinţifice. Savantul a murit în noaptea de 13 spre 14 decembrie 1980, nu a apucat să-şi vadă publicate multe lucrări.

Folcloristul Nichita Smochină a fost preocupat de valorificarea tradiţiilor locale, de aceea a cercetat folclorul românesc din meleagurile transnistrene. Iordan Datcu a publicat numeroase studii despre lucrările lui, amintim valoroasa carte îngrijită de acest cercetător, Nichita Smochină, Din literatura populară a românilor de peste Nistru, Editura R.C.R. Editorial, Bucureşti, 2015. Alături de Iordan Datcu, şi Vadim Guzun a contribuit la reeditarea, astfel, în 2017, a văzut lumina tiparului Nichita Smochină, Nunta la românii transnistreni, cu o introducere istorico-juridică, prefaţată de Sanda Golopenţia, Editura Eikon, Bucureşti, 2017, volum pe care autorul încercase, fără succes, să îl publice atât în ţară, cât şi în străinătate. Cel născut în locuită de români, descendent al ţăranilor maramureşeni, stabiliţi în Transnistria, a avut mereu dor de meleagurile natale atât de îndrăgite, dar părăsite forţat. În amintirile sale, recunoaşte că, deşi a colindat multe ţări şi a cunoscut multe popoare, nu

16

Acţiunea informativă Nichita Smochină, editor Vadim Guzun, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2013, p. 79, apud, Ibidem, p. 45.

17 Ion Constantin, Problema Basarabiei în discuţiile româno-sovietice din timpul Războiului Rece 1945-1989, Capitolul “Liderii basarabenilor acţionează pentru sensibilizarea regimului privind problema teritoriilor româneşti ocupate de URSS”, Bucureşti, Editura Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, 2015, apud, Ibidem, p. 51-52.

167

INTEGRITATE Anastasia Dumitru Constanța, Revista “InterArtes” a întâlnit o regiune şi un ţinut mai bogat şi mai frumos ca locurile sale natale. “Bogată şi frumoasă este valea Nistrului. Numai unul care a trăit şi a crescut pe aceste meleaguri ale Californiei noastre româneşti o poate aprecia aşa cum se cuvine”.18 El îşi aminteşte de organizarea unor şezători în limba română unde se cântau doine şi balade naţionale la care luau parte învăţătorii din cele 10 comune româneşti din Transnistria. El a evocat elementele de folclor în mai multe studii: „Duminica Mare la moldovenii de peste Nistru”, „Românii de peste Nistru”, „Din folclorul transnistrean”, „Crăciunul la moldovenii de peste Nistru”, „Prohoadele la moldovenii de peste Nistru”, „Tribuna românilor transnistreni”, „Iarba verde la moldovenii de peste Nistru”, „Crăciunul suferinței”, „Boboteaza la românii transnistreni”, „Influența turco-tătară asupra moldovenilor de peste Nistru”, „Din literatura populară la românii de peste Nistru”, „Jocuri la copii de peste Nistru” etc., în care a prezentat obiceiurile românilor din Transnistria. Memoriile istoricului redau credinţele românilor care nu se abăteau de la tradiţiile străbune. Pentru mama lui N. Smochină termenul “român” avea semnificaţia de “bărbat”: “când era întrebată unde este soţul, răspundea „românul meu este...”.19 Nichita Smochină şi-a iubit locurile natale, dovadă a fost suferinţa sa pe tot parcursul vieţii pentru faptul că nu a mai putut reveni să-şi vadă pământul unde s-a născut şi a crescut şi de care a fost îndepărtat. Gheorghe Filip Lupu precizează că N. Smochină, în permanenţă, avea gândul, mai ales în ultimii ani de viaţă la satul său, “pe vremuri înconjurat de livezi de pruni, de meri şi de peri, Mahala.” “Când venea vorba, el începea să retrăiască amintiri din copilărie şi vorbea aşa de duios de satul său moldovenesc, încât, acum câţiva ani în urmă, m-a făcut să vizitez Mahala.

Când i-am povestit că am văzut fântâna din faţa casei părinteşti, de la încrucişarea de drumuri din mijlocul satului, casă care astăzi nu mai este, i s-au umplut ochii de lacrimi. Astăzi pământul strămoşesc primeşte în sânul său părticica de pământ moldovenesc de la Mahala, iar spiritualitatea românească simte adierea tristă a vântului rece al morţii ce a stins flacăra fierbinte românească care s-a chemat Nichita Smochină”, îşi încheia Gheorghe Filip Lupu evocarea.20 Corespondenţa În partea a şaptea a cărţii sunt incluse epistolele lui Nichita Smochină, corespondenţa din România şi din străinătate. Într-o scrisoare din august 1958, adresată nepoatei Vivica, unchiul său se arată un om sensibil, de o profundă conştiinţă naţională, care pledează pentru o educaţie temeinică. Nichita Smochină le evocă pe câteva rude care au cunoscut Gulagul stalinist, rămânând pe veci între gheţarii din insula Solovki, de pe Marea Albă, cu un mormântul nefiind cunoscut. “Ceilalţi fraţi şi nepoţi îngraşă pământurile şi Tundra Siberiei. Ce vină au ei, afară doar de aceea că s-au născut pe lume? Dar nici aceasta nu este vina lor! Şi nici măcar lăcaşurile în care s-au născut şi au gospodărit n-au fost lăsate în pace, au fost distruse până în temelie, a rămas un loc pustiu, plin de bălării. Ce crimă au comis ei”, se întreabă indignat şi revoltat el, scriind despre exilul românilor în Siberia al „vinovaţilor fără vină".

Nichita Smochină este un bun pedagog, de aceea o sfătuieşte pe nepoata sa ce şi cum să citească, ce fel de emisiuni să urmărească. Evocându-l pe Tolstoi, care preciza că filmele au menirea de a contribui mult la educaţia tineretului, românul scrie despre “albia dreptăţii, moralei creştine şi a educaţiei sentimentului uman.”

Epistolierul apelează la paremiologie şi spune că filmul şi piesele de la radio trebuie să urmărească mesajele: „Nu fă altuia ceea ce nu-ţi place ţie", „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, după cum şi noi iertăm greşiţilor noştri", urmărind morala creştină a iubirii aproapelui. Ura nu dă roade, ci întoarce omenirea la starea primitivă.

18

Nichita Smochină, Memorii, ediţie îngrijită de Galin Corini Vlad, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2009, p. 613, apud, Nichita Smochină: o viaţă… p. 13, 161.

19 Nichita Smochină: o viaţă… p. 155.

20 Ibidem, p. 266.

168

INTEGRITATE Anastasia Dumitru Constanța, Revista “InterArtes” Pentru a fi mai convingător, face recurs la istorie şi demonstrează că morala creştină a triumfat. Pornit din pătura de jos, creştinismul a biruit cel mai puternic stat din lume, Imperiul Otoman, schimbându-i faţa complet.

“A introdus un nou sistem de viaţă, iubirea de aproape, mila faţă de cel slab, ajutor faţă de cel neputincios, dispariţia urii şi duşmăniei, iertarea faţă de cei vinovaţi. In faţa acestei concepţii superioare au îngenunchiat monarhii cei mai mândri şi mai puternici. Credinţa în adevăr şi dreptate le-a dat avânt şi putere de a răsturna până şi munţii. Unul, ca împăratul Constantin, păgân fiind, când a văzut pe cer lemnul crucii şi cuvintele „Cu aceasta vei birui" a obţinut victoria asupra duşmanului, care-i năvălise ţara, şi a trecut îndată la religia creştină.

Zadarnică a fost lupta iconoclaştilor. Încercarea de a arde icoanele, bunăoară, n-a dus la niciun rezultat.” 21 Nichita Smochină este convins că religia creştină s-a dovedit superioară, tocmai prin iubire şi iertare, de aceea şi tinerii trebuie educaţi în spiritul dragostei. El afirmă că ştiinţa umanistă nu a ţinut pasul cu progresul omenirii. Nu este de acord cu lipsa de respect a valorilor spirituale, pledând pentru respectul faţă de bătrânii înţelepţi, faţă de sfaturile cărora se recurgea în vremuri de restrişte, ei sunt aceia care dirijează tineretul, care dezlega enigma „lanţului de nisip". Savantul identifică o criză a lipsei adevăraţilor educatori care să mişte omenirea din greul impas, ei sunt punctul de reazem care să mişte pământul din loc, după cum afirma Arhimede. Nichita Smochină o povăţuieşte pe nepoată să fie un bun semănător, să aleagă grâul de neghină, pentru a sădi ceva bun în sufletul ei, să-şi asculte părinţii care nu vor răul copiilor lor.

Dintre scriitori universali, îi citează pe Ibsen, pentru morala sa zguduitoare, pe Goethe, cu poeziile “săpate în armură cu litere de aur”, pe Schiller, Anatole France, Dumas, Victor Hugo, Sinchkevici etc., iar din literatura noastră naţională, îi menţionează pe: Eminescu, Alecsandri, Caragiale, Coşbuc, Grigore Alexandrescu, Goga, “poetul suferinţei, atât de mult umbrit”, pe Liviu Rebreanu care “oglindeşte viaţa noastră socială”, pe Creangă.

“Avem comori cu care ne putem mândri, sunt ale noastre”, scrie Nichita Smochină. 22 Evocându-l pe străbunicul său, Ana Maria Soare, cu ocazia lansării de carte, la Bucureşti, în 25 noiembrie 2017, preciza că, de la cel care a fost înnobilat de către ţarul Nicolae al II-lea şi a fost primit în audienţă de regele României, de la Omul Nichita Smochină a învăţat şase: “puţină modestie nu strică… nu pune preţ pe bunurile materiale! Niciodată nu e prea târziu să faci ceea ce-ţi place! (Nichita a început facultatea la 28 de ani, a început doctoratul la 36 de ani); Ajută-ţi semenii! Nu va fi uşor să lupţi pentru ceea ce crezi! I-a fost greu, ar fi putut să-i fie uşor lui şi familiei, dar nu a vrut să cedeze. A luptat după cum a ştiut, cu pana, a scris despre românii lui, chiar dacă era reţinut, anchetat şi urmărit, chiar dacă uneori el şi familia lui nu aveau ce să mănânce. Petrece cât mai mult timp cu copiii tăi, niciodată nu ştii când îi vei pierde. Nichita a lăsat în Transnistria 2 copii, pe care i-a recuperat greu, după mulţi ani. A avut un fiu deportat în Siberia, pe care 1-a recuperat după 8 ani. Apoi a trecut prin cea mai mare dureri dintre toate, aceea de a pierde un fiu, ceea ce i-a sfâşiat inima”.23 Nichita Smochină şi-a sacrificat ultimii bănuţi pentru a continua opera sa de cercetare. Într-o scrisoare trimisă lui Pantelimon Halippa, în iulie 1977, preciza că a început lucrarea Problema Basarabiei, cheltuind ultimul ban pentru a o publica. La rândul său, Halippa îi scria lui Nichita Smochină, de Paşte, în aprilie 1978, exprimându-şi optimismul în privinţa redeşteptării conştiinţei naţionale, având crezul că, Înviind Hristos, vor “învia în sufletele noastre/ Zările senine şi albastre”: “Şi-n aceste rânduri,/ Să rog 'naltul cer/ Să ne crească' n sfântul adevăr,/ De dreptate şi de libertate/ Pentru neamurile noastre,/ Să fim iar în sărbătoare/ În a neamului

21

Ibidem, p. 199.

Ibidem, p. 201.

23 Ibidem, p. 162.

22

169

INTEGRITATE Anastasia Dumitru Constanța, Revista “InterArtes” întreg hotare!/ Dumnezeu să ne ajute/ Cu răbdare şi virtute/ Să trăim în pace şi în linişte”.24 Pan. Halippa, deşi bolnav, îl încurajează în demersul său, fiind convins că “problema hotarului răsăritean este a întregului neam”. Într-o scrisoare din iulie 1980, adresată de Nichita Smochină lui Ion Văluţă, precizează că, odată cu apropierea conferinţei de la Madrid, trebuie să întocmească “un memoriu protest contra ocupării Basarabiei şi Bucovinei de Nord de către soviete care să fie prezentat forurile respective, aşa cum a făcut, se zice, răposatul Halippa la Conferinţa de la Helsinki.”25 În secţiunea a opta a volumului sunt incluse câteva cuvântări rostite la înmormântarea lui Nichita Smochină: Octavian O. Ghibu, Ion Cociu, Nicolae Nitreanu, Filip Lupu, Vasile Ţepordei, Ştefan Godorogea şi scrisori de condoleanţe, semnate de: Adrian Brudaru, Familia Dimache, Alexandru Boldur, Dvoicenko de Markov etc. din care înţelegem regretul tuturor de a pierde o personalitate complexă care a făcut cercetări de documente slavo-române pentru a demonstra importanţa românilor din regiunile răsăritene ale spaţiului geto-dac, care a dovedit întâietatea şi permanenţa românilor în acele teritorii ale Daciei. Ion Cociu aminteşte de contribuţia publicistică a lui N. Smochină, evidenţiind rolul studiilor cu titlurile: „Elemente româneşti în naraţiunile slave asupra lui Vlad Ţepeş"; „Crăciunul, Anul Nou şi Duminica Mare la românii transnistreni" (studiu folcloric); „Unul dintre cele mei vechi texte slave scrise de un român (sec. XI-XII)"; “Floarea Darurilor (Albinuşa)" culegerea de pilde şi sentinţe cu caracter didactic-moralizator, alcătuită de Tommaso Gozzadini, care a pătruns în Ţările Române începând din sec. XVI, Nichita Smochină, după o minuţioasă şi competentă analiză a textului, ajungând la concluzia că traducerea în româneşte a „Albinuşei" s-a făcut în timpul domniei lui Ştefan cel Mare; „O pravilă românească din secolul al XVI-lea; Pravila Sfinţilor Părinţi după învăţătura lui Vasile cel Mare, întocmită de retorul şi de scolasticul Lucaci în 1581", „Le Procheiros nomos de l'empereur Basil (867-879) et son aplication chez Ies Roumains au XIV siecle", Insitute for Balkan Studies, Salonic, nr. 9, 1968, pp. 167-208, articol publicat cu ocazia aniversării a 500 de ani de la zidirea mănăstirii Putna şi a celei a 385a aniversări a traducerii parţiale a „Procheironului" în limba română, precum şi cu ocazia Congresului de Bizantiologie de la Oxford; „Cine a scris Evangheliarul de la Reims?", în care Nichita Smochină demonstrează convingător că această operă a fost scrisă în limba slavonă, în anul 1130, de către un român din Ţara Românească, tradusă pentru tipar de către Nichita Smochină etc. Ion Cociu îl numeşte un om: „Cuget şi inimă de român, Nichita Smochină", incluzându-l în galeria oamenilor de seamă ai plaiurilor est-moldovene, alături de Dimitrie Cantemir, B. P. Hasdeu, Alecu Russo, Alex. Donici, Alecu Mateevici, Constantin Stere etc. 26 Pentru Nicolae Nitreanu, Nichita Smochină este “TITANUL, pilonul românilor din afara graniţelor ţării, din Transnistria”, după cum reiese din necrologul ţinut în ziua de 17 decembrie 1980, la cimitirul „Reînvierea", Bucureşti. Nicolae Nitreanu aminteşte că meritul savantului este acela de a demonstra continuitatea românilor transnistreni, ca urmaşi ai traco-geto-dacilor. “Ca filolog slavist superior altor slavişti români aflaţi pe vârful piramidei, modest, aproape anonim, Nichita Smochină demonstrează că românii îşi au scrieri încă din secolele X-XI şi că această veche şi multă cultură a neamului românesc a existat şi este înrădăcinată pe plaiurile lor transnistrene traco-dace şi cultura lor este superioară altor culturi ale altor neamuri vecine. Şi totodată el mută scrierea românească în limba română încă pe timpul domnitorului Moldovei, Ştefan cel Mare, vezi „Floarea Darurilor".27 Sunt apreciate legăturile lui Nichita Smochină cu intelectualitatea internaţională şi meritul de aşi fonda lucrările pe baza vechilor cronici slave de la Moscova, pe care le primea prin cunoştinţele sale din U.R.S.S. în microfilme. Nicolae Nitreanu se referă şi la lucrările: „Evangheliarul de la Reims”, prin care 24

Ibidem, p. 223.

Ibidem, p. 228.

26 Evocarea a fost publicată în revista Gândire şi Artă, nr. 4, 1981, a arhimandritului Felix Dubreac, Detroit, U.S.A., prezentată şi în şedinţa din 27 iulie 1987 a Institutului de istorie „Nicolae Iorga", din Bucureşti, p. 253-257.

27 Ibidem, p. 262.

25

170

INTEGRITATE Anastasia Dumitru Constanța, Revista “InterArtes” Nichita Smochină demonstrează că este scrisă de un român din Ţara Românească în anul 1130; „Sintagma lui Matheiu Vlastarie, scrisă în anul 1335", documente de limbă română; în „Graniţa Moldovei pe Bug" precizează, cu probe, că Durnov arată că Basarabia este românească; în „Legiuirile lui Armenopol şi aplicarea lor în România din sec. XV şi in Basarabia după anul 1812 până la anul 1870", Nichita Smochină dezvăluie procesul de rusificare masivă, politica episcopului Pavel Lebedev de la Chişinău. Până în ultimele zile de viaţă, savantul a pledat pentru adevăr şi pentru împlinirea idealului său naţional. Filip Lupu, tot la înmormântarea lui Nichita Smochină, apreciază efortul savantului de a fi îmbogăţit istoria poporului român cu articole şi lucrări documentare. Nu se cunoaşte faptul că, fiind unul dintre marii slavişti români, Patriarhul Iustinian l-a rugat să cerceteze arhiva şi biblioteca Mănăstirii Putna, pentru a stabili valoarea tipăriturilor şi manuscriselor de acolo. Atunci a descoperit că o parte dintre tipăriturile cele mai vechi au fost trimise de la Putna, de unii călugări, în alte mănăstiri, unele au ajuns la Mănăstirea Slava-Rusă, din Delta Dunării. Ducânduse acolo, a redescoperit o mulţime de tipărituri vechi de mare valoare documentară, care s-ar fi pierdut, încet, provocând un mare gol în tezaurul românesc. Preotul Vasile Ţepordei, care a avut mult de îndurat din cauza prigoanei sovietice, aprecia generozitatea prietenului lor, Nichita Smochină, care era o “veşnică gazdă a transnistrenilor”. Sunt amintite protestele înaintate Ligii Naţiunilor împotriva persecuţiilor la care sunt supuşi românii de peste Nistru şi grija pentru semeni. “Nichita era în permanenţă în mijlocul celor răniţi şi înfometaţi pentru a-i mângâia şi a-i ajuta. La căminul din Chişinău, organizat şi întreţinut prin strădania lui Pan Halippa, unde erau găzduiţi refugiaţii transnistreni, Nichita Smochină era veşnic prezent în mijlocul lor. Plasările în câmpul muncii a celor majori, a copiilor în şcoli şi în facultăţi a studenţilor le făcea Smochină, cu ajutorul lui Pan Halippa, Ion Pelivan, Ion Inculeţ, Simeon Pamfil, dr. Daniel Ciugureanu, Ştefan Ciobanu, Ştefan Bulat, etc. L-am văzut de nenumărate ori şi i-am luat interviuri în legătură cu transnistrenii. Ziarele bucureştene Calendarul, Curentul şi Universul îi dădeau lui Smochină tot consensul în lupta pentru susţinerea transnistrenilor. Gândirea lui, activitatea lui, viaţa lui, toate erau închinate luptei pentru evidenţierea Transnistriei, în timpul războiului antisovietic”,28 spune Vasile Ţepordei despre cel numit un om între oameni, un îndrumător, un om de luptă şi de jertfă. Ştefan Godorogea a apreciat erudiţia lui Nichita Smochină, devotamentul şi acribia pentru studiul manuscriselor, al istoriei şi lingvisticii, asemănându-l cu B. P. Hasdeu, dar şi spiritul de sacrificiu ale celui care a suportat nedreptăţile sovieticilor. “Studiile de folclor românesc autentic ne dezvăluie un material inedit, care credem că pe viitor va fi mai bine studiat. Nici studiile sale de slavistică nu au fost cunoscute şi, deci, nici comentate. De aceea nici nu se poate spune ca a existat un curent împotriva lui Nichita Smochină, deoarece ele nici n-au fost tipărite. Ecourile unor scrieri apărute peste hotare au fost luate drept ca unele idei hazardate şi poate de aceea nici nu i-au fost acordate spaţii pentru tipărire.

Deci, nu a existat un front comun atât pentru acceptarea unor idei şi nici pentru respingerea lor, ele fiind trecute de către cei care le-au cunoscut sub tăcere, aşa cum considerau ca merită şi persoana care le-a scris. Unii cercetători din funcţii mai importante, sau mai stabile în cultura noastră veche erau miraţi de succesele scrierilor lui Nichita Smochină peste hotare. Ei l-au considerat un izolat şi că ideile sale nu merită a fi dezbătute în presa de specialitate. Dar el, chiar dacă se considera un izolat, trebuia totuşi să comunice ideile sale ca să fie eventual cunoscute şi chiar combătute în mod ştiinţific”,29 afirmă Ştefan Godorogea, exprimându-şi regretul că ideile sale sunt puse sub greaua lespede a tăcerii, în loc să fie valorificate.

Cartea, pe lângă studiile de istorie şi limbă, mai conţine dovezi ale pasiunii autorului pentru folclorul românilor, etnologul găsind dovezi ale continuităţii neamului nu numai “de la Nistru până la Tisa”, ci şi dincolo de Nistru. Volumul se încheie cu documente şi fotografii, unele din Rusia Imperială, din perioada 28 29

Ibidem, p. 268.

Ibidem, p. 278.

171

INTEGRITATE Anastasia Dumitru Constanța, Revista “InterArtes” doctoratului la Paris, din România inter şi postbelică din care înţelegem dimensiunile profunde şi complexe ale celui care a fost Nichita Smochină. La pagina 321 este inserată o imagine sugestivă: Nichita Smochină la mormântul lui B. P. Hasdeu, două personalităţi enciclopedice care au pledat pentru conştiinţa naţională, pentru cunoaşterea limbii, a istoriei şi a folclorului românesc.

Memoria postumă Marele filolog intră uşor în memoria colectivă, s-au publicat, după 1989, câteva cărţi despre Nichita Smochină: Memorii, editor Vlad Galin Corini, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2009; Pagini din însemnările unui rebel. Academicianul Nichita Smochină, editori Vlad Galin Corini şi Bogdan Ionuţ Secheli, Editura Samia, Iaşi, 2012; Acţiunea informativă Nichita Smochină, 2013, Alexandru Smochină, Nichita Smochină: vox clamantis in deserto, 2014, editate de Vadim Guzun la Cluj; In memoriam, Nichita Smochină 35 de ani de la trecerea în nefiinţă, editor Aurel Strungaru, Editura Argonaut Cluj-Napoca, 2016. Apar tot mai multe articole, simpozioane şi emisiuni dedicate vastei activităţi a lui Nichita Smochină. La 3 iulie 1990, postmortem, savantul a fost repus în drepturi ca „Membru de Onoare” al Academiei Române, i-a fost atribuit, la 19 aprilie 2010, titlul onorific „Magna cum Laudae”, de către Senatul „Universității Libere Internaționale din Moldova”, președintele Republicii Moldova i-a conferit „Ordinul de Onoare”, la 20 aprilie 2010, iar o stradă din Chișinău îi poartă numele. Cel care a ajuns până la Liga Naţiunilor să lupte pentru drepturile românilor condamnând abuzurile, deznaţionalizarea, teroarea impusă de către sovietici, cerând respectarea drepturilor omului a primit decorațiile Ordinul „Steaua României” şi „Coroana României”, Ordinul „Meritul Cultural”, acordat de regele Mihai I, precum şi Decorația Vaticanului - Ordinul „Bene Merenti”, oferit de papa Pius al XI-lea.

Concluzii Nichita Smochină a avut vocaţie enciclopedică, a fost un om excepţional, un om integru, care şi-a dedicat viaţa idealurilor naţionale, însă a trăit sub semnul unei sorţi zbuciumate, aşa cum a fost şi cea a românilor, mai ales în secolul trecut. Prin munca sa ştiinţifică, a demonstrat originile românilor rămaşi în afara ţării, a confirmat, prin documente vechi şi culegeri etnografice, prezenţa şi continuitatea românilor transnistreni, a evidenţiat rolul important al românilor în cultura rusă, precum şi influenţa avută de personalităţile româneşti care au ajuns în posturi cheie în Rusia ţaristă, Ucraina şi U.R.S.S. Într-adevăr, aşa cum bine menţiona editorul Aurel Strungaru în cuvântul introductiv al volumului Nichita Smochină: o viaţă de apărător al românilor transnistreni, această carte “este utilă pentru a înţelege personalitatea deosebită a academicianului Nichita Smochină”. Cercetările ştiinţifice ale academicianului Nichita Smochină, însumând peste 50 de lucrări de etnografie, antropologie, istorie, drept şi filosofie, scrise în mai multe limbi, nu sunt încă bine cunoscute publicului larg, de aceea contribuţia acestui om vertical trebuie valorificată şi integrată în patrimoniul cultural şi spiritual al neamului românesc.

172

INTEGRITATE Olga Duțu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Olga Duțu Constanța Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

173

INTEGRITATE Olga Duțu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Olga Duțu s-a născut pe 16 martie 1938 în Constanța. Este profesor universitar doctor, fost pro-rector al Universității “Spiru Haret” din Constanța, redactor de carte, critic literar, scriitor. A publicat 36 de cărți de specialitate şi peste 360 de articole, studii, comunicări în domeniul limbii şi literaturii române, metodologiei, relațiilor publice, criticii literare, poeziei japoneze haiku.

Din 1965 este membră a Societății de Ştiințe Filologice din România, iar din 1979 membră a Grupului Român de Lingvistică Aplicată. A fost distinsă cu Ordinul Național “Meritul pentru Învățământ” în Grad de Comandor şi cu Diploma de excelență “Gheorghe Lazăr” a Ministerului Educației.

Olga Duțu este membră a Cenaclului literar “Mihail Sadoveanu”.

174

INTEGRITATE Olga Duțu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Eroinele României Mari. Destine din linia întâi: Volum realizat de Muzeul Literaturii Române

Mare mi-a fost bucuria când am telefonat distinsului profesor de matematică și inspector școlar Inocențiu Drăghicescu, retras la București, după căsătoria cu Adina Berciu, fiica profesorului universitar Dumitru Berciu căruia i-am fost studentă în anul I, avându-le colege și pe fiicele sale. L-am felicitat pentru performanța artistică a fiicei sale Angela Drăghicescu care l-a acompaniat la pian pe marele violonist Alexandru Tomescu, în cadrul concertului Balada un secol de muzică, cu care a început în 9 mai 2018, la Constanța Turneul Internațional Stradivarius nr.11, 9 mai - 11 iunie 2018, dedicat Centenarului Marii Uniri. Când i-am spus că le-am trimis volumul meu, Constanța culturală 2017, m-a invitat la Muzeul Literaturii Române din București, unde, pe 10 mai 2018, s-a lansat un volum impresionant (484 pagini) Eroinele României Mari.

Destine din linia întâi, editura Muzeului Literaturii Române, București, 2018, coordonatorul științific fiind profesor universitar doctor Adina Berciu Drăghicescu.

Am promis familiei Drăghicescu că voi lua volumul și voi publica Cronica în volumul Constanța culturală 2018, în capitolul dedicat Centenarului Marii Uniri. În cuvântul înainte, Adina Berciu Drăghicescu recomandă acest impunător volum ca un album de tip enciclopedic despre viața doamnelor neamului românesc, animate de idealuri naționale activitatea și sacrificiul eroinelor României Mari, rolul lor în Primul Război Mondial și în toate momentele esențiale ale realizării Marii Uniri. În cele 112 medalioane apare imaginea femeii române emancipate și militante pentru idealurile naționale, prin activitățile civice, politice, umanitare din Primul Război Mondial, de la Regina Maria la săteanca Minerva Stanca, purtătoarea tricolorului comunei Băița, la Adunarea de la Alba Iulia, dar și la călugărițele din mănăstiri.

Impresionantă este lista colaboratorilor (p.10-11) care au oferit documente, arhive, informații valoroase, de la Patriarhie, Arhivele Statului, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Națională, muzee, genealogiști, scriitori, colecționari, descendenți din toată lumea, ai familiilor celebre, implicate în viața politică și culturală în realizarea Marii Uniri. În capitolul Lupta femeilor române pentru formarea și apărarea României Mari (p. 12) sunt prezentate activitățile acestora, după intrarea României în Război, la 14 august 2016, în urma hotărârii Regelui Ferdinand, alături de Regina Maria de partea Antantei.

175

INTEGRITATE Olga Duțu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu” Doamnele s-au implicat în pregătirea primului spital la Bacău, conduse direct de Regina Maria.

Masa mare a femeilor simple era implicată în întreținerea frontului, învățând din mers munca de asistentă medicală.

După transformarea Uniunii Femeilor Române în Crucea Roșie membrele acestei organizații au ajutat la evacuarea a 40.000 de răniți spre Moldova, cu mult curaj și spirit de sacrificiu.

Presa vremii citează numele multor doamne importante ale epocii, în conducerea spitalelor și în sprijinirea multor ofițeri și soldați să evadeze din spitale, pentru a se alătura armatei române din Moldova.

Urmând modelul Reginei Maria, au rămas în București, surorile lui Ion I.C. Brătianu, Sabina Cantacuzino și Pia Alimănișteanu, Didina și Ecaterina Cantacuzino, Eufrosina Ghica, Elena Sturza, Martha Bibescu, Liseta Greceanu ș.a.

La Iași au organizat și au condus spitale Natalia Vlădoianu, Elisa Brătianu, iar la Bacău și Piatra Neamț activa Clotilda Averescu, soția Mareșalului.

La Odessa au funcționat trei spitale, vizitate des de doamna Argetoianu, mama viitorului om politic.

După pacea de la București și instalarea guvernului Marghiloman, multe dintre doamnele implicate în lupta împotriva nemților au suportat sancțiuni.

După intrarea României în război, elita bucureșteană a primit cu entuziasm misiunea militară franceză, în frunte cu generalul H.M.Berthelot.

Odată cu retragerea populației în Moldova, mii de femei însoțite de copii și bătrâni, au pornit într-un marș al durerii, în timp ce bărbații lor înfruntau inamicul.

Mobilizați de promisiunea Regelui Ferdinand, cu privire la împroprietărirea cu pământ a soldaților țărani, aceștia vor obține victorii hotărâtoare la Mărășești, Mărăști și Oituz. În contextul Revoluției din 1917 din Rusia, se va încheia între România, Regatul Bulgariei și sublima Poartă, un tratat înrobitor pentru Regatul României, dar în luna august 1918, prin intervenția Puterilor Centrale, armata germană este înfrântă și Imperiul German a capitulat, urmând dezagregarea imperiilor din jurul României și declararea independenței, făcându-se un pas enorm către formarea României Mari, începând cu declararea unirii Republicii Democrate Moldovenești cu România, la 27 III/9 IV 1918. La 15/28 noiembrie 1918 va fi declarată și Unirea Bucovinei cu Țara. Consiliile Naționale din Transilvania au pregătit unirea cu țara la 1 Decembrie 1918. Membrele celor 60 de comisii ale femeilor române au ales delegatele pentru Marea Adunare de la Alba Iulia.

Actul de constituire a României Mari a fost semnat de Regele Ferdinand I pe 11/24 decembrie 1918.

176

INTEGRITATE Olga Duțu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu” Regina Maria, cu o capacitate diplomatică excepțională, a obținut de la Clemanceau fixarea graniței de vest a României sub steagul tricolor.

Regina Maria se adresează în 1919, cu adâncă recunoștință, tuturor femeilor care s-au jertfit pentru realizarea României Mari: „În noaptea lungă a durerilor trecute văd chipurile voastre luminând ca niște candele de-a lungul drumului întunecat” (p.35).

Personalitatea Reginei Maria, implicate în Primul Război Mondial și în realizarea Marii Uniri (pp.49-76) este ilustrată în mesajele adresate poporului român, soldaților de pe front și femeilor de pe linia întâi sau din spatele frontului.

După moartea Regelui Carol I, a fost instalat noul rege, Ferdinand I, cu Regina Maria, la 28 septembrie / 11 octombrie 1914. Tânăra Regină, mama a șase copii, va influența în mod hotărâtor opțiunea pentru neutralitate în prima etapă și alianța cu Antanta, chiar dacă soțul său era de origine germană, fiind susținută și de premierul Ion I. C. Brătianu.

Până la retragerea instituțiilor centrale la Iași, Regina Maria s-a implicat în vizitarea răniților din spitalele bucureștene, fotografiile acestor momente circulând în toată Europa. A fost însoțită în aceste vizite de fiicele sale, Elisabeta, Marioara și Ileana și riscul acestor vizite a dus la decesul ultimului copil Mircea, bolnav de febră tifoidă, la 20 octombrie / 2 noiembrie 1916.

Ajunse la Iași, continuă activitățile caritabile în spitale și în sate, îmbrăcată cu celebrul său veșmânt de soră de caritate. În fruntea Crucii Roșii a mobilizat numeroase doamne din înalta societate și reprezentanți ai ambasadelor aliate.

Mulți dintre răniții și muribunzii vizitați i-au șoptit că „pentru ea luptaseră, ea fiind casa, masa, credința și speranța” (p.59). A inițiat numeroase campanii de strângere de fonduri în SUA, Franța ș.a.

Primul spital „Regina Maria” a apărut în aprilie 1919. „În Regină s-a întrupat cea mai înverșunată rezistență împotriva dușmanului biruitor.” (Eugen Lovinescu, 1919). Argentoianu o consideră ctitorița României întregite și ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naționale (p.55).

177

INTEGRITATE Olga Duțu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu” Într-o emoționantă limba română, Regina Maria s-a adresat femeilor române cu admirație „Tăria Voastră, iubirea Voastră, puterea Voastră de renunțare au întărit pe ostașii noștri ca să țină piept dușmanului (p.58).

Un capitol important din medalionul dedicat Reginei Maria la implicarea sa în activitatea asociațiilor de binefacere și pro-umaniste. Sunt evocate cele mai importante momente din istoria Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, întemeiate de elita femeilor nobile, în frunte cu Alexandrina Cantacuzino, în luna mai 1910, în București, urmată de 70 de filiale urbane, rurale și profesionale. În București, pe lângă biserici s-au organizat și 47 filiale parohiale, sprijinite de Regina Maria, aceste asociații au strâns fonduri din diverse surse, depuse la Banca de Stat. Simbolul acestei societăți era crucea cu o panglică tricolor. În anii `30 erau 20.000 de membre, angajate în organizarea și funcționarea grădinițelor și școlilor pentru copiii orfani și a Spitalului 113 din București, în care au fost operați și îngrijiți peste 2.000 de răniți pe front. În anul 1917 Spitalul 113 a fost rechiziționat de nemți, până la sfârșitul războiului.

Comuniștii au desființat SONFR în 1948, dar va renaște în 1990, cu titlul Societatea Națională a Femeilor Ortodoxe Române, președintă fiind Elena Cârlan Ungureanu.

Din cele 112 medalioane ale eroinelor României Mari, după prezentarea Reginei Maria, o voi evoca pe Ecaterina Teodoroiu (14/20 ian 1894 1917) așa cum este prezentată în introducerea capitolului Femeile noastre în război semnată Maria (pp.57-58): „…și numele Ecaterinei Teodoroiu, fata vitează de la Jiu, care a luptat cu pușca și baioneta și și-a apărat satul, unde doi din frații ei căzuseră uciși, nu poate să fie uitată. Rănită greu, a zăcut multe luni într-un spital, dar când s-a însănătoșit, a plecat din nou pe front și la un atac, a căzut în fruntea plutonului. Numele ei va fi cântat în cântecele cele mai dragi ale războiului nostru.” (p.58).

Alt nume de neuitat este cel al Elenei Alistar (1875 - 1955), deoarece a fost unica femeie deputat în Sfatul Țării, care a proclamat Unirea Basarabiei cu România.

178

INTEGRITATE Olga Duțu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu” Elena Alistar Romanescu s-a născut în 1875 în satul Vital, județul Ismail, tatăl său fiind preot. A suportat greu rusificarea lingvistică la Școala Eparhială din Chișinău. Ca învățătoare, a fost preocupată de sădirea sentimentului național, sprijinită și de soțul tău, teologul Dumitru Alistar.

La Răzeni, județul Chișinău, înființează singura școală de adulți, unde i-a învățat limba și istoria României.

La stăruința lui Constantin Stere va urma cursurile Facultății de Medicină de la Iași. În 1912 publică articole despre anexarea Basarabiei la Rusia, întrând în atenția jandarmeriei țariste. Arestată de ruși pentru 45 de zile, după eliberare va fi medic la un spital de lângă Chișinău, până la 1 dec. 1918.

La sfârșitul lunii martie 1917, va contribui la înființarea Partidului Național Moldovenesc din Basarabia, susținut financiar de marele patriot Vasile V. Stroescu. În 20 octombrie / 2 noiembrie 1917, la Congresul militar, la care singura femeie prezentă a fost Elena Alistar, a fost declarată autonomia Basarabiei și s-a constituit Sfatul Țării, din care singura femeie deputat a fost Elena Alistar, care în costum național, i-a pus pe umeri panglica tricoloră președintelui Sfatului Țării, Ion Inculeț. În discursuri și în articole publicate în ziarele vremii, Elena Alistar a militat pentru unirea cu țara și pentru drepturile femeilor.

La 27 martie / 9 aprilie 1918, C. Stere a fost proclamat președinte al Sfatului Țării care a votat unirea cu Patria Mamă. Elena Alistar a fost numită directoarea școlii Eparhiale din Chișinău, unde a funcționat până în 1938.

După instalarea rușilor, în 28 iunie 1940, Elena Alistar s-a refugiat la Iași, la sora sa și apoi la Pucioasa, unde s-a stins din viață în 1955. În Postfață, pentru cantitatea și calitatea prezentării informațiilor scrise și iconografice volumul acesta este considerat o carte eveniment, care omagiază femeile române în Războiul de Întregire.

Cartea este rezultatul cercetărilor dedicate atât Primului Război Mondial și realizării României Mari, în cadrul cărora femeile au avut un rol important, sintetizat cu recunoștință și admirație de autorii acestui impresionant volum realizat de Muzeul Literaturii Române.

179

INTEGRITATE Olga Duțu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

180

INTEGRITATE Emel Emin Constanța, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Emel Emin Constanța Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

181

INTEGRITATE Emel Emin Constanța, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Emel Emin s-a născut în anul 1938 în Bazargic, astăzi Dobrich, în Bulgaria. Este orientalist, turcolog, scriitoare de limba turcă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala “Dobrogea” şi a Societăţii de Limbă Turcă din Turcia. Dintre distincțiile primite de-a lungul anilor amintim: Premiul minorităților din România pentru întreaga activitate, Premiul pentru istorie şi critică literară al USR Dobrogea în anul 2013, Premiul pentru poezie al USR Dobrogea în 2015, Premiul Ovidiu-Bektóre pentru exil şi multiculturalitate al Asociației Multiculturale “Anticus” în anul 2017.

182

INTEGRITATE Emel Emin Constanța, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Umut dünyam Umut dünyam, elini bana uzat, duygudan et beni azat.

Kalbim acıdan kurtulsun, Gönlüm dünyaya umursuz kalsın.

Hayır, umut dünyam, içimde kalsın duygum, hayatın tuzundan etme beni mahrum.

Acım içimi yaksa yaksın, Gönlüm duygularla dolup taşsın.

Universul speranţelor mele Întinde mâna universul speranţelor mele goleşte-mi trăirea şi oferă-mi uşurare.

Să iau vacanţă, adio durere, Astâmpărată-n calm, în detaşare.

Ba nu, nu mă lipsi de sarea existenţei, universul speranţelor mele, doresc să îmi păstrez neîntrerupt simţirea.

Vreau suferinţă, supliciu, întristare, dar şi euforie, exaltare. (traducerea Taner Murat)

183

INTEGRITATE Emel Emin Constanța, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Doğduğum kasaba Doğduğum kasaba, hasretini çekiyorum, sana kavuşmak istiyorum.

Pembe entarimi giyip.

Yüksek sandallarımı geçirip, arkadaşlarım kolumda, annemin bakışları arkada, sokaklarını dolaşmak istiyorum.

Ağzımda çığlık, sokakta insanlar tanıdık, gönül kaygusuz.

Yanından umursuz, parkında dolaşmak sevinçten haykırmak istiyorum.

Sana dönmek, sana kavuşmak istiyorum, doğduğum kasaba!

184

INTEGRITATE Emel Emin Constanța, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Oraşul meu natal Oraşul meu natal, mă mistuie dorul, dorul revederii. În rochiţa mea roz. În sandale cu toc colindând din nou la braţul prietenelor sub privirea ocrotitoare a măicuţei dragi.

Chicotind cu cunoscuţii lipsită de griji.

Cutreierând prin parcuri strigând bucuroasă şi nepăsătoare.

Mă mistuie dorul, dorul revederii, oraşul meu natal. (traducerea Taner Murat)

185

INTEGRITATE Emel Emin Constanța, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Sevgiye inanıyorum Gece karanlık, Kalbim kırık.

Gözlerim kapanıyor, İçimde ümit sönüyor.

Evet, bu dünya boş!

Yalan bu dünya!

Zifiri karanlık her yer.

Gözlerim açılıyor.

Kerem alev alev yanıyor.

Cevher gibi parlıyor Taçmahal.

Ferhat dağı deliyor sevgiden.

Hayır, dünya zifiri karanlık değil, Yanıyorsun hep Kerem.

Sevgi abidesisin Taçmahal.

Dağdan su akıttın Ferhat. İnanıyorum, sevgiye inanıyorum.

186

INTEGRITATE Emel Emin Constanța, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Cred în iubire O inima zdrobită în bezna nopţii.

Irosindu-şi speranţa sub căderea pleoapei.

Fără îndoială, deşertăciune-i lumea!

Vremelnică e viaţa!

Obscură, tenebroasă.

Dar când deschid ochii, Kerem se consumă-n văpăi, Taj Mahal străluceşte ca o bijuterie Şi dragostea lui Ferhat străpunge munţii.

Nu, nu-i adevărat, lumea aceasta nu e obscură, nu e tenebre.

Tu încă te mistui în flăcări, Kerem.

Tu eşti monumentul iubirii, Taj Mahal.

Tu ai stors muntele ca să dai de apă, Ferhat.

Eu cred, cred în iubire. (traducerea Taner Murat)

187

INTEGRITATE Emel Emin Constanța, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Baba ocağında Bugün baba ocağına gittim, Kireçle sıvalı kerpiç ev. Önünde güller, erguvan, kayısı ağacı, "Anne, baba, ben geldim" dedim, susuyorlardı uyuyorlardı.

Ayaklarım kapıya varamadı.

Kalbin odaları görmeğe dayanamadı.

Bahçeye baktım, büyükannem sarmısak ekiyordu.

Yanında küçük bir kız, dinliyordu büyükannemin küçüklüğünü.

Gülüyordu yaramazlıklarına.

Annesi yemek pişiriyordu bu arada.

Babası çantası dolu göründü kapıda.

Kayısı ağacı fısıldadı.

Uyuyorlar, uyuyorlar, değil mi, kayısı ağacı?

Fısıldama, uyuyorlar, uyandırma kayısı ağacı.

188

INTEGRITATE Emel Emin Constanța, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Căminul părintesc Astăzi am trecut pe la căminul părintesc o căsuţă din chirpici văruiţi, cu trandafiri şi arbori de Iudeea şi un cais în grădiniţa din faţa casei.

“Mamă, tată, am sosit”, dar nu mi-a răspuns nimeni, dormeau.

Picioarele s-au împotrivit, au refuzat să mă poarte spre uşă.

Aş fi aruncat o privire prin odăi, dar nu mi-a îngăduit inima. În grădină bunica sădea usturoi.

Fetiţa de lângă ea o asculta povestindu-şi copilăria râzând la poznele şi năzdrăvăniile ei. În timp ce mama fetiţei pregătea masa la poartă a apărut tatăl cu o geantă plină.

“Dorm” a şoptit caisul.

“Dorm, nu-i aşa, caisule?

Taci, lasă-i să doarmă, să nu-i trezeşti, caisule” (traducerea Taner Murat)

189

INTEGRITATE Emel Emin Constanța, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Bir basit insanım Şeref, şan...

Hepsi sizin olsun!

Hepsi!

Ben sade yaşamak isterim. Çocuklarımla, eşimle.

Sadece, pişirdiğim yemek, yıkadığım çamaşır, öğrencilerimle, sevgimle. Şeref, şan, madalya hepsi sizin olsun!

Hepsi!

Bana bu gün "anneciğim, merhaba karıcığım, günaydın öğretmenim, nasılsın arkadaş?" yeter.

Ben sıradan bir insanım bir ana, bir eş, öğretmen, dost.

Bu bana yeter, yeter de artar bile.

190

INTEGRITATE Emel Emin Constanța, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Eu sunt o fiinţă obişnuită Onoarea, gloria…

Luați-le cu totul!

Păstraţi-le pe toate!

Tot ce-mi doresc e dreptul de-a trăi.

Cu copiii şi cu soţul meu.

Doar atât, cu bucatele şi cu rufele mele, cu elevii mei şi cu dragostea mea.

Onoare, glorie, distincții, Luați-le cu totul!

Păstraţi-le pe toate!

Mie astăzi îmi sunt de-ajuns “dragă mamă”, “bună, draga mea”, “bună dimineaţă, doamnă”, “prietenă bună, ce mai faci?” şi-atât.

Eu sunt o fiinţă obişnuită, o mamă, o soţie, un dascăl, o prietenă.

Atât îmi e de-ajuns ca să mă simt îndestulată. (traducerea Taner Murat)

191

INTEGRITATE Emel Emin Constanța, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Hasret Yalnızdım dünyadan uzak, anneme, arkadaşlarıma, memlekete, insana hasret.

Bekledim, döndüm, dolaştım, aradım...

Denize gittim.

Gözlerimi diktim.

Bekledim, bir vapur gelir, alıp götürür anneme, arkadaşlarıma, memlekete, insanlara...

Dakikalar geçti umudum arttı.

Dakikalar geçti umudum kesildi...

Ağladım sessiz, kattım sulara gözyaşlarımı...

Döndüm umutsuz, kimsesiz, gözyaşlarımla, acımla.

192

INTEGRITATE Emel Emin Constanța, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Dor Singură, departe, de scumpa mamă, de prietenii dragi, de oraşul natal, şi de lumea mea, ducându-le dorul.

Am aşteptat, m-am întors, am cutreierat, am căutat…

Am alergat la ţărmul mării scrutând zările.

Am aşteptat sosirea unei corăbii care să mă ducă la scumpa mea mamă, la prietenii dragi din oraşul meu natal şi din lumea mea…

Minutele s-au scurs crescându-mi speranţele.

Minutele s-au scurs scăzându-mi speranţele…

Am plâns în tăcere vărsând râuri de lacrimi…

M-am întors deznădăjduită, singură, cu lacrimile şi cu durerea mea. (traducerea Taner Murat)

193

INTEGRITATE Emel Emin Constanța, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Flori 194

INTEGRITATE Mihai-Viorel Filip Mangalia, Colegiul Economic Mangalia

Mihai-Viorel Filip Mangalia Colegiul Economic Mangalia

195

INTEGRITATE Mihai-Viorel Filip Mangalia, Colegiul Economic Mangalia

Mihai-Viorel Filip este elev în clasa a XII-a la Colegiul Economic Mangalia. A început să scrie încă din primul an de liceu. Prima sa poezie se intitula „Timpul”. Este membru al cercului de creație literară din cadrul liceului condus de către profesoara de limba română Amet Nebie. Anul trecut a participat la concursul „Ludi Ovidiani”, iar acum este mândru să îşi facă debutul publicistic în antologia „Integritate” alături de scriitori consacrați din județul Constanța. Pe lângă poezie, pe Mihai-Viorel îl pasionează filozofia şi arta fotografică.

196

INTEGRITATE Mihai-Viorel Filip Mangalia, Colegiul Economic Mangalia

Dezumanizarea Se presupune o statuie de piatră În care o esență de suflet În sinele-i să fie ancorată. Și iată că învie, respiră, Dar nu aer de piatră.

Mirări apar pe chipul tuturor, Căci ce-aveau să vadă privirile lor!

Vin oameni împrejuru-i, de față, Privesc către ea fiindcă este-o romanță.

Un paradox reiese din astă-ntâmplare: Fie de noi, ca oameni, avem însuflețire, Pulsurile-adesea ne devin împietrire, Devin tenebroase.

Bătăile inimii ne sunt de calcar, pietroase Căci prin voinț-am ales s-avem suflet de oase.

Morala de aici se poate ivi: De-ar fi înzestrate Toate cele aflate Cu rațiune și suflet, cu conștiința de a fi, Omul, atunci, „sacră ființă” nu s-ar numi. Însă iată c-adesea, uitând ce-i esențial, Își afundă condiția mai jos de animal.

Pe când o stâncă, latent, atomii și-ar da Să simtă un puls, Și-ar da împietrirea să se scalde în plâns.

Iar omul, din nepăsare, Își vinde condiția prea ieftin, Pe două parale.

Omenia degrabă se disipă și trece Devenind parcă o rocă inertă, una prea rece.

197

INTEGRITATE Mihai-Viorel Filip Mangalia, Colegiul Economic Mangalia

Permite-mi…

Permite-mi, draga mea, Să-ți fiu veşmânt, Să îți fiu foc, mocnind, Să te-ncălzesc cu propriu-mi gând.

Permite-mi să propun ceva: Hai să uităm de stele, așa, Să ne situăm în sinea ta, a mea, Cândva, cumva, altundeva Cum nici în orice gând al meu, Al tău, al omenirii, tot mereu, Nu s-a situat vreun om stingher, Cum nici o stea nu a visat La umbra vidului miner.

De ce să nu scăpăm de soare?

Putea forma-vom, noi, aprinşi, O stea neînchipuit mai mare.

Putem fi veşnic două luciri nestinse În universul simțului, fi-vom, în toate, Ființe de timp necuprinse Ce au îngropat ursuza moarte.

198

INTEGRITATE Mihai-Viorel Filip Mangalia, Colegiul Economic Mangalia

Apocalips lăuntric Ca într-un refugiu conștient Mă aflu-n meleagul simțirii mele, Și nu pot urla muțeniei surde, Voind a grăi oamenilor, metale prea grele, Ce brutal în materie vor să se afunde.

Ignoranța, ca boala, Spre noi are a se abate deplin.

Meschinii fac legi atunci când dormim.

Iar ceea ce întunecă cerul, amar si suspin, Este rătăcirea ridicată la rang de sublim.

Neadevărul domneşte în spirit si-n sânge.

Domnul ne vede şi-i vine a plânge.

Onesta dragoste degrabă se stinge.

Dar cine să mai observe?

Când văzul limpede este morbid?

Cine…? Acest masacru moral și perfid.

Ce vremuri contrafăcute, pline de humă!

Omul modern realitatea-o sugrumă.

Ce vremuri de la dreptate abătute Maladia morală e certă .

Să ne-așteptăm la bine Când firea vă șade inertă?

Construim atâtea vaste cetăți Însă pe postamente de aşchii.

Si apoi ne-intrebăm De ce decădem în nesfârsite și-obscure prăpăstii.

199

INTEGRITATE Mihai-Viorel Filip Mangalia, Colegiul Economic Mangalia

Adevărul, într-un colț, melancolic privea, Trăind din frumoase amintiri de când lumea-l iubea.

Si-și spune în gând "Eu unei omeniri Nu pot să-i întorc spatele .

Nu-i pot lăsa să vietuiască-n amăgiri"

Efort eroic face adevărul încătuşat.

Condamnat în veșnicie, unde stă exilat, Etichetat drept un fals, un mitoman senil Izgonit în vid, alungat în inutil.

200

INTEGRITATE Mihai-Viorel Filip Mangalia, Colegiul Economic Mangalia

Destăinuire în asfințit Te-am căutat în nevăzutul clipelor.

Te-am strigat într-un uitat apus.

Si tot luptăm din inima cuvintelor Ca timpul noi să-l fi răpus.

O, te-am strigat fără de glas, cu gândul.

Te-am întâlnit într-un strămoş de gând.

Iar spiritul bântuitor al spuselor În absolut admiră al tău cânt. Îți aminteşti cum, surâzând, Cu al tău zâmbet, bucuros S-a îmbrăcat un sfânt?

Căci în privire ascunzi sfios marea, Universul si inima-mi stingheră.

Tu îmi condamni la moarte întristarea, Tu, chip curat, alungi constrângerea de eră.

Nu pot mileniile-neca emoții, Și te implor să-mi dăinui tu simțirea.

Noi nu putem fi prizonierii „sorții” Iar frumusețea ta străbate şi nemărginirea.

Am zărit în dulcele-ți sărut ceva, Atunci când am dat timpul în surdină: Că moartea n-are nicicând să mai vină Iar tu nu poți vreodată dispărea.

Nu şi-ar permite durata să-mi răpească Pe tine, orbitoare făptură îngerească.

Nu vor putea anii cumva să răstignească Dragostea ce-ajunge în nemurire să renască

201

INTEGRITATE Mihai-Viorel Filip Mangalia, Colegiul Economic Mangalia

„Cât de frumoasă poți să fii?”

Fiece rază de lumină se întreba.

Iar drept răspuns aveau aieve a primi: Oricare dintre raze este neant față de ea.

Ele aflând toate acestea despre draga mea, De grabă, chipul să-i ascundă vor pofti Şi chiar atunci lumina va afla Că, pe lângă făptura ei, fiece rază va muri.

Cam de atunci de ea se auzi Că a orbit lumina într-unul din momente, Că datorită fetei lumina poate iarăși a călători În dulci bătăi de inimă intermitente. Şi-n pleoapele-i de stea Se-ascunde veşnicia stând.

Aş vrea să fii tu completarea mea.

Aştept etern din gând.

202

INTEGRITATE Liliana Filişan Constanța, Cenaclul “Glykon”

Liliana Filişan Constanța Cenaclul “Glykon”

203

INTEGRITATE Liliana Filişan Constanța, Cenaclul “Glykon”

despre ea niciodată despre mine dinspre puţin spre nimic cine să mă recunoască într-o vară cu mâinile prea mici să-mi ascundă încenuşarea în oboseala flăcărilor? are focul părinţi să îl ierte? m-am întors în credinţa că voi copleşi moartea până la îndurare şi am trecut pe lângă Dumnezeu de parcă nu va fi fost în greşeala străinei despre mine dinspre puţin spre nimic despre ea niciodată şi nimeni să ştie care dintre noi îşi va fi câştigat dreptul la moarte în mărturisirea cenuşii

204

INTEGRITATE Liliana Filişan Constanța, Cenaclul “Glykon”

în adevărurile celuilalt cel care judecă ar trebui să se ridice şi să umble în adevărurile celuilalt atunci şi-ar putea măsura înălţimea cu umbra lui şi ce credea despre el cu el însuşi să nu mai încapi în adevărurile tale şi să-ţi recunoşti neputinţa de a fi mai înalt decât trufia cărnii să-ţi cureţi tălpile de îndoială să alergi într-o risipire de focuri şi să-ţi sfârşeşti alergarea în strigătul fericit al cenuşii nimeni nu se înalţă în adevăr cu greşelile altuia sub tălpi

205

INTEGRITATE Liliana Filişan Constanța, Cenaclul “Glykon”

astăzi nu e astăzi nu e despre tine astăzi nu e despre ceilalţi cine crede că au fost mulţi se înşală cine crede că au fost puţini se înşală şi numai cel care crede că se înşală este în adevărul său de om astăzi nu e despre greşeala de a crede că îl întâlnim pe Dumnezeu pentru că tălpile au aflat profeţia paşilor astăzi în plânsul meu nu e despre oameni nici despre tine nu e astăzi în plânsul meu este despre a fi fost o umbră ducându-şi femeia în moarte

206

INTEGRITATE Liliana Filişan Constanța, Cenaclul “Glykon”

braţe mai lungi cu un cer timpul e împărţit de mâini vinovate la înstrăinarea de pântecul mamei lumina despică înserarea îngerilor şi din pământ se aude cum strigă sângele pruncului sânul celei care i-a ascuns zămislirea dar cine să-l aşeze în iertare cu prea târziul venirii sale? cine să dea sufletului jefuit de timp un loc de odihnă în crucea zilelor de pe urmă? când se naşte un prunc braţele morţii se mai scurtează cu un ţipăt moartea mea are braţe mai lungi cu un cer

207

INTEGRITATE Liliana Filişan Constanța, Cenaclul “Glykon”

de-a înaltul greşelii mă aşez între două mărturisiri mă înfăşor într-o vinere uitată în graba de a pleca din restul zilelor mele şi tac în tăcerea mea se adună morţii la rugăciune dar eu eu în tăcerea cui să mă rog? în ruga cui să mă înalţ şi ce să împart de sufletul lor? iubirea asta e o pâine prea mică să ne ţină de foame lumina stă în genunchi la masa greşelilor mele dar cine s-o ierte? nu încăpem toţi în genunchii tăi Doamne!

208

INTEGRITATE Liliana Filişan Constanța, Cenaclul “Glykon”

dezlegarea de îndoială să iubeşti să-ţi laşi inima în biserica sângelui fără să ştie că începutul mântuirii nu este mântuire să mergi prin lume cu o gaură în piept să auzi cum rana îţi strigă bărbatul şi în strigătul ei se face mereu vineri să înnoptezi în credinţa că în jurul tău totul este Iubire când ştii că ai aşteptat o viaţă în acel tot şi ai auzit doar paşi care se îndepărtează să te trezești în dreapta căinţă a mâinii într-o cruce prea grea pentru înger şi nimeni să-ţi spună ce necuprins de îndoială s-a săvârşit în tine iar în moarte să vezi că nu eşti decât o umbră care muşcă pământul din temelia zidirii

209

INTEGRITATE Liliana Filişan Constanța, Cenaclul “Glykon”

visul în care L-am ucis adormit în braţele mele Dumnezeu a pus greşeala de strajă somnului înălţat între noi ca un zid şi s-a făcut lumină nu ştiu dacă m-a auzit spunându-I: Doamne nu mai pot să duc piatra asta cu mine iartă-mă! iartă ce am iubit greşindu-Ți şi ce am greşit iubindu-l! a fost ultima dată când mi-a zâmbit apoi nu mai ştiu în genunchi umbra mea ştergea urmele pruncilor pierduţi de drumul laptelui când m-am trezit Dumnezeu a murit în braţele mele strigându-te

210

INTEGRITATE Liliana Filişan Constanța, Cenaclul “Glykon”

piatră cerşind îndurare am iubit într-un prea târziu îndoielnic undeva între singurătatea mea şi singurătatea lui Dumnezeu bărbatului nu i-a spus nimeni că femeia iubeşte în înaltul ei ca o piatră cerşind îndurare mâinii care a aruncat-o cum să iubeşti şi să aştepţi un sfârşit atât de grăbit încât va fi întârziat şi astăzi să vină?

211

INTEGRITATE Liliana Filişan Constanța, Cenaclul “Glykon”

nimic dincolo m-ai fi iubit dacă ne-am fi întâlnit într-un colţ de pâine cu bucuria câinelui fără stăpân dar ne-am întâlnit într-un soi de sfâşiere bolnavă mult prea sătui de păcat să ne hrănim zilele cu o bucată de carne sleită cum să potoleşti foamea unui timp sălbăticit când a fi devine mai crunt decât a ucide? ce inutil sacrificiul când sângele se târăşte în genunchi prin abatoarele cărnii acolo iubirea este doar un miel dus la tăiere de Dumnezeu (Grupaj de poezii din volumul “mireasă cu pantofi roşii”, editura Minela, august 2018)

212

INTEGRITATE Cornelia Grozavu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Cornelia Grozavu Constanța Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

213

INTEGRITATE Cornelia Grozavu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Cornelia Grozavu s-a născut la 21.03.1947 în Constanța. A studiat la Colegiul “Mircea cel Bătrân” şi Universitatea “Ovidius” din Constanța şi la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. A activitat ca profesor de fizică-chimie. A publicat poezie şi proză în reviste şcolare, revista Tomis, antologii de creație literară din țară și din străinătate. În perioada 1980-1985 a fost membră a Cenaclului literar “Poezis”, iar în prezent este membră a Clubului artelor “Amfora”, secțiunea de artă fotografică şi a Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”, secțiunea de poezie.

214

INTEGRITATE Cornelia Grozavu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Aici A venit primăvara la mare Și valul străluce-n mărgele; Țărmul se-alintă la soare, Noaptea-l veghează cu stele.

Făptura se-avântă-n speranțe, Scoici murmură depărtarea, Aripi înnoada distanțe, Barca-mi apropie zarea.

E-atâta dorință în suflet, Valuri dansează-ntre nori, Piatra adoarme în scâncet, Cărarea m-așteaptă în zori.

Destinu-mi se scrie în mare; Umblat printre vieți călător, El mă așteaptă-n răbdare Doinindu-mi și ultimul dor.

Acesta e raiul de țară Nuntit între ape-n cetate, Aici mă-ntorc iar și iară În Dobrogea, inima-mi bate!

19 sept 2018

215

INTEGRITATE Cornelia Grozavu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Celui ce mă va iubi…

Celui ce mă va iubi la sfârșit îi voi spune să privească spre cer; va zări o stea agățată de valuri ce ajunge la pietrele scânteinde din maluri și își va aduce aminte că am fost cândva pe aici Va găsi la țărm neumblat, scoici răsfățate de vreme, nori blânzi arcuțiți între gene, lacrima târzie ce doare, ploaia-n veșmânt curcubeu răcorind arșița neamului meu.

Celui ce privește spre cer îi voi cânta balade și doine, însoțindu-l în pașii tăcuți pe cărarea din muntele veșnic spre marea cea mare.

Clipe-adunate-n mister, în valuri-talazuri spre-nalt, păsări pierdute-n furtună, barca întoarsă acasă, farul clipind noapte bună, stele jucăușe în zare și răsărituri căzute din soare, toate mi-s vatră străbună.

Cel ce mă va iubi la sfârșit mă va găsi printre stele repetând galactic povestea și un val jucăuș, un copac, trecut vremelnic în anotimp cu umbra-n aceiași țărână, va șopti din crengi și frunze măiastre să mai rămână!

Un mugur, izbucnind a durere, va isca dorul; Neamul nu piere!

20 sept.2018

216

INTEGRITATE Cornelia Grozavu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Scrisoare celui ce nu m-a găsit Dacă voi pleca pe mare, am să las pe țărm lângă scoica mea albastră, o scrisoare, un gând, un dor pietrelor ce mi-au vorbit când tăcerea era grea, clipelor ce m-au chemat departe de lumea ta valului ce mi-a șoptit o poveste de iubire, norilor dansându-mi gândul în stropii de ploaie blânzi, pașilor ascunși de lume ce m-au așteptat la țărm, soarelui în zori de zi deschizându-mi poarta vieții, florilor ce mi-au zâmbit în tristețea diminetii, firului alb de lumina răscolind mirajul firii între clipa cea de taină și uimirea despărțirii, între visul și păcatul unei nopți fierbinți de vară, între unda care vine și se-ntoarce-n soarta sa, între ieri și între astăzi, între atunci și cândva.

M-aș întoarce, într-o vreme pe argintul unei ape, pe a păsării aripe, cu o barca nevăzută, într-o frunză-abia căzută ca să fiu în toamna ta, într-un răsărit de jar, într-o liniște albastră rătăcindu-mi anotimpu-n primavara tinereții...

M-aș întoarce să mă ierți și n-ar fi poate târziu să te aflu, să mai fiu!

19 sept 2018

217

INTEGRITATE Cornelia Grozavu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Odată ca niciodată Mai spune-mi povestea de înserare când vine furtuna peste noi, peste mare....

Se-ntunecă cerul!

Dincolo de nori și de zare stelele se despart și dispar în neguri, caiere zdrențuite, răscolite de vânt cad peste mare urlând, așteptând să-mi ia sufletul, să-mi ascundă-n gând pânza veacului de veac, căzută flămândă-n cuvânt.

Pietre, din țărmuri străine, bat în tălpi sângerânde răni oblojite-n memorii, inima-mi prinde ritmul clipei grăbite și doare, slăbite aripe-nlănțuite-n mirare se luptă cu valuri nebune-n regrete terestre.

Departe, a rugă, vela se zbate, se-apleacă-n genunchi, strigă-ndurare; când și când liniștea, murmurând, cheamă ora străbună și ornicul se aude secunda bătând; tunet și fulger, valuri-talazuri, veșnicie și maluri, soare-răsare prea-n depărtare.

Apriga mare!

Deschide bunicul o fereastră spre cer...

Eu, încă, mai sper un cer fermecat, descătușat să-nfrunte urgia poveștii de seară și-n abis să se-afunde neputințe și uri furibunde.

Grea și ușoară povară!

Copilul visează înger alb, un pescăruș solitar îndreaptă vasul pe unde țipând pământul în depărtare, rugul de jar, răsărit în apus nu-i cu putință îmi ridic brațele-n toamne a dorință și-Ți mulțumesc, Doamne!

Soarele-n purpură, coline tandre-n primavară, iarba veselă-n roua de vară, frunze-arămii ce cânta rodul din vii, iarna-mbrăcata-n alb de mireasă...

Toate m-așteaptă acasă!

Năvalnica apa suspinând în val stins,

218

INTEGRITATE Cornelia Grozavu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu” deschide-n vărsare drum peste-anotimpuri, peste nisipuri, farul clipește temeri uitate, iertări de păcate.

E-atâta iubire și dor de marea duioasă, de copii, de mamele lor, de frați și surori de părinți, de țărmul ce mă iubeste, mă spovedește și mă izbăvește.

E-atâta iubire și dor de acasă!

18 sept 2018

219

INTEGRITATE Cornelia Grozavu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

La răscruce În locul din răscrucea gândului, la poarta Soarelui, într-o margine de dor, oamenii, cu inima blândă și căutătura aspră, eterni în seminția lor, au adunat mările într-o singura apă, clară-n albastru de-azur, domolind norii, vânturile, valurile, anotimpurile.

Acesta este orașul meu!

18 sept 2018

220

INTEGRITATE Cornelia Grozavu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Femeie îndrăgostită M-am ascuns într-o scoică așteptând să treci cu primul val, cu prima adiere; am prins în zboru-i pescărușul, dar țărmul a rămas pustiu de tine.

M-am ascuns în gândul tău, în brațele tale, în inima ta, am prins ultimii pași din urma zbuciumată de iubire, m-am cuibărit în amintire și am fost iar; M-am ascuns la pieptul tău, între brațele tale și mi-a fost teamă, dar sufletul meu ți-a mângâiat umerii și, regăsiți, am stat ascunși în noapte pe o lacrimă, lângă un castel de nisip fără promisiuni uitat la mal din alte lumi.

221

INTEGRITATE Cornelia Grozavu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Flori cu carte

222

INTEGRITATE Arşaluis Sarchisian Gurău Constanța, Comunitatea armeană

Arşaluis Sarchisian Gurău Constanța Comunitatea armeană

223

INTEGRITATE Arşaluis Sarchisian Gurău Constanța, Comunitatea armeană

Scriitoarea şi traducătoarea de limbă armeană Arşaluis Sarchisian Gurău a studiat Limba şi Literatura Română la Facultatea de Filologie Romană a Universității Bucureşti. A predat limba română şi limba franceză la Colegiul Comercial “Carol I” din Constanța. Este autoarea unui “Ghid de conversație româno-armean” şi a mai multor colecții de povestiri, interviuri, analiză şi critică literară dintre care cel mai recent volum intitulat “Al treilea ochi” a fost publicat în anul 2016.

Arşaluis Sarchisian Gurău este membră a comunității armene din Constanța, a Cenaclului literar “Mihail Sadoveanu” şi a Societății de Haiku Constanța.

224

INTEGRITATE Arşaluis Sarchisian Gurău Constanța, Comunitatea armeană

Aniversăm Unirea E sărbătoare astăzi în toată România!

De la Tisa la Prut, din Dunăre la Mare.

Statornice de veacuri, străbunele hotare, Prin dreapta noastră jertfă, etern nepieritoare Recucerite-s astăzi: aniversăm Unirea! .................................

Cetate-n miez de țară de creste-mpresurată, Altar de jertfe sacru, străbun pământ de dor, Cu vorba de baladă și gând cutezător, Ardealule, pășeșete semeț spre viitor, Moșia lui Bălcescu, cea binecuvântată.

Zadarnic dezbinarea ni te-a ținut departe, Vrăjmașii libertății zadarnic te-au supus; Nu poate fi înfrântă voința de dreptate, Cât inima fierbinte, care în piept ne bate, E pentru toți doar una și-n ritmu-i fără moarte, Dă grai dorinței noastre atoatemaipresus. *** În prima zi a iernii, abia-ncepuse veacul...

La Alba Iulia sute de mii ne-am adunat Și-atunci pe câmpul Horii, la cel mai mare sfat, „Deșteaptă-te, române” din nou a răsunat: Era clipa izbânzii, căci am răbdat destul! „Unirea-i fapta noastră! Noi ne-am unit cu Țara!” și iată, Rugăciunea lui Goga s-a-mplinit.

Nu ne mai este neamul, de astăzi, urgisit Și pentru noi de-acuma zori noi au răsărit: De pe Ardeal străinul își ridicase gheara.

225

INTEGRITATE Arşaluis Sarchisian Gurău Constanța, Comunitatea armeană

Martiri ai datoriei și-ai neamului eroi! În Doja, Horea, Iancu ni-e seva rădăcinii, Și-alt cânt rosti-va bardul Poemelor Luminii, Și nu mai plânge-n Doină Poetul țărănimii, Căci vechilor temeiuri le-am pus un nou altoi.

E sărbătoare astăzi în toată România, De la Tisa la Prut, din Dunăre la Mare.

Statornice de veacuri, străbunele hotare, Prin dreapta noastră jertfă, etern nepieritoare, Recucerite-s astăzi: aniversăm Unirea!

226

INTEGRITATE Arşaluis Sarchisian Gurău Constanța, Comunitatea armeană

Cântec de recunoștință Poporului român Silit de nenoroc și vitregii Și după ani întregi de pribegii, Gonit din țara mea de-un tragic rost, La tine am găsit un adăpost; Căci m-am simțit de vatra mea aproape.

Aceiași codri verzi, aceleași ape, Același soare blând, același cer Peste al tău pământ ospitalier.

Refren: Te port în gând și-oricât mi-ar fi de bine, Cu mine ești mereu, mereu mi-e dor de tine; Și-oriunde-aș fi, vreau să mă-ntorc acasă, Căci tu mi-ești prag, și patrie, și casă.

Mi-ai dat atât de multe, m-ai iubit Și sunt aici de veacuri fericit.

Ca fiu, m-ai învățat să te iubesc Și pentru toate astea-ți mulțumesc.

Din câte știu de la părinți și buni, Mi-ai fost mereu alături, din străbuni.

M-ai apărat, te-am apărat și eu – Avem în cer același Dumnezeu.

Ca să aspir în viață înainte, Mi-ai dat învățătură și cuvinte.

Că m-ai vegheat și m-ai crescut cu dor, Atât îți sunt de recunoscător.

Refren…

227

INTEGRITATE Arşaluis Sarchisian Gurău Constanța, Comunitatea armeană

Poate cândva, de-ar fi să-ți fie greu, Ți-oi fi atuncea pavăză și eu.

Ești pentru mine tot ce am mai sfânt, Chiar de mai am o patrie în gând; Că sorb din țârna ta atâta vlagă Și mi-ești mereu din ce în ce mai dragă.

Te simt aprinsă-n inimă și-n minte, Avem pe veci destine înfrățite.

Refren…

228

INTEGRITATE Nermin Hogea Susam Constanța, Grupul Civic Tătar

Nermin Hogea Susam Constanța Grupul Civic Tătar

229

INTEGRITATE Nermin Hogea Susam Constanța, Grupul Civic Tătar

De etnie tătară, Nermin Hogea Susam s-a născut în Constanța, în anul 1945. Este artistă, scriitoare şi traducătoare de limba turcă.

Nermin este cunoscută pentru volumul de poezie “Caleidoscop” şi pentru faptul că a tradus din limba turcă piesa de teatru „Avalanşa" de Tuncer Cücenoğlu jucată la Teatrul Naţional din Bucureşti.

Nermin a studiat artele plastice la “Royal Arte” în Alanya, Turcia, unde s-a stabilit pentru o vreme. Începând cu anul 2005 a avut zeci de expoziții personale şi de grup în Constanța, Bucureşti, Istanbul, Crimeea etc. Este membră a Grupului Civic Tătar şi a Asociaţiei Artiştilor Plastici „Amfora” din Constanţa.

230

INTEGRITATE Nermin Hogea Susam Constanța, Grupul Civic Tătar

Amintindu-mi de mama

Privind acum în urmă, pot afirma că am avut o copilărie frumoasă. Însă atunci mă simțeam prea supravegheată, nu aveam libertatea celorlalți copii care erau pe stradă cât era ziua de mare. Eu scăpam foarte greu din curte. Mama era mereu cu ochii pe mine. Trebuia sa mă rog muuuuuult până se îndura ea să îmi dea voie afară. De ce obțineam eu aşa greu ceea ce altor copii le era permis cu multă uşurință, am înțeles abia mai târziu. Iată cum... Atunci când am venit eu pe lume, mama avea 40 de ani iar tata 45. Erau oameni maturi şi prevăzători. Nu se comparau cu părinții mai tineri ai celor de seama mea care pur şi simplu își dădeau copiii afară din casă pentru a mai scăpa de ei. Poate că asta a fost atât şansa cât şi ghinionul meu.

Voi vorbi mai mult despre mama pentru că ea s-a ocupat de educația noastră. Mama era o femeie frumoasă, eu nu eram conștientă de lucrul acesta pe atunci, dar așa zicea lumea. Nu prea înaltă, brunetă cu o piele măslinie satinată, păr cărunt, totdeauna cu un batic turcesc dantelat pe margini, legat meșteșugit la spate, nu sub barbie.

Noi eram trei copii. Adică eu, cea mai mică, și doi frați mai mari. Ce veselie era seara la noi în casă! Pe atunci Constanța era plină de sovietici, iar noi creșteam cu Kalinka, Kazaciocul și cu spectacolele date de ruși în parcul Maxim Gorki. Aşa se chema parcul de la Primărie unde exista o scenă și un ecran. Vara, la sfârșit de săptămână ne îmbrăcam frumos și plecam la o plimbare care, în funcție de ce aveau ei în program, se încheia cu un film sau un spectacol la grădină. În majoritatea cazurilor ne însoțeau vecinii noștri de peste drum, familia Drăghici, o familie fără copii. Ce bine se împăcau ai noștri! În nopțile lungi de iarnă, mama ne spunea povești. Câte povești știa mama... Cu uriași, cu viteji, cu împarați și prințese, cu Nasradin Hogea... Eu nu-i dădeam pace deloc. Nu o lăsam până nu începea să ne depene un basm. Tata nu știa povești, dar știa întâmplări hazlii pe care ni le povestea râzând, iar mama îl certa că ne umple capul cu prostii. În schimb, tata era un mare admirator al mamei. De cîte ori aveam vreo “problemă” și mergeam la el, ne trimitea la mama. Deci pot spune că am crescut în plin matriarhat. Tata, fiind “pașaportar” venit din Crimeea, nu avea rude multe, dar mama avea o familie mare in Constanța. Avea rude în toate colțurile Constanței. Ne împăcam tare bine cu toți. Ne vizitam de sărbători. Întotdeauna era respectată vârsta. Mai întâi se vizita ruda cea mai vârstnică, apoi ceilalți, rând pe rând. Ultima vizită era la noi. Toți veneau la noi în vizită cu copiii, mama fiind cea mai mare dintre frați. Tata era măcelar. În casa noastră nu se gătea fără carne.

Dimineața, mama îl întreba pe tata: “Vrei și tu ceai?” Răspunsul era mereu același: “Dar ce, eu sunt bolnav?

Ceva cu carne”. De sărbători, mama făcea fripturi la cuptor pe pat de orez, plăcinte cu carne și dulciuri. Eu nu mâncam carne. Aveam două verișoare care se așezau la masă una în dreapta mea și una în stânga mea pentru a primi carnea pe care o scoteam eu din plăcinte că eu mâncam doar “'ambalajul”. Toată lumea se mira că nu mâncam carne. Nici în ziua de azi eu nu sunt așa amatoare.

Mama mea se ocupa aproape numai de mine, stătea și se juca cu mine, păpușile mele aveau rochițe, veste, pulovere împletite de mama, aveau plapumă, pernă, saltea, toate cusute de mama. Eu stăteam și priveam cum le meșterea, ce frumuseți ieșeau din mâinile mamei. Când aveam nevoie, îmi cosea și mie tot ceea ce îmi doream. Apoi, mai era și tiziy, sora ei mai mică, la fel de pricepută în croitorie și tricotat. Tiziy era văduvă de razboi. Era cea mai mică dintre frații, crescuți de mama, căci bunicii mei muriseră în anii tulburi de după Primul Război Mondial.

231

INTEGRITATE Nermin Hogea Susam Constanța, Grupul Civic Tătar Amintiri, amintiri... Da, am multe amintiri din anii trecuți. Gândesc că am fost o ființă foarte norocoasă. Eram micuță şi eram pe atunci singura fetiță din familie. Acum, peste ani, dintre frații doar eu mai sunt în viață. Însă sunt binecuvântată cu cuteva verişoare. Nu am avut copii aşa încât îmi umplu vremea cu tot felul de lucruri.

Scriu, pictez, citesc sau pur si simplu dezleg rebusuri, sudoku şi alte enigme. Uneori mă gândesc că ar trebui să scriu un roman serios întrucât am material berechet. Însă niciodată nu am fost prea harnică şi nici prea ambițioasă în carieră. Simțul competiției îmi lipseşte cu desavârşire. Tot ceea ce am realizat în viață am obținut fără efort. Nu m-am frământat deloc. Dacă ceva mi s-a părut prea dificil, am făcut imediat un pas înapoi. Am revenit doar atunci când am simțit că ceea ce fusese cândva un lucru dificil, devenise deodată destul de uşor.

Am scris poezii pe care parcă mi le şoptea cineva în ureche. Am tradus câteva poezii care au fost foarte bine apreciate de către domnul Mihai Maxim, director la ICR Istanbul. Iată, de exemplu, o strofă din “Mai am un singur dor” de Mihai Eminescu: “Nu voi sicriu bogat, Podoabe şi flamuri, Ci-mi împletiţi un pat, Din tinere ramuri”. Şi iată traducerea mea în limba turcă: “Ben istemem bayrak, Veya süslü tabutlardan, örün bana bir yatak, Yeşil, körpe dallardan”. Deci nu am făcut eforturi ca să găsesc cuvinte sau rime, efectiv le aveam în minte.

A fost doar un mic exemplu ca să evidențiez faptul că nu îmi place efortul. Desigur, aş fi putut să laud munca grea pe care am depus-o de-a lungul vieții, dar am preferat să vă spun adevărul. În fine, cred că ne-am cunoscut acum, cât de cât. Sper ca în curând să vă pot povesti mai multe. Rămas bun, deocamdată! Voi reveni cu o altă etapă a vieții mele.

232

INTEGRITATE Nermin Hogea Susam Constanța, Grupul Civic Tătar

Prietenia Noi ne-am născut la malul mării, În țipete de pescăruși, Suntem cu toții fiii țării, Români, armeni, greci, turci și ruși.

Suntem prieteni și acum, Nu s-a făcut deosebire, Ca degetele strânse-n pumn, Mai credem încă în iubire. Și la petreceri ne-adunăm, Bem și mâncăm pe săturate, Râdem, cântăm, vorbim, dansăm, Iar când vorbim ne zicem „frate”.

Căci am crescut la malul mării, În țipete de pescăruși, Suntem cu toții fiii țării, Români, armeni, greci, turci și ruși.

233

INTEGRITATE Nermin Hogea Susam Constanța, Grupul Civic Tătar

Flori

234

INTEGRITATE Anişoara Iordache Constanța, Societatea de Haiku Constanța

Anişoara Iordache Constanța Societatea de Haiku Constanța

235

INTEGRITATE Anişoara Iordache Constanța, Societatea de Haiku Constanța

Anişoara Iordache s-a născut în Constanța, în decembrie 1956. Este profesoară de matematică. Şi-a făcut debutul literar în numărul din iarna anului 2004 al revistei Poezia. În volume colective a fost publictă în “Petale lirice” apărută în 2010 la editura InfoRapArt, antologiile de poezie ale revistei “Singur” publicate în 2010 de către editura Grinta, antologia “Visul” din 2011 de la editura Emma, antologiile “Confluențe poetice” din 2012 şi 2013 de la editura PIM. Anişoara a fost distinsă cu Marele premiu la Festivalul internaţional “Lucian Blaga”, editia a-XXX-a din 2010 şi Premiul I la Concursul international de Haiku Mainichi din 2011.

236

INTEGRITATE Anişoara Iordache Constanța, Societatea de Haiku Constanța

Ecaterina Teodoroiu floare de alb liliac din grădina gorjană îți dăruiesc ție, cititorule, aminte să-ți aduci de icoana altei Ioana d'Arc a neamului românesc. sfiiciune și bărbăție în a struni caii; timiditate și curaj în luptă pentru apărarea pământului strămoşesc; simplitate și nemăsurată milă în îngrijirea bolnavilor. adânca tăcere a lașității a străpuns-o cu baioneta fermității; întunericul sufletului împietrit, l-a luminat cu dreapta credință; apele tulburi ale timpului-ce în zadar se zbat, le-a limpezit cu nădejdea izbânditoare. copii-nu ascultați gânguritul hulitor al celor fără Dumnezeu și patrie, sunteți și-ați fost un neam de luptători neînfricați! istoria vorbește prin fapte de martiri! priviți, cum regele Ferdinand cinstește vitejia eroinei de la Jiu: Virtutea militară de război clasa a-II-a îi oferă! vitejii mei, nu treceți nepăsători pe lângă această fată cu chip de înger! de dincolo de neguri, strigă, ne-ndeamnă: "înainte băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!"

237

INTEGRITATE Anişoara Iordache Constanța, Societatea de Haiku Constanța

Smaranda Brăescu

să îngropăm nepăsarea şi să dezgropăm gloria! sfredelind geamul proaspăt spălat, privirea cotrobăieşte prin ungherele întunericului… aviatoarea desenează pe fruntea unei stele, urma unui raid al prieteniei şi al dragostei de ţară.. bucuria cusută cu râuri şi cu ramuri de cetină îmbracă cerul. salt cu paraşuta de la şapte mii de metri; salt peste obstacole şi prejudecăţi, peste ingratitudini şi răutăţi. înfruntând timpul, un zâmbetul tineresc, şăgalnic apare printre ramurile înflorite de cireş; ne priveşte fix în ochi: oare, ne-a iertat?

238

INTEGRITATE Anişoara Iordache Constanța, Societatea de Haiku Constanța

limba românească rotaţii limba românească este o pasăre măiastră, la izvoarele raiului are cuibul. dezmierdată de căldura harului, sfințită de cântecul liturghiilor, limba românească însuflețește marmura. limpezește apele din peștera sufletului; alintă suferințele; cumpănește emoțiile; îndulcește amărăciunile; împărtășește tuturor bucurii; ridicând vălul, îndreptând distorsiunile sunetelor, iată-l pe Adam, spunând lui Dumnezeu într-un grai pur românesc: “Te iubesc!” sub aripă, ţine strâs dorul-taina tainelor. simbiotic, durerea și plăcerea îmbracă lumea într-o haină de lumină. limba românească este o pasăre măiastră...

239

INTEGRITATE Anişoara Iordache Constanța, Societatea de Haiku Constanța

aici întoarcere de la câmpcoline ascund de palidele raze de lună drumul spre casă la garduri chemări la cinăcu sorțul plin de iarbă femeia astâmpără foamea mieilor cu totul altfel e seara în oglinda vitrinelor șovăitoare lumini sunt umbrite de-un soare pieziș lăptuci și scaieți printre șine din mersul trenului închipuite ritmuri stradale întâiul tunet fulgerul însetat de dreaptă socoteală luminează foișorul de sus

240

INTEGRITATE Anişoara Iordache Constanța, Societatea de Haiku Constanța

un gong prelung doboară copacul în pivnița-ntunecată lupta lăuntrică-n poziție statică mulți fără haină de nuntă mulți duși în țarină cu boii aici înainte de-a mânca țăranul spune cu nevasta și copiii "Tatăl nostru"

241

INTEGRITATE Anişoara Iordache Constanța, Societatea de Haiku Constanța

Biserică

242

INTEGRITATE Constantin Iordan Constanța, Clubul Umoriştilor Constănțeni

Constantin Iordan Constanța Clubul Umoriştilor Constănțeni

243

INTEGRITATE Constantin Iordan Constanța, Clubul Umoriştilor Constănțeni

Constantin Iordan s-a născut pe 17 ianuarie 1941 în Constanța. Este un professor de matematică septuagenar, familist. Soția sa, Ioana este profesor de filozofie. Au doi copii.

Ana-Maria este economist în Norvegia şi are la rândul ei un fiu, pe Filip Andrei. Inocențiu este ofițer inginer-maritim în România. Şi, pentru că tot e „en vogue”, şi cu manifestări pro sau contra, a avut şi un căţel botezat ERF! L-a plimbat, l-a hrănit şi l-a iubit. Nu l-a tERFelit! L-a veșnicit într-o carte. Față de cei ce nu suportă câinii, i-a fost pERFect egal ce atitudine şi „pERFormanţe” au.

Din mapa profesională reținem că este profesor de matematică și inspector de specialitate.

A realizat cu elevii de la Șc. Gen.2 Ovidiu (1967), primii roboți electronici din România, cercul trigonometric-didactic și alte. A realizat o riglă pentru împărțirea polinoamelor. Este membru al Societății de Științe Matematice. Este colaborator și redactor la Revista de Matematică și Informatică RMI-Constanța. A publicat 11 + 2 (colectiv) cărți de matematică pentru elevi.

Constantin Iordan a publicat volumele de literatură: CUGETĂRI în PETICE de TIMP (2005); PLURALUL ROMÂNESC (2013); VECTOR LIBER (2013); 9,81 m2 (2014); LA PUTEREA A DOUA (2014); ȘASE!... CÂNTĂ CUCUL (2015); SILABISIRI TOMITANE (2015); ERF (2016); SEMNE DE ÎNTREBARE, SEMNE DE EXCLAMARE (2017); STRIGĂTUL NEPUTINȚEI (2018); CÂND LUMEA NU E... CA LUMEA! (2018).

Este membru al Uniunii Epigramiștilor din România, al Clubului Umoriștilor Constănțeni „Prăvălia cu umor” şi al Cenaclului literar „Mihail Sadoveanu”. Colaborează cu epigrame și poezie satirică la diverse ziare reviste și antologii. Are ca hobby-uri electronica aplicată, pescuit sportive şi fotografia.

244

INTEGRITATE Constantin Iordan Constanța, Clubul Umoriştilor Constănțeni

Femeia Se-ntrec condeie miliarde Să-ți 'nalțe-n curcubeu statuie Iar tu, icoana care arde Cauți un soclu care nu e!

Perena femeie, O cosmo-scânteie, E biblica Evă, Un vector cu sevă.

Femeia-copilă E bob de idilă Și focul de paie Dansând în văpaie.

Femeia, oriunde Adam o ascunde Rămâne icoană; Marie sau Ană.

Femeia e cerul 'nstelat cu misterul, Izvorul cu apă Ce dorul adapă.

Femeia, nepoate E-n tot ce se poate; Enigmă matură, E… Mama-Natură.

245

INTEGRITATE Constantin Iordan Constanța, Clubul Umoriştilor Constănțeni

Imperativ Iubiți-vă femeia, chiar mai presus de toate, Ea vă înalță-n „clipă” și dincolo de moarte, Iubiți-o și când doare sau pleacă uneori Că ea nu e monedă, nici „marcă” pe scrisori.

246

INTEGRITATE Constantin Iordan Constanța, Clubul Umoriştilor Constănțeni

Frumos...

Frumos cânta condeiul carpatin, Stăpân recunoscut și îmbătat cu vin, Frumos cânta o „DACĂ” printre munți La sărbători, la slujbe și la nunți, Frumos cântau „Adio” la eroi (Ciosvârtele rămase dintr-un stupid război), Frumos suna-n capelă: -O, Ave Maria! În „pacea post-război” aici, în România.

Cânta în Metropolitan româncă, O voce adunată din munți și de pe luncă, Frumos cânta Brâncuși un „infinit” Și Domnul Eminescu neamul nemurit.

Frumos cânta un lăutar la țară Pentru slujbașii zilei, la vioară Pân-se-ntrecea cu greier și cosaș Sub lună și luceafăr mintenaș. ...Frumos cânta mămuca pe-noptat Să-și pună-n vise puiul alăptat, Frumos privește întregul cer și Domnul Cum neamul istovit își rânduiește somnul.

247

INTEGRITATE Constantin Iordan Constanța, Clubul Umoriştilor Constănțeni

Apa (Un mic poem) Avem ființa sfânta apă Ce n-are mega-monument, Deși cu viață ne adapă Noi o ucidem consecvent.

Cu tălpile-am bătut uscatul În căutări de oaze noi, Pe ape-n lungul și de-a latul Ne-am uns cu titluri de eroi.

Plutind, citind și noaptea-n stele, Mânați de vânturi și de zei, Ne-am pricopsit cu „bune-rele” Și prins-am rădăcini de zmei.

Că toți cei călcători pe valuri, Numiți de Cronos „marinari” Purtau „țărâna” pân-la maluri Să-și vadă „pruncii”- oameni mari, În liniștit adânc de ape De-ajungi tu, Omule, te -nchini La cei care ți-au fost aproape, Mâncați de timp și de... rechini.

P.S. Sirenele-n mitologie Aveau un „clan”, „sirenă-șef”, Când oaspetele, la orgie, „Ulise” nu avea vreun „chef”.

248

INTEGRITATE Constantin Iordan Constanța, Clubul Umoriştilor Constănțeni ...Când echipaju–nghițea brânza „Ciclop”-iată, unsuroasă, Ea, Penelopa, țesea pânza C-un crez: Ulise vine-acasă!

Că „Legea mării” câteodată O mai calcă și oceanul Dacă-i „Arca” scufundată Și e teafăr „căpitanul”.

Nu se știe niciodată Și dacă plec, zic, la nevoie Fără să am permis de voie Văd întrebarea ce rămâne: De ce și unde pleci bătrâne? ...Eu plec firesc din habitat Nicicum cerșind, nici alungat Cât mi-e coloana vertebrală Precum e bradul, verticală.

Eu plec, așa, pe bucățele Firesc, cu bune și cu rele, Lipsit total de datorii, Din jungla: „Lumea celor vii”.

Eu plec, nimic nu iau cu mine, Las moștenire „ce-a fost bine” Și-un dor de soare-n răsărire, Să deie-vă viață, iubire.

Eu plec să împlinesc destinul: Un popă, groapa și festinul, Fireasca lege-a primenirii, Cosmo-blestemul omenirii.

249

INTEGRITATE Constantin Iordan Constanța, Clubul Umoriştilor Constănțeni

Plec undeva în hău departe De unde am venit prin moarte Și reciclare-n purgatoriu, Să-ncap în „demo-teritoriu”.

Plec liber, încărcat de ani În spațiul „cosmo-bolovani”, Dar după-o „clipă” efemeră Voi reveni-ntr-o altă eră.

Plec undeva, (nu știu) oriunde, Săgeată-a cosmicei secunde, Pietroi galactic sau luceafăr; -Mă voi întoarce-acasă teafăr?

Plec „undeva” sub semn divin Cu „pâine, sare și cu vin”, Plec liniștit și cu mândria C-am fost „român de România”. ...De m-aș întoarce sol în spațiu-timp La-aceiași zei și muntele Olimp, Aș pune „viața” un garant nativ Cât „foamea non-măsură” e motiv.

250

INTEGRITATE Constantin Iordan Constanța, Clubul Umoriştilor Constănțeni

Ecou (Colindăm - prelucrare) Vin colindătorii pe la uși creștine Urând sănătate, dragoste și bine, Vin de pretutindeni la porți fără număr Unde beau boierii cu averi pe umăr, Și plimbă colinda tot din poartă-n poartă Căutând pe Nică zis „căciulă spartă” Că l-au scos din vorbă și abecedar Pentru „beizadeaua” de miliardar, Vin colindătorii la Ion, Mărie, Primiți ei să fie, cu simțirea vie, Că la curtea nouă s-au întors stăpânii: Ferecară poarta, sloboziră câinii, Și vin iarăși cârduri ei, colindătorii Proorocind minunea marilor victorii, Cu-mpărțirea pâinii după trebuință Domnilor cu carte sau în neștiință, Vin colindătorii-n vremuri de urgie La domnii cu stare care-n „pribegie” Răvășiră lumea și lucrarea mâinii, Candela iubirii și cuptorul pâinii. ...De-or veni la Anul care-ncepe mâine, Facă-se minunea: orice bombă PÂINE, Să îi pomenească lumea ce-o să vină; N-au trăit degeaba-n biblica grădină!

251

INTEGRITATE Constantin Iordan Constanța, Clubul Umoriştilor Constănțeni

Dreptul meu! (pamflet) Am dreptul cosmic să mă nasc (Drept pământean și omenesc!); Într-un zăvoi celest să pasc Cu verbul (la prezent) TRĂIESC! Am dreptul cosmic să exist, La cataclisme să rezist, Să port genetic informații Pentru oricâte generații.

Am dreptul sacru la credință, Plătit ades cu umilință, La un condei și un cuvânt, La idoli: un ateu și-un sfânt.

Am dreptul la război și pace, Să urlu când o lume tace, S-arunc cu piatră-n eleșteu Să-njur de mamă și de... zeu.

Am drept să calc pe legi tălâmbe Fătate-n stradă de minți strâmbe, Să-mi umflu sânul sterp și buza, Să calc pe cerc în Siracuza.

Am drept să mă îmbăt în vie, Să trag cu pușca-n ciocârlie, Să levitez, să fac pe prostu Și din „hoțeală” să-mi fac rostu.

252

INTEGRITATE Constantin Iordan Constanța, Clubul Umoriştilor Constănțeni

Am dreptul de a nu fi prost Pe drumul meu spre veșnicie; Că am cântat diurn, cu rost Și-un „Vagabond” și o „Marie”.

Am dreptul la idei trăsnite Care-s postum adeverite, La „mult-răbdare”, să ascult Pe cei care vorbesc prea mult.

Am drept să zbor la Polul Nord, La ceai cu Ibsen în fiord, S-ascult flămând concert de Grieg, Să uit de urși polari și frig.

Am drept la-„njur” și calomnie, La N.U.P. să scap de pușcărie, Și la avere ilicită Prin fals în acte și cu mită.

Am drept la muncă ilegală, La asistată trândăveală, La viață slută fără scop, Să cânt pe câmp la târnacop.

Am dreptul omenesc să mor Bogat, sărac sau chiar dator, Hrănit cu drogul „viață nouă”, Taxat pe nume și pe ouă.

Am dreptul la democrație Impusă cu război-hoție În lumi cu antică cultură, Bogate-n „oil” și măsură.

253

INTEGRITATE Constantin Iordan Constanța, Clubul Umoriştilor Constănțeni

Am dreptul la iubire sacră, O muză și o poamă acră Și la iubire eșuată (În certuri zilnic-diluată).

Am dreptul să ofer o floare, S-aprind sub cruce lumânare, Să bat câmpii, câmpii, poteci Să cumpăr n locuri de veci.

Am drept absurd să-mpușc stăpânii, Să otrăvesc apa fântânii, Să schimb istoria și clima Cu hiper „bombe-Hiroșima”.

Am dreptul la absurd uman, Să fiu hienă la ciolan, Să dau cu barda-n ȚARA mea Să fiu ca „altul-nimenea”.

Am drept să-mi ridicați statuie Dar nu în Rhodos Egeeanul, Că-n lumea asta-ajunsă șuie Am mai „umblat și cu iordanul”. ...Am drepturi multe neștiute Ascunse în arhive slute, Dar nu am drept, nici aspirații Să calc lucid pe OBLIGAȚII!

254

INTEGRITATE Constantin Iordan Constanța, Clubul Umoriştilor Constănțeni

Doruri Neantului i-e dor de-o stea, Icoanei vechi de rugăciuni, Urcușului de a cădea Și neamului bătrân de juni.

Nomadului de-un buletin, Iar sinistratului de-o gazdă, Iubirii-ncinse de-un cămin Și ploii de-o adâncă brazdă.

Epitafului de-o cruce, Crezului de-un convertit, Unui drum de o răscruce, Teiului de-un ciripit.

Glodului de-o talpă goală, Pântecului de un prunc, Unei țări de o răscoală Iar hățișului de-un runc.

Unui ospiciu de-un bolând Și mortului de-o companie, Iar pâinii de un om flămând Și cerului de-o ciocârlie.

Unui scâncet de-o colastră, Steiului de un izvor, Unui zid de o fereastră Mării slute de-un vapor.

I-e dor întregului de-o parte Cum liniștii de-un bubuit Și vieții de un pic de moarte Iar puștii de un ciuruit.

I-e dor izvorului de-o jale Cum celui viu de un plecat Iar rătăcitului de-o cale

255

INTEGRITATE Constantin Iordan Constanța, Clubul Umoriştilor Constănțeni Și vanității de-un păcat.

I-e dor trăirii de-o speranță Și inimii de-un foc încins, Discordiei de-o alianță Iar luptei de-un actor învins.

I-e dor pământului de soare Și soarelui de-un mic pământ, Iar vieții de o încercare Cum omului de „duhul sfânt”.

I-e dor trecutului de-un mâine Cum mîine-lui de un trecut, Flămândului de-o caldă pâine Iar lumii de un nou-născut.

I-e dor elipsei de-o cometă Cum de-o săgeată unui arc, Lui Robinson de o macetă Și-orașului uscat de-un parc.

I-e dor bunicului de-o carte, Cum crocodilului de-un iaz, Lăcașului de cult de-o moarte Precum olteanului de-un praz.

Dar...

I-e dor azi Romei de eroi, De „Cosa Nostra” și război?

Sau ultimului Kunta-Kinte De frate-său fost președinte?

Că

Mi -e dor de tot ce trebuia să fiu, De clipa renunțării la-ncercare Când EU post-Bing Bang unicat și viu Aveam tot universul la picioare.

Mi-e dor de ce n-am fost, în clipa Când semenii mi-au frânt aripa Și m-aruncară în vâltoare

256

INTEGRITATE Constantin Iordan Constanța, Clubul Umoriştilor Constănțeni În zi de sacră sărbătoare.

I-e dor acestui neam de timpul Când ne slăvea însuși Olimpul; Zalmoxe-n verb purta „cuvântul”: -Acești Carpați îmi sunt „pământul”! …Și mie, dor, să am o parte Din tot și toate, de iubit, S-ajung „curat” prin câte-o carte Dintr-un „citat”, unul „citit”.

257

INTEGRITATE Constantin Iordan Constanța, Clubul Umoriştilor Constănțeni

Marie - Mărie Marie, Mărie Hai şi spune mie Jalea din simbrie Ninsă pe-o hârtie, Pe-un rest de câmpie Fără-o ciocârlie, Pe-o zare pârloagă Cu iarbă oloagă, Pe-un petic de deal Rămas într-un mal Fără meri şi pruni, Tei şi oameni buni, Pe-o potecă ştearsă Din pădurea arsă, Sfârtecată-n loturi Şi ajunsă cioturi.

Marie, Mărie Hai şi spune mie Zvon de cununie Tors pe sărăcie, În biserici ninse Cu candele stinse Şi slujbe-n uitare La înmormântare, În sate surpate Cu datini uitate,

258

INTEGRITATE Constantin Iordan Constanța, Clubul Umoriştilor Constănțeni Cu copii plecaţi Şi prunci lepădaţi, În hore murdare Fără prinzătoare, În vești umilite De vieţi prea-curvite, Marie, Mărie Hai şi spune mie Doina din doinie, Blid cu bogăție, Ce ne-a fost alinul, Împlinind destinul, Care ne-a fost apă Între sân şi groapă, Ce ne-a fost cărare Neştiind hotare, Şi din pribegie Ne-a întors la glie, Ce ne-a scos în lume Şi ne-a dat un nume, Ce ne-a fost izvorul Pentru-o sete... dorul!

Marie, Mărie Hai şi spune mie, Ce nu-i bine ție, Sau zădărnicie, Că e scris în stele Să fii printre ele

259

INTEGRITATE Constantin Iordan Constanța,

Şi să ţi se-nchine Cei ce cred în tine, Că ţi-e clipa apă Care ne adapă Şi ne dă trăire Întru pomenire; ...-Eu ţi-oi da Mărie Cântec în vecie, Că-n credința noastră Tu eşti… Stea Albastră!

260

INTEGRITATE Garofița Jianu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Garofița Jianu Constanța Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

261

INTEGRITATE Garofița Jianu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Garofița Jianu vine în lumea literară dintr-o zonă de frumos și visare - Constanța, locul unde tristețea și bucuria nasc poezie. Ea își marchează cu dragoste și dăruire locul în sufletele celor care simt frumos.

Debutul în poezie are loc în anul 2017 cu volumul de versuri “Iubita cu nume de floare” scos sub egida Editurii Coresi. Al doilea volum de versuri apare la Liric Graph în vara aceluiași an şi se intitulează „Iubirea mea îți aparține”. Devine membră a Cenaclului literar „Mihai Sadoveanu” unde își face simțită prezența cu pași repezi și siguri. Volumul 3 de versuri, „Când visele prind aripi”, vede lumina zilei în anul următor 2018 la editura Liric Graph.

Poeziile poetei Garofița Jianu plac. Și plac pentru că aceasta transmite sentimente ce reușesc să ajungă la sufletul cititorului. Apariția ei în numeroase antologii poetice și prezența în manifestări literare îi conferă respectul și considerația colegilor de breaslă. Primește investirea de Vicepreședinte în asociația ASCIOR filiala Constanța în 2018.

Poeta Garofița Jianu relatează: „Mereu am considerat ca m-am născut sub o stea norocoasă, pentru că Dumnezeu mi-a îndeplinit toate visele. Sunt născută de Dragobete. Poate așa se explică de ce scriu despre iubire și suflete îndrăgostite. Consider că este un mare privilegiu al vieții să poți aduce prin vers bucurii și liniște în suflete îndrăgostite”. Într-o lume ucisă de cotidian, versul de dragoste al Garofiței Jianu își desenează sufletul în poezie și frumos cu o sensibilitate aparte.

262

INTEGRITATE Garofița Jianu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Noi știm Fi-mi năluca care adie peste șoaptele-mi nespuse, Valuri albe, dantelate, cu parfum de gânduri duse.

Nu există dacă-n mine doar o mare de ceva Nu îți cer decât o șansă să te pot recupera.

Când mă vei chema la tine toată albastră, toată spumă, Voi fi val, ce spală zarea, când lumina va s-apună, Când mă vei cuprinde toată, voi fi ca un gând de seară, O străfulgerare lină într-o noapte întâia oară. Îți voi fi nemărginirea iar iubita ce visează, O secundă de candoare pentru suflet dulce rază, Știu că stai mereu aproape o iubire mereu trează, Hai s-aprindem iar lumina-n ochii care mă veghează!

263

INTEGRITATE Garofița Jianu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Uniți de soartă Noi nu ne-am jurat iubire dar ne leagă ce simțim, Ce putere s-aibă iarna când din suflet ne încălzim!

Mângâieri, mi-ai pus amprentă chiar pe suflet și-i al tău, Numai tu îmi ești icoană și te port cu drag mereu!

Cine sunt eu pentru tine am aflat, atunci, cândva, Când m-ai prins într-o suflare, mă strângea iubirea ta, Noi nu ne-am ascuns de viață, pașii nu ne-am păcălit, Ne-am trăit în tihnă dorul, am simțit și am iubit!

Să mă ții o veșnicie lângă suflet, altfel nu!

Că-mi vor plânge o-viață ochii să nu-mi tulburi sufletul!

Lasă vremea să îmi ningă pletele la tine-n brațe, Și de mor, și de trăiesc, voi trăi doar cum îmi place!

264

INTEGRITATE Garofița Jianu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Te provoc!

Cavaler din alte vremuri cu privirea ca săgeata, Vrei să ne topim prin ploaie, vrei să încetăm cu cearta?

Poate stropii să destrame de pe suflete povară, Poate vom uita “motivul”, vom zbura prin lume iară.

Cine să-ți sărute gura pătimașă ca și mine?

Cine-ți va aprinde focul o scânteie-n seri senine?

Tu ai cunoscut furtuna aprigă și neînfricată, Dar ce ai trăit cu mine îți ajunge viața toată!

Vrei să ștergem din restanțe? Mai e timp să scriem vise, Am atâtea file albe care așteaptă doruri scrise, Crezi că poți ascunde focul ce-ți lucește din privire?

Am știut din prima clipă și ți-am spus mereu… iubire!

Numai tu cunoști magia, tu deții prin vreme cheia, Tu mi-ai fermecat destinul, ai înnebunit femeia, Te provoc să ai curajul să îmi ceri ce-ți aparține!

Poate “da” sau poate “nu” dar te rog să vii iubire!

265

INTEGRITATE Garofița Jianu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Nopți învinse

Îmi doresc potecă albă spre scânteile din vise, Îmi doresc să uit durerea, vreau luminile aprinse!

Mai pustie ca furtuna, echilibrul nu-mi găsesc, Am călcat pe moarte zilnic, totuși vieții îi zâmbesc.

Voi putea să țes comoară-n sufletul ce-a tremurat?

Voi putea să simt iubirea ce-a tăcut și-a îndurat?

Vreau o șansă, o speranță, un cuvânt, doar de la el, Doar o pată de culoare, chiar sub formă de apel.

Clipele îmi trec și dor, suflet greu mă poartă-n lume, Vreau speranță, vreau să cred, dar n-am să te strig pe nume! Înțeles cuvinte n-au, numai sufletul ne plânge, A trecut atâta timp, poate vrei și poate-ajunge!

266

INTEGRITATE Garofița Jianu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Noaptea asta vii cu mine!

Noaptea asta vii cu mine, te voi alinta, tu știi!

Mă voi scufunda în tine, lin, iubirea să ți-o învii, Te voi săruta cu setea orelor când a durut, Te iubesc atât de tare! Jur pe cerul meu tăcut!

Voi aprinde mii de stele, vreau privirile de-atunci, Vreau ca focul, vâlvătaia, să ne ardă-n mii de rugi!

Te voi ține lângă mine și de tine te feresc, Nu mai vreau să ardă dorul și tăcută să jelesc!

Astă seară fii Iubitul! Fă magie pentru noi!

Lasă dorul să picteze iar imagini cu trifoi, Suflete îngemănate, doar privirile vorbesc, Gândurile devin unde pentru cei ce se iubesc!

Poți străbate zarea-întreagă, lume pentru îndrăgostiți, Știi iubire, soarta însăși ne-a cerut pe veci uniți!

267

INTEGRITATE Garofița Jianu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Caut un zâmbet!

Caut zâmbetul pe care l-am pierdut și nu-l găsesc, Poate-am să zăresc un capăt de speranță să răzbesc.

Poate liniștea din ochii care atunci m-au fermecat, Să-mi alunge din privire un ocean întunecat!

Am rămas o picătură ce s-a scurs în palma ta Câte lacrimi va mai șterge mâna ce mă alinta?

Plânge cerul de albastru, mici mărgele, dorul tău, Știu că știi și mai mult doare! Îți spun cu păreri de rău!

Te-am cerut pentru o clipă patima să-mi liniștesc Ți-as fi plâns un pic în brațe, în iubire, e firesc!

Tu, mai diferit ca mine, înțelept, dar rece sloi, Nu ai înțeles că vremea nu se schimbă când vrem noi!

Uiți ce îmi spune-ai odată: cauză egal efect!

E dulceață în cuvinte când tăcerea e defect!

268

INTEGRITATE Garofița Jianu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Oameni până la final

Suntem frați uniți de cruce și de sânge să nu uiți!

Poartă-n suflet glasul mamei și icoana cu cei sfinți, Rostul tău în lumea asta e o scară fără trepte, Vei urca, dacă înveți numai lucruri înțelepte!

Te vor pizmui dușmanii din necaz pentru că ai, O bucată-n plus la masă și sărmanului o dai, Nu-și vor aminti, să știi, că-i o pildă veche-n scripte, Jinduiesc doar cei haini care nu gândesc la sfinte!

Dar tu frate du stindardul bunătății mai departe, Mândru, falnic, ca un brad și în suflet cu dreptate!

Câți mai suntem să rămânem oameni până la final, Într-o lume mediocră cu arome de banal.

269

INTEGRITATE Garofița Jianu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Și florile plâng

Să nu te superi dacă plâng în noapte, Prizoniera-n lanțul viselor deșarte, Să nu te superi, brodez un vis frumos, Dantele din suflet în anotimp geros. Și dacă-n zborul meu te port cu dor, Aș vrea să te sărut aprins în văzul stelelor.

Fii îngăduitor, om cu soare-n privire, Zâmbește clipelor cu noi din amintire.

Doar noaptea sufletul îmi viscolește, Florile plâng când iubirea le ocolește, Te iubesc, știu că nu mai am scăpare, Dorul meu, secrete, pentru tine nu are.

270

INTEGRITATE Garofița Jianu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Prima zăpadă

Azi ninge afară și tu ești departe, Te țin ascuns în sufletul meu trist, Mi-ești viața întreagă știi c-am să rezist, Iubirea mea te cheamă cât am să exist!

Prin stele dalbe am să dansez cu tine, Eu te aștept cu inima voioasă, De câte ori te-ating mă simt mireasă, Emoția din suflet, vie, mă apasă!

Când gândurile negre îmi dau târcoale, Iar dorul, obosit, se veștejește, Mă întorc din nou cu gândul în poveste, Vis frumos a fost și încă este!

Cuprinde-mă-n privirea-ți dulce doar o clipă Să simt cum inima-ți adânc vibrează La tine-n brațe lumea nici nu mai contează Doar sufletul-mi îndrăgostit visează.

271

INTEGRITATE Garofița Jianu Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Flori 272

INTEGRITATE Camelia Lungu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

Camelia Lungu Cernavodă Cenaclul literar “Mircea Eliade”

273

INTEGRITATE Camelia Lungu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

Camelia Lungu, al patrulea copil al familiei Costache şi Elena Bârsan din Seimenii Mici, sa născut la 6 februarie 1960. Primele scrieri mai serioase sunt din anii liceului, când a participat cu poezii de primăvara şi poezii închinate mamei la un concurs literar la Cernavodă şi a obținut Premiul I. S-a căsătorit şi a locuit o vreme la oraş. În 2005 s-a mutat la țară, în satul natal, în curtea părinților, aproape de sursa de inspirație dintotdeauna, satul cu lumea lui, cu natura înconjuratoare şi a reînceput să scrie. În anul 2009 a participat la un concurs de creație literară la Cernavodă şi s-a situat pe locul 2 cu poezii dedicate Zilei Naționale a României.

De atunci a devenit membră a Cenaclului literar “Mircea Eliade”. Au urmat alte premii la concursurile locale pe diferite teme, iar premiul cel mare a venit în anul 2013 la Concursul național de creație literară “DOR de DOR” de la Dor Mărunt cu poezii închinate poetului național Mihai Eminescu. A publicat ani la rând poezii în revistele “A.V.A.” şi ”Orizonturi literare” precum şi în revista ”Dintre sute de catarge” a cenaclului din Cernavodă. Este autoare a doua volume de poezii, ”Amintiri din curtea bunicilor” şi “Gând spre nemurire”.

Este coautoare în colecția antologică de poezie ”Cu patria în suflet: De drag, de jale şi de dor” a Editurii Națiunea.

274

INTEGRITATE Camelia Lungu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

Balada Dunării Dunăre, Dunăre-albastră Ce te verși în marea noastră, Te rog poposeșteți valul Să m-asculți cântând amarul Căci prin vremuri cu războaie Mi-ai fost haină, mi-ai dat straie.

Cuibărit în mal de apă Unde vitele se-adapă Tu mi-ai dat loc de hodină, Dar și hrană și lumină Că în unda ta albastră Strălucea lumina noastră. Și m-am plâns ție cu jele Să mă faci să uit de rele.

De supuneri și de chinuri, De dureri și de suspinuri.

Că nu-mi puteam rosti gândul Priponit printre străfunduri.

Pe-aici unde vântul bate Și-au fost doar ciulini și piatră, Am clădit trudind prin vreme Un popor ce nu se teme De barbari și viclenie Căci tu ne-ai dat măreție!

275

INTEGRITATE Camelia Lungu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

Marea Neagră ți-a dus valul Să scalde și alte maluri Și-a adus multe popoare Între Dunăre și Mare Ce-au venit cu gânduri “bune” Și ne-au lăsat în ruine, Dar prin trudă și sudoare Ne-am ridicat în picioare, Și ne-am strâns cu toți deodată De-am făcut un brâu și-o roată. Și ne-am dat cu toții mână, Pentru Dobrogea străbună!

276

INTEGRITATE Camelia Lungu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

Balada unui bun român Foaie verde de-alior Mă suii pe-un plai cu dor.

Să văd munții mei Carpați Unde toți românii-s frați.

Că aici în țara mea Am ce n-are nimenea.

Am munți, dealuri, am și văi Cât e de frumos la noi!

Iar din loc în loc pe apă Se văd poduri ce se-nalță.

Mândre sclipitoare-n soare Dinspre Dunăre spre mare.

Iar nația de români O avem de la străbuni.

Că suntem popor de daci Cu romani îngemănați.

Limba noastră ce-a străbună Este azi limba română Și ea ne-a unit ca frați Toți românii din Carpați.

Care se strâng roată, roată Ca un brâu pe-un corp de fată Și își dau mână cu mână Pe câmpia cea străbună.

277

INTEGRITATE Camelia Lungu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

Cernavodă, drag pământ Cernavodă, drag pământ așezat sus pe colină Despre tine s-a tot scris și s-a tot cântat din strună.

Ești pământul țintuit între Dunăre și Mare Un pământ frumos, fertil, călcat de zeci de popoare, Ale noastre rădăcini, drepte-au stat înfipte-n maluri Și-am rămas mândri stăpâni, deși am trecut prin valuri.

Valurile vremii care ne-au schimbat și ne-au adus Greci, romani, dar și popoare migratoare din Apus Ce au vrut să-ți ia pământul să își mute vatra lor, Dar ne-am făcut zid de piatră și ne-am pus în calea lor, Însă cei ce-au fost mai pașnici și-au rămas aici cu noi, Au rămas și sunt și astăzi oameni binevoitori. Și ne-am împletit în graiuri să putem comunica Am făcut schimburi de straie să-ți putem juca hora.

Astăzi când pe-al tău pământ noi trăim ca frați cu toții Avem suflet de român și ne-am împotrivit sorții Și n-am lăsat să ne bată vântul, ploaia sau urgia, Te iubim și suntem mândri că trăim în România!

278

INTEGRITATE Camelia Lungu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

Constatare Tare mi-e ciudă când în viață Ușor în patimă cădem.

Nu mai gândim, spunem pe față Și facem rău chiar de nu vrem.

Ne pare rău după aceea Că nu am cugetat mai mult, Dar pe limbă stătea ideea Nespusă, ce-a durut atât.

Tot ce ne trece ușor prin minte, Mai mult sau mai necugetat Ne-arată apoi să luăm aminte Că am greșit și e păcat Să pierdem ce am strâns în viață Cu vorbe scoase ca din tun, Arată tuturor că-ți pasă De tine și de toți din jur.

Viața-i mereu o cursă lungă În care alergăm și noi, De n-ai luat startul, ești de vină C-ajungi mereu pe locul doi Și de-ai să-ți pierzi cumva curajul Ce îl aveai pe la-nceput Gândește-te și schimbă planul Și ai să vezi unde-ai greșit.

279

INTEGRITATE Camelia Lungu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

Întinde mâna să prinzi vântul Ce-adie dimineața-n zori, Ridică-te să-ți iei avântul Și-ai să devii învingător Căci nu se poate ca în viață Cu-o vorbă să dărâmi un turn, Zâmbește tuturor în față Și-ți vor răspunde cu-n gând bun!

280

INTEGRITATE Camelia Lungu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

Dobroge, pământ străbun Dobroge, pământ străbun dintre Dunăre și Mare, Te-au cântat mândri poeți, că ești țărm scăldat de soare.

Dunărea te strânge-n brațe cu-ale ei aripi de apă Podurile tale sunt marame mândre de fată.

Soarele îl găsim în valul de la Pontul Euxin Dar și-n strugurele care ne dă ulcica cu un vin.

Iar grâul ce-și coace spicul și ne dă o pâine-n țăst Este bogăția noastră de la munte pân’ la șes!

Hora-n care azi ne strângem și jucăm cu toți ca frații O putem găsi sculptată pe Columnă, unde dacii Au împletit-o cu graiul și cu portul din Carpați Căci Dobrogea e pământul mult dorit și mult visat!

281

INTEGRITATE Camelia Lungu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

Iertare Mă rog azi Doamne către tine Să mă-ndrumi în tot ce fac Căci am greșit și știu prea bine Că tu-mi arăți pe un’ să calc.

M-am dus în patima beției Și-a jocurilor de noroc Iar bruma mea de avuție Am dat-o zarului din joc.

Am neglijat copii și casă Și de serviciu m-am lăsat, Iar când n-aveau nimic pe masă M-am dus și mi-am amanetat Pantofii, haina și cămașa Și un hoinar eu am ajuns.

Din casă m-a gonit nevasta, Copii m-au certat aprins.

Nu mai voiam să știu de nimeni Și când în cale mi-ai ieșit M-ai dojenit și către mine Ai întins mâna și m-ai prins.

M-ai ridicat din pâcla groasă În care bâjbâiam năuc Și mi-ai citit cu voce joasă Trei psalmi și-apoi m-ai lecuit.

282

INTEGRITATE Camelia Lungu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

De toate viciile rele Ce mă duceau într-un păcat Și m-afundam căci patimi grele Mă cuprindeau treptat-treptat.

Mi-ai zis: Apleacă-te, îngenunche!

Fă-ți cruce și privește-n sus!

Căci viața ta e înainte Și nu te mai lăsa învins.

283

INTEGRITATE Camelia Lungu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

Ion Ion e nume de la ţară Dar nimeni nu s-a întrebat Ce-nseamnă ION româneşte Şi ce semnifică de fapt.

Este olarul, roata mare, Pământu-n palme frământat, Dar e şi boaba de sudoare Și lacrima ce-a picurat, Din ochii obosiţi de muncă De neajunsuri şi nevoi, În colbul strâns într-o opincă Din urma grea a boilor.

Este sumanul şi căciula Şi fluierul proptit în brâu, Când necăjit şi-a spus obida La umbră cântând murgului.

E zborul rândunicii care Străbate-naltul cerului, E zbuciumul apei spre mare Ce-a curs şi-a purtat dorul lui. Şi cât de românesc ne este, Acest nume cum altul nu-i Când îl rostim, ecou găseşte Căci îi vorbim pământului.

284

INTEGRITATE Camelia Lungu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

Ne cheamă glia strămoșească Ne-așteaptă glia strămoșească În pragul casei părintești, Să ne-amintim cum e acasă De tot ce-nseamnă românesc.

Să ne găsim cu rude, neamuri, Cu frați, surori și cu părinți.

Să ne-adunăm de pe meleaguri Cu bunii noștrii dragi și sfinți.

Ne-așteaptă-n vatra strămoșească Tot ce aici e mai de preț, Ștergarul prins în tinda casei Opinca odihnind pe-un preș.

Ulcica răsturnată-n gardul Mult prea sărac și șubred tot Au făcut legământ cu bradul Ce leagănă un prunc de-un cot.

Ograda-n care tata-mare Întorcea carul cu-ai săi boi, De șura înaltă cea de paie În care ne ascundeam noi.

De valea și ulița mare Ce-mpărțea satu-n două părți, De plopii ce păzeau cărarea Pe unde alergam noi toți.

Prieteni dragi și neamuri voi Veniți cu toți aici acasă Nu mai umblați după averi noi, Acasă e averea voastră!

285

INTEGRITATE Camelia Lungu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

Odă bătrânului părinte Când tânăr fost-ai, că în viaţă Ai fost şi tu cândva aşa, Ţi-ai respectat credinţa sacră De-a creşte unul sau câţiva Copii ce-or să-ţi aline dorul Şi anii grei din bătrâneţi Şi să te-ajute atunci când greul Ţi-a aplecat umerii drepţi. Şi cu puţine sau cu multe Nevoi, după cum a fost dat, Te-ai răzbătut, le-ai dat o pâine Chiar dacă tu nu ai mâncat.

Căci mai sătul erai privindu-i Când mâna fragedă strângea De pe-o măsuţă frimitura Ce din palmă uşor cădea. Ş bucurii ţi-au dat în viaţă, Dar şi necazuri totodat, Dar le-ai uitat, mereu pe faţă Un zâmbet tu le-ai arătat. Şi nici înfrânt de griji mărunte Sau de-o boală ţinut în pat Nu te-ai lăsat, şi trepte multe Cu ei mereu ai tot urcat.

Aşa după cum vine-o vreme În lume toţi sau risipit. Şi lângă tine astăzi nu e Nici un copil din ăia mulţi. Şi trist în palme strângi bastonul Doar el îţi este reazem sfânt Şi cât de mult ai vrea odorul La pieptul tău să îl mai strângi.

286

INTEGRITATE Camelia Lungu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade” Şi-atunci când ai să tragi nădejdea Că-ţi vor veni copiii duşi, Te amăgeşti şi plângi în perna Pe care-i legănai ca prunci.

Căci blândă pare dimineaţa Şi noaptea mult mai scurtă chiar Când se-adună copiii-n casa În care au crescut ştrengari.

Iar grijile şi bătrâneţea Ce-n haine grele tu le porţi Se risipesc, piere tristeţea Că-ți vin copiii cu nepoţi, Şi se adună laolaltă În curtea casei şi-n pridvor, Te-mbrăţişează şi deodată Îţi zic... tăicuţă ne-a fost tare dor!

287

INTEGRITATE Camelia Lungu Cernavodă, Cenaclul literar “Mircea Eliade”

Să fii un bun român Un pod se-nalță peste văi Din nituri, fiare și betoane, Traversând Dunărea la noi Un mândru evantai sub soare.

E podul lui Anghel Saligny Un mare meșter făurar, Ne-a scris istoria in inimi Iar podul ni l-a făcut dar.

La capete soldați stau veghe Cu arma la picior onor, Și-ar vrea parcă să te întrebe Unde pleci tu, măi călător?

Aici ți-e neamul tău și glia Și limba sfântă strămoșească De-aici ți-e portul și mândria Și vatra scumpă românească. Și ia aminte că strămoșul A vrut ca tu să fii stăpân Și nimeni să nu-ți strice rostul Și nici să-ți tulbure vre-un gând.

Al tău e tot ce te-nconjoară Din apă, aer și genuni, Eu ți le las ție comoară Dar, să rămâi un bun român.

288

INTEGRITATE Gheorghe Mihalache Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Gheorghe Mihalache Constanța Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

289

INTEGRITATE Gheorghe Mihalache Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Gheorghe Mihalache s-a născut în comuna Lipăneşti, judeţul Prahova. După absolvirea cursurilor Şcolii Militare de Ofiţeri Activi a M.A.I. a fost repartizat în judeţul Constanța.

Apoi şi-a desăvârşit pregărirea absolvind Facultatea de Drept de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Înclinaţia către vers a avut-o încă din gimnaziu şi liceu, când îşi propusese să scrie o carte intitulată „Ciclul visurilor”, după care nu a încetat niciodată să pună pe hârtie gândurile şi sentimentele sale în poezie şi proză. Între anii 1980-1984 a publicat poezie în revista “Pentru Patrie” şi a participat sporadic la activităţile Cenaclului Cercului Militar Constanța.

Gheorghe Mihalache a publicat în reviste literare şi a primit distincții la concursurile de creație literară. În ianuarie 2017 a debutat în Cenaclul literar „Mihail Sadoveanu” din Constanța cu volumul de poezii „Schimb de sisteme”. Tot din anul 2017 este şi membru al Clubului Umoriştilor Constănțeni. În septembrie 2018 a lansat cel de al doilea volum de poezie intitulat “Jocuri pe hârtie”.

290

INTEGRITATE Gheorghe Mihalache Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Istoria pe repede înainte Poporul trac, dac și acum român De mii de ani pe acest pământ stăpân Nu a fost cu gândul de a se duce De la alții bogății, pământ s-apuce.

De mii de ani doar buni conducători Au fost în prima linie ca luptători, Nu au cedat în fața celor ce-au venit, Staționați vremelnic, așa era sortit.

Curând aceștia au dus multe lupte Din care unele au fost pierdute În timp, generații, au repurtat victorii Cu fapte consemnate în pagini de istorii.

Când luptele au început,atunci, de mult Se auzea doar șuieratul de săgeți în vânt, Miros de praf de pușcă de la archebuză Și glonțul ce trecea ușor prin bluză.

S-au tot luptat oștenii cu muscheta După ce au tras cu arcul, arbaleta Și au ajuns ca-n timpurile apropiate Să folosească arme noi, modernizate.

Așa trecură peste noi lupte, războaie În patru anotimpuri, pe vânt, zăpadă, ploaie Pentru a duce mai departe libertatea Poporului iubit și sfânt, a-i stinge setea.

291

INTEGRITATE Gheorghe Mihalache Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Cu jertfe, noi, am cucerit independența La Plevna, Grivița, Smârdan, cu rezistența Au continuat ce alții au început În milenarul nostru timp trecut.

Un tăvălug s-a prăvălit în mod neașteptat La vremea unui oarecare prinț asasinat.

Așa a început primul război mondial Pentru a fi neutri, era ceva primordial.

La Mărășești, Mărăști, Oituz, cuvântul A fost imbold să apere pământul.

Am pus rezerva de valori a țării-n adăpost La aliatul de pe front, mișcare fără rost.

Ce a fost a fost, a fost și nu mai este Nu poate fi decât un titlu de poveste Cum am predat, cu trenul, tezaurul de aur Sperând că omul este om, nu dinozaur.

De la Mihai Viteazu tot speram să vină Ziua cea mare, așteptată, cât de cât senină Când oamenii cu dragoste de țară Au spus: Unire!. Soarele să apară!

Un vis de veacuri ce s-a înfăptuit Prin sângele vărsat, de cei ce au murit.

Chiar și acum pământul mai mustește, De luptătorii curajoși ne amintește.

Dar viața nu-i făcută doar din bucurie Și nu poți crede că-i tot timpul reverie.

Sosi și anul trist ce avea să ne aducă Multă durere-n inimi, a fost ca o nălucă.

292

INTEGRITATE Gheorghe Mihalache Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Prezenți de mii de ani în zona de contact Cu marile imperii ce nu doreau un pact Nici de această dată noi nu am scăpat Luptând pe două fronturi, până s-a terminat.

Veniră alte timpuri, sociale, o altă abordare Iar de la est ni s-a impus acea modificare A foii de parcurs pe drumul spre mai bine, Unde am ajuns, în timp, o vede orişicine.

Trecem rapid, economia multi-dezvoltată, Aveam multe împrumuturi, facturi de plată, Înregistrate-n evidenţe, la fonduri sau la bancă De o angajată în negru îmbrăcată, francă.

O zi trecuse de mijlocul lui Undrea Şi de acolo, de aici, veniră de alăturea Turişti cum nu vedeam în ţara mea Spunând că viaţa de la noi este cam grea.

S-au pus în toată ţara forţe în mişcare, Nu cred că auziseră ceva de o salvare, Mulţimile au ascultat de vocile rostite De cei ce au ajuns, mai sus, pe rute ocolite. În schimburi de rafale, dintr-o parte, S-au întâmplat prea multe, era noapte, Pe străzi au apărut zeci de blindate, În faţă şi în urma lor mulţimile adunate.

Când în final s-a anunţat, cu scene de război, “Am învins! Dumnezeu și-a întors fața către noi!”

La posturile, cunoscute, de afară, am aflat Cum viața multor oameni s-a-ncheiat.

293

INTEGRITATE Gheorghe Mihalache Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Nimic nu e stabil, altă luptă, o nouă mineriadă, De undeva, la centru, s-a dat altă comandă, Nu ştim nici azi de unde a venit, cine a sprijinit Dar, cred, era un lucru dinainte stabilit.

S-au scurs şi anii nouăzeci, precum un şlagăr Ţăranii, orăşenii au renunţat la laibăr Cu graniţe deschise au plecat în lume Iar firme renumite le-a vândut costume.

Aveau costume mult mai bune şi aici, Dar n-ai ce face când caracterele sunt mici.

Cu toţii au ştiut că lucrurile noastre exportate Revin cu etichete de la firme consacrate.

Veni şi vremea alianţelor, o altă carte Pe care au jucat politicienii-n spate Dar nu cu gândul de a duce mai departe Speranţa în siguranţă şi sfânta libertate.

Deşi strămoşii noştri au rămas sau au plecat În Europa, chiar şi-n Orientul Apropiat Ne-am tot zbătut să rupem lanţul de la poartă Pe care am şi scris: “Asta nu este soartă!”

Cu chiu cu vai, mai marii, în sfârșit, au acceptat, Fără a primi și drepturile pe care ei le-au luat În spațiul liber, Schengen, de fondatori trasat, O himeră, trecură zece ani, nici azi nu am intrat.

Doar ei se mișcă liber, oriunde, prin țară, pe la noi Cu fizic impozant, privire arogantă și ochii de ciocoi.

Ridică de la noi atâtea bogății, plătind mici redevențe Având chiar pretenții, să facem, de e cazul, reverențe.

294

INTEGRITATE Gheorghe Mihalache Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

De mii de ani poporul nostru, ce a locuit Acest pământ cu multă bogăție dăruit Nu s-a lăsat călcat, ușor, de fitecine Poate vă amintiți și astăzi de Rovine?

Suntem în anul centenar de la Unire, Să facem drumul scurt spre alipire Pentru a fi uniți în cuget, în iubire Cinstindu-ne martirii, o zi de mântuire.

295

INTEGRITATE Gheorghe Mihalache Constanța, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Valurile vieții Dar sunteți vii, mai mult decât ați crede Iar acest lucru toată lumea-l vede, Avem nevoie pașii să vă fie siguri Pentru că nu sunteți atât de singuri Pe o alee sau pe diguri.

Dar sunteți vii, ce bine, o știu cu toții Prietenii, rudele chiar și nepoții.

Nu sunteți de departe ai nimănui Sunteți precum o floare de gutui De la miros suntem sătui.

Dar sunteți vii, valul acum se duce Iar omul bun chiar o s-apuce Pe drumul vechi, destul de prăfuit Pe care va păși, în final, spășit Iar somnul fi-va liniștit.

Dar sunteți vii, în valurile vieții Să nu aveți prea mari pretenții, De va veni un înger salvator Nici lui nu îi va fi chiar ușor S-apuce mâna tuturor.

296

INTEGRITATE Vasilica Mitrea Constanța, Liga Scriitorilor din România, Filiala Constanța

Vasilica Mitrea Constanța Liga Scriitorilor din România, Filiala Constanța

297

INTEGRITATE Vasilica Mitrea Constanța, Liga Scriitorilor din România, Filiala Constanța

Scriitoarea Vasilica Mitrea din Constanța este redactor la revistele „Dobrogea Culturală” şi „Arma Pontica” şi colaboratoare la alte reviste literare. Este membră în Consiliile de administrație ale Ligii Scriitorilor Români din Cluj-Napoca și Uniunii Scriitorilor Europeni de Limbă Română (USELR) din Republica Moldova. Este secretar la Liga Scriitorilor Români, filiala Dobrogea, membră a Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebech, Canada şi membră a mai multor asociații culturale. Pentru activitatea sa literară a fost distinsă cu numeroase premii şi diplome.

298

INTEGRITATE Vasilica Mitrea Constanța, Liga Scriitorilor din România, Filiala Constanța

Marea Unire de la 1918 În discursurile politice, desăvârșirea unității naționale a actului Marii Uniri din 1918 este prezentată ca un proces organic și spontan prin care dorința de unire a românilor a devenit peste noapte realitate. Această unire este realizată într-un elan de putere emanat din străfundurile conștiinței naționale, pentru a-l dirija spre idealul dorit de întreaga națiune.

Nu este opera niciunui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii națiunii române, deși în discursurile politice este prezentat ca un proces organic și spontan, prin care dorința de unire a românilor a devenit peste noapte realitate. Această unire este realizată din străfundurile conștiinței unității neamului, cu un elan doar controlat de fruntașii politici, cu o inteligență politică remarcabilă şi reprezintă țelul întreagii națiuni. Armonia și solidaritatea românilor a mobilizat întregul proces al Unirii ca un catalizator, dar au fost favorabile și circumstanțele internaționale potrivite, prin trei momente succesive: unirea Basarabiei, a Bucovinei, a Transilvaniei cu țara-mamă.

- În ianuarie 1918, apare, la Paris primul număr din publicația săptămânală „La Roumanie” care avea drept scop sprijinirea, în emigrație, în plan publicistic și diplomatic a revendicărilor românești; - În februarie 1918 – Ultimatum adresat României de Puterile Centrale, prin care era somată, ca, în termen de patru zile, să-și facă cunoscute intențiile în vederea încheierii păcii; - Tot în februarie 1918, la Chișinău, Sfatul Țării s-a întrunit în ședință solemnă și votează, în unanimitate, independența Republicii Democratice Moldovenești. Se dizolvă Consiliul Director și puterea executivă este încredințată unui Consiliu de Miniștri, sub președinția lui Daniel Ciugureanu. În Proclamația Sfatului Țării, se spune, printre altele: „Ne proclamăm în unire cu voința poporului, Republica Democratică Moldovenească slobodă, de sine stătătoare și neatârnată, având ea singură dreptul de a-și hotărî soarta în viitor”.

Nu uităm că, la 1 noiembrie 1599 a intrat triumfal Mihai Viteazu la Alba Iulia și a stabilit, apoi, după supunerea Moldovei, capitala Primei Uniri Politice a Țărilor Române. La 1600, Mihai Viteazu a înfăptuit unirea celor trei principate românești, iar la Alba Iulia a înființat Mitropolia Ortodoxă Românească, într-o perioadă în care erau recunoscute doar trei religii (catolică, lutherană și calvină), deși ortodocșii erau de două ori mai numeroși.

Acest eveniment, de mare importanță, a fost invocat de pașoptiștii din toate cele trei principate românești. Prin victoriile sale de răsunet european a contribuit la întărirea unității țărilor române și la apărarea întregii creștinătăți.

Apoi, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), domnitor al Principatelor Unite, prin dubla sa alegere – la 5 ianuarie 1959, la Iași, ca domn al Moldovei și, la 24 ianuarie, la București, ca domn al Țării Românești, îndeplinind astfel dorința de veacuri a românilor de aceeași limbă și de același neam de a se uni într-o singură țară. În timpul domniei sale, prin mari acte de de politică a creat cadrul corespunzător dezvoltării moderne a națiunii române pe plan economic, social, cultural și militar.

Suveranul României, Regele Ferdinand (1914-1927), într-o perioadă de mari frământări, fiind pus în situația de a lua cele mai potrivite decizii atât în timpul Primului Război Mondial cât și în perioada interbelică. A dat legea prin care a consfințit unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului cu Regatul României – lege care a fost votată de Adunarea Deputaților la 24 Decembrie 1919. A promulgat, la 29 martie

299

INTEGRITATE Vasilica Mitrea Constanța, Liga Scriitorilor din România, Filiala Constanța 1923, Constituția României, având un profund caracter democratic, răspunzând, prin conținutul ei, unor reale necesități istorice, fiind acceptată în unanimitate de partidele politice din acea vreme.

Dorința de unire a fost exprimată în anul 1848. A fost anul în care românii din Transilvania cu cei de peste Carpați, în urma celebrului discurs al lui Simion Bărnuțiu în Marea Adunare de la Blaj (3/15 mai 1848): „libertatea cea adevărată a oricărei națiuni nu poate fi decât națională… nu există libertate atunci când nu-ți poți păstra și afirma liber naționalitatea… libertatea fără naționalitate nu se poate înțelege la nici un popor de pe pământ”, au strigat: „Noi vrem să ne unim cu țara”, adică cu Țara Românească și Moldova. Aceasta a fost replica la intenția revoluționarilor maghiari de a integra Transilvania în granițele Ungariei. Un rol important l-a avut presa scrisă, ei acționând sub lozinca „Pentru toți românii soarele la București răsare”. Un rol important l-a avut Ion Rațiu, memorandist, unul din fondatorii Partidului Național Liberal din Transilvania, partid care a reprezentat interesele românilor din Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș și Bucovina. El a fost prefect în armata lui Avram Iancu la 1848. Acțiunile sale politice au fost dublate de acțiuni culturale. Așa a luat ființă Asociația transilvană pentru literatură română și cultura poporului român (cunoscută ASTRA), înființată de Andrei Șaguna împreună cu George Barițiu, Timotei Cipariu și Ion Pușcariu; Societatea pentru fond de teatru român; Fundația pentru ajutorarea ziariștilor români din Ungaria (1910). La toate acestea sau adăugat Liga pentru unitatea culturală a românilor, Transilvania și Carpați, Asociația generală a studenților români din București, Societatea academică Junimea ș.a.

Majoritatea românilor au intrat în război, în vara anului 1914, fără să fie întrebați dacă vor, odată cu imperiile și țările din care făceau parte și s-au sacrificat cu sutele de mii până în 1918. Se mai afirmă că, mai importantă decât unirea de la 1 Decembrie ar fi independența de la 1877, dar ea se referea la doar 130.000 de km pătrați.

La 1 Decembrie s-a desăvârșit un proces larg, în urma căruia România a ajuns de la 137.000 de km pătrați la 295.000 km pătrați și de la circa 7,2 milioane de locuitori în 1914, la 15 milioane de locuitori în 1918. S-ar putea spune că, în 1918, nu provinciile s-au unit cu România, ci că România s-a unit cu provinciile sale istorice (cam 160.000 km pătrați).

Actul Unırii, votat de Sfatul Țării la 27 martie 1918: ÎN NUMELE POPORULUI BASARABEAN, SFATUL ȚĂRII DECLARĂ REPUBLICA DEMOCRATICĂ MOLDOVENEASCĂ (BASARABIA) ÎN HOTARELE ȘI DINTRE PRUT, NISTRU, DUNĂRE, MAREA NEAGRĂ ȘI VECHILE GRANIȚE CU AUSTRIA, RUPTĂ DE RUSIA ACUM 100 ȘI MAI BINE DE ANI DIN TRUPUL VECHII MOLDOVE, IN PUTEREA DREPTULUI ISTORIC ȘI DREPTULUI DE NEAM PE BAZA PRINCIPIULUI CA NOROADELE SINGURE SĂ-ȘI HOTĂRASCĂ SOARTA LOR DE AZI ÎNAINTE ȘI PENTRU TOTDEAUNA. SE UNEȘTE CU MAMA SA ROMÂNIA. TRĂIASCĂ UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA DE-A PURURI ȘI TOTDEAUNA! Semnează: Președintele Sfatului Țării/Ion Inculeț; Vicepreședinte/Pan Halipa; Secretarul Sfatului Țării/I. Buzdugan.

Rezoluția Marii Adunării Naționale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 se află gravată pe două plăci de marmură care sunt expuse în Sala Unirii.

300

INTEGRITATE Vasilica Mitrea Constanța, Liga Scriitorilor din România, Filiala Constanța La acea vreme, presa a scris ample articole despre evenimentul ce a avut loc la Alba Iulia, CAPITALA DE SUFLET A TUTUROR ROMÂNILOR, unde se spune că „la Alba Iulia s-au adunat 100.000 de oameni – alergat-au bănățeni cu toate opreliștele încercate din partea sârbilor. Grăbit-au bihoreni, crișeni, sălăjeni, maramureșeni, bistrițeni, cari multe au suferit în doi ani din urmă. În rând au fost mărginenii, fala neamului nostru… Când episcopul Cristea întreabă poporul dacă voește unirea cu România? publicul izbucnește în strigăte de „vrem unirea”, strigăte ce păreau că nu mai au capăt. Toate drapelele tricolore se leagănă, ca vrăjite de adierea tainică a vântului” (Ziarul Libertatea/joi, 23 noiembrie /5 decembrie 1918). În „Foaia bisericească Unirea/luni, 4 noiembrie 1918, se consemna: Chemare către Frații Români: „A bătut ceasul! După suferințe îndelungate, după jertfe supraomenești ce le-a adus neamul nostru, a răsărit în sfârșit și pentru noi clipa sfântă a libertății! Frați Români, bucurați-vă! Lanțurile sclaviei s-au prăbușit în tină și neamul nostru își înalță fruntea obidită de până acum și privește în jur de sine ca popor liber, ce singur are dreptul de a dispune asupra sorții sale…” În alt ziar național, cotidian de Blaj, UNIREA/28 noiembrie 1918, se spune: Veniți la Alba Iulia! Frați Români!… Veniți cu miile. Cu zecile de mii. Lăsați pe o zi grijile voastre acasă, căci în această zi vom pune temelia unui viitor bun și fericit pentru întreg neamul nostru românesc…

Iată noi vrem să vă facem dreptatea pe care o doriți. Vreți să fiți stăpâni de aci încolo peste soartea și pământul vostru, ori sunteți mulțămiți cu soartea de mai înainte?”

Glasul Ardealului, Brașov, 20 noiembrie (5 decembrie 1918): „Înviere. După 18 veacuri de împilare, neamul românesc învie! Sunt 18 sute de ani de când împăratul Traian ne-a așezat pe aceste plaiuri; santinelă și pavăză a leagănului de la Roma… Dar roiuri de popoare, chemate de legi eterne și neclintite din adâncul necunoscutului, mânate de lăcomia fără soț a oarbelor patimi, și-au făcut drumul peste noi; puhoiu după puhoiu s-a revărsat peste culmile Carpaților, pentru ca în văile mănoase, talazurile să se încrucișeze cu furia, doborând mai întâiu santinela, apoi zdrobind cu furie și leagănul…”

Adevărul/2-15 decembrie 1918. Către poporul muncitor român: Partidul social democrat și hotărârea de la Alba Iulia: ”Proclamarea unirei tuturor românilor e astăzi fapt împlinit. La Alba Iulia toți reprezentanții românismului din vechea Ungarie, fără deosebire de clasă și valori politice, au ajuns la înțelegerea că unirea trebuie făcută, căci numai astfel se va asigura deplina putință de propășire și dezvoltare a neamului românesc, care a fost ținut de veacuri în robie!...”

Actul Unirii Basarabiei cu România a fost promulgat de Regele Ferdinand prin Decretul Regal nr.

842/22.04.1918, iar Unirea Bucovinei cu România a fost consfințită tot prin Decret Regal la 18.12.1918. Ziua de 1 Decembrie nu celebrează doar unirea Transilvaniei, ci marchează tot ceea ce s-a întâmplat atunci. În acel an, s-au unit cu Țara, trei mari provincii istorice: Basarabia, Bucovina și Transilvania. Prin voința națională, a luat tot ce se putea imagina atunci, adică toate provinciile cu majoritatea absolută sau relativă românească (Bucovina era singura care, în urma politicii masive de deznaționalizare austro-ungare, avea doar majoritate relativă românească). Unirea de la 1918 este cel mai înalt act de voință națională înfăptuit vreodată de români.

Acest act ne-a asigurat identitatea, ne-a organizat viața națională și ne-a conferit rațiuni pentru existența noastră în viitor. Este bine, deci, să dăm importanță sărbătorii naționale, solemnitate și frumusețe.

301

Delta

INTEGRITATE Vasilica Mitrea Constanța, Liga Scriitorilor din România, Filiala Constanța

302

INTEGRITATE Const. Miu Medgidia, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Const. Miu Medgidia Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

303

INTEGRITATE Const. Miu Medgidia, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Profesorul Constantin Miu este poet, prozator, eseist, critic literar. S-a născut la 7 ianuarie 1957 în Medgidia, jud. Constanța. În 1976 a absolvit Liceului teoretic nr. 2 „M. Eminescu” din Medgidia, secţia umanistă, iar în 1982 Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava. În 1994 a obținut masteratul în Teologie, la „Ecole du Maître” din Geneva. În 2001 a obținut titlul de doctor în filologie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi.

A debutat în 1984 în revista Steaua.

Dintre volumele de poezie amintim: Inscripţii, erezii şi scrisori neterminate, 2001; Sub clar de inimă, 2001; Vise pentru mai târziu, 2002; Ferestre de suflet, 2006; Corn de lună, 2007.

Volume de proză: Decalog erotic, 2000; Pomană cu dar, 2004; Balsam de suflet, 2009; Grefier al sufletului (ediţie bilingvă româno-turcă), 2009; Cimitir privatizat, 2011.

Eseu: V. Voiculescu – poet isihast (1997, 2010); Theologhisiri literare (2000, 2012); Tipologia personajelor feminine în proza lui Marin Preda, 2001; Funcţiile personajelor în romanele lui Al. Ivasiuc (abordare semiologică), 2002; Lecturi sub abajur, 2003; Publicistica lui Marin Sorescu (2004, 2006); Amfiteatru literar, 2005; Teme eminesciene, 2006; Ad literam, 2009; Măşti şi roluri, 2010; Amprente literare, 2011.

Constantin Miu a obținut numeroase distinții şi premii pentru activitatea sa literară. Este redactor la revista „Metamorfoze” şi membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea.

304

INTEGRITATE Const. Miu Medgidia, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Mihai Viteazul – prototipul războinicului justiţiar

Figura domnitorului Mihai Viteazul, ca prototip al războinicului justiţiar, dar şi primul domnitor – întregitor al provinciilor locuite de români – şi care a avut, cu certitudine, conştiinţa că actul său înseamnă aducerea la străvechea matcă – Dacia – a acestora (căci nu întâmplător străinii, deranjaţi de gestul său temerar, îl numeau în acea epocă Malus Dacus – Dacul cel Rău – pentru că vedeau în el o persoană puternică ce le submina autoritatea şi influenţa în acele teritorii), a fost reţinută atât de literatura populară, cât şi de cea cultă.

Personalitatea de excepţie a lui Mihai Viteazul, ca luptător pentru neatârnarea neamului, este surprinsă în termeni superlativi în poezia populară Cântecul lui Mihai Viteazul. Cartea lui de vizită relevă, prin afirmaţie, modul său de a-şi impune firea negativă faţă de duşmani: „Auzit-aţi de-un oltean,/ De-un oltean, de-un craiovean/ Ce nu-i de sultan?” (s. n.). Prin multitudinea de subordonate atributive, autorul anonim îi recunoaşte domnitorului statutul de ales/ trimis al lui Dumnezeu : „Auzit-aţi de-un viteaz/ Care veşnic şade treaz/ Cât e ţara la necaz?/ Auzit-aţi de-un Mihai/ Ce sare pe şapte cai/ De strigă Stambulul vai?/ El e Domnul cel vestit/ Care-n lume a venit/ Pe luptat şi biruit.” (s. n.). Martori ale numeroaselor lupte împotriva duşmanilor sunt câteva elemente ale naturii: râul, valul, codrul. Câtă vreme aceşti martori vor dăinui pe aceste meleaguri, ei vor mărturisi lumii întregi cine a fost Mihai şi ce fapte de arme a săvârşit. La nivel gramatical, repetarea în poziţie iniţială de vers a adjectivului pronominal câte atrage atenţia asupra incomensurabilului malefic pe care l-a avut de înfruntat mai tot timpul domnitorul. „Spuie râul cel oltean,/ Spuie valul dunărean/ Şi codrul călugărean/ Câte lupte au privit,/ Câte oşti au mistuit/ Câte oase-au înălbit?” (s. n.). Faima faptelor de arme ale lui Mihai Viteazul, cunoscută mai cu seamă de „valul dunărean” aminteşte de o situaţie asemănătoare din poezia lui Grigore Alexandrescu – Umbra lui Mircea. La Cozia. Acolo, ecoul numelui domnitorului, repetat de fiecare element (enumerat) al naturii, reverberează până la Dunăre şi mare, dându-se astfel valoare de universalitate personalităţii domnitorului muntean: „Mircea! îmi răspunde dealul, Mircea! Oltul repetează./ Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc,/ Unul altuia îl spune; Dunărea se-nştiinţează,/ Şi-ale ei spumate unde către mare îl pornesc.” (s. n.).

Dintre scriitorii paşoptişti care au evocat personalitatea lui Mihai Viteazul amintim pe Nicolae Bălcescu şi Dimitrie Bolintineanu. Primul scrie lucrarea Românii supt Mihai Voievod Viteazul, conferindu-i fostului ban al Craiovei aură legendară, ca urmare a două evenimente de răscruce pentru istoria noastră: victoria răsunătoare de la Călugăreni, împotriva turcilor şi mai cu seamă unirea sporadică a celor trei provincii – Muntenia, Transilvania şi Moldova. Capitolul Mihai Viteazul are un episod care e centrat pe ideea că Mihai ar fi fost un ales şi protejat divin : invidios din cauză că banul Craiovei se bucura de popularitate în rândul mulţimii, care-l iubea pentru înzestrările sale fizice şi morale, domnitorul Alexandru-vodă a pus la cale prinderea şi uciderea acestuia. Însă, în ziua execuţiei, călăul nu are tăria să ridice satârul şi să-i reteze capul şi fuge îngrozit, urlând că nu poate să-i ia viaţa acestui om. Mulţimea entuziasmată de această întorsătură o socoteşte ca pe un semn ceresc şi solicită tiranului iertarea banului.

Al doilea scriitor paşoptist – Dimitrie Bolintineanu – îi închină lui Mihai Viteazul mai multe creaţii, reunite în volumul Legende istorice. Bunăoară, poezia Mihai Viteazul şi turcii surprinde în incipit un moment de slăbiciune pentru domnitor. Simţind că vodă se află în impas, când solul Padişahului îi face cunoscut aceluia că a fost trimis să i se plătească birul, Doamna voievodului e gata să se sacrifice: „Pentru tron, mărire, dulceai soţioară/ Gata-i să se ducă şi-n locu-i să moară”. Energică, Doamna îl îndeamnă pe Mihai să lupte: „Du-te,

305

INTEGRITATE Const. Miu Medgidia, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea mori în luptă, dulcele meu mire,/ Că de nu eşti vrednic, plec la mănăstire!” Îndemnul din primul vers citat aminteşte de vorbele pe care le-a spus maica lui Ştefan, în poezia Muma lui Ştefan cel Mare : „Du-te la oştire! Pentru ţară mori!/ Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!” În demnul are efectul scontat – Mihai îşi arată mai întâi arta oratorică: „-Mergi şi spune celui care te-a trimis/ Că Mihai Viteazul ochii n-a închis/ (…)

Padişahul vostru fără încongior/ Vrea să nimicească p-acest popor./ Dar mai bine piară, dacă i-a fost dat,/ Decât cu ruşine, mic şi atârnat!” Apoi, autorul expune, precum cronicarul altădată consemna faptele de arme ale lui Ştefan, bătălia care a avut loc, registrul verbal, la indicativ prezent, lăsând impresia unei relatări de la faţa locului: „Iute strânge-n juru-i armia română/ Şi cu ea de-a valma, făr' să zăbovească/ Sfarmă şi respinge armia turcească.” (s. n.).

Consecinţa înverşunării lui Mihai în luptă este secvenţa finală – rizibilă pentru invadator: „Chiar şi SinanPaşa, plin de umilinţi,/ A căzut în apă şi-a pierdut doi dinţi.” (s. n.). Imaginea aceasta aminteşte de o alta similară, din finalul poeziei lui Coşbuc – Paşa Hassan: „Cu ochii în sânge, cu barba vâlvoi,/ El zboară şoimeşte./ Turbanul îi cade şi-l lasă căzut;/ Îşi rupe cu mâna vestmântul,/ Că-n largele-i haine se-mpiedică vântul/ Şi lui i se pare că-n loc e ţinut ;/ (…) Şi-i dârdâie dinţii, şi-i galben pământ!” (s. n.).

Poeziile Mihai scăpând stindardul şi Moartea lui Mihai Viteazul dezvoltă artistic două momente cruciale în destinul bravului voievod. Prima creaţie face referire la salvarea stindardului ţării, spre a nu cădea în mâinile ungurilor urmăritori. Astrul selenar se dovedeşte a fi un adjuvant de nădejde, luminându-i calea voievodului rămas singur pe câmpul de luptă, iar calul îl salvează de urmăritori: „Singur el se luptă în acele văi/ (…) Trece printre unguri (…)/ Şi stindardul ţării el înfăşurând/ Către sân îl strânge (…)/ Luna după dealuri (…)/ Îi arată calea (…)/ (…) Dar Mihai cu calul se aruncă-n valuri/ Şi de cea parte singur ajungând/ El îmbrăţişează calul spumegând.” A doua creaţie, amintită ceva mai sus, prezintă detaliat momentele dinaintea morţii lui Mihai, în ultima luptă cu ungurii. Talentul lui Bolintineanu constă în surprinderea tragicului eveniment : înjunghiat mişeleşte de către unul din cei doi soli ai generalului Basta, domnitorul lasă căpitanilor săi un adevărat testament politic : „Spuneţi doamnei mele să nu se mâhnească/ Şi-n iubirea ţării fiii mei să-i crească/ (…) să le spuie ea/ Că nu voi răzbunare pentru moartea mea/ Numai pentru ţară şi neatârnare/ Sânul lor să simtă sfânta răzbunare!/ Iar voi, tovarăşi, mie îmi juraţi/ Niciodată mâna cu străini să daţi!”

Să mai spunem că în poezia lui Coşbuc, deja menţionată, personalitatea lui Mihai Viteazul este realizată după procedee romantice, la dimensiuni hiperbolice, în timp ce figura lui Hassan e minimalizată, cu ajutorul caricaturalului ce stârneşte râsul, fiind în antiteză cu măreţul domnitor : „Sălbaticul vodă e-n zale şi-n fier,/ Şi zalele-i zuruie crunte,/ Gigantică poart-o cupolă pe frunte,/ Şi vorba-i tunet, răsufletul ger,/ Şi barda-i din stânga ajunge la cer,/ Şi vodă-i un munte.” Să observăm că în portretistică abundă elemente ale naturii sau manifestări ale acesteia (tunet, ger, munte). De altfel, intrarea în luptă a lui Mihai şi apropierea de paşă se manifestă ca o dezlănţuire a stihiilor : „El vine spre paşă ; e groază şi vai,/ Că vine furtună” (s. n.).

Toate ipostazele artistice aduse în discuţie au în prim plan prototipul războinicului justiţiar încarnat de către Mihai Viteazul, ca personaj romantic, aşa cum a rămas în conştiinţa şi imaginaţia poporului, care l-a venerat.

306

INTEGRITATE Const. Miu Medgidia, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Poetul Înzăuatul tău cuvânt Îl alinţi cu un descânt Şi îi caţi dumnezeire Cu iscoditoarea-ţi fire.

Tescuieşti frază zemoasă Din metafore – ciorchini; Din poeme îţi faci casă Locuită de străini.

Care-i rostul tău pe lume?

Se întreabă toţi anume – De Cuvânt eşti locuit Şi-n Cuvânt tu te-ai zidit.

307

INTEGRITATE Const. Miu Medgidia, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Îmbătrâneşte vara...

Din august, la jumătate, Îmbătrâneşte vara, iar: Zilele pornesc cu toate Spre nopţile cu felinar. Îmbracă vara ruginii Straiele de carnaval Cu poale pline de prin vii Şi mărgele de opal. Îmbătrâneşte vara – iată: I-apar şi riduri, vrând-nevrând Şi nu mai este dulcea fată Ce afişa surâsu-i blând.

Acuma e femeie sură, Pe cap ea poartă o broboadă.

Te uită la ridata-i gură Ce nu mai coace nicio roadă! Îmbătrâneşte vara, iar...

Privind la ea, acum oftăm, Visând, n-avem deloc habar Că bătrâneţea ei o luăm!

308

INTEGRITATE Const. Miu Medgidia, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Doamnă Toamnă Toată lumea spune: – Toamnă, Eşti cea mai frumoasă doamnă!

Tu ai rochii ruginii Şi mărgele de prin vii...

Cică eşti cea mai bogată, Cu recolte „înzestrată”…

De faci mustul tulburel, Nu te-oi crede nici defel!

Mie mi-eşti nesuferită: Eşti o damă ruginită, Nu-mi aduci tu fiori de rai, Ci doar tuse, guturai!

Scrisoare Frumoasă doamnă, pentru tine Am scris trei ode şi-un catren...

Dar mă cuprinde o ruşine Că n-am scris versuri cu refren!

Eu ştiu că tu preferi refrenul, Când ne iubim pe îndelet, De data asta-ntreg poemul Refrenul are „la pachet”.

Frumoasă doamnă, pentru mine Nu mai ai ochi să mă priveşti, De când ţi-am spus, spre-a mea ruşine, Că nu eşti zâna din poveşti.

Eu ştiu că tu preferi povestea Cu zâna bună, fără saţ, De data asta s-a dus vestea C-a rămas calul fără laţ.

309

INTEGRITATE Const. Miu Medgidia, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Falsă identitate De ce piedică ai pus Gândului mereu nespus?

L-ai lăsat să dea în pârg, Ca să te iubesc cu sârg!

De ce spui că nu ai timp, Când nu-ntorci deloc clepsidra?

Ai lăsat-o în Olimp, Ca să fii mai rea ca Vidra?

De mă crezi cumva Răzvan, Nu sunt eu al tău ţigan: Nici ca rob, nici împărat, Pe un ban răscumpărat!

Conjugală În astă eră militară Vom decreta sub cer anost: Să ne iubim în avant-post – Eu vânător, iar tu – o fiară.

Chiar alergând fără prihană, Eu te voi prinde în capcană.

Te-oi săgeta doar c-o privire În marea mea închipuire.

Ne vom juca de-adevărat, Ei, da, pe viaţă şi pe moarte, Aşa cum stă înscris în carte : Eu vânător, iar tu – vânat.

310

INTEGRITATE Const. Miu Medgidia, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

…De probă Ţi-am dat la Pol un rendez-vous Şi mi-ai şoptit: „Mon cher, eşti fou!”

Dar ai primit fără zăbavă, Căci eşti femeia cea mai bravă.

Desculţi, vom merge prin zăpadă, În pas de front, ca la paradă.

Ne vom iubi mereu à fond, Nebuna mea cu părul blond.

Din atriul drept ţi-oi face templu, Iar din cel stâng o garderobă Şi ne vom spune, spre exemplu: Să ne iubim mai mult de probă…

Temere Glezna ta de căprioară Iar începe să mă doară, Când sari noaptea peste vise, Nu te-opreşti la mâini întinse…

Umbra inimii se lasă Peste jariştea de gene…

Dor de tine mă apasă, În ochi, lacrima se teme C-o să uiţi de glasul meu – Nătărău şi şchiopătat – Glas de drac sau semizeu Ce pe tin’ te-a alintat…

311

INTEGRITATE Const. Miu Medgidia, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea

Florile artistului

312

INTEGRITATE Alexandra Flora Munteanu Constanța, Societatea de Haiku Constanța

Alexandra Flora Munteanu Constanța Societatea de Haiku Constanța

313

INTEGRITATE Alexandra Flora Munteanu Constanța, Societatea de Haiku Constanța

Alexandra Flora Munteanu este scriitoare, traducătoare, eseistă, antologator, critic literar.

S-a născut la 23 ianuarie 1951 în Deva, județul Hunedoara. A studiat la Liceul “Mircea cel Bătrân” din Constanța şi a absolvit Facultatea de Filologie, Secția Engleză-Română de la Universitatea “Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca. A fost cadru didactic, profesoară de limba engleză și limba română în Constanța.

A debutat în literatură cu volumul “Autori, gânduri, cărți, eseuri despre haijini români” apărut în anul 2002 la editura fundației “Andrei Șaguna” din Constanța. Are o bogată activitate publicistică, culturală, de cercetare lingvistică și psiho-pedagogică şi a tradus peste 25 de volume. Este organizator și moderator de festivaluri naționale și internationale de literatură japoneză, haiku. A realizat recenzii, a coordonat și prefațat volumele mai multor scriitori consacrați sau debutanți.

Alexandra Flora Munteanu este membră a Cenaclului literar “Mihail Sadoveanu”, redactor la revista “Albatros” şi vicepreşedinte al Societații de Haiku Constanța.

314

INTEGRITATE Alexandra Flora Munteanu Constanța, Societatea de Haiku Constanța

Considerații

În an aniversar al Centenarului Unirii, multe din revistele culturale naționale și ale diasporei consacră spații generoase momentului Unirii. Revista „ România literară” a introdus un set de pagini care reprezintă: istorie vie, memorialistică, comentarii. Dintre acestea am să selectez câteva. În Nr.8/2018, pag. 6, Răzvan Voncu semnează articolul „Carnagiu și literature - o altă fațetă a Primului Război Mondial”. Ideea de început este aceea prin care se stipulează faptul că războiul a fost unul religios (susțin unii istorici). Scriitorii s-au avântat în centrul războiului. Cartea la care se referă este „Citind Marele Război: Antologia scriitorilor căzuți” de Dan Culea apărută la Editura Muzeul Literaturii Române din București în 2017. Sunt incluși în antologie scriitorii dispăruți, tineri, vârstnici, aparținând diverselor orientări literare și politice. Se evidențează astfel implicarea intelectualității. Și Dan Gulea a demonstrat implicarea literaturii în dezbaterea fenomenului istoric. În Nr.3 din martie 2018 se pune problema stabilirii participării României la război. Conjunctura este strânsă: Rusia iese din război. Întreaga zonă de răsărit din 1914 era susținută de Rusia. În 1916, când intră România în scena politică, frontal se prăbușește. La Focșani se semnează un acord de pace, de încetare a agresiunii. Dar au existat discordanțe politice între reprezentanții elitei politice. Guvernele Brătianu, Alexandru Averescu și Alexandru Marghiloman au gândit și acționat diferit în problema Basarabiei și a relației cu Rusia. Se proclamă Republica Democratică Moldovenească la Chișinău, la 2 decembrie 1917. Generalul Averescu s-a arătat rezervat în ceea ce privea proiectul de extindere a României la est de Prut. Și a relatat: „ A venit la mine dl.Inculeț, președintele Republicii, să-mi spuie că Parlamentul lor este aproape în unanimitate pentru unirea cu România. Când voim să venim, se va face imediat, căci ei sunt gata” (p.2). Actul unirii Basarabiei cu România, votat de Sfatul Țării la 27 martie, 1918 trebuie înțeles. Tot în 1918 are loc semnarea tratativelor de pace între Rusia și Puterile Centrale, la Brest Litovsk, și de Consiliile de Coroană, cu negocierile de la Buftea.

Simona Preda semnează un articol despre lucrarea lui Ion Nistor „Istoria Basarabiei. Scriere de popularizare”, Ed. Humanitas, București, 2017. Cartea a cunoscut mai multe reeditări după 1923, fiind inițial publicată la Editura Glasul Bucovinei din Cernăuți. Este evidențiat textul riguros documentat privind istoria Basarabiei până la anul „Unirii Basarabiei cu Patria-Mamă” Începând cu noiembrie 1917 s-a constituit Sfatul Țării, care cuprindea reprezentanți ai naționalităților și confesiunilor de pe cuprinsul Basarabiei în fruntea căruia a fost ales Ion Inculeț.

La 24 ianuarie 1918 Sfatul Țării a declarat independența țării, iar în martie 1918 o delegație condusă de Ion Inculeț, Pantelimon Halippa și Daniel Ciugureanu a venit la Iași și au avut o discuție cu noul prim-ministru, Alexandru Marghiloman. Dorința de unire a cuprins întreg poporul.

După Unire au avut loc alte probleme organizatorice specifice românilor. Sigur că seria documentelor și dezbaterilor continuă și pun în lumină multiplele capacități intelectuale ale momentului și de după. În zilele noastre faptele au cunoscut alte interpretări și sugestii. Astfel se desprinde adevărul de „neghină”.

315

INTEGRITATE Alexandra Flora Munteanu Constanța, Societatea de Haiku Constanța Pentru multe generații dornice de informație reală, întreg anul 2018 a cuprins contribuțiile foarte multor istorici, lingviști, scriitori care și-au adus contribuția la elucidarea perioadei premergătoare și următoare.

316

INTEGRITATE Ilie Constantin Nan Manchester, Anglia, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Ilie Constantin Nan Manchester, Anglia Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

317

INTEGRITATE Ilie Constantin Nan Manchester, Anglia, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Ilie Constantin Nan s-a născut la 28 martie 1948 în Topraisar, jud.Constanța. A practicat multe meserii. A fost campion la lupte libere, tâmplar, maistru tehnician în fabricarea mobilei de export, culegător de căpșuni, administrator al primului bar privat din Constanța după Revoluția din 89. În anii 90 a înființat fundația „Oameni Adevarați”, dar și ziarul cu același nume. În 2016 a scos de sub tipar primul său roman, „Când se întorc rândunelele”, urmat în în 2017 de „Ape adânci” și în 2018 de „Anonimi în Constanța” şi „Rătăciți în întuneric”. Ilie Constantin Nan locuieşte la Manchester.

318

INTEGRITATE Ilie Constantin Nan Manchester, Anglia, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Centenarul Marii Uniri Constanța, septembrie 2018... Trăitor de-o viață la malul Mării Negre, mă uit spre cer cu nostalgie și capul dat pe spate, să văd șirurile îngânate de păsări călătoare, cocori și berze, care pleacă spre sud, spre locuri, bănuiesc mai blânde față de vremea de la noi care începe să se strice...

Da! Vara dorită atât de mult de toți, aproape fără să ne dăm seama, s-a sfârșit, s-a risipit... iar eu, încărcat de o neînțeleasă tristețe, simt la fel ca în fiecare an, când pleacă păsările. Nu știu de ce, rămân gol, pustiu iar timpul parcă trece, prea repede...

De mic m-am tot gândit, m-am frământat... am vrut să știu, să cunosc, să aflu... De fapt, noi, cei care trăim aici, de unde am plecat, când am venit, cum ne-am așezat aici?... Suntem nomazi la fel ca păsările călătoare sau am fost dintotdeauna, din moși și din strămoși aici... așa că am citit, am învățat, am tot citit... Ei bine, așa am ajuns să descopăr cucerit de istorie, de geografie și mai presus de tot și toate, de limba română, adevărul!...

Spațiul carpato-dunăreano-pontic, unde își ducea traiul încă din antichitate, pașnica seminție de sorginte getodacică, răspândită în cele trei provincii, Moldova, Țara românească și Transilvania, s-a pricopsit în timp de la est la vest și de la nord la sud cu vecini care pofteau mereu cu înverșunare, pământ, aur, fete și băieți din partea locului... Nu am de gând să intru adânc în valurile vechi istorice... Când am ocazia să vorbesc despre istoria neamului din care fac și eu parte, îmi place să încep cu Mircea cel Bătrân... „Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”. Istoria noastră, este o poveste frumoasă, captivantă... pe mine cel puțin, m-a fascinat de când mă știu... În anul 1404, Dobrogea lui Mircea, se întindea la limita Mării Negre din sud, mai jos de Caliacra și Balcic și se încheia în nord dincolo de Chilia, înspre Cetatea Albă moldovenească. Dar n-a fost mereu a lui... Asta-i!... Otomanii din vremea în care trăia, erau prea mulți și prea puternici... Conduși de sângerosul sultan Baiazid Ildirim, făceau legea pe unde treceau, așa cum voia el... asta până într-o zi, când a fost învins de un alt puternic al timpului, mongolul Timur Lenk.

De aici încolo, în zecile și sutele de ani care au urmat, construcția statului român s-a efectuat încet, pas cu pas și cu mari sacrificii, jertfe și sânge...

Unul după altul, au intrat în istoria celor trei principate românești, domnitori vrednici și viteji, pe care ne ostenim să-i cinstim până, în zilele noastre... Ștefan cel Mare, Vlad Dracul, Mihai Viteazu, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir... Ștefan a rămas definitiv emblema Moldovei, dincolo de ambele maluri ale Prutului, până la Nistru, la fel cum au rămas emblematice luptele sale cu turcii, ungurii, muntenii sau cu polonezii...

Bătăliile lui de la Baia în 1467 cu Matei Corvin regele Ungariei, Podul Înalt în 1475 cu Mahomed al II-lea sultanul Turciei, Cătlăbuga în 1485 cu Bali Beg pașă de Silistra, Codrii Cosminului în 1497 cu Ioan Albert regele Poloniei și încă alte 20 de confruntări sângeroase din care a pierdut doar două lupte, l-au făcut să fie

319

INTEGRITATE Ilie Constantin Nan Manchester, Anglia, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu” respectat de marile case regale ale vremii lui, inclusiv de Papă, ca salvator al creștinătății și al Europei împotriva expansiunii Porții otomane.

Mihai viteazu a înfăptuit prima unificare a celor trei Principate, a dus războaie crâncene cu turcii și a încercat alianțe pentru apărare. Brâncoveanu s-a dovedit constructor bun, lăsând în urma lui stilul brâncovenesc și a rămas creștin convins, cu prețul vieții lui și al copiilor... Dimitrie Cantemir a rămas cunoscut ca un mare cărturar al vremii după ce a scris Descriptio Moldavie și Istoria Imperiului Otoman... În iarna anului 1859, s-a înfăptuit unirea definitivă dintre Moldova și Țara Românească sub conducerea colonelului Alexandru Ion Cuza, care a reformat noul stat român, a secularizat mânăstirile și a dat pământ țăranilor...

A urmat Carol I, rege propus de grupul de boieri în frunte cu Ion C. Brătianu, care i-au cerut și au obținut abdicarea lui Cuza. Venit în țară deghizat, cu pașaport și identitate falsă, s-a dovedit în timp bărbat adevărat, care trebuia României. Domnia lui a durat 48 de ani și a fost supranumit „Regele de oțel”.

Ales dintr-o familie veche, cu sânge “albastru”, Hohenzollern-Sigmaringen, care are ramuri de rudenie întinse până în secolul XII, noul domnitor al principatelor unite, a depus jurământul de credință în Palatul Mitropoliei din București... „Jur de a fi credincios legilor țării, de a păzi religiunea românilor, precum și integritatea teritoriului ei și a domni ca domn constituțional”. Sub deviza „Totul pentru țară. Nimic pentru mine”, Carol I a condus România către bunăstare și prosperitate...

A început cu prima Constituție a României, care implementa separarea puterilor în stat, a câștigat în 1877 independența față de puterea otomană, încheind 500 de ani de tribut și suferință al poporului român, apoi a câștigat Dobrogea și Cadrilaterul... Sub domnia lui s-au construit primii kilometrii de cale ferată, podul de la Cernavodă “Anghel Saligny” peste Dunăre, unind astfel Dobrogea de țara mamă și marile silozuri de cereale din portul maritim Constanța... În 14- 26 martie 1881, camerele reunite ale Parlamentului român, au hotărât și au votat transformarea României din Principat în Regatul României.

Cine ar fi putut să-și imagineze vreodată prin anii vechi, acum mai bine de 150 de ani, că lumea bântuită o jumătate de mileniu, de nenumărate bătălii și lupte de cele mai multe ori cu înfrângeri, plină de orori și obidă, când Imperiul Otoman își făcea de cap, tăind capete în dreapta și în stânga, avea să se schimbe, cine?...

Dar România de abia se încălzea... În anul 1918, la sfârșitul Primului Război Mondial, după învingerea Germaniei și Austro-Ungariei de către puterile occidentale, în special Franța și Anglia, ajutate și de SUA, unde România a fost recunoscută cobeligerantă, Basarabia s-a unit cu patria mamă la 27 martie.

Ceva mai târziu, în noiembrie același an, întreaga Bucovină a revenit în hotarele României, așa cum fusese ea încă din vremea lui Ștefan...

Apoi, la 1 Decembrie, Transilvania s-a unit cu țara... Marea adunare populară de la Alba Iulia, unde s-au strâns peste 100.000 de oameni veniți din toate regiunile țării, au strigat la unison “Vrem să ne unim cu Țara!”.

320

INTEGRITATE Ilie Constantin Nan Manchester, Anglia, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu” A fost ziua când s-a înfăptuit pentru prima oară România Mare, dorința de veacuri a românilor... A fost desăvârșirea statului național român, realizată prin unirea tuturor provnciilor locuite de români, aflate până atunci, sub stăpânire străină... Odată cu unirea Transilvaniei, au trecut în hotarele țării Banatul, Crișana și Maramureșul.

Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, a fost recunoscută de puterile străine prin două tratate semnate la 10 septembrie 1919 la Saint-Germain-en-Laye și 4 iunie 1920 la Trianon.

Situația României ca stat suveran și independent se repoziționa în Europa, prin noua suprafață și număr de locuitori, pe locul 10, respectiv 8... Resursele naturale, capacitate industrială și economia în general, au crescut astfel considerabil. În perioada interbelică, dezvoltarea economică raportată la anul 1938, a cunoscut un ritm accelerat. Produsele românești, deja depășeau necesitățile țării, astfel că au început să fie promovate exporturile... În Septembrie 1938, odată cu atacarea Poloniei de către armatele lui Hitler, s-a declanșat Al Doilea Război Mondial. Atunci a început cel mai mare prăpăd din istoria omenirii, care avea să se încheie cu un număr cutremurător de victime... 50.000.000 de oameni.

Nici România nu a scăpat de atrocități, victime și distrugeri uriașe... Mai mult, în urma unor înțelegeri semnate între Hitler, conducătorul absolut al Germaniei naziste și Stalin, tătucul nemilos al URSS, cunoscute sub denumirea de Pactul Ribbentrop-Molotov, România pierde în 1940, Basarabia, nordul Bucovinei, Cadrilaterul și ce-i mai rău Transilvania...

La 23 August, prin implicarea tânărului rege Mihai, România întoarce armele împotriva germanilor pentru recuperarea provinciei românești care după război va reveni în hotarele țării. Celelalte teritorii însă, cu toate luările de poziții ale diplomaților noștri, nu au mai revenit înapoi nici până astăzi. Nici tezaurul nostru național depus la Moscova și nici Insula Șerpilor din Marea neagră, oferită gratis lui Stalin, de Ana Pauker, vice-primministru în perioada anilor 1947-1952 în primul și al doilea guvern al României comuniste.

După revoluția din Decembrie 1989, România a intrat pe un alt drum, liber și democratic, alături de valorile europene, pregătindu-se în următorii ani să îndeplinească condițiile aderării în Uniunea Europeană.

Astăzi suntem membru deplin în Uniune și în structurile occidentale de apărare NATO. Spre regretul meu, populația tânără ignoră valori în care am crezut toată viața... patriotism, tricolor, valori naționale, sacrificiu pentru patrie. Mulți spun că sunt idealuri depășite. Despre cei care părăsesc țara după bani mai mulți și o viață mai bună, ce să mai vorbesc? Unii nici nu vor să mai audă de țară.

Domnilor, eu sunt român care trăiește la marginea țării, pe coasta “mării cea mare” și n-am cum să uit valorile tradiționale ale României... le-am purtat, le port mereu ca daruri de preț, în suflet... Pentru mine 1 Decembrie 1918, reprezintă sărbătoarea neamului din care fac parte, reprezintă lupta de secole a înaintașilor pentru o țară mare, puternică și bogată, iar anul acesta, 100 de ani de existență...

321

INTEGRITATE Ilie Constantin Nan Manchester, Anglia, Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu”

Flori de puişor

322

INTEGRITATE Marcin Odelski Wroclaw, Polonia, The Annual Kurultai of the Endangered Cultural Heritage – AKECH, Constanța

Marcin Odelski Wroclaw, Polonia The Annual Kurultai of the Endangered Cultural Heritage – AKECH, Constanța

Marcin Odelski în iulie 2018 la statuia poetului Memet Niyaziy din Medgidia recitând poezia “S-au scurs treizprezece decenii…”

323

INTEGRITATE Marcin Odelski Wroclaw, Polonia, The Annual Kurultai of the Endangered Cultural Heritage – AKECH, Constanța

Poetul Marcin Odelski este profesor în Wroclaw, Polonia. Este doctor în etnolingvistică al Universităștii din Lodz și membru al Comitetului pentru Filologie, Filiala Wroclaw al Academiei de Științe din Polonia. De peste zece ani este implicat în salvarea limbii kașubiene din Polonia. În iulie 2018 a participat la prima ediție a conferinței The Annual Kurultai of the Endangered Cultural Heritage – AKECH. Cu acest prilej, Marcin a scris poeziile În leagănul lumii dedicată Tomisului și S-au scurs treisprezece decenii… pe care a închinat-o marelui poet dobrogean Șewkiy Bektóre și a recitat-o în Medgidia, la monumentul poetului Mehmet Niyaziy. Marcin și soția sa, Alicja, s-au îndrăgostit de orașul Constanța și și-au propus să revină aici cât mai curând.

324

INTEGRITATE Marcin Odelski Wroclaw, Polonia, The Annual Kurultai of the Endangered Cultural Heritage – AKECH, Constanța

Thirteen decades have passed…

One hundred and thirty years have passed. since he was born.

One hundred years have passed and being armoured he traveled to Crimea to join the struggle for independence.

We shouldn't forget about Hamide – his young supportive wife.

He owed Stalin twenty four years of exile.

His life and effort weren't futile. Şevkiy Bektóre, Thank you for your Tatar grammar!

Thank you for your grammar of life!

(Marcin R. Odelski, Constanța 04.07.2018)

S-au scurs treisprezece decenii…

S-au scurs o sută treizeci de ani. de când s-a născut.

Au trecut o sută de ani de când, îmbrăcat în armură, a călătorit în Crimeea pentru a se alătura luptei pentru independență. Şi-apoi să nu uităm de tânara lui soție Hamide şi de susținerea ei.

Stalin l-a trimis în exil; a petrecut acolo douăzeci și patru de ani.

Viața și efortul lui nu au fost zadarnice. Şevkiy Bektóre, Îți mulțumim pentru gramatica limbii tătare! Îți mulțumim pentru gramatica vieții!

(Marcin R. Odelski, Constanța 04.07.2018) (traducerea Taner Murat)

325

INTEGRITATE Marcin Odelski Wroclaw, Polonia, The Annual Kurultai of the Endangered Cultural Heritage – AKECH, Constanța

In the World’s Cradle…

We are proud that we are together!

Despite the fact that we are far away from each other, We are brothers and sisters in the world’s cradle.

Through tiny villages and metropolitan areas We see wealth in our diversity.

Just like kids, full of curiosity We take a great delight in every good word.

Through words, we can salvage reality that exists no more.

Words, like arrows, hit the very core Let’s explore the world anew Let’s listen intently to the milieu Sometimes silence is enough Instead of the avalanche of words Emotional cascades in which we are together Rich and proud through experience In the whole world and in the hospitable Constanța.

326

INTEGRITATE Marcin Odelski Wroclaw, Polonia, The Annual Kurultai of the Endangered Cultural Heritage – AKECH, Constanța

În leagănul lumii…

Ne mândrim că suntem împreună!

Deși în fapt distanța ne desparte, În leagănul lumii suntem frați și surori.

Prin sate mici, prin zone metropolitane Diversitatea este bogăția noastră.

La fel ca și copiii, plini de curiozitate, Tratăm cuvântul bun cu mare bucurie.

Realitatea care a încetat să existe am putea-o salva doar prin cuvinte.

Cuvintele, ca şi săgețile, se înfig în inimă.

Haideți să scrutăm această lume din nou, Să ascultăm cu atenție tot ce ne înconjoară.

Uneori este suficientă tăcerea. În locul avalanșei de cuvinte, Cascada emoțională pe care o străbatem împreună.

Bogați și mândri prin experiența Din lumea întreagă și din ospitaliera Constanța. (traducerea Taner Murat)

327

Delta

INTEGRITATE Marcin Odelski Wroclaw, Polonia, The Annual Kurultai of the Endangered Cultural Heritage – AKECH, Constanța

328

INTEGRITATE Elena Olaru Medgidia, Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu"

Elena Olaru Medgidia Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu"

329

INTEGRITATE Elena Olaru Medgidia, Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu"

Elena Olaru, în vârstă de 18 ani, este elevă a Liceului Teoretic “Nicolae Bălcescu” din Medgidia, județul Constanța și membră din 2011, a cercului de creație literară de la Clubul Copiilor Medgidia, unde a deprins gustul pentru cuvintele frumos rânduite în versuri, ghidându-se după concepția că “scrisul e și terapie, și un mijloc de a descoperi și de a sonda noi geografii interioare” (Dan Mircea Cipariu). De-a lungul anilor, a obținut premii la diverse concursuri de creație literară naționale și internaționale (ex. Premiul 1 la Concursul Național “Cele mai frumoase poezii ale adolescenților” coordonat de scriitorul Dan Mircea Cipariu, precum și la ediția din anul următor “Cele mai frumoase povestiri ale adolescenților” obținând tot Premiul I. Povestirea sa, “Lanțul amoros” a fost citită de către maestrul George Mihăiță în cadrul galei “Salut, Adolescență!” din mai 2018) textele ei apărând în antologii, în revista “Solaris” de la Clubul Copiilor Medgidia, în revista “Metamorfoze” a Liceului Teoretic “Nicolae Bălcescu”, precum și în nr. 168 (decembrie 2015) al revistei de cultură, civilizație și atitudine “Oglinda literară”. Este autoarea volumului de versuri “Cuvinte și pixeli” apărut pe 26 mai la Medgidia, la editura Ex Ponto.

Cea care i-a deschis Elenei apetitul pentru frumos și pentru poezie este doamna profesoară Marilena Luciu, de la Clubul Copiilor Medgidia, îndrumătoarea și prietena ei. Ea este cea care i-a cizelat primele lucrări, și încă o mai face, inoculându-i ideea de perfectibiliate în cuvinte.

330

INTEGRITATE Elena Olaru Medgidia, Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu"

Manifest *tehnologia ne tâmpește* ne batem în piept că suntem oameni liberi cu personalitate și voință puternică în secolul mașinăriilor ce fac treaba pentru noi zbierăm la megafon că refuzăm îndoctrinarea și că nu ne duce de nas niciun popă pe noi oameni cultivați ființe raționale ce nu se pot lăsa manipulate dar refuzăm să ne gândim că noi chiar am devenit robi ai tehnologiei de ultimă oră și ne mințim orbește că noi controlăm telefonul și nu invers *tehnologia ne tâmpește* ne putem imagina doar o vacanță fără să postăm un instastory sau fără un check-in ca să vadă lumea ce mâncăm? cu numele restaurantului și un #foamemare nu, doar e absurd ne-am gândit vreodată că se poate merge la baie și fără telefon? că se poate mânca și cu TV-ul stins? că putem citi o carte și fără să îi facem o poză pentru starea de la wapp? #cititor #pasiune sau o zi fără sutele de snap-uri trimise în prostie? dar ne batem în piept că suntem oameni liberi dacă ne lasă bateria suntem noi morți, nu mobilul de am ajuns să ne găsim fericirea doar în statusuri emoționale, că doar acei autori necunoscuți ne înțeleg *tehnologia ne tâmpește*

331

INTEGRITATE Elena Olaru Medgidia, Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu"

nu ne putem închipui că am putea admira un apus și fără să-l fotografiem//amintire// nu e ca și cum soarele apune în fiecare seară poză care ajunge cel mai adesea la ignore noi oameni liberi învățați minciuna mileniului III o găsim la orice colț de stradă online offline gratuit nici dragostea nu mai e ce a fost odată suntem atât de evoluați încât ni se pare o prostie să ieșim la o întâlnire, de ce să o cunoaștem mai bine când îi verificăm în fiecare seară profilul de facebook de îi știm mai bine preferințele decât mama ei, și ne limităm doar la a-i admira cu poftă formele photoshopate iubire adevărată? doar atunci când îi dai ador la toate pozele atfel nici nu te bagă în seamă, întâlniri față în față – povești de-ale bunicii... //BUCURĂ-TE DE VIAȚĂ CÂT O MAI AI// //GĂSEȘTE-ȚI FERICIREA ÎN TINE, ÎN ALȚII, ÎN DUMNEZEU// //RENUNȚĂ DOAR O CLIPĂ SĂ GĂNDEȘTI MECANIC// //SIMTE// //IUBEȘTE// Atunci când închizi telefonul, începe viața!

332

INTEGRITATE Elena Olaru Medgidia, Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu"

Manifest (2) Voi credeți că poeții secolului XXI Sunt doar niște frustrați ce mânuiesc Cuvintele fără nicio noimă.

Să nu mai spun că îi asociați de multe ori Cu dependenții de droguri și de alcool Care după o doză generoasă se gândesc Să mai trântească și ei o poezie.

Cât de trist își ascund unii incultura și indiferența!

Dar nu știți că poeții cară în spate Povara întregii societăți, Că durerea voastră e și durerea lor, Că sărăcia voastră e și a lor.

Au acea doză de curaj și de nebunie De a se dezbrăca de clișee și de A spânzura metaforele pe hârtie.

O fac subtil, cu dibăcie, chiar dacă Le par cuvintele măturate de pe stradă. Și nu îi poate da nimeni în judecată Pentru defăimare. Își înmulțesc talantul dat de Sus În ritmul alert al zilei de azi Și-s ponegriți că ce fac ei e altfel, E neproductiv şi nu mai rezonează Cu ce se ştie despre poezie. *Şi acum întrebare de 100 de puncte* Lumea de azi mai coincide cu cea a înaintașilor?

Muzica, moda, politica, sportul? Nu. Lumea se schimbă. Evoluăm. Involuăm.

Azi totul e trădare și ceață, Cu relevanță sau fără relevanță, Și poeții au datoria de a spune lucrurilor pe nume, Când iubirea lor nu mai vibrează în rime

333

INTEGRITATE Elena Olaru Medgidia, Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu"

Și sentimentele li-s strangulate de Salariile mizere. Și-s nevoiți să-și inventeze Singuri instanța textuală, muza.

Căci au dispărut și ele odată cu tezaurul Nostru pe la ruși.

Dragilor, nu suntem drogați, Nu scriem doar cu sticla de alcool și fumul de țigară.

Avem și noi un suflet nemuritor şi vedem Altfel lumea prin ochelarii voștri de soare.

Simțim altfel pământul sub pantofii voștri.

Semnat, generația tinerilor poeți!

334

INTEGRITATE Elena Olaru Medgidia, Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu"

La voia întâmplării Suntem turiști în propria viață, e a noastră, dar nu avem asigurare pe ea, nu suntem proprietarii de drept și oricând putem fi dați afară la fel de bogați sau săraci cum am venit. Și cu ce vom pleca de aici?

Cu promisiuni deșarte din campaniile electorale?

Cu teancuri de bani moștenite de la străbunicul-mătușii-vărului-cumnatei-mamei?

Cu diplomele obținute încă din liceu?

Nu, dragă, pleci de aici exact cum ai venit, cu un suflet și atât pe care erai dator să îl speli şi aranjezi, să îl menții curat.

Zic bine?

Dar tu nu, tu asculți de vocea materialismului științific care te învață că ești doar o bucată de carne apărută așa, la voia întâmplării, sortită să putrezească la un moment dat, la voia întâmplării. Atât te desconsideri? Încât să crezi că ești doar o coincidență pusă sub semnul întrebării?

Crezi că am scris poezia asta la voia întâmplării?

335

INTEGRITATE Elena Olaru Medgidia, Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu"

Dileme Mănânc covrigi cu usturoi și o citesc pe Elena Ferrante cum își povestește viața în cărți *inocență*pasiune*regrete* În cei 18 ani petrecuți în această viață efemeră am învățat că lumea e pe interes, te-ar vinde oricând în timp ce tu croșetezi încredere pe asfalt și numeri buchetele de metafore... asfalt încins motorul pornit el tot așteaptă Oare musulmanii au ateii lor sau doar creștinii au privilegiul ăsta? Și moliile se simt și ele poete câteodată? Când îmi mănâncă foile de pe birou?

Am trecut de la o dilemă la alta.

Se zice că somnul rațiunii naște monștri, dar oare somnul prostiei naște genii?

336

INTEGRITATE Elena Olaru Medgidia, Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu"

Visul Când m-am trezit dimineață un vis mi-a alunecat din greșeală pe covor, pentru că nu eram încă 100% trează și nici adormită eram în ceea ce numesc eu //păcăleala somnului// Și așa acel vis năzdrăvan (în care noi doi ne-am întâlnit întâmplător în tren când dintr-o dată cadrul s-a schimbat și un elefant de grădină era alergat de un extraterestru cu stea în frunte de mână cu un urangutan pictat pe față) //am cele mai ciudate vise// Ce lungă paranteză!

Așadar, acel vis năzdrăvan a căzut jos și fiindcă era covorul prea aspru, el s-a înțepat și a sărit așa de tare încât a ieșit pe geam.

S-au speriat vecinii şi au început să fugă încoace şi încolo de teama acelui vis bizar (Dar cine-i pune să muncească în grădină dimineața?)

A fost anunțată poliția şi apoi ambulanța căci urangutanul am înțeles că mânca și oameni dar pentru că eu nu am stofă de supererou n-am sărit să salvez pe nimeni și să-mi recuperez visul doar am făcut un Instastory și-am adormit la loc.

337

INTEGRITATE Elena Olaru Medgidia, Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu"

Acasă Într-o lume în care ne-au transpirat sentimentele şi le facem duș doar când plouă în Egipt, sunt și eu o picătură de apă, o pată de culoare pe planșa vieții, un acord de chitară pierdut prin Univers înaintea erei noastre sau un pixel de pe telefonul Adrianei când ascultă The Weekend înainte de culcare, în maxi-taxi sau în gând. Într-o lume în care un smartphone constă mai mult decât să dai un telefon acasă, la părinți, la bunici, la amintiri cu câini și pisici cu sclipici, doare mai tare ce zice X-uleasca de tine decât propria reflexie în oglinda spartă de propria privire.

O lume ciudată, nesigură și neclară.

Este ceea ce noi numim ACASĂ.

338

INTEGRITATE Elena Olaru Medgidia, Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu"

O tipă oarecare Într-o vară oarecare, Pe o bancă oarecare dintr-un Oraș oarecare, oarecând în pană De aer curat, culori, valori, O tipă oarecare își bea cafeaua cu Lapte și poate prea mult zahăr (e o acritură dar îi plac lucrurile dulci) Și mănâncă dintr-o pungă oarecare de covrigi cornelius Și așteaptă așteaptă așteaptă Viza medicală și testul psihologic Pentru școala de șoferi.

Un gând oarecare îi trece prin cap Și un fior oarecare îi plesnește Cutia toracică și craniul: Oare acel tip oarecare își bea și el În acel moment cafeaua amară Și se gândește la nimicuri existențiale? Și începe și el să numere câte Stele sunt pe cer doar ca să I le pună ei în păr?

Deși e o dimineață oarecare În capul unui poet este mereu cer de ora 21:45 Înstelat numai bun de stat pe nisip, La malul mării, unul lângă celălat, Privind spre cer oarecare Discuții deep și săruturi astrale Sau, dacă plouă, într-o mașină oarecare,

339

INTEGRITATE Elena Olaru Medgidia, Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu"

La un capăt de lume oarecare, Vis și realitate doar ei, luna eminesciană și motorul oprit, Dar uite că a scăpat cafeaua pe ea În stilul ei neîndemânatic Cu gândurile ei, nimeni nu se pune În momentele acelea oarecare [și nu știa ea că-n câteva zile își va întâlni iubirea vieții în tren]

340

INTEGRITATE Elena Olaru Medgidia, Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu"

Poveste din gară mă uit nerăbdătoare la ceas uf, 20:43 încă o oră și ceva… Îmi frec mâinile iritată și încerc să îmi găsesc ceva de lucru să nu mai simt timpul să nu mai simt dorul //la tv nimic incitant// //de citit nu am chef// \\pe facebook numai analfabeți funcționali și pițipoance decoltate ce se dau deștepte cu citate înțelepte\\ mă ciupesc țânțarii și muștele mă uit din nou la ceas, 20:54 parcă îmi disperă neuronii în așteptare, mă gândesc la el cum stă pe acel scaun infect de cfr călători, vechi de pe vremea lu’ nea Nicu, cică atunci „totul era mai bine“ și aveau tinerii locuri de muncă și viața prin cămine studențești mucegăite li se părea frumoasă, stă și așteaptă și el să vină;

341

INTEGRITATE Elena Olaru Medgidia, Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu"

noi nu ne vom vedea lângă lac, într-un cadru edenic, cu nuferi și lună plină, întâlnirea noastră va fi simpatică rău în gara cea veche și îmbâcsită de ani, coji de semințe și mucuri de țigări, dar cui îi pasă?

Când dragostea e vie, înfloresc și uscăciunile *și abia aștept să facem trafic de iubire și zâmbete* hai că e timpul să merg după el la gară

342

INTEGRITATE Andreea Florentina Părăeală Corbu, Cenaclul “Creativ”, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr”

Andreea Florentina Părăeală Corbu Cenaclul “Creativ”, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr”

343

INTEGRITATE Andreea Florentina Părăeală Corbu, Cenaclul “Creativ”, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr”

Andreea s-a născut pe 28 noiembrie 2006. Ea este elevă în clasa a VI-a B la Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” din Corbu, unde învaţă cu plăcere în special la orele de română şi de desen. Scrie poveşti şi poezii, dar, mai ales, creează benzi desenate. A obţinut câteva premii la concursuri şcolare judeţene şi interjudeţene. Este membră a cercului „Creativ”, coordonat de către doamna profesoară Daniela Varvara.

344

INTEGRITATE Andreea Florentina Părăeală Corbu, Cenaclul “Creativ”, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr”

Eroilor noştri Eroi au fost odinioară Cei ce-au luptat cu osteneală Pentru glia strămoşească De duşmani să o ferească.

Nu degeaba au murit Cei ce țara au iubit!

Orişicine astăzi știe Că în scumpa Românie Nu mai există robie.

Pentru unire şi libertate Eroi au fost până la moarteLaurii de-acum să-i poarte!

Anii trec, sunt la o sută De când patria–ntregită E cântată şi-ndrăgită, În versuri de noi iubită.

345

INTEGRITATE Andreea Florentina Părăeală Corbu, Cenaclul “Creativ”, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr”

Flori pentru Monalisa

346

INTEGRITATE Maria Reta Constanța, Asociația Multiculturală “Anticus”

Maria Reta Constanța Asociația Multiculturală “Anticus”

347

INTEGRITATE Maria Reta Constanța, Asociația Multiculturală “Anticus”

Maria Reta a scris mai mult pentru sine până când a fost remarcată de poetul și criticul literar Romeo Ioan Roșiianu care i-a propus colaborarea şi publicarea unor eseuri în revista literară eCcreator printre care “Lacrimi din ochi de pădure”, “Sunt fluviu de suflet”, “Ștefan”, “Poarta sufletului”. A prefațat apoi “Muguri de gând”, “Suflet cuprins de flăcari” și ”Meditând la umbra ciulinilor”, cele trei volume ale poetei Cornelia Mazilu. În anul 2017 a contribuit cu eseul “Pe urmele lui Ovidiu “ la antologia de texte literare “Ovidiu – Două milenii de neuitare” coordonată de Ana Ruse, Nastasia Savin şi Mirela Savin şi dedicată împlinirii a două milenii de la moartea poetului Ovidiu la Tomis.

348

INTEGRITATE Maria Reta Constanța, Asociația Multiculturală “Anticus”

La ceas aniversar de Centenar Pendula a încetat demult și nefiresc să mai bată... Nici zâmbet și nici soare, nimic nu mai există... Numară clipele într-o ordine nefirească pe când clopotele sună a jale... Otrava mai persistă, nu s-a evaporat. Un gol imens, în lunga noastră devenire, un haos în pasul următor. Până acum timpul a stat ghemuit, spășit și temător.

Acum îi aud țipătul ce numai are răbdare... Vrea să reclădească neamul românesc prin Unirea prea binemeritată. Intregitorilor de țară le cunoasc moartea pe de rost. Durerea lor a înghețat în mine, înecândumă in focul veșnic. Duhuri risipite în ispite și neanturi, ei ramân cuminți în muțenia mea aproape ca un mormânt. Și plâng în pumni străbunii de tricolor și de neam că trăim împrejmuiți de ziduri de păcate nedărâmate încă, sugrumați de nepăsare, de neputință sau de nebunia înavuțirii. Sunt supărați ca încercările noastre de până acum au fost doar amprente fără roade. Ce blestem cumplit, ce soartă a neamului, ne dădură să bem până la fund tot amarul pelinului fără să țină cont de năzuința noastră, a românilor? Le simt furia Eului cum clocotește. Ei, întregitorii unui neam, ai Marii Uniri acum sunt umbre căzute în agonie, priviți de cei puternici cu ochi de anticrist? Imi bat cu degetul obrazul ca n-am luptat destul, ca ne-am lăsat învinși... Sub privirile lor acuzatoare îmi plec rușinată ochii. Cu sânge și cu foc e presărată lunga noastră devenire.

Bucăți din trupul țarii ne-au fost amputate. Ața destinului a tăiat fără milă felii din țară și le-a înstrăinat.

A îndepărtat ținuturi și frați dragi printre străini.

Asemănarea esențială cu aceeași identitate structurală, marimea rotundă a întregului cuprins al trupului încă mai simte durerea ciuntirii.

Hartă izvorâtă din blestemul unui zeu a poruncit inimilor să moară! Din flori de ghiață mulgându-ne speranță cu speranță ca pe petalele de floare. Dorința arzătoare, curaj, avânt. . inel rotund e țară sugrumat și răpus de laba otrăvită a marelui URSS. Pe templul de tăceri nesătula fiară cu gura comunistă și-a luat felia de tort cea mai mare, Moldova noastră de dincolo de Prut! A semănat dureri, cucuta dezbinarii și mătrăguna învrăjbirii.

Cu voal de învăluire a acoperit ațiunea romană strivindu-i dorința de unire și de libertate. Forța gândului îmi este încătușată de fiori. Doi frati gemeni și o singură tragedie umană, un trecut de coșmar și o înfrățire ce trece dincolo de moarte. Durerea străbunilor a înghețat în suflet huiduită de atâtea sentimente. Comensurez în mine cu compasul gândului împrejmuirea ce întreține sublimul mister al Unirii.

Intregitorii ei rămân încă răpuși de acelasi dor neîmplinit... Când visul libertății atâtor generații s-a pierdut în inelul de nenuntire, ei bunii mei, necuprinși în câmpul macilor fericirii cum mi-or putea ierta păcatul săvârșit?

Furtuni de gânduri îmi supun pe rând, îmi limpezesc privirea în stropii reci de rouă. Lacrimile lor și-au săpat tranșee de altare. In fața mea se deschid toate prăpăstiile sufletești...

"Pe-al nostru steag e scris Unire" aud în memoria gândului un marș ostășesc și inima bate să -mi spargă pieptul. In mine se ucid incendiile toate. E de ajuns să-l asculți și arzi în vâlvătai. "E scris pe tricolor Unire" mărșăluiau mai departe soldații gândului meu cântand. De granit să fii și tot te topești! Cânt și eu laolaltă cu ei...

Flacăra Unirii în limba noastră strămoșască îmi aprinde sângele în vine!

Sufletul mi-e chinuit ca de un concert neterminat. Speranțele mă înghit ca niste gloate... Și fiecare din lacrimile îndoielii acum îmi este scut de altar. Sunt speranțe în devenire ca un dar neîmplinit. Nevoia de Unire a hotarelor de răzoare ancestrale este iminentă! Spaimele adormite încet mi se trezesc și mi se face dor... Un

349

INTEGRITATE Maria Reta Constanța, Asociația Multiculturală “Anticus” dor de frate geamăn de dincolo de Prut, de Herța noastră cu nume ca de floare... de Balcicul bunei noastre Regine Marii!

Un dor de România Mare, de Romnânia Dodoleață!

Prea istovită de amare frământări în anul acesta nu vreau sa plâng și de Centenar cum făceam de fiecare dată când se aniversa Ziua Unirii. Vin mai hotărâtă ca niciodată cu îndemnul: Unire, frați români, de pretutindeni, istoria ne-o cere! Să facem să se împlinească dorul de veacuri ale aceleiași entități! Să sfidăm blestemul zeului nebun și hidos cu descântec de flori de Sânziene! Să ne fie iubirea și credința de țară încununate în lumina izbânzii!

350

INTEGRITATE Steve Rushton Londra, Anglia, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

Steve Rushton Londra, Anglia The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

351

INTEGRITATE Steve Rushton Londra, Anglia, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

Steve Rushton este un poet, artist din Londra. În iulie 2018 a participat din partea British Council la The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, unde a ținut discursul fundamental al conferinței, cât și la Constanța Literature and the Arts Festival – CLAFest, unde a recitat și a lansat ediția trilingvă a volumului său de poezie Burning a Paper Plate - Arderea unei farfurii de carton - Bír káát tabaknîñ ğakmasî.

Fascinat de frumusețea și istoria Constanței, Steve a scris poemul Thanks (to Ovid) și a promis să revină în primăvara anului 2019 pentru a face aici lansarea noii sale cărți.

352

INTEGRITATE Steve Rushton Londra, Anglia, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

Dear Silent Sirens in Subatomic Stations...

Dear silent sirens in subatomic stations A few questions Occasional bleeping – Is it a sign that you’re inwardly weeping?

Do you long for a time When to cry out loud will be fine?

Do you dream of disorder in cold corridors The echoes of boots The slamming of doors And people in panic while you blow your horn?

Would that be more fun than just staring at floors?

I wrote this and thought Am I right? Yours, the man at the desk Who stares at you night after night

Dragile mele sirene amuțite din stații subatomice...

Dragile mele sirene amuțite din stații subatomice, Doar câteva întrebări...

Atunci când, ocazional, emiteți bipuri E oare semn că suspinați interior?

Oare tânjiți după acele vremuri Când va fi chiar firesc să izbucnești în hohot?

Visați la tulburarea din coridoare reci, Răsunete de cizme, La uși ce se trântesc Și oameni prinși de spaimă în timp ce voi răcniți?

N-ar fi mai amuzant decât să va zgâiți de la etaj?

V-a scris aceste rânduri convins că vă pricepe, Al dumneavoastră ins ce în serviciu Privește lung spre voi noapte de noapte.

353

INTEGRITATE Steve Rushton Londra, Anglia, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

Flori pentru Van Gogh

354

INTEGRITATE Mirela Savin Constanța, Revista “Albatros”

Mirela Savin Constanța Revista “Albatros”

355

INTEGRITATE Mirela Savin Constanța, Revista “Albatros”

Este profesor de Limba și Literatura Română la Colegiul Național Militar “Alexandru Ioan Cuza”, Constanța. Este licențiată în Litere la Universitatea “Ovidius”, 2007, specializarea Limba și Literatura Română-Limba și Literatura Italiană. Are studii de masterat în Românistică, 2008 și este doctor în Filologie, al Universității “Ovidius” din 2012, cu lucrarea Dimensiunea crepusculară în poezia lui George Bacovia.

356

INTEGRITATE Mirela Savin Constanța, Revista “Albatros”

Asociaţiunea ASTRA

În prezenta lucrare voi discuta despre asociațiunea ASTRA, una dintre cele mai importante mișcări privind păstrarea identităţii naţionale, culturale şi religioase în Transilvania.

Asociaţiunea ASTRA a fost prezentă în partea de sud-est a Transilvaniei încă de la înfiinţarea sa, în anul 1861, având ca fundament sprijinirea bisericii şi şcolii confesionale, cele două instituţii fundamentale ce au asigurat păstrarea identităţii naţionale, culturale şi religioase. Așadar, rolul ASTREI pentru românii trăitori într-un spaţiu în care politica naţionalistă profund duşmănoasă era mult mai evidentă decât în alte zone ale Transilvaniei. Încă de la întemeierea sa, Asociaţiunea ASTRA a căutat să-şi extindă activitatea în rândul românilor din secuime. În şedinţa Consistoriului sibian, din 3 iunie 1861, Mitropolitul Andrei Şaguna arăta că trecerea la cele veşnice a fostului protopop Nicolae Popescu din Mărtănuş, l-a determinat a se gândi serios la starea bisericii și a școlii. În plus, primele cercuri au luat naştere încă din primul an al existenţei ASTREI, iar primele acţiuni sunt consemnate după 1864 în Araci, Vâlcele şi Hăghig. În 1870 a luat fiinţă Despărţământul Braşov - Treiscaune al Asociaţiunii, care cuprindea 55 de comune cu aproximativ 85.000 de persoane. Acest teritoriu a fost divizat în cinci tracturi: două la Braşov, corespunzător celor două protopopiate, cercul Branului, şi a Treiscaunelor şi Hăghigului, puse sub conducerea protopopilor.

Mai mult decât atât, în anul 1900 agentura din Araci a fost arondată nou înfiinţatului Despărţământ TreiscauneCiuc, fapt aflat astăzi din colecţiile de manuscrise ale Bibliotecii ASTRA din Sibiu. Tot din manuscrisele ASTREI aflăm despre preocuparea conducerii ASTRA pentru sprijinirea românilor din secuime în soluţionarea problemelor majore cu care aceştia se confruntau este pusă în evidenţă şi de hotărârea Adunării Generale a Asociaţiunii, ţinută la Baia Mare în vara anului 1903, prin care s-a acordat despărţământului Treiscaune suma de 400 coroane spre a ajuta şcoalele confesionale române cu cărţi şi rechizite şcolare, după nevoie.

Un alt moment important are loc în ianuarie 1904, când după moartea preşedintelui George Alexe, au loc alegeri. În fruntea celor 12 membrii ai agenturii a fost ales tânărul preot Aurel Nistor, acompaniat de Alexandru Brânduş, casier, Constantin Cioflec, secretar şi George Axente, bibliotecar. Câţiva ani mai târziu preotul Aurel Nistor, preia şi funcţia de bibliotecar pe lângă cea de preşedinte al agenturii cu scopul clar de a împărţi mai bine cărţile. Până în acel moment, activitatea agenturii se limita la distribuirea cărţilor din aceste modeste biblioteci, din abonamente la Gazeta Transilvaniei şi adunarea cotizaţiilor de la cei 10-15 membrii ordinari etc. Alegerea lui Aurel Nistor reprezintă un moment crucial pentru agentură cât şi pentru membrii săi, activitatea înregistrând un progres spectaculos în toate domeniile vieţii: bisericeşti, şcolare, culturale, economice, localitatea devenind un model de viaţă moral-cetăţenească şi de conştiinţă naţională. În anul 1908, la cererea lui Aurel Nistor şi cu aprobarea Comitetului Central al Asociaţiunii, agentura Araci trece din nou la Despărţământul Braşov, al cărui potenţial material şi spiritual se va transforma într-un sprijin

357

INTEGRITATE Mirela Savin Constanța, Revista “Albatros” concret pentru viitoarele acţiuni ale organizaţiei. În acelaşi an, Aurel Nistor inaugurează ciclul de expuneri poporale, la care sunt antrenaţi intelectualii satului sau în perioada vacanţelor, tinerii plecaţi la studii. Primele expuneri, susţinute de Constantin Cioflec, la 9 ianuarie 1908, aducea în faţa auditoriului arăcean problema lepădării de vicii, făcând apel la viaţa cumpătată şi renunţarea la consumul excesiv de alcool şi de Pompiliu Nistor, privind bolile molipsitoare şi modalităţile de combatere a lor. Trei zile mai târziu, pe 12 ianuarie 1908, preotul Aurel Nistor inaugurează ciclul şezătorilor poporale, în care personal va recita Colindul, de Octavian Goga, iar Romulus Cioflec, fiu al satului, viitor ziarist şi scriitor, pe atunci tânăr funcţionar la Academia Română, pledează pentru necesitatea scrisului şi cititului.

Aceste activităţi se desfăşurau în primii ani sub conducerea profesorului Nicolae Bogdan, de origine din comuna Hăghig. În acest fel, s-a impus necesitatea unui aşezământ cultural de sine stătător şi suficient de încăpător, proiect finalizat în 5 noiembrie 1910, de Sfîntul Dumitru, când în prezenţa conducerii Despărţământului Braşov, în frunte cu directorul Nicolae Bogdan, s-a inaugurat Casa Culturală din Araci, ctitorie a părintelui Aurel Nistor şi a membrilor ASTREI. S-au organizat în incinta Casei Culturale cursuri de catehizaţie, iniţiând participanţii în tainele Sfintei Scripturi şi a religiei ortodoxe, precum şi învăţarea scrisului şi cititului în limba română. Ultima manifestare, înaintea izbucnirii războiului, a avut loc la 16 februarie 1914, având ca temă cititul şi rolul bibliotecii poporale în formarea deprinderi lecturii.

După războiul de reîntregire naţională şi Marea Unire, la nivelul judeţului Treiscaune activitatea ASTREI este reluată. Pe data de 28 februarie 1919 are loc şedinţa de reorganizare a Despărţământului Asociaţiunii, ţinută în sala festivă a Prefecturii. Agentura Araci îşi reia activitatea în martie 1920.

După decembrie 1918, sprijinul dat de Asociaţiunea ASTRA românilor din secuime constituie un plan al ajutorării românilor din toate regiunile unde deznaţionalizarea populaţiei româneşti a continuat și după înfiinţarea României Mari.

358

INTEGRITATE Nastasia Savin Năvodari, Școala Gimnazială “George Enescu”

Nastasia Savin Năvodari Școala Gimnazială “George Enescu”

359

INTEGRITATE Nastasia Savin Năvodari, Școala Gimnazială “George Enescu”

Nastasia Savin este profesor de limba și literatura română la Școala Gimnazială “George Enescu”, Năvodari, judeţul Constanța. Este licenţiată în Litere, Universitatea „Ovidius” din Constanța (2008) şi Economie, Facultatea de Ştiinţe Economice, Universitatea “Andrei Şaguna” (2001). Are studii universitare de masterat, specializarea Românistică, la Universitatea „Ovidius” (2010) și în domeniul economic, specializarea Managementul Organizaţional şi al Resurselor Umane, Universitatea “Spiru Haret” (2010). Este doctor în filologie al Universităţii “Ovidius” (2013).

360

INTEGRITATE Nastasia Savin Năvodari, Școala Gimnazială “George Enescu”

Hortensia Papadat-Bengescu şi Primul Război Mondial În evoluţia literaturii române, perioada interbelică a reprezentat etapa unei mobilităţi deosebite a romanului prin operele unor scriitori precum Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Cezar Petrescu, Mircea Eliade, George Călinescu etc. Lecturând diferite clasificări ale romanului românesc, din perspectivă contemporană, putem constata fapul că, într-un timp relativ scurt, de practic aproximativ două decenii, romanul românesc a cunoscut o adevărată evoluție.

Hortensia Papadat-Bengescu se caracterizeazǎ prin talent, intuiţie și voinţa de a se construi şi modela ca scriitoare, sub îndrumarea lui G. Ibrăileanu și, mai târziu, a lui E. Lovinescu, devenind o prezențǎ permanentǎ la gruparea «Sburătorului». Debutul editorial a fost marcat, în anul 1919, prin volumul de proză scurtă “Ape adânci”, urmat de “Sfinxul” (1920) şi “Femeia în faţa oglinzii” (1921). De la aceastǎ etapǎ liricǎ, autoarea, treptat, începe procesul de obiectivare, prin “Balaurul” (1923), “Romanţă provincială” (1925), “Desenuri tragice” (1927) şi desăvârşit, conform lui E. Lovinescu, în romanele: “Fecioarele despletite” (1926), “Concert din muzică de Bach” (1927), “Drumul ascuns” (1933) și “Rădăcini” (1938).

Hortensia Papadat-Bengescu afirma, într-un interviu acordat lui F. Aderca pentru «Adevǎrul literar și artistic», cǎ nu s-a putut niciodatǎ hotǎrî sǎ copieze aidoma ceea ce vede, aude și cǎ “personagiile și evenimentele cresc în mintea mea ca niște ființe vii; ele cresc de la sine, uneori în prezența mea uimitǎ, alteori simt cǎ-mi cer o împlinire și când au dobândit putere de viațǎ proprie, nu știu ce alt ar trebui sǎ fac sǎ nu fiu silitǎ sǎ le dau drumul în viațǎ, viața lor ciudatǎ, ideologicǎ, între câteva file palide de hârtie.” (Ioan Holban: 1985, pp. 22-23), totul reprezintǎ un amestec de ficțiune și factualitate, biograficul controleazǎ ficțiunea, mai precis, îi impune interogațiile, obsesiile.

Pentru Hortensia Papadat-Bengescu actul de a scrie înseamnǎ “ceva aspru, grav, fǎrǎ cruțare, ca și viața cea de dincolo de fațade. Muncǎ aridǎ în materialul cel mai dens al adevǎrului. Așadar, în laboratoriu, fenomenul creației – dupǎ putere. O singurǎ datǎ copia exactǎ pînǎ la minuție, datele precise pînǎ la manie. În cartea mea de rǎzboi, «Balaurul»30, dacǎ îmi scapǎ numele unui rǎnit nu mai pot scrie pînǎ cînd nu-l aflu… Dacǎ nu-mi amintesc sala anume din spital a vreunui episod, aștept pînǎ îmi aduc aminte cǎ era cea de la etaj la stînga.

Aci – fie el cît de modest – nu valoreazǎ decît documentul… Atmosfera are aceeași exactitate. Lirismul de acolo nu e al unei infirmiere, e temperatura locului și oamenilor. E acea «ieșire din fire» a fiecǎruia și a tuturor…” (Viola Vancea: 1976, p. 44).

Despre “Balaurul”, Tudor Vianu “nu va ezita, într-un articol omagial din «Gazeta literară» (nr. 10) să treacă această carte «puternică, solidă, una dintre cele mai viabile ale literaturii de război» între capodoperele scriitoarei” (Hortensia Papadat-Bengescu: 1986, pp. 6-7). De altfel, conform lui E. Lovinescu “D-na Hortensia Papadat-Bengescu e din rasa stendhalianǎ a analiștilor ce-și mǎresc viața sentimentalǎ prin colaborația analizei.” (E. Lovinescu: 1992, p. 63).

La întrebarea “Cum vedea Hortensia Papadat-Bengescu rǎzboiul?”, rǎspunsul îl aflǎm și din articolul lui Tudor Vianu “Ea îl observase în sǎlile spitalului, și mila pentru creatura umanǎ sfârtecatǎ în lupte, pentru «omul cǎruia i se vedea inima», pentru «micul om de pǎmânțel galben», pentru țiganul Dobricǎ, produce pagini Din volumul Balaurul lipseşte capitolul “Apocalipsul”, capitol publicat în «Sburǎtorul literar», an I, nr. 27, din 18 martie 1922.

30

361

INTEGRITATE Nastasia Savin Năvodari, Școala Gimnazială “George Enescu” zguduitoare. Niciodatǎ evocarea bǎrbatului transformat în copil prin durere, cufundarea înfioratǎ în abisul descompunerii, dar și marile elanuri cǎtre puritate n-au produs accente mai cutremurǎtoare, nu însǎ prin efluviile lirice ale scriitoarei, ci prin prezentarea rece, exactǎ, teribilǎ, a oamenilor și a situațiilor.” (Tudor Vianu: 1979, p. 219). În “Balaurul”, războiul apare reprezentat ca fiind “o mare în clocot azvârlită între două limanuri: acel de care se despărţea şi altul necunoscut.”, drept “o forţă elementară în dezlănţuire spre nimicire şi spre creaţie”, în rǎzboi toți devin soldați: “Război! Fiecare acum era soldat şi orice loc era o tabără.”, iar victoria este doar “cel mai mare efort către nimicire, cel mai mare gest al abdicării, cea din urmă consecinţă a celor mai mari suferinţe.”, și doar dupǎ rǎzboi se poate înțelege, în adevǎratul sens, cuvântul “pace”: “Era Pace! Laura înţelese puterea cuvintelor. Acea aspiraţie lacomă, ssupradorinţa care îmbărbătase pe cei mulţi în convulsiunea mortală a bătăliei, care pe cei cotropiţi îi ţinuse încă vii, cu toate că li se usca sucul vieţii, acea aspiraţie hotăra acum un cuvânt, cuvântul singur însemna.” Astfel, se actualizeazǎ un alt sens, astfel: “Război! Cuvântul căpăta un înţeles. Spaima lui era un fel de bucurie pentru ea. În ajun Laura avea cu viaţa conflicte în care fusese învinsă, abdicase, dar care nu se rezolviseră în sufletul ei revoltat, nici în existenţa ei răzvrătită. Acestor conflicte războiul le aducea o soluţie. Una uriaşă, proporţionată cu revoltele ei. (...) Laura credea, în adevăr, că pentru ea venise războiul la ceasul şi timpul când aştepta ceva care să se legiuiască ceea ce nu era bine legiuit.” (,,Balaurul”). Rǎzboiul este perceput în mod diferit, în “Balaurul” este vǎzut ca fiind o “mare în clocot azvârlită între două limanuri: acel de care se despărţea şi altul necunoscut.” (,,Balaurul”), ca un “Flagel roşu”, drept “o forţă elementară în dezlănţuire spre nimicire şi spre creaţie. Laura făcea o mică socoteală: natura are elementele ei, nediscutate, de nimicire şi prefaceri. Apa, focul, cutremurul, furtuna! Către ele omul nu poate decât încerca să se orienteze, să le ocolească, să răzbată. I se părea acum că natura umană are şi ea o forţă elementară specifică: Sângele!” (,,Balaurul”).

Realitatea rǎzboiuiui este una brutalǎ, dominatǎ de tot ceea ce înseamnǎ elementar, de sânge (cuvânt adesea ortografiat cursiv). Războiul conduce la schițarea imaginii unui soldat (Guglielmo Cavallo: 2000, p. 102) fără biografie, a unui actant care îşi pregǎtește instrumentele de luptǎ pentru o nouă zi, pentru un nou atac, deoarece, singura lui atitudine trebuie să fie aceea de acceptare: “Cum suntem: noi – adică făpturi reduse la limitele cunoaşterii... Cum suntem orbi în întuneric... şi ce putere impalpabilă are instinctul de a vedea şi simţi necunoscutul.” (,,Balaurul”).

Se urmǎrește nu atât de prezentarea luptelor, cât mai ales de surprinderea realităţii interioare a participanţilor războiului, mai ales momentele de dinaintea intrǎrii în luptă. Situația pe câmpul de luptǎ este alta. Aceastǎ atomizare a individualitǎții personajului se petrece indiferent dacǎ acesta participǎ direct sau indirect în rǎzboi: “Cine sunt?...Cum mă cheamă?...Nu mai sunt subiectul existenţei mele, sunt obiectul unor demersuri ale soartei... Ale unei soarte adverse... Sunt deocamdată în puterea ei!... Mă dezbrac de mine!... Eu să rămân...dintre toate averile, pe care le confiscă nenorocirea, nădejdea rămâne cea din urmă – să rămân şi să pornesc să mă caut şi să mă găsesc iar pe mine.” (,,Balaurul”). Aidoma soldaților care înaintau pe câmpul de luptǎ, Laura pǎtrundea în “măruntaiele dihaniei”, desfǎșura propria luptǎ: “Cu cât mergeau la adâncul peşterei, cu atât duhnea. Laura simţea asta în păr şi urechi. (...) Ochii o usturau, nu de fum, ci de emanaţia aceea morbidă care umplea vagoanele. (...) Erau acum în taina laboratoriului, în miezul măruntaielor, acolo unde Balaurul mistuia şi măcina. Nu mai era urmă de simetrie. Se grămădeau în durere unii peste alţii, se târau de la unii la alţii, se dezlegau de pansamaente unii pe alţii, se legau iară. (...) Deodată un vagon apăru, liniştit, curat, cu poteca liberă. (...) Acolo aerul era curat, uscat. Uşa ce e drept, era deschisă: poate şi ferestrele. N-avea cine să răcească. Morţii proaspeţi, răcoriţi de febra maliţioasă n-aveau nici o exaltare.” (,,Balaurul”).

362

INTEGRITATE Nastasia Savin Năvodari, Școala Gimnazială “George Enescu” Conform lui Ion Ianoşi, intelectul fiind principalul instrument care “leagă, contradictoriu, substanţa şi intuiţia, corelează subiectul cu obiectul” (Ion Ianoşi: 1996, p. 185), oferindu-se lectorului posibilitatea de a accede la o reprezentare a lumii ca discurs al autoreprezentării, urmărindu-se produsul conştiinţei ca generator al unei noi realităţi. Caracterul absurd al războiului devine un leitmotiv în “Balaurul” unde trupele rusești sunt asemuite cu “un codru somnoros din basme se sculase şi pornise cu pomi de toate vârstele şi de toate feţele, cu pomi vopsiţi ciudat ca în poveştile bizare, ca în decorurile baletelor slave; copaci cu chip de om, sculaţi în mijlocul nopţii de prin pădurile întunericului, tăcuţi ca o dumbravă mută, ca un desiş virgin, în care încă nu sau desluşit vietăţile şi nu s-au dezlegat glasurile (...) În limba lor neînţeleasă nu spuneau nici un cuvânt aceşţi prieteni, ca şi cum nu ar fi avut nimic de împărţit cu ei.”

Lumea din acest “ciclu al morţii” este înţeleasă pe baza propriilor principii: investigarea fondului lăuntric al relaţiilor istorice omeneşti lăuntrice. Se observǎ cǎ, chiar atunci când suferă o înfrângere, eroul tragic conştientizează existenţa acelui mister pe care oamenii îl simt, dar nu îl înţeleg şi care dă sens oricărui eveniment din viaţǎ: “Bărbatul, omul e născut asasin. Puterea distrugerii se afirmă în el ca şi a creaţiei. Născut, el naşte; muritor, el poate ucide. Din aste două forţe elementare, una îi e interzisă de legea morală atât cât nu se răzvrăteşte. Nu omoară. Dar ameninţărea lui putincioasă se risipeşte în cuvinte de clacă: «Am să-l omor!» Şi uneori omoară!... Acum se sculaseră oameni de pretutindeni în vrajbă şi fiebinţeală ca să omoare. Era război.

Ca să omoare pentru...mai bine...” (,,Balaurul”).

Se constatǎ faptul cǎ, axa sânge-moarte-somn reprezintă un mediator între planuri antinomice, cu funcţia de a institui ethosul disforic. Totul stă sub semnul Thanatosului: semnele sunt diverse, apar pretutindeni şi creează o atmosferă în care apar viziuni de coşmar, în care dispare iluzia supravieţuirii: “Acum preaplinul respingea pletora de carne aşternută pat lângă pat, pe saltele, pe podele, pretutindeni. Chiar mila se tocise şi orice sosire nouă era duşmanoasă. Cei care băteau încă la uşă furau locul, timpul, sănătatea celorlalţi.” (,,Balaurul”).

Predispoziţia pentru pentru provocare-explorare-dinamicitate învăluie dimensiunea mentală a instanţei narative. Astfel, criza realismului, care este mediatizată de către cele două instanţe lirice, apare ca un joc care se deschide către consideraţiile lumeşti ţinând totuşi cont de faptul că “lumea din afară e greu de cunoscut, că lucrurile, văzute adesea într-un fel, îşi schimbă forma şi destinaţia.” (Ion Ianoşi: 1996, p. 65). În acest spațiu pe care noţiunea de balaur o actualizează, identificǎm o reprezentare metaforică a lumii prin imaginea monstrului, a acestui “animal fantastic, de proporții uriașe, în mitologia româneascǎ, închipuit sub formǎ de șarpe cu aripi, picioare și mai multe capete sau, tot sub formǎ de șarpe, dar cu solzi mari și cap de cal. Este o întruchipare a rǎului, rǎzbunǎtor și distrugǎtor. De multe ori apare și ca personificare a cruzimii omenești. Prezent în majoritatea basmelor românești.” (George Lǎzǎrescu: 1992, pp. 73-74): “Apărură ochii de foc, apoi trenul se târî negru şi lung, cu geamurile întunecate, ca o reptilă sumbră. Vagoanele nesfârşite umplură staţia de la un capăt la altul. Laurei i se păru un balaur.” (,,Balaurul”), metaforă revelatorie care apare în poziţia de conector, realizând, astfel, o dublă interpretare a lumii: sângele presupune viaţă și moarte: “Laura îşi perfecţionase auzul. Din atâtea trenuri, de muniţii, de soldaţi, de călători, deosebea după răsuflare, după o neexplicabilă presimţire, Balaurul. (...) Avea acelaşi mers târât, suflul totodată înăbuşit şi aprins, acelaşi zornăit de lanţuri şi bufnet de tampoane. Apărea apoi capul hidos şi uriaş cu gura umflată, clocotitoare. Pe nări, vârtejul de aburi învăpăiaţi ţâşnea în coloane punctate de scântei, apoi inelele încătuşate şi ruginite ale trupului se desfăşurau.” (,,Balaurul”). Laura plinǎ de curiozitate pornește în identificarea a ceea ce reprezintǎ “măruntaiele dihaniei”: “Cu cât mergeau la adâncul peşterei, cu atât duhnea. Laura simţea asta în păr şi urechi. (...) Ochii o usturau, nu de fum, ci de emanaţia aceea morbidă care umplea vagoanele. (...) Erau acum în taina

363

INTEGRITATE Nastasia Savin Năvodari, Școala Gimnazială “George Enescu” laboratoriului, în miezul măruntaielor, acolo unde Balaurul mistuia şi măcina. Nu mai era urmă de simetrie.

Se grămădeau în durere unii peste alţii, se târau de la unii la alţii, se dezlegau de pansamente unii pe alţii, se legau iară.” Pe de altǎ parte, axa sânge-moarte-somn reprezintă un mediator între planuri antinomice, cu funcţia de a institui etosul disforic.

Totul stă sub semnul Thanatosului: semnele sunt diverse, apar pretutindeni şi creează o atmosferă în care gândurile negre dominǎ viziunile de coşmar dispare iluzia supravieţuiri: “Deodată un vagon apăru, liniştit, curat, cu poteca liberă. (...) Acolo aerul era curat, uscat. Uşa ce e drept, era deschisă: poate şi ferestrele. Navea cine să răcească. Morţii proaspeţi, răcoriţi de febra maliţioasă n-aveau nici o exaltare.” (…) “Era ultimul vagon terminat brusc în câmp, ca o coadă de balaur retezată.” (…) “Capul uriaş şi slut al Balaurului era departe.

Departe şi iadul pântecului sătul şi adăpat. Numai coada trunchiată, care purta pe ea oameni ca în basme, zburda vesel. Apoi Balaurul desfăcu aripi negre şi porni ropotind şi mâncând în goana lui pământul.” (,,Balaurul”). În concluzie, războiul creionat în Balarul este văzut dintr-o perspectivă neeroică, este un război lipsit de sens, absurd, în care acela care guvernează este hazardul, și în care Omul se transformă în eternul pelerin, însă un pelerin aflat în cutarea sinelui propriu

Bibliografia operei Papadat-Bengescu, Hortensia, Balaurul, prefaţă de Gheorghe Crăciun, Editura Militară, Bucureşti, 1986.

Bibliografie critică şi teoretică Barthes, Roland, Romanul scriiturii, Antologie, Selecţie de texte şi traducere Adriana Babeţi şi Delia Şepeţean-Vasiliu, Prefaţă Adriana Babeţi, Postfaţă Delia Şepeţean-Vasiliu, Editura Univers, Bucureşti, 1987.

Cavallo, Guglielmo, (coord.) Omul bizantin, traducere de Ion Mircea, postfațǎ de Claudia Tița-Mircea Editura Polirom, Iași, 2000.

Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain, Dicţionar de simboluri. Mituri, vise, obiceiuri, gesture, forme, figure, culori, numere, volumul 2, E-O, traducerea a fost făcută după ediţia din 1969, revăzută şi adăugită, apărută în colecţia «Bouquins», Editura Artemis, Bucureşti, 1993.

Holban, Ioan, Hortensia Papadat-Bengescu. Monografie, Editura Albatros, București, 1985.

Ianoşi, Ion, O istorie a filosofiei româneşti – în relaţia ei cu literatura, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1996.

Lǎzǎrescu, George, Dicționar de mitologie, Casa editorialǎ Odeon, București, 1992.

Lovinescu, E., Opere, IX, ediție îngrijitǎ de Maria Simionescu și Alexandru George, note de Alexandru George, Editura Minerva, București, 1992.

364

INTEGRITATE Nastasia Savin Năvodari, Școala Gimnazială “George Enescu” Rădulescu, Carmen, Ligia, Hortensia Papadat Bengescu. Marea europeană a anilor ’30, comentată de Carmen Ligia Rădulescu, Editura Recif, București, 1996. ***Hortensia Papadat-Bengescu, Antologie, studiu introductiv, tabel cronologic şi bibliografie de Viola Vancea, Editura Eminescu, Bucureşti, 1976.

365

Cartierul copilăriei

INTEGRITATE Nastasia Savin Năvodari, Școala Gimnazială “George Enescu”

366

INTEGRITATE Ram Krishna Singh Dhanbad, India, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

Ram Krishna Singh Dhanbad, India The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

367

INTEGRITATE Ram Krishna Singh Dhanbad, India, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

Ram Krishna Singh, born, brought up and educated in Varanasi (Uttar Pradesh, India), has been writing poetry in English for about four decades. He has authored over 160 academic articles, 170 book reviews, and 42 books. His recent collections of poems include I Am No Jesus And Other Selected Poems, Tanka and Haiku (English/Crimean Tatar, Romania, 2014), You Can’t Scent Me and Other Selected Poems(New Delhi, 2016), God Too Awaits Light(California, 2017) and Growing Within (English/Romanian, Constanța,Romania, 2017).

Widely published and anthologized, and appreciated for his tanka and haiku, R.K.Singh’s poems have been translated into several languages, including Japanese, Greek, Italian, German, French, Spanish, Chinese, Portuguese, Romanian, Crimean Tatar, Bulgarian, Albanian, Russian, Slovene, Croatian, Farsi, Arabic, Serbian, Esperanto, Hindi, Punjabi, Kannada, Tamil, and Bangla.

His awards and honours include Ritsumeikan University Peace Museum Award, Kyoto, 1999, Certificate of Honour and Nyuusen Prize, Kumamoto, 2000 and 2008, Life time Achievement Award of the International Poets Academy, Chennai, 2009, Prize of Corea Literature, South Korea, 2013, Naji Naaman’s Literary Prize, Lebanon, 2015, and nomination for Pushcart Prize, 2013, 2014.

Known as an Indian English poet, haikuist and ELT/EST practitioner, Dr Singh recently retired as Professor at Indian Institute of Technology--Indian School of Mines, Dhanbad (India). More at: https://rksinghpoet.blogspot.in and http://pennyspoetry.wikia.com/wiki/R.K._Singh

368

INTEGRITATE Ram Krishna Singh Dhanbad, India, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

I Do Not Question I do not question the sun adding wings to wounded giants or depressing them to crouch down the memory’s lanes or erect new walls with odours of hate and love cagily crumpling the shades between earth and sky I do not question the moon skirting the cherished wishes on dreamy edges of winter unforcing climax with sticky fingers splintering sensations or skittish little riddles frosting the heart at fifty I love light without ashes of wood or fuming desires in the morass of frustration I sing psalms people understand through lines on palms or relics of private rains after lunch I live time shaking sun and moon

369

INTEGRITATE Ram Krishna Singh Dhanbad, India, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

Sweet Savours Strayed far from the nest I’m fed up living the dust for years fleeting shade bereft of melody of spirit I sink to the hades of utter loss I can’t reckon hidden mysteries I have lost the sea for a mere cupful void of patience and peace now as I touch the breasts of the field I crave for a pure breath native to my being I search sweet savours of love

370

INTEGRITATE Ram Krishna Singh Dhanbad, India, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

In Void Shadows spring from night whispering darkness fog the streetlight and I walk alone against wind unseen and unheard glide into dreams create circles of longings or spin wheels of miracles with blind faith drug genes and drone out psalms in void

371

INTEGRITATE Ram Krishna Singh Dhanbad, India, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

The Ride to Return The ride in the car from airport to back home: my belly swings the puke is too much too quick the day ends in head with what I’d take to get well erase memories of love’s lonely pace in an ever burning house dog-earing pages of the fragile world I wrote and caught myself again and again gaze through the darkened space decay with aged lies

372

INTEGRITATE Ram Krishna Singh Dhanbad, India, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

Profile I don’t know who shops my books or cares for sexy and wholesome for the time I showed up first I haven’t made any money transcending decades and not belonging to back-scratchers or goody-goody poetic academia and press trying not to seem better, or sell I have stayed bold and alone a work in progress perhaps even without audience here or maybe, I simply don’t fit the politics of writing now but long after I’m dead buried or burnt to ashes I may rise again a tiny phoenix mapped in fresh DNA of silence from google’s graveyard

373

INTEGRITATE Ram Krishna Singh Dhanbad, India, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

Persona Non Grata Feeling sick with sensory poisoning and the rising malaise is the black bile I ooze, do nothing but unweave the mind lost in emotional memories and body in the swirl of sensations sweating the cancerous stress, meander through the nerve pathways, the fleeting shadows the vague silhouettes, the colours in dark rise to make me naked in bed and I yell expletives in half-sleep without knowing the pragmatics of response: I hate the odour of my urine and the cycles of rectal bleeding no video game but frustrating invading the mind and memories susceptible to viral infection medicines or no medicines I must escape the empty wreck piled within lest the body’s hormones system explode and the balance without is disturbed making me persona non grata

374

INTEGRITATE Ram Krishna Singh Dhanbad, India, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

Smallness I live in a crowd of fakes smallness rises with age my mind has ceased to think new metaphors hardly happen hunger keeps me awake all night I mitigate minginess the inner lives emptied and filled with fresh stresses too many fault lines run through to make sense of the divide my passion itches and prompts I nuzzles the virtual too it’s the same virus aground the same hackers that hurt the vigour and rigour of the new, left, or pushed behind whatever the remedy wounds take deaths to heal

375

INTEGRITATE Ram Krishna Singh Dhanbad, India, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

The Bees Won’t Return When flowers have dried who will feed the bees that hum for honey or feel the hands that tend honeycombs on orange groves they may meet to recall the golden days and even tune a new hymn to dispel the spell or whatever caused the hives’ burial in smoky hush but I know the bees won’t return to naked trees

376

INTEGRITATE Ram Krishna Singh Dhanbad, India, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

Tanka stars on the earth these glow worms I want to clasp into hands and offer to God as flowers of my first obeisance

the wine of love swells in my vessel dark shadows recede human dirt between sound and silence greets the joy and bliss of spirit

love's spirit descends and melds into her body lending it new life: I'm amazed how the unknown becomes one with her beauty

a serpent twists its head to face a dragon on her shoulder: their tails on breasts in water swirl to cleanse my kiss on skin

377

INTEGRITATE Ram Krishna Singh Dhanbad, India, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

tears dry up leaving no marks where her pain ends and mine begins on the face makeup damp with aching sweat and cold sighs

I thought I would make tea for her but she was sleeping I didn't wake up our back faced each other once again cold birthday

smallness of the small no sharing half-chewed betel-mischievous whisper in bed fuzzy sensation of rudy lips that's no love

the tenuity of her story like hearing my own confession without the priest I wonder if I knew my true voice

no one knows when the sun will be clouded or when it will rain in Ramdhura women and weather one

378

INTEGRITATE Ram Krishna Singh Dhanbad, India, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

a tidal wave touches the shore to wipe my naked footprints and leaves behind some shells pebbles and memories

near the railway track she squats with hands on her knees and hides her parts in half-dark the naked truth transforms nature into nude

half-painting: palette and easel collect dust in the studio pained silence of mother

dreams puzzling smallness of waking I can't live the child's circumcision promise of happiness

turns off the mood for prayer in the park smelly underarm of a fellow walker running to reduce weight

379

INTEGRITATE Ram Krishna Singh Dhanbad, India, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

choking air in a walled colony: two tired pigeons perch on overhead tank whisper pity on us

island of rubbish home to cows, mosquitoes and homeless mothers speak wordlessly passersby unzip to ease and move

the snail of traffic near red light bikes zig-zag on broken footpaths at Bannerghatta Road pedestrians seek safe refuge

walking to a morning tainted with prayers on the toilet seat nude nature waves a dull sun smitten by the night’s long eclipse

unemptied the cup of remorse-begging bowl before the dumb deity years of noisy silence

380

INTEGRITATE Ram Krishna Singh Dhanbad, India, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

earthy body and nightness of silence fear in mirror return to the river echoing hollowed sound

when change comes things change they say-sight beyond sight in the wealthy vacuum all is well with limping days

381

Amintiri din altă lume

INTEGRITATE Ram Krishna Singh Dhanbad, India, The Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts – ALECLA, Constanța

382

INTEGRITATE Daniela Varvara Corbu, Societatea de Haiku Constanța

Daniela Varvara Corbu Societatea de Haiku Constanța

383

INTEGRITATE Daniela Varvara Corbu, Societatea de Haiku Constanța

Născută pe 13 decembrie 1972, în Constanţa, Daniela Varvara este profesoară de limba şi literatura română. A debutat cu poeme în Revista Română (Iaşi), 2008, iar editorial, cu volumul de versuri Înaripata, editura Ex Ponto, Constanţa, 2011, pentru care a primit Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor, filiala Dobrogea şi premiul revistei Ex Ponto. În 2012 a publicat al doilea volum de versuri, A-, iar în 2016, la editura Eikon din Bucureşti, lucrarea Mituri şi simboluri biblie în poezia românească neomodernistă (rezultată din teza de doctorat).

Cel mai recent volum de versuri, LODEBAR (Jurnal din casa uitării), a fost editat la Junimea, Iaşi, în noiembrie 2017.

Prezentă cu grupaje de versuri şi eseuri critice în revistele: Ex Ponto, Hyperion, Convorbiri literare, Poezia, Conta, Ateneu, Porto-Franco, Pro Saeculum, Cafeneaua literară, Bucureştiul literar şi artistic, Actualitatea literară etc., dar şi în diverse antologii literare.

384

INTEGRITATE Daniela Varvara Corbu, Societatea de Haiku Constanța

Despre Eminescu şi poezia ca limbaj al întemeierii Motto: ,,Unde vei găsi cuvântul ce exprimă adevărul?”

Comentând versul lui Holderlin, „În chip poetic locuieşte omul”, Martin Heidegger, în Esenţa operei de artă31, afirmă că „abia creaţia poetică face ca locuirea să fie o locuire [...] să survină în mod autentic”. Şi dacă o locuire autentică înseamnă o locuire în cuvânt, în acel cuvânt „de la începutul lumilor lumii”, cum zicea Nichita Stănescu, în acel cuvânt capabil să creeze, să devină matrice ontologică, interogaţia eminesciană „unde vei găsi cuvântul ce exprimă adevărul” nu este departe de ideea căutării spaţiului mitic al cuvântului. Acel cuvânt capabil să refacă „structura materiei, ca la început” (şi aici, iarăşi am folosit un vers nichitastănescian), acel cuvânt care accede la Prezenţă şi care se întrepătrunde cu simbolul, refăcând traseul Logosului originar şi creând acel loc unde „ceea ce este simbolizat este întotdeauna prezent”, ca în postulatul heideggerian al idealului poetic: A cânta cântul înseamnă a fi prezent în ceea ce ajunge la prezenţă. Iar ceea ce ajunge la prezenţă nu este decât limba poetică, acel cuvânt care reflectă Divinul, pentru că, aşa cum spunea Holderlin, omul este menit să reflecte imaginea Divinităţii („Plin de merite, şi totuşi în chip poetic locuieşte/ Omul pe acest pământ. Şi totuşi,/ umbra nopţii cu stelele ei,/ Dacă pot vorbi astfel,” nu este mai pură decât/ Omul, această imagine a divinităţii.”32). „Lumea ce gândea în basme si vorbea în poezii” sau copilăria umanităţii evocate nostalgic în Venere şi Madonă– ca un „ideal pierdut în noaptea unei lumi” şi ea apuse – este cu atât mai departe azi de noi, „postmodernii”, cu cât ne-am îndepărtat de Cuvânt, mai precis de adevărul revelat în cuvânt. Şi-a mai păstrat limbajul uman rolul primordial - acela de a numi întocmai esenţa lucrurilor, sau ne servim de cuvinte ca să ne ascundem pervertirea, aşa cum Adam şi Cain încearcă să facă?

Dacă luăm în calcul că sâmburii postmodernismului s-au format în perioada contemporană lui Eminescu, prin Aşa grăit-a Zaratustra, Ecce Homo (nepunând la socoteală şi filosofia propriu-zisă, teoretizările lui Lyotard sau ale deconstructiviştilor de mai târziu), dar chiar şi fără această „aşezare în rând” cu filosofia pe care, practic nu a avut cum să o cunoască, putem afirma că scriitorul român simte precaritatea limbajului, răsturnarea valorilor umanităţii, anticipează anti-metafizica (deşi acest termen va fi folosit cu un secol mai târziu de Nichita Stănescu), sau chiar, îndreptarea lumii spre de-metafizicizare (un termen al postmodernităţii filosofice, propus, printre alţii, de Vattimo, în Sfârşitul modernităţii).

Dincolo de concepţia romantică asupra vieţii şi a literaturii sau a limbajului/ cuvântului, căreia, evident şi firesc, Eminescu îi este tributar, se poate întrezări în opera (gândirea) sa ideea –modernă - a insatisfacţiei faţă de limbaj ca mijloc de exprimare poetică. Aceasta fie din anumite versuri în special ale ultimei perioade, fie, mai ales, din modul de scriere cu nenumărate variante ale unor creaţii. În Odin şi poetul, reiterează ideea că poezia este o căutare a exprimării adevărului, mai precis ea este „expresia adâncă a unei simţiri adevărate”, venind ca o punte firească spre interogaţia retorică “Unde vei găsi cuvântul ce exprimă adevărul?” Se poate spune că Eminescu încearcă o recuperare a spaţiului originar, a idealului pierdut de-a lungul istoriei umanităţii, a Cuvântului capabil să redea adevărul, să numească întocmai, a 31

Heidegger, Martin, Esenţa operei de artă, Traducere de Th. Kleininger şi Gabriel Liiceanu, Bucureşti, Editura Univers, 1982, p. 168 f 32 Versurile sunt reproduse după Martin Heidegger, Esenţa operei de artă, Traduce şi note Thomas Kleininger şi Gabriel Liiceanu, Studiu introductiv Constantin Noica, Bucureşti, Editura Univers, 1982, p. 173.

385

INTEGRITATE Daniela Varvara Corbu, Societatea de Haiku Constanța logosului care nu adăpostea în sine prăpastia dintre sens şi semn, a logosului făuritor, a cuvântului care numea şi înfăptuia în acelaşi timp (dabar, în interpretările rabinice). Este o frământare comună tuturor marilor creatori de lumi poetice, dar, mai cu seamă celor din spaţiul modernităţii, iar un celebru exemplu poate fi Nichita Stănescu, cel care în poetica sa creează necuvântul ca soluţie a rupturii anunţate prin 11 elegii (Elegiile au la bază observaţia asupra felului în care cuvintele trădează adesea existenţa, aflându-se în dezacord cu ea, anunţând o ruptură şi de cuvântul cu care trebuia să alcătuiască o unitate organică).

Aşa cum nota Dumitru Tiutiuca în Literatura marilor clasici, Eminescu nu a fost străin de prologul Evangheliei după Ioan, ale cărui versete le-a notat pe foaia unui manuscris al Luceafărului33. Ori, se ştie, apostolul a folosit un termen grecesc (explicabil ţinând cont de contextul şi de scopul scrierii evangheliei) pentru a descrie Cuvântului lui Dumnezeu, pe Isus: Logos. Cuvântul (logosul) care era prezent la creaţie, logosul care a rostit şi lumea a luat fiinţă, logosul prin care toate au venit la existenţă.

Atât în concepţia biblică, cât şi în cea a vechilor greci, omul este considerat a fi fost creat după acelaşi principiu divin (creat „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”), deci înzestrat cu logos, atât lăuntric („logos endiathetos” – raţiune), cât şi exprimat în vorbire („logos prophorikos”)34. Primul om, conform cărţii Geneza, a fost învestit de Creator în rolul de a numi fiecare lucru: „şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele” (Geneza 2:19) – deci o legătură indisolubilă între nume şi esenţa lui.

Numele corect arăta însăşi natura lucrurilor; „onoma” se suprapunea perfect peste „ousia”, arăta Platon în dialogul său, Kratylos35. Ulterior, termenul onoma va fi înlocuit de Platon cu cel de logos. Filozoful consideră că omenirea, pierzând „vârsta de aur”, a pierdut şi capacitatea de a exprima prin limbaj realitatea, adevărul.

Această ideee a limbajului primordial şi a perioadei copilăriei omenirii este îmbrăţişată şi de Tylor 36 (care vorbeşte de o perioadă de creaţie mitică ce ţine de starea primordială a spiritului uman asemănătoare cu starea copilului), ca şi de Cassier37 (care consideră că „prin imaginile pe care le creează, gândirea mitică este omoloagă limbajului primordial”; pentru acest cercetător, limbajul mitologic şi religia sunt strâns legate, constituind „tărâmul natal al tuturor formelor simbolice”). Mergând pe linia lui Pindar, Herodot şi Tucidide, M. Muler (în Ştiinţa limbajului38) elaborează o teorie a limbajului conform căreia acesta „e o victimă a iluziilor produse de cuvinte Lăsând la o parte filozofia greacă şi interpretările ei referitoare la cuvânt/ logos/ limbaj, mergem la tradiţia biblică – aceea în care ni se relatează cunoscuta istorie a Turnului Babel, simbolul confuziei lingvistice. Situat la sfârşitul capitolelor despre originea omenirii şi precedând istoria patriarhilor, pasaje din Geneza 11 prezintă istoria diversificării limbii: „tot pământul avea o singură limbă şi acelaşi cuvânt” (v.1), dar aceasta le-a fost „încurcată” (ca pedeapsă poate a orgoliul unei societăţi autosuficiente). Cetatea pe care au vrut să o construiască împreună cu un turn „care să ajungă până la nori” a fost numită Babel, căci, „acolo Domnul a încurcat limbile întregului pământ” (v.9).

33

D. Tiutiuca, Literatura marilor clasici, p. 453.

Cf. Dicţionar biblic, Editura Cartea Creştină, Oradea, 1995, p.772.

35 Apud Anton Dumitriu, Aletheia. Încercare asupra ideii de adevăr în Grecia Antică, Eminescu, Bucureşti, 1984, p.73.

36 Tylor, La Civilization primitive, apud Marcel Detienne, Inventarea mitologiei, Symposion, 1997, p. 33.

37 Cassirer, apud Detienne, op.cit., p. 203-206.

38 M. Muler, Ştiinţa limbajului, apud Detienne, op.cit, p. 28-29.

34

386

INTEGRITATE Daniela Varvara Corbu, Societatea de Haiku Constanța Aşadar, limba universală primară, o limbă a armoniei, a înţelegerii interumane este pierdută la Babel. Tradiţia mistică vorbeşte despre o limbă unică primară ce a permis tuturor oamenilor să se înţeleagă între ei. Fiind de obârşie divină, această limbă primară s-a aflat în concordanţă deplină cu realitatea, căci cuvântul şi realitatea se potriveau la perfecţie. Numai că Babelul a adus „a doua cădere, la fel de tristă ca şi prima”, astfel că „limbajul nostru se interpune între percepţie şi adevăr”39. Angelus Silesus crede că „la începutul existenţei omului, Dumnezeu nu a rostit decât un singur cuvânt şi în acea unică rostire e cuprinsă toată realitatea”, limbajul de după Babel nu se mai întoarce la cuvântul cosmic, iar „vorbele vocilor omeneşti […] atât de reciproc înşelătoare, înlătură logosul”40. Reveriile gnosticii lingvistice se regăsesc şi după secolul al XVIIIlea, transfigurate în metafore şi simboluri, ca de exemplu în opera lui Kafka, sau Borges. Acesta din urmă este „un cabalist modern”, cum îl numeşte Steiner, care vede Babelul ca nişte labirinturi, ruine circulare, iar limba ca o înlănţuire de silabe secrete. O literă cosmică (alpha/ aleph) stă la baza structurii fărâmiţate a limbilor omeneşti – idee regăsită şi la Nichita Stănescu în poezia Aleph la puterea aleph.

Oricum, pentru a şti mai multe despre limbă (şi traduceri) – conchide Steiner – „trebuie să trecem de la structurile de adâncime ale gramaticilor generativ-transformaţionale la structurile mai profunde ale poetului”, căci „limba ţâşneşte din adâncimi la lumină”, vorba lui Schiller, şi „nicio fiinţă omenească nu cunoaşte obârşia acesteia”41.

Poezia - şi la Eminescu - are menirea de a recupera cuvântul de la Început, de a reface structura iniţială, “lumea ce gândea în basme şi vorbea în poezie”, de a recupera capacitatea iniţială de exprimare a adevărului, a esenţei, a indestructibilului, a Logosului originar.

BIBLIOGRAFIE *** Dicţionar biblic, Oradea, Editura Cartea Creştină, 1995.

Detienne, Marcel, Inventarea mitologiei, Bucureşti, Editura Symposion, 1997.

Dumitriu, Anton, Aletheia. Încercare asupra ideii de adevăr în Grecia Antică, Bucureşti, Editura Eminescu, 1984.

Eminescu, Mihai, Poezii, Minerva, Bucureşti, 1991.

Martin Heidegger, Esenţa operei de artă, Traduce şi note Thomas Kleininger şi Gabriel Liiceanu, Studiu introductiv Constantin Noica, Bucureşti, Editura Univers, 1982 Steiner, George, După Babel. Aspecte ale limbii şi traducerii, Univers, Bucureşti, 1983.

Tiutiuca, Dumitru, Literatura marilor clasici, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 2005.

39

George Steiner, După Babel. Aspecte ale limbii şi traducerii, Univers, Bucureşti, 1983, p. 88. apud Steiner, op. cit. , p. 112.

41 Shiller, apud Steiner, op.cit., p.143 40

387

INTEGRITATE Daniela Varvara Corbu, Societatea de Haiku Constanța

Rugăciune la un cânt de zidire sfinţii păşeau prin mine, prin sângele meu din care băuseră pentru stâmpărarea setei în pustie aripi începeau să le crească şi fâlfâirile lor îmi tulburau respiraţia, auzul şi văzul dar eu Ţie mă rog Doamne, Dumnezeul văzut şi nevăzut, care pe toate le-ai făcut şi le-ai născut, Dumnezeul care adăposteşti născutul şi făcutul, care iubire izvorăşti şi o înfaşi în plantele verzi ale vieţii, Dumnezeul care pământul adăposteşti cu iarbă şi cerul cu nori Locuieşte-mă, Doamne al cuvântului, al luminii, Doamne al inimii şi Doamne al meu, pe care Te îmbrac în mine şi în care adorm, Locuieşte-mă şi miluieşte-mă, Doamne, sânge din sângele Tău şi pâine din pâinea Ta fă-mă şi mă miluieşte din nou şi din nou peste din nou şi din nou păcatul meu, peste făptura după al Tău Chip zidită întregeşte-mă cu duh de lumină, cu duh dintru începuturi, pe dinăuntru lustruieşte-mă până ţâşneşte lumina neînserată cu inima Ta, Isuse Hristoase, iubitorule de oameni, desăvârşitorule al veşniciei, coboară, în inima mea înălţă-mi paşii pe scara Ta din îngeri întocmită, eu Ţie mă rog, Preabunule şi Preaiubitorule: în cuvintele mele de pământ ia formă şi locuieşte leagă-mi limba de carne şi dezleag-o pe cea din duhul plămădită naşte-mă, naşte-mă iar şi iar, ca mintea mea să uite gustul fricii din lutul creierului meu ca mintea mea să te ceară împotriva a toţi şi a toate rugăciune să fie cuvintele mele, cuvintele cu care astup paginile suflare de viaţă să fie peste fiecare în parte rostire peste fiecare în parte cuvânt.

388

INTEGRITATE Daniela Varvara Corbu, Societatea de Haiku Constanța

O femeie frumoasă trece zilnic prin mine o femeie frumoasă trece zilnic prin mine ca pe malul unui fluviu cu poduri închise de pe celălalt mal iubiţii şi neiubiţii ei îi trimit mesaje emoticoane bezele la răstimpuri harpoane plase ori bărci de trecut apa ea ştie să se ferească mereu în valizele ei cineva coase nasturi peste dantele altcineva aruncă o piatră şi joacă şotron peste rochiţa roşie cu buline de sub pleoapele nedormite îi cad vise în pulberi pe care le toarce apoi ca învelitoare pentru zilele reci de ceva timp îmi cere trupul să locuiască în el de parcă n-ar vedea că şi eu la rându-mi locuiesc în alt trup îi arăt drumul spre templul cu şobolanii deveniţi zei la farfuria cu lapte a zilei cu femei şi bărbaţi care îşi tund părul pentru ea şi-i împletesc flori în ghirlande chemând-o să-şi spele sângele de pe corp în râul lor sacru dar nicio zi nu-i atât de lungă astfel încât la capătul ei să devii zeu noaptea ne visează pe amândouă şi ne curge cuminte prin vene ne închide apoi în valizele femeii frumoase pe ea în cel cu dantele pe mine acolo unde încă se joacă şotron închise cum stăm când dormim nu ne mai deosebeşte nimic în azilul de noapte al geamantanelor vechi închise cum stăm şi visăm de pe malul acesta la celălalt.

389

INTEGRITATE Daniela Varvara Corbu, Societatea de Haiku Constanța

390

INTEGRITATE Laura Văceanu Constanța, Societatea de Haiku Constanța

Laura Văceanu Constanța Societatea de Haiku Constanța

391

INTEGRITATE Laura Văceanu Constanța, Societatea de Haiku Constanța

Poeta, prozatoarea, eseista Aurica Văceanu publică sub pseudonimul Laura. S-a născut la 15 februarie 1948, în comuna Bucu din județul Ialomiţa. Este profesor de limba şi literatura română cu studii la Institutul Pedagogic Constanța şi la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filologie, Secţia limba şi literatura română. A absolvit şi cursuri de canto clasic de la Şcoala Populară de Artă din Constanța.

Dintre cărțile publicate amintim Memoria clipei (haiku), Editura Ambasador, Târgu-Mureş, 1999. Memoria clipei/ Memory of the while (haiku, haibun, tanka, rengay), Editura Europolis, Constanța, 2003; Doi cocori faţa-n faţă/ Two cranes face to face (haiku pe Calameo - Romanian kukai). Cartea Congresului/ Congress Book, Editura Ex Ponto, Constanța (coautori: Alexandra Flora Munteanu şi Radu Patrichi), 2007; Interculturalitate şi interdisciplinaritate în educaţie Ghid metodic (coautor Anastasia Dumitru), Editura Universitară, Bucureşti, 2010; Revista de haiku Albatros bilingv (ro/ en), (2003-2017); Antologia internaţională bilingvă (ro/ en), de haiku-haiga Solidaritate prin Haiku/ Haiku Solidarity bilingual (ro/ en), Editura ExPonto, Constanța, 2012; Vaietele lutului/ Clay Moans (haiku), Editura Vif, Constanța, 2013. Experiment – iniţiere în haiku, Editura Vif, Constanța, 2013. Poeme târzii/ Late Poems (renku), Vif, Constanța, 2014. Anotimpuri (haibun), Editura Vif, Constanţa, 2015. Elemente mitice precreştine şi creştine, Editura Etnologica, Bucureşti, 2016,; Saisons (haїbun), II édition, Editura Vif, Constanța, 2016.

Fărâme de viaţă, proză scurtă şi haibun, Editura ExPonto, Constanța, 2017.

Laura Văceanu a iniţiat, organizat şi coordonat o serie de evenimente locale, naţionale şi internaţionale cultural-literare: Colocvii Naţionale anuale de lirică japoneză (haiku-haiga, tanrenga, tanka, renku, haibun), în parteneriat cu Colegiul National Pedagogic “Constantin Brătescu” Constanța, Muzeul de Artă sau Biblioteca Judeţeană “I. N. Roman”, din Constanța; Festivaluri Internaţionale de haiku la Constanța (2005, 2007, 2009, 2011, 2013, 2015, 2017); participă la evenimente culturale locale, judeţene, naţionale (Bucureşti, Iaşi, Slobozia, Târgu-Mureş) şi internaţionale: Congresul German de Haiku din Bad Nauheim, Germania, 13-15 mai, 2005; Dialoguri interculturale, Valjevo, Serbia, aprilie 2009 şi 2010, Festivalul Artelor în 2017; Festivalul Internaţional de Haiku, 5-7 august, 2010, Pécs, Ungaria. În perioada 2003-2017 a fost editor al revistei bilingve (ro/en) de haiku Albatros/ Albatross.

Este membră a cenaclurilor Cenaclului literar “Mihail Sadoveanu”. Din 2002 şi până în prezent Preşedinte al Societăţii de Haiku din Constanța.

392

INTEGRITATE Laura Văceanu Constanța, Societatea de Haiku Constanța

Români de pretutindeni În grai străbun Şi-au exprimat durerea şi iubirea Ţărani, şi dascăli, şi poeţi De peste tot cuprinsul Vechii Mame Ţări. Şi le-a fost greu Când alţii au trecut cu plugul Şi-au plâns, la noua graniţă, dar nu, ei nu s-au frânt. Şi azi dorul e acelaşi Rămâne aşa pe mai departe.

Cu acelaşi sânge Români şi moldoveni Din Transilvania străveche Oltenia, Muntenia şi Dobrogea ţinutul dintre ape, Târziu sosită lângă ţara mumă.

Ei toţi aşteaptă ca a istoriei Filă să fie întoarsă. Şi împreună să rostească Mamă, frate, în acelaşi grai.

393

INTEGRITATE Laura Văceanu Constanța, Societatea de Haiku Constanța

S-au răspândit în zările pământului, ducând cu ei iubirea de ţară şi de neam.

E din nou primăvară Şi-au înflorit toţi cornii.

Curând e-un secol de când Din trupul ţării mamă S-au rupt bucăţi, şi arşi de dor Români de pretutindeni vor Destinul străbunilor să împlinească.

394

INTEGRITATE Integritate, Antologie de poezie constănțeană

Integritate Antologie de poezie constănțeană

395

INTEGRITATE Integritate, Antologie de poezie constănțeană

396

INTEGRITATE Index Integritate, Antologie de poezie constănțeană

Index Integritate Antologie de poezie constănțeană

1130, 170 1335, 171 1467, 319 1475, 319 1485, 319 1497, 319 1581, 170 1812, 171 1841, 23 1846, 23 1870, 171, 357 1875, 178, 179 1894, 163, 178 1903, 357 1908, 83, 357 1914, 81, 164, 177, 299, 300, 315, 358 1915, 81, 82 1916, 81, 82, 177, 315 1918, 17, 24, 81, 83, 165, 176, 179, 299, 300, 301, 315, 320, 321, 358 1919, 81, 82, 177, 299, 321, 358, 361 1920, 49, 321, 358, 361 1921, 24, 165, 361 1923, 23, 300, 315, 361 1925, 361 1926, 361 1927, 299, 361 1930, 165 1932, 164, 165 1933, 164, 361 1934, 23, 165 1935, 149 1937, 128 1938, 166, 174, 179, 182, 321, 361 1940, 24, 166, 179, 321 1941, 23, 80, 166, 244 1942, 166

1943, 166 1944, 128, 167 1947, 214, 321 1948, 128, 167, 178, 318, 392 1951, 82, 128, 314 1952, 167, 321 1956, 136, 167, 236 1960, 54, 274 1962, 167 1963, 128 1965, 167, 174 1966, 80 1967, 150, 167, 244 1968, 80, 170 1973, 80, 162 1974, 128 1977, 86, 169 1980, 81, 82, 167, 170, 214, 290 1985, 140, 214, 361, 364 1992, 80, 361, 363, 364 1999, 150, 368, 392 2000, 54, 128, 140, 304, 362, 364, 368 2002, 81, 82, 304, 314, 392 2004, 72, 80, 83, 86, 140, 236, 304 2005, 150, 230, 244, 274, 304, 387, 392 2007, 37, 39, 76, 80, 86, 150, 304, 356, 392 2008, 150, 356, 360, 368, 384 2009, 49, 80, 150, 164, 168, 172, 274, 304, 368, 392 2010, 54, 81, 82, 150, 172, 236, 304, 360, 392 2012, 54, 136, 150, 172, 236, 304, 356, 384, 392 2013, 100, 136, 150, 167, 172, 182, 236, 244, 274, 360, 368, 392 2014, 100, 136, 150, 167, 172, 244, 368, 392 397

INTEGRITATE Index Integritate, Antologie de poezie constănțeană 2015, 40, 41, 100, 136, 150, 167, 182, 244, 330, 368, 392 2016, 100, 128, 136, 140, 150, 172, 175, 224, 244, 318, 368, 384, 392 2017, 17, 54, 82, 111, 112, 136, 140, 141, 143, 145, 148, 150, 163, 164, 167, 169, 175, 182, 244, 262, 290, 315, 318, 348, 368, 384, 392 2018, 27, 29, 33, 35, 42, 43, 46, 48, 54, 85, 86, 100, 112, 136, 142, 144, 146, 147, 150, 175, 212, 215, 217, 219, 220, 244, 262, 290, 315, 316, 318, 319, 323, 324, 325, 330, 352 A.R.I.P., 80 A.V.A., 274 Abdulachim, 22 Academia, 358 Academiei, 22, 163, 164, 166, 167, 168, 172, 175, 324 Academy, 368 Achievement, 368 Acţiunea, 167, 172 Activi, 290 Adam, 24, 239, 245, 385 Adelina, 27, 28, 75, 76 Ademenirile, 150 Adevarați, 318 Adina, 175 Administrative, 140 Adolescență, 330 Adrian, 103, 140, 170 Adriana, 364 Adunare, 176, 300 Adunarea, 175, 299 Agora, 106, 128, 140 Agrosargal, 83 Akbaş, 22 AKECH, 28, 323, 324 Alain, 364 Alan, 33 Alanya, 230 Alb, 74, 103 Alba, 129, 136, 137, 175, 176, 225, 299, 300, 301, 320 Albă, 168, 319 Albanian, 368 398

Albastră, 84, 260 Albert, 319 Albeşti, 22 Albinii, 128 Albinuşa, 170 Albinuşei, 170 ALECLA, 28, 112, 351, 352, 367 Alecsandri, 169 Alecu, 170 Aletheia, 386, 387 Alexandra, 27, 313, 314, 392 Alexandrescu, 169, 305 Alexandru, 18, 164, 167, 170, 172, 175, 214, 290, 299, 305, 315, 320, 355, 356, 357, 364 Alexe, 357 Alexia, 27, 28, 47, 48 ALGCR, 162 Ali, 22 Alicja, 324 Alimănișteanu, 176 Alistar, 178, 179 Altay, 22 Am, 43, 55, 58, 102, 104, 115, 121, 153, 163, 175, 193, 201, 232, 252, 253, 254, 265, 266, 268, 275, 277, 278, 282, 292, 293, 309, 336, 353, 363, 368 Ambasador, 392 Ambitus, 150 Amet, 28, 196 Amfora, 136, 214, 230 Amintiri, 103, 232, 274 Amintiri din copilărie, 103 Amzacea, 82 Ana, 84, 150, 169, 244, 321, 348 Analele, 23, 166 Ana-Maria, 244 Anastasia, 27, 161, 162, 392 Anatole, 169 Anatolie, 150 Andersen, 23 Andreea, 27, 28, 343, 344 Andrei, 80, 81, 82, 244, 300, 314, 357, 360 Angela, 175 Anghel, 288, 320 Anglia, 27, 317, 320, 351

INTEGRITATE Index Integritate, Antologie de poezie constănțeană Anişoara, 27, 235, 236 Annual, 28, 323, 324, 351, 352, 367 Anonimi, 318 Antantei, 81, 175 Anticus, 27, 28, 29, 86, 112, 182, 347 Anton, 386, 387 Antonescu, 166 Anul, 83, 170, 196, 251 Ape, 318, 361 Aplicată, 174 Apollo, 102 Arabic, 368 Araci, 357, 358 Arctic, 113 Arctica, 113 Ardeal, 225 Ardealul, 81 Ardealule, 225 Arderea, 352 Argeş, 128, 150 Argetoianu, 176 Argonaut, 167, 172 Arhimede, 169 Arhivele, 81, 175 Arma, 298 Armata, 165 armeană, 28, 29, 223, 224 armeni, 82, 233 Armenia, 84 Armeniei, 84 Armenopol, 171 Ars, 140 Arşaluis, 27, 29, 223, 224 Arsenie, 84 Artă, 136, 170, 392 Arte, 136, 230 artelor, 28, 53, 54, 214 Artemis, 364 Arts, 28, 33, 44, 85, 86, 112, 351, 352, 367 Aruba, 84 Asan, 131 Asanși, 22 ASCIOR, 262 Askena, 128 Asociaţia, 28, 79, 162 Asociaţiei, 80, 162, 230, 298

Asociaţiunea, 357, 358 Asociaţiunii, 357, 358 Așteptare, 140 Astörlĭk, 22 ASTRA, 300, 357, 358 ASTREI, 357, 358 Astronautica, 150 Ateneu, 384 Aurel, 140, 163, 164, 172, 357, 358 Aurica, 392 Austin, 27, 85, 86 Avalanşa, 230 Averescu, 176, 315 Avram, 131, 137, 300 Awaits, 368 Award, 368 Axente, 357 Azaplar, 22 Azerbaijan, 84 Azovului, 23 Babel, 18, 386, 387 Babeș, 314 Babeţi, 364 Bacău, 128, 150, 176 Baciu, 83 Bacovia, 356 Baia, 319, 357 Baiazid, 319 Băița, 175 Băițel, 27, 53, 54 Balada, 129, 175, 275, 277 Balaurul, 361, 362, 363, 364 Balcani, 81 Balcanica, 162 Bălcescu, 28, 225, 305, 329, 330 Balcic, 319 Balcicul, 350 Bali, 319 Balkan, 170 Balsam, 304 Banat, 130, 300 Banatului, 299, 319 Banca, 178 Bangla, 368 Barberá, 27, 29, 33, 34 Barbu, 23 399

INTEGRITATE Index Integritate, Antologie de poezie constănțeană Bărbulescu, 167 Barcelona, 27, 33, 34 Barițiu, 300 Barnă, 27, 28, 47, 48, 49 Bârsan, 274 Barthes, 364 Baru, 84 Basarab, 131 Basarabeni, 166 Basarabi, 22 Basarabia, 18, 28, 79, 80, 81, 83, 130, 164, 165, 166, 171, 179, 301, 320, 321 Basarabiei, 18, 83, 165, 166, 167, 169, 178, 179, 299, 301, 315 Bătrân, 82, 104, 214, 314, 319 Battuhal, 23 Batumi, 84 Bayramdede, 22 Bazargic, 182 Bâzdâga, 164 Becmambet, 22 Beg, 319 Bektóre, 85, 86, 182, 324, 325 Belkis, 27, 29, 67, 68 Bene, 172 Berciu, 175 Bermuda, 118 Berthelot, 176 Bibescu, 176 Bibliei, 128 Biblioteca, 29, 175, 364, 392 Bibliotecii, 136, 357 Biharia, 137 Bilal, 27, 29, 67, 68 Bír, 352 Biruința, 22 Bizantiologie, 170 Blaga, 162, 236 Bobeş, 27, 28, 71, 72 Boboteaza, 168 Boca, 84 Bogazkóy, 22 Bogdan, 99, 100, 172, 358 Bogdănel, 102 Bogdănele, 102 Bogota, 84 400

Bograte, 84 Boldur, 170 Bolintineanu, 305, 306 Bolyai, 314 Bombea, 27, 28, 75, 76 book, 82, 124, 368 Borges, 387 Bouquins, 364 Bradford, 140 Brăescu, 238 Brăileanu, 83 Brâncuşi, 65 Brânduş, 357 Branului, 357 Braşov, 357, 358 Brătescu, 17, 23, 392 Bratianovca, 83 Brătianu, 27, 79, 80, 81, 82, 83, 176, 177, 315, 320 Brătienilor, 83 Brest, 315 Britanie, 140 British, 352 Brudaru, 170 BSU, 162 Bucovina, 28, 79, 80, 81, 129, 300, 301 Bucovinei, 170, 176, 299, 301, 315, 321 Bucu, 392 Bucureşti, 27, 29, 80, 81, 82, 128, 136, 149, 163, 164, 167, 168, 169, 170, 172, 224, 230, 364, 365, 384, 385, 386, 387, 392 Bucureştiul, 384 Budapesta, 81, 82 Buftea, 315 Bug, 165, 166, 171 Bulat, 171 Búlbúl, 22 bulgar, 24, 82, 83 Bulgaria, 84, 182 Bulgarian, 368 Bulgariei, 176 Burebista, 131 Burlacu, 83 Burning, 352 Butnaru, 140 Buzdugan, 164, 300

INTEGRITATE Index Integritate, Antologie de poezie constănțeană C.F.R., 136 Cafeneaua, 384 Caietele, 165 Cain, 385 Calameo, 392 Călăraşi, 149 Călător, 84 Caleidoscop, 230 Calendarul, 165, 171 Caliacra, 81, 319 California, 368 Californiei, 168 Călinescu, 361 Călugăreni, 130, 305 Căluşarul, 102 Cambridge, 140 Camelia, 27, 273, 274 Camil, 361 Câmpuri, 49 Canada, 298 Canalului, 84 Cannabis, 118, 119 Cantacuzino, 176, 178 Cântec, 54, 227, 260 Cantemir, 131, 170, 319, 320 Caracui, 83 Caragiale, 169 Caramurat, 23 Caransebeş, 167 Care, 56, 167, 253, 259, 260, 277, 305, 307, 333 Careul, 28, 53, 136 Careului, 54, 136 Cârlan, 178 Carmen, 365 Carmina, 162 Carol, 17, 81, 166, 177, 224, 320 Carpaţi, 81, 129 Carpați, 257, 277, 281, 300 Cărpineanca, 83 Cărpineni, 83 Carson, 27, 29, 85, 86 Cartea, 19, 25, 68, 84, 138, 171, 179, 305, 315, 386, 387, 392 Casa, 84, 136, 358, 364 Casei, 17, 84, 358

Casicea, 22 Castelu, 22 Catedralei, 84 Cătlăbuga, 319 Caucazia, 164 Cavaler, 164, 265 Cavallo, 362, 364 Cazacliu, 167 Ceadâr, 83 Cei trei muşchetari, 103 Cenaclului, 54, 80, 100, 136, 140, 174, 214, 224, 244, 262, 274, 290, 314, 392 Centenar, 132, 349, 350 Centenarului, 17, 150, 175, 315 Central, 357 Centrale, 81, 176, 299, 315 Centralei, 128 Cenuşăreasă, 93 Cercetării, 162 Cercul, 28, 53, 54, 167 Cercului, 290 Cernăuţi, 130 Cernăuți, 315 Cernavoda, 128 Cernavodă, 22, 23, 24, 27, 28, 127, 128, 273, 274, 278, 320 Certificate, 368 Cetatea, 319, 386 Cezar, 361 Channel, 86 Cheie, 102 Chelan, 27, 99, 100 Chennai, 368 Chevalier, 364 Chicago, 86, 114, 115 Chilia, 319 Chinese, 368 Chirnogeni, 82 Chişinău, 27, 29, 83, 129, 164, 165, 166, 171 Chişinăului, 164 Chopson, 27, 29, 111, 112 Cidul, 103 Cimitir, 304 Cinderella, 92 Ciobanu, 166, 171 Ciocârlia, 22 401

INTEGRITATE Index Integritate, Antologie de poezie constănțeană Cioflec, 357, 358 Cioroiu, 24 Cipariu, 300, 330 Cîrciumărescu, 127, 128 Cîrciumăreştilor, 128 Ciugureanu, 171, 299, 315 Civic, 28, 229, 230 CLAFest, 28, 33, 85, 86, 352 Claudia, 364 Clemanceau, 177 Clementa, 128 Clipei, 109 Clot, 34 Clotilda, 176 Clubul, 28, 243, 330 Clubului, 80, 136, 214, 244, 290 Cluj, 19, 129, 136, 167, 172, 298, 314, 364 Cluj-Napoca, 19, 167, 172, 298, 314 Cobadin, 22 Cociu, 170 Codrii, 319 Cojocaru, 27, 135, 136 Colâma, 167 Colegiul, 28, 82, 195, 196, 214, 224, 355, 356, 392 Colindul, 358 College, 112 Colt, 86 Colţ Alb, 103 Columb, 84 Columbia, 84 Columna, 84 Columnă, 281 Comandor, 174 Comercial, 224 Comitetului, 324, 357 Community, 112 Comparată, 162 Comparative, 28, 112, 351, 352, 367 Comunicării, 80 Comunitatea, 28, 67, 223 Concert, 361 Conferinţa, 170 Confluențe, 236 Confruntări, 81, 82 Congres, 165, 166 402

Congresul, 164, 166, 179, 392 Congresului, 164, 165, 170, 392 Conservatorul, 81, 82 Consiliile, 176, 298, 315 Consiliu, 299 Consiliul, 81, 136, 167, 299 Consiliului, 163 Consistoriului, 357 Const., 27, 303 Constanța, 17, 21, 22, 23, 24, 27, 28, 29, 33, 44, 45, 47, 53, 67, 70, 79, 80, 81, 82, 85, 86, 99, 100, 111, 112, 135, 136, 139, 140, 141, 142, 144, 145, 147, 148, 150, 161, 162, 173, 174, 175, 181, 196, 203, 213, 214, 223, 224, 229, 230, 231, 235, 236, 243, 244, 261, 262, 289, 290, 297, 298, 304, 313, 314, 318, 319, 320, 323, 324, 325, 326, 327, 330, 347, 351, 352, 355, 356, 360, 367, 368, 383, 391, 392 Constanţei, 81, 82 Constănţeni, 80 Constănțeni, 28, 243, 244, 290 Constantin, 17, 24, 27, 49, 84, 150, 167, 169, 170, 179, 243, 244, 304, 317, 318, 319, 357, 358, 385, 387, 392 Constituția, 300 Conta, 384 Copiilor, 28, 330 Corbu, 27, 28, 47, 48, 71, 72, 75, 76, 343, 344, 383 Corea, 368 Coresi, 262 Corini, 164, 166, 168, 172 Coriolovca, 83 Corn, 304 Cornelia, 27, 213, 214, 348 Coroana, 172 Coroană, 81, 315 Corvin, 319 Coşbuc, 169, 306 Cosminului, 319 Cosmopoetry.ro, 150 Costa, 84 Costache, 274 Council, 352 Cozia, 305

INTEGRITATE Index Integritate, Antologie de poezie constănțeană Crăciun, 38, 364 Crăciunul, 168, 170 Craia, 27, 139, 140 Creangă, 65, 169 Creativ, 28, 47, 48, 71, 72, 75, 76, 343, 344 Crepusculare, 150 Creştină, 386, 387 Crimean, 368 Crimeea, 21, 23, 230, 231, 325 Crişana, 130 Crișanei, 299 Cristian, 23 Criteriul, 140 Croatian, 368 Crucea, 82, 136, 164, 176 Crucea-Ordin, 164 Crucii, 177 Cuba, 84 Cücenoğlu, 230 Cuget, 80, 170 Cultură, 136 Cultural, 28, 172, 323, 324 Culturală, 136, 298, 358 Culturale, 110, 165, 358 Cumpăna, 22 Curcani, 149 Curentul, 171 Curriculare, 150 Cursul, 80 Cuşner, 150 Cuza, 18, 131, 214, 290, 299, 304, 320, 355, 356 Dac, 128, 130 Daciei, 170 Dacii, 131, 163 Dacul, 305 Dacus, 305 Dan, 167, 315, 330 Daniel, 171, 299, 315 Daniela, 27, 28, 72, 344, 383, 384 Darurilor, 170 Datcu, 167 Decalog, 304 Decebal, 28, 47, 48, 131, 140 Declin, 140 Delavrancea, 23

Delhi, 368 Delia, 364 Delta, 80, 171 Democratică, 299, 315 Democratice, 299 Descriptio, 320 Desenuri, 361 Despărţământul, 357 Destin, 150 Destine, 150, 175 Detienne, 386, 387 Deva, 314 Dhanbad, 27, 367, 368 Diaconescu, 150 Diamant, 27, 149, 150 Didina, 176 Dimache, 170 Dimensiunea, 356 Diminețile, 140 Dimitrie, 136, 170, 305, 319, 320 Direcției, 140 Director, 299 Divina, 150 Divinităţii, 385 Divinul, 385 Doamne, 74, 103, 150, 158, 160, 208, 210, 218, 282, 388 Dobrich, 182 Dobroge, 17, 281 Dobrogea, 17, 21, 22, 23, 24, 28, 62, 80, 81, 82, 128, 136, 181, 182, 215, 276, 281, 298, 303, 304, 319, 320, 384, 393 Dobrogei, 22, 23, 24, 82 dobrogeni, 17, 22, 24, 81, 82 Dodoloaţă, 129, 133 Doi, 143, 349, 392 Doină, 65, 226 Doja, 131, 226 Domingo, 84 Dominic, 27, 149, 150 Dominicană, 84 Donchiada, 150 Donici, 170 Dor, 104, 193, 274, 311 Drăghicescu, 175 Drăghici, 231 403

INTEGRITATE Index Integritate, Antologie de poezie constănțeană Drept, 136, 163, 252, 290 Dromichaites, 131 Drumul, 18, 361 Dubăsari, 163, 165 Duce, 164 Dumas, 169 Duminica, 168, 170 Dumitriu, 386, 387 Dumitru, 27, 161, 162, 175, 179, 358, 386, 387, 392 Dumnezeu, 73, 102, 104, 105, 119, 125, 145, 150, 170, 204, 206, 210, 211, 212, 227, 237, 239, 262, 293, 305, 319, 386, 387 Dunăre, 23, 128, 129, 225, 226, 275, 276, 277, 278, 281, 305, 320 Dunării, 102, 171, 275 dúniya, 112 Durnov, 171 Durostor, 81 Duțu, 27, 173, 174 Dvoicenko, 170 Earth, 112, 124 Ecaterina, 176, 178, 237 Ecce, 385 Echilibru-n, 140 Echipaje, 128 Ecole, 304 Economic, 28, 195, 196 Economice, 360 eCreator, 140 Edgar, 33 Editorial, 34, 136, 167 Eduard, 140 Educației, 162, 174 Eforie, 54 Egypt, 162 Eikon, 167, 384 El, 34, 50, 54, 82, 83, 89, 101, 112, 166, 168, 169, 215, 300, 305, 306 Elena, 27, 28, 128, 176, 178, 179, 274, 329, 330, 336 Elenei, 178, 330 Eliade, 18, 28, 127, 128, 273, 274, 361 Elisa, 176 Elisabeta, 177 Elsevier, 162 404

Emel, 27, 29, 181, 182 Emin, 27, 29, 103, 181, 182 Eminescu, 59, 65, 103, 136, 140, 169, 232, 247, 274, 304, 365, 385, 386, 387 Emma, 236 Enciclopedia, 136 Endangered, 28, 323, 324 Enescu, 28, 359, 360 Engleză-Română, 314 Englezul, 102 English, 118, 124, 368 Eparhială, 179 Epigramiştilor, 80 Epigramiștilor, 244 Epopee, 128 Epureşti, 82 ERF, 244 Eroilor, 82, 345 Eroinele, 175 eroticus, 150 Espania, 84 Esperanto, 368 Essais, 84 Eternitate, 150 Etnologica, 392 Etrangeres, 165 Eufrosina, 176 Eugen, 177 Europeni, 28, 99, 100, 135, 136, 298 Europolis, 24, 392 Euxin, 23, 24, 281 Evangheliarul, 170 evrei, 82 Ex, 330, 384, 392 Exile, 28, 112, 351, 352, 367 ExPonto, 128, 392 Facultatea, 19, 27, 80, 136, 140, 162, 224, 290, 304, 314, 360, 392 Facultății, 29, 179 Făgăraș, 137 Fall, 86 Farsi, 368 Fascinant, 150 Fascinația, 140 Fecioarele, 361 Femeia, 153, 245, 361

INTEGRITATE Index Integritate, Antologie de poezie constănțeană Femeilor, 176, 178 Ferdinand, 140, 175, 176, 177, 237, 299, 301 Ferestre, 304 Ferhat, 186, 187 Ferrari, 103 Festival, 28, 33, 44, 85, 86, 352 Festivalul, 45, 236, 392 Filiala, 28, 99, 100, 135, 181, 182, 297, 303, 324 Filip, 27, 28, 168, 170, 195, 196, 244 Filişan, 27, 203 Filologice, 162, 174 Filologie, 224, 304, 314, 324, 356, 392 Filosofie, 19, 27, 29, 80 Floarea, 148, 170 Flora, 27, 313, 314, 392 Florentina, 27, 28, 343 Florii, 83 Florin, 27, 99, 100, 102, 103, 165 Frământările, 128 France, 165, 169 Francisc, 84 Franța, 177, 320 French, 368 Fundațiilor, 23 Gabriel, 385, 387 Galați, 140 Galbenă, 83 Galin, 164, 166, 168, 172 Gallatin, 27, 111, 112 Gând, 274 Gânduri, 54 Garden, 86 Garofița, 27, 261, 262 Garofiței, 262 GAS, 128 Gazeta, 357, 361 Geavit, 22 Gelati, 84 Geli, 27, 29, 33, 34 Generală, 162 Geneva, 165, 304 Geneza, 386 George, 28, 140, 300, 330, 356, 357, 359, 360, 361, 363, 364, 387 Georgia, 84

Georgiana, 140 German, 176, 368, 392 germani, 82 Get, 129 Geto-Dacă, 128 Geto-Dacilor, 129, 133 Gevelegian, 140 Gheerbrant, 364 Gheorghe, 27, 28, 71, 72, 75, 76, 103, 164, 167, 168, 174, 289, 290, 343, 344, 364 Gheorghiu, 140 Gherman, 167 Ghibu, 170 Ghica, 176 Ghicolescu, 140 Ghid, 224, 392 Gift, 86, 96 Gimnazială, 28, 71, 72, 75, 343, 344, 359, 360 Gîscă, 83 Giurtelec, 82 Gladys, 36, 38 Glasul, 301, 315 Glykon, 28, 140, 203 God, 118, 124, 368, 377 Godorogea, 170 Goethe, 169 Goga, 169, 225, 358 Golopenţia, 167 Gori, 84 Gorki, 231 Gozzadini, 170 Graniţa, 171 Graph, 262 Grațiela, 27, 28, 71, 72 Greceanu, 176 greci, 82, 233, 386 Greek, 368 Grefier, 304 Grigore, 167, 169, 305 Grinta, 236 Griviţei, 130 Groisman, 165 Growing, 368 Grozavu, 27, 213, 214 Grupul, 28, 229 405

INTEGRITATE Index Integritate, Antologie de poezie constănțeană Grupului, 174, 230 Guglielmo, 362, 364 Gurău, 27, 29, 223, 224 Guvernul, 165 Guzun, 167, 172 Hacilar, 22 Hăghig, 357, 358 Hăghigului, 357 Hagia, 84 Hagieni, 22 Haiku, 28, 48, 136, 224, 235, 236, 313, 314, 368, 383, 391, 392 Halipa, 300 Halippa, 165, 167, 169, 171, 315 Hamide, 325 Hans, 23 Harap, 103 Haret, 174, 360 Hasdeu, 170, 172 Hassan, 306 Haţeg, 137 Hațeg, 146 Hegel, 106 Heidegger, 385, 387 Hell, 23 Helsinki, 170 Henri, 24 Hercule, 103 Heritage, 28, 323, 324 Herodot, 386 Herța, 350 Heruvim, 129 Hînceşti, 83 Hindi, 368 Hogea, 27, 29, 229, 230, 231 Holban, 361, 364 Holderlin, 385 Hollow, 112, 124 Hommaire, 23 Homo, 150, 385 Honour, 368 Hora, 165, 281 Horea, 137, 226 Horieşti, 83 Horii, 225 Hortensia, 361, 364, 365 406

Hristoase, 388 Hugo, 169 Humanitas, 315 Hunedoara, 314 Husein, 22 I, 25, 29, 35, 37, 40, 42, 44, 46, 80, 81, 94, 96, 98, 113, 114, 116, 120, 122, 124, 130, 131, 140, 143, 164, 166, 169, 172, 175, 176, 177, 210, 224, 236, 255, 256, 257, 274, 290, 300, 304, 308, 320, 330, 339, 353, 361, 362, 368, 369, 370, 371, 372, 373, 374, 375, 376, 377, 378, 379, 392 Ialomiţa, 392 Iancu, 131, 137, 226, 300 Ianoşi, 363, 364 Iarba, 168 Iaşi, 81, 82, 163, 165, 172, 214, 290, 304, 384, 392 Iași, 176, 177, 179, 299, 315, 364 Ibis, 33 Ibn, 23 Ibrăileanu, 361 Ibram, 17, 21, 25, 27 Ibsen, 169, 253 ICR, 232 Ildirim, 319 Ileana, 177 Ilie, 27, 317, 318 Imperiul, 169, 176, 320 Imperiului, 320 Înalt, 131, 319 Înaripata, 384 Inculeţ, 171 Inculeț, 179, 300, 315 Independența, 22 India, 27, 367, 368 Indian, 368 indica, 118, 119 Influența, 168 InfoRapArt, 236 Informatică, 244 Inocențiu, 175, 244 Inscripţii, 304 Institutul, 167, 392 Insula, 21, 321 Integritate, 7, 27, 30, 31, 196, 395, 397

INTEGRITATE Index Integritate, Antologie de poezie constănțeană InterArtes, 28, 161, 162 International, 162, 166, 368 Internațional, 175 Internaționale, 172 Întregire, 179 Învățământ, 174 Ioan, 18, 214, 290, 299, 319, 348, 355, 356, 361, 364, 386 Ion, 17, 19, 24, 27, 81, 82, 136, 150, 164, 166, 167, 170, 176, 177, 179, 251, 284, 300, 315, 320, 363, 364 Ionel, 83 Ionescu, 167 Ionuţ, 172 Iordache, 27, 235, 236 Iordan, 27, 167, 243, 244 Iorga, 23, 163, 165, 170 Iosif, 103 Ireversibila, 68 Isachi, 150 Ismail, 179 Istanbul, 230, 232 Istoria, 19, 57, 110, 138, 291, 315, 319, 320 Istorie, 19, 27, 29, 106, 162 Isuse, 388 Italian, 368 Italiană, 356 Iubirea, 262, 271 Iubita, 262 Iulia, 136, 137, 175, 176, 225, 299, 300, 301, 320 Iustinian, 171 Ivasiuc, 304 Izabella, 150 Japanese, 368 Jean, 364 Jenel, 102 Jesus, 368 Jianu, 27, 261, 262 Jiu, 178, 237 Jocuri, 168, 290 Journal, 118, 124, 162 Jurnalism, 80 Kafka, 387 Kalinka, 231 Kannada, 368

Kant, 106 Kara, 22 Karahan, 22 Karpat, 22 Kașîkșî, 22 Kayta-kelmez, 68 Kazaciocul, 231 Kemal, 22 Kerem, 186, 187 Kerim, 22 Kevin, 27, 29, 111, 112 Kogălniceanu, 23 Korea, 368 Köstel, 22 Köstence, 22 Kratylos, 386 Kremlin, 164 Kremlinului, 166 Krishna, 27, 29, 367, 368 Kubadin, 22 Kukai, 136 Kumamoto, 368 Kurultai, 28, 323, 324 Kyoto, 368 Lacrimi, 108, 348 Lămureanu, 150 Lancaster, 34 Langues, 165 Laudae, 172 Laura, 27, 362, 363, 391, 392 Laurențiu, 140 Lazăr, 28, 71, 72, 75, 76, 174, 343, 344 Lǎzǎrescu, 363, 364 Lăzăroiu, 140 Lebanon, 368 Lebedev, 171 Lecture, 28, 112, 351, 352, 367 Legende, 110, 305 Lenin, 164 Lenk, 319 Leonida, 81, 82 Lesnoe, 166 Liberalul, 81, 82 Libere, 172 Libertatea, 106, 152, 301 Liceul, 28, 47, 111, 136, 140, 162, 314, 329 407

INTEGRITATE Index Integritate, Antologie de poezie constănțeană Liceului, 48, 304, 330 Life, 86, 96, 368 Liga, 28, 172, 297, 298, 300 Light, 368 Ligia, 365 Ligii, 136, 165, 171, 298 Liiceanu, 385, 387 Liliana, 27, 203 Limba, 64, 100, 224, 277, 356 Limbă, 28, 99, 135, 136, 182, 298 Lingvistică, 174 Lipăneşti, 290 lipoveni, 82 Liric, 262 Liseta, 176 Literary, 368 Literatura, 140, 224, 356, 386, 387 Literatură, 162 Literaturii, 27, 29, 175, 179, 315 Litere, 162, 356, 360 Litoral, 80 Litovsk, 315 Liviu, 27, 53, 54, 169, 361 Lodz, 324 Logicianul, 102 Londra, 27, 351, 352 Lorena, 27, 139, 140 Lovinescu, 177, 361, 364 Lucaci, 170 Luceafărul, 59, 128, 150 Lucian, 140, 162, 236 Luciu, 28, 330 Ludi, 196 Lugoj, 137 Luminii, 226 Luminița, 27, 75 Lună, 140 Lungu, 27, 273, 274 Lupu, 168, 170 Lyotard, 18, 385 M.A.I., 290 Macovei, 81, 82 Madonă, 385 Madrid, 170 Magadan, 167 Magic, 102 408

Magicianul, 102 Magna, 172 Măgura, 82 Mahal, 187 Mahala, 163, 168 Mahomed, 319 Mainichi, 236 Maiştri, 128 Maître, 304 Malus, 305 Mamă, 179, 189, 315, 393 Mame, 393 Management, 140 Mănăstirea, 84, 171 Mănăstirii, 171 Manchester, 27, 317, 318 Mangalia, 22, 24, 25, 27, 28, 195, 196 Mankaliye, 22 Mantova, 128 Manzâri, 166 MAR, 140 Maramureş, 130 Maramureșului, 299 Mărăşeşti, 81, 82, 130 Mărăşti, 82, 130 Marcel, 23, 386, 387 Marcin, 27, 29, 323, 324, 325 Mare, 103, 110, 150, 168, 170, 175, 225, 226, 276, 278, 281, 304, 306, 319, 321, 350, 357 Marea, 17, 21, 23, 27, 102, 109, 110, 140, 168, 176, 276, 299, 300, 320, 321, 358, 365 Marele, 164, 172, 236, 315 Mareșalului, 176 Marghiloman, 176, 315 Mari, 175, 176, 177, 178, 179, 358 Maria, 23, 27, 140, 150, 169, 175, 176, 177, 178, 244, 247, 347, 348, 364 Marian, 24 Mariana, 140 Marii, 17, 27, 81, 82, 175, 177, 299, 300, 319, 349, 350 Mării, 45, 136, 140, 255, 319 Marilena, 28, 330 Marin, 304

INTEGRITATE Index Integritate, Antologie de poezie constănțeană Marinescu, 140 Marioara, 177 Mark, 35 Markov, 170 Marshall, 27, 29, 111, 112 Mărtănuş, 357 Martha, 176 Martin, 385, 387 Mărunt, 274 Masca de fier, 103 Mateevici, 170 Matei, 319 Matematică, 244 Matematice, 244 Matheiu, 171 Maxim, 231, 232 Mazilu, 150, 348 Me, 368 Mecanici, 128 Medgidia, 22, 27, 28, 303, 304, 323, 324, 329, 330 Medicină, 179 Meditând, 348 Medjidiye, 22 Mehmet, 22, 324 Memedemin, 22 Memet, 323 Memorandumul, 165 Memoria, 21, 158, 172, 392 Menumorut, 131 Merenti, 172 Mereşeni, 83 Meritul, 84, 172, 174 Metafizice, 150 Metamorfoze, 304, 330 Mica, 128 Mici, 274 Miercurea-Ciuc, 140 Mihaela, 27, 135, 136 Mihai, 18, 27, 28, 131, 137, 140, 172, 195, 196, 232, 262, 274, 292, 299, 305, 306, 319, 320, 321, 387 Mihail, 23, 28, 54, 80, 100, 136, 140, 150, 164, 173, 174, 213, 214, 224, 244, 261, 289, 290, 314, 317, 392 Mihăiță, 330

Mihai-Viorel, 27, 28, 195, 196 Mihalache, 27, 289, 290 Mihalcea, 140 Milan, 27, 127, 128 Militar, 28, 53, 54, 128, 290, 355, 356 Militare, 290 Minela, 212 Mines, 368 Ministerul, 162 Ministerului, 174 Miniștri, 299 Mircea, 18, 28, 82, 127, 128, 131, 177, 214, 273, 274, 305, 314, 319, 330, 361, 364 mireasă, 212, 218, 271 Mirela, 27, 348, 355 Miron, 83 Misterele, 150 Mitrea, 27, 297, 298 Mitropolitul, 357 Miu, 27, 303, 304 Moise, 24, 81, 82 Moiseev, 167 Moldave, 166 Moldavie, 320 Moldova, 19, 24, 27, 29, 54, 138, 162, 172, 176, 298, 300, 305, 319, 320, 349 Moldovanul, 165 Moldovei, 170, 299, 319 Moldovenească, 163, 166, 299, 315 Moldovenesc, 163, 179 Moldovenești, 176, 299 moldoveni, 83, 130, 164, 165, 393 Moldovenii, 164 Moments, 86 Mondial, 49, 50, 81, 164, 175, 177, 179, 231, 299, 315, 320, 321, 361 Monitorul, 164 Montaigne, 84 Montreal., 150 Monumentul, 82 Morava, 129 Moş, 102 Moscheea, 84 Muguri, 136, 348 Muler, 386 Muma, 306 409

INTEGRITATE Index Integritate, Antologie de poezie constănțeană Muncitorilor, 164, 165 Munich, 114 Munte, 163 Munteanu, 27, 313, 314, 392 Murat, 19, 27, 29, 35, 41, 43, 45, 46, 70, 87, 89, 91, 93, 95, 97, 98, 113, 115, 117, 119, 121, 123, 125, 126, 183, 185, 187, 189, 191, 193, 325, 327 Muratan, 22 Murfatlar, 82 Musa, 22 Museum, 368 Muzeul, 84, 106, 175, 179, 315, 392 My, 86, 87, 94, 96, 114, 120 Naaman, 368 Naji, 368 Nan, 27, 317, 318 Năsăud, 137 Nasone, 23 Nasradin, 231 Nastasia, 27, 348, 359, 360 Natalia, 176 Naţional, 101, 106, 110, 163, 167, 230 Național, 140, 174, 179, 300, 330, 355, 356 Națională, 175, 178 Naţionale, 81, 110, 392 Naționale, 136, 176, 178, 274, 300 Națiunea, 274 Naţiunilor, 171, 172 Națiunilor, 165 Năvodari, 27, 28, 359, 360 Nazarcea, 22 Nazarşî, 22 Neacşu, 163 Neamț, 176 Neamul, 165, 216 Nebie, 28, 196 Nebuloasa, 150 Negrea, 83 Negrescu, 83 Negru, 22, 25 Nekermann, 103 Nelinişti, 150 Nermin, 27, 29, 229, 230 Nest, 86 New, 368 410

Next, 82 Nichita, 163, 164, 165, 166, 167, 168, 169, 170, 172, 385, 386, 387 Nicolae, 23, 28, 163, 164, 165, 169, 170, 305, 329, 330, 357, 358 Nicolaevici, 164 Nicolești, 22 Night, 118 Nistor, 166, 167, 315, 357, 358 Nistru, 81, 165, 167, 171, 319 Nitreanu, 170 Niyazi, 22 Niyaziy, 323, 324 No, 368 Noi, 21, 22, 45, 110, 143, 150, 201, 225, 231, 233, 248, 263, 264, 300 Nord, 54, 170, 253 Normalişti, 82 Norvegia, 244 Nou, 170 Noua, 84 Nouă, 80 Nucleare, 128 Nunta, 167 Nurbat, 22 Nuredin, 17, 21, 25, 27 Nyuusen, 368 Oameni, 24, 107, 140, 269, 318 Oarba, 130 Obeliscul, 84 Ocna, 54 Octavian, 170, 358 Odelski, 27, 29, 323, 324, 325 Odessa, 166, 176 Odin, 385 Oficial, 164 Ofiţeri, 164, 290 Oituz, 82, 130, 176, 292 Oklahoma, 116 Oklahomei, 117 Olaru, 27, 28, 329, 330 Olga, 27, 173, 174 Olimp, 250, 310 Olteniţa, 128 Oltul, 305 Ómer, 22

INTEGRITATE Index Integritate, Antologie de poezie constănțeană Onoare, 172, 191 Orac, 83 Oradea, 386, 387 Orăștie, 137 Ordinul, 172, 174 Orgiile, 150 Orizonturi, 274 Ortodoxe, 178 Osman, 22 Other, 368 Otoman, 169, 320 Ouroboros, 150 Outrider, 86 Ovid, 352 Ovidiani, 196 Ovidiu, 23, 85, 86, 112, 136, 182, 244, 348 Ovidiu-Bektóre, 85, 86, 182 Ovidius, 17, 111, 140, 162, 214, 356, 360 Oxford, 34, 170 Oyîk, 112 Pădurea, 103 Paideia, 82 Pamfil, 171 Pan, 165, 170, 171, 300 Panama, 84 Panciu, 49 Pândele, 167 Paniş, 150 Pântea, 167 Pantelimon, 167, 169, 315 Papă, 320 Papadat-Bengescu, 361, 364, 365 Paper, 352 Parachioi, 24 Părăeală, 27, 343 Parfenievici, 164 Părinţi, 170 Paris, 114, 163, 164, 165, 172, 299 Parlamentul, 165, 315 Parnas, 140 Partidului, 179, 300 Paşa, 306 Pasărea, 103 Patria, 179, 315 Patria-Mamă, 315 Patriarhie, 175

Patriarhul, 171 Patrichi, 392 Păunescu, 103 Pavel, 171 Pazarlî, 22 Peace, 368 Pécs, 392 Pedagogic, 392 Pedro, 114, 116 Pelasg, 129 Pelivan, 171 Persia, 164 Personalități, 107, 136 Perverli, 22 Petale, 236 Petcu, 140 Petre, 149, 150 Petrescu, 361 Petrograd, 164 Petru, 167 Pheonix, 84, 103, 106 Pia, 176 Piatra, 176, 215 Pif, 103 Pindar, 386 Pius, 172 Placa, 82 Plastici, 136, 230 Plate, 352 Platon, 386 Platza, 84 Plevna, 130, 292 Poarta, 59, 348 Poartă, 176, 269 Podul, 131, 319 Poe, 33, 136 Poemelor, 226 Poems, 136, 368, 392 Poets, 368 Poetul, 101, 112, 149, 226, 307, 324 Poezia, 18, 236, 384, 387 Poezis, 214 Polar, 167 Polirom, 364 Politică, 81, 82 Politice, 80, 299 411

INTEGRITATE Index Integritate, Antologie de poezie constănțeană Polonia, 27, 323, 324 Poloniei, 319, 321 Pomană, 304 Pompiliu, 358 Pontica, 298 Ponto, 330, 384, 392 Pontul, 23, 24, 281 Popescu, 150, 357 Populară, 136, 163, 392 Porții, 320 Porto-Franco, 384 Portuguese, 368 Pradesh, 368 Prahova, 290 Prahovean, 150 Prăvălia, 244 Pravila, 170 Preda, 304, 315 Preşedinte, 392 Press, 27, 34, 86, 112 Primăriei, 112 Primele, 128, 274, 358 Primul, 50, 81, 164, 175, 177, 231, 305, 361, 386 Primului, 81, 179, 299, 315, 320 Principate, 320 Prislop, 146 Prize, 86, 368 Pro, 21, 23, 25, 28, 79, 80, 384 Procheironului, 170 Proclamația, 299 Profesionişti, 80, 162 Prohoadele, 168 Prometeu, 102 Propagation, 165 Propersio, 128 Prut, 83, 167, 225, 226, 315, 349, 350 Pshyhelp, 150 Pucioasa, 179 Punjabi, 368 Pușcariu, 300 Pushcart, 86, 368 Puterile, 81, 299, 315 Puterilor, 81, 176 Putna, 170 Quebech, 298 412

Queen, 118 Rada, 165 Rădăcini, 361 Radu, 392 Rădulescu, 365 Rahan, 103 Ram, 27, 29, 367, 368 Ramuri, 165 Rareș, 23 Rătăciți, 318 Rău, 305 Război, 49, 50, 81, 164, 175, 177, 179, 231, 299, 315, 320, 321, 361, 362 Războiul, 179, 362 Răzeni, 179 Răzvan, 310, 315 Rebreanu, 169, 361 Réfugiés, 166 Regale, 17, 23, 84 Regat, 130, 131 Regatul, 176, 299, 320 Regele, 166, 176, 299, 301, 320 Regelui, 175, 176, 177 Regina, 119, 175, 176, 177, 178 Reginei, 176, 177, 178 Reims, 170 Reînvierea, 107, 170 Remus, 81, 82 Republica, 84, 162, 163, 166, 298, 299, 315 Republicii, 172, 176, 299, 315 Republique, 166 Reta, 27, 347, 348 Retorica, 140 Review, 114, 116 Revista, 23, 28, 111, 128, 149, 150, 161, 244, 315, 355, 384, 392 Revoluţia, 164 Revoluția, 318 Rica, 84 Ritsumeikan, 368 River, 114, 116 Roland, 364 Român, 174 Romană, 224 Română, 28, 64, 99, 100, 135, 136, 224, 298, 314, 356, 358, 384

INTEGRITATE Index Integritate, Antologie de poezie constănțeană Românească, 25, 170, 299, 300, 320 românesc, 17, 23, 24, 83, 158, 164, 165, 167, 170, 172, 175, 237, 239, 284, 285, 301, 349, 361 Romanescu, 23, 179 Românescul, 131 Români, 132, 233, 298, 301, 393, 394 România, 17, 22, 23, 24, 28, 60, 80, 81, 82, 83, 86, 103, 104, 112, 129, 133, 136, 137, 162, 165, 168, 171, 172, 174, 176, 178, 181, 182, 225, 226, 244, 247, 250, 278, 297, 300, 301, 303, 304, 315, 320, 321, 350 Romanian, 136, 368, 392 României, 17, 21, 81, 110, 132, 136, 138, 165, 166, 169, 172, 175, 176, 177, 178, 179, 274, 299, 315, 320, 321, 358 Românii, 81, 131, 137, 138, 168, 305 Romanţă, 361 Românul, 23 Romeo, 348 Ron, 86 Roşie, 165 Roșie, 136, 176 Roșii, 177 Roșiianu, 348 Roşioru, 150 Rotalianul, 140 Roumains, 170 Roumanie, 299 Royal, 230 Rugăciunea, 225 Ruse, 84, 348 Rushton, 27, 29, 351, 352 ruşi, 83 ruși, 179, 231, 233, 334 Rusia, 163, 164, 171, 172, 176, 179, 315 Rusiei, 164 Russian, 368 Russie, 166 Russo, 170 Sabina, 176 Sadoveanu, 28, 54, 80, 100, 136, 140, 166, 173, 174, 213, 214, 224, 244, 261, 262, 289, 290, 314, 317, 392 Saeculum, 384

Şaguna, 80, 81, 82, 357, 360 Șaguna, 300, 314 Şaim, 22 Saligny, 288, 320 Salonic, 81, 170 Salut, 330 San, 114, 116 Sanda, 167 Sandu, 102 Sanielevici, 24 Santa, 84 Sânziene, 350 Sărata, 83 Sarchisian, 27, 29, 223, 224 Sarîgol, 22 SARM, 150 Sătmarului, 299 Sava, 103 Savantes, 165 Savin, 27, 348, 355, 359, 360 Scent, 368 Schiller, 169, 387 Schimb, 290 School, 140, 368 Şcoala, 28, 71, 72, 75, 76, 128, 164, 343, 344, 392 Școala, 28, 136, 179, 359, 360 Şcolii, 128, 290 Scriitorilor, 28, 29, 99, 100, 135, 136, 166, 181, 182, 297, 298, 303, 304, 384 Scrisul, 150 Sebat, 22 Secheli, 172 Secretarul, 300 Secția, 314 Securitate, 167 Seimenii, 274 Selected, 368 Selim, 22 Sena, 27, 29, 67, 68 Senatul, 172 Şepeţean-Vasiliu, 364 Serbia, 392 Serbian, 368 Sereniada, 150 Sfânt, 130, 131 413

INTEGRITATE Index Integritate, Antologie de poezie constănțeană Sfântă, 110, 132 Sfântul, 164 Sfântului, 164 Sfatul, 164, 178, 179, 299, 300, 315 Sfatului, 179, 299, 300 Sfinţilor, 170 Sfîntul, 358 Sfinxul, 361 Shakespeare, 152 Showcase, 86 Siberia, 165, 167, 168, 169 Siberiei, 168 Sibiu, 357 Silistra, 319 Simeon, 171 Simionescu, 24, 166, 364 Simona, 315 Sinan, 306 Sinchkevici, 169 Sindicatelor, 136 Singh, 27, 367, 368 Singur, 150, 236, 306 Sintagma, 171 Șiriu, 22 Slava-Rusă, 171 Slovene, 368 Smaranda, 238 Smochină, 163, 164, 165, 166, 167, 168, 169, 170, 172 Soare, 169 Socialistă, 163 Societatea, 28, 136, 165, 178, 235, 300, 313, 383, 391 Societăţii, 48, 162, 182, 392 Societății, 165, 174, 178, 224, 244 Société, 165 Sociétés, 165 Sofia, 84, 128 Solaris, 330 Soldaţilor, 164, 165 Solovki, 168 SONFR, 178 Sorbona, 165 Sorescu, 304 Soroca, 164 South, 368 414

Sovietelor, 165, 167 Sovietică, 163 Soviétique, 166 Sovietului, 165 Spania, 27, 33 Spaniei, 34 Spanish, 368 Spectrale, 150 Speranţa, 167, 294 Spiru, 174, 360 Spoken, 86 Stalin, 84, 321, 325 Stâlpu, 82 Stat, 19, 27, 29, 167, 178 State, 112 Statele, 86 Statului, 175 Steaua, 172, 304 Steaua., 304 Ştefan, 130, 166, 170, 304, 306 Ștefan, 319, 320, 348 Ștefănescu, 23 Steiner, 387 Stere, 170, 179 Steve, 27, 29, 351, 352 Stihuri, 150 Ştiinţe, 80, 162, 360 Ştiințe, 174 Științe, 140, 244, 324 Ştiinţele, 80 Științifice, 162 Stradivarius, 175 Străşeni, 162 Stroescu, 179 Strungaru, 163, 164, 167, 172 Studies, 170 Sturza, 176 SUA, 85, 86, 111, 112, 177, 320 Sub, 72, 129, 133, 137, 138, 247, 304, 320, 349 Suceava, 304 Suciu, 140 Suflet, 348 Sumela, 84 Sunt, 19, 49, 50, 170, 178, 262, 301, 315, 333, 348, 349, 362

INTEGRITATE Index Integritate, Antologie de poezie constănțeană Susam, 27, 29, 229, 230 Symposion, 386, 387 Taçmahal, 186 Tailing, 86 Taj, 187 Tamil, 368 Tanaköy, 22 Taner, 19, 27, 29, 35, 41, 43, 45, 46, 70, 87, 89, 91, 93, 95, 97, 98, 113, 115, 117, 119, 121, 123, 125, 126, 183, 185, 187, 189, 191, 193, 325, 327 Tangled, 86 Ţara, 65, 166, 170 Țara, 176, 225, 300, 301, 319, 320 Târgu, 54, 392 Târgu-Mureş, 392 Târgușor, 22 Ţări, 393 Țării, 178, 179, 299, 300, 315 Ţările, 170 Tatar, 22, 44, 325, 368 Tătar, 28, 229, 230 Tătarii, 17, 23, 24, 25 Tătaru, 22, 83 Teatrul, 230 Techirghiol, 22 Technology, 368 Tekerkól, 22 Tennessee, 27, 111, 112, 124 Teodoroiu, 178, 237 Teodosie, 84 Teofil, 167 Teologie, 304 Teoretic, 28, 111, 140, 162, 329, 330 Ţepeş, 131, 170 Ţepordei, 167, 170 Texas, 27, 85, 86 Thailanda, 34 Thanatosului, 363, 364 Thanks, 352 Theologhisiri, 304 Tiflis, 164 Timotei, 300 Timpul, 196 Timur, 319 Tiraspol, 163, 165, 166

Tiraspolul, 166 Tisa, 81, 165, 171, 225, 226 Tița-Mircea, 364 Titulești, 167 Tiutiuca, 386, 387 Tolstoi, 168 Tomescu, 167, 175 Tomis, 28, 149, 150, 214, 348 Tomisului, 324 Tommaso, 170 Too, 368 Topoloveni, 128 Topraisar, 22, 82, 318 Topraysar, 22 Trac, 129 traco-geto-dacilor, 170 Traian, 22, 27, 33, 79, 80, 81, 82, 131, 140, 301 Trăind, 150, 200 Transcaucazia, 164 Transilvania, 137, 138, 176, 300, 301, 305, 319, 320, 321, 357, 393 Transilvaniei, 299, 301, 321, 357 transnistreni, 18, 163, 164, 165, 166, 167, 170, 172 Transnistria, 164, 165, 166, 167, 169, 170 Treiscaune, 357, 358 Treiscaune-Ciuc, 357 Treiscaunelor, 357 Tribuna, 165, 168 Tucidide, 386 Tulcea, 23, 81 Tuncer, 230 Tundra, 168 Turcă, 182 turci, 21, 233 Turcia, 84, 164, 182, 230 Turciei, 319 Turneul, 175 Turtucaia, 81, 82 Tylor, 386 U.A.P., 136 U.R.S.S, 83, 164, 166, 167, 170, 172 U.R.S.S., 83, 164, 166, 167, 170, 172 Ucrainei, 165 ucrainieni, 83 415

INTEGRITATE Index Integritate, Antologie de poezie constănțeană Uliţa copilăriei, 103 Ultimatum, 299 Umbra, 54, 305, 311 Umoriştilor, 28, 80, 136, 243, 290 Umoriștilor, 244 UNESCO, 27, 29, 140 Ungaria, 50, 300, 392 Ungariei, 300, 319, 320 Ungureanu, 178 Unirea, 58, 165, 176, 178, 225, 226, 301, 349 Uniri, 17, 27, 81, 82, 175, 177, 299, 319, 349 Unirii, 29, 138, 150, 165, 299, 300, 301, 315, 349, 350 Unite, 86, 299 Uniunea, 28, 99, 135, 136, 181, 303, 321 Uniunii, 80, 100, 162, 176, 182, 244, 298, 304, 384 Univers, 338, 364, 385, 387 Universitatea, 29, 34, 136, 162, 163, 165, 214, 290, 304, 314, 356, 360, 392 Universității, 19, 27, 80, 140, 165, 172, 174, 224, 356 University, 34, 368 Universul, 171, 183, 201 Unul, 169, 170, 305, 319 Urme, 140 URSS, 166, 167, 321, 349 USELR, 100, 298 USR, 182 Ute, 27, 29, 85, 86 Uttar, 368 UZP, 162 Văceanu, 27, 391, 392 Vadim, 167, 172 Vâlcele, 357 Valea, 83 Vălenii, 163 Valer, 17, 19, 27 Valeriu, 150 Vali, 140 Valjevo, 392 Valul, 22 Văluţă, 170 Vancea, 361, 365 Vani, 22 Varanasi, 368 416

Vartic, 128 Varvara, 27, 28, 72, 344, 383, 384 Vasile, 167, 170, 179 Vasilica, 27, 297, 298 Vaticanului, 172 Vattimo, 385 Vechii, 393 Venere, 385 Veracruz, 84 Verde, 21 Verhoiansc, 167 Vicepreședinte, 262, 300 Victor, 27, 127, 128, 169 Vidra, 310 Vif, 392 Vinicenco, 165 Viola, 361, 365 Virtutea, 237 Vise, 136, 148, 304 Visul, 148, 236, 337 Vital, 179 Viteazu, 292, 299, 319 Viteazul, 18, 137, 305, 306 Vivica, 168 Vlad, 149, 164, 166, 168, 170, 172, 319 Vlădoianu, 176 Vlaicu, 167 Vlastarie, 171 Vodă, 22, 25 Voiculescu, 304 Voievod, 305 Volunteer, 112 Vrancea, 49 Vulcanul, 84 Walk, 86 Walter, 140 Who, 80, 353 Winnetou, 103 Within, 368 Word, 86 wordpress.com, 34 Wroclaw, 27, 323, 324 Xavier, 23 Xenofontov, 17, 27 XIV, 23, 170 XX, 19, 23

INTEGRITATE Index Integritate, Antologie de poezie constănțeană XXX, 236 Yașar, 22 You, 44, 368 Yurtsever, 22 Zalău, 129 Zalle, 140 Zamfir, 103

Zaratustra, 385 Zeelanda, 84 Ziariştilor, 80, 162 Zilei, 274 Ziua, 106, 140, 292, 301, 350 Zorile, 85

417