Page 1

BĂNCILE ÎNCEARCĂ SĂ SCAPE DE 9.000 DE LOCUINȚE NEVANDABILE

REGIONALIZAREA AFECTEAZĂ AFACERILE CINE PIERDE ȘI CINE CÂȘTIGĂ?

ȚĂRILE ARABE, NOUA ȚINTĂ A EXPORTATORILOR ROMÂNI

www.incomemagazine.ro

în ce investim în 21.02 - 27.02 / 2013

9 lei

5 948446 40023 5

40

DETOXIFIEREA, OBSESIA EUROPENILOR, A AJUNS ȘI LA NOI

Nr. 040

2013?


8-10

30-33

44-46

5 măsuri rapide care vor reporni economia

vânzările din ușă-n ușă

businessuri care se hrănesc cu apă caldă

12 EDITORIAL: România paravan

48-50 românii și fabrica de ciocolată

18-20

36-37

companie de top, scoasă pe tușă?

10 scandaluri care au zguduit lumea financiară în 2012

42-43 angajat vs. freelancer

56-59 detox, noua obsesie a europenilor

22-25

66

au fentat criza. cum au reușit?

Comentator: băncile pierd bani din nou şi tot mai mult Redactor șef Elena Cristian

Publicație editată de parte a Intact Media Group Președinte Camelia Voiculescu Zilnic inspirăm 10 milioane de oameni.

SENIORI EDITORi Cristian Matache Robert Comănoiu

EDITORI PROIECTE COORDONATORi SPECIALE Radu Burlacu Adriana Mărgărit Oleg Cojocaru Valentin Mateescu

REDACŢIA Cristina Dobreanu, Simona Haiduc, Mihaela Ionescu, Daniela Mironov, Mădălina Pană, Ada Ştefan, Andreea Ştefan, Claudia Popa, Mihaela Manole, Andreea Iosef COORDONATOR www.incomemagazine.ro Răzvan Voiculescu ART DIRECTORI Adrian Codreanu, Marius Matieş FOTO Tudor Vintiloiu, Timi Slicaru

Head of SALES & MARKETING: Livia Moisii livia.moisii@intactpublishing.ro VânzĂri: director vânzări Mircea Ionescu sales@intactpublishing.ro

sales manager - clienți direcți Genoveva Grigoroșcuț genoveva.grigoroscut@incomemagazine.ro Marketing: director marketing Andreea Ene DISTRIBUȚIE: responsabil distribuție Gheorghe Vutino

abonamente Luxandra Porceanu Tel.: 021-208.75.08

ISSN 2284 – 9009 ISSN-L = 2284 – 9009

Adresa redacției: București-Ploiești, nr. 15, etaj. 1, sector 1, cod poștal 013682 Cititorii ne pot contacta la telefon: 021-409.19.40 e-mail: redactie@incomemagazine.ro Opiniile exprimate în articolele publicate aparțin în exclusivitate autorilor. Tiparul executat la tipografia Romprint


GREU DE PLASAT 2013

de apartamente nevandabile cum încearcă băncile să scape de ele Anunţul vizând intenţia reorientării programului Prima Casă exclusiv spre cumpărarea de locuinţe noi a declanşat mişcări nemaivăzute până acum în prima lună a anului pe piaţa imobiliară. Oferta de noi apartamente cu preţuri în plaja ce‑ lor eligibile programului guvernamental a crescut cu 12% faţă de începutul anu‑ lui trecut şi a depăşit de peste două ori oferta din decembrie 2012, arată datele site‑ului Anunturiparticulari.ro. Spre norocul proprietarilor de apar‑ tamente vechi care doresc să-şi vândă proprietăţile, acesta ar putea fi singurul „seism” suferit în 2013, pentru că, după cum decurg lucrurile, Guvernul pare să se fi împiedicat din nou de procedura ajuto‑ rului de stat. Reamintim că este a doua încercare a Executivului de a strecura „clauza pie‑ ţei favorizate” în programul Prima casă. În ianuarie 2010, la doar câteva luni de la începerea programului, guvernul Boc a anunţat că, în urma consultărilor cu

Nici nu au apucat bine să se instaleze în fotoliile din Palatul Victoria, că noii miniştri s-au şi grăbit să anunţe modificarea programului de creditare Prima Casă. Acum Guvernul îşi dă seama că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg (vom afla mai jos şi de ce), mai ales că exact prin aceeaşi încercare nereuşită au trecut şi guvernanții care au inițiat acest program. oleg.cojocaru@incomemagazine.ro

mediul de afaceri şi sectorul bancar, in‑ tenţionează să modifice cadrul legal astfel încât să fie stimulată achiziţia de locuinţe noi. Ideea a fost însă abandonată la scurt timp după ce Consiliul Concurenţei a exprimat obiecţii, atenţionând că modi‑ ficarea programului în sensul limitării ac‑ cesului operatorilor din segmentul locu‑ inţelor vechi ar putea intra sub incidenţa legii ajutorului de stat, pentru care ar fi nevoie de aprobare din partea Uniunii Eu‑ ropene. Momentan, Guvernul nu a întreprins nimic în afara zonei de simplă intenţie, surse din cadrul Consiliului Concurenţei declarând pentru Income Magazine că, până în prezent, nu au primit nicio soli‑ citare sau informare privind posibila de‑ clanşare a procedurii de acordare a ajuto‑ rului de stat companiilor de construcţii în cadrul programului Prima Casă. Aceasta este singura modalitate legală prin care Guvernul poate limita accesul


your

cket

operatorilor de pe piaţa rezidenţială se‑ cundară la sumele de bani puse la dispo‑ ziţia beneficiarilor prin programul de stat, după cum ne-au asigurat sursele din ca‑ drul Consiliului Concurenţei.

Luptă pentru o felie mai mare Sectorul creditării pentru locuinţe a fost susţinut în proporţie covârşitoare de programul Prima Casă. Până în prezent, prin acest program au fost acordate pes‑ te 81.000 de garanţii, cu o valoare totală de 3,179 miliarde de euro, potrivit datelor Fondului Național de Garantare a Credi‑ telor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (FNGCIMM).  Datele Fondului mai arată că, din mo‑ mentul iniţierii programului Prima Casă şi până la finalul anului 2012, doar un pro‑ cent de 28% din valoarea garanţiilor acor‑ date a fost destinat achiziţiei de locuinţe în imobile construite între anii 2008-2012. Prin urmare, constructorii şi dezvoltatorii au beneficiat din 2009 până în prezent de numai 900 milioane de euro din cele 3,179 miliarde de euro cât au totalizat tranzac‑ ţiile pe acest segment.

Primii câștigători Reorientarea programului către piaţa locuinţelor noi va aduce un spor de vân‑ zări pentru dezvoltatorii activi, cei care construiesc deja locuinţe destinate clien‑ ţilor Prima Casă. Un dezvoltator rezidenţial a cărui afa‑ cere a crescut graţie clienţilor aduşi de Prima Casă recunoaşte că aşteaptă cu ne‑ răbdare schimbările promise de Guvern. „Dacă se introduce programul, voi epuiza toate apartamentele până în luna august, iar apoi mă voi apuca de al patrulea bloc”, declară omul de afaceri Ioan Sorin Roşu. Însă adevărata miză a schimbărilor preconizate vizează proprietăţile aflate în dificultate, construite la suprapreţ de companii care erau pe val în anii boomului imobiliar. Majoritatea dezvoltatorilor din perioada 2007-2009 au acumulat un stoc de locuinţe din care nu au mai putut vinde din cauza limitării drastice a cre‑ ditului ipotecar. Proprietăţile lor sunt în continuare prea scumpe comparativ cu cerinţele clientului din cadrul programu‑ lui Prima Casă. Potrivit datelor companiei de consul‑ tanţă imobiliară RealTime, numărul de 6-7

locuinţe finalizate şi nevândute din varii motive se cifrează la peste 9.000 de uni‑ tăţi numai în zona Capitalei. În ţară, exceptând câteva destinaţii considerate de lux - Sinaia-Braşov - şi unde dezvoltatorii au încercat piaţa cu proiecte scumpe, în restul marilor oraşe fenomenul proiectelor rezidenţiale neo‑ cupate este mult mai rar. „Este o proble‑ mă bucureşteană”, spune Adrian Crivii, proprietarul Darian, cea mai mare com‑ panie de evaluare cu capital autohton din România. „În Bucureşti, a fost înregistrat cel mai mare avânt imobiliar şi tot acolo băncile au finanţat o mulţime de proiecte rezidenţiale. În Cluj şi la Timişoara, cele două mari pieţe din ţară după Bucureşti, nu prea mai există stoc nevândut. În ma‑ rile oraşe, proiecte noi de locuinţe sunt mai puţine şi se vând de multe ori chiar din faza de construcţie sau chiar plan pe hârtie”, precizează expertul evaluator. Numărul total de unităţi finalizate şi estimate pentru finalizare în Bucureşti până în 2012 se ridica la un total de apro‑ ximativ 28.000, în 104 ansambluri rezi‑ denţiale din Bucureşti şi împrejurimi (cu peste 40 locuinţe per ansamblu). În ace‑ laşi timp, potrivit RealTime, au fost înre‑ gistrate noi proiecte, care au reuşit să facă vânzări, cu toate că erau noi. „Succesul lor a venit din poziţionarea pe proiecte de masă, oferind garsoniere sub 30.000 euro, apartamente de 2 camere între 40.000 şi 60.000 euro, iar la 3 camere, în medie, preţul fiind de 70.000-75.000 euro”, de‑ clară Violeta Anghel, marketing manager al RealTime.

Mână de ajutor pentru nordul bogat În prezent, cea mai mare densitate de ansambluri rezidenţiale şi, totodată, cel mai crescut număr de unităţi locative se află în nordul Bucureştiului. Însă tot aco‑ lo se găseşte şi cel mai mare număr de locuinţe livrate sau în curs de finalizare şi nevândute. La începutul dezvoltărilor rezidenţia‑ le, zonele vizate de dezvoltatori erau cea de nord şi centrală, pentru că sunt con‑ siderate exclusiviste şi cu atracţie pentru segmentul de lux. Ca în orice piaţă emer‑ gentă, se începe cu produsele din gama superioară, primii care îşi manifestă in‑ teresul pentru achiziţie fiind cei din cla‑ sa socială superioară. Din păcate pentru

Intact Images

po

Vrei să vezi care sunt cele mai bune condiţii pentru creditul Prima Casă? Scanează codul.

Pe cine avantajează modificarea programului Prima Casă Reorientarea programului spre zona locuinţelor noi avantajează în primul rând pe: 1 dezvoltatorii activi, cei care constru‑ iesc locuinţe; 2 dezvoltatorii din perioada 2007-2009, care au acumulat un stoc de locuinţe mai scumpe faţă de condiţiile de eligibi‑ litate impuse de programul Prima Casă (60.000 euro); 3 băncile finanţatoare ale proiectelor realizate între 2007-2009.

Pe cine dezavantajează 1. agenţiile imobiliare de cartier; 2. piaţa micilor proprietari (moşteni‑ tori, persoane care îşi îmbunătăţesc ca‑ litatea locuirii, cei care migrează etc.).


lor companiei de consultanţă Tudor şi Asociaţii, proiectele rezidenţiale aflate în prezent în insolvenţă însumează peste 12.500 de locuinţe (vezi tabel). Toate aceste dezvoltări au fost pornite sau finalizate cu banii băncilor. În afară de ne‑ voia de a găsi soluţii pentru proiectele aflate în insolvenţă, băncile se gândesc şi la înviorarea vânzărilor în cadrul pro‑ iectelor care nu manifestă încă probleme grave. În total, cei patru ani de criză imobiliară au trimis în insolvenţă circa 20 dezvoltatori de ansambluri rezidenţi‑ ale numai în Bucureşti, la care se adaugă câţiva pe Valea Prahovei şi Braşov (Belleview Sinaia, Avantgarden Braşov, Bellevue Residence Braşov).

dezvoltatori, această categorie este limitată ca număr şi nu toţi membrii ei sunt în căutare de apartamente de lux. Mânaţi de profiturile mari (de peste 100%, obţinute de primii dezvoltatori), firmele au investit în continuare în ansambluri rezidenţiale de lux şi în alte zone. Astfel, au apărut apartament de bună calitate în cate‑ goria upper-middle, însă prost poziţionate: în afara ora‑ şului, unde infrastructura încă lipseşte, sau în cartiere destinate altei clase. Astăzi, există ansambluri finalizate, însă nelocuite. Toate aceste ansambluri au fost ridicate pe banii băncilor, care acum caută modalităţi de resusci‑ tare a vânzărilor, apelând chiar şi la un program care nu are nicio legătură cu acest segment de piaţă.

Beneficiarii indirecţi - băncile finanţatoare Pentru bănci, orientarea programului Prima Casă spre achiziţionarea exclusivă de locuinţe noi are un mare avantaj. Acestea îşi pot epuiza gradual stocul de locuinţe greu de vândut în condiţiile actuale ale pieţei fără să fie nevoite să apeleze la diversele mecanisme de asigurare şi recuperare a creanţelor, precum executările silite, licitaţii de vânzare, provizioane etc. Este vorba atât despre locu‑ inţele deja executate, cât şi despre proiectele finanţate aflate în dificultate. Interesul băncilor pentru reorientarea programului Prima Casă spre locuinţele noi are teoretic o scuză, aşa cum declară un reprezentant al celei mai mari bănci din România: „băncile participante la programul Prima Casă asigură garanţii la paritate cu statul, prin urmare nu ve‑ dem de ce nu am putea implica mai activ şi sectorul an‑ samblurilor noi”, precizează sursa citată. În realitate, sectorul bancar caută o supapă pentru detensionarea situaţiei cu insolvenţele. Potrivit calcule‑

Destinele ansamblurilor rezidenţiale în criză au vari‑ at în funcţie de faza în care se afla proiectul la momentul declanşării crizei, dimenisunea acestuia, stadiul vânzări‑ lor etc. Unii dezvoltatori au reuşit să se înţeleagă cu ban‑ ca finanţatoare, ieşind mai repede din insolvenţă, alţii, în schimb, au trecut în zona falimentului. Dar şi unii şi alţii au nevoie de clienţi, pe care Prima Casă nu i-a prea livrat până acum. Pe de altă parte, programul nu a compensat reduce‑ rea puterii de cumpărare, sumele împrumutate de la bănci pentru achiziţia de locuinţe fiind într-un ritm de scădere mai accentuat comparativ cu reducerile de preţ practicate de dezvoltatori. Astfel, fiind extrem de concurenţială piaţa apartamentelor vechi, valoarea medie a unei garanţii a scă‑ zut constant, de la 41.574 de euro în 2009, la 40.133 de euro în 2010, până în jurul a 39.000 euro în 2011-2012. Schimba‑ rea macazului ar putea inversa această tendinţă, în bene‑ ficiul dezvoltatorilor, dar şi al băncilor care i-au creditat. LISTA PROIECTELOR ÎN INSOLVENŢĂ Nume Proiect

Unităţi Finanţator

Citadella Titan

224

Terra Residence

370

BCR

71

BCR

Melbourne Residence

BCR

Darwin Residence

200

BCR

Ibiza Sol

304

Alpha Bank

Asmita Gardens

788

Alpha Bank

Blue Tower

156

Alpha Bank

Adelaide Residence

550

Banca Românească

Vitan Platinum Tower

314

Banca Românească

Planorama

1.064

Piraeus Bank

Belleview Sinaia - Ozer

377

Piraeus Bank

My Dream Residence

173

Bank of Cyprus Bank of Cyprus

Sigma Residence

1,456

Laguna Residence

252

Alia Apartments

124

Unicredit Ţiriac Bank

Cortina Residence

271

Volksbank+ Investkredit

EFG Crevedia Development Sursa: Tudor şi Asociaţii

6.000

La Caixa

Raiffeisen Bank


the ture

fu

cum vede MIHAI TĂNĂSESCU România din fotoliul de vicepreşedinte al BEI

5 măsuri rapide

care vor reporni economia Nu FMI vine şi spune ce să facem, dar pentru a demonstra credibilitate în implementarea reformelor ne trebuie voinţa necesară de a accelera punerea lor în practică şi de a avea convingerea proprie că aceste reforme sunt utile şi necesare pentru o economie mai puternică şi competitivă.

Mihai Tănăsescu,

vicepreședinte Banca Europeană de Investiții

8-9


ia

du Eu co m cu min rop e Io ică a F rg M u la 8 , Ia nu .00, și

te n

t!

suficiente pentru a satisface cerinţele în creştere ale actului de sănătate. Reforma cheltuielilor publice, de asemenea, este crucială, deoarece pri­o­ritizarea acestora, în funcţie de valoarea adaugată pe care o au pentru societate, selecţia acelor cheltuieli de investiţii cu eficiență sporită, în principal a celor care sunt complementare fondurilor europene şi împrumuturilor de la instituţiile financiare internaţionale, trebuie să fie prioritare în alcătuirea listelor de investiţii. Cu cât vom aloca mai multe resurse pentru cheltuieli care pot să atragă la rândul lor resurse private, cu atât vom putea avea mai multe obiective de investiţii terminate cu rezultate clare în creştere economică şi reducerea şomajului. Cât de important este rolul FMI, în condiţiile în care fundamentele economice ale României sunt diferite faţă de cele ale Poloniei sau Cehiei, cu care ne comparăm? Desigur, fundamentele economice ale României sunt diferite de cele ale Poloniei sau Cehei, dar important este să vedem pe ce se bazează aceste fundamente. În cazul României, fundamentele au o structură caracteristică, cu un balans între industrie, agricultură şi servicii, care asigură un tip de formare a produsului intern brut în concordanţă cu realitatea românească. Desigur, o întărire a fundamentelor este dorită, iar aceasta cred că se poate realiza numai prin reforme structurale, care să confere o întărire a rolului industriei, în special în domenii cheie, precum energia şi transporturile, a exporturilor, creşterea competitivităţii şi, nu în ultimul rând, a creşterii rolului serviciilor, în special al celor de intermediere financiară. De asemenea, rolul reformelor structurale în agricultură poate conduce la o contribuţie constantă a acestui sector la creşterea economică şi la diminuarea volatilităţii contribuţiei agriculturii la formarea PIB. Toate aceste transformări calitative ale economiei româneşti trebuie să fie avute în vedere în implementarea programelor economice ale guvernelor, trebuie urmărite şi puse în practică. Nu FMI vine şi spune ce să facem, dar pentru a demonstra credibilitate în implementarea reformelor ne trebuie voinţa necesară de a accelera punerea lor în practică şi de a avea convingerea proprie că aceste reforme sunt utile şi necesare pentru o economie mai puternică şi competitivă.

In

la

ada.stefan@incomemagazine.ro

Guvernul a cerut o prelungire a acordului cu FMI. Este acesta un semnal negativ că România nu şi-a îndeplinit angajamentele? Relaţia României cu FMI este una solidă, bazată pe încredere. Recentele discuţii de la Bucureşti dintre România şi FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială, au arătat clar o determinare puternică a autorităţilor de a continua parteneriatul cu organismele financiare internaţionale și de a pune în practică reformele necesare de care România are nevoie. Prelungirea actualului acord, în viziunea mea, reprezintă întocmai determinarea ţării noastre de a accelera reformele structurale şi de a consolida finanţele publice, inclusiv pe cele ale societăţilor de stat. Eu privesc acest demers, atât din partea României, cât şi din partea FMI, ca pe un aspect pozitiv şi nu negativ, pentru că reprezintă voinţa celor două părţi de a continua un parteneriat început cu 4 ani în urmă. Enumeraţi principalele trei reforme structurale care vor avea un rol central într-un alt acord cu FMI. Aşa cum spuneam mai sus, rolul reformelor structurale este acela de a crea o instituţie a statului mai eficientă, care să aducă bani la bugetul statului, nu să fie un beneficiar de resurse publice. Reformele structurale implementate de România până în prezent au condus la unele ameliorări, dar cu certitudine ele trebuie amplificate. În opinia mea, cele mai importante domenii în care reformele structurale trebuie accelerate sunt legate de companiile de stat, administraţia fiscală, sănătate şi cheltuielile publice. Aceste domenii sunt cruciale pentru economia românească. Companiile statului din energie şi transporturi reprezintă un potenţial de creştere economică foarte mare, iar reformarea lor, prin atragere de capital privat, reprezintă singura cale de a putea face din acestea motoare de creştere şi de a fi contribuitoare nete la bugetul de stat. Continuarea reformei administraţiei fiscale are drept scop ca veniturile statului să fie mai mari şi colectate transparent şi predictibil. Cu bani mai mulţi, statul poate contribui la investiţii mai mari şi, ca atare, la creştere economică. Reforma sănătăţii este importantă atât din punct de vedere social, dar şi din punct de vedere financiar. Definirea exactă a serviciilor medicale, a contribuabiliilor, dar şi parteneriatul cu sectorul privat de specialitate poate să conducă la îmbunăţirea calităţii servicilor medicale, dar şi transformarea bugetului Sănătăţii într-unul cu resurse

Fi

Deşi a schimbat statutul de reprezentant al României la FMI cu acela de vicepreşedinte al Băncii Europene de Investiţii, două instituţii cu roluri diferite la nivel internaţional, Mihai Tănăsescu continuă să analizeze în amănunt deciziile luate la Bucureşti pentru accelerarea creşterii economice. Din punctul său de vedere, care exprimă şi expertiza obţinută în perioada în care deţinea portofoliul Ministerului de Finanţe, sunt necesare reforme adevărate pentru atragerea rapidă şi transparentă a fondurile europene; reforme structurale în energie şi transporturi, inclusiv prin implementarea parteneriatelor de tipul public-privat; legi stabile, simple şi transparente, care să confere stabilitate; un proces de informatizare integrat la nivelul întregii administraţii pentru reducerea birocraţiei şi, nu în ultimul rând, o comunicare corectă şi permanentă pentru o creştere de credibilitate. De altfel, pentru vicepreşedintele BEI, odată ce reformele vor fi finalizate, iar rezultatul lor menţinut, volatilitatea economiei va fi diminuată, iar România poate adopta moneda euro.


the ture

fu

Ce trebuie să facă România pentru aderarea la zona euro? Scanează codul.

Decizii urgente Enumeraţi 5 măsuri rapide pentru repornirea economiei începând din acest an. De la bun început, vreau să subliniez că economia românească va înregistra în 2013 al treilea an consecutiv de creştere economică. Întrebarea de bază care se pune este dacă acest lucru este suficient. Cu siguranţă nu este suficient, dar este o bună bază de plecare. România are nevoie de creştere economică mai mare, dar sustenabilă şi durabilă. Nu ne mai trebuie o creştere bazată pe consum excesiv, care conduce imediat şi direct la o deteriorare a contului curent extern şi la o debalansare a fundamentelor macroeconomice. Putem ajunge în următorii ani la acest obiectiv? Cu siguranţă DA. Avem nevoie de o accelerare a reformelor, de o reformă adevărată la nivelul instituţiilor statului, care să le permită să poată atrage rapid şi transparent fondurile europene. Acest obiectiv este crucial pentru dezvoltarea României. Fără bani din fondurile europene, România nu va putea să redecoleze către o creştere economică mai mare. În al doilea rând, reformele structurale din energie şi transporturi vor atrage capital privat care, reinvestit în aceste domenii, va duce la o contribuţie mai puternică a acestora la creşterea economică. Aici cred că un rol esenţial îl vor juca parteneriatele public-privat, care trebuie dezvoltate şi implementate. În al treilea rând, atragerea banilor din afară se poate realiza numai cu legi stabile, simple şi transparente, care să confere stabilitate. În al patrulea rând, un proces de informatizare integrat la nivelul întregii administraţii centrale şi locale, care să confere o reducere a birocraţiei, poate conduce pe termen mediu şi lung la o schimbare radicală de percepţie şi la eficientizarea serviciilor publice. Nu în ultimul rând, o comunicare corectă şi permanentă poate duce la o creştere de credibilitate care se transformă, în final, în mai mulţi bani pentru dezvoltare. Desigur, toate acestea sunt cunoscute şi au fost enumerate de multe ori, dar din păcate nu au fost dezvoltate şi puse în practică. Acum cred că există elementele necesare ca toate acestea să fie considerate priorităţile României şi să fie corect şi în timp implementate.

10-11

Care sunt şansele României de a atrage investiţii străine, serioase, nu speculative? În general, reţeta este simplă. Credibilitate, stabilitate şi predictibilitate a politicilor publice. Un investitor are nevoie în primul rând de seriozitate, de un dialog constant care să-l asigure că planurile sale multianuale nu sunt răsturnate şi schimbate în fiecare an. Şi România are nevoie de investiţii străine, depinde foarte mult de atragerea resurselor din afară. În acest sens, cred că foarte important este ca politicile sectoriale să fie simple, transparente şi constante. Prin ceea ce faci trebuie să demonstrezi că poţi fi un partener credibil, în care odată banii investiţii, aceștia vor putea aduce beneficii atât ţării, cât şi celor care investesc.

BEI este gata să-şi mărească expunerea în România Cum sprijină BEI eforturile României de a surmonta consecinţele crizei economice? Banca Europeană pentru Investiţii mai este numită şi Banca Uniunii Europene, pentru că prin proiectele promovate aduce un plus de valoare adăugată la creşterea economică şi reducerea şomajului în ţările membre ale UE. BEI este în acest moment instituţia care joacă un rol determinant în Europa pentru accelerarea procesului de reluare a creşterii economice, investind anual peste 50 miliarde de euro în proiecte viabile şi sustenabile. România a beneficiat de resurse importante de la BEI în aceşti ani pentru proiecte dezvoltate atât la nivel public, cât şi privat. În ţara noastră, Banca Europeană pentru Investiţii este prezentă pentru a finanţa proiecte din domeniile energetic, în special în energia regenerabilă şi energia eficientă, transporturi, educaţie, bancar - pentru întreprinderi mici şi mijlocii. De asemenea, BEI asigură asistenţă tehnică de înaltă calitate pentru proiectele care se finanţează din fondurile structurale şi de coeziune, şi, de dată recentă, pentru proiectele finanţate în regim de parteneriat public-privat. În acest an, prin proiectele pe care vrem să le dezvoltăm în România, valoarea acestora va fi de circa 1 miliard de euro. În anii care urmează, BEI este gata să-şi mărească expunerea în România, în special prin desenarea unor noi proiecte de tip „Parteneriat Public-Privat” sau în domeniul cercetăriidezvoltării şi inovaţiei.

Explozia insolvenţelor este un semnal pozitiv sau, dimpotrivă, unul negativ pentru sănătatea economiei româneşti? În România, în ultimii patru ani, numărul insolvenţelor a crescut foarte mult. În general, noţiunea de insolvenţă are şi o componentă importantă de restructurare, care, din păcate, nu întotdeauna a fost folosită cum trebuie. Insolvenţa nu trebuie să însemne neapărat închidere sau dizolvare, ci poate fi un bun prilej de a schimba un tip de comportament cu unul mai eficient. De aceea, cred că la noi s-a abuzat de această posibilitate de a merge înainte mai bine, cu o restructurare de costuri şi management. Este nevoie poate de o legislaţie mai bună în domeniu, care să confere mai strict posibilitatea de a intra în insolvenţă, care să definească exact rolul şi scopul acestui exerciţiu. România are un sistem bancar format din 41 de bănci, dar în ultimii ani, doar jumătate au făcut profit. De ce credeţi că există bănci care nu fac bani? Actuala criză la nivel global a economiilor avansate a avut drept punct de plecare o criză a sistemului bancar mondial. Această criză financiară nu s-a încheiat, iar sistemul bancar mondial continuă să fie în suferinţă. Procesul de restructurare a sistemului bancar a început timid şi continuă şi astăzi. Şi în România asistăm în acest moment la o continuă restructurare a sistemului bancar, cu consecinţe pe care le vedem în fiecare zi. Însănătoşirea completă a sistemului bancar mondial şi, implicit, a celui românesc, va mai dura, iar atunci când acest proces va fi încheiat, sistemul bancar va funcţiona cu totul altfel decât înainte de declanşarea crizei în 2007-2008. Acest lucru înseamnă că finanţarea bancară a economiei româneşti va avea la bază alte criterii de eligibilitate pentru creditare, iar companiile trebuie ele însele să se acomodeze acestui nou tip de comportament bancar. Încrederea între sistemul bancar şi clienţi nu este încă restaurată total, băncile spunând că nu dau credite fiindcă există o cerere restrânsă, iar clienţii, că băncile nu sunt pregătite să-şi asume noi riscuri. Şi unii şi alţii au dreptate, dar cea care suferă este economia românească. De aceea, o reluare a încrederii este foarte importantă, iar aceasta nu se poate face decât cu o restructure de ambele părţi a modului de comportament. Sunt convins că în anii următori procesul de creditare se va relua la valori care să fie sustenabile şi care să conducă la o participare mai mare a sectorului bancar la creşterea economică.


21 - 27 februarie 2013, nr. 40, anul II

fondurile europene, soluţia de repornire a economiei Anul trecut, economia a crescut cu 0,2% faţă de 2011, iar pentru 2013 autorităţile estimează un avans modest, de aproximativ 1,5%, insuficient pentru repornirea unei economii aflate practic în stagnare. „Cel mai simplu mod de relansare a economiei îl reprezintă implementarea unui sistem autoritar pentru a forţa la maximum absorbţia fondurilor europene”, punctează Cristian Pârvan, secretarul general al AOAR. În opinia acestuia, proiectele din cadrul programelor operaţionale sectoriale (POS) înseamnă investiţii, noi locuri de muncă, venituri, deci creştere economică. (ada.stefan@incomemagazine.ro) cum poate fi crescută producţia bio România este unul dintre statele membre din estul Europei care a crescut cel mai mult în zona producţiei bio, dar este important să‑şi dezvolte partea de procesare şi apoi pe cea de comercializare, a declarat comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Cioloş. „Din păcate, cea mai mare parte din producţie merge la export pentru că noi nu avem unde să o procesăm. Din acest motiv, preţurile practicate de comercianţii bio sunt ridicate”, spune Marian Cioceanu, preşedintele Asociaţiei Bio România. Acesta adaugă că încearcă să convingă Guvernul să vină în sprijinul producătorilor şi să îi susţină pentru a putea lua banii europeni mult mai uşor. (claudia.popa@incomemagazine.ro)

un job în Marea Britanie? Ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii în ţara noastră, Martin Harris, a anunţat că Guvernul britanic va ridica restricţiile de pe piaţa forţei de muncă până la sfârşitul anului. Consilierul de stat din Guvernul României, Luminiţa Odobescu, este de părere că după liberalizarea pieţelor muncii în alte state nu am asistat la o invazie de muncitori români în ţările respective, iar cifrele s-au menţinut constante. „După aderarea României, presa din statele UE avea acelaşi tip de mesaj. Aceste abordări nu sunt confirmate de cifre, de realitate”, spune Luminiţa Odobescu. În aceste condiţii, autorităţile române nu anticipează nicio migrare masivă după 1 ianuarie 2014, având în vedere experienţa anilor trecuţi, de după aderare. (andreea.stefan@incomemagazine.ro) cum poate fi salvat Oltchim Ministrul Economiei, Varujan Vosganian, a primit asigurări de la comisarul european pe concurenţă, Joaquin Almunia, că Bruxelles-ul va evalua dacă anul trecut combinatul Oltchim a primit sau nu ajutor de stat şi îşi va spune punctul de vedere dacă societatea vâlceană merită să primească sprijin de la statul român. În maximum două săptămâni, autorităţile de la Bucureşti trebuie să găsească suma de 45 milioane de euro pentru a reporni 50-60% din capacitatea de producţie. „Eternitatea şi incendiul nu se uită niciodată la ceas’’, a comentat Vosganian despre situaţia în care se găsesc oficialii români puşi în faţa unei presiuni a timpului. (cristian.matache@incomemagazine.ro)


our

mind

N

România paravan

u este în nomenclatorul de meserii. Și nici măcar în lista de propuneri. Nu este inclusă nici în codul CAEN (activitățile economice care pot fi prestate de către o societate comercială sau persoană fizică autorizată). În concluzie, nu este recunoscută oficial, nu este impozitată și totuși este una dintre cele mai profitabile (pentru cel care o practică, dar mai ales pentru cel care se află în sau la umbră) „afaceri/meserii” din România. Paravanul, căci despre asta este vorba, s-a dezvoltat în ultimii 23 de ani în ritm alert, fără a ține cont de boom sau criză, de schimbarea obiceiurilor de consum, de intrarea în UE sau de orice altă modificare post decembristă. Paravanul este, de obicei, soția ori amanta. Sau mătușa. În unele cazuri, întâlnim bătrâni singuri, oameni simpli - fără educație și venituri, angajați din diverse eșaloane, în special șoferi și secretare. Lista celor care ajung în această postură este foarte lungă, la fel și motivele pentru care acceptă un astfel de statut. Extrem de periculos într-o țară „normală”. Fără repercusiuni în România. Totuși, de ce este nevoie de un para­ van? Spre exemplu, oamenii politici nu doresc să li se vadă averea fabuloasă apărută parcă din neant și pe care, evident, nu ar ști cum s-o justifice. Și apelează fie la soție, deseori la soacră, fie la o rudă care se plictisește la pensie și are nevoie de adrenalina unor conturi consistente. În ochii alegătorului rămân săraci și curați, acasă au un imperiu pe care îl conduc cu mână de fier din umbră. Unii divorţează brusc, dar ulterior par că nu se pot desprinde de trecut. Vezi fostul ministru Marian Sârbu, care a divorţat în 2006, dar a cărui familie pare mai unită ca niciodată. Politicianul a scăpat totuşi de multe rubrici din declaraţia de avere. Apoi, oamenii de afaceri care sunt la cuțite cu legea, de frica vreunei executări (deși în România recupera­

rea prejudiciului este doar o poveste de adormit nostalgicii care încă mai cred în lege) inventează brusc o amantă (tânără, frumoasă), divorțează și pierd, culmea, cea mai mare parte din avere. Tot în zona de business apare ba șoferul, ba secretara, ambii extrem de loiali, dornici oricând de a primi o avere cu multe zerouri, doar așa, pentru a-l scăpa pe șeful cu inimă mare de o asemenea povară. Sau nu puține sunt cazurile în care, din motive necunoscute, investiții serioa­ se sunt derulate prin intermediul unui fost angajat, ajuns acum la pensie (am prezentat în numărul trecut povestea regelui mallurilor care vrea să construiască o hidrocentrală la Bicaz folosind drept paravan o pensionară, fostă angajată). Mai sunt și evazioniștii sau hoții de meserie, cei care își fac „planul de afaceri” din start, pun ochii pe victime sărace, lipsite de educație, le ademenesc cu ceva bani și le fac peste noapte admi­ nistratori de firme „prospere”, cu cifre de afaceri impresionante, dar care, evident, „uită” de obligațiile fiscale. Și în această categorie metodele sunt multe, tot mai multe de la an la an, de la mafia imobiliară la „băieții deștepți” din diverse domenii. La o simplă căutate pe Google folosind expresia „afaceri cu paravan” rezultatul este spectaculos: „Corpul Național al Polițiștilor, un paravan pentru afaceri cu polițiști”, „Revoluţionarii, paravan pentru afaceri cu maşini”, „Bolnavii de cancer, paravan pentru afaceri dubioase”, „Firma paravan a lui Iordache a câştigat o licitaţie la CEO”, „Fundaţie creştină, folosită drept paravan pentru afaceri de mili­ oane de euro”, „Patronii-paravan, o schemă de fraudă infailibilă”, „Un paravan i-a făcut «cadou» două mili­ oane de euro Elenei Udrea” sau chiar „Sex-shop-ul, paravan pentru medicamente ilegale”. Cu Tamara (mătuşa) sau fără Tamara, paravanul poate fi brevetat drept brand naţional. Dacă tot nu-l sancţionăm, atunci să-l premiem.

ele na

cris tian

12-13


regionalizarea afacerilor

CINE PIERDE, CINE CÂŞTIGĂ

ine controlează regiunile, controlează resursele. Asta au înţeles mulţi politicieni locali din planurile de reformă teritorial-admnistrativă, motiv pentru care, la puţin timp după ce proiectul de lege privind regionalizarea României a fost propus de actualul Executiv spre dezbatere publică, au şi început să circule liste cu viitorii guvernatori de regiuni. Dovadă că miza economică a regionalizării este mare. Aşa cum arată proiectul privind regionalizarea, viitoarele regiuni vor avea bugete cumulate (judeţe plus regiune) impresionante. Practic, potrivit autorului proiectului regionalizării, Sorin Frunzăverde, 90% din bugetul central va fi direcţionat către administraţiile din teritoriu. „10% din bugetul statului va fi preluat de administraţia centrală, 20% de administraţia regională, 30% de administraţia judeţeană şi 40% de administraţia locală (comune, oraşe, municipii)”, susţine Frunzăverde. Ca să ne facem o imagine de ansamblu, trebuie precizat că în organizarea bugetară actuală, municipiul Bucureşti are un buget total de peste două miliarde de euro (PMB plus sectoare). Bugetul noii regiuni Bucureşti-Ilfov va îngloba Capitala, localităţile din Ilfov, plus transferurile de la centru.

Ce se rezolvă şi ce nu

a!

ui t

u

N

oleg.cojocaru@incomemagazine.ro

In co m sâ e m M a b cu ătă gaz Ad , d ine ria e l , l n ao aA M ra nt ăn 1 e iu 3.0 na țiu 0, 3,

Regiunea europeană va deveni principală scenă a viitoarelor războaie politice. Statul central va scăpa din mână parte din fondurile europene (dar şi responsabilitatea politică pentru nereuşitele în ceea ce priveşte absorbţia acestora). În regiuni se vor decide investiţiile, se vor aloca banii, tot acolo se vor acorda ajutoare de stat pentru companii şi se vor culege taxe şi impozite. Puterea executivă delegată de centru regiunilor face proiectul extrem de seducător pentru toţi factorii de forţă locali. Ce spun însă analiștii și oamenii de afaceri?

Specialiştii KPMG susţin că, în comparaţie cu alte ţări, aparatul administrativ din România este supra-dimensionat, raportat la parametri de eficienţă şi rezultat. Lucru ştiut, de altfel, de către toată lumea. Din acest punct de vedere, iniţiatorii legii reformei teritorial-administrative ne dau veşti bune. Oficial s-a declarat de mai multe ori că unul dintre câştigurile reformei pregătite va fi reducerea de personal. Practic, aşa cum susţine Sorin Frunzăverde, structurile regionale ar trebui să preia parte din sarcinile ministerelor de la Bucureşti şi a instituţiilor deconcentrate din judeţe. „Nu avem un calcul în detaliu, dar aparatul unui consiliu regional estimăm că va avea 50-60 de persoane, care vor prelua atribuţiile a sute de funcţionari din ministerele de astăzi. În felul acesta, probabil că multe mii din funcţionari vor pleca”, declară Frunzăverde. Însă acest lucru va fi imposibil de realizat fără decizii drastice şi investiţii serioase. „Dacă nu va fi compensată prin informatizare, reducerea numărului de funcţionari în structurile locale ar putea avea ca efect întârzieri în procesarea plăţilor taxelor”, crede Gilda Lazăr, Director Corporate Affairs & Communications, JTI România, Moldova şi Bulgaria. „La nivel local, se plătesc, de exemplu, taxe de afişaj pentru sigla firmei, în Constanţa, taxa de linişte şi siguranţă sau taxe necesare pentru diferite avize - sanitar, mediu etc.” O altă problemă greu de rezolvat este cea a specialiştilor în fonduri europene. Chiar şi dacă ar dori, regiunile nu vor putea obţine un exod masiv de funcţionari şi specialişti ministeriali cu pregătire pe fonduri europene. Prin urmare, noile structuri administrative regionale vor fi nevoite să angajeze sau să instruiască personal nou. La aceasta se adaugă incapacitatea instituţională de care suferă autorităţile locale şi parţial, cele centrale. Dovadă sunt numeroasele fraude cu fonduri europene, primari şi consilieri locali anchetaţi şi chiar condamnaţi pentru fapte de corupţie. Procesele de luare a deciziilor sunt lipsite de continuitate şi există un deficit de funcţionari cu abilităţi tehnice, manageriale şi financiare necesare, mai ales pe atragerea de fonduri europene pe proiecte majore.


their

cket

po

Culoarea politică poate schimba totul Daniela Nemoianu, Partener Executiv, KPMG România, spune că scopul oricărei formule de reorganizare trebuie să fie susţinerea creşterii economice şi a competitivităţii României. „Este critic ca Guvernul să alinieze în mod transparent şi asumat cele mai bune propuneri şi să ia în considerare implicaţiile multiple structurale. Un astfel de demers de anvergură generează schimbări fundamentale nu numai în privinţa competenţelor administrative, ci se propagă cu impact direct în toate componentele mediului public, social şi de afaceri”, explică specialistul KPMG. Construirea capacităţii instituţionale la nivel local necesită sprijin consistent din partea centrului, iar acest lucru ar putea să lipsească dacă, spre exemplu, guvernul are altă culoare politică. Specialiştii KPMG afirmă că dacă planul de reorganizare este așezat pe o strategie pe termen lung, analiza de impact este realistă şi implementarea este corect gestionată, gradul de absorbţie a fondurilor europene ar trebui să crească. „Nici nu este foarte greu, dacă luăm în calcul că, în prezent, la fel ca şi în ultimii ani, avem cea mai mică rată de absorbţie din Europa Centrală şi de Est”, declară Daniela Nemoianu. În prezent, fluxul decizional şi al documentelor între diferitele părţi implicate în gestionarea fondurilor europene (beneficiari – ADR-uri – minister – Comisia Europeană) are o durată destul de mare, care de multe ori provoacă nemulţumiri în rândul aplicanţilor, după cum spune chiar ministrul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Liviu Dragnea. El crede că pentru scurtarea acestor durate, cu implicaţii directe în creşterea gradului

de absorbţie, este necesară asigurarea, în viitorul exerciţiu financiar european multianual, a unei relaţii directe între regiuni şi Comisia Europeană. „Înfiinţarea autorităţilor administrative vizează un dialog mai facil între acestea şi Bruxelles”, spune vicepremierul.

„Regionalizarea ar putea permite companiilor mai multă flexibilitate, acces mai rapid la fondurile europene, promovarea valorilor de succes locale, sinergii regionale.” Daniela Nemoianu (KPMG)

Lista de riscuri Descentralizarea şi transferul dinspre centru spre provincie a unui volum mai mare de resurse mai înseamnă un lucru: tot mai multe persoane de la nivel local vor fi implicate în luarea deciziilor privind folosirea acestor resurse. Cercetători în domeniul politicilor publice au demonstrat că în statele caracterizate de elite locale puternice, neo-patrimonialism şi relaţii clientelare (aşa cum este şi România), descentralizarea riscă să aibă ca efect deturnarea unei părţi a acestor resurse de către elitele locale. În Europa, descentralizarea fiscală a fost corelată cu niveluri mai mici ale corupţiei, dar, cu toate acestea, pentru că descentralizarea distribuie oportunităţile de corupţie pe scară mai largă, iar România figurează în toate topurile privind nivelul corupţiei, va fi nevoie ca Bucureştiul să creeze şi să dezvolte mecanisme noi şi mai discrete de combatere a corupţiei. Din nou, așadar, vom avea nevoie de alte structuri de control.

„În perioada următoare se va efectua o analiză serioasă asupra competenţelor care să rămână la nivel central. Din păcate, până acum nu s-a dorit descentralizarea, de fapt au fost descentralizate nişte obligaţii fără a fi descentralizate obligaţii financiare(...). Intenţionăm să schimbăm acest sistem.” Liviu Dragnea, vicepremier 14-15

Pe de altă parte, dacă regionalizarea va avea efectele ideale scontate, adică administrare mai eficientă şi descentralizare, ritmul de dezvoltare va fi accelerat, susţine reprezentantul JTI. „Proiectele locale, printre care şi cele de infrastructură, ar putea fi demarate

mai repede, banii europeni absorbiţi mai rapid, rata şomajului ar scădea, iar majoritatea indicatorilor de trai s-ar îmbunătăţi. Lucru care va fi benefic pentru orice companie privată care va dori să înfiinţeze puncte de lucru la nivel naţional”, spune Gilda Lazăr. Vom putea vorbi despre eventuale decizii legate de regionalizare abia după ce vom vedea cum funcționează noile structuri și care le sunt atribuțiile”, precizează Lazăr.

Important pentru companii La baza filosofiei regiunii europene stă ideea reducerii disparităţilor dintre zonele bogate şi cele sărace. Unul dintre mecanismele folosite de UE în acest scop îl reprezintă şi ajutoarele de stat regionale acordate antreprenorilor. După înfiinţarea regiunilor, statul român îşi va restrânge drastic influenţa în acest sector, lăsând locul noilor entităţi. Dar pe ce buget vor miza viitoarele regiuni româneşti? În prezent se aşteaptă revizuirea Ghidului privind ajutoarele de stat regionale, un document ce ar trebui să fie finalizat până în primăvara anului 2013 şi prin care se va stabil modul de acordare a ajutoarelor de stat regionale în următorul exerciţiu financiar 2014-2021. România este oricum parte la tortul care se va tăia, iar problema pe care şi-o pun analiştii este cât de eficientă va fi noua organizare teritorială încât să putem consuma toată bucata ce ne va fi oferită. La sfârşitul anului trecut, comisarul Joaquin Almunia, cel care supraveghează concurenţa în UE, a dezvăluit câteva


Regionalizarea:

MODELE DE SUCCES

Franţa Franţa este împărţită în 26 de regiuni: 21 dintre acestea sunt în partea continentală a Franţei metropolitane (la care se adaugă Corsica şi 4 regiuni situate peste mări). Regiunile sunt împărţite în Departamente (în medie 4/ regiune). Regiunile nu au autonomie legislativă, dar încasează taxe, iar bugetele, unele foarte mari, sunt administrate de un consiliu regional format din membri aleşi prin vot universal pentru o durată de şase ani. Principalele atribuţii ale consiliilor regionale sunt investiţiile în infrastructură - educaţie, sisteme de transport public, construirea şi finanţarea de licee, sprijin de stat pentru cercetare şi ajutoare acordate antreprenorilor.

Polonia Împărţirea teritorială a Poloniei, care a intrat în vigoare în ianuarie 1999, se bazează pe un model cu trei niveluri: comuna (gmina), districtul (powiat) şi voievodatul (województwo), care funcţionează pe principiile descentralizării şi auto-guvernării. Cele 16 regiuni au un parlament local (sejmik) şi un consiliu executiv condus de un preşedinte. Regiunea colectează impozite de la persoane fizice şi companii. Fondurile UE pentru dezvoltare sunt gestionate de autorităţile regionale, care negociază direct cu Comisia Europeană.

Italia Conform Constituţiei din 11 decembrie 1947 (articolul 116), Republica Italiană este împărţită în 20 de regiuni (Regioni); 5 dintre acestea, populate cu minorităţile etnice sau lingvistice, au un statut special de autonomie (şi limbi oficiale altele decât italiana). Regiunile au propriile parlamente - consilii regionale şi guvernamentale - Giunti, având autoritate în materie de autonomie locală. Toate regiunile, cu excepţia Valle d'Aosta, sunt împărţite în provincii, în total 110. Provincile, la rândul lor, sunt împărţite în Comune (Communi), care pot fi, de asemenea, împărţite în unităţi teritoriale (Frazioni). Comunele sunt foarte diverse ca dimensiune, cea mai mare fiind Roma (1.285 kmp, 2.760.000 de oameni), iar cea mai mică este Fiera di Primiero (0,15 kmp), iar după populaţie - Pedezina (34 de persoane). Forma de guvernământ este analoagă structurii guvernării naţionale. Scopul principal al regiunilor este de a descentraliza instituţiile statului, în urma reformei din 2001 competenţele regiunilor fiind lărgite.

direcții ale conţinutului actului care va stabili reperele ajutorului de stat regional. El a menţionat că valoarea ajutorului de stat permis va fi redusă (exceptând cele mai sărace regiuni) şi că ajutorul pentru întreprinderile mici va deveni mai uşor de accesat. Apoi, ajutorul de stat pentru întreprinderile mari din regiunile bogate nu va mai fi posibil. „Ajutoarele regionale pentru investiţii pentru întreprinderile mari ar trebui să fie permise numai în regiunile mai puţin dezvoltate”, spune Almunia. Comisarul a mai precizat că unul din factorii la aprobarea cererilor de ajutor de stat va fi dacă subvenţia este „decisivă” pentru derularea investiţiei sau reprezintă doar un bonus acordat companiei investitoare.

Exemplul de urmat Oamenii de afaceri cred că regionalizarea trebuie să fie susţinută de proiecte concrete şi majore ce ar urma să fie derulate şi finanţate la nivel regional. „Economia trebuie să fie criteriul major, determinant în toată această ecuaţie”, spune Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri (AOAR). În plus, orice model de regiune europeană ar adopta Legislativul român, acesta nu trebuie să piardă din vedere că scopul reorganizării nu este crearea unor noi baronate sau voievodate în beneficiul actualelor sau viitoarelor clientele politice. „Orice model am urma, acesta trebuie adaptat realităţilor locale, scopul fiind descentralizarea administraţiei, pentru ca deciziile să fie luate mai uşor, iar banii să circule mai repede. Pentru acest lucru e nevoie de o administraţie cu responsabilităţi reale şi care să cunoască bine problemele locale”, precizează Gilda Lazăr. Daniela Nemoianu, Partener Executiv, KPMG România, crede că România trebuie să-şi facă propria analiză şi să ţină cont de specificul local, inclusiv de tradiţii şi istorie, dar şi de planul de modernizare pentru viitor. „Reorganizarea poate fi făcută doar dacă se dovedeşte, pe baza studiilor de impact şi strategie, absolut necesară, fezabilă economic şi benefică interesului naţional şi unei dezvoltări eficiente şi rapide. Simpla vehiculare a unor concepte de regionalizare sau copierea unor modele externe nu echivalează cu o soluţie sustenabilă”, explică reprezentantul companiei de consultanţă. La rândul său, Cristian Pârvan nu cre-

de că există „cel mai bun model de regio­ nalizare, ci doar interes autentic pentru descentralizarea deciziilor şi finanţărilor”.

Cum va fi construit bugetul Proiectul de lege privind înfiinţarea regiunilor prevede câteva surse de venituri pentru viitoarele bugete ale acestor unităţi teritorial-administrative. Este vorba în primul rând despre veniturile din taxe regionale şi transferuri din încasările de impozite sau taxe de la nivel central. Regiunea va mai dispune de contribuţii şi transferuri directe ale statului, dar şi de cele provenite din contribuţiile, proiectele, alocările de capital şi intrările de la Uniunea Europeană. În plus, va dispune de venituri din valorificarea proprietăţilor şi participaţiilor în asocieri comerciale, din servicii publice regionale şi din exploatarea resurselor naturale transferate de guvern (fond forestier, izvoare de ape şi izvoare termale etc.). Regiunea va putea vinde active, realiza transformări de capital, colecta creanţe şi transferuri, dar va putea şi să contracteze credite (inclusiv ipotecare). Care sunt limitele cheltuielilor regiunilor? Proiectul de act normativ stabileşte următoarea structură: Regiunea va trebui să alimenteze Fondul pentru Dezvoltare Regională şi cheltuielile pentru dezvoltarea regională. Apoi, mai sunt cheltuielile pentru activitatea de funcţionare a aparatului propriu, activitatea de planificare şi programare regională şi cele pentru pregătirea şi implementarea programelor cofinanţate din fondurile europene gestio­ nate regional.

Dezvoltarea regională şi banii din spatele acesteia Politica de coeziune a Uniunii Europene - manifestată sub forma ajutoarelor pentru regiunile sărace - va avea un buget mai mic în următorii 7 ani, fiind tăiat de la 355 miliarde de euro (buget actual 20072013), la 309 miliarde de euro. În încercarea de a ţine în frâu cheltuielile, Comisia a propus ca ajutoarele regionale să fie limitate la 2,5% din PIB-ul unei ţări, în principal pe seama celor două mari beneficiare ale fondurilor de coeziune - Polonia şi România. Faţă de bugetul actual, Polonia ar fi avut nevoie de o suplimentare de 30 până


their

cket

po

CELE 8 REGIUNI ALE ROMÂNIEI (conform proiectului de lege propus de Executiv) Regiunea Bucureşti-Ilfov: municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov, cu reşedinţa în municipiul Bucureşti; la 40 miliarde de euro. La rândul său, Ungaria consideră că va pierde aproximativ 30% din nivelul actual al fondurilor de coeziune. În cazul României, am fi fericiţi dacă am absorbi măcar 50% din fondurile disponibile pentru ţară, procent care depinde, de capacitatea noilor Regiuni de a trage banii alocaţi prin fondul de coeziune. Potrivit rezultatelor Summit-ului UE de la începutul lunii februarie, dintre toate statele care beneficiază de fonduri de coeziune, România va obţine pachetul cel mai important - circa 22 miliarde de euro pentru următorii şapte ani (2014-2021). Banii va trebui să fie gestionaţi de viitoarele Regiuni, în a căror competenţă exclusivă va intra capitolul Dezvoltare regională. Ministerul Dezvoltării Regionale va deveni astfel un simplu apendice. Potrivit proiectului de regionalizare, Regiunile vor răspunde de dezvoltare economică (infrastructură şi servicii suport pentru afaceri, atragerea și promovarea de investiții, comerţ, cercetare-dezvoltare-inovare, turism), dezvoltarea urbană şi amenajarea teritoriului, agricultură şi dezvoltare rurală, transport (infrastructura regională şi cea de transport în comun), educaţie-sănătate, mediul înconjurător şi eficienţă energetică, ocuparea forţei de muncă, locuinţe şi managementul terenurilor şi cooperarea inter-regională. Banii strânşi din taxele şi impozitele regionale, fondurile UE de politică regională (România va beneficia de circa 19 miliarde de euro numai fonduri de coeziune), transferurile de la bugetul central şi alte venituri promise spre dotare viitoarelor regiuni, transformă aceste unităţi teritorial-administrative în adevărate state în stat. Miza cea mai importantă este însă, fără îndoială, politica regională, care potrivit comisarului responsabil pentru ajutoarele regionale, Johannes Hahn, va fi principalul instrument de investiţii al strategiei Europa 2020.

16-17

Regiunea Centru: judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu, cu reşedinţa în municipiul Alba-Iulia; Regiunea Nord-Est: judeţele Bacău, Botoşani, Neamţ, Iaşi, Suceava şi Vaslui, cu reşedinţa în municipiul Piatra Neamţ; Regiunea Nord-Vest: judeţele Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu Mare şi Sălaj, cu reşedinţa în municipiul Cluj-Napoca; Regiunea Vest: judeţele Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş, cu reşedinţa în municipiul Timişoara; Regiunea Sud-Vest: judeţele Dolj, Olt, Vâlcea, Mehedinţi şi Gorj, cu reşedinţa în municipiul Craiova; Regiunea Sud: judeţele Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova şi Teleorman, cu reşedinţa în municipiul Călăraşi; Regiunea Sud-Est: judeţele Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea şi Vrancea, cu reşedinţa în municipiul Brăila.

Scanează codul şi vei găsi proiectul de lege privind regionalizarea.


ww w. S in e co a m rc em h ag ! az in e.r o


trou ble

AFACERILE LUKOIL SE AFUNDĂ

companie de top,

Thinkstock

scoAsĂ pe tușă?

Lukoil, compania oligarhului rus Vagit Alekperov a venit în România la finele anilor ’90, când a cumpărat rafinăria Teleajen de la Ploiești. A închis-o câţiva ani pentru retehnologizare și a repornit-o în 2004. În paralel, a demarat o campanie agresivă de expansiune pe piaţa de distribuţie de carburanţi și Lukoil a ajuns al treilea jucător intern. În toţi acești ani, s-au investit aproape un miliard de dolari, dar, cu mici excepţii, atât distribuţia, cât și rafinarea Sub pragul de rentabilitate generează pierderi grele. Benzinăriile nu ating pragul În prezent, reţeaua Lukoil din Rozero de rentabilitate, mânia însumează 310 staţii de distriburafinăria are mereu probleme ţie ce sunt împrăștiate uniform în toată cu mediul, depozitele sunt în ţara. Acestea vând lunar aproape 50.000 de tone, ceea ce înseamnă că în medie o marea lor parte ineficiente, staţie comercializează 5 tone pe zi. „Ca să iar diversele strategii de fiu pe «break even» (acel punct în care vânzare implică formarea câștigurile ajung la același nivel cu pierderile, n.r.) trebuie să vând 5 tone și jumătamultor firme intermediare te de carburanţi”, susţine fostul director între Lukoil și clienţii finali. al Lukoil România, Constantin Tampiza. Bașca, în ultimii ani asistăm Cotaţia actuală a ţiţeiului, în jur de 100 de la invazia Gazprom în dolari pe baril, nu ajută Lukoil-ul de aici, România și pe o singură piaţă pentru că nu are resurse. Compania aduce cu greu se regăsesc doi ruși. ţiţeiul din ţara mamă, la preţ internaţiomihaela.manole@incomemagazine.ro

18-19

Rușii de la Lukoil învârt anual aproape 3 miliarde de euro în România, în special din activităţile de rafinare ţiţei și distribuţie de carburanţi. La o asemenea amploare a businessului, ei raportează pierderi anuale de zeci de milioane de euro, iar scuza principală o constituie condiţiile de piaţă, preţul mare al ţiţeiului pe plan mondial și capacitatea mică a rafinăriei Teleajen, de la Ploiești. Chiar și în aceste condiţii, ei continuă politica de extindere în ţară și pe masa șefilor de la Moscova se află un plan de construcţie de la zero a 35 de benzinării la un preţ de un milion de euro bucata. „Este destul de mare acest preţ, pentru că o staţie nouă înghite în jur de 1-1,1 milioane de dolari în ziua de azi”, susţine un bun cunoscător al pieţei petroliere din ţară. Există păreri și mai radicale, în sensul că respectivele costuri ar putea fi și mai mici. „Pentru primele staţii a fost demarată aprobarea la Moscova și urmează să se recurgă la vechea metodă de construcţie din perioada 2000-2008 (Lukoil România era condusă atunci de basarabeanul Constantin Tampiza, plecat din companie definitiv la finele anului trecut, n.r.), când echipa managerială construia staţii la preţ de două ori mai mare decât preţul de pe piaţă”, susţine o altă sursă bine informată din piaţă. O metodă de căpușare a companiei sau lipsă de interes pentru costuri?

nal, îl rafinează într-o unitate de o capacitate mică, 2,4 milioane tone pe an, și vinde


ÎN INVESTIŢII PĂGUBOASE unui act al Gărzii Financiare Ialomiţa. Marfa de la Rafinărie era ridicată de o firmă, Geda din Iași, aflată - se spune - tot sub influenţa lui Vișan, și care vindea la negru la preţuri sub cele ale pieţei. Câștigul rezultat a fost împărţit între iniţiatori, iar Geda și Prodesigne au fost trimise în faliment. Pe lista celor care au prejudiciat Lukoil se află și un om de afaceri piteștean devenit fantomă - Mircea Amedeo Amariei. Acesta a deţinut compania Vereco Construct 2001, prin care cumpăra carburanţi de la ruși. Prins cu mâţa’n sac, instanţa l-a condamnat la șase ani de închisoare pentru afaceri ilegale cu petrol, însă omul e dat dispărut.

MILIARDE DE EURO valoarea la care ESTIMATĂ PIAȚA DE DISTRIBUȚIE DE CARBURANȚI DIN ROMÂNIA

Cum se scurg banii

2004

204.879.699

69.609.120

2005

10.025.444

123.457.722

2006

144.432.761

91.971.150

2007

53.120.211

93.590.992

2008

10.315.114

536.615.468

2009

84.052.170

n/a

2010

165.680.986

303.083.226

2011

115.201.885

391.609.120

Sursa: Ministerul Finanțelor

Probleme cu mediul Rușii au mari probleme cu rafinăria de la Ploiești – Petrotel. De foarte multe ori, locuitorii din cartierul Mihai Bravu sau cei din sudul orașului se trezesc într-o at-

!

Petrotel-Lukoil

ng

Lukoil România

ti

Bilanțul de profit și pierdere al principalelor companii deținute de Lukoil în România (lei)

Din cea de-a doua categorie face parte, bineînţeles pe lângă mulţi alţii, Gabriel Iancu, patron al Katerin Company, dar și fost director în cadrul Lukoil. Această firmă, Katerin Company, cu doar 5 angajaţi, a făcut profit de sute de mii de lei (768 mii de lei în 2011) din comerţ cu carburanţi, chiar și în condiţii de criză. Aceleași guri rele spun că lua carburanţi din rafinărie la preţuri cu mult sub oferta Lukoil și vindea mai apoi unor terţi, evident la preţuri mai mici decât cele ale furnizorului său. Asta înseamnă profit pentru Katerin și pierdere pentru Lukoil. O altă gaură vine din ineficienţa depozitelor de carburanţi. Din cele zece pe care rușii le operează în ţara noastră, șase sunt ineficiente. „De exemplu, pentru construcţia depozitului de la Arad investiţia iniţială a fost de 2,5-3 milioane de euro. S-a ajuns însă să coste 7,8 milioane de euro”, mai declară una din sursele noastre.

ee

De-a lungul vremii au apărut tot felul de informaţii care au divulgat modul de scurgere al banilor din companie. În piaţa petrolieră se vorbește că anumiţi dealeri au ros din profitul Lukoil - fie că au fost în relaţii excelente cu vreun director din companie, fie că au fost impuși drept firme tampon. Gurile rele includ în prima categorie, printre mulţi alţii, pe omul de afaceri ialomiţean Dumitru Vișan, fost șef al UNPR-ului din judeţ. „Dușmani” ai domniei sale, după cum i-a catalogat, au dezvăluit că un director din Lukoil, rămas ascuns, a admis să vândă carburanţi fără să încaseze bani companiei Prodesigne, unde administrator era Vișan, conform

M

la un preţ care nu-i aduce un profit prea mare, după cum afirmă reprezentanţii companiei. În perioada 2008-2009, când ţiţeiul se învârtea pe la 40-50 de dolari pe baril, au existat premise serioase pentru scoaterea de profit din retail, iar compania a și raportat la Ministerul Finanţelor un plus de 10 milioane de lei câștig net în 2008. Dar chestiunea aceasta a profitului și a pierderii la Lukoil România este foarte ciudată, pentru că sursele de mai sus spun că societatea raportează minusuri, dar în realitate se întâmplă absolut pe dos. Lucru destul de greu de demonstrat, de altfel. De exemplu, în ultimul an în care apar informaţii, 2011, Lukoil România a anunţat la Finanţe o gaură de 115,2 milioane de lei, adică aproape 38 milioane de dolari. „În realitate, a fost vorba de un câștig net de circa 45 milioane de dolari. De unde această diferenţă? Datorii către furnizori, cereri de insolvenţă etc.”, susţine una dintre sursele noastre.

Ev in eni te m lig en en te m ță, le I ed co n c ia tiz mpe om ar t e enț e: ă,


trou ble

PRINCIPALII JUCĂTORI DIN PIAȚĂ Petrom (proprietar OMV Austria) - companie înființată în 1997 - OMV preia pachetul majoritar în 2004 - deține circa 550 de stații, din care 157 sub brandul OMV - cu brandul Petrom este prezentă în aproape toate orașele și pe toate drumurile importante. Cu brandul OMV, premium, atacă marile orașe - rețeaua Petrom se află într-un proces continuu de optimizare

Rompetrol (proprietar KazMunayGas, Kazahstan) - în 1974 se înființează Rompetrol - Dinu Patriciu devine acționar majoritar în 1998, iar în 2001 cumpără Petromidia - kazahii de la KazMunayGas cumpără pachetul majoritar al grupului în 2007 - deține aproape 420 de stații (sub nume propriu, Expres, Partener, Litro) - benzinăriile sunt prezente în toată țara, dar spre deosebire de ceilalți, Rompetrol urmărește acoperirea drumurilor și regiunilor mai puțin frecventate - kazahii doresc deschiderea altor 150 de benzinării

Lukoil (proprietar Lukoil Rusia) - rușii au venit în România în 1998, iar în 2001 au cumpărat rafinăria Petrotel - dețin o rețea de 310 stații de benzinărie - sunt prezenți în toată țara, în special la intrările și ieșirile din orașe - intenționează să construiască alte 35 de stații

Mol (proprietar Mol Ungaria) - ungurii au venit în România în 1993 și au deschis prima benzinărie în 1995 - dețin aproape 130 de stații, plasate în special în marile orașe și în vestul țării - rețeaua lor se modifică foarte lent, în fiecare an apărând una sau două stații noi

Eni (proprietar Eni Italia) - italienii au venit în România în 1994, cu brandul Agip - au aproape 40 de stații, în special în zona de sud-est a țării - sunt zvonuri cum că vor vinde rețeaua rușilor de la Gazprom

Socar (proprietar Socar Azerbaidjan) - azerii au venit în România în 2008 - în 2011 au cumpărat o firmă independentă din Botoșani și au început branduirea celor 14 stații - compania dorește să își mărească rețeaua de benzinării

NIS (proprietar Gazprom Rusia) - sârbii de la NIS au venit în România în 2009, dar au deschis prima benzinărie sub brandul Gazprom în 2012 - vor să dezvolte o rețea de peste 150 de stații și se zvonește că negociază intens cu Eni și cu Petrom

20-21

mosferă irespirabilă din cauza noxelor de la rafinărie. În urmă cu fix un an, în plin proces de revizie, au fost împrăștiate în aer noxe provenind de la curăţarea instalaţiilor cu aburi fierbinţi. Explicaţiile directorilor de acolo au fost rezumate la faptul că singura modalitate de a rezolva o asemenea operaţie era doar prin infestarea aerului. Încălcarea normelor de mediu au adus de-a lungul timpului companiei care adminsitrează rafinăria - Petrotel-Lukoil - câteva amenzi usturătoare din partea autorităţilor de resort. Rafinăria se pregătește intens pentru transformarea într-o fabrică de ulei, iar rușii au investit câteva milioane în acest sens. Se vorbește în piaţă că în final, după ce Lukoil va termina modernizarea rafinăriei de la Burgas, din Bulgaria, Petrotelul va rămâne fie depozit, fie fabrică de uleiuri. Momentan, beneficiază de poziţionarea foarte strategică în bazinul petrolifer prahovean și profită din când în când de materia primă de la unicul producător de ţiţei din ţară, Petrom, aflat peste gard. În plan financiar, rafinăria Teleajen merge extrem de rău, pentru că an de an pierderile sunt de ordinul sutelor de milioane de lei. Ultimele date, pe 2011, arată un minus de 391 milioane de lei.

Unde-s doi... Întrebarea care se pune este una cât se poate de simplă: ce motive au rușii să stea într-o ţară unde pierd foarte mult? Explicaţia este una și mai simplă, și anume că vor să aibă piaţa de desfacere pentru ţiţeiul extras din mama Rusia și să deţină o poziţie geostrategică în regiune. Reţeta e următoarea: profitul se face acasă, iar pe pieţele unde există distribuţie și rafinare, de regulă se produc pierderi. Dar per grup, afacerea iese pe plus. Un mare semn de întrebare se pune în privinţa viitorului Lukoil în spaţiul sud-est european, unde deţine o poziţie importantă alături de austriecii de la OMV (inclusiv prin Petrom), în condiţiile în care un alt mastodont își arată colţii și intenţiile. Este vorba despre Gazprom, care a intrat pe piaţa petrolieră din Serbia prin achiziţia numărului unu local, NIS, și care s-a extins prin vecini, printre care și noi. La Sibiu a apărut prima benzinărie sub brandul Gazprom și expansiunea va continua. În principiu, rar vezi doi ruși bătându-se pe aceeași piaţă. În Serbia, de Vrei să vezi cum se exemplu, Lukoil a anunţat la finele anului duelează benzinării în România? trecut că vinde jumătate din staţiile sale, Scanează codul. adică 85, și cere 13,6 milioane de euro, tocmai pentru ca să nu se calce pe picioare cu ceilalți confraţi.

Pe drumul instanţelor În ţară, diversele societăţi ce ţin de Lukoil sunt trimise în judecată pentru motive ce ţin de neplata furnizorilor. Un astfel de exemplu îl reprezinta Lukoil Technology Services România, compania care gestionează activitatea IT a grupului. Potrivit unor surse, această societate nu a plătit serviciile prestate privind elaborarea softului pentru grupul de companii Lukoil în România, chiar dacă a încasat integral banii pentru aceste activităţi. Se vorbește despre restanțe mai vechi de trei ani, iar datoria totală depășește un milion de lei. Compania Global Resources SRL a câștigat deja în instanţa procesul intentat Lukoil Techonolgy Services România la una din Judecătoriile de sector din București, iar hotărârea este irevocabilă. După modelul Global Services vor urma și alte procese în care vor fi implicaţi mari prestatori în domeniu din România, precum și unele companii din afară.


the

tar

get

AU FENTAT CRIZA.

Previziunile pentru anul 2013 ale marilor instituții financiare privind evoluția economiei mondiale nu produc decât fiori reci, dând de înțeles că până la redresare și revenirea la normal mai este cale lungă și anevoioasă. Disponibilizări de personal, creștere timidă și posibile noi reduceri de cheltuieli, cam asta promit analiștii, într-un îndemn negrăit de a renunța, deocamdată, la speranța de mai bine într-un viitor apropiat. Sunt țări în care această regulă nu-și are locul. Pentru unele dintre ele, precum Polonia sau Turcia, criza a trecut, mai mult sau mai puțin neobservată. Cum au reușit? Asigurând continuitate. Pentru altele, precum Islanda, criza a luat deja sfârșit. Care este rețeta succesului? simona.haiduc@incomemagazine.ro

POLONIA - MIRACOLUL EUROPEI Să le luăm pe rând. O rată a șomajului de 20%, o creștere moderată: când Polonia a aderat la Uniunea Europeană, în 2004, cifrele noului partener nu promiteau multe. Dar noul membru a surprins: în timpul crizei, Polonia a fost singurul stat care nu a căzut victimă recesiunii: în 2009, când marile puteri ale UE erau la pământ, aceasta a afișat o creștere de 1,7%, indice care a atins 3,8% în 2010 și 4,3% în 2011. Rata șomajului a coborât, în octombrie 2012, la 12,5%, adică aproximativ 2 milioane de persoane fără loc de muncă, într-o țară cu o populație de 38 de milioane de locuitori. Anul trecut însă, persistența crizei datoriilor și perspectiva incertă a economiei globale și-au spus cuvântul: PIB-ul polonez a regresat ușor, oprindu-se la 2,5%, valoare care oricum a fost un vis pentru mulți alții. Pentru 2013 prognozele indică un avans de 1,7%. 22-23

Deciziile salvatoare Are Polonia o rețetă magică? Nu. Criza a ocolit Polonia pentru că, în primul rând, nu a existat o bulă imobiliară, iar în al doilea rând, guvernul a avut grijă să adopte măsuri menite să susțină consumul intern, ca pârghie de menținere în viață a economiei. Adică Polonia a trăit din resurse proprii, fără a depinde excesiv de exporturi. Povestea de succes a Poloniei a început cu Leszek Balcerowicz (vicepremier și ministru de Finanțe în primul guvern non-comunist, condus de Tadeusz Mazowiecki), considerat de mulți părintele miracolului economic al țării, dar și cu planul lui de trecere, pas cu pas, a Poloniei de la economia planificată la cea de piață. O conversie reușită, unde continuitatea politică și economică au jucat un rol preponderent: structurile existente nu au fost desființate, ci adaptate constant și perfecționate. Alt factor major: revenirea în țară a multora dintre polonezii care, în anii comunismului, au ales străinătatea pentru a-și deschide întreprinderi mici și mijlocii. Statele Unite au fost principala lor destinație, iar Chicago este și astăzi considerat al doilea oraș polonez din lume, pentru că numără aproape 2 milioane de locuitori cu această naționalitate. După căderea Zidului Berlinului, foarte mulți dintre cei plecați au revenit din exilul lor. Printre ei se află, de altfel, și multimilionarul Jan Kulczyk, unul dintre cei mai bogați locuitori ai Poloniei. Impresionați de evoluția de elev silitor al Poloniei, marile întreprinderi străi-


Thinkstock

CUM AU REUȘIT?

ne (din Germania, Marea Britanie, țările scandinave, regiunea asiatică etc.) nu au întârziat să caute oportunități de afaceri în această țară, investind cu precădere în industria mobilei, auto și aparatură electronică. Aderând la Organizația de Cooperare și Dezolvare Economică (OECD), Polonia s-a deschis pieței internaționale, cucerindu-și, treptat, reputația unui partener economic fiabil. De la intrarea în UE, agricultura poloneză trăiește o adevărată revoluție. Cu banii PAC au fost modernizate echipamente și instalații. A deveni fermier a căpătat alura unei tendințe. Polonia nu merge însă pe scenariul micilor producători agricoli, ci pe mari exploatări care înfloresc grație capitalului străin. În ultimii ani, Polonia s-a transformat, practic, într-un mare șantier. Cel mai vast proiect vizează infrastructura rutieră. La sfârșitul anului trecut, premierul Donald Tusk a anunțat continuarea programu-

lui de autostrăzi cu investiții de peste 10 miliarde de euro în următorii trei ani. Nu au fost uitate nici căile ferate, cheltuielile pentru acest sector fiind estimate la 7,5 miliarde de euro până în 2015. În același timp, șeful executivului de la Varșovia a anunțat un plan de investiții de 10 miliarde de euro, gestionate de banca de stat BGK, pentru stimularea pieței muncii, și altul de 15 miliarde destinate construcției de noi centrale tradiționale, a unui terminal de gaze naturale și a unor noi gazoducte. TURCIA - TIGRUL ECONOMIC În urmă cu mai puțin de 15 ani, Turcia a trecut de la o economie marginală și cu numeroase lacune pe linie de competitivitate la cea a unei mari puteri emergente, a 15-a din lume. Adică imediat după Canada, dar înaintea unor state precum Africa de Sud, Norvegia sau Olanda. Un salt extraordinar, care i-a adus titlul em-

blematic de „Tigru economic”, după modelul tigrilor asiatici, gen Malaezia sau Indonezia. Încercând să cuprindă în două cuvinte acest fenonem, revista britanica The Economist a supranumit Turcia, într‑o lucrare apărută în 2010, „China Europei”. Uniunea Europeană, în plină criză a datoriilor, are, prin urmare, motive să fie invidioasă pe Turcia, a cărei aderare la marea familie comunitară este respinsă cu consecvență. În ultimul deceniu, PIBul Turciei a crescut cu o medie anuală de 5,4%, chiar și atunci când restul lumii învăța ce înseamnă recesiunea și austeritatea, iar datoria publică a coborât sub 40%. Cum a fost posibil? Printr-un vast program de restructurare economică, impus, de altfel, de FMI ca o condiție a deblocării, la începutul anilor 2000, a unei tranșe de 11 miliarde de dolari. Doi actori cheie au pilotat acest plan de reforme. În primul rând, este vorba despre ministrul de Finanțe de la acea


the

tar

get

Într-unul dintre cele mai recente articole ale sale, profesorul american Nouriel Roubini afirmă că în 2013 economia mondială va evolua sub ameninţarea mai multor factori, capabili, fiecare în parte, să o rearunce în recesiune. Reputatul expert enumeră, printre altele, posibila ieşire a Greciei din zona euro şi/sau pierderea de către Spania sau Italia a accesului la pieţele financiare, precum şi situaţia din Orientul Mijlociu – din Magreb până în Afganistan şi Pakistan – care va rămâne în următoarele luni o regiune de instabilitate socială, economică şi politică. În ceea ce priveşte creşterea economiei globale, Roubini avansează, pentru acest an, o medie de 3%. Între timp: Puternic dependentă de export, Germania anticipează că balanţa sa comercială va afecta negativ creşterea economiei naţionale pe fondul unei slabe cereri din partea altor state din zona euro. În acest context, Ministerul german al Economiei a revizuit în scădere previziunile la 0,4%, faţă de estimarea iniţială de 1%, anunţată în octombrie, şi după un avans al PIB de 0,7% în 2012. Franţa intenţionează, la rândul său, să recalculeze în jos prognoza de creştere de la 0,8% la 0,3%-0,4%, scrie presa locală, citând surse guvernamentale. Noile date, care vor fi anunţate, probabil, la sfârşitul lunii februarie, corespund previziunilor FMI şi ale Comisiei Europene. Recesiunea planează din nou asupra Marii Britanii. După un avans de +0,9% în trimestrul III al anului trecut şi o contracţie de -0,3% în ultimele trei luni din 2012, Banca Angliei a redefinit pronosticul său pentru 2013 de la 2% la 1%. Banca Italiei anticipează un nou recul al Produsului Intern Brut în 2013 (-1%), înainte de o relansare timidă de +0,7% în 2014, dar avertizează că scenariul este înconjurat de „mare incertitudine”. Estimările pentru anul în curs au fost revizuite în scădere din cauza „agravării contextului internaţional şi a unei activităţi industriale slabe în lunile imediat următoare”. Economia austriacă a progresat cu 0,6% în 2012, faţă de 2,7% în 2011, indică primul bilanţ publicat recent de Banca Centrală a Austriei (OeNB). Pentru primul trimestru din 2013, experţii instituţiei anticipează un avans al PIB-ului naţional de 0,2%, pentru ansamblul anului prognoza fiind de 0,5%.

24-25

dată, Kemal Derviș. El a lansat un amplu pachet de măsuri, vizând, înainte de toate, recapitalizarea băncilor turcești și frânarea spiralei inflaționiste, privatizarea anumitor societăți publice, precum Türk Telekom, modernizarea funcției publice și relansarea exporturilor. Al doilea actor este premierul Recep Tayyip Erdogan, ajuns la putere în 2003, și care a dus mai departe reformele inițiate de Derviș și a făcut din dezvoltarea economică a Turciei principalul său laitmotiv. Mai simplu spus, el a asigurat statului stabilitate politică și economică. În acest context, numeroase companii străine au optat în favoarea Turciei pentru a-și dezvolta afacerile, capitalurile străine au reînceput să vină, semn al încrederii investitorilor în această uriașă piață de consum (peste 80 de milioane de locuitori). Rezultatul: șomajul a început să scadă, inflația a alunecat sub 10%, iar PIB-ul a marcat o ascesiune impresionantă: 8,9% în 2010, 7% în 2011 și un „modest” 4% în 2012, față de 2%, 16% și, respectiv, 0,6% în UE. În plus, venitul pe cap de locuitor aproape s-a dublat, atingând de la 8.789 dolari în 2003 la 15.320 de dolari în 2010. O contribuție deloc de neglijat în atingerea acestor performanțe au avut-o așa numiții „tigrii Anatoliei”, noul val de întreprinzători.

Traseu de urmat Apariția noii clase de oameni de afaceri a fost inițiată și încurajată de Turgut Özal, premier în anii 1980 și ales președinte în noiembrie 1989. Fost angajat al Băncii Mondiale și influențat de experiența de economist, el a redus importurile și a facilitat dezvoltarea exporturilor, a desființat subvențiile publice destinate marilor întreprinderi și i-a încurajat pe toți cei care doreau să intre în afaceri. Viitorii „tigri ai Anatoliei” au urmat recomandările guvernamentale și, astfel, au trasat viitorul contur al noii economii a Turciei, facilitând astfel consolidarea noilor centre economice și industriale ale țării: Istanbul: aproape 50% din activitățile economice; Bursa: centru esențial al sectorului auto (Fiat și Renault); Kocaeli: mașini și componente auto, chimie și petrochimie; Konya: industria agroalimentară; Mersin: centru portuar și punct important al industriei manufacturiere; Zongüldak și Karabuk: zone de creștere și de dezolvare a industriei siderurgice; Kayseri: mobilă, echipamente pentru industria apărării, metalurgie și produse agroalimentare Gaziantep: bastion al industriei textile.

Originari din orașe precum Konya sau Kayseri, „tigrii anatolieni” au înființat societăți foarte agresive la export. „Cele care erau simple întreprinderi mici și mijlocii în urmă cu 15-20 de ani se numără astăzi printre cele mai mari grupuri turcești. Unele cotate chiar la Bursă, ele funcționează după două principii: o guvernanță familială și o diversificare a activității”, explică europenii, subliniind că fără acești „tigri”, Turcia ar fi îngenunchiat în fața crizei mondiale.

Thinkstock

Previziuni pentru

2013


FIECARE ŢARĂ CU CRIZA EI

ISLANDA - PRIMA SALVATĂ Ce au făcut însă islandezii pentru a scăpa de o criză care, inițial, părea că va dura ani mulți și grei? Islandezii au refuzat, pur și simplu, să aplice rețeta europeană, au procedat la naționalizarea instituțiilor financiare și au respins politicile de restructurare bugetară. Cu un ritm de creștere de 2,7% în 2012, chiar FMI s-a declarat plăcut surprins de redresarea micului stat. În 2008, când criza mondială a lovit Islanda, impactul a fost dezastruos. Principalele trei bănci ale statului, cu active care, cumulate, depășeau de 10 ori PIB-ul național, au intrat în faliment, pierderile nete fiind estimate la 85 de miliarde de dolari. Între 2009 și 2010, șomajul a crescut de nouă ori, într-o țară care nu cunoștea, practic, această noțiune. Datoria publică s-a ridicat la 900% din PIB, iar moneda națională a afișat o depreciere de 80% față de euro. Economia s-a prăbușit într-o profundă recesiune, cu un recul al PIB de 11% în doi ani. Venit să salveze Islanda, oferindu-i un ajutor de 2,1 miliarde de euro în schimbul unor măsuri drastice de austeritate, FMI a scos, practic, în stradă populația, care a respins „oferta”. S-a ajuns la alegeri anticipate și, ulterior, la redactarea unei noi Constituții, după ce populația a refuzat să plătească pentru greșelile altora, adică să returneze o datorie de 3,5 miliarde de euro (40% din PIB) a băncii Icesave. Prin urmare, distanțându-se de țări precum Grecia, Irlanda, Italia sau Spania, care au acceptat condițiile FMI, Islanda a optat în favoarea unei căi alternative. Adică a lăsat marile bănci să falimenteze, a obligat băncile private să anuleze toate creanțele cu dobândă variabilă care depășeau 110% din valoare bunurilor imobiliare, iar bancherii speculativi, principalii vinovați, au fost deferiți justiției și băgați la închisoare. Rezultatele acestei politici au fost spectaculoase: în 2011, Islanda înregistra o creștere de 2,1%. „Diferența este că în Islanda am lasăt băncile să falimenteze. Erau instituții private. Nu am injectat bani pentru a le menține pe linia de plutire. Statul nu și-a asumat o asemenea responsabilitate”, a explicat președintele Ólafur Grímsson, miracolul revenirii țării sale.

O FORMULĂ MAGICĂ?

În baza celor analizate, se poate concepe o „formulă magică” a supravieţuirii economice în condiţii de dezastru mondial? La modul cel mai general, desigur, pentru că fiecare ţară are, în ultimă instanţă, ceva unic, particular, care impune, prin urmare, decizii diferite. Totuşi, sunt câteva puncte comune.

 tabilitatea politică a ferit economia de noi convulsii de natură 1 Sinternă. Continuitate economică, adică ducerea la bun sfârşit a unor 2 programe de remodelare a economiei naţionale începute înainte de izbucnirea crizelor. Programe bine gândite şi bazate pe nevoile industriei, de stimu3 lare a pieţei muncii şi, implicit, a cererii interne. Măsuri de susţinere a sectorului bancar în sensul facilitării 4 accesului la creditare. 5 Încurajarea întreprinderilor mici şi mijlocii.

A ieşit Germania din criză? Da, a scăpat de criza mondială, graţie programelor de stimulare a economiei şi de susţinere a sistemului bancar, dar acum încearcă să ţină piept crizei datoriilor din zona euro, unde se află importanţi parteneri de afaceri, și care îi dă mari bătăi de cap. În 2010 şi 2011, Germania a afişat o creştere insolentă (4,2% şi, respectiv, 3%, faţă de 2% şi 1,4% în zona euro), în timp ce colegii din Uniunea Monetară plonjau încet în recesiune. În 2012, economia ţării a rezistat, în pofida conjuncturii dificile, exporturile, forţa motrice a întregului mecanism industrial, progresând cu 4,1%, mai mult decât importurile (+2,3%). Pentru un plus de protecţie, Berlinul a decis repatrierea unei importante cantităţi din rezervele sale de aur depozitate în special în SUA. În 2010, China a uimit o lume întreagă, afişând o creştere de 10,3%. De atunci însă, economia statului s-a înscris pe o pantă descendentă, sub presiunea exercitată de factori externi. Astfel, Produsul Intern Brut a avansat în 2011 cu 9,7%, pentru ca anul trecut să coboare la 8%, sub impactul datoriilor din lumea occidentală. Previziunile guvernului de la Beijing pentru anul în curs indică un progres al PIB de 8,4%, un scenariu privit însă cu rezerve de analişti. Înainte de toate pentru că, în pofida tuturor discursurilor legate de reorientarea economiei spre cererea internă, China depinde în mare măsură de exporturi, iar principalii săi clienţi, Europa şi Statele Unite, au o stare de sănătate încă şubredă. Trebuie, totuşi, menţionat că, spre deosebire de alte puteri mondiale, China este dotată cu diferite forţe care i-au permis şi încă îi permit să reziste la şocuri venite din afară. Este vorba, în primul rând, de rezervele sale valutare (peste 3.300 miliarde de dolari), plus o politică monetară care îi asigură libertate de manevră în funcţie de evenimentele din afara graniţelor. Pericolele care planează se numesc inflaţie, posibile tensiuni sociale generate de diferenţele salariale şi relaţiile cu vecinii. Prima economie a lumii, Statele Unite, a înregistrat în 2010, la doi ani de la prăbuşirea băncii Lehman Brothers - care a declanşat, practic, criza mondială -, o creştere de 2,9%, cifră revizuită în creştere în martie 2011, după o recalculare a datelor pentru trimestrul IV. Un an mai târziu însă, pe fondul disensiunilor dintre republicani şi democraţi, legate, pe de o parte, de planurile de stimulare lansate de preşedintele Barack Obama şi, pe de altă parte, de necesitatea ridicării plafonului de îndatorare a ţării, agenţia de rating Standard&Poor’s retrage nota supremă, faimosul triplul A. La fel a promis, anul trecut, să procedeze Moody’s şi, în primele zile ale acestui an, Fitch. În 2011, PIB-ul SUA a avansat cu 1,8%. Marile probleme cu care se confruntă economia americană rămân, înainte de toate, datoria ei publică, şomajul, adus cu greu de la peste 9% în urmă cu patru ani la 7,7% în ultima săptămână din ianuarie 2013, şi piaţa imobiliară.


si ght

ŢĂRILE LA PAȘA VINE UN ROMÂN cu MEDICAMENTE PENTRU CĂMILE ŞI MOBILĂ TRADIŢIONALĂ Înrăutăţirea situaţiei din Uniunea Europeană, principala destinaţie a exporturilor româneşti, îi forţează practic pe producătorii români să caute noi pieţe de desfacere pentru mărfurile lor. În acest context, din ce în ce mai multe companii autohtone se orientează spre zona arabă, unde petrodolarii nu şi-au pierdut din puteri în urma crizei economice.

Thinkstock

andreea.stefan@incomemagazine.ro madalina.pana@incomemagazine.ro

26-27

Arabii scot greu bani din buzunar. Se uită, se gândesc, negociază, revin şi apoi cumpără. Sunt imprevizibili, au o cultură diferită de cea europeană, iar ca român nu îţi este uşor să-i citeşti. Când crezi că nu mai ai nicio şansă să baţi palma cu ei, se întorc peste câteva săptămâni ca să încheie afacerea. Iar numărul cazurilor în care revin este din ce în ce mai mare. Şi asta pentru că arabii au început să prindă gustul mărfurilor româneşti, fie că este vorba despre alimente, haine, mobilă sau materii prime. Pentru România, oportunitatea de export este una imensă, iar piaţa lumii arabe promite mult firmelor noastre, în contextul în care exporturile către UE sunt amorţite.

Leacuri PENTRU ANIMALE

Livia Onceriu produce medicamente pentru animale de 20 de ani, la SRL-ul său din Iaşi, Vanelli. Anual vinde de peste 2 milioane de euro. Pentru a exploata întreaga capacitate de producţie de care dispune, Onceriu s-a gândit să intre pe piaţa din ţările arabe, respectiv cele din Nordul Africii şi Orientul Mijlociu. Chiar dacă în România produce şi comercializează o gamă largă de produse medicamentoase şi suplimente nutritive pentru tot felul de animale, de la bovine până la peşti şi păsări, arabilor vrea să le vândă în special produse orale de deparazitare a oilor, cămilelor şi cailor. Şi asta pentru că este vorba de ţări cu tradiţie în creşterea animalelor rumegătoare. Reprezentanta Vanelli spune că a fost contactată de diferiţi distribuitori arabi, interesaţi de produsele fabricate la Iaşi. Întrebată în ce stadiu sunt planurile sale de export, Livia Onceriu spune că acestea sunt destul de avansate, dar până să-şi trimită primele medicamente veterinare în ţările arabe mai poate dura chiar şi un an de zile. Şi asta pentru că, spre deosebire de alte mărfuri, produsele farmaceutice de import au nevoie de o perioadă de înregistrare şi certificare pentru pieţele respective. Acesta este şi motivul pentru care exportul de medicamente are nevoie de un buget în plus, buget care depinde de taxele percepute de fiecare ţară.

Taxa de înregistrare, între 2.000 şi 4.000 de dolari Onceriu spune că pentru ţările arabe aceste taxe de înregistrare sunt cuprinse între 2.000 şi 4.000 de dolari pentru fiecare produs. Comparativ cu înregistrarea în alte state, taxele nu sunt nici mici, nici mari, problema fiind însă cea ridicată de instabilitatea politică ce aduce cu ea schimbări legislative dese. „La ei, taxele se schimbă cum se schimbă la noi accizele”, povesteşte Onceriu. Ca o comparaţie însă, pentru a exporta un produs farmaceutic în Republica Moldova, taxa de înregistrare este de 500 dolari, în Bulgaria de 2.500 de euro, iar în Rusia ajunge la 10.000 de dolari. Modificările legislative dese, precum şi durata procesului de autorizare din ţările ara-


ARABE, be fac dificilă stabilirea unui buget pentru intrarea pe aceste pieţe. Prognoza făcută de reprezentanta Vanelli arată că în primii patru ani de export compania ar urma să-şi recupereze cheltuielile. Înregistrarea produselor, găsirea distribuitorilor şi stabilirea primelor contracte ar necesita o investiţie iniţială de 10.000 de euro pe produs. Acestei sume i se adaugă cea necesară pentru participarea la târguri, expoziţii sau deplasări. În concluzie, exportul de medicamente nu este nici ieftin şi nici simplu. Faptul că Vanelli produce medicamente puse pe piaţă de mai mult timp, şi nu unele abia descoperite, pentru care trebuie recuperate costurile de cercetare, îi permite să scoată un preţ de producţie mic. „Preţul de vânzare va fi adaptat la cel de pe piețele arabe. Nu vom fi nici scumpi, nici foarte ieftini”, punctează Onceriu.

BANII ÎN AVANS

Omul de afaceri Marcel Bărbuţ a descoperit piaţa arabă în 2011, când zona era încă măcinată de conflicte interne. În ciuda acestui aspect, proprietarul producătorului de adezivi AdePlast a mers mai departe cu planurile de export, livrând 80 de tone de materiale de construcţii, în primul transport către Liban, în mai 2011. Antreprenorul român admite că nu ar fi onorat comanda în această ţară dacă nu ar fi primit banii în avans. Demararea ex-

noua ţintă a exportatorilor români porturilor în Liban a reprezentat şi o oportunitate pentru compania AdePlast de valorificare a produselor mai scumpe. „Din 2011 am continuat să exportăm în Liban, constant, cantităţi importante de produse pe bază de ciment alb, produse premium”, adaugă Marcel Bărbuţ, care consideră că această ţară este o poartă importantă de intrare în lumea de business arabă. Omul de afaceri român se aşteaptă ca afacerile de pe piaţa arabă să-şi continue trendul ascendent, după ce anul trecut livrările către această destinaţie au crescut cu 50%. „Noi avem acolo un reprezentant care îşi face treaba bine, astfel că ne aşteptăm la creşteri constante ale cantităţilor exportate”, mai spune proprietarul AdePlast. Chiar dacă reprezintă mai puţin de 5% din cifra de afaceri a companiei, Bărbuţ are planuri mari în privinţa exporturilor, care au totalizat 4,5 milioane de lei în primele 10 luni ale anului trecut. „În 2012, am exportat peste 4.500 de tone de materiale finite şi ne dorim să dublăm valoarea exporturilor în 2013”, spune proprietarul AdePlast. Evoluţia pozitivă a exporturilor a contribuit la creşterea afacerilor companiei cu 30% anul trecut, până la 185 de milioane de lei.

AFACERI CU DEDICAŢIE

Şi tânărul antreprenor Iustin Paraschiv, care deţine fermele Pajo Holding, crede în potenţialul ridicat al

pieţei arabe. Preţul mic şi cererea scăzută de pe piaţa locală pentru carnea de vită l-au determinat să se orienteze către această zonă. Iar preţul mult mai bun oferit de arabi, în special pentru animale în viu, a făcut şi mai tentantă perspectiva exporturilor. Astfel se explică de ce 90% din taurinele crescute în fermele Pajo Holding de la Mizil, adică peste 4.500 de capete în 2012, sunt exportate în Orientul Mijlociu, în ţări ca Liban şi Israel. Proprietarul businessului zootehnic atrage atenţia că, din cauza cerinţelor specifice şi a standardelor de calitate ridicate, nu e uşor să intri pe aceste pieţe. Iar pentru a îndeplini aceste cerinţe, Pajo Holding a investit câteva milioane de euro timp de cinci ani în tehnologii noi, a îmbunătăţit metodele de creştere a animalelor şi a optimizat reţetele de furaje. Toate aceste eforturi nu au fost însă în zadar, dacă privim datele de la Ministerul Finanţelor. Compania a început să înregistreze profit semnificativ, de peste un milion de lei din 2011, când cifra de afaceri a crescut de peste două ori, până la 51 de milioane de lei. Pe lângă creşterea şi comerţul cu animale vii, firma Pajo Holding, înfiinţată în 2006, se mai ocupă şi de fabricarea furajelor. Pajo Holding face parte din grupul de firme aparţinând familiei Paraschiv, grup ce a încheiat anul 2011 cu o cifră de afaceri de peste 170 de milioane de euro şi care deține afaceri în domeniul agro-zootehnic, trading şi retail.


si ght CUM ESTE FISCALITATEA - Taxele vamale au un nivel general de 5% în ţările membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului. Excepţie de la taxa vamală de 5% fac produsele alimentare, legumele proaspete, fructele şi animalele vii, care beneficiază de scutire vamală. - Tutunul şi alcoolul au cele mai mari taxe. - Importul de armament este scutit de taxe vamale. - În Regatul Arbiei Saudite este interzis importul produselor din porc, al băuturilor alcoolice, al produselor ce conţin alcool, al maşinilor pentru jocuri de noroc și al materialelor pornografice. - În Liban, lista de produse ce pot fi importate din UE este limitată la 150, dintre care 35 intră fără taxe. Pentru 32 de produse, care beneficiază de protecţie internă în Liban, sunt aplicate taxe şi accize, printre produse numărându-se, în principal: iaurt, cartofi, porumb, alcool şi tutun. Pentru tutun, taxele vamale în Liban sunt de 90%.

DRUMUL ORZULUI Alte produse pe care România le exportă în cantităţi mari în lumea arabă sunt cerealele. Un exemplu este orzul, care se vinde foarte bine, în special în Arabia Saudită. Livrările de orz ale României pe această piaţă s-au ridicat în 2010 la peste 50 de milioane de dolari, reprezentând aproape jumătate din valoarea tuturor exporturilor de orz ale ţării. Astfel, datorită preţurilor mai bune de la export şi cererii mici de pe piaţa locală, 80% din producţia naţională de anul trecut a fost comercializată în afara ţării. „Orzul este un produs care, bine valorificat, aduce profit mare. Anul trecut, orzul a avut cel mai bun preţ din ultimii 20 de ani, deşi consumul intern a scăzut, din cauză că marii crescători de porci, precum Smithfield, cumpără orz din afară”, spune Viorel Matei, preşedintele Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România (FNPAR). Mai exact, producătorii români au ajuns să încaseze până la 0,7-0,9 lei pe kilogram, de la 0,5 lei pe kilogram cât luau înainte, tocmai datorită exportatorilor, care au ridicat piaţa şi au vândut, la rândul lor, cu 0,2 lei mai mult pe kilogram. „Cine dă mai mult, acela primeşte marfa”, explică Viorel Matei logica după care cerealele româneşti iau drumul ţărilor arabe, grație puterii petrodolarilor.

MOBILĂ ROMÂNEASCĂ PENTRU CASELE ARABILOR O altă marfă care merge bine la arabi este şi mobila românească. Dar pe aceas28-29

tă piaţă se intră greu şi doar prin reprezentanţii locali. Chiar şi aşa, producătorii români reuşesc să ducă tot mai multă mobilă în casele şi birourile arabilor. Aurica Sereny, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Mobilă din România (APMR), spune că exporturile româneşti în ţările arabe au crescut semnificativ. De exemplu, în primele nouă luni din 2012, românii au vândut mobilă numai în Emiratele Arabe în valoare de 6,14 milioane de euro, ceea ce reprezintă o creştere de 83% faţă de perioada similară din 2011. În acelaşi timp, în Arabia Saudită afacerile exportatorilor români au înregistrat o creştere de 30,6%, tradusă într-o valoare de 5,6 milioane de euro. Exemplele pot continua, astfel că în întreaga lume arabă s-a vândut mobilă românească în valoare de 1,6 miliarde de euro, din ianuarie şi până în septembrie 2012. Cifrele cântăresc cu atât mai mult în afacerile totale cu mobilă ale

românilor cu cât exporturile în restul lumii au înregistrat o creştere de doar 5% în aceeaşi perioadă, consemnând o valoare de 52 de milioane de euro. Creşterea exporturilor este pusă în special pe seama expoziţiei permanente de produse româneşti de la Sharjah. „Se vede că relaţiile cu ţările arabe au început să se dezvolte, dar trebuie făcute acţiuni intense de promovare”, explică Sereny. Acestea se impun cu o necesitate mai mare când vine vorba de produsele de mobilă, pe care cumpărătorul trebuie să le vadă îndeaproape ca să se poată hotărî. Ţările arabe par o adevărată mină de aur în contextul în care, în state de referinţă pentru exportatorii români, precum Germania, Franţa sau Italia, s-au înregistrat scăderi sau stagnări ale vânzărilor de mobilă româneşti. Cu alte cuvinte, Europa de Vest dă semne de saturaţie, după cum constată preşedintele APMR.

Explicaţii şi răbdare de fier Spre deosebire de piaţa din UE, firmele care pătrund în ţările arabe trebuie însă se se înarmeze cu o răbdare de fier. Reprezentanta producătorilor de mobilă spune că arabii cumpără greu, astfel că pentru a se obişnui cu noul „trebuie să stai tot timpul cu ei, cu cât mai multe produse”. În plus, obişnuiţi cu mărfuri ieftine produse în China, ei cer explicaţii şi negociază la sânge. Atunci este momentul în care vânzătorul român trebuie să dea din nou dovadă de răbdare şi diplomaţie şi să explice că produsele sunt făcute din materiale scumpe sau lemn, de care, de cele mai multe ori nici nu au auzit, pentru că respectivul copac nu creşte în zona lor. Mai mult, pentru că nu cunosc obiceiurile

CÂT EXPORTĂM ÎN LUMEA ARABĂ Ţara

Valoare export (milioane de euro)*

Evoluţie (%)

Arabia Saudită

235

80

Emiratele Arabe Unite

130

50

Iordania

76

85

Iran

212

155

Liban

99

107

Siria

68

70

Yemen

6

148

Irak

42

73

Sursa: Institutul Naţional de Statistică *Cifrele reprezintă valoarea exporturilor româneşti în zona arabă a Orientului Mijlociu în primele 9 luni din 2012.


TOP 10 PRODUSE EXPORTATE PE PIAŢA ARABĂ

ALTE COMPANII CARE S-AU ORIENTAT SPRE ACESTE PIEŢE Companie

Produs

Arcon Sfântu Gheorghe

materiale de construcţii

Rus Savitar

mobilă

Confind Câmpina

echipamente petroliere

MIS Grup Bistriţa Năsăud

cherestea

Categorie produs

Valoare export (mii de dolari)*

Lemn şi articole de lemn

58.115

Cereale

51.660

Fontă, fier şi oţel

41.940

Maşini, aparate şi echipamente electrice şi electronice

13.500

Autovehicule

6.370

Mobilă, articole de pal

4.580

Cazane, maşini, aparate şi dispozitive mecanice

4.060

Produse din fontă, fier sau oţel

2.900

Preparate alimentare diverse

2.480

Vehicule şi echipamente pentru cale ferată

2.430

Sursa: Centrul Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine *Cifrele reprezintă valoarea exporturilor româneşti în cea mai mare piaţă arabă, Arabia Saudită, în anul 2010.

locale sau limba, cei mai mulţi dintre exportatori se văd nevoiţi să pătrundă în aceste ţări cu ajutorul reprezentanţilor locali, ceea ce înseamnă că lasă şi acestora „un bir”. Şi asta în condiţiile în care, potrivit lui Sereny, preţurile cu care producătorii români vând acolo sunt în general cam la acelaşi nivel cu cele din Europa.

Faima produselor europene

Thinkstock

Vrei să afli care sunt paşii pentru a exporta în ţările arabe? Scanează codul.

Produsele româneşti se vând mai scump, pentru că arabii privesc cu ochi buni mărfurile europene şi sunt dispuşi să plătească mai mult decât pentru cele locale, după cum spune Mihai Ionescu, secretar general al Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România (ANEIR). Acesta este de părere că tot Orientul Mijlociu are potenţial de export pentru companiile româneşti, incluzând aici de la Asia de Sud-Est, Singapore sau Filipine, până la Africa de Nord sau Kenia. În acest sens, Ionescu recunoaşte că este nevoie de o prezenţă mai mare a românilor la expoziţii de promovare, astfel încât să se poată exporta tot ceea ce se cere pe pieţele respective. „În fiecare piaţă identificăm ce mărfuri au căutare din oferta românească, iar în funcţie de asta ducem mostrele, le plimbăm în mai multe locuri pentru o promovare zonală”, afirmă Ionescu, adăugând că în ultimul an exporturile în zona non-UE au fost mai dinamice decât în UE. Numai în luna ianuarie, diferenţa înregistrată a fost de 10%. Iar arabii par să prindă tot mai mult gustul produselor româneşti, cumpărând atât produse alimentare, în special produse bio, precum gem, compot sau conserve, dar şi vin, mobilă, confecţii, produse din sticlă decorativă sau electronice, după cum arată datele ANEIR. Dincolo de costurile cu transportul şi taxele vamale, vânzările pe pieţele Orientului Mijlociu rămân rentabile şi oferă siguranţă în contextul în care „piaţa UE nu se simte foarte confortabil”.


good

pany com

AFACERI CARE MERG BINE ÎN CRIZĂ

Thinkstock

revine moda anilor

30-31

Pierderea locului de muncă sau intrarea la apă a veniturilor determină tot mai mulţi români să caute o nouă sursă de câștig. Soluţia pentru o mare parte dintre aceștia este să se alăture reţelelor de vânzări directe, sub umbrela cărora pot acţiona ca un mic antreprenor, cu încasări lunare de zeci de mii de euro. Reprezentanţii din industrie au vorbit pentru Income Magazine despre cum au ajuns din nou la modă vânzările din ușă în ușă, celebre la noi în anii '90, și ce avantaje prezintă acest sistem pentru cei care vor să fie propriul lor șef. madalina.pana@incomemagazine.ro


VÂNZĂRILE din ușă-n ușă

„Am avut într-o zi încasări de 1.160 de dolari”, își amintește Mândruţa Babulea de cel mai bun rezultat din activitatea sa de doi ani ca distribuitor Herbalife. Se întâmpla la sfârșitul lunii septembrie 2010, când un unchi, un călugăr în vârstă de 70 de ani de la Piatra Neamţ, a invitat-o să promoveze produsele companiei la Vatra Dornei. „Media de vârstă a celor prezenţi era de 70 de ani. Credeam că nu voi vinde nimic”, povestește Mândruţa Babulea. A fost, așadar, surprinsă să vadă cum de a doua zi comenzile au început să curgă. „Am primit de la cine nu mă așteptam. Nu au luat neapărat produse de slăbit. Au cumpărat Omega 3, pentru circulaţie bună, suplimente alimentare. Atunci am învăţat că nu trebuie să ai prejudecăţi”, adaugă Babulea, precizând că astfel a ajuns să câștige peste 1.000 de dolari pe lună. Veniturile unui distribuitor, ajuns la nivelul de sponsor, una din treptele ierarhiei din organigrama Herbalife, pot fi chiar de 30.000 de dolari pe lună. Și asta pentru că, pe lângă încasările directe din vânzarea de produse, beneficiază și de venituri indirecte, ce provin din atragerea de noi distribuitori în reţea, și din drepturi de autor.

Industrie de sute de milioane La fel ca Mândruţa Babulea, în România sunt alţi zeci de mii de mici antreprenori, care pun în mișcare rotiţele unei industrii care a crescut 2011 an cu 7%, până la aproximativ 1,1 miliarde lei, conform unui studiu efectuat de Euromonitor. Același studiu indică faptul că piaţa vânzărilor directe va ajunge la 383 de milioane de euro în România până în 2015. Sistemul Multi Level Marketing (MLM) este unul destul de simplu de înţeles – fiecare nou membru intră în reţea pe o poziţie de la baza piramidei. Este adus, de obicei, de un alt membru, care, cel puţin într-o primă fază, îi va fi superior ierarhic. Odată intrat în sistem, sunt setate două obiective principale care condiţionează avansarea în ierarhie și creșterea veniturilor. În primul rând, atragerea unor clienţi ușor de fidelizat, care să plaseze constant comenzi consistente. Apoi, este obligatorie crearea propriei reţele de oameni aduși în sistem. Fiecare consultant sau reprezentant de vânzări va câștiga astfel, pe lângă sumele aferente vânzărilor realizate pe cont propriu, și o cotă parte din vânzările realizate de cei pe care i-a constiuit în propria sa reţea. Cu cât se formează mai multe straturi, cu atât cel de la care a pornit totul va câștiga mai mult. Tocmai de aceea, sistemul se mai numește și vânzare piramidală. Cele mai de succes au fost până acum companiile care au vândut direct produse adresate în primul rând femeilor. În această manieră se vând suplimente nutritive, produse de curăţat și, în special, produse de îngrijire

personală, acestea având, de altfel, și cel mai mare succes. Milen Bonkalov, director adjunct și de vânzări al Cosmetics Oriflame România apreciază că vânzările directe în domeniul frumuseţii și îngrijirii personale reprezintă peste două treimi din volumul total al vânzărilor directe în termeni valorici. O piaţă care are toate semnalele de creștere pentru că, dintr-un motiv sau altul, au reușit să atragă precum un magnet clienţi din toate categoriile demografice. „În ultimii patru ani și în special pe parcursul ultimilor doi, Oriflame a făcut un pas semnificativ înainte pe piaţa cosmeticelor. Vânzările companiei au crescut cu un procent de două cifre, ceea ce ne-a adus și o creștere în cota de piaţă. Numărul de consultanţi înregistraţi a crescut semnificativ, atât în segmentul celor care caută un job part-time și un venit suplimentar, cât și în categoria celor care fac din Oriflame principalul lor business”, adaugă Milen Bonkalov. Acesta anticipează „o creștere confortabilă” a vânzărilor și în acest an, atât în euro, cât și în moneda locală, în ciuda declinului ratei de schimb valutar.

Protecție la turbulenţe Optimismul oficialului Oriflame se datorează, în mod paradoxal, și contextului economic nefavorabil. Și asta pentru că industria MLM a fost mereu o alternativă în climatele economice turbulente. „Este o resursă testată de venituri alternative, iar pentru unii oameni, chiar de venituri primare. Vedem aceste semne și în România și credem că vor continua și în anul ce urmează”, menţionează Bonkalov. Acesta adaugă că, în mod sigur, criza economică a afectat industria de produse cosmetice, în general, dar și pe cea de vânzări direc-


good

pany com

AVANTAJELE UNUI BUSINESS ÎN MLM 1

Libertate. Ești propriul tău șef, poţi să lucrezi cât vrei, când vrei și cu cine vrei.

2

Servicii personalizate. Îţi asigură un grad mai mare de reușită.

3

Posibilitate de câștig nelimitat.

4

Venitul este direct proporţional cu timpul investit.

5

Riscuri zero. Comenzile se fac on-line, nu există costuri de logistică. Produsele nu rămân pe stoc.

6

Nu ai target, obligaţii.

te. Dar, pe fondul creșterii șomajului, vânzările directe s-au dovedit a fi o alternativă viabilă. „Mulţi oameni ni s-au alăturat, pentru că erau în căutarea unei oportunităţi de afaceri și a unui venit. Astfel, în 2012 Oriflame a înregistrat mii de noi consultanţi, iar pentru mulţi dintre ei motivul aderării la reţea a fost mediul economic instabil”, explică Milen Bonkalov. Potrivit acestuia, creșterea considerabilă a numărului de consultanţi activi a ajutat Oriflame să compenseze scăderea valorii medii a unei comenzi, în contextul în care puterea de cumpărare este afectată de accentuarea crizei. Practic, este cea mai ieftină și sigură metodă de a porni o micro-afacere. Investiţia care condiţionează intrarea în „sistem” este, în cele mai multe cazuri, minimală, de câteva sute de lei sau chiar mai puţin, iar asta îi atrage pe cei care fac acest pas. În plus, nu este nevoie de competenţe specifice – este suficient să ai un bun discurs, să cunoști produsele și să ai capacitatea de persuasiune. Promisiunea unor câștiguri nu neapărat impresionante, dar imediate, cucerește iremediabil pe cei care trăiesc din salarii modeste sau care își simt ameninţat locul de muncă.

Motivaţi de criză În timp ce la Oriflame reţeta menţinerii pe creștere constă în mai mulţi consultanţi, la Amway este reprezentată de consultanţi în număr constant, dar cu vânzări individuale mai mari. „Vânzările Amway România au fost în 2012 un pic mai mai mari faţă de cele din 2011. Creșterea a fost de o singură cifră”, a declarat Ioana Enache, directorul general al companiei. Potrivit acesteia, numărul de contracte cu parteneri de afaceri este constant, respectiv de 40.000, iar creșterea vine exclusiv din comenzile mai mari pe care aceștia le preiau de la clienţi. Și chiar dacă piaţa vânzărilor directe a revenit pe creștere, Ioana Enache apreciază că, potrivit statisticilor, loc de dezvoltare este de încă zece ori pe-atât, motiv pentru care marile grupuri de MLM vin în România și se luptă să câștige teren. Ca în multe alte domenii, suntem cu mult în urmă faţă de alte ţări europene, drept pentru care companiile privesc tot jocul din perspectiva potenţialului existent. Directorul general al Amway mai spune că în ţările puternic afectate de criză din zona euro, Grecia, Spania și Italia, industria vânzărilor directe a luat un avânt puternic. „Din cauză că le-au scăzut veniturile, mulţi locuitori din aceste ţări s-au îndreptat către vânzările directe pentru suplimentarea veniturilor. Și când au ajuns la un prag de venituri foarte bun, s-au dedicat integral afacerii din acest domeniu”, menţionează noua șefă a Amway România, precizând că și o parte din partenerii locali și-au extins afacerea în ţări ca Spania și Italia. Pe lângă faptul că este un business fără frontiere, Ioana Enache mai spune că în acest tip de vânzări veniturile sunt direct proporţionale cu timpul investit. „Un întreprinzător Amway poate câștiga de la 50 de dolari la câteva mii de dolari pe lună”, spune Enache.

32-33

Ioana Enache, director general Amway România


Potenţial uriaș

Scanează codul şi vei afla care sunt ţările în care industria MLM este o adevărată tradiţie.

La fel ca Ioana Enache, tot încrezător în viitorul industriei de vânzări directe este și Romeo Căzănescu, noul country director Herbalife România&Moldova. Căzănescu nu este un simplu aspirant, pe care mirajul MLM-urilor l-a învăluit fără scăpare – înainte să preia mandatul de la Herbalife, a lucrat timp de 18 ani în vânzări, marketing, strategie și dezvoltare de business și management de tip joint venture, în companii precum Nestle România, First Romanian Distribution și Conarg Real Estate. „Viitorul arată foarte promiţător. Vânzările directe reprezintă o industrie dinamică și în extindere rapidă. Vor continua să se îmbunătăţească, oferind o metodă viabilă prin care, pe de o parte, orice persoană care dorește să exploreze noi resurse financiare va putea beneficia de noi venituri, iar pe de altă parte, consumatorul modern va avea o alternativă pentru a-și face cumpărăturile”, punctează Căzănescu. Motivele optimismului său sunt lesne de înţeles, ţinând cont că Herbalife România a raportat o creștere semnificativă în 2012. „Deși ne confruntăm cu aceleași condiţii economice dificile ca și în anii anteriori, am realizat o creștere semnificativă și am obţinut rezultate foarte bune la toţi parametrii importanţi ai afacerii noastre. Acest lucru a fost posibil ca urmare a creșterii numărului distribuitorilor, a diversificării gamei Piaţa de vânzări directe de produse oferite și a unei productiîn cifre vităţi mai mari a distribuitorilor, care au început să deservească din ce în ce mai mulţi clienţi”, explică reprezenValoare 2011: miliarde de lei tantul Herbalife. Conform acestuia, (pentru 2012 estimările indică o România este catalogată ca una dintre creștere de circa 5-7%) ţările cu cea mai rapidă dezvoltare din statele din regiunea Europa, Orientul Mijlociu și Africa. Creștere faţă de 2010: Atrași de potenţialul de creștere, noi jucători au intrat sau și-au anunţat PRINCIPALII JUCĂTORI: intenţia de lansare pe piaţa locală. FeAvon, Oriflame, Amway, Herbalife, derico Mahora (FM), companie poloForever Living, Zepter neză înfiinţată în 2004, a intrat doi ani mai târziu pe piaţa locală. Și Monica Vânzările directe presupun comercialiTatoiu, cea care a fost la conducerea zarea de bunuri direct consumatorilor, Oriflame România timp de 15 de ani în general în casele acestora sau în de la înfiinţare, intenționează să descasele altora, la locul de muncă sau chidă un nou business de cosmetice, alte locuri, diferite de magazine. Sursa: Euromonitor cu produse aduse din Germania, tot în sistem de multi level marketing.

1,1

Fișe companii AMWAY ROMÂNIA Cifra de afaceri: 78 milioane lei Profit net: 3 milioane lei Număr angajaţi: 29

Foto: Timi Slicaru

ORIFLAME ROMÂNIA Cifră de afaceri: 140 milioane lei Profit net: 7 milioane lei Număr angajaţi: 123 HERBALIFE ROMÂNIA Cifră de afaceri: 39 milioane lei Profit net: 1,9 milioane lei Număr de angajaţi: 9 Date financiare aferente anului 2011 Sursa: Ministerul Finanţelor Publice

7%

Fără șef, fără program „Sunt multe avantaje ale unui business în domeniul vânzărilor directe, pentru că este genul de afacere care îți oferă multă libertate. Ești liber să decizi cât de mult vrei să lucrezi, când și, mai ales, cu cine. Nu ai un număr impus de ore de muncă, așa că programul ţi-l stabilești singur: ești propriul tău șef”, punctează Milen Bonkalov, director adjunct al Cosmetics Oriflame România. Și Ioana Enache de la Amway România arată că un business în acest domeniu prezintă riscuri zero. „Costurile de logistică sunt zero, comenzile se fac on-line. Produsul nu îţi rămâne pe stoc, nu ai un target, o obligaţie. Sunt doar niște investiţii minime pentru a avea acces la kit-ul iniţial cu informaţii despre produse”, explică șefa Amway România. Chiar dacă s-a schimbat faţă de anii ’90, când distribuitorii mergeau la propriu din ușă-n ușă, industria vânzărilor directe păstrează încă abordarea personală. În prezent, în sălile de hotel unde au loc, de regulă, prezentările de produse, testele pentru vânzarea de produse personalizate sunt mult mai moderne, iar testimonialele sunt un element cheie în strategia de convingere a clienţilor”, conchide Mândruţa Babulea.


your yes

e

SEARA SOARELUI RĂSARE o nouă seară „Income”

De această dată am marcat Ziua Japoniei la restaurantul Sushiko Bonton. Am fost „în căutarea perfecţiunii” pentru a experimenta stilul de viaţă al japonezilor. Vă aşteptăm în clubul „Income”!

34-35


Foto: Timi Slicaru


10scandaluri

care au zguduit lumea financiară 1. JP Morgan

2. Barclays

În luna mai, banca americană JPMorgan a fost copleșită de articole negative în presă, după dezvăluirile privind o pierdere șocantă de 1,5 miliarde de euro ca urmare a unor investiții complexe realizate de echipa de traderi din Londra, condusă de Bruno Iksil. Supranumit „Balena londoneză” (pentru tranzacțiile riscante) sau „Voldemort” (pentru presupusa putere de pe Wall Street), Iksil a fost făcut responsabil pentru pierderea imensă a băncii. Șeful JP Morgan, Jamie Dimon, a dat vina pe „erori, superficialitate și decizii greșite” și a avertizat că lucrurile „s-ar putea înrăutăți”.

La sfârșitul lunii iunie, gigantul financiar britanic Barclays a recunoscut că, pentru propriul său interes, traderii diviziei de investiții a grupului, BarCap, au falsificat rata interbancară Libor - London interbank offered rate. Directorul executiv, Bob Diamond, directorul de operațiuni și, în final, președintele Consiliului de Administrație au demisionat. Stupefacția care a cuprins City-ul londonez după izbucnirea scandalului a fost cu atât mai mare cu cât Bob Diamond era cunoscut drept unul dintre cei mai de succes bancheri ai lumii, iar scaunele Consiliului de Administrație erau ocupate de nume „grele” ale sectorului corporativ britanic. Pentru a scăpa de acuzațiile anchetatorilor de la Londra și Washington, Barclays a acceptat să plătească imediat amenda de 360 de milioane de euro. Tot anul trecut, gigantul financiar britanic a fost acuzat și pentru sistemele agresive de evitare a impozitelor și pentru poziția sa favorabilă salariilor mari destinate directorilor executivi, în pofida dezacordului acționarilor.

3. UBS În decembrie, cea mai mare bancă elvețiană, UBS, a acceptat să plătească 1,125 milioane de euro după ce și-a recunoscut implicarea în scandalul Libor. Amenda va fi direcționată către autoritățile de supraveghere din SUA, Marea Britanie și Elveția, fiind de trei ori mai mare decât cea plătită de Barclays. Noul CEO al băncii elvețiene, Sergio Ermotti, numit în luna noiembrie, a declarat că erorile de management care au provocat implicarea în scandalul Libor „nu reflectă valorile și standardele UBS”. 36-37

4. Nomura

5. Lloyds

Directorul executiv al grupului financiar japonez Nomura, Kenichi Watanabe, împreună cu un alt bancher important, Takumi Shibata, au demisionat la sfârșitul lunii iulie, după ce instituția și-a recunoscut implicarea în cel de-al treilea scandal intern de tranzacționare. Gravitatea faptului a fost cu atât mai mare cu cât și celelalte două situații anterioare au avut loc tot în perioada cât Watanabe s-a aflat la conducerea grupului. Practic, au fost înregistrate scurgeri de informații privind ofertele de acțiuni către clienți înainte ca acestea să fie făcute publice. Ulterior, o anchetă proprie a băncii a relevat că acest lucru a fost făcut de membri din personalul băncii în scopul atingerii obiectivelor de vânzări.

Lloyds Banking Group a pus deoparte 6,4 miliarde de euro pentru a oferi compensații clienților într-un scandal care a ținut prima pagină a ziarelor naționale și a erodat încrederea publicului în sectorul financiar. Banca a fost criticată pentru vânzarea înșelătoare, timp de mai mulți ani, a unei asigurări pentru protecția plăților. Polița cuprindea un sprijin financiar destinat persoanelor care se îmbolnăvesc, devin incapabile de a mai munci și nu-și mai pot plăti, de exemplu, ratele pentru locuință. Însă asigurările au fost vândute necorespunzător unor persoane care nu ar fi fost acceptate să depună cererile, precum micii antreprenori sau liber-profesioniștii.

în 2012

toop


Când o bancă are probleme financiare sau de credibilitate, sunt afectate zeci sau sute de mii de persoane. Când e vorba însă de o bancă foarte mare sau de companii bine ancorate în angrenajul de afaceri globale, efectele sunt greu de controlat, zguduind în lanț domenii întregi sau chiar economiile unor țări. Să aruncăm o privire asupra celor mai mari scandaluri care au zguduit lumea financiară în 2012. ada.stefan@incomemagazine.ro

6. Royal Bank of Scotland

7. HSBC

Erorile tehnice s-au dovedit a fi o afacere extrem de costisitoare pentru Royal Bank of Scotland (RBS) și filialele sale, NatWest și Ulster Bank. În luna august, presa a relatat că RBS plătește o compensație uriașă, de 150 de milioane de euro, pentru clienții afectați de o defecțiune produsă în sistemele informatice. În luna iunie, timp de aproape două săptămâni, titularii conturilor deschise la RBS și la cele două filiale ale sale nu au putut să-și retragă banii sau nu au putut să-și vizualizeze situația financiară.

Reputația uneia dintre cele mai mari bănci din lume, Hong Kong Shanghai Banking Corporation (HSBC), a fost puternic afectată în luna iulie, când o anchetă a Senatului SUA a constatat că banca nu se supunea controlului privind spălările de bani. Congresmenii americani au acuzat gigantul bancar că oferă Iranului, teroriștilor și traficanților de droguri, acces la sistemul financiar american. De la filiala HSBC din Mexic fusese transferată în Statele Unite o mare sumă în numerar, în pofida suspiciunilor că banii ar fi putut fi obținuți din droguri. Autoritățile americane intenționează să aplice băncii o amendă în valoare de 1,425 miliarde de euro.

8. Standard Chartered

9. Vânzarea eronată a unor produse complexe de hedging

O altă bancă britanică, Standard Chartered, a plătit deja, în decembrie, o amendă în valoare de 245,25 de milioane de euro, pentru operațiuni de spălare de bani, în urma unor tranzacții ilegale cu Iran, Sudan, Libia și Myanmar. Deși toate aceste țări fac obiectul unor sancțiuni din partea SUA, Departamentul de Justiție și Rezervele federale au dezvăluit că Standard Chartered a injectat în sistemul financiar american milioane de dolari în beneficiul unor entități din statele nominalizate.

În luna iunie 2012, patru bănci din Marea Britanie - Barclays, HSBC, Lloyds și RBS - au acceptat acordarea de compensații unor societăți mici și mijlocii după ce le-au vândut în mod eronat produse de hedging pentru acoperirea riscului de dobândă. Autoritatea pentru Servicii Financiare (FSA) a descoperit că au existat „deficiențe serioase” în modul în care băncile au comercializat produsul unor firme care s-au confruntat, ulterior, cu un „grav impact” asupra afacerile lor. Potrivit FSA, operațiunile de tip swap pe rata dobânzii pentru întreprinderile care iau credite sunt concepute pentru a reduce riscul fluctuațiilor, dar complexitatea produselor poate provoca mai mult rău decât bine. Cele patru bănci au promis, în cele din urmă, să oprească vânzările.

10. Goldman Sachs

Thinkstock

Goldman Sachs era odată cunoscută drept cea mai deșteaptă bancă din lume, dar în martie, New York Times a spulberat această impresie, după ce a publicat pe prima pagină scrisoarea de demisie a directorului executiv al filialei londoneze, Greg Smith. Acesta acuza banca de „cultură toxică și distructivă față de clienți”. În document, Smith scria: „După aproape 12 ani petrecuți în instituție, cred că am lucrat suficient de mult timp pentru a înțelege traiectoria culturii sale, oamenii săi și identitatea acesteia”. El a acuzat conducerea băncii că își desconsideră clienții, numindu-i „Muppets” când aceștia nu sunt prezenți. Președintele și directorul executiv al Goldman Sachs, Lloyd Blankfein, a încercat, la scurt timp, să repare prejudiciul, dar reputația băncii nu poate fi restabilită prea ușor după scrisoarea lui Smith.


vest

ment

în ce

investim

în 2013?

Investiţia în aur, în depozite bancare, valute sau titluri de stat pe termen lung reprezintă primele plasamente spre care se îndreaptă atenţia investitorilor la începutul fiecărui an. Pentru 2013, analiştii recomandă metalul preţios şi depozitele cu scadenţe sub trei luni. Şi asta pentru că randamentele pentru datoria publică pe 5 ani ar putea scădea la 5,25-5,3%, iar aprecierea leului va fi limitată până la un nivel mediu de 4,3 lei/euro.

A

ada.stefan@incomemagazine.ro

urul a reuşit în 2012 să marcheze al-12-lea an consecutiv de creştere, demonstrând că, în pofida uşoarelor variaţii, metalul preţios rămâne un activ de refugiu şi este o investiţie profitabilă. „Din 2001 până în prezent, preţul aurului a crescut cu peste 500%, atingând un randament mediu de aproape 17% în ultimii 12 ani. Creşterea preţului aurului este pur şi simplu de neegalat”, a comentat Ana-Maria Mircia, Institutional Sales Trader în cadrul Piraeus Bank Romania. Mulţi analişti şi manageri de fonduri de investiţii cred că evoluţia pozitivă se va menţine şi în anul 2013, ducând preţul aurului la un nou record. Conform unui raport publicat de LBMA - London Bullion Market Association, analiştii care urmăresc piaţa metalului preţios anticipează că preţul aurul va continua trendul ascendent, atingând nivelul de 1.753 dolari/uncie, nivel care reprezintă media estimărilor participanţilor la sondaj. Mai mult, analiştii BCR îşi menţin prognoza privind perspectivele pozitive pe termen lung şi anticipează că în 2014 preţul aurului va marca recordul-tuturor-timpurilor, de 2.300 de dolari/uncie. „Bucurându-se de o popularitate în creştere şi de diversificarea modalităţilor de investire, aurul a cunoscut o cerere explozivă. În plus, schimbarea strategiei băncilor centrale, care s-au transformat în ultimii ani în cumpărători din vânzători de aur, a influenţat com-

38-39

portamentul investitorilor instituţionali şi al persoanelor fizice, ducând la creşterea masivă a cererii”, punctează specialistul Piraeus Bank. În trimestrul al treilea din 2012, miliardari binecunoscuţi, ca George Soros, Julian Robertson sau John Paulsen şi-au mărit considerabil deţinerile de aur. Fondul Paulson&Co. a acumulat o expunere pe aur de 3,66 miliarde de dolari, în timp ce Soros Fund Management LLC şi-a majorat deţinerile cu 49%, realizând astfel cea mai mare achiziţie a sa în aur după 2010 până în prezent. Industria minieră auriferă se zbate pentru a găsi mai mult aur, însă cantitatea limitată se micşorează pe an ce trece, un alt fapt ce vine în favoarea investiţiilor în acest metal preţios. „Producţia globală de aur s-a mişcorat în medie cu 5% pe an, de la maximul înregistrat în 2001, chiar dacă cheltuielie de explorare pentru descoperirea zăcămintelor au atins un nivel record în ultimii ani, crescând în acelaşi mod ca şi preţul aurului”, adaugă Ana-Maria Mircia.

Atracţia aurului fără taxe vamale şi TVA Mulţi experți sfătuiesc investitorii privaţi să deţină între 5 şi 10% din portofoliul pe termen lung în metale preţioase. Investitorii pot apela la bănci, precum Piraeus Bank România şi BCR, ori pot face propriile importuri de aur de investiţii, de 24 de carate, care sunt scutite de taxe vamale şi TVA. Practic, potrivit Codului Fiscal, aurul de investiţii este definit ca fiind: a) aurul, sub formă de lingouri sau plachete acceptate/cotate pe pieţele de metale preţioase, având puritatea minimă de 995 la mie, reprezentate sau nu prin hârtii de valoare, cu

excepţia lingourilor sau a plachetelor cu greutatea de cel mult 1 g; b) monedele de aur care îndeplinesc următoarele condiţii: 1. au titlul mai mare sau egal cu 900 la mie; 2. sunt reconfecţionate după anul 1800; 3.  sunt sau au constituit moneda legală de schimb în statul de origine; 4. sunt vândute în mod normal la un preţ care nu depăşeşte valoarea de piaţă liberă a aurului conţinut de monede cu mai mult de 80%. Astfel, investitorii pot cumpăra, de exemplu, din Europa (Elveţia) sau pot importa din Dubai şi India, unde există pieţe pentru aur de investiţii foarte bine structurate. Achiziţiile ar putea fi orientate către lingouri de 24 de carate, dat fiind faptul că atât în Dubai, cât şi în India, există rafinării unde se poate obţine puritatea cerută. Consultanţii spun că pe aceste pieţe se poate negocia un preţ mai scăzut faţă de cel din România (se elimină astfel comisioanele băncilor), dar substanţial mai ridicat decât cel din ţările producătoare de aur, unde şi riscurile sunt însă mult mai mari. Dar dacă un investitor ar merge direct în statele producătoare (de exemplu cele din Africa), ar trebui să găsească o soluţie pentru a obţine o puritate de 24 de carate pentru lingourile cumpărate, pentru că majoritatea firmelor vând aur de o puritate mai scăzută. Costurile de rafinare şi de transformare în lingouri de 24 de carate nu sunt foarte ridicate – nu depăşesc 200 de dolari/kg – şi nu limitează accesul pe pieţele mai puţin vizate de investitorii români. Între cele două variante de import direct al aurului de investiţii de 24 de carate există, după cum am arătat, câteva diferenţe. Ele se traduc în primul rând prin preţ, iar în al doilea, prin formalităţi de cumpărare, testare şi import. Pentru a elimina problemele care ar putea apărea, consultanţii spun că investitorii trebuie să fie permanent şi foarte bine informaţi asupra tuturor procedurile pe care le au de îndeplinit.


Băncile centrale şi-au mărit deţinerile de aur Băncile centrale din lume investesc masiv în aur, activ care, în mod evident, devine „noua monedă de rezervă” la nivel mondial. „Investiţie de încredere în vremuri de criză, aurul oferă băncilor centrale câştigarea independenţei faţă de dolar”, spun analiştii Piraeus Bank. Ţări emergente, precum Brazilia, Coreea de Sud şi Rusia, au jucat un rol important în creşterea preţului aurului prin mărirea deținerilor de metal prețios. Cu toate acestea, ponderea rezervelor acestor state în rezerva totală se menţine sub 15%. În prezent, rezerva de aur a Chinei este de doar 1,7% din totalul rezervelor valutare internaţionale ale ţării, deşi această ţară are cele mai mari rezerve valutare din lume. În comparație, în ţările dezvoltate, precum SUA, Germania, Italia sau Franţa, aurul ocupă peste 70% din totalul rezervelor. Banca Naţională a României are o rezervă de aur de 103,7 tone, care se menţine din punct de vedere cantitativ de ani. În condiţiile evoluţiilor preţurilor internaţionale, valoarea acesteia, la 1 februarie, se situa la 4,118 miliarde de euro. Deşi ne-am aștepta ca topul mondial al deţinătorilor de aur să coincidă cu cele mai mari economii ale lumii, ierarhia ne arată că şi ţări mai mici, precum Elveţia şi Olanda, aflate pe locurile 7, respectiv 10, au dețineri importante de aur, chiar dacă PIB-ul lor se află abia pe poziţiile 36, respectiv 23. Ultimele date din 2012 arată faptul că băncile centrale au cumpărat 493 tone, devansând deja nivelul anului 2011, de 456 tone – cantitate care la acel moment reprezenta cea mai mare achiziţie realizată vreodată de aceste instituţii de la căderea acordului de la Bretton Woods. Mulţi analişti sunt de părere că aceasta este o tendinţă pe termen lung, oferind sprijin solid pentru preţul aurului în 2013.

Deţinerile oficiale de aur

Thinkstock

SUA 8.134 tone Germania 3.391 tone FMI 2.814 tone Italia 2.452 tone Franţa 2.435 tone China 1.054 tone Elveţia 1.040 tone Rusia 938 tone Japonia 765 tone Olanda 613 tone India 558 tone Banca Centrală Europeană 502 tone Taiwan 424 tone Portugalia 383 tone Venezuela 364 tone Arabia Saudită 323 tone Sursa: WorldGold Council, Piraeus


vest

ment

Viteza de apreciere a leului de la începutul lui 2013, după formarea rapidă a unui nou guvern cu majoritate confortabilă în Parlament, a surprins participanţii din pieţele financiare. Deciziile Barclays şi JP Morgan de a include obligaţiunile româneşti în lei în indicii pieţelor emergente începând din martie 2013 au impulsionat cererea pentru obligaţiuni guvernamentale în lei. „În 2012, leul a evoluat mai slab faţă de celelalte monede din regiune din cauza unor factori locali şi nu a reuşit să beneficieze de îmbunătăţirea treptată a apetitului global la risc după ce marile bănci centrale au furnizat stimuli monetari consistenţi. Situa­ţia s-a schimbat la începutul lui ianuarie, când nerezidenţii şi-au intensificat CE POATE ADUCE activitatea pe piaţa valutară o investiţie de şi pe cea a titlurilor cu venit 100.000 de euro fix în lei. Estimăm un curs Potrivit analiştilor ING de schimb leu/euro de 4,35 în Bank, titlurile de stat pe martie şi 4,40 în decembrie cinci ani vor aduce un ran2013 şi considerăm că valul dament de 5,5%. În acelaşi abrupt de optimism de pe pietimp, o investiţie în depoziţele financiare se va diminua te bancare cu scadenţă la 3 treptat”, arată analiştii BCR. luni, dar menţinută timp de BNR şi Ministerul de Fi12 luni, poate aduce la finananţe trebuie să facă plăţi lul anului un randament de totale de 5,2 miliarde euro 5,4%, cu o dobândă de 5.432 către FMI în 2013, în timp ce euro, după plata impozituFinanţele trebuie să plătească lui de 16%. 1,8 miliarde euro investitorilor Dacă alegeţi să mizaţi pe privaţi, pe fondul ajungerii la aur, trebuie să ştiţi că ranscadenţă a unor obligaţiuni în damentul diferă în funcţie euro emise pe piaţa locală. de monedă. Menţinând „Toate acestea ar putea investiţia în euro/uncie, limita aprecierea leului. BNR randamentul poate ajunge va continua politica sa de la 17,1% pe an. flotare controlată a cursului de schimb şi nu va permite o apreciere a leului sub 4,3, din cauza riscurilor implicate de o astfel de mişcare bruscă. În aceste condiţii, cursul de schimb de echilibru este estimat la 4,4 în 2013 faţă de 4,3 în 2012. Estimăm în continuare un nivel de 5,3% al randamentelor obligaţiunilor de stat în lei pe cinci ani în luna decembrie 2013”, estimează BCR. Şi analiştii ING Bank consideră că aprecierea leului va fi limitată de Banca Naţională, însă şi-au îmbunătăţit prognoza de curs pentru finalul anului, mizând pe un leu mai puternic, la 4,3/euro. „Rezistenţa BNR şi negocierile probabil dificile pentru încheierea unui nou acord stand by cu FMI ar putea oferi pieţei o surpriză neplăcută pe termen scurt. Randamentele pentru obligaţiunile la 3 ani şi 5 ani au scăzut deja sub estimarea noastră pentru 2013, de 5,5%, şi par să fie limitate în principal de strategia de emitere. Pentru moment, Ministerul Finanţelor pare mai degrabă interesat să majoreze emisiunile decât să micşoreze randamentele, dar în condiţiile în care necesarul de finanţare este acoperit în proporţie de 20-25%, există riscul ca randamentele pentru 3 ani şi 5 ani să ajungă la 5,25%”, arată ING Bank.

40-41

Thinkstock

Randamente de 5,3-5,25% la titlurile pe 5 ani. Leul se întăreşte

Cum văd analiştii evoluția aurului în 2013 (dolari/uncie) Société Générale

1.700

Deutsche Bank Barclays Capital Credit Suisse

Credit Agricole

1.778

Thomson Reuters

1.860

1.740

1.846

1.650

HSBC

1.760

UBS BNP Paribas

1.900 1.865


faţă de dobânzile la euro şi dolari, de 2, respectiv 3 puncte procentuale, nu este însă suficientă pentru a acoperi riscul de depreciere a leului în condiţii de turbulenţe pe plan global. De aceea, investitorul care va dori să îşi optimizeze câştigurile va putea alege scadenţe sub 3 luni în lei pentru perioadele de «linişte», optând, însă, pentru depozite în euro sau dolar la primele semne de «furtună»”, explică Claudiu Cazacu, analist şef XTB Romania.

Acţiunile au lăsat mult în urmă plasamentele bancare

Listările aşteptate anul acesta Potrivit scrisorii convenite cu FMI, Guvernul s-a angajat să vândă în acest an pachetele majoritare de acţiuni la cel puţin şase mari companii sau să listeze pachete de acţiuni ale altor cinci societăţi. Oltchim Complexul Energetic Oltenia – luna octombrie CFR Marfă - mijlocul lunii mai Electrica – luna noiembrie Complexul Energetic Hunedoara – lunile mai şi iunie Poşta Română - mijlocul anului 2013 Romgaz – luna octombrie Hidroelectrica – pachet de 10%, imediat după ieşirea din insolvenţă Romgaz - 10%, luna octombrie Transgaz - 15%, luna aprilie Nuclearelectrica - 10%, luna mai Tarom - 20%

Scadenţele sub 3 luni la depozite, cele mai profitabile În zona plasamentelor cu un grad sporit de siguranţă, depozitele în lei, care au ajuns şi la dobânzi de peste 7,5% în ianuarie 2012, ar fi fost cea mai bună idee de economisire anul trecut. Dobânzile mai mici la euro şi dolar faţă de cele pentru moneda naţională nu au fost contrabalansate de deprecierea leului, aceasta fiind temperată de mişcarea favorabilă a monedei naţionale din decembrie. Depozitele în euro ar fi câştigat competiţia dacă performanţa leului nu ar fi fost atât de bună pe final de an. „Anul 2013 se prefigurează chiar mai dinamic decât 2012. Dobânzile la depozite în lei pot depăşi 6,5% şi par atractive pentru perioada în care leul este căutat de investitori. Diferenţa

În 2012, cei care şi-au asumat riscuri mai mari au fost remuneraţi consistent. „O investiţie orien­ tată asupra sectorului financiar de la BVB reflectând componenţa indicelui BET-FI, ar fi adus un câştig de 31%, fără costuri de tranzacţionare şi impozit pe profit. Plusul net vizibil în cont ar fi ajuns la aproximativ 25% după aceste deduceri. Incluzând dividendele, randamentul net ar ajunge la aproximativ 32%”, mai spune spune Claudiu Cazacu. Plasamentele pe pieţele internaţionale ar fi fost, la rândul lor, o opţiune excelentă. Potrivit analistului, o investiţie care să urmeze evoluţia indicelui pieţei din Turcia ar fi generat profituri remarcabile, de peste 58% (înainte de impozitare). „Turcia a beneficiat de o percepţie îmbunătăţită a investitorilor, accentuată de decizia unei agenţii de rating de a o include în categoria ţărilor recomandate pentru investiţii. Germania a avut de câştigat de pe urma unei economii puternice, ajutată la export de un euro predominant slab. Indicele pieţei de capital germane a crescut anul trecut cu 25,3%, un randament consistent pentru o piaţă matură”, punctează Claudiu Cazacu. Pentru anul 2013, acţiunile, atât cele locale, cât şi cele internaţionale, pot aduce din nou randamente superioare depozitelor bancare. „Piaţa de la Bucureşti, împreună cu pieţele emergente, în general, şi cu cele din Europa de Sud, pot înregistra perioade atractive anul acesta. Fluctuaţiile din pieţele de capital pot fi semnificative şi pot genera momente când evaluările devin mult prea pesimiste, oportunităţi pe care investitorul iscusit le poate transforma în randamente remarcabile”, conchide analistul-şef XTB România.

Vrei să afli când ar trebui să te opreşti din cumpărat aur? Scanează codul.


yo urt

advanage

angajat

Să fii propriul tău stăpân este visul celor mai mulți dintre angajați. Puțini sunt cei care au și curajul de a lua o astfel de decizie. Există însă și persoane care nu și-ar putea imagina viața profesională în afara unei organizații. Dincolo de opțiunea personală, există, obiectiv vorbind, avantaje și dezavantaje pentru fiecare dintre cazuri. andreea.stefan@incomemagazine.ro

�S  tatutul de angajat cu contract de muncă aduce cu sine o serie de drepturi, începând de la încasarea lunară a unui salariu, până la acela de a fi reprezentat de către un sindicat. � Angajatul are un venit fix, garantat, pe care îl primește lunar, la o dată stabilită prin contract. Plata salariului de către un angajator atrage după sine și siguranța plății contribuțiilor sociale care îi conferă angajatului o protecție. Prin sistemul public de asigurări, angajatul are o serie de drepturi în ceea ce privește sănătatea sau ajutorul de șomaj și, nu în ultimul rând, dreptul la pensie, la finalul perioadei de muncă. � De asemenea, în caz de îmbolnăvire, angajatul beneficiază de concediu medical plătit. � Un angajat cu carte de muncă are dreptul la concediu de odihnă plătit și la zilele declarate libere la nivel național. � Spre deosebire de freelanceri, angajații cu contract de muncă au posibilitatea de a contracta mai ușor un credit bancar, contractul reprezentând o dovadă solidă în fața instituției creditoare. � Munca în cadrul unei echipe poate reprezenta un factor motivant pentru angajat, o modalitate de a căpăta experiență și de a învăța de la superiori și/sau de la alți colegi. � În cazul unei erori profesionale, răspunderea și asumarea este împărțită pe scară ierarhică. � Nu în ultimul rând, lucrând pentru un anumit brand sau companie cu o reputație bună, CV-ul va cântări mai mult în ochii viitorului angajator. De asemenea, angajatul resimte o anumită satisfacție atunci când lucrează pentru o anumită companie.

42-43

Thinkstock

AVANTAJE

DEZAVANTAJE �T  ot ceea ce reprezintă avantajele freelancingului se constituie în dezavantaje ale muncii în situația unui angajator unic. � Neexistând posibilitatea de a lucra la mai multe proiecte, pentru mai multe companii în același timp, salariul unui angajat poate fi considerabil mai mic decât cel al unui freelancer. � Angajatul clasic este condiționat de respectarea unui program fix, în care trebuie să-și îndeplinească sarcinile și să-și respecte deadline-urile. � Mai mult, impunerea unui program fix reprezintă un factor de stres pentru angajat, care trebuie să nu întârzie la birou și să ajungă la ora începerii programului. În cele mai multe cazuri, sunt ore de vârf, ceea ce face ca în marile orașe timpul pierdut cu deplasarea să fie unul semnificativ. � Alegerea locuinței și a domiciliului este condiționată și ea de orașul în care se află firma angajatoare. � Dincolo de asta, în cazul angajatului clasic de birou, există presiunea venită din partea șefilor care trasează sarcini și fac agenda salariaților pe care îi au în subordine. � Un alt dezavantaj este și acela al riscului de concediere, apărut fie din cauza restructurării companiei, fie din cauza șefilor ierarhici.


freelancer

Daniel Simion lucrează pe cont propriu, ca editor multimedia, de mai mulți ani. Și asta după ce ani la rând a fost senior editor în cadrul unei mari agenţii de producţie pentru reclamele de televiziune. A vrut să facă o schimbare când a realizat că nu mai avea timp pentru viața personală și pentru familie. „Eu dădeam 100% carierei mele, punând-o mai presus de toate”, spune Simion. Azi, la câțiva ani după ce a început să lucreze ca freelancer, muncește maximum cinci-șase ore pe zi și câștigă lunar peste 2.000 de dolari. Fără șefi și program fix, freelancerul lucrează concomitent la mai multe proiecte, pentru companii din afara țării. Povestea lui Simion reprezintă un exemplu al unui fenomen care începe să prindă tot mai mult teren și despre care unii susțin că ar reprezenta chiar viitorul muncii.

�D  upă cum spune Kjetil J. Olsen, vicepreședintele platformei de freelancing Elance pentru Europa, marele avantaj al muncii pe cont propriu este acela că poți lucra de oriunde, chiar și dintr-o piscină. � Mai mult, freelancerul nu trebuie să locuiască în orașul în care compania își are sediul, ca în cazul unui angajat permanent. � Fără să fie legat de un birou, scutește astfel timpul necesar deplasării până la locul de muncă și înapoi. � Un alt avantaj este și acela că nu trebuie să respecte un anumit cod vestimentar necesar muncii de birou. � Cei care muncesc pe cont propriu își respectă deadline-urile, dar nu sunt condiționați de un program fix. Pe lângă faptul că lucrează unde vor, ei lucrează și când vor, în afara unor ore stabilite în fișa postului. � Lucrează după propriul bioritm, noaptea sau ziua, și fac pauză oricând doresc. Și pentru ei ziua are tot 24 de ore, numai că au libertatea de a munci în oricare dintre ele. � Un alt avantaj major este lipsa șefilor și a presiunii venită din partea acestora. Ca freelancer, ești propriul tău șef, după cum spune Olsen. � În locul ședințelor lungi, cei mai mulți dintre freelanceri folosesc tehnologiile și computerul. E-mailul și Skype-ul devin cuvinte cheie în comunicarea dintre freelancer și compania pentru care realizează un proiect. � Lucrând la mai multe proiecte în același timp, freelancerul ajunge să câștige mult mai bine decât un angajat care lucrează cu normă întreagă pentru o singură companie. Adesea, veniturile lor lunare depășesc 1.500 de euro și pot ajunge până la 5.000 de euro. Mai mult, dacă freelancerul preferă timpul liber în locul banilor, el poate să muncească mai puțin, contractând mai puține proiecte. � În perioada 2007-2012, freelancerii din România care lucrează în domeniile on-line, pentru proiecte precum cele din IT, design, aplicații mobile, marketing, traduceri sau administrare, au câștigat 16,4 milioane de dolari, potrivit platformei de freelancing și muncă on-line Elance. � România se situează astfel pe locul al șaptelea în lume, după veniturile obținute de freelancerii on-line. Potrivit aceleiași surse, un freelancer român este plătit în medie cu 15 dolari/oră, ei contractând în special proiecte din SUA, Australia, Anglia și Canada. � Un alt avantaj este și acela al existenței unor astfel de platforme, unde forța de muncă se întâlnește cu cererea companiilor, respectiv cu proiectele pentru care aceștia vor să „angajeze”. Cu un scurt interviu desfășurat pe Skype, freelancerul este angajat pe diferite proiecte. � De asemenea, potrivit lui Olsen, cei mai mulți dintre freelanceri devin antreprenori după o perioadă, dezvoltându-și propria afacere. � În aceste condiții, Kjetil J. Olsen consideră că fenomentul freelancingului va lua amploare, iar flexibilitatea va deveni principala caracteristică a muncii.

Thinkstock

AVANTAJE

DEZAVANTAJE �P  rincipalul dezavantaj este acela că freelancingul aduce venituri mai puțin sigure decât existența unui contract de muncă. Deși o activitate pe cont propriu poate aduce mai mulți bani decât un contract de muncă, veniturile nu sunt constante. � De asemenea, freelancerul trebuie să-și plătească singur contribuțiile de asigurări de sănătate și pensii. � În același timp, cel care muncește pe cont propriu trebuie să își caute singur proiectele și, mai ales, să intre în competiție cu alți freelanceri care prestează aceleași servicii. � În aceste condiții, nu există siguranța unui venit fix, pentru că în freelancing primești exact atâția bani de cât ai muncit. Muncești mult, primești mult, muncești puțin, primești puțin. � Există persoane care, în lipsa unui program fix, în cadrul unui birou, nu se pot concentra asupra sarcinilor pe care le au de îndeplinit și nu reușesc astfel să le ducă la bun sfârșit. Mai mult, în lipsa unei supravegheri venite din partea șefilor, ei și-ar putea neglija sarcinile. Este vorba despre ceea ce specialiștii numesc lipsa unei discipline a muncii.


IDEI DE AFACERI

businessuri care se hrănesc cu apă caldă Apa geotermală, resursă naturală valorificată din plin de vecinii unguri, începe, uşor-uşor, să fie folosită şi în România în scopuri comerciale. Care sunt avantajele şi ce piedici există în calea celor care vor să-şi „încălzească” businessul cu cea mai economică sursă de energie? madalina.pana@incomemagazine.ro

Thinkstock

T 44-45

eoretic, România are cel de-al treilea potenţial geotermal din Europa, după Italia şi Grecia, de 1,6 miliarde de gigacalorii de energie termică pe an. Practic, la capitolul utilizării apei geotermale, stăm mai prost şi faţă de Ungaria, ţară cu resurse mai reduse. Mai exact, exploatăm 150 MW termici (MWt), adică 30% din capacitatea sondelor forate, în vreme ce ungurii utilizează 780 MWt. Aceasta în pofida faptului că întrebuinţările căldurii geotermale sunt foarte variate. De la încălzirea locuinţelor, inclusiv a unor întregi oraşe, creşterea plantelor în sere, uscarea recoltelor, până la întrebuinţarea lor în crescătorii de peşti, în staţiuni geotermale, precum şi în unele procese industriale, cum este pasteurizarea laptelui.


O comoară greu de exploatat?

apei geotermale

1 Costul forării unui puţ este ridicat şi se situează între 200 şi 300 euro/metru în jos. 2 Investiţia se amortizează pe termen lung, de cel puţin 15 ani. avantajele apei geotermale 3 Nu se pretează pentru proiecte investiţionale mici. Sursa: Transgex 1 Cheltuielile de încălzire se reduc la jumătate. 2 Compania îşi poate derula activitatea pe tot parcursul anului, inclusiv iarna, cu costuri destul de reduse. 3 Reprezintă o sursă regenerabilă. 4 Este nepoluantă. 5 Energia termică din surse geotermale poate fi furnizată fără întreruperi. Nu depinde de condiţiile meteorologice şi de ciclul noapte/zi, precum celelalte tipuri de energii verzi, obţinute din vânt sau soare.

Thinkstock

Conştient de beneficiile acestei resurse naturale, Ioan Ghere, administratorul fermei Piscicola din satul Adrian, judeţul Satu Mare, a depus la Ministerul Agriculturii încă din 2008 un proiect de modernizare în valoare de cinci milioane de euro, finanţat în proporţie de 60% din fonduri europene. Doi ani mai târziu, proiectul a fost aprobat, iar în decembrie 2012 a fost finalizat, urmând ca ferma să fie pusă în funcţiune în această primăvară. Modernizarea fermei piscicole a presupus şi forarea a două puţuri de alimentare cu apă termală cu adâncime de peste 300 de metri. „Aceste puţuri asigură apa la temperaturi cuprinse între 25-30 de grade Celsius, apă care va fi folosită pentru creşterea intensivă a sturionului, şalăului şi somnului, în perioadele mai reci ale anului”, explică antreprenorul, precizând că a ales să utilizeze apa termală întrucât costul este mai mic decât în cazul în care apa ar fi încălzită prin metode convenţionale. El speră ca anul acesta să culeagă roadele eforturilor investiţionale depuse în ultimii patru ani, în care „a stat pe uscat”. Şi asta pentru că realizarea lucrărilor de modernizare a impus suspendarea activităţii de producţie, începând cu anul 2008, prin golirea sau desecarea bazinelor. „În cadrul proiectului au fost modernizate 175 de hectare de teren din totalul de 311 hectare, prin decolmatarea bazinelor, a canalelor de aducţiune şi evacuare, construirea a şapte bazine pentru creşterea somnului, 16 bazine pentru creştere sturion, 18 pentru şalău, 20 pentru creştere puiet şalău”, spune administratorul fostei ferme piscicole de stat, privatizată în 2002. Ghere estimează că va produce şi va scoate pe piaţă 100 de tone de carne de peşte anul acesta, urmând ca din 2014 producţia să depăşească 400 de tone. Din al şaselea an de funcţionare, noua fermă va începe să producă şi caviar: la început de cegă, apoi de păstrugă şi de sturion siberian. Iar preţul caviarului depăşeşte şi 5.000 de euro pentru un kilogram.

Dezavantajele

LA CONCURENŢĂ CU VECINII Tot în judeţul Satu Mare ar putea fi inaugurat în această primăvară unul dintre cele mai mari parcuri cu apă geotermală din România, Aquastar, proiect în valoare de 8,5 milioane de euro şi finanţat în proporţie de 70% din fonduri europene. După aproape doi ani de la demararea lucrărilor de construcţie, aquaparcul dezvoltat de compania Solarex lângă Satu Mare prinde contur. Nagy Erzsebet, administratorul companiei, speră ca Aquastar să deturneze miile de sătmăreni obişnuiţi să meargă în ultimii ani la ştrandurile termale din Ungaria. Mai mult, el vrea să atragă turişti străini din Ucrai-

na şi chiar Ungaria. „Important este să facem din Satu Mare un centru de tratament balnear, cum a fost mai demult”, afirmă reprezentantul Solarex. În competiţia cu ştrandurile maghiare din apropierea graniţei, compania vine cu un complex de patru piscine interioare, cinci piscine exterioare, şapte tipuri de saună, hidroterapie, kinetoterapie şi electroterapie, o parcare pentru circa 240 de maşini şi, în special, cu preţuri mai mici. Cele patru piscine interioare pentru începători și copii se întind pe o suprafaţă de 650 metri pătraţi şi vor fi funcţionale şi iarna. Proprietarii complexului aşteaptă până la 1.700 de vizitatori pe zi, capacitatea parcului acvatic fiind de 500 de persoane în interior şi 1.200 în zona exterioară.


În timp ce administratorii firmelor Piscicola şi Solarex se aşteaptă la beneficii de pe urma utilizării apei geotermale, Dimitrie Muscă, administratorul Combinatului Agroindustrial Curtici, din judeţul Arad, începe să se îndoiască de avantajele acestei resurse „ieftine”. Asta şi pentru că ceea ce face diferenţa este furnizorul de apă termală. În primele 2 cazuri, antreprenorii erau proprii furnizori, în timp ce Combinatului Agroindustrial Curtici a apelat la furnizorul din localitate, care are propria politică de tarifare. A scăpat de costurile cu forajul, dar nici nu poate controla cheltuielile cu încălzirea. La momentul finalizării investiţiei într-o maternitate de purcei cu pătuţuri de ceramică, încălzite cu apă geo­termală, considera că utilizarea acestei resurse va aduce câştig companiei. Apa care vine din sol la 65 de grade Celsius ajunge la o temperatură de 19-26 grade Celsius când circulă pe sub plăcile de ceramică de la purcei. Încălzirea cu apă termală a celor peste 400 de locuri de fătare ale maternităţii fermei cu aproape 1.700 de scroafe este mai ieftină decât cea prin metode clasice. Deşi spune că businessul său este în prezent profitabil, administratorul fostului CAP se teme că situaţia se va schimba, dacă furnizorul de energie termică, obţinută din apa geotermală, va majora preţul gigacaloriei. Aşa s-a întâmplat în cazul

Thinkstock

CĂLDURĂ PENTRU ANIMALE

Cine mai folosește apa geotermală Apa geotermală mai este utilizată în România pentru încălzirea locuinţelor și a serelor. Societatea Transgex Oradea, care exploatează mai mult de jumătate din resursele de apă geotermală concesionate în România, administrează un complex de sere de tomate încălzite cu apă geotermală, în localitatea Livada din judeţul Bihor. Pe lângă reducerea cheltuielilor de încălzire la jumătate, folosirea apei geotermale permite valorificarea producţiei şi în extrasezon, la preţuri aproape duble faţă de lunile de vară, întrucât producţia este continuă şi aproape constantă timp de opt luni. Oraşul Beiuş utilizează apa geotermală pentru încălzirea locuinţelor, după derularea unui proiect cu finanţare europeană în valoare de cinci milioane de euro. Locuitorii acestei localităţi au cele mai mici facturi la întreţinere iarna, având în vedere că gigacaloria costă doar 77 de lei, cel mai mic tarif din România.

fermei piscicole Clarias din Sântandrei, judeţul Bihor, care a fost nevoită să-şi închidă porţile, după ce furnizorul care îi livra apa caldă a scumpit prea mult gigacaloria. Şi locuitorii unui cartier din Oradea au suferit un şoc din cauza scumpirii gigacaloriei. Ei plăteau doar 103 lei pe gigacalorie datorită contractului pe care îl aveau cu producătorul de energie termică din resurse geotermale Transgex. Dar Primăria Oradea i-a obligat să rezilieze contractul, pentru că această firmă nu avea licenţă de distribuţie energie termică, şi să plătească distribuitorului Electrocentrale 235 lei pe gigacalorie, ca restul orădenilor. Apa geotermală este de departe cea mai economică sursă de energie pentru încălzire, costurile utilizării acestei resurse fiind de până la două ori mai mici faţă de cele convenţionale. Însă nu oricine îşi permite să suporte costurile executării forajelor sau să îşi asume riscul unor scumpiri, în cazul în care apelează la furnizori privaţi de energie termică din surse geotermale. Apoi, investiţia nu e recomandată pentru proiecte mici. Rămâne de văzut dacă reţeta aplicată cu succes de vecinii unguri va avea aceleaşi rezultate şi în România.

Cele mai importante perimetre geotermale din România* Perimetru Adâncimea Temperatura de forare (m) resursei (°C) Secuieni, Marghita, Ciumeghiu, Salonta – judeţele Bihor şi Satu Mare

1500

77

Borş - judeţul Bihor

2800

100

Oradea - judeţul Bihor

2800

84

Curtici, Macea, municipiul Arad - judeţul Arad

1500

58

Nădlac, Sânnicolau Mare, Săravale, Tomnatic, Lovrin, Jimbolia, Periam, Teremia Mare, Comloşu Mare, Grabat, Beregsăul Mic - judeţele Arad şi Timiş

2000

77

Sursa: Ministerul Economiei * Aceste resurse se găsesc la adâncimi situate între 800 şi 3.500 de metri, cu temperatura cuprinsă între 40-120°C.

46-47

Scanează codul și vei găsi și alte idei de afaceri.


ven tive

sc să re reuşe a c i i n â re. ini rom ste hota e p Sunt puţ i r e c a liei şi al ces în af u c I u l s u z ă a b i c a să şi s-au a este în t s e c a eri care n u i t N i o d au , n Oprea anţa. Şia r i F r d n î A , i t lu capă n at într-u o ia de la t n ă s â v s i a c u e d şi s-a ut eseriile n cunosc m i ţ t i u s p ă a r e ă p ra pr e care le e licios” d u e i d n „ e t s m o o d re a f t, dar ca u p e c n î la . iocolata c : t n a t n .ro te agazine comem

nu@in .dobrea cristina

48-49

a ngă Vale , aflat lâ ţa ti n i ra o F d , prea el din Adrian O iţi că pot mic orăş i ş n a -u li tr Iu În ux -, nt feric Châteauro v, 32 de ani, su ces atât ti Loarei – c t un suc e u p s v a re a să i, r ş lo 0 fel, până facerea neri de 3 rt. De alt ă şi că a u n te c u la s o re c e p d io brei c p atât lucra îm le m e c ti a n ă -u tu pu t într anciz de mare cum ar fi fesii lua o fr -ş u a a e in g d a a ee i im t pro le vină id ruges, nici nu îş st rugbis . B ă el a fo c e d ss media u a ff tr e n m J e rii lucrat în reună, p ţa p n a ra îm a F e e t r z s ia a fo să lucre ucureşti, t i afaceri Steaua B azele une eauna ne-am dori b ă n u onist la p ă s td rt to u u g c in fă m . „D i-a oi. Sunte Ceea ce ciocolată pentru n paraa pentru m te e s n ră e c iu » s lu s a e ă p g s , şi ru ă B n e u d colată împre «Jeff rii de cio to să lucrăm doi, iar în Franţa a m i a ţi ân , care ma tă. To manzi am nzilor de ciocola une Iulia p s , ” » s e a rug disul gurm nsumă «Jeff de B o c i ş c s o cun


recunoaşte că dorinţa d e a intra în ciocolatei a această lum venit, cum al ea tf el, decât mân ceput ca sim Avem impr când. „Am în pli clienţi, ia esia că am r apoi am dev mai spune ea en it cumpărare . francizaţi”, inte şi a mai treb grat o firm Nu au pleca uit să spună câ ă t sunt dispu de t simultan d şi şi să investea in România. cat în 2004, fa m il scă. „În Fran ie Adrian a ple iar soţia lui p ţa , , ca ia p r es P te h to il at ip t, ru dacă aştepţi ciocolaterie, pe ani mai târz nimic. Aşa că , nu rezolvi iu. Pe lângă Jambo cei doi soţi încă mai coch am n su c tele lor profe u nat ca să ne noaşte num etează cu fo că formularu sii. „În Franţa asigurăm ele s- tutu l a ajuns un , Adrian a fo într-un hiper ror franciz de trebuie şi st responsabi in tr market, iar ac at în co am n a l ta ţi ct um este dubl lor cu serviciul preşedintele u preşedinte de dezvoltar al francizei.” şi responsa clubului de ru : e T ot gb u l a venit ap dintele asoc i în care joac bililor de fost invitaţi oi firesc, au iaţiei de com ă şi preşela P ercianţi din m ar is a avem magaz , gazine. la o reuniun galeria în ca brii conduce inul Jeff de e cu memre rii, unde au Bruges”, pre Cât despre fost rugaţi să cizează Iulia p re ea, spune că zi şi au căutat nte proiectu îşi . este unicul l, au fost se să vadă mai pentru cam mai mulţi d responsabil lectaţi dintr întâi dacă es paniile de p nevoie de un or e it u te or bl ic i magazin în zo şi au fost in itate pentru obişnuită fii te să demar vitaţi, înainnd cu mânu nă, apoi au că magazin, utat amplasa ez e irea cuvinte af m ac en imaginilor, p erea, să pet tul ideal. „M lor şi cu cea entru că, în Bruges nu m reacă o zi arca Jeff de într-una din ciocol a Franţa, a urm ai exista de aterii. „Noi de grafician cursală din at o şcoală 15 ani în oraş am ales o su 2D/3D. nostru, dar că or aş u l ul Orléans, uta o locaţie, părut magic iar ziua ni aşa că am lu legatura cu ei ă. Clienţii vi sa at ”. Zis şi făcu n într-o cioc ca să-şi facă t – au comple un formular Începutul olaterie o plăcere sa tat care se găse u să facă p al a tc p uiva printr‑u e site-ul fran cizorului, în lăcere Ca în bincun care a trebu n cadou. Su gur­manzi, p it să arate că oscutul dicto nt răbdător un plan bine ol ceva cu adev it au n i, ic „dacă îţi dor oşi şi niciod pus la punct ărat, tot Univ Cunosc sau ată superfic eşti vor să d – că ştiu un ersul va con vo ia es alizarea lui”, d li. r ch e să id ă magazinul, cunoască pro tribui la re- su Iulia şi Adrian că ştiu care aminteşte Iulia. dusul”, îşi nt cerinţele au procedat pieţei locale metodic şi puterea d e


ven tive Peste 400 de magazine care s-au extins în afara graniţelor Franţei. În România, singurul magazin Jeff de Bruges a fost închis. În Bulgaria, sunt 3 magazine Jeff de Bruges.

Totul a venit de la sine Au căutat apoi un spaţiu, iar cel mai potrivit li s-a părut într-o galerie comercială în Saint-Maur, un orăşel aproape de cel în care stau ei. Şi, ambiţioşi din fire, au obţinut şi locul cel mai potrivit. Povesteşte cum, cu toate că, la început, li s-au propus două locaţii, aflate în mijlocul galeriei, în urma negocierilor au obţinut „unul dintre cele mai bine plasate spaţii comerciale: pe colţ, între cele două intrări principale. Avem 35 metri pătraţi de vânzare şi o rezervă de 30 de metri. Nu avem nevoie de mai mult pentru a ne realiza cifra de afaceri, rentabilitatea pe metru pătrat este foarte ridicată”. Explicaţia pentru dorinţa lor de a avea un loc cât mai vizibilă este cât se poate de simplă: „ciocolata, îngheţata, dulciurile fac parte, în general, din categoria cumpărăturilor spontane. Cine nu a trecut prin faţa unei vitrine bine aranjate fără să cedeze tentaţiei de a cumpara o prajitură, o îngheţată sau o cutie de ciocolată?!”, spune ea, amuzată. În ianuarie 2011, au semnat contractul cu Jeff de Bruges şi, în următoarele cinci săptămâni, au făcut cursuri intensive, iar apoi au făcut practică, o săptămână, într-un magazin. „Timp de 10 ore pe zi am învăţat tot, de la organizarea unei plantaţii de cacao şi până la reţetele fiecăreia din cele peste 50 de varietăţi de ciocolată pe care le vindem, de la gestiunea unui magazin şi până la ce înseamnă o campanie de publicitate naţională, de la regulile de igienă din alimentaţie până la atitudinea faţă de un client”, mai spune ea. Au deschis magazinul singuri, însă, în perioadele agitate, mai angajau încă douătrei persoane, sezoniere – pentru Paşte şi Crăciun care, de altfel, sunt şi perioadele cele mai aglomerate. „De Paşte şi de Crăciun vindem mult firmelor, sindicatelor, autorităţilor. Le vindem mai ieftin, cu o reducere de circa 30%, dar compensăm prin volum. Până acum am vândut aproape 6 tone de ciocolată în afa-

50-51

Cum s-a născut Jeff de Bruges Jeff de Bruges a fost fondat în anul 1986 de către un francez cu un nume deloc predestinat, Philippe Jambon. „Când te cheamă «Jambon» şi vrei să vinzi ciocolată, trebuie să fii realist şi să nu îţi imaginezi că poţi da numele tău mărcii”, spune amuzat preşedintele fondator al ciocolateriei. Şi fiindcă prima fabrică de ciocolată se afla la Bruges, în Belgia, iar lui Philipe Jambon îi plăcea enorm cântecul „Jef” al cântăreţului belgian Jacques Brel, aşa s-a născut „Jeff de Bruges”. Treptat, s-a extins și a devenit franciza cea mai cunoscută de ciocolată din Franţa.

Investiţia ROMÂNILOR � Studiul de fezabilitate: au pornit de la o cifră de afaceri de 230.000 de euro pe an, cu o progresie anuală de circa 10% � Credit de la bănci: 190.000 de euro � Investiţia proprie: 60.000 de euro (în Franţa, francizele şi băncile cer un aport de 30% din valoarea creditului) � Credit cu dobânda zero de 25.000 de euro de la o organizaţie de stat care ajută noile firme să-şi înceapă activitatea � Rata de amortizare: 5 ani

Cele mai mari vânzări

ra magazinului”, spun cei doi. Analizând cifrele, spune că până acum au depăşit în fiecare lună cifra de afaceri din studiul de fezabilitate. „Anul acesta numai în luna decembrie am realizat 40.000 de euro în plus faţă de aceeaşi lună în 2011”, argumentează antreprenoarea.

Premianţii clasei Pe lângă cifrele foarte bune, mai au însă încă un premiu la activ, deşi sunt în business de puţin timp. În fiecare an, Jeff de Bruges îi recompensează pe cei mai buni francizaţi, iar în 2012, Iulia şi Adrian Oprea au fost cei care au obţinut acest premiu. „În reţeaua Jeff de Bruges se auzise deja de un cuplu de români simpatici care ţin un magazin. După ce am primit premiul, au asociat şi un nume şi un chip. Ne priveau bine, acum ne privesc şi ne şi recunosc. Suntem şi nominalizaţi pentru a pleca într-un safari în Kenya în luna septembrie”, mai spune tânăra. Chiar sub franciză, Iulia şi Adrian susţin că sunt „cât se poate de independenţi”, pentru că stocul le aparţine, cifra de afaceri trebuie să o realizeze pentru ei, pentru acoperirea cheltuielilor, nefiind impusă prin contract, iar singurele rigori sunt cele legate de respectarea mărcii: toate produsele, ambalajele le cumpără de la Jeff de Bruges, fără a-i plăti însă nici o redevenţă. „Vindem ciocolată, jeleuri, specialităţi pe bază de marţipan, drajeuri şi îngheţată. Ciocolatele sunt fabricate în Belgia, iar restul specialităţilor, în Franţa. Restul îl realizăm în magazin. Avem colecţii permanente, dar şi colecţii în funcţie de perioade sau sărbători”, mai spun cei doi tineri. Visul lor nu se opreşte încă aici – acum au angajat o vânzătoare şi se pregătesc să mai angajeze încă una. Explică aceasta creştere pentru că vor să deschidă „încă cel puţin un magazin - în oraşul nostru, în alt oraş din Franţa, şi, de ce nu, în România”.

35% din cifra de afaceri,

valoare realizată de Crăciun

15% din cifra de afaceri, valoare realizată de Paşte

„În 5 săptămâni, practic realizăm jumăte din cifra de afaceri anuală. Asta înseamnă că într-o zi de iarnă vindem cât într-o lună întreagă de vară”, spune Iulia Oprea.

Vrei să vezi cum arată o astfel de ciocolaterie? Scanează codul.


52

medicina viitorului

business 56

DETOX NOUA OBSESIE A EUROPENILOR

60

la o bere ediție limitată

64

în inima

Peloponezului


Thinkstock

vii

c i ina d e m

costuri mai mici şi şanse mai mari?

to

rului

„Celule stem în medicina regenerativă”, „Recoltarea celulelor stem la naștere, o premieră”, „Primul transplant cu sânge placentar, realizat în 1988” sau „6 octombrie, ziua celulei stem” sunt doar câteva titluri care au ținut prima pagină a ziarelor. Între business, ştiinţă, informare şi sănătate, stocarea celulelor stem este văzută ca o asigurare pentru viitor. Această confirmare vine, în primul rând, din partea marilor puteri ale lumii, care investesc anual miliarde de dolari numai în medicina regenerativă, o ramură bazată tocmai pe celulele stem. valentin.mateescu@incomemagazine.ro

52-53

S

ănătatea costă! Indiferent de unghiul de abordare din oricare colţ al lumii, această sintagmă este una mai mult decât realistă. În funcţie de terapiile care se impun în tratarea afecţiunilor (mai grave sau mai puţin grave) speciei umane, de-a lungul istoriei a existat aceeaşi barieră de ordin economic. Conform departamentului de sănătate şi servicii umane din SUA, (US Department of Health and Human Services), medicina regenerativă este noua treaptă de evoluţie a tratamentelor medicale necesară pentru a combate costurile serviciilor medicale aflate în continuă creştere. Tocmai de aceea, marile puteri ale lumii investesc anual miliarde de dolari în cercetarea medicală şi în special în medicina regenerativă. O veste bună, dacă ne gândim la problemele financiare cu care se confruntă sănătatea României, insuficient finanţată parcă dintotdeauna.


paniei Stem Sure, dr. Bogdan Ivănescu. Potrivit acestuia, „un eveniment major ce a avut loc în 2010 în SUA, şi care a arătat de fapt gradul de interes în medicina regenerativă, a fost achiziţia unui procent de 20% din acţiunile unei companii de cercetari în medicina regenerativă (Mesoblast) pentru suma de 220 milioane dolari, de către o altă companie de biotehnologii (Cephalon), precum şi drepturile asupra platformei acestora de celule stem mezenchimale utilizate în boli cardiovasculare, infarct şi variate boli neurodegenerative”.

Indicaţia de transplant include 80 de boli Ştiinţific, medicina regenerativă include diverse biotehnologii cu aplicabilitate clinică terapeutică, cum ar fi administrarea celulelor stem şi a progenitorilor, utilizarea moleculelor solubile active biologic în asociere cu celulele stem sau singure, înlocuirea ţesuturilor sau organelor lezate cu altele noi obţinute in vitro prin inginerie tisulară, reprogramarea celulelor stem sau terapia genică.

dr. Tudor Panu,

directorul general al primei bănci de celule stem din România, Cord Blood Center Medical

Investiţii de 4 miliarde de dolari Numai în SUA, costurile directe ale îngrijirilor medicale în cazul transplantului de organe şi țesuturi sunt de 350 miliarde dolari (aproximativ 8% din bugetul total de sănătate), estimându-se o creştere a acestei pieţe la peste 500 miliarde de dolari în 2020. Multe proiecte de cercetare sunt dependente de finanţarea privată, deoarece banii publici nu sunt suficienţi. Aproximativ 4 miliarde de dolari au fost investiţi numai până în prezent de sectorul privat în cercetare. Marile corporaţii farmaceutice sunt implicate, iar medicina regenerativă s-a extins la nivel global, cercetările desfăşurându-se în SUA, Europa şi Asia, în special în China. Dacă ne gândim la insuficienţa cardiacă (boală frecventă printre vârstnici), sunt peste 23 de trialuri clinice în medicina regenerativă în desfăşurare, ţintind o piaţă de 80 milioane de dolari în 2030. „Piața medicinei regenerative era estimată în 2010 la 100-200 milioane de dolari” spune preşedintele com-

De altfel, celulele stem, definite prin capacitatea de a da naştere unor celulele identice cu ele însele (proprietatea de autoreplicare), dar şi diferite (proprietatea de diferenţiere), stau la baza mecanismelor proprii de regenerare a organismului. Potrivit lui Tudor Panu „transplantul de celule stem hematoformatoare, prezente în grefele de măduvă osoasă, sânge periferic sau sânge placentar, reprezintă primul domeniu de aplicabilitate a celulelor stem”. Pe lângă leucemii, există şi alte tipuri de boli ce beneficiază de tratament standard cu transplant de celule stem hematopoietice. În total, sunt peste 80 de boli pentru care transplantul este folosit ca terapie standard în întreaga lume - diferite tipuri de leucemii, limfoame, sindroame mielodisplazice, anemii refractare, boli imunologice, cancere etc”, precizează Bogdan Ivănescu. Printre alte afecţiuni pentru care transplantul cu celule stem este în studiu se numără diabetul, bolile cardiovasculare, bolile neurologice, Alzheimer, Parkinson sau cancerul de sân. Un exemplu concret privind eficienţa tratamentelor cu celule stem a fost dat recent de către CBC Medical. Această companie a anunţat eliberarea şi utilizarea în premieră a unei grefe de sânge placentar pentru un pacient român care suferă de paralizie cerebrală. După o prealabilă evaluare, specialiștii de la Duke University Hospital au acceptat utilizarea grefei. „Acceptul specialiştilor de la Duke University Hospital de a administra grefa procesată în laboratorul nostru din Bucureşti ne-a confirmat încă o dată calitatea grefelor rezultate în urma utilizării procesării integrale a sângelui recoltat, metodă utilizată de către compania noastră, care asigură păstrarea numărului maxim de celule necesare reuşitei transplantului”, a punctat Tudor Panu. Astfel, Alex, în vârstă de trei ani, urmează să plece în Statele Unite la începutul lunii martie, unde i se va administra grefa proprie de sânge placentar procesată și depozitată de specialiștii


Piaţa românească, 15 milioane de euro Cord Blood Center Medical din laboratorul de la București. „Compania noastră nu doar stochează sângele placentar și celulele stem aferente, ci își propune să ajute clienții, în caz de necesitate, în vederea efectuării unui transplant. Este și cazul lui Alex, care suferă de o afecțiune ce poate fi tratată cu propriile celule stem. Terapia de care va beneficia copilul este încă experimentală, dar și-a dovedit utilitatea în diferite cazuri tratate la Duke University Hospital,” a afirmat directorul general Cord Blood Center Medical.

Viaţa de la -200�C

54-55

Thinkstock

Într-o cheie a existenţei umane şi implicând oportunitatea salvării unei vieţi prin transplantul cu celule stem, putem spune că această şansă vine de la minus 200 de grade Celsius. „Aceste celule stem prezente în cordonul ombilical pot fi recoltate doar la naştere, fiind practic singurul moment în care se poate interveni. Procedura este una simplă şi durează câteva secunde sau minute, fiind executată chiar de medicul care asistă naşterea, naturală sau prin cezariană. Recoltarea se face printr-o puncție în cordonul ombilical şi transferarea sângelui într-o pungă specială de recoltare. Această manevră nu 15 milioane de euro este implică niciun risc sau estimarea pieţei celulelor stem din România. durere pentru mamă sau copil şi este efec5% recoltări de celule stem tuată după ce cordodin numărul de naşteri este media înregistrată anual în nul ombilical este secţara noastră. ţionat”, explică Dorin Pîrciog, director ge1988, anul în care s-a efectuat cu succes primul neral al companiei de transplant de celule stem profil Biogenis. Acesta provenite din sângele a adăugat că „sângele placentar. recoltat este trans377.810 transplanturi cu portat către banca celule stem au fost realizate de stocare, fiind foarîn Europa până acum 3 ani, numai în 2010 realizându-se te important timpul 26.394 de noi proceduri. scurs între recoltare şi intrarea probei în 600.000 de unităţi de sânge placentar bancă, în cazul româsunt disponibile pentru nilor cel mai indicat transplant în zilele noastre pas fiind alegerea unei la nivel mondial. bănci cu stocare în România”. În laboratorul băncii, sângele este supus unui procedeu de separare celulară, păstrând doar concentratul de celule stem. Urmează o congelare programată şi treptat se ajunge la crioprezervarea în tancuri speciale, în vapori de azot lichid, la o temperatură în jurul valorii de -190 grade Celsius. În această stare, celulele stem stocate pot fi păstrate pe o perioadă teoretic nelimitată. Potrivit statisticilor, cea mai veche probă stocată în lume are aproximativ 24 de ani, dar există şi ţesuturi umane criogenate cu succes de peste 50 de ani. Mai exact, conform ultimelor rezultate publicate de Hal E.Broxmeyer în 2010, în condiţiile depozitării sub formă criogenată, grefele de sânge placentar testate după 24 de ani şi-au păstrat parametrii biologici la valori comparative cu momentul procesării şi îngheţării, confirmând astfel posibilitatea depozitării grefelor pe perioade lungi de timp. Vrei să citești istoria medicinei regenerative și a celulelor stem. Scanează codul.

În prezent, media numărului de recoltări în Europa este de aproximativ 2-4% din numărul de naşteri, iar România se încadrează în această medie. Sunt state cu tradiţie în recoltarea de celule stem la naştere, ca de exemplu Portugalia, Spania sau Italia, unde numărul de recoltări este mult mai mare. Portugalia are circa 15% recoltări din numărul de naşteri. Costurile medii ale recoltării celulelor stem se situează între 1.000-2000 euro/recoltare, diferenţele de preţ fiind rezultate în special din costurile diferite ale procesării şi stocării celulelor stem în diferite state ale UE. În România, pe o piaţă estimată în 2012 la aproximativ 15 milioane de euro, îşi dispută supremaţia 16 companii autorizate să recolteze şi să stocheze celule stem, iar preţul acestor servicii variază între 500 şi 1.600 de euro. Potrivit analiştilor, anul 2012 a însemnat o stabilizare a pieţei faţă de trendul descendent înregistrat din 2009 şi până în 2011. „Probabil şi anul acesta piaţa se va menţine constantă, cu circa 5% recoltări de celule stem din numărul de naşteri. Este o cifră ce se încadrează în media Europeană comunicată de ţările membre” susţine preşedintele companiei de profil Stem Sure, Bogdan Ivănescu. La rândul său, Dorin Pârciog afirmă că „la noi în ţară, în acest moment există 6 bănci de celule stem autentice, autorizate prin ordin de ministru (numărul 712/2012) pentru prelucrarea şi crioprezervarea celulelor stem şi circa 12 firme ce acţionează ca simpli transportatori ai probei de sânge din România într-o bancă din altă ţară”. El a adăugat că pentru a reglementa piaţa, compania pe care o conduce, alături de alte două companii, au înfiinţat şi „Asociaţia Română a Băncilor Acreditate de Celule Stem (ARBACS), organism care are ca scop informarea etică şi corectă a gravidelor şi personalului medical în ceea ce priveşte recoltarea de celule stem”.


# în weekend #

# de văzut #

Sub semnul iubirii va sta şi ultimul weekend al lunii februarie, când vor avea loc numeroase concerte şi târguri pentru cei care vor să facă un cadou partenerului de viaţă. Oferta organizatorilor împacă gusturile tuturor pasionaţilor de muzică, de la folk și rock până la reggae şi house.

păcatul dezumanizării

madalina.pana@incomemagazine.ro

Dragobertzi cu Ducu Bertzi

Vineri, 22 februarie, începând cu ora 19:30, la Teatru Excelsior, artistul român Ducu Bertzi va susţine un concert de Dragobete, alături de invitaţii săi: Mihai Neniţa (vioară),Grupul No`Mads (Irina Macovei şi Alexa Stoenescu).

Metal Under Moonlight

În aceeaşi seară va avea loc în clubul Ageless din Bucureşti un concert de muzică rock, susţinut de trupa Netherbird. Pentru al treilea an consecutiv în România, această trupă va deschide prin concertul din 22 februarie primul său turneu european din 2013. De asemenea, vineri seara va urca pe scenă şi una din cele mai iubite formaţii black metal din România, Argus Megere, care vine pentru prima oară după cinci ani la Bucureşti.

Concert tribut Bob Marley

Vineri seara va avea loc şi un concert tribut Bob Marley în Club Fabrica din Capitală. Tributul Bob Marley by El Negro ajunge anul acesta la cea de-a şaptea ediţie. Spiritul liber care îl caracteriza pe muzicianul ce a oferit lumii hituri precum: No Woman No Cry, Could You Be Loved, I Shot The Sheriff sau One Love va fi celebrat întrun show total, ce va recrea atmosfera perioadei de aur a curentului reggae.

John Digweed vine în România

La finele acestei săptămâni va performa la Craiova şi la Bucureşti artistul de muzică electronică John Digweed. Petrecerea din Bănie se va desfăşura în Casa de Cultură a Studenţilor, o locaţie cu o capacitate de aproximativ 1.300 de persoane. Preţul unui bilet de intrare în avans este de 30 lei, iar în seara evenimentului biletele vor costa 50 lei.

Mineral Expo Sibiu

Cei care doresc să facă un cadou inedit partenerei de viaţă pot merge în acest weekend la Sibiu, unde se va derula expoziţia Mineral Expo. Cele mai strălucitoare flori de mină, zeci de tipuri de cristale, pietre semipreţioase de o frumuseţe rară, sute de modele de bijuterii, originale obiecte de decor. Toate acestea timp de trei zile, între 22 şi 24 februarie, în Galeria Promenada Mall din Shopping City Sibiu. Intrarea este liberă. Cristalele au puterea de a dirija fluxurile energetice care ne pătrund prin corp. Vechi de sute de mii sau chiar milioane de ani, pietrele preţioase şi semipreţioase emit vibraţii energetice uniforme. Acestea sunt capabile să menţină o încărcătura puternică, întărind puterea de vindecare umană.

Bazarul de Dragobete la Serendipity

Pentru cei care nu îşi permit să ofere cadou diamante, există o alternativă mai ieftină: Bazarul de Dragobete. Duminică, 24 februarie, îndrăgostiţii sunt aşteptaţi la Bazarul de Dragobete de la Ceainăria Serendipity, ce se adresează celor care doresc să îşi surprindă jumătatea cu un cadou original, lucrat manual dar, în acelaşi timp, să se poată bucura de o experienţă într-un spaţiu cald şi familiar, lipsit de aglomeraţia şi agitaţia centrelor comerciale. Intrarea este doar 7 lei şi include o cană cu un ceai aromat Crazy Love şi posibilitatea de a câştiga premii la tombolă. Scanează codul pentru a afla tot ce se întâmplă în acest weekend.

De parcă povara decalogului biblic nu ar fi fost suficientă, sau poate tocmai pentru că pare să aibă din ce în ce mai puțină relevanță în iureșul în care trăim, cartea lui Konrad Lorenz – Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate ne trage de mânecă nu doar ca indivizi, ci și ca specie, încercând să ne facă atenți asupra unor aspecte care, de fapt, nu ne sunt deloc străine, dar care ne pot fi fatale. Laureat al Premiului Nobel pentru medicină și fiziologie în 1973, autorul își pornește demersul cu convingerea exprimată că „orice pericol își pierde considerabil din capacitatea de a ne îngrozi, dacă îi sunt cunoscute cauzele”. Iar parcurgerea cărții dezvăluie că nu ne sunt tocmai străine ideile sale, dar că e uneori mai simplu și mai comod să fie ignorate cu bună știință. De altfel, cred că oricare dintre cei care vor avea curiozitatea să-i descopere argumentele se va recunoaște mai devreme sau mai târziu în cel puțin una dintre posturile prezentate în carte. O lucrare a unui om de știință poate avea un efect descurajant pentru cititorul mai puțin avizat. În acest caz însă cred că putem vorbi (dincolo de valoarea intrinsecă a ideilor exprimate) despre meritul autorului de a găsi limbajul cel mai accesibil cu putință pentru a deschide ușa cercetărilor și reflecțiilor sale nu doar unui grup restrâns, ci unui public mult mai larg. Iar în lectura cărții rigoarea argumentației și gravitatea celor descrise sunt contrabalansate de exemplificări oneste și la îndemână ale situațiilor teoretice descrise de Konrad Lorenz. Este și unul dintre motivele pentru care cartea a fost extrem de bine primită de public, spre surpriza mărturisită a autorului însuși. Procesele interconectate pe care Konrad Lorenz le numește păcate ale omenirii civilizate sunt: suprapopularea (aduce cu sine pe de o parte izolarea individului și pe de altă parte o agresivitate sporită a acestuia), pustiirea spațiului vital (îndepărtarea de natură distruge deopotrivă mediul în care trăim și spiritul, care devine imun la frumusețea a ceea ce ne înconjoară), întrecerea cu sine însuși (mânat de cel mai puternic stimul, frica, omul se află într-o competiție care îi răpește timpul pentru sine și adevăratele valori), moartea termică a simțurilor (creșterea nefirească a intoleranței la neplăcere și dispariția bucuriei simple), decăderea genetică (lipsa factorilor care să exercite o presiune selectivă asupra evoluției și menținerii unor norme de comportare socială), sfărâmarea tradiției (modificarea contactului dintre părinți și copii încă de la vârste foarte fragede poate genera o imposibilitate de identificare a generației tinere cu cea vârstnică), receptivitatea sporită la îndoctrinare (calea cea mai simplă pentru a manipula și conduce masele, exploatată nu doar politic, ci și comercial), armele nucleare (simpla lor prezență menține o stare permanentă de atmosferă apăsătoare de sfârșit al lumii). Deși nu arată cea mai plăcută față a speciei umane, Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate îndeamnă la reflecție, la o întoarcere către sine care ar putea rezolva multe dintre problemele civilizației de astăzi. Un exercițiu pe care ar trebui să-l facem mai des pentru a nu ne pierde pe noi înșine din vedere, într-o lume din ce în ce mai grăbită și în care viteza impusă ne poate face să nu mai ținem cont de necesitatea unor repere corect fundamentate. Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate Konrad Lorenz, Editura Humanitas, 2012

mihaela.ionescu@incomemagazine.ro


genio

Thinkstock

us

56-57


DETOX

Avem plumb în ruj, inhalăm compuşi cancerigeni din soluţiile de lustruit mobila, înghiţim mai mulţi conservanţi decât poate neutraliza organismul. Ne intoxicăm zilnic cât străbunicii noştri într-o viaţă, spun studiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Aşa că nu e de mirare amploarea curentului Detox, o adevărată obsesie pentru detoxifiere, care îmbogăţeşte industria frumuseţii şi pe cea farmaceutică. daniela.mironov@incomemagazine.ro

noua obsesie a europenilor e la măşti cosmetice antipoluare la concediul de detoxifiere la un hotel-spa, este greu să cuprinzi tot ceea ce mintea omenească a fost în stare să inventeze pentru a contracara consecinţele progresului asupra sănătăţii noastre. Anual, numai pentru tratamentele Detox se cheltuiesc la nivel global aproximativ 100 de milioane de euro, conform unui anunţ făcut la Convenţia Professional SPA and Wellness din 2012. Deşi piaţa asiatică a dominat până de curând domeniul, curentul a căpătat amploare în Europa în ultimii patru ani (paradoxal, odată cu criza). Multe dintre noile soluţii se bazează pe remedii străvechi, pe cunoaşterea plantelor şi beneficiilor lor, pe curele cu ape minerale sau pe dietele vegetariene. Dacă înainte oamenii ţineau post pentru a-şi purifica organismul după perioadele de „îmbuibare”, acum mergem la spa, bem ceai verde sau lapte de orez, mâncăm quinoa şi seminţe de in. Şi medităm.

Ce este detoxifierea?

Detoxifierea reprezintă procesul natural al organismului de a elimina şi neutraliza toxinele din organism. Ce sunt toxinele de care auzim mereu? „Simplist spus, toxinele sunt produşi care pot dăuna ţesuturilor din corp”, explică dr. Irina Arsene, medic nutriţionist. „Ele sunt transformate chimic de organism în produşi mai puţin dăunători pentru ţesuturi şi eliminate în mod natural.” Problemele apar atunci când nivelul de toxine din corp este prea mare pentru ca procesele naturale de prelucrare şi eliminare să fie suficiente. Sau când, din diverse motive pe care le poate identifica doar medicul, detoxifierea naturală nu mai poate avea loc. În niciun fel. Există şi efecte secundare

De unde ne vin toxinele? Sursele de toxine includ produşi ai metabolismului normal, ca amoniacul rezultat din scindarea proteinelor, chimicale ca pesticidele, substanţele de curăţat în casă, aditivii alimentari, medicamentele, poluarea, fumatul, metalele grele, ca plumbul (pe care le ingerăm sau inhalăm din mediul înconjurător). Odată cu depistarea tot mai multor surse de intoxicare a organismului (inclusiv descoperirea accidentală a unui nivel alarmant de plumb din cosmeticele franţuzeşti scumpe, de marcă), dorinţa de „curăţare” a organismului a luat proporţiile unui fenomen. Detoxifierea poate include o dietă specială, consumul de suplimente şi ceaiuri, hidrocolonoterapia, exerciţii fizice, tehnici de respiraţie, sauna, masaj de drenaj limfatic, împachetări la termocuvertă.

Deseori, în primele zile ale dietei de detoxifiere, poate să apară o durere de cap, des asociată şi cu renunţarea la cafea. „De aceea se recomandă descreşterea gradată a cantităţii de cafea dinainte de a începe detoxifierea”, precizează medicul nutriţionist. Alte efecte secundare: apar cearcăne sub ochi, iar aspectul pielii nu este normal. „Toate acestea apar datorită procesului de eliminare a toxinelor din profunzime la exterior”, explică dr. Arsene. O dietă de detoxifiere nu trebuie ţinută foarte mult timp, deoarece poate duce la deficienţe nutriţionale, mai ales de proteine şi calciu. Şi, foarte important, după detoxifiere se revine gradat la o dietă sănătoasă, ceva mai puţin restrictivă. Nu reveni brusc la vechile obiceiuri, pentru că organismul va avea un şoc, comportându-se ca după o toxiinfecţie alimentară severă. Dieta nu este recomandată femeilor însărcinate sau care alăptează şi nici copiilor. Persoanele cu anemie, diabet, tulburări alimentare trebuie să ceară opinia medicului înainte de a începe un tratament sau cură Detox.


genio

us

Pentru că, spune dr. Irina Arsene, reduce cantitatea de toxine care pătrund în organism – „de exemplu, prin consumul de alimente organice. O dietă prescrisă de un nutriţionist va pune accentul pe consumul de alimente care conţin vitamine, nutrienţi, antioxidanţi, de care organismul are nevoie pentru detoxifiere. Vă recomand alimentele bogate în fibre, care, în prezenţa apei pe care trebuie să o consumaţi zilnic, absorb toxinele şi le elimină în mod natural din organism. Mai mult, o astfel de dietă va sprijini organele responsabile de eliminarea toxinelor, optimizându-le funcţiile: tubul digestiv (colonul), rinichii, ficatul, plămânii, pielea.” Cercetările sugerează că toxinele ce pătrund în corp prin apă, aer şi alimente sunt depozitate în celulele grase din organism. O alimentaţie săracă în nutrienţi va scădea funcţia normală a organismului de a elimina toxinele. Consecinţa logică: toxinele sunt stocate în organism, în celulele grase. „Această încărcare a organismului cu toxine duce la îmbolnăvire”, avertizează medicul nutriţionist. „Am văzut cazuri de dezechilibre hormonale, scăderea imunităţii, deficienţă nutriţională şi un metabolism ineficient şi lent. Semnele includ indigestia, respiraţia urât mirositoare, oboseala nejustificată, aspectul inestetic al pielii, durerile musculare”, detaliază dr. Arsene.

Masajul de drenaj limfatic te poate salva de la îmbolnăvire O metodă foarte plăcută de evacuare a reziduurilor metabolice din corp este drenajul limfatic. „Datorită tehnicilor speciale de masaj pe care le folosim, stimulăm circulaţia de întoarcere a limfei. Circulaţia limfatică are rolul de a transporta reziduurile corpului, spre a fi eliminate. Atunci când avem un stil de viaţă nesănătos, când nu ne hidratăm cum trebuie peste zi, când nu facem destulă mişcare şi suntem sedentari, la nivelul membrelor apar edemele. Avem picioarele umflate, degetele dureroase, pe care inelele nu mai încap. Rolul limfei, a cărei circulaţie o stimulăm prin acest masaj delicat, este de a distruge bacteriile şi toxinele cu ajutorul globulelor albe localizate în ganglionii limfatici. În cazul în care gradul de toxicitate este prea mare, are loc inflamaţia ganglionilor – iar urmările sunt de ordin 58-59

lactate: brânza, laptele, untul, smântâna, iaurtul făinoasele: pâinea şi pastele cafeaua: cu toate că se recomandă renunţarea la cafea pe durata curei de detoxifiere, totuşi o ceaşcă pe zi este permisă, pentru a preveni unele efecte negative ale renunţării la cofeină, cum ar fi durerea de cap. drojdia, alcoolul, tutunul alimente prelucrate, care conţin conservanți şi aditivi alimente grase.

fructe proaspete sau congelate legume proaspete: broccoli, varză, conopidă, ceapă, usturoi, sfeclă, legume roşii sau verzi

DE CONSUMAT

De ce merită să încerci?

DE EVITAT

zahărul, produsele care conţin zahăr şi forme ascunse, ca sucroza, dextroza, zahăr brun. Sunt recomandaţi îndulcitorii naturali (pudra de stevia).

orez, în special orezul brun; paste din orez cereale: quinoa, mei, grâu negru (se găsesc la magazine specializate în produse naturiste) fasole verde, galbenă, mazăre, linte - sunt uşor de digerat nuci şi seminţe: numai cele fără sare, care pot fi adăugate în salate sau consumate ca atare. Sunt bune seminţele de floarea soarelui, de in, de dovleac, susan, alune, nuci, nucile de caju. ulei de măsline extravirgin, ulei de sâmburi de struguri condimente: sare de mare, oţet, sos de soia, toate verdeţurile ceaiuri: ceai verde, în special, dar şi ceai de pădădie, anghinare alte băuturi: apă, apă cu lămâie, sucuri natural stoarse proaspăt (cu pulpă), lapte de orez.

patologic”, explică Ileana Vasile, tehnician maseur la Clinica SlimArt. Un masaj de drenaj costă între 70 şi 150 lei, în funcţie de clinică, şi durează între 30 de minte şi o oră şi jumătate, în funcţie de patologia prezentă. Un singur masaj nu este suficient, el fiind recomandat întocmai ca şi dieta, sub forma unei cure de câteva săptămâni. Are rezultate vizibile după a doua, a treia şedinţă, cu condiţia să respecţi Legea numărul 1 a detoxifierii: bea cel puţin doi litri de apă pe zi, pentru a putea elimina toxinele „dizlocate” prin tratament. Altfel, toxinele se pot acumula periculos şi afecta funcţionarea ficatului şi a rinichilor. Este recomandat atât femeilor, cât şi bărbaţilor, şi interzis copiilor.

Împachetările corporale – 30 de minute nemişcat

Dacă vrei rezultate rapide, vizibile după prima şedinţă, poţi încerca împachetările cu produse profesionale la termocuvertă. Sună savant, dar este uşor de explicat. După ce terapeuta îţi aplică pe întreg corpul, cu o pensulă, o cremă pe bază de alge/nămol de la Marea Moartă/extract de struguri/cacao, te înveleşte de la gât până la tălpi în folie de celofan şi apoi într-o pătură electrică. „Prin acţiunea căldurii locale induse de termocuvertă, se activează procesele de termoreglare a corpului – mai precis, termosudaţia”, explică Ruxandra Fălceanu, kinetoterapeut la SlimArt. Astfel, prin transpiraţie, se elimină excesul de apă din ţesuturi şi toxinele din corp. Este un procedeu folosit frecvent de femei înaintea unor evenimente speciale, când vor să arate suple şi strălucitoare; înaintea concediilor la mare sau la sfârşitul iernii, pentru a combate depozitele locale de grăsime şi celulita. De ce nu îl folosesc şi bărbaţii? „Ba ar putea să îl folosească şi ei”, spune Andreea Radu, de la Dreamline. „Dar lor nu le place să stea nemişcaţi o jumătatate de oră, să fie împachetaţi sau daţi cu un strat gros de cremă.”

Masca antipoluare cu cacao Este un tratament „fito protectiv” de ultimă oră, care luptă împotriva acţiunii nocive a mediului. Are un efect antioxidant şi anti-radicali liberi, ajută la protecţia celulelor şi previne apariţia ridurilor, stimulând în acelaşi timp procesul natural de reînnoire celulară. Este ca un tratament instant de iluminare şi întinerire – dar atenţie, efectele sunt limitate în timp. Până la urmă, tot la varză, conopidă şi multe de sticle apă plată trebuie să ajungi, pentru a păstra efectele în timp. Tratamentul facial începe cu un peeling cu boabe de cacao. „Datorită conţinutului şi tex-


Tratamentul costă 180 lei la Dreamline şi durează 50 lei.

Există şi alte tipuri de terapii faciale care combină extractele naturale pline de antioxidanţi cu manevre speciale de masaj. De regulă, tehnicile de masaj diferă un pic de la salon la salon, purtând amprenta unei anumite şcoli sau, mai des, a indicaţiilor producătorului. Pentru că mulţi dintre producătorii de cosmetice profesionale aduc la pachet cu un nou produs şi o tehnică patentată de aplicare, pe care o livrează, în cadrul unor traininguri costisitoare, terapeuţilor din saloane. Dacă mergem la raft, fie că este vorba despre magazinele bio sau de supermarketuri, cosmeticele bio/organice care conţin antioxidanţi sunt printre cele mai scumpe, ajungând la câteva sute de euro pentru o cutie de 50 ml. Este, de fapt, un paradox – cu cât nivelul nostru de trai a crescut, cu atât stilul de viaţă a devenit mai nesănătos, iar organismul nostru mai afectat de toxine şi stres. Iar preţul pentru a elimina efectele „traiului bun” este mare. Mai simplu spus, dacă pentru bunica de la ţară mâncarea de spanac sau de urzici era suficientă pentru a o menţine sănătoasă, pentru noi o cură de o lună cu verdeţuri nu mai este la fel de eficientă. Asta pentru că mamaie nu fuma, nu bea trei cafele pe zi, nu mergea la săpat cu maşina şi nici nu avea aer condiţionat în birou.

Concediul care te scapă de toxine La Bali Spa Cornu sau la Vitarium Spa de la Hotel Alpin poţi să mergi întrun concediu dedicat detoxifierii. După o perioadă de stres sau dacă organismul îți dă semne de intoxicare, o săptămână sau două de tratamente dedicate vor face minuni pentru sănătatea ta şi chiar îţi vor şterge semnele îmbătrânirii premature. Dar te previn că nu va fi uşor. Astfel, pentru 800 de euro pe săptămână, vei locui în condiţii de lux şi vei avea parte de un bilanţ corporal şi nutri-

ţional cu Omniscan, care va stabili starea ta de sănătate, în funcţie de harta energetică. La restaurantul de lux al complexului vei urma o dietă strictă de post, vei ţine cura cu argilă, vei avea parte de golirea şi spălarea colonului (hidrocolonoterapie). Ai bonus saună, jacuzzi, aquagym, înot în piscina acoperită, presupunând că te simţi suficient de energic pentru a face sport. Terapeuţii de la Bali Spa Cornu spun că mulţi pacienţi ai lor îşi regăsesc energia pierdută a tinereţii după câteva zile de cură. Pentru starea de bine, primeşti zilnic un masaj balinez şi un tratament de este-

să faci masaj facial terapeutic cu uleiuri esenţiale; să îţi reprogramezi subconştientul pentru reîntinerire. Cel mai mare succes îl are liftingul facial energetic antiaging, care curăţă faţa de toxinele psihoemoţionale şi reprogramează celulele să reîntinerească. Terapiile durează 50-60 de minute şi au costuri medii, de până în 100 de lei, în funcţie de efortul şi energia pe care trebuie să le aloce terapeutul. Pentru a nu cădea din nou în cursa emoţiilor negative, iată de ce îţi recomandă terapeutul pranic Cerasella Pere Mihăeş să te fereşti: de lipsa iubirii de sine, de sen-

Dacă pentru bunica de la ţară mâncarea de spanac sau de urzici era suficientă pentru a o menţine sănătoasă, pentru noi o cură de o lună cu verdeţuri nu mai este la fel de eficientă. Asta pentru că mamaie nu fuma, nu bea trei cafele pe zi, nu mergea la săpat cu maşina şi nici nu avea aer condiţionat în birou. tică corporală. Poţi face jogging în parc şi plimbări în natură, gratis. Nu intră în preţ, dar sunt obligatorii, consultaţia medicală, analizele de laborator standard şi electrocardiograma. Acestea reprezintă un cost adiţional de 150 de euro, dacă le faci la faţa locului.

Detoxifierea emoţională şi terapia holistică antiaging Bolile reprezintă dezechilibre profunde, generate de cauze interne şi emoţionale, cred specialiştii în medicină energetică. Trebuie să rezolvi întâi conflictele emoţio­ nale, pentru a te bucura de o vindecare autentică. „70-80% din cauzele îmbolnăvirilor şi ale îmbătrânirii se datorează stresului psihoemoţional care se acumulează de-a lungul vieţii în aura şi pe chipul nostru”, crede Cerasella Pere Mihăeş, de la Pranic Health and Beauty Center. „Stresul psihoemoţional este generat de factori multipli, cum ar fi emoţiile negative şi experienţele de viaţă dureroase, care te ţin ostatic emoţional. Detoxifierea emoţională este o treaptă importantă în însănătoşire, iar una dintre metodele care o integrează intensiv este terapia holistică antiaging. Această metodă inovativă, naturală, neinvazivă, constă într-un sistem de terapii ce lucrează sinergetic pentru a obţine efecte estetice, însănătoşirea fizică şi reîntinerirea psihologică a întregului corp.” La Pranic poţi să îţi purifici corpul cu ajutorul cristalelor şi al aromaterapiei;

timentul că nu meriţi să fii iubit, de lipsa dorinţei de a ierta, de dificultatea de a te detaşa de trecut, de persoane negative.

Cea mai simplă metodă Dacă nu vrei să îţi schimbi obiceiurile alimentare, să îţi reprogramezi subconştientul şi să îţi speli colonul, poţi să alegi „o scurtătură”, aprobată de medic: o dată sau de două ori pe an, consumă, sub forma unei cure, un produs natural special pentru detoxifiere (ceai verde, aloe vera etc.). Produsul trebuie luat timp de minimum o lună, maximum trei luni, pentru a îmbunătăţi sănătatea şi a preveni îmbolnăvirile. Întreabă farmacistul în legătură cu efectele adverse şi contraindicaţiile, dacă alegi produsul sub forma unor suplimente alimentare. Şi nu îl achiziţiona decât din farmacie, nu de pe internet sau de la vânzători ambulanţi.

Vrei să afli care sunt simptomele intoxicării? Scanează codul.

Thinkstock

turii, acest peeling special are nu numai rol de curăţare, dar şi de hrănire a pielii, lăsând-o moale şi catifelată”, explică Andreea Radu, proprietara Dreamline. „Urmează masajul cu manevre speciale, apoi aplicarea măştii cu cacao antistres. Masca este special creată pentru a fi absorbită de către ten. Iar mirosul intens de cacao îţi dă o stare de bine cum numai ciocolata poate crea”, încheie Radu.


vita tion

la o bere ediţie limitată Fabricată după metoda tradiţională, berea nu trebuie tratată ca un lichid făcut doar să potolească setea. Sortimentele exclusiviste, realizate după metode tradiţionale de fermentare şi ambalate în sticle de 0,33 ml, trebuie savurate şi băute încet, pentru a le pătrunde gustul și aroma. Baruri din Bucureşti propun consumatorilor experinţe cu bere care se produce doar în cantităţi limitate. claudia.popa@incomemagazine.ro

D

eus Brut des Flandres este o bere produsă în Franţa în regiunea Champagne, unde este şampanizată după metoda vinului. Vintage Ale este o bere învechită, care fermentează continuu ca vinul, iar Paradox Jura este fermentată în butoaie de whisky din care se produc, anual, numai 2.000 de litri. Lista mai include Framboise Boon, berea tip Lambic, fermentată de bacterii, pusă apoi în butoaie de stejar, direct peste fructe, într-o proporţie de 200 de grame de fructe la un litru de bere, ori sortimentele de bere cu malţ afumat la lemn de fag. Alături de ele se găsesc şi berile fermentate în butoaie de whisky, de calvados, armagnac sau cognac. Toate sunt sortimente exclusiviste pe care trebuie să le savurezi măcar o dată în viaţă. Paharul este cel care le scoate în evidenţă gustul şi păstrează cât mai mult aromele. De aceea, belgienii, despre care se ştie că au mii de sortimente de bere, (barul Moeder Lambic are o mie de tipuri, numai belgiene) lansează odată cu un nou sortiment şi paharul potrivit. Cel cilindric, de tip lalea, cu diametrul superior mai îngust, păstrează spuma, cel lunguieţ, pentru berile pils, scoate în evidenţă culoarea deschisă şi perlarea dioxidului de carbon, iar paharul de şampanie este cel mai potrivit pentru berile şampanizate. Ion Petre, proprietarul celor două baruri Beer O’Clock din Centru Istoric al Bucureştiului, spune că la fiecare import de bere, investeşte până la o mie de euro în pahare, unele dintre ele încrustate cu ornamente. Spre exemplu, Kwale brună, cu gust de caramel şi fructe uscate, uşor amăruie, se serveşte doar în paharul în formă de clepsidră, aşezat într-un suport din lemn care este, de fapt, toarta paharului.

Fermentată pe fundul Mării Nordului Odată cu vremea caldă, vânzările de bere încep să crească şi în pub-uri. În ultimii ani, s-au deschis baruri specializate pe sortimente exclusiviste, ca de exemplu Beer O’Clock, 100 de Beri, Bierhaus în Timişoara, alături de veteranul Waterloo.

60-61

Berea, în cifre În perioada ianuarie-iunie 2012, piaţa a crescut în volum cu 4% faţă de perioada similară a lui 2011.

Consumul se ridică la 17 milioane de hectolitri. Berile speciale, cu arome, deţin maximum 1% din piaţă.

În Europa Occidentală, 70% din cantitatea de bere se vinde în baruri şi restaurante. În România, 70% din bere este consumată acasă.


Foto: Timi Slicaru

„O bere mai dulce, neagră, cu gust de soc, fructe de pădure şi caramel”, îndrăzneşte să descrie Ion Petre, proprietarul celor două baruri Beer O’Clock, din Centru Istoric al Bucureştiului, berea sa preferată, numită La Trappe Quadrupel, produsă în Olanda şi făcută după un proces special - este fermentată de patru ori şi de patru ori i se adaugă malţ. Însă preferă să nu spună mai mult, pentru că îi va lăsa pe specialişti să o prezinte. De aceea, va organiza o degustare în perioada următoare, într-unul dintre barurile sale, iar degustătorul va fi un specialist din Germania. Beer O’Clock are sortimente de până la

170 de beri, din care mai bine de 80 de tipuri din Belgia, iar restul din Germania, Anglia, Statele Unite ale Americii. A deschis în 2011 cel de-al doilea bar şi şi-a format un portofoliu de clienţi fideli, cei mai mulţi, adică 70%, corporatişti, cu venituri peste medie. Gama cuprinde un sortiment mai exclusivist decât altul. Cele mai vândute sunt berile nefiltrate şi cele cu fructe. Una dintre cele mai scumpe este Sink The Bismark, cu o concentraţie de alcool de 41%. Produsă de BrewDog din Scoţia, are un preţ de 300 de lei, o sticlă de 375 de ml. Botezată după cel mai mare vas de război al naziştilor, Sink the

Bismark a fost lansată pentru a concura cu Schorschbrau, fabrica de bere germană care deţinea recordul pentru berea cu cea mai mare concentraţie de alcool din lume. „Este ţinută în butoaie de whisky timp de doi ani de zile”, explică proprietarul Beer O’Clock. A vrut doar un bar de bere, aşa încât le oferă clienţilor ca gustare lângă băuturi un sortiment de carne de vită uscată în vânt şi puţin afumată, din Africa de Sud. Totuşi, recomandă ca berea Rochefort Trapiste să fie consumată cu carne roşie, carne rasol şi brânzeturi, iar Oude Geuze cu peşte şi crustacee.


vita tion

În trend, cât mai fierbinte În sezonul de iarnă, în trenduri, în Centrul Istoric, a fost berea fierbinte, aromată cu scorţişoară, cu gust dulceag de mere şi cu spumă uşoară, cu 8% alcool, produsă de nemţi, special pentru a fi consumată în anotimpul rece. La fel de preţioasă este berea fermentată pe fundul Mării Nordului, în Scoţia. „Se produc, anual, numai 960 de sticle. Berea se pune în butoi, butoaiele se aruncă în mare şi se lasă acolo, timp de 10-30 de zile, apoi sunt scoase. Producătorii spun că pe fundul mării este temperatura controlată”, explică Ion Petre. Încearcă să aducă numai sortimente de top, iar printre ele se mai numără şi Tactical Nuclear Pinguin, 32 de grade alcool, la 250 de lei, produsă de asemenea de BrewDog, din care a vândut, într-un an şi jumătate, un număr de 40 de sticle. O dată la două luni aduce produse noi, în care investeşte între 10-15.000 de euro. Povesteşte că sortimentul, la fel de rar, Rochefort Trapiste, se poate obţine numai pe bază de programare la mănăstire, cu o lună înainte. „Un cumpărător nu are voie să achiziţioneze mai mult de o ladă. Totul se face pe baza unui contract, care specifică faptul că nu ai voie să o revinzi. Eu am găsit-o şi am cumpărat-o dintr‑un bar din Belgia”, adaugă Ion Petre. Povestea fiecărei beri în parte este cea care contează şi promovează clienţilor licoarea spumată. De aceea, fiecare dintre angajaţii barului cunoaşte în amănunt tot ceea ce se poate despre portofoliul comercializat la Beer O’Clock. Plus că, în meniu, fiecare sortiment este descris pe larg. „Cei care vin trebuie să spună doar ce vor să bea. O bere mai dulce, mai aromată, mai amară, cu alcool mai mult sau mai puţin, iar noi le recomandăm. După părerea mea, Rochefort Trapiste este cea mai bună dintre berile pe care le avem noi aici”, precizează proprietarul. La fel de rar este sortimentul sub formă de vin spumant cu termen de garanţie până în 2022. Este vorba despre Oude Geuze, produsă de 3

Waterloo

Fontaines. Numită printre cele mai bune beri gosser din lume, nu este fermentată prin drojdie, ci cu ajutorul unor bacterii, despre care se spune că se găsesc doar într-o anumită zonă din Belgia. Butoaiele sunt lăsate desfăcute, timp în care bacteriile acţionează, rezultând un gust uşor acru. Ion Petre a deschis Beer O’Clock dintr-un hobby, având o pasiune pentru barurile tip berării, precum Akkurat din Suedia sau Mikkeler din Danemarca şi Dellirium Caffe, templul berii, din Belgia. Pentru 2013 şi-a propus să aducă sortimente noi din Danemarca de la Mikkeler, care produce, în fiecare an, sortimente diferite de bere, maximum 2.000 de liri.

Băutură mănăstirească „Berea pe care o avem noi se bea încet, trebuie savurată”, începe Radu Drăguşanu, proprietarul restaurantului Waterloo din Capitală, povestea berii belgiene. Berile sale sunt cele care definesc restaurantul Waterloo, iar Chimay, Duvel, Trapiste, Leffe blondă şi cea la draft Boucanier, sau berea piraţilor (buni), produsă lângă mare, sunt cele mai căutate de clienţi. „Românii vor băuturi cu arome puternice. Avantajul nostru este că avem un sortiment numai cu beri belgiene puternice. Belgienii nu fac berea doar ca să te răcoreşti, ci să o savurezi, şi o recomandă alături de unele feluri de mâncare. Berile brune, arămii, blonde au, fiecare, o alcoolemie de la 6% în sus, până la 12 grade. Fiecare are o altă aromă, aciditate, altă savoare, alt miros. Asta este frumos la berea belgiană, faptul că este diferită de restul berilor uşoare. Mulţi vin la noi din cealaltă parte a oraşului”, spune Drăguşanu.

Cele mai scumpe beri din lume Sapporo’s Space Barley 5,5% alcool 110 dolari/cutia cu şase sticle de bere

Este produsă din seminţe de orz încolţite în spaţiu, pe o staţie orbitală. Este prima bere fermentată în spaţiu. Samuel Adams’Utopias 27% alcool 150 dolari/sticla de 700 ml

Este considerată cea mai scumpă bere din America. Lansată o dată la doi ani, fiecare lot este învechit în butoaie de sherry, rachiu, coniac, bourbon şi în butoaie de scotch vechi de 18 ani. Fiecare bere conţine şi un strop de sirop de arţar. Schorschbrau’s Schorschbock 57 57,5% alcool 275 dolari/sticla 330 ml

Lansată în octombrie anul trecut, Schorschbock 57 pretinde a fi cea mai puternică bere din lume. Schorschbräu a produs doar 36 de sticle, şi fiecare poartă o etichetă cu preţul de 200 de euro. Degustătorii spun că are arome de alune şi stafide. Carlsberg’s Jacobsen Vintage 10,5% alcool 400 dolari/375 ml

Compania daneză a lansat „trilogia vintage” în 2008, pentru a lupta cu competitorii de pe piaţa vinului de lux. Berea este maturată în butoaie de stejar timp de şase luni, iar gustul final este de vanilie şi cacao. Vândută în restaurantele de lux din Copenhaga, numai 600 de sticle au fost produse din 2008 până în 2010. Fiecare sticlă are data de expirare 2059. Brewdog’s The End Of History 55% alcool 765 dolari/sticla de 330 ml

Acest brand belgian se află pe locul doi în topul celor mai scumpe beri din lume. Pentru un gust deosebit, are în componenţă urzici şi boabe de ienupăr din regiunea scoţiană Highlands. Este îngheţată şi distilată de mai multe ori. Din acest sortiment există doar 12 sticle. Nail Brewing’s Antarctic Nail Ale 10% alcool 800-1.815 dolari/sticla de 500 ml

Foto: Timi Slicaru

S-au produs doar 30 de sticle în întreaga lume. 100% din profit merge către Societatea pentru Conservare „Sea Shepherd”. Berea este făcută cu gheaţă dintr-un iceberg din Antarctica, iar prima bere a fost vândută cu 800 de euro în cadrul unei licitaţii. Sursa: mentalfloss.com

62-63


Foto: Timi Slicaru

Vrei să vezi cum arată aceste berării? Scanează codul.

Beer O’Clock

Are un portofoliu cu o sută de sortimente, însă nu îl poate susţine pe tot de-a lungul anului, apărând uneori sincope, din cauza importurilor. Berea Trapiste Orval, foarte cunoscută în lume, a fost adusă şi la Waterloo, însă proprietarul restaurantului spune, cu nostalgie în glas, că se produce tot mai puţin în Belgia, pentru că se mai fabrică numai în şase mănăstiri. Sortimentul extrem de apreciat în întreaga lume, Westvleteren, este deja pe cale de dispariţie. Călugării anunţă ziua în care o vor comercializa, iar la poarta mănăstirii, doritorii stau în ordine la coadă pentru a o cumpăra. „În barurile din Belgia ajunge la zece euro”, explică Radu Drăguşanu. Însă Rochefort Trapiste sau Westwal se numără printre sortimentele care nu lipsesc din portofoliul Waterloo. „Din păcate, şi acestea sunt din ce în ce mai puţine, pentru că, se exportă foarte mult în America şi Japonia”, adaugă proprietarul Waterloo. A vizitat mănăstirile în care se produce berea, pentru că odată ce le comercializează produsele, trebuie să ducă mai departe şi povestea şi a avut ocazia să deguste o bere veche de 12 ani, despre care spune că avea un gust deosebit. A aflat, de asemenea, că berea Chimay, de când intră în fabrică şi până când este îmbuteliată, este supusă unui număr de 82 de analize. „Au trei degustători și nu are voie să intre nimeni atunci când degustă berea. După ce aceasta a stat 25 de zile la fermentare, ei o degustă şi o pot respinge, în cazul în care nu sunt mulţumiţi de gust, aspect. Ceea ce înseamnă că un lot de 40.000 de sticle de 0,33 litri de bere, poate fi aruncat pur şi simplu”, povesteşte Drăguşanu. Bucătăria Waterloo propune şi o serie de preparate pe bază de bere, cum ar fi pui cu ciuperci, cu sos din smântână şi bere Duvel, porc cu bere, clătite din aluat cu bere şi, odată cu venirea primăverii, intenţionează să lanseze un preparat pe bază de bere albă nefiltrată şi scoici. În acelaşi timp, recomandă ca berea Chimay brună să fie consumată cu carne albă, Chimay blondă cu peşte şi crustacee, în timp ce sortimentul de bere roşie se portiveşte în sosurile pentru preparatele pe bază de carne.

„Terapia” cu spumă Berea este un aliment sau o băutură? Şase antreprenori au văzut-o ca pe o „terapie”. Au ales să se lanseze în business şi au construit propria microberărie la Timişoara, numită „Clinica de Bere”, printr-o investiţie de 800.000 de euro. Produc două sortimente, Terapia Platin (bere albă nefiltrată) şi Terapia Gold (bere blondă nefiltrată). Micii berari mizează pe un segment de nişă, aflat pe un trend ascendent. „Este o categorie care completează, şi nu substituie, gama extrem de variată de sortimente de bere aflate deja pe piaţă”, spune Heinrich Loth, General Manager Clinica de Bere. Un demers curajos, dacă ne gândim că în ultimii ani au fost închise trei fabrici de profil din Haţeg, Azuga şi Blaj. Comparativ, în Cehia sunt funcţionale peste 48 de unităţi de producţie şi 80 de microberării. Şi, cu toate că situaţia pieţei de bere nu a fost tocmai favorabilă consumului, au păstrat constant volumul şi în 2012, la 200.000 de litri anual. „Povestea este simplă”, îşi aminteşte Heinrich Loth. „Într-un grup de şase prieteni, am început să facem bere dintr-un hobby, aşa cum alţii fac vin sau ţuică de casă. Atenţia noastră a fost întotdeauna orientată pe realizarea unui produs bazat exclusiv pe ingrediente şi materie primă naturală şi pe tehnici tradiţionale de fabricare a berii. În decursul a şase-şapte ani, ne-am perfectat tehnicile de plămădire, respectiv fermentare şi maturare a berii, reuşind să «gătim» foarte multe reţete diferite. Studiile le-am făcut chiar pe noi. Ne-am ghidat după propriile gusturi şi aşteptări în ceea ce priveşte berea”, explică general managerul de la Clinica de Bere. La fel ca un bucătar care face preparate, au gândit mai multe reţete de bere, diversificate. Dintre toate, au rămas două, iar sursa de inspiraţie a fost propria imagine despre cum ar trebui să fie o bere bună. „Pacienţii” clinicii sunt persoanele preocupate în mod activ de ceea ce mănâncă şi beau, precizează producătorul. Spune că Terapia Gold este un tip de bere nefiltrată şi nepasteurizată, din gama celor de fermentaţie superioară (Golden Ale), produsă din patru sortimente de malţ, din orzoaică şi două tipuri de hamei aromat de tip Tettnang, iar Terapia Platin este o bere nefiltrată şi nepasteurizată de tip Weizen (Weissbier, bere albă), produsă din malţ din grâu şi orzoaică şi două tipuri de hamei de Hallertau, care se deosebeşte de alte tipuri de acest gen comercilizate şi produse în România prin faptul că este mai aromată şi plină la gust.


clu

Thinkstock

sive

Arcadia în inima Peloponezului Grecia turistică înseamnă în ochii celor mulți urmele Antichității, plajele nenumărate, insulele, Atena, măslinii, mănăstirile și căldura insuportabilă din timpul verii. Aproape că nu există român care, dacă a ieșit vreodată din țară, să nu fi călcat întruna dintre atracțiile vechiului Hellas: Meteora, Thessalonic, Thassos, Zakyntos, Rhodos, Creta, Corint. Sunt însă zone în care invazia curioșilor de oriunde nu s-a desfășurat cu intensitatea întâlnită în alte spații grecești și, prin urmare, tradiționalul este încă puternic impregnat în realitate. Un atfel de loc îl reprezintă Arcadia, inima Peloponezului, acea peninsulă care se derulează în Mediterana după istmul Corint. Arcadia este o zonă accidentată, izolată mult timp, cu localități ivite în Evul Mediu, dar și rămășițe venite din perioada clasică. cristian.matache@incomemagazine.ro

64-65

D

ezvăluirea uneia dintre cele mai fascinante zone din Grecia a venit târziu, la începutul anilor ’70, odată cu construirea unei autostrăzi care pleca de la Corint și ajungea la Tripolis, în centrul Peloponezului. De aici s-au desprins alte căi printre munți, care au unit localități încremenite în timp, precum Levidhi, Vytina sau Langadia. Cei care se avântă pe drumurile șerpuitoare întâlnesc adesea turme de oi și de capre, trec printre plantații de meri și peri, urcă dealuri pentru a ajunge la un sat străvechi, tocmai bun pentru a fi imortalizat pe o carte poștală. „Se spune că dacă vrei să explorezi adevărata Grecie, cea tradițională, nealterată de marketingul turistic și de goana după banii străinilor, e bine să călătorești în Peloponez. Cu cât mai adânc, cu atât mai bine”, este de părere Andrei Leahu, proprietarul unei agenții de turism. Reprezentanții agenției Ecotourism din Grecia susțin că în Arcadia natura abundă și din această cauză regiunea este considerată un paradis pentru ecoturiști și pentru excursioniști. Totodată, spun ei, zona și-a lăsat amprenta asupra artei și literaturii europene, iar

un exemplu în acest sens îl reprezintă picturile francezului Nicolas Poussin, în special Et in Arcadia ego.

Frumusețe rurală Undeva în centrul Peloponezului, pe situl a trei foste orașe, stă azi capitala administrativă a provinciei, Tripolis. Unul din orașe, Mantineia, păstrează și azi zidurile antice, iar un altul, Tegea, încă oferă vizitatorilor rămășițe dintr-un vechi templu închinat zeiței Atena. Tripolis este cel mai bun loc pentru a porni escapadele în Arcadia, pentru că, spun reprezenanții Ecoturism, „frumusețea pro­­vinciei se află în zona rurală, în satele sale mici, cum ar fi Karitena, cu casele sale de piatră, străzile înguste și cu fortul francez”. În secolul al XIII-lea, imediat după ce Constantinopole cade pradă cruciaților vestici, un baron francez a găsit de cuviință să ridice pe un deal înalt un castel. După „Reconquista”, bizantinii, în fond greci, pun mâna pe fort și vin cu adăugiri: trei biserici și un pod peste un râu de-ale locului, Alfeios. Frumusețea locului a fost cinstită în epo-


Turism eco Reprezenanții Ecoturism vin să adauge și alte spații și locuri spectaculoase în Arcadia. „Satul istoric și de patromoniu Dimitsana merită cu siguranță o vizită, nu numai pentru arhitectura fascinantă din piatră, dar și pentru bucătăria și tradițiile sale. Așa sunt și satele Stemnitsa, cunoscut pentru bijuterii, și Langadia, celebră pentru meșterii săi calificați în arte frumoase. Acestea și multe alte sate au fost în pericol să se prăbușească, pentru că locuitorii din Arcadia, constrânși de greutăți, au căutat în ultimele decenii o viață mai bună la Atena sau în străinătate. Dar se fac eforturi pentru a se păstra modul de viață și tradițiile, pentru a se compensa scăderea populației”, afirmă oficialii Ecoturism. Între Karitena și Dimitsana se află un defileu scurt, dar foarte gustat de excursioniști, Louisios. Aici se găsește o mănăstire bizantină, Agios Andhreas, un pod medieval, Kokko-

ras, precum și un vechi asklepion, adică un centru terapeutic în Antichitate. Tot pe drumul amintit se găsește Agiou Ioannou Prodhromou, una dintre cele mai spectaculoase mănăstiri ortodoxe. Aceasta este încastrată în perete de munte, într-un loc strâmt și greu accesibil. De altfel, Arcadia este plină de mănăstiri și biserici bizantine, adăugând un spirit special zonei. „Pasionații de mistere biblice pot fi interesați că Graal-ul menționat în cartea Sfântul Sânge și Sfântul Graal se presupune că a ajuns în Arcadia după ce a părăsit Țara Sfântă”, spun reprezentanții Ecoturism.

Vrei să vizitezi și alte locuri inedite? Scanează codul.

Tradiții culinare Oamenii locului pot veni în fața călătorilor cu multe bucate și băuturi care întăresc astfel plăcerea aventurilor în Arcadia. În munții Mainalo, unde există singura stațiune de schi din regiune, localnicii se fălesc cu o miere de brad ca nicăieri în altă parte. Aceasta poartă numele de Vanilla Mainala și este mai puțin bogată în zahăr din cauza acțiunii microorganismelor găsite în brazi. În satele din Arcadia se produc paste proprii, sub numele de Hylopites, precum și o supă consistentă, realizată din lactate, ouă și făină. Pe lângă carnea de porc, aici se preferă foarte mult cea de iepure, care este gătită cu zeci de ierburi. În zona centrală a Peloponezului se produce un vin special, Moscofilero Mantinea, mai acid ca altele. În capitala Arcadiei, în urmă cu 60 de ani, un anume Nick Birs a scos pe piață un brandy numit tipota, în traducere liberă - nimic. Omul a descoperit această găselniță pentru a-i mulțumi pe clienții care răspundeau „nimic” la întrebarea „ce doriți să beți?”.

Thinkstock

ca modernă, când pe fosta bancnotă de 5.000 de drahme au fost imprimate localitatea Karitena și podul aferent.


my opi

Victor Ciupuliga/ Publimedia

nion

băncile pierd bani

din nou şi tot mai mult

P

ierderile consolidate din acest an ale sistemului bancar au ajuns la 2,1 miliarde lei, faţă de 777 milioane lei în 2011 şi 516 milioane lei în 2010. Desigur, mai există şi bănci care au avut profit în 2012, dar per total vorbim despre o pierdere în creştere abruptă faţă de anii trecuţi. Analiştii s-au grăbit să spună că este, până la urmă, problema acţionarilor, care trebuie să aducă bani de acasă sau, pur şi simplu, să accepte aceste pierderi. În realitate, implicaţiile sunt importante pentru întreaga economie, nu doar pentru acţionarii străini, în majoritate, ai băncilor. Băncile comerciale nu sunt simple „firme” din România, ci, prin intermediul lor – ca şi în majoritatea ţărilor din lume unde sistemul pieţei de capital nu poate asigura suficiente resurse financiare din cauza dezvoltării modeste sau a culturii economice –, toate companiile din România îşi finanţează activitatea curentă şi investiţiile. Dacă băncile comerciale suferă, mai devreme sau mai târziu companiile vor suferi şi ele, iar acest lucru se observă deja: dobânzile la credite sunt ridicate, accesarea creditelor este tot mai dificilă, mai ales pentru companiile mici şi mijlocii, dobânzile la depozitele în lei sunt real negative – adică nu acoperă inflaţia aşteptată pentru perioada de maturitate a depozitelor respective. Astfel, economia românească nu creşte suficient de repede, deoarece nici sursele de finanţare, nici apetitul băncilor comerciale şi nici cererea de credit nu sunt la niveluri optime. Este adevărat că se plăteşte acum „avântul” nesăbuit din perioada 2005-2007, în care aşteptările privind aderarea la UE, liberalizarea contului de capital, investiţiile străine şi românii care plecau în străinătate să lucreze au constituit motoare pentru un consum exagerat din partea populaţiei. În consecinţă, firmele româneşti au plătit şi ele salarii mai mari – ca să menţină angajaţii care altfel puteau pleca în străinătate

66-67

pentru lefuri mai bune – şi şi-au estimat creşteri de venituri şi profituri nerealiste. Că băncile au acceptat „cu ochii închişi” aceste estimări super-optimiste este deja istorie. Ce mai contează astăzi este că nivelul creditelor neperformante a ajuns la 18,2% din creditele acordate. Este mult sau puţin? Aş spune că este normal, în condiţiile economice din ultimii 5 ani. La începutul anului 2009, atunci când procentul neperformantelor era liniştitor sub 2%, am spus în cadrul unei conferinţe a CFA România că vom ajunge la peste 15%. Afirmaţia a fost rapid contrazisă pe baza „cifrelor BNR”, care reflectau „adevărul” acelui moment. Între timp însă, chiar şi estimarea mea pesimistă – aşa cum apărea atunci - a fost depăşită de „adevărul de acum”. Vor mai pierde bani băncile şi în anii următori? Da, cu siguranţă, dacă vom avea în 2013 o creștere economică de 1,6% (conform Guvernului şi FMI) sau de 0,5-1%, în opinia mea. Pentru că o asemenea creştere economică modestă înseamnă o majorare cu cel mult 4-5% a creditului neguvernamental, prea puţin ca să „acopere” vulnerabilităţile sistemului bancar din prezent. Este tot mai clar că în România sunt în momentul de faţă prea multe bănci „generaliste”, care vor să facă de toate şi nu au resursele necesare. Profesionalismul – atâta cât a fost vreodată – a scăzut odată cu salariile şi cu „restructurările” de posturi, iar activităţi de bază legate de risc sunt tratate cu multă atenţie, dar fără instrumente adecvate. Pe deasupra, scandalurile în care au fost implicate persoane din managementul băncilor comerciale importante din România au deteriorat imaginea sistemului bancar în faţa mediului de afaceri. Dacă mai punem la socoteală şi clinciurile în care au intrat băncile cu clienţii lor persoane fizice ca urmare a modificărilor legislative în favoarea celor din urmă, rezultă o imagine foarte neplăcută pentru sistemul bancar. Oricât de mult ar creşte comisioanele, ar scădea costul surselor de finanţare prin politica BNR şi chiar dacă multe bănci s-au „subţiat” operaţional, este greu de trecut înapoi pe profit, până ce nu se va relua ciclul de creditare mai agresiv al companiilor – iar acest lucru ar trebui să conducă şi la o creştere economică apropiată de 5% pe an.

Dragoș Cabat • După absolvirea în 1993 a Facultății de Mecanică din cadrul Politehnicii București, Dragoș Cabat obține în aprilie 1995 diploma în cadrul Canadian MBA Program, iar în septembrie 2000 i se acordă prestigiosul titlu de CFA (Chartered Financial Analyst) de către CFA Institute, al cărui membru era din 1998. • A condus, de altfel, CFA România între 2001-2004 și 2007–2010, în perioada intermediară fiind vicepreședinte al acestei organizații care reunește cei mai buni analiști financiari din România. • Înainte să-și conducă propria afacere în consultanță financiară, Dragoș Cabat a avut o îndelungată experiență profesională în mediul financiarbancar, la Citibank, OTP Bank, UniCredit România, Demir Securities și Intervam.


BĂNCILE ÎNCEARCĂ SĂ SCAPE DE 9.000 DE LOCUINȚE NEVANDABILE

REGIONALIZAREA AFECTEAZĂ AFACERILE CINE PIERDE ȘI CINE CÂȘTIGĂ?

ȚĂRILE ARABE, NOUA ȚINTĂ A EXPORTATORILOR ROMÂNI

www.incomemagazine.ro

NR. 040 / 21.02 - 27.02.2013

în ce investim în 21.02 - 27.02 / 2013

9 lei

5 948446 40023 5

40

DETOXIFIEREA, OBSESIA EUROPENILOR, A AJUNS ȘI LA NOI

Nr. 040

2013?


Income Magazine40  

Income Magazine40

Advertisement
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you