Justtiarul national 6

BO

GU

VE

TA

Revistă de atitudine împotriva corupţiei, abuzurilor şi apărare a istoriei, culturii, spiritualităţii româneşti

DELLA

RI

C

CA

RA

ADEVÃRU

I LU

Anul IX, nr. 5 (nr. 167) • 16 pagini • 10 noiembrie 2011 • 2 lei • Apare lunar

Fratele Elenei Cârstea se dă mort pentru a scăpa de datornici Cândva un simbol al Mediaşului, fosta divă pop Elena Cârstea a intrat într-un con de umbră o dată cu stabilirea sa în SUA. Treptat au ieşit apoi la iveală aspecte din viaţa privată a cântăreţei, care nu-i fac deloc cinste. Iar peste toate acestea „povestea” cu fratele său, Ni­colae-Cristinel Cârstea, „oaia nea­gră” a familiei, un escroc notoriu şi

un tăietor de frunză la câini. Din această cauză, casa părintească a artistei, situată pe strada Episcop Ioan Suciu, nr. 15, din Mediaş a fost scoasă la mezat pentru o datorie de 25.500 de euro făcută de Nicolae-Cristinel în 2006 şi nicicând rambursată. pag. 3

În atenția procurorului general al României, CSM și DNA

ZECI DE JUDECĂTORI MUREȘENI RECLAMĂ PRESIUNILE LA CARE SUNT SUPUȘI...

Judecătorul Horaţius Dumbravă (actual preşedinte al CSM) la o petrecere de pomină

Scandalul apărut în mass-media românească referitor la traficul de influență al unor magistrați cu renume din București și CEDO (n.a.: judecătorii Corneliu și Gabriela Bârsan) readuce în atenția opiniei publice infracțiunile grave pe care le-au comis și continuă să le comită, în formă continuată, magistrații români. Magistratura - casta intangibilă care nu răspunde nici material nici moral pentru crimele săvârșite împotriva umanității, a devenit un al doilea Dumnezeu... un braț al morții care, sub scutul inamovibilității, slujește interesele

crimei organizate, făcând de-a lungul timpului nenumărate victime. Din experiența acumulată până în prezent am constatat că marea majoritate a magistraților, organizată după principiul haitei, s-a specializat în încălcarea drepturilor procesuale ale justițiabililor, în spionaj, furturi și falsificări de acte de la dosare, manevre josnice care terfelesc noțiunile de dreptate, adevăr și justiție. În materialul care urmează, în care trecutul se împletește cu prezentul, veți vedea o parte din miile de fărădelegi comise de magistrații

Topul celor mai bogați ţigani din România VerticalNews a alcătuit topul celor mai înstăriți 50 de țigani din România. Pentru a calcula averile acestora am luat în calcul activitatea economică înregistrată la ReCom, valoarea afacerilor, dar mai ales ceea ce au declarat ei înșiși, plus ceea ce au afișat în spațiul public: aurul și bijuteriile, palatele și alte locuințe, terenurile și mașinile. Țiganii au două astfel de momente în care își prezintă bogăția. Unul este Săptămâna Mare de dinainte de Paști, iar celălalt sărbătoarea Sfintei Marii din data de 8 septembrie. De

mureșeni. Vă veți convinge că activitatea lor se împletește strâns cu cea a avocaților traficanți de influență și a altor organe ale statului, alături de care formează un aparat represiv , folosit ca armă de distrugere în masă . Veți vedea că în instanțele mureșene traficul de influență este la el acasă, iar când este vorba de memorii adresate organelor abilitate, cetățeanul de rând își pierde timpul, banii și răbdarea, fără a avea vreun rezultat.

Doar bunul Dumnezeu îl ajută, dacă are credință... pag. 4-6, 16

La conducerea Institutului Cultural Român se află fiul unei fantome a NKVD

regulă, țiganii din toată România vin să petreacă la Costești de Vâlcea cu grătare, fripturi la proțap, cârnați și sarmale. De Sfânta Maria, an de an. În 2009, țiganii au petrecut inclusiv cu președintele Traian Băsescu. Cercetarea efectuată de VerticalNews a durat mai bine de șase luni, perioadă de timp în care au fost intervievate câteva zeci de persoane, efectuate trei reportaje în mari comunități țigănești și analizate sute de firme. Inițial, în cercetare fuseseră înscrise peste 70 de familii țigănești. pag. 8-10

pag. 12-14

Mulţumim CE! Statul Israel va deţine toate datele noastre personale

Proiect ultrasecret: renaşterea PNŢCD, cu Patriciu şi Cataramă vârfuri de lance

pag. 14

Iată ultimul „beneficiu” al apartenenţei noastre la noua uniune sovietică, adică UE: absolut toate datele noastre personale, urmează să fie transferate pentru „păstrarea în siguranţă deplină”, statului Israel. Fireşte, ele vor fi ţinute la curent în timp real. De ce se face asta? Iaca’ aşa, pentru că băieţii pot să o facă! Nu se oferă absolut nici o justificare pentru această aberantă măsură anti-libertate şi nici nu este vorba de vre-o reciprocitate. pag. 16

AVERTISMENT! Persoanele cu un coeficient de inteligenţă scăzut şi cele care cred fără discernământ tot ceea ce văd şi aud la televizor sunt rugate să nu citească „Justiţiarul”, fiindcă le poate dăuna grav propriilor convingeri formate de alţii !

Opinii, comentarii, Atitudini

2 Editorial

O ţară fără rost României i-a dispărut rostul. E o țara fără rost, în orice sens vreți voi. O țara cu oameni fără rost, cu orașe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, mașini și țoale fără rost, cu relații și discuții fără rost, cu minciuni și înşelătorii care nu duc nicăieri. Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (bătrânii), pământul și credința.

Bătrânii. România îi batjocorește cu sadism de 20 de ani. Îi ține în foame și în frig. Sunt umiliți, bruscați de funcționari, uitați de copii, călcați de mașini pe trecerea de pietoni. Sunt scoși la vot, că vitele, momiți cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privați prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde și bătute, asta au ajuns bătrânii noștri. Câini ținuți afară iarnă, fără măcar o mână de paie sub ciolane. Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiți. O fonotecă vie de experiență și înţelepciune a unei generații, care a trăit

putere îţi dă, ce povești şti spune și cât sens aduce fiecărei dimineți și fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineață și plecau la câmp cu ciorbă în sufertaș. Pe toți gângavii și pe toți puturoşii ăștia i-au făcut comuniștii primari, secretari de partid, șefi de pușcării sau de cămine culturale.

Pe toți ăștia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creștinește.

Credința. O mai poartă doar bătrânii și țăranii, câți mai sunt, cât mai sunt.

Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume și pus la loc în lada de zestre, împreună cu busuioc, smirnă și flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăștia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o variantă modernă

atâtea grozăvii e ștearsă de pe bandă, că să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.

Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în țara aia? Cine-l mai are și cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa, Regele Thailandei susține un program care se intitulează „Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găina, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supraviețui fără ajutoare de la țările „prietene”. La noi chestia asta se numește „agricultura de subzistență” și lui Tante Europa nu-i place. Tante Europa vrea că țăranii să-și cumpere roșiile și şoriciul de la hypermarketuri franțuzești și germane, că de-aia avem UE. Cântatul cocoșilor dimineață, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiță până de Ignat, corcodușele furate de la vecini și iazul cu sălcii și broaște sunt imagini pe care castrații de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înţelege și, prin urmare, le califica drept niște arhaisme barbare. Să dispară!

Din bețivii, leneșii și nebunii satului se trag ăștia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, că nu erau în stare să-l muncească. Nu știu ce înseamnă pământul, câtă liniște și câtă

de credința, cu fermoar și arici, prin care ți se văd și țâțele și portofelul burdușit. Se poartă la nunți, botezuri și înmormântări, la alegeri, la inundații, la sfințiri de sedii și aghesmuiri de mașini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluției.

Se accesorizează cu cruci făcute în grabă și cu un „Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu’ părinte, e urgent.

Fugim de ceva că să ajungem nicăieri.

Ne vindem pământul ca să facă ăștia depozite și vile de neam prost pe el.

Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioșii se împuţinează, sfinții de pe pereți se gândesc serios să aplice pentru viză de Canada .

Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân și cu bani, cu care se mărită. Băieții noștri fură bancomate, joacă la „păcănele” și beau de sting pentru că știu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează.

Părinții noștri pleacă să culeagă căpșuni și să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct și cancer pentru multinaționalele lor, conduse de securiștii noștri. Sună-ți familia, pune o sămânța într-un ghiveci și aprinde o lumânare pentru vii și pentru morți. Să trăiești.

Brăduț FLORESCU

Anul IX, nr. 5 (nr. 167) • 16 pagini • 10 noiembrie 2011 ­­

De unde naţional - ţărănistul Victor Ciorbea?

Când clasa politică românească se pregăte­ şte să intre în anul electoral 2012, iar analiştii şi oamenii politici lucizi dau şanse de revenire a PNŢCD în Parlament, dl. Victor Ciorbea, care se pretinde nu numai preşedinte de drept, ci şi proprietar al partidului, arunca partidul dintr-un scandal in altul, facand orice pentru a-l compromite. Este necesar sa privim in trecutul protagonistului, pentru a-i intelege prezentul. În timpul dictaturii ceauşiste, pe când naţional ţărăniştii simţeau la fiecare pas supravegherea se­ curităţii, Victor Ciorbea depunea jurământul de credinţă la PCR şi apoi intra in slujba principalului organ al represiunii comuniste: Procuratura.

Anul 1990, anul prigoanei publice a ţărăniştilor îl găseşte pe Victor Ciorbea pe lista lui Ilie Verdeţ la alegerile parlamentare. Eşecul Partidului Socialist al Muncii îl duce la sindicat. Încă de pe vremea aceea îşi dorea numai lider. Aici, împreună cu azi senatorul socialist Miron Mitrea lichidează la figurat şi la propriu patrimoniul UGSR. Douăzeci de ani serviciile secrete de sorginte securistă şi parchetul, la comanda stângii chiar şi în timpul guvernării CDR îi ţin dosarul în sertar.

Când PNŢCD-ul era pe val, majoritar în electoratul capitalei, Victor Ciorbea accede la fotoliul de primar al Bucureştiului. În acelaşi an, orientarea neinspirată a liderilor CDR şi setea de parvenire a lui Ciorbea îl mută pe acesta la Palatul Victoria. În scurt timp, aici se compromite iremediabil ca Primministru. Când bunul său prieten Valerian Stan, numit şef al corpului de control al guvernului dezvăluie megaexcrocheria Apartamentul, vizând în principal membrii PD, justiţiarul Victor Ciorbea, de teama ca va pierde sprijinul politic al PD-ului, il demite pe curajosul prieten care i se alăturase.

La conducerea Guvernului, vorbă lungă şi fără substanţă, ajunge batjocora presei prin şedinţele interminabile. Pe plan legislativ, deschide poarta ordonanţelor de urgenţă. Dacă predecesorul său, Nicolae Văcăroiu, a produs patru ordonanţe de urgenţă, Victor Ciorbea ajunge la şaptezeci ca să-i dea argument succesorului Adrian Năstase să treacă de patru sute. Între cele mai derutante ordonanţe de urgenţă, bulversând legislaţia României, Victor Ciorbea emite ordonanţa care-l menţinea prim-ministru şi primar al Capitalei, în acelaşi timp. Cei avizaţi, între care şi subsemnatul, au încercat să-l oprească. N-au reuşit, dar ordonanţa a picat în parlament, chiar în timpul mandatului său. La practica intensivă a ordonanţelor, i s-a cerut de conducerea PNŢCD şi o ordonanţă de resti­ tuire a proprietăţilor. N-a avut curajul măcar să abordeze în guvern marea problemă ţărănistă. Compromis de presa antrenată de ministrul său, Traian Băsescu, îşi dă demisia. Partidul pe care l-a repre­zentat şi l-a slăvit timp de doi ani devine inamicul principal. Înfiinţează propriul partid – ANCD -, ca să împingă parti­dul-mamă pe panta declinului. Nu-l poate convinge nimeni să rămână alături de PNŢCD. Înţelegând după doi ani de opoziţie că nu are vreun viitor, în alegerile din 2000 revine în Convenţia Democratică, la dimensiunile de atunci.

Când liderii PNŢCD realizează pericolul candidaturii într-o alianţă, cer şefilor partidelor adunate în Convenţie să candideze pe lista PNŢCDului, unica şansă de a trece pragul de 5%. Un singur şef refuză: Victor Ciorbea. În declaraţiile de presă ce au urmat alegerilor din 2000, Preşedintele Ion Diaconescu îl face responsabil pe Victor Ciorbea pentru scoaterea PNŢCD-ului din Parlament. Aceasta nu l-a împiedicat

pe veşnicul candidat să-l determine pe Preşedintele muribund să-i dea a doua oară girul.

După congresul din ianuarie 2001, cu profesorul Andrei Marga Preşedinte, Vasile Lupu Prim vicepreşedinte şi Cătălin Chiriţă Secretar general, în numai şase luni, PNŢCD-ul semnala în sondaje posibilitatea trecerii pragului de intrare în Parlament.

Fără curajul unei intervenţii directe, jeluindu-se la liderii Internaţionalei Creştin Democrate, convinge conducerea PNŢCD, împotriva voinţei majorităţii membrilor, să fie primit la vârf, în postul de preşedinte CNC. Încă din ziua fuziunii a început acţiunea de subminare a conducerii statutare a partidului. Cu sprijinul altor virtuoşi naţional ţărănişti, astăzi pitiţi pe la alte partide, determină demisia profesorului Andrei Marga, preia în forţă conducerea PNŢCD, dizolvă 28 de organizaţii judeţene şi notifică liderilor locali, judeţeni şi naţionali, în număr de peste 300, care nu s-au prezentat să-i jure credinţă, prin executor judecătoresc, excluderea din partid.

Când pierde procesul la Tribunalul Bucureşti cu o parte din cei excluşi şi este invalidat ca preşedinte, aleargă din nou la liderii Internaţionalei Creştin Democrate, care, prin Silvio Berlusconi, îi cer primministrului Adrian Năstase protecţia lui Victor Ciorbea în justiţie, care si intervine. Aşa ajunge preşedinte al PNŢCD, făcând public un titlu de glorie din modul cum a determinat prin trafic de influenţă soluţia Curţii de Apel Bucureşti.

Marea realizare în timpul mandatului de Preşedinte al lui Victor Ciorbea a fost golirea conturilor PNŢCD de 9 miliarde lei, lăsând moştenire şi cca 6 miliarde lei datorii la sediul central şi în ţară.

Când PNŢCD a semnalat din nou şanse de revenire în Parlament, Victor Ciorbea a reapărut cu pretenţia de lider absolut. Această pretenţie apare stimulată şi de rezoluţia DNA din 19 septembrie 2011 în Dosarul nr. 197/P/2011, care-l scoate vinovat, alături de Miron Mitrea, de delapidarea fondurilor proprii din patrimoniul UGSR în valoare de 4,7 miliarde lei şi 2,7 milioane de dolari precum şi de tranzacţia generală prin care şi-au împărţit casele de odihnă şi tratament ale UGSR cât şi fondurile lichide. Dacă răspunderea penală s-a prescris, răspunderea civilă este pe cale de a-l ajunge.

Invocarea persecuţia politică este la modă.

Toate încercările de a-l aduce pe Victor Ciorbea la o reorganizare statutară a partidului au eşuat.

Personal, l-am asigurat de sprijinul meu la obţinerea Preşedinţiei, cu condiţia să accepte un Congres care să reprezinte din treaptă-n treaptă toate grupările. A acceptat să fie ales doar de cei verificaţi şi numiţi de el, iar la vârf, colaboratorii cu simţul democraţiei, să-l recunoască şef pe viaţă. La fiecare întâlnire i-am cerut să retragă cele peste douăzeci de acţiuni în justiţie, care se desfăşoară în cele mai penibile scandaluri. Nu există pentru el soluţie acceptabilă dacă nu este recunoscut şeful absolut al PNŢCD. De aici concluzia că fie este obsedat paranoic de putere fie că, după rezultate, a fost şi este în misiune de a bloca orice şansă de revenire a partidului nostru pe scena politică. Cine nu vrea să vadă aceste pericole este direct răspunzător pentru disoluţia partidului.

Personal, vă asigur că sunt gata oricând să-mi depun mandatul în faţa unui for reprezentând întregul partid şi doar în faţa celor direct responsabili de situaţia partidului. Îmi asum răspunderea în aceaşi măsură pentru cele mai sus afirmate.

Vasile LUPU

®OSIM: 52175

Marcă înregistrată

ISSN: 1583-6142

Tel: 0744 355 389 O.P. 1, C.P. 66, 2400 - Sibiu

Director general al publicaţiilor „Justiţiarul“ : Marius Albin MARINESCU Redactor şef: George RONCEA

E-mail: contact@justitiarul.ro web: www.justitiarul.ro

Redacţia: • Investigaţii: Marius OLA, Constantin RUSU • Eveniment: Pompiliu COMŞA, Dan FLORESCU • Reporteri speciali: Silviu ALUPEI, Tudor BLAGA, Jănel IOSUB • Istorie: Dr. Mircea Dogaru • Corespondent SUA: Alexandra PARTIN • Dep. tehnic: Dragoş VÎLCU

Nota redacţiei: Materialele din această publicaţie pot fi repro­duse numai cu acordul scris al directorului revistei.

Pentru procesomani: Responsabilitatea publicării textelor re­vi­ne in­te­gral autorilor. Textele semnate cu pseu­donime, ca­ri­caturile şi fotogra­fii­le trucate sunt conside­rate pamflete. Artico­lele semnate în numele u­nor colective (re­dacţii, asociaţii, agenţii de pre­să, partide, societăţii comerciale, ONG-uri etc.) im­plică res­ponsabilitatea comitetelor de con­du­cere (executive) sau, după caz, li­de­rilor res­ pec­ti­velor organizaţii. Redacţia îşi re­zervă dreptul de a face publice eventualele procese de calomnie.

ANCHETĂ

3

Fratele Elenei Cârstea se dă mort pentru a scăpa de datornici Cândva un simbol al Mediaşului, fosta divă pop Elena Cârstea a intrat într-un con de umbră o dată cu stabilirea sa în SUA. Treptat au ieşit apoi la iveală aspecte din viaţa privată a cântăreţei, care nu-i fac deloc cinste. Iar peste toate acestea „povestea” cu fratele său, Ni­ colae-Cristinel Cârstea, „oaia nea­gră” a familiei, un escroc notoriu şi un tăietor de frunză la câini. Din această cauză, casa părintească a artistei, situată pe strada Episcop Ioan Suciu, nr. 15, din Mediaş a fost scoasă la mezat pentru o datorie de 25.500 de euro făcută de Nicolae-Cristinel în 2006 şi nicicând rambursată.

Creditorul familiei Cârstea, e vorba de Vasile Haţegan, angajat la SNT „Transgaz” S.A. Mediaş,

Nicolae-Cristinel Cârstea cu copiii.

ne-a relatat în exclusivitate cum au stat lucrurile în acest caz: „Am fost coleg de serviciu cu fratele cântăreţei, care abia mult mai târziu am aflat că, în urmă cu câţiva ani făcuse puşcărie pentru înşelăciune. Eu însă am crezut

tot timpul că familia artistei este una de bună credinţă. Aşa că atunci când Nick mi-a solicitat un împrumut pentru a scoate de sub ipotecă o vilă deţinută de acesta şi soţia lui în comuna Bistriţa Bârgăului, în scopul valorificării, nu am ezitat să-i sar în ajutor. Am greşit că nu am verificat cele spusede acesta.

Imobilul din c o ­m u n a bistriţeană era de multă vreme în sta­diul de executare silită, în favoa­ rea unei bănci.

Mama şi fratele artistei m-au asigurat cămi vor returna banii, pentru că dispun de terenuri la malul mării, de care ar fi fost interesat Gigi Becali. Chiar au acceptat să autentifice la notariat contractul de împrumut, punând drept gaj locuinţa cu cinci camere şi anexe din strada Episcop Ioan Suciu nr.

15, deţinut în co-proprietate de Elena Cârstea şi de mama acesteia, Profira. Pentru că nici după doi ani nu reuşisem să-mi recuperez banii, în august 2008 m-am adresat unui executor judecătoresc. Lucrurile au luat însă o turnură neaşteptată.

Sora vitregă a cântăreţei, Valeria Ofelia Nica, avocat în Agnita, care şi-a reprezentat familia în procesul declanşat, s-a folosit de tot felul de chichiţe avocăţeşti, în încercarea de a întârzia sau chiar de a-i exonera de la plată pe debitori. Într-un final, mai exact în vara acestui an, imobilul cu pricina a fost scos la licitaţie şi am devenit proprietar pe 50 la sută din imobil.

E însă numai un succes...scriptic, pentru că în casa cu pricina încă nu am reuşit să intru, pentru că acolo nu locuieşte nimeni. Ocupanţii imobilului au plecat care-încotro, iar mai nou aflu că NicolaeCristinel ar fi murit în străinătate.

Nu pot însă să cred asta, sunt sigur că e vorba de o nouă stratagemă, marcă înregistrată, a debitorului.

Din când în când mai reuşesc să iau legătura cu Elena, în America, iar ea îmi tot promite că, în final, va găsi o soluţie de a plăti datoria fratelui său. Asta chiar că ar fi o minune, din moment ce ştiu că Elena Cârstea nu lucrează absolut nimic în SUA, ba în plus mai trebuie să achite şi costurile operaţiei de anevrism Vasile Haţegan suferită în urmă cu un an şi jumătate”, a încheiat Haţegan, care nu e însă singura persoană „ţepuită” de NicolaeCristinel Cârstea. „Justiţiarul” a

reuşit să intre în posesia sentinţei de condamnare a acestui individ lipsit de orice scrupule, într-un alt caz de înşelăciune, păgubită fiind Elena-Lia Antal, administratorul unei societăţi comerciale din oraşul Dej. De la firma acesteia, Cârstea, tot în urmă cu cinci ani, pe vremea când era... patron, a achiziţionat produse electronice şi electrocasnice în valoare de peste 400 de milioane de lei vechi, pentru care a plătit cu file CEC fără acoperire. Revenit acasă după ce a rămas fără proprietatea din Bistriţa Bârgăului, NicolaeCristinel Cârstea, tată a patru copii rezultaţi din tot atâtea căsnicii, şi-a reluat vechile practici: împrumuturi mai „mo­deste” de la persoane potente financiar din Mediaş şi promisiuni de rambursare cu banii obţinuţi din vânzarea blănii ursului din pădure. Mai exact din afacerile cu maşini radiate din circulaţie, provenind din ţări ale Uniunii Europene, intermediarul tranzacţiei fiind propriul vecin, care lucrează la un autoservice din Franţa. Ar mai trebui spus că, în anul 1995, Nicolae-Cristinel Cârstea, care pe atunci purta numele soţiei, respectiv Gal, a ispăşit un an şi două luni de închisoare tot pentru înşelăciune: în calitate de agent imobiliar a vândut un apartament la două persoane diferite, de la ambele încasând câte un avans consistent, bani cu care a dispărut apoi fără urmă.

Nina DOROGA

Casa familiei Cârstea.

Anul IX, nr. 5 (nr. 167) • 16 pagini • 10 noiembrie 2011 ­­

4

Corupţie

În atenția procurorului general al României, CSM și DNA

ZECI DE JUDECĂTORI MUREȘENI RECLAMĂ

Scandalul apărut în mass-media românească referitor la traficul de influență al unor magistrați cu renume din București și CEDO (n.a.: judecătorii Corneliu și Gabriela Bârsan) readuce în atenția opiniei publice infracțiunile grave pe care leau comis și continuă să le comită, în formă continuată, magistrații români.

Magistratura - casta intangibilă care nu răspunde nici material nici moral pentru crimele săvârșite împotriva umanității, a devenit un al doilea Dumnezeu... un braț al morții care, sub scutul inamovibilității, slujește interesele crimei organizate, făcând de-a lungul timpului nenumărate victime. Din experiența acumulată până în prezent am constatat că marea majoritate a magistraților, organizată după principiul haitei, s-a specializat în încălcarea drepturilor procesuale ale justițiabililor, în spionaj, furturi și falsificări de acte de la dosare, manevre josnice care terfelesc noțiunile de dreptate, adevăr și justiție. În materialul care urmează, în care trecutul se împletește cu prezentul, veți vedea o parte din miile de fărădelegi comise de magistrații mureșeni. Vă veți convinge că activitatea lor se împletește strâns cu cea a avocaților traficanți de influență și a altor organe ale statului, alături de care formează un aparat represiv , folosit ca armă de distrugere în masă . Veți vedea că în instanțele mureșene traficul de influență este la el acasă, iar când este vorba de memorii adresate organelor abilitate, cetățeanul de rând își pierde timpul, banii și răbdarea, fără a avea vreun rezultat. Doar bunul Dumnezeu îl ajută, dacă are credință... O scurtă

reîntoarcere în timp. Trei „veterani de război”, jus­tițiabili mureșeni: Dumitru Gheorghiu, Georgeta Frîncean și Liliana Morariu. Ziarul „24 Ore mureșene” și articolul „Zeci de judecători reclamă presiunile la care sunt supuși”. Adevărul e ca apa rece, face rău dinților stricați.

Dacă numele meu este legat de ziarele locale „Recurs”, „Cuvântul Liber”, „24 Ore mureșene”, „Vocea Mureșului și a Harghitei”, prin articolele publicate în urmă cu 12 ani referitoare la devalizarea „Electromureș” și la hoțiile care se petrec la Asociația de proprietari Nr.6, nici cu numele celorlalți doi „veterani” ai războiului contra sistemului nu mi-e rușine... Acestea au apărut în mass - media locală și națională, cauzând dureri de cap celor care le-au făcut rău. De numele lui Dumitru Gheorghiu (n.a.: fost comisar al Gărzii Financiare Mureș) se leagă un scandal mediatic și un cutremur în structura Gărzii Financiare Mureș. Sătul de abuzurile din sistem, a ieșit la rampă cu dovezi zdrobitoare la adresa lui Gheorghe Huțanu, fostul șef al Gărzii, hoț de meserie. Deși avea cazierul pătat,

Hoțanu a fost numit și susținut de haita liberală - în frunte cu Stolojan și Valeriu Stoica - la șefia unui organ militarizat. După destituirea forțată a Hoțanului, Gheorghiu a fost mazilit timp de opt luni la Botoșani, departe de familie și de prieteni. Eticheta care i-a fost pusă a fost aceea de NEBUN. După cele opt luni de exil, în 2003 Gheorghiu s-a reîntors în urbe, angajându-se la DNA- Serviciul Teritorial Mureș... până anul acesta când, datorită revenirii unui personaj abject, implicat în afacerile mafiei transfrontaliere, a fost dat afară pe baza unei monstruoase înscenări.

Ca scurtă paranteză vă informez că, în urma stresului acumulat în lupta cu sistemul, fostul comisar s-a îmbolnăvit de ciroză hepatică.

Doar pronia divină l-a salvat de la o moarte iminentă, printr-un transplant de ficat realizat anul

faptele acestora perturbă activitatea judecătorilor și instanțelor, precum și dacă aceste acte și fapte aduc atingere independenței magistraților judecători. Mai mult, ei cer CSM să ia împotriva lor măsurile legale pentru a garanta reala independență judecătorilor de la Judecătoria Tg. Mureș, inclusiv sesizarea organelor de urmărire penală sau exercitarea de acțiuni în răspundere civilă delictuală privind abuzul de drept. Potrivit memoriului făcut public de AMR, prin plângerile lor repetate, aceste persoane fac imposibilă desfășurarea unei activități normale la judecătoria Tg. Mureș, cu atât mai mult cu cât principalul actor în identificarea unui comportament abuziv al unui judecător este, potrivit atribuțiilor conferite de Legea nr.317/2004 re­ publicată, CSM (care nu a dictat vreo sancțiune disciplinară în acest

Judecătorul Horaţius Dumbravă (actual preşedinte al CSM) cu judecătoarea Dana Gârbovan, de la Curtea de Apel Cluj. acesta. Și dacă fostul comisar era cât pe ce să treacă în lumea drepților, Hoțanu a fost avansat, ajungând să intre, în 2006, în corpul de control al primului-ministru de atunci, Călin Popescu Tăriceanu.

Georgeta Frâncean a debutat pe scena luptei contra sistemului crimei organizate în urmă cu 15 ani, când a pornit un război inegal cu Camera de Comerț Mureș - reprezentată din umbră de maestra emerită în proba luării de șpagă, Andreea Ciucă. Deși a luptat de una singură înotând contra curentului, după ani de lupte crâncene,l-a câștigat. Noi trei neam cunoscut în 2002, în urma unor apariții la OTV, înainte de arestarea coanei Ciucă, unul dintre dușmanii comuni.

La data de 4 iulie 2006, în ziarul local „24 Ore mureșene” apărea articolul „Zeci de magistrați mureșeni reclamă presiunile la care sunt supuși”, cu următorul conținut: „Un număr de 42 de judecători de la Judecătoria Tg .Mureș , Tribunalul Mureș și Curtea de Apel Mureș, membri și nemembri ai Asociației Magistraților din România filiala Mureș au înaintat un memoriu către Consiliul Superior al Magistraturii, în care se plâng că sunt supuși presiunilor a două justițiabile notorii. Potrivit unui comunicat remis luni de AMR Mureș, magistrații semnatari ai memoriului susțin că e vorba de Georgeta Frîncean și Liliana Morariu. Împotriva acestora, ei cer CSM să intervină și să stabilească dacă

sens, n.r.) și nicidecum organele de urmărire penală. Judecătorii susțin că cele 2 justițiabile, nemulțumite de actele procesuale sau de soluțiile date de judecătorii de la Judecătoria Tg. Mureș, au recurs la diferite metode de presiune asupra acestora, respectiv plângeri administrative și plângeri penale, înregistrate fie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fie la Departamentul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Mureș .

Cea mai gravă atingere adusă independenței justiției de către aceste două persoane este, potrivit magistraților semnatari, faptul că Georgeta Frîncean și Liliana Morariu au fost acreditate din partea unui obscur hebdomadar, ce poartă titlul de „Vocea Harghitei” și sub aparența desfășurării unei anchete jurnalistice, aceste persoane solicită spre studiu, dar și copii xerox din aceste dosare(sute de file) diferite dosare ale instanţei, în multe dintre ele fiind implicate în vreun fel sau altul. Practic, aceste persoane blochează activitatea administrativă a judecătoriei Tg. Mureș, atât judecătorii ce au atribuții în relaţia cu publicul, cât și o însemnată parte a personalului auxiliar nefăcând altceva decât răspunzând la adrese, identificând dosare sau xerografiind acte solicitate de aceste persoane.

Prin aceste metode, persoanele pare că nu urmăresc altceva decât să obțină soluții favorabile din partea judecătorilor prin presiunile pe care

Anul IX, nr. 5 (nr. 167) • 16 pagini • 10 noiembrie 2011 ­­

le exercită la adresa lor, se arată în memoriu. În document, judecătorii protestează și față de faptul că sunt târâți de aceste persoane la Curtea de Apel Tg .Mureș sau chiar la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru imaginare infracțiuni de abuz în serviciu sau că, datorită acțiunii justițiabilelor sunt chemați la DNA- Serviciul Teritorial Mureș pentru pretinse infracțiuni de corupție.

Precizăm că cele două justițiabile sunt protagoniste ale unor acte extreme la instanțele mureșene. Astfel, Georgeta Frîncean a amenințat în repetate rânduri că își va da foc în fața instanțelor, câteodată și împreună cu Liliana Morariu, în timp ce aceasta din urmă a fost arestată, în octombrie 2004, chiar în sala de judecată, la dispoziția unui magistrat la adresa căruia a proferat mai multe afirmații calomnioase.”

La acel moment „obscurul” hebdomadar, ziarul „Vocea Har­ ghitei”, a luat-o în balon pe Ela Giurgea - autoarea articolului, ridiculizând-o la maxim. Tirul nu s-a limitat doar la Ela Dildo, cum a fost supranumită de șeful ziarului, ci s-a îndreptat și asupra magistraților care i-au furnizat „magistralul” memoriu.

Cu acea ocazie eu, ca redactor al ziarului „Vocea”, am dat în vileag tot ce știam despre mârșăviile săvârșite cu cruzime și sânge rece de casta cioclilor îmbrăcați cu togă neagră... toate dosarele în baza cărora am desfășurat anchetele jurnalistice care au adus, într-adevăr, o gravă atingere independenței (IN)justiției care domnește în România.

Nici reacția justițiabilei Georgeta Frîncean nu s-a lăsat așteptată.

Cu dârzenia-i caracteristică, a dat în judecată pe juzii nesemnatari ai articolului pentru insultă și calomnie(n.a.: dos. Nr.7239/2006). Întrucât indivizii josnici nu vor să își dezvăluie niciodată identitatea, d-na Frîncean a apelat la poliție. În urma cererii poliției Municipiului Tg. Mureș din 16.01.2006 adresate AMRfiliala Tg. Mureș privind identificarea celor 42 de magistrați semnatari ai memoriului nr.228/23.06.2006 adresat CSM, 6 dintre membrii filialei AMR Mureș răspund: „ ...vă precizăm că nu suntem în măsură să identificăm numele celor care au semnat memoriul la care faceți referire... Anexăm memoriul adresat CSM”. Semnează Horațius Dumbravă-președinte, judecătorii Zoița Milășan-vicepreședinte, Ga­ briela Gheorghiu, Marcela PetricuJujă (n.a.:susținătoarea An­dreei Ciucă în timpul anchetei la fostul PNA Mureș), Veronica Păcurar și Iulian Bălan. La 31.01.2007 poliția solicită CSM numele judecătorilor semnatari ai memoriului și, în sfârșit, CSM-ul trimite listele celor 42 de juzi deranjați de activitatea noastră conturbatoare. Iată numele acestora: Sălcudean Codruța, Bă­ lan Iulian, Preda Stela, Ioniță Elena, Florea Cristina Mihaela, Rusu Camelia, Ogrean Virgil - judecători

ai Judecătoriei; Bereczki Francisc Adrian, Ioana Lucaci, Dima Florin, Adorjan Erzsebet, Avram Simina, Marchiș Horațiu Cătălin, Szots Barna, Vulpe Vasile, Sonia Deaconescu, Pojar Simona, Veronica Păcurar, Cengher Mihaela, Iosof Radu, Cristina Beatrix Bogdan, Ioana Lucaci, Marcela Petricu Jujă - judecători ai Tribunalului; Horațius Dumbravă, Zoița Milășan, Gabriela Gheorghiu, Lițu Mihaela, Oltean Georgeta, Szatmari Ilona, Mureșan Simona, Cordoș Artenie, Dima Cornelia, Dumitru Tănase, Crețu Mihaela Ramona - judecători ai Curții de Apel.

Recompense acordate judecătorilor care execută cu brio ordinele mafiei locale.

Ilie Verzea- excepția care întărește regula.

Pentru merite lor deosebite, unii dintre judecătorii corupți ai urbei noastre au fost avansați. S-o luăm pe rând: Sonia Deaconescu (n.a.: judecătoarea care, catalogândumă „pericol public”, m-a arestat preventiv, pentru a doua oară la interval de o săptămână, pentru ultraj în formă continuată) a ajuns, după doar doi ani de practică judecătorească, în postura de președintă a Tribunalului Mureș.

Ileana Georgescu - procuroarea care a secondat-o , a devenit prim-procur al Parchetului Judecătoriei Tg. Mureș, în timp ce Ioana Onea a fost numită vicepreședinte al Tribunalului. De un privilegiu aparte s-a bucurat Horaţius Dumbravă care, datorită râvnei cu care a slujit interesele mafiei imobiliare mureșene, a fost uns în funcția de președinte al CSM. Și dacă nu știați, Andreea Ciucă, „judecătoarea porno” cum a fost numită de un fost coleg de breaslă (n.a.:arestată și suspendată din funcție acum 7 ani pentru luare de mită), ale cărei păcate au fost spălate prin prescrierea faptelor... a revenit albă ca neaua, în magistratură. La data de 2 aprilie 2011 a început din nou să își practice meseria de judecător al Curții de Apel Mureș. Ba mai mult, coana Ciucă era la un pas de a fi numită,la propunerea colegilor de breaslă din teritoriu, la șefia Curții. Evident, fără să dea concurs!

Recent am auzit că dumneaei, cu tupeu-i caracteristic, încearcă o altă variantă de ascensiune: aceea de a ajunge judecător la CSM. Doar Ilie Verzea- fostul președinte al Judecătoriei Mureș, a fost mai puțin norocos. În urma unei plângeri penale aparținând subsemnatei urmată de un articol apărut în presa locală, a plecat cu coada între picioare la Judecătoria Sibiu. Locul său a fost luat de Codruța Sălcudeanu, apoi de Virgil Ogreanu, în prezent fiind ocupat de insignifianta Teodora Albu, autoarea unor minuni demne de Cartea recordurilor! Dar despre priceperea lui Teo voi vorbi ceva mai încolo...

CORUPŢIE

PRESIUNILE LA CARE SUNT SUPUȘI...

Memoriul adresat CSM(Consiliul Superior al Minciunii!!!) în 2004 și soluționarea acestuia. În instanțele mureșene nelegiuirile magistraților și activitatea lor represivă au formă agravată și continuată. Încălcarea drepturilor procesuale și nerespectarea dreptului la apărare și la un proces echitabil - devizul magistraților.

În zadar s-au plâns CSM-ului domnii magistrați...În zadar au vărsat butoaie de lacrimi și au făcut tam-tam public, căci au stârnit râsul curcilor.

Profit de ocazie pentru a le reaminti că, conform Constituției, fiecare cetățean are dreptul de a redacta plângeri, memorii și petiții...deci?! Și dacă domniile lor suferă de amnezie le reamintesc că, în 28 aprilie 2004, am trimis CSM un memoriu în care relatam legăturile dintre judecători, procurori, executori judecătorești și mafia imobiliară cu exemple concrete de dosare. CSM-ul a citit memoriul dar...în loc să își trimită echipele de control în teritoriu și să-i pedepsească pe vinovați, l-a redirecționat la Curtea de Apel Mureș. Astfel, prin adresa nr. 1396 din 26 mai 2004, judecătorul inspector Viorica Odobleja îmi răspundea: „… vă asigurăm că înțelegem să depunem toate eforturile pentru ca activitatea judecătorilor care funcționează pe raza Curții de Apel Tg. Mureș să nu provoace suspiciuni, scopul nostru declarat fiind o bună și justă înfăptuire a justiției”, iar prin cea cu nr.1460/21 iunie 2004 „...această adresă cuprinde doar confirmarea faptului că cele relatate de dumneavoastră în memoriul adresat CSM sunt reale, urmând ca măsurile ce se vor lua să vă fie comunicate”.

De atunci și până în prezent au trecut 7 ani și nimeni nu mi-a comunicat nimic...Mafia imobiliară și hoții de case continuă să smulgă cu binecunoscuta voracitate bruma de agoniseală pe care fiecare om cinstit a acumulat-o de-a lungul vieții. Și nu numai că nu s-au luat măsuri legale ci s-a trecut de-a dreptul la măsuri draconice împotriva noastră. Pe mine m-au arestat...în 14 octombrie 2004, într-un dosar de calomnie prin presă(n.a.: intentat de securistul Oprea Alexandru, președintele autoales al Asociației de proprietari din care fac parte)) cu două amânări de pronunțare, am îndrăznit să gândesc cu voce tare și să-i spun judecătoarei Liliana Moțocan adevărul pur: „Nu sunteți judecător, apărați hoții și mafioții! Nu ați ținut cont de actele depuse la dosar (n.a.:referatul poli­ției 1157 din dos.142/P/2002 referitor începerea urmăririi penale a hoților de la asociația de proprietari ) și nu m-ați luat prezentă la ultimul termen”.

Am fost arestată la două zile după acest incident, din sala de judecată unde aveam un alt proces cu Oprea Alexandru(n.a.: mafiotul al cărui

avocat era securistul Câmpeanu Alexandru, escroc imobiliar). Am fost dusă la parchet să dau declarație, dar polițistul nu avea mandatul de arestare preventivă și nici nu s-a legitimat. Am dat declarația în fața „procurorului” Gheorghe Costea, în absența apărătorului legal sau al unuia din oficiu. După o noapte petrecută în arestul IPJ am fost pusă în libertate, mandatul de arestare fiind lovit de nulitate absolută. După o săptămână o funcționară a Judecătoriei mi-a adus personal o citație, urmând să mă prezint în aceeași zi în instanță în vederea rejudecării măsurii arestului preventiv. Că doar devenisem un pericol public nu doar prin articolele publicate, ci și prin rezistența de care am dat dovadă. Deci, în 21 oct.2004 am fost re-arestată de Sonia Deaconescu și Ileana Georgescu.

Magistrații mureșeni, organizați în trupele de comando, intenționau sămi dea o lecție pentru tot restul vieții.

Aveau ordin să mă închidă în cușcă, ca pe un animal, să mă terorizeze psihic și să-mi spele creierii ca să nu le mai creez probleme. Mi-au dat și o amendă penală de 7 milioane lei vechi, ținându-mă închisă alte două zile. Având în vedere că prin articolele publicate la adresa magistraților mureșeni eram considerată un pericol public, procuror Raluca Ungureanu a cerut prelungirea arestului preventiv la 29 de zile! Și haita crimei organizate nu s-a mulțumit cu atât.

dat în judecată în România însă nu am obținut nici un rezultat. Curtea de Apel Mureș și Înalta Curte de Casație și Justiție i-a scos nevinovați.

Am deschis proces la CEDO (n.a.: dos.28190/06) însă așa cum mă așteptam, în Camera a treia, CEDO mi-a răspuns că „cererea mea este inadmisibilă”. În schimb judecătoarei porno i-a admis-o, căci de, o avea pe Monica Macovei europarlamentar. În plus, Ciucă a mai și câștigat și o căruță de bani de la statul român, bani cu care și-a finalizat viloiul construit de ex-amantul Țibrea.

„Protest dus până la extrem sau doar circ ieftin...”articol apărut în ziarul „24 Ore mureșene”. Plângeri împotriva magistraților care comit abuzuri și modul de soluționare.

Nemulțumite și revoltate de modul în care magistrații mureșeni ne-au soluționat cauzele, într-o zi mohorâtă de 15 noiembrie 2004, eu și Georgeta Frîncean am protestat împotriva magistraților mureșeni printr-o grevă a foamei. Cu pancarte agățate de gât pe care scria „JUSTIȚIA APĂRĂ CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ” și „CONDAMNAREA CORUPȚILOR DE LA CAMERA DE COMERȚ”, am dat interviuri ziariștilor și reporterilor prezenți la fața locului. Reproduc mai jos textul apărut în ziarul local

Judecătorul Horaţius Dumbravă (actual preşedinte al CSM) la o petrecere de pomină, într-o postură discutabilă pentru un magistrat, cu sticla de băutură în tricou şi coif pe cap pe care scria „fără şpagă”.

Profitând de faptul că m-au băgat la „răcoare”, au publicat un anunț de scoatere la licitație a apartamentului în care locuiesc. Speriată, mama a plătit securistului Oprea suma de 33 milioane lei vechi, deși suma câștigată prin sentința aranjată cu Ciucă era de 29 milioane lei (n.a.: Andreea Ciucă a acceptat în recurs expertiza contabilă a lui Lateș Corneliu, escroc contabil de renume. Bașca că înainte de arestare, am plătit executorului judecătoresc Szekely un avans de 4 milioane lei vechi.

Dar asta n-a fost tot. Când am consultat în arhivă dosarele arestărilor mi-a venit rău...furturi de documente și alte manevre josnice în baza cărora domnii magistrați doreau să-mi astupe gura. I-am

„24 Ore mureșene”: „ O târgumureșeancă, Georgeta Frîncean, s-a hotărât ieri să-și dea foc în fața Tribunalului Mureș pentru că doleanțele ei nu sunt ascultate de nimeni. Femeia se află în proces cu foștii angajatori, Camera de Comerț Mureș, de mai bine de șapte ani când, spunea ea, a fost dată afară pe nedrept. Au găsit două mucuri de țigară în arhivă și au spus că sunt ale mele. Mi s-a înscenat acest lucru, nu este adevărat.

Georgeta Frâncean a dat în judecată Camera de Comerț, iar de aici procesele au început să se țină lanț. Ulterior, târgumureșanca a dat în judecată aceeași instituție pentru gestiune frauduloasă și calomnie. Totodată, a depus plângere penală împotriva mai multor magistrați mureșeni. Georgeta

Frâncean spune însă că justiția nu i-a făcut dreptate în niciun proces și tocmai de aceea apelează la cel mai extrem protest. Vreau să vorbesc cu ministrul Diaconescu. Am făcut adrese către toate instituțiile centrale, dar nu amprimit nici un răspuns. Îmi voi da foc dacă așa sunt tratată, spune Georgeta Frâncean.

Pentru aceleași motive, în urmă cu două săptămâni, târgumureșeanca a vrut să își dea foc. A fost oprită de către jandarmi, însă ieri a luat aceeași decizie. După ce a anunțat că intră în greva foamei, Georgeta Frâncean și-a aruncat pe haine benzină și diluant.

Nu a apucat însă să aprindă chibritul și asta pentru că polițiștii și jandarmii au intervenit prompt și au imobilizat-o. În strigăte și proteste femeia a fost dusă în clădirea Curții de Apel unde a fost pusă să se spele. Târgumureșeanca a solicitat chiar o audiență la conducerea Curții de Apel, deși anterior refuzase să se prezinte. „Noi am înaintat o adresă doamnei Frânceanu, prin care era înștiințată că este așteptată astăzi(n.r.:ieri) la ora 11,00 pentru a avea o discuție pentru nemulțumirile pe care le are legate de actul de justiție.

Nu a venit așa că nu aveam cunoștință ce anume a determinat-o să recurgă la acest protest, a declarat Floarea Grosu, președintele Curții de Apel Mureș.

Tot ieri, Georgetei Frîncean i s-a alăturat și Liliana Morariu, o altă târgumureșeancă nemulțumită de desfășurarea proceselor în instanțele mureșene. Liliana Morariu are în prezent șase procese pentru calomnie, pentru violarea domiciliului și unul intentat conducerii Asociației de proprietari nr.6. „Cunosc aspecte legate de o privatizare frauduloasă la Electromureș, acolo unde am fost angajată ca traducătoare. Sunt tot felul de legături transfrontaliere, a declarat Liliana Morariu”. Cele două femei spun că nu vor renunța la greva foamei până cineva nu va lua măsuri legate de neregulile constatate chiar de către ele”.

Am făcut greva foamei și ... cam cu atâta ne-am ales. Noi ne-am continuat războiul cu sistemul, iar magistrații ale lor nelegiuiri.

Deși amândouă am făcut plângeri împotriva magistraților care încalcă legea și am ajuns să ne judecăm cu ei la Înalta Curte de Casație și Justiție, încă nu am văzut pe niciunul condamnat. Frații lor mai mari în ale nelegiuirilor, ca de exemplu procurorul Parchetului General, Marius Iacob, ne-a râs în față.

Codul deontologic al magistraților. „Sexgate în magistratura română” articol apărut în România Liberă. „Fără șpagă”- lozinca de pe coiful chefliului Horațius Dumbravă. Uite cine ne judecă!

Ultima invenție a magistraților mureșeni: amenda pentru cererile de recuzare respinse.

Memoriul Georgetei Frîncean adresat CSM.

5

Despre integritatea morală și psihică a magistraților s-ar putea scrie un tratat. Din informațiile apărute până în prezent despre unii magistrați am dedus că, toți cei care sunt cuprinși de fericire atunci când provoacă suferințe justițiabililor, au ceva la „mansardă”. Tot cu probleme psihice se confruntă și cei care sunt afiliați ai MISA și fac filme porno sau cei care în timpul chefurilor se îmbată ca porcii(rog animalele să mă scuze pentru comparație), uitând de existența Codului deontologic al magistraților care, la art. 21 al Cap. V - Demnitatea și onoarea profesiei de magistrat prevede: „ Atât în exercitarea atribuțiilor profesionale cât și înafara acestora, magistrații sunt datori să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcție și în societate. Magistrații trebuie să apere prestigiul puterii judecătorești printr-o comportare adecvată în relația cu justițiabilii, cu colegii, cu reprezentanții celorlalte organe ale statului, cu întregul corp social”. Mă consider îndreptățită să-i întreb pe domnii magistrați: despre ce demnitate și onoare e vorba?

A lor? În nici un caz, că marea lor majoritate nu are așa ceva! În 8 oct.2004 în cotidianul România Liberă, ziaristul Silviu Alupei publica articolul „Sexgate în magistratura română”, a cărui țintă principală a constituit-o Andreea Ciucă. Supranumită „judecătoarea porno” aceasta s-a autodefinit prin poemul pornografic al cărei drept de autor îi aparține, intitulat MEMORIU. Subiectul genialului poem era o Curte ...de Casație. Din lipsă de spațiu dar și din prea multa greață provocată de mintea bolnavă a autoarei, reproduc mai jos doar prima strofă, restul le găsiți pe net: „Fie Curtea cât de rea/Pe ea o vor întreba/Fie Curtea cât de bleagă/Tot mai are scula-ntreagă”.

Celelalte strofe sunt de aceeași factură abjectă, cu tentă pronunțată de bordel, asemănătoare minții care le-a zămislit. Să nu uităm că distinsa magistrat trimitea de pe faxul Tribunalului glume deocheate și bancuri scabroase, prin care dorea să provoace senzații tari fostului amant.

Anul acesta, în 21 ianuarie, „Lumea Justiției” ni-l înfățișa, în mai multe ipostaze, pe chefliul devenit preșe­ dintele CSM, Horațius Dumbravă.

Fără robă, îmbrăcat în tricou și cu coif de hârtie pe cap (n.a.: pe care scrie „fără șpagă”), cu ochii împăienjeniți de băutură, se distrează de minune cu colegii de breaslă. Că vorba aceea, băutura-i temelia! Când bei te lovește amnezia: uiți că ești magistrat, uiți fărădelegile comise, uiți deontologia și onoarea dar mai presus de toate uiți că tre’ să soluționezi petițiile jus­ tițiabililor ... Probabil că alcoolul are caracter de muză inspiratoare atunci când mințile lor încețoșate născocesc și aplică pedepse aberante celor care nu se lasă călcați în picioare. continuare în pagina 6

Anul IX, nr. 5 (nr. 167) • 16 pagini • 10 noiembrie 2011 ­­

6

CORUPŢIE

ZECI DE JUDECĂTORI MUREȘENI RECLAMĂ PRESIUNILE LA CARE SUNT SUPUȘI...

urmare din pagina 5 Pentru a vedea cât de inventivă e mintea magistraților când e vorba de justițiabili notorii pre­cum Georgeta Frâncean, vă in­formez că, în cadrul dosarului ci­vil nr. 2916/320/2011 (litigiu cu Composesoratul hoților din Bărdeștiface), d-na Frîncean, nemulțumită de modul în care judecătoarea Gabriela Ceușan i-a administrat probele, a recuzat-o.

Cererea de recuzare s-a judecat de judecătorul Loredana Berindean în Camera de Consiliu și s-a pronunțat în aceeași zi ,în ședință publică, la data de 26.09.2011. Iată concluziile instanței: “…Constată că reclamanta a formulat cererea de recuzare cu rea credință și abuzând de dreptul procesual conferit de art.29 CPC, motiv pentru care în temeiul art.10b indice 1 alin.1 lit. b CPC va aplica reclamantei o amendă judiciară de 350 lei. La aprecierea gravității faptei instanța a avut în vedere că abaterea săvârșită are un grad de pericol social ridicat, care a condus inutil la prelungirea termenului de soluționare a cauzei și care, indirect, ar fi de natură să afecteze prestigiul justiției prin invocarea unor situații conflictuale artificiale. Pentru aceste motive dispune: respinge cererea de recuzare...aplică reclamantei o amendă judiciară de 350 lei...” Legat de judecătoarea Ceușan, vreau să vă dau și alte informații. Aceasta judecă și dosarul 3871/320/2011 (n.a.: obiec­t punerea sub interdicție judecătorească a Stelei Colceriu, bolnavă mintal, despre care am scris articolul „Viață furată”). La al doilea termen, s- a admis Câmpeanu Alexandru, avocatul-securist care a păcălit-o pe Stela, să o reprezinte în proces, deși doar eu am acest drept, prin Dispoziția de curatelă a Primăriei din 21 februarie 2011. Dacă nu mă înșeală memoria, Gabriela Ceușan a fost implicată și în dosarul civil nr.5973/320/2008, cu obiect pretenții. Despre acesta dar și despre alte dosare instrumentate cu succes de judecătorii mafiei imobiliare mureșene voi vorbi ceva mai încolo, când voi ataca subiectul.

Exasperată de abuzurile magistraților, la data de 2 noiembrie a.c., doamna Frîncean a trimis un memoriu CSM, în care reclama „abuzurile fără pre­ cedent săvârșite de judecătorii An­ dreea Ciucă, Gabriela Ceușan și Loredana Berindean”, solicitând de urgență o comisie la fața locului pentru „cercetarea și demiterea lor întrucât împiedică actul de justiție, ne iau casele, împiedică ieșirea din indiviziune, mă amendează pentru că le recuz, resping probe pentru aflarea adevărului, pentru clienții lor taxele de timbru sunt pe jumătate. Traficul de influență e la el acasă, în dosarele clienților lor și în complicitate cu unii polițiști și persoane de la Garda Financiară încearcă mușamalizarea furturilor și a evaziunii fiscale”.

Pe parcursul materialului vă veți convinge că justițiabila are dreptate însă cine să vină la fața locului pentru

a cerceta? Din câte am aflat, în 2006 judecătorii Ministerului Justiției Liana Grigorescu și Cătălina Sofia Damian au efectuat un control asupra activității executorilor judecătorești din Tg. Mureș. Deși au găsit o groază de ilegalități, cele două doamne au închis mai întâi un ochi, apoi pe celălalt... și-au luat probabil dreptul și... duse au fost! Raportul de Control nr.30278/ 6 mai 2006 îl voi publica în curând.

Magistrații mureșeni și hoțul monopolist numit AQUASERV. Contractul de branșare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă nr.3094/ 15.07.2004- un contract fraudulos.Mafia imobiliară și hoții de case. Executori judecătorești nelicențiați în drept acoperiți de Curtea de Apel Mureș.

Dacă până acum am făcut referire la modul original în care a fost soluționată cererea de recuzare a Georgetei Frîncean, în continuare mă voi referi la câteva dosare „grele” soluționate în favoarea hoților, de magistrați mureșeni.

Dosarul civil nr. 6294/320/2007-cu obiect obligația de a face. Sătul de pierderile lunare care i s-au imputat de către conducerea asociației de proprietari din care face parte, dar și de costul citirilor duble incluse în prețul apei potabile, reclamantul Preda Nicolae Radu din Tg. Mureș Str. I. Buteanu nr.1/1 a dat în judecată AQUASERV SA în vederea încheierii contractului individual de furnizare a apei potabile și a serviciilor de canalizare cu proprietarii aparta­ mentelor din blocurile de tip condominiu (n.a.: conform preve­ derilor art. 48 pct.1 al Legii 51/2006).

Un asemenea contract exclude din start intermediarul asociația de proprietari, cea care încarcă nejustificat lista cheltuielile lunare și care s-a dovedit a fi, în cele mai multe cazuri, un hoț patentat... Pentru a împiedica încheierea unui astfel de contract, Aquaserv apelează în instanță la tot felul de tertipuri. La început invocă, fără a depune însă la dosar, HCLM 125/2006. După susținerile lor mincinoase, hotărâreacare nu avea nici în clin nici în mânecă cu activitatea Aquaserv - împiedica punerea în aplicare a Legii 51. Apoi, la un alt termen, invocă lipsa condițiilor tehnice în vederea separării consumurilor pe apartamente. Jonglând după bunul plac cu fraze și texte înafara subiectului, la mica înțelegere cu judecătorul, Aquaserv scapă de obligația de a încheia contractul individual. Cu legea în mână, prin sentința civilă nr. 3748/08 iulie 2008 pronunțată de judecătoarea Cristina Mihaela Florea, reclamantul pierde procesul.

Apelul se judecă, țineți-vă bine... de două ori, în două instanțe diferite.

Prima instanță Tribunal Secția civilă, a doua Curtea de Apel Tg. Mureș Secția Comercială de Contencios Administrativ. Aici să vedeți comedie!

La tribunal se judecă apelul declarat de apelantul-reclamant Preda Ni­ colae Radu împotriva s.c. 3748/08 iul. 2008 pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș în dosarul nr. 6294/320/07 în timp ce, la Curtea de Apel Secția Comercială se judecă apelul reclamantului împotriva...s.c. 2509/ 14.12.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr.

6294/320/2007. Halucinant!!! Bine­ înțeles că reclamantul pierde și arogantul - hoț numit AQUASERV iese din nou biruitor.

Vreți să cunoașteți numerele deciziilor și numele judecătorilor?

Decizia civilă nr. 379/09 decembrie 2008 a Tribunalului Secția civilă a fost dată de Mihaela Moldovan și Corina Mureșan, iar decizia civilă nr. 22/ 15.03.2010 a Curții de Apel Mureș fost dată de Nicolae Gabriel Ionaș și Mihaela Lițu.

asupra sănătății fiecăruia dintre noi. Ca mică paranteză vă informez că omul de legătură între Oprea și Aquaserv este Kiss Bela Gianino; acesta este atât juristul Aquaserv cât și cenzorul neales oficial al asociației de proprietari din care facem parte. În plus, Oprea și-a asmuțit haita de cartier pentru a-i forța pe cei cu care are procese în instanță să îi plătească cheltuielile. În septembrie 2009 am fost agresată verbal și fizic de Koos Bela, un vecin de la apartamentul 10 și doar printr-o mare minune am scăpat de furia dezlănțuită împotriva mea...

Deși majoritatea proprietarilor de apartamente sunt buni platnici, debitul asociației nu s-a datorat persoanelor cu care asociația are pe rolul instanțelor procese reprezentând pretenții , ci delapidării de ordinul miliardelor din fondurile Asociației de proprietari(n.a.: în prezent în dosarul 7914/P/2010 a început urmărirea penală împotriva conducerii Asociației).

Judecătorul Horaţius Dumbravă (actual preşedinte al CSM) Dosar civil nr. 10697/320/2009 având ca obiect... tot obligația de a face. De data aceasta reclamantele sunt eu și d-na Maria Moldovan, o vecină din blocul D11 din Str. C. R. Vivu. Ca urmare a restanțelor acumulate de Asociație față de furnizor(n.a.: conform anunțului nesemnat al Aquaserv din 6 septembrie 2009, debitul Asociației era de 54.227,52 lei), la începutul lunii septembrie 2009 Aquaserv ne-a amenințat cu debranșarea.

Avertismentul a fost pus în practică la data de 10 septembrie când, timp de 7 zile, 5 blocuri din asociație au fost debranșate ilegal de la rețeaua de apă potabilă. În loc să dea în judecată Asociația pentru recuperarea de­ bitului, compania, în co-producție cu președintele impostor Oprea, a trecut la măsuri punitive colective cu consecințe deosebit de grave

Anul IX, nr. 5 (nr. 167) • 16 pagini • 10 noiembrie 2011 ­­

Întrucât cererea de încheiere a contractelor individuale adresată Aquaserv ne-a fost respinsă pe motivul lipsei legislației și a condițiilor tehnice, în 2009 am dat compania în judecată. Și în dosarul nostru, Aquaserv a adus aceleași argumente contra...ba că nu-i lege, ba că Regulamentul interior nu prevede... ba că HCLM 125/2006 ar împiedica...ba că nu sunt condiții tehnice...Oricum ar fi, nici un act normativ nu poate trece peste lege.

Cu toate acestea, în primă instanță, prin sentința civilă nr. 4772/ 14 mai 2010, judecătorul Florin Lupașcu respinge cererea noastră ca fiind neîntemeiată.

Văzând cum stau lucrurile, neam adresat Prefecturii. Aceasta a interpelat Consiliul Local Mureșacționarul majoritar al Aquaserv care, în 22.09.2010, prin adresa nr.

B1/432/9219/, ne aducea la cunoștință următoarele: „În concluzie, față de reglementările în vigoare, nu există impedimente de ordin tehnic sau legislativ, pentru individualizarea pe apartamente a consumului de apă rece în vederea contractării și facturării individuale(pe apar­ tamente) în cazul utilizatorilor din imobilele condominiale.” În fază de apel, la Tribunalul Mureș Secția Civilă, am depus la dosarul cauzei această adresă însă judecătorii Bogdan Beatrix și Ioana Onea au invocat lipsa de competență materială a instanței civile și, prin decizia civilă nr. 126/ 14 apr. 2010, au declinat dosarul în favoarea Tribunalului Comercial.

Cu reaua-i voință dintotdeauna, Aquaserv (n.a.: reprezentată de Horobeț Sergiu-director general ) a depus și la această instanță note de ședință, prin care reiterează tam-tamul inițial al lipsei de... putință! A uitat însă că în iulie a.c., ca urmare a reiterării cererii de a încheia contractele individuale, ne-a trimis Metodologia de separare a consumului de apă într-un condominiu de tip bloc de locuință.

Documentul- vizat de Asociația de Dezvoltare Intracomunitară AQUA INVEST MUREȘ prin președinte Lokodi Edita Emoke- care stârnește râsu’ – plânsu’, presupune următoarele: acordul asociației de proprietari, plan încadrare în zonă și plan de situație vizate de OCPI, extrase CF individuale, acordul autentificat al proprietarilor. În această etapă va fi încasat de la proprietari avansul aprobat... tot de Consiliul de Administrație Aquaserv, evident, după care mai trebuie făcute alte demersuri: analiza condițiilor tehnice, obținerea certificatul ui de urbanism, a avizului de principiu și alte aberații pe care tot proprietarii ar trebui să le plătească.

La data de 8 noiembrie a.c. d-na Moldovan a primit din partea judecătorului Valentin Buliga - din cadrul Tribunalul Specializat Mureș o adresă cu 3 anexe trimise de Aquaserv pentru termenul din 15 nov. a.c. Iată documentele anexate: memoriul companiei(n.a:semnat de Ioana Maria Șipoș-jurist, Zamfira Pora-manager Servicii Interne și Horobeț Sergiudirector general)prin care aceasta susține că contractul de furnizare a serviciilor de apă-canal nr. 5085/ 12.12.2002 nu este fraudulos , cererea lui Oprea înregistrată sub nr. 5085 din12.12.2002 privind încheierea contractului și un proces - verbal olograf al unei adunări generale a proprietarilor din 02.02.2002 semnat ss indescifrabil, prin care Oprea ar fi fost ales ca președinte al Asociației de proprietari.

Acuma-i atunci căci...conducerea Aquaserv, lovită de amnezie, se încurcă în minciuni, uitând că a depus în primă instanță, la data de 29 aprilie 2010, o copie a contractului de furnizare a serviciilor de apă canal nr.3054/ 15.07.2004! urmare în pagina 16

INVESTIGAŢII

7

SECRETUL LUI PAVEL IULIU OT (HOŢ) PETROŞANI Iată că, după secretul lui Bachus şi după cel al lui Polichinelle, a apărut şi secretul lui Pavel Iuliu. Cel care în 26 martie 2005 s-a autointitulat preşedinte al Asociaţiei Pensionarilor Petroşani, prin fals şi înşelăciune, îşi continuă activitatea infracţională, nestingherit. Mai la obiect, acesta este protejat în spolierea finanţelor asociaţiei pensionarilor de către poliţişti, procurori şi judecători atât din Deva cât şi din Petroşani. Reprezentanţii autorităţilor locale îl apără cu străşnicie pe cel care a subtilizat - prin zeci de tertipuri - din visteria Asociaţiei Pensionarilor Petroşani, peste 35 miliarde lei vechi (3.500.000. RON) în decursul a doar 6 ani de activitate… infracţională. Foarte mulţi cetăţeni se întreabă: cum a fost posibilă o asemenea fraudă, dacă asociaţia avea comitet de conducere, birou executiv, comisie de cenzori, iar anual se întrunea Adunarea generală a reprezentanţilor membrilor cotizanţi? Pentru a răspunde la această întrebare ne vedem nevoiţi să ne întoarcem la momentul constituirii Asociaţiei Pensionarilor pentru Ajutor de Deces şi Ajutor Reciproc -(A.P.A.D.A.R.) - Petroşani. La 10 februarie 2005 din iniţiativă şi sub directa coordonare a lui PAVEL GHE. IULIU se ,,băteau” primii ,,piloni” ai A.P.A.D.A.R. Având relaţii (vechi), de prietenie cu notarul GHERGHIN NICOLAE şi judecătorul IACOB GHEORGHE, numitul PAVEL. GHE. IULIU a organizat şi coordonat o grupare infracţională ,,consiliat” în permanenţă de către susnumiţii funcţionari pu­ blici. Cu toate că, înscrisul denumit ACT CONSTITUTIV al A.P.A.D.A.R. din 10.02.2005 era ilegal, netemeinic şi abuziv - redactat prin fraudarea legii 502/2004 notarul GHERGHIN NICOLAE autentifică acest act, împreună cu un proces verbal din 26 martie 2005 al Adunării generale a Asociaţiei Pensionarilor Petroşani, la data de 02 martie 2005.(!?) Deci, cu 24 de zile… înainte de convocarea membrilor asociaţiei, GHERGHIN NICOLAE în ca­ litate de notar îşi pune apostila în mod netemeinic, pe un înscris oficial, care produce efecte juridice de la data parafării.

De ce s-a grăbit PAVEL IULIU să autentifice acest act înainte de întrunirea membrilor asociaţiei la 26 martie 2005?

Pe lângă faptul că promisese unora angajarea în cadrul asociaţiei pensionarilor cu carte de muncă, Pavel Iuliu era nevoit să convingă şi o serie de angajaţi de necesitatea alegerii lui ca preşedinte al Asociaţiei Pensionarilor Petroşani. Pe lângă faptul că le promitea multora angajarea, celor angajaţi le-a promis retribuţii ,,consistente”. Îşi dorea cu ardoare postul de preşedinte. De altfel, în cursul anilor 2006-2007-2008 şi 2009, organigrama asociaţiei cuprindea nu mai puţin de 48 de salariaţi, retribuiţii cu sume lunare cuprinse între 12 şi 32 milioane lei vechi (1.200-3.200 RON).

Trebuie să precizăm că, pe lângă alte indemnizaţii şi facilităţi băneşti, perso­ nalul angajat beneficia de un număr de 13 sporuri salariale, cuprinse între 10%, şi 70% din retribuţia lunară. Astfel „au apărut” - spor de calculator, de relaţii cu publicul, de numărat banii, de ruşine, de conducere şi ... spor pentru şoferul CĂTINEANU VASILE în sumă egală cu 70% din retribuţia tarifară lunară. Susnumitul era retribuit lunar cu sume cuprinse între 25 milioane lei vechi şi 30 milioane(2.5003.000RON). La toate aceste venituri băneşti acordate lunar, angajatul se mai procopsea cu o primă de vacanţă, egală cu salariul de încadrare, al 13-lea salariu şi un salariu ... de merit. În această situaţie, veniturile băneşti ale unui angajat al Asociaţiei Pensionarilor Petroşani depăşeau net pe cele ale unui angajat în sistemul bancar. S-a ajuns în situaţia în care din cotizaţiile membrilor asociaţiei se alocau peste 1,2 miliarde lei vechi lunar, pentru retribuţiile acordate angajaţilor şi contribuţiile la bugetul statului. Unii dintre dv. vor invoca lipsa prevederilor legale în speţă. Adevărat este că şi Pavel Iuliu s-a motivat în acest mod alături de faptul că salariile au fost

negociate cu reprezentantul angajaţilor, (admise de către Inspecţia muncii) şi fac obiectul contractului individual de muncă. Prin prevederile STATUTULUI, asociaţia prin reprezentantul său legal respectiv preşedintele acesteia - se obligă să acorde credite - la o dobândă (minimă) acelora care au calitatea de membri cotizanţi, cu o vechime mai mare de 6 întrajutorării, urmaşii celor decedaţi primesc (în raport de mărimea şi vechimea depunerii unei cotizaţii lunare) o sumă de bani denumită ajutor de deces. Prin dispoziţiile art. 1, al. (1) din L. 502/2004 legiuitorul a statuat că se pot constitui asociaţii ale pensionarilor în vederea apărării şi a promovării intereselor lor economice. De asemenea, la art. 2 al aceleiaşi legi, se reglementează activităţile de ajutorare. Gestionarea cu chibzuinţă şi bună credinţă atât a patrimoniului cât şi a fondurilor băneşti ale asociaţiei pensionarilor, este atributul şi obligaţia esenţială a preşedintelui ales.

Managementul practicat de către acesta trebuia să aibă drept primă consecinţă creşterea puterii financiare, reducerea

acţionat în actul înfiinţării A.P.A.D.A.R. în mod abuziv, în sensul prev. art. 246, c. penal, şi au săvârşit cu intenţie infrac­ ţiunea de favorizarea infractorului, în sensul dispoziţiilor art. 264, c. penal, cât şi infracţiunea de omisiunea sesizării organelor judiciare, aşa cum este prevăzută şi sancţionată de art. 263, c. penal. Ambii funcţionari publici au contribuit în mod determinant la săvârşirea unor infracţiuni grave de către Pavel Iuliu, în calitate de complici ai autorului. Atât judecătorul IACOB GHE. cât şi notarul GHERGHIN NICOLAE i-au înlesnit şi l-au ajutat cu vădită intenţie pe autorul PAVEL IULIU în săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale (art. 288, c. p.), fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290, c. p.), uz de fals ( art. 291, c. p.), fals în declaraţii (art. 292 c. p.), înşelăciune (art. 215, c. p.), şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246, c. p.). Admiterea ca legitimă a actului înfiinţării, unei asociaţii în baza O. U. 26/2000 în vreme ce era în vigoare L. 502/2004, arată existenţa intenţiei - ca formă a vinovăţiei - a

Pavel Ghe. Iuliu cheltuielilor administrative, plasarea banilor în depozite avantajoase şi nu în ultimul rând, creşterea veniturilor băneşti ale asociaţiei, obţinute din diverse activităţi economice. În acest caz, Pavel Iuliu are o responsabilitate concretă şi directă , fapt care îl exonerează de o asumare a responsabilității. Pe fond, salariile au grevat bugetul de cheltuieli.

După 26.03.2005, la iniţiativa şi solicitarea preşedintelui nou ales, respectiv Pavel Iuliu, numitul SVICHIU VIOREL angajat al asociaţiei acceptă să falsifice - prin alterarea conţinutului - procesul verbal încheiat cu ocazia Adunării generale.

Astfel din înscrisul falsificat de către SVICHIU VIOREL (sub propria lui semnătură) reiese că, Pavel Ghe. Iuliu a fost ales preşedinte al A.P.A.D.A.R. Petroşani „în unanimitate”. De fapt, A.P.A.D.A.R. - Petroşani urma să apară înfiinţată ca persoană juridică, la 17 iunie 2005, prin „contribuţia” (suspicios de binevoitoare) eficace a bunului şi vechiului prieten (veşnic îndatorat lui Pavel), zic aici, judecătorul IACOB GHEORGHE de la Judecătoria Petroşani.

Atât de „îndatorat” era (şi este) acest abuziv judecător Iacob Ghe., preşedintelui Pavel, încât a amendat pe numita S.R.E. cu suma de 250 milioane lei vechi (25.000 RON) pentru că a îndrăznit să facă publice infracţiunile lui Pavel Iuliu. În conformitate cu prev. art. 5 , al. (2), din L. 502/2004, Actul constitutiv ar fi trebuit să cuprindă în mod explicit, componenţa nominală a primelor organe de conducere, admi­ nistrare şi control ale asociaţiei şi semnăturile a cel puţin 25 membri fondatori. De asemenea, actul ar fi trebuit să conţină în cuprinsul său, menţiunile privind patrimoniul asociaţiei nou înfiinţate, activul patrimonial iniţial, explicitarea scopului şi a activelor noii asociaţii, categoriile de resurse pa­ trimoniale şi nu în ultimul rând sediul asociaţiei. Atât judecătorul IACOB GHE. cât şi notarul GHERGHIN NICOLAE, au

judecătorului IACOB GHE. Admiterea ca legal a actului constitutiv din 10.02.2005, (cu toate că avea cunoştinţă de prevederile LEGII NR. 502/2004 ) de către notarul GHERGHIN NICOLAE, este dovada indubitabilă a vinovăţiei acestuia. În calitate de complici ai lui Pavel Iuliu, susnumiţii şi-au încălcat în mod grav statutul de funcţionari publici, acţionând cu bună ştiinţă împotriva actului de înfăptuire a justiţiei. În aceste circumstanţe, PAVEL IULIU şi-a însuşit în mod ilegal şi abuziv patrimoniul, conturile din bănci, evidenţa membrilor cotizanţi, fondul social şi fondul de deces, cât şi sediul asociaţiei pensionarilor din str. Anton Pann, nr. 98 din Petroşani.

Cu toate că, încă din ianuarie 2005, Pavel Iuliu, semna în calitate de preşedinte A.P.A.D.A.R. în mod ilegal şi abuziv, membrii cotizanţi nu aveau cunoştinţă de existenţa nou înfiinţatei asociaţii. Abia în urma dezvăluirilor făcute publice de către subsemnatul în anul 2007, privind înfiinţarea A.P.A.D.A.R. - Petroşani prin fals, înşelăciune şi abuz (de către Pavel Iuliu şi complicii acestuia), membrii cotizanţi au avut cunoştinţă de apariţia unei noi asociaţii a pensionarilor. Statutul A.P.A.D.A.R. nu exista la momentul înfiinţării - 17.06.2005 - , nu a fost niciodată aprobat în vreo Adunare generală şi nici membrii cotizanţi nu l-au solicitat pentru luare de cunoştinţă. În perioada 2006-2010, aşa zisul „STATUT A.P.A.D.A.R.” a fost folosit doar pentru ca Pavel Iuliu să-şi „legalizeze” acţiunile de fraudare, prevederile acestuia fiind modificate de 5 ori, în acest răstimp. Din punct de vedere al legalităţii existenţei ca persoană juridică a A.P.A.D.A.R. Petroşani, acesta nu există, în prezent funcţionând ilegal şi netemeinic. De asemenea, Asociaţia pensionarilor în­ fiinţată în octombrie 1949 nu şi-a încetat funcţionarea din punct de vedere legal.

Pavel Ghe. Iuliu nu a fost niciodată ales preşedinte al asociaţiei pensionarilor

(înfiinţată în 1949) şi nici al A.P.A.D.A.R. întrucât nu există nici o hotărâre a vreunei Adunări generale în acest sens. Actele privind înfiinţarea A.P.A.D.A.R sunt lovite de nulitate absolută. Aceste stări de fapt sunt generate şi întreţinute de către preşedintele A.P.A.D.A.R. în calitate de autor şi de către notarul GHERGHIN NICOLAE, numitul SVICHIU VIOREL şi judecătorul IACOB GHE. în calitate de complici ai lui Pavel Iuliu. Ele au drept consecinţă spolierea finanţelor asociaţiei cu peste 35 miliarde lei vechi, cât şi producerea unei perturbări (deosebit de gravă) a activităţii asociaţiei, în sensul prev. art. 146, c. penal. În cazul infracţiunii continuate, caracterul de „consecinţe deosebit de grave” se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice, prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii. - DECIZIA NR. XIV/2006 - Î.C.C.J.- (Monitorul Oficial nr. 6 din 4 ianuarie 2007). Pavel Iuliu a urmărit şi realizat actul înfiinţării A.P.A.D.A.R. cu toate că, la acea dată funcţiona încă din 1949 asociaţia pensionarilor, cu un efectiv de aprox. 8000 de membri cotizanţi, având sediul în Petroşani, str.

Anton Pann, nr. 98. Asociaţia deţinea la 31.XII.2004 în depozite bancare 18, 2 miliarde lei drept fond social (depuneri C.A.R.) şi aprox. 1 miliard lei vechi fond de deces. A.P.A.D.A.R. a fost înfiinţată în baza unor înscrisuri false, prin înşelăciune, abuz, trafic de influenţă şi fraudarea legii.

Scopul urmărit şi realizat de autorul infracţiunilor, Pavel Iuliu, a fost acela de obţinere a unor foloase necuvenite atât pentru el cât şi pentru complicii lui.

Pagubele produse membrilor cotizanţi se cifrează la peste 35 miliarde lei vechi (3.500.000 RON). Prin realizarea înscrierii ca persoană juridică a A.P.A.D.A.R., susnumitul a finalizat o primă şi importantă etapă în crearea „instrumentului” cu ajutorul căruia urma să comită alte grave fapte de natură penală. O a 2-a etapă, este constituită din acţiunile lui Pavel Iuliu privind numirile în funcţiile nou create (la iniţiativa sa), cât şi nominalizările în organele de conducere şi control ale A.P.A.D.A.R.. etapă pe care o vom prezenta în episodul următor. Care au fost motivele pentru ca notarul Gherghin N. şi judecătorul Iacob Ghe. să consimtă să încalce legea, în cel mai grav mod posibil? Cei doi funcţionari publici îndrituiţi să apere legea şi să slujească adevărului, se află la o vârstă ce i-ar recomanda şi motiva drept pensionari,... cu vechime. Bine bazaţi pe lentoarea şi subiectivismul cu care organele autorităţii statutului se prefac a se sesiza în astfel de infracţiuni (mai ales când în cauză sunt „colegi”) cei doi au certitudinea că şi în cazul descoperirii faptelor comise, judecata va dura până la prescrierea acestora. Este inadmisibilă ipoteza precum că a fost vorba de neglijenţă sau au comis-o aşa de... dragul prieteniei cu infractorul Pavel Iuliu. Cei 2 infractori au avut ştiinţă că eludează prevederile legii şi îşi încalcă statutul profesional, favorizând prin acţiunile lor săvârşirea unor fapte penale şi zădărnicind urmărirea penală în cazul lui Pavel Iuliu.

Al doilea motiv a fost acela al obţinerii de foloase necuvenite atât pentru ei cât şi pentru alţii. Trebuie să menţionăm că prim-procurorul Maniu Dorica de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani a oferit cu bunăvoinţă N.U.P. şi S.U.P. în absolut toate cauzele penale în care Pavel Iuliu era cercetat pentru săvârşirea unor infracţiuni. Cu toate că, presa a sesizat în nenumărate rânduri, precum că A.P.A.D.A.R. funcţionează ilegal, iar Pavel Iuliu fraudează Asociaţia Pensionarilor Petroşani, procurorii ILINCA D-TRU şi ROMAN DARIUS au refuzat în mod îndărătnic şi ostentatoriu să dispună declanşarea cercetărilor în cauză.

Coordonând în mod voit, defectuos, activităţile poliţiştilor desemnaţi în administrarea actelor premergătoare cercetării penale, susnumiţii au favorizat infractorii în sensul prev. art. 264. al. (1) c.

p. Cârdăşiile existente între unii poliţişti de la Poliţia Municipiului Petroşani (CÂNDEA, STOICA, DEDIU, ŞUŞMAN) şi unii procurori de la Parchetul Petroşani (ILINCA D-TRU, ROMAN DARIUS, primprocuror MANIU DORICA) au fost şi rămân argumentul logic, relevant şi fundamental în susţinerea axiomei că Pavel Iuliu este deasupra legii. Este mai presus de lege pentru că, la Tribunalul Hunedoara „ colegii” judecătorului IACOB GHE. au avut un interes deosebit în respingerea pe bandă rulantă a re­ cursurilor declarate de către subsemnatul.

La toate acestea mai adăugăm un fapt care scoate în evidenţă că, infractorul PAVEL GHE. IULIU nu are temeri că cineva va cuteza a-l deferi justiţiei, pentru dreaptă judecată. Atâta timp cât îşi cultivă cu osârdie şi interes relaţiile de prietenie cu persoane din rândul po­ liţiştilor, procurorilor şi judecătorilor, Pavel Iuliu se ştie protejat împotriva oricăror acuzaţii temeinice, fie acestea şi cu dovezile pe masă. Cu câţiva zeci de ani în urmă, una dintre familiile cu care Pavel se vizita (reciproc) şi săptămânal serveau masa împreună, era cea a procurorului DRAIA de la Procuratura Petroşani. Fiica acestui procuror, era colegă de şcoală cu fiul lui Pavel, pe numele său ALEXANDRU. Astăzi Alexandru locuieşte în Canada, iar fosta colegă la Deva, unde ocupă postul de prim-procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara. În luna august a anului 2008, Pavel Alexandru îşi vizitează fosta colegă, DRAIA SANDA IOANELA, cu scopul de a găsi o modalitate pentru ca, în presă să nu mai apară dezvăluirile subsemnatului cu privire la faptele penale comise de Pavel Iuliu. „Consiliat” de către fosta colegă de şcoală, Alexandru îşi povăţuieşte tatăl să depună plângere penală, la publicarea fiecărui articol (sub semnătura mea) în care dezvăluiam dovezile fraudării Asociaţiei Pensionarilor Petroşani. Aşa m-am pricopsit cu un dosar penal şi o trimitere în faţa instanţei de judecată. Başca, mi se cereau - de către Pavel Iuliu - daune morale în cuantum de 1 miliard lei vechi şi...puşcărie. Finalul a fost un mare fiasco, subsemnatul fiind achitat de către instanţa de fond, iar recursul Parchetului Petroşani respins. Toate acestea după ce procurorul ROMAN DARIUS „ mă asigurase” de oportunitatea şi necesitatea condamnării la puşcărie pentru cutezanţa de a sluji interesului general al co­ munităţii. Există martori care declară că, nu de puţine ori, Pavel Iuliu se lăuda cu relaţiile lui în tagma procurorilor, poliţiştilor şi judecătorilor, fapt care ne îngăduie să afirmăm cu temei că acestea este mai presus de lege. „ Organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal”- ART. 4, c. pr. penală. În cazul de faţă, rolul activ al procurorilor şi al judecătorilor din Petroşani şi Deva, a fost şi rămâne să se manifeste cu prioritate şi determinant în zădărnicirea urmăririi penale, a judecării şi a executării pedepsei infractorului.

Simpla declaraţie prin lege a unor fapte ca infracţiuni şi săvârşirea acestora cu vinovăţie, nu este suficientă pentru ca răspunderea să devină operantă pentru făptuitor. Mai este necesar ca faptele concrete săvârşite să învedereze atât pericolul social cât şi importanţa ma­ terială a infracţiunii. În circumstanţele date, victimele sunt peste 8000 de pensionari, grup - ţintă caracterizat de senectute, senescenţă şi nu de puţine ori senilitate. Inoportunitatea înfiinţării A.P.A.D.A.R. - Petroşani, cât şi metodele ilicite folosite în actul constituirii acesteia, este dovada de netăgăduit a scopului urmărit şi realizat de către PAVEL IULIU şi complicii acestuia, cu vinovăţie. Conduita ilicită reprezintă temeiul juridic al răspunderii penale, acesta fiind caracterizat şi definit prin lege ca infracţiune. Nu există nicio cauză care, să excludă caracterul ilicit al faptelor păgubitoare ale lui PAVEL. Constantin RUSU

Anul IX, nr. 5 (nr. 167) • 16 pagini • 10 noiembrie 2011 ­­

8

SUNTEM CU OCHII PE VOI!

Topul celor mai bogați ţigani din România.

VerticalNews a alcătuit topul celor mai înstăriți 50 de țigani din România. Pentru a calcula averile acestora am luat în calcul activitatea economică înregistrată la ReCom, valoarea afacerilor, dar mai ales ceea ce au declarat ei înșiși, plus ceea ce au afișat în spațiul public: aurul și bijuteriile, palatele și alte locuințe, terenurile și mașinile. Țiganii au două astfel de momente în care își prezintă bogăția. Unul este Săptămâna Mare de dinainte de Paști, iar celălalt sărbătoarea Sfintei Marii din data de 8 septembrie. De regulă, țiganii din toată România vin să petreacă la Costești de Vâlcea cu grătare, fripturi la proțap, cârnați și sarmale.

De Sfânta Maria, an de an. În 2009, țiganii au petrecut inclusiv cu președintele Traian Băsescu. Cercetarea efectuată de VerticalNews a durat mai bine de șase luni, perioadă de timp în care au fost intervievate câteva zeci de persoane, efectuate trei reportaje în mari comunități țigănești și analizate sute de firme.

Inițial, în cercetare fuseseră înscrise peste 70 de familii țigănești. În ceea ce privește datele înregistrate la Registrul Comerțului, se observă că cele mai multe dintre afacerile țigănești sunt în pierdere.

De obicei, afacerile care le plac țiganilor sunt cele legate de prelucrarea și vânzarea metalelor feroase și neferoase sau de colectarea deșeurilor. Plus, comerțul cu amănuntul.

Alții, precum cei din Țăndărei, Ialomița, și-au făcut averile din cerșit, furturi sau încasarea ilegală a asistenței sociale din partea statului britanic. Cei mai mulți dintre ei stau bine la capitolul aur și case. Terenuri mari nu au mulți dintre ei, cu excepția interlopilor din Timișoara care au pus mâna pe terenuri care nu le aparțineau.

O categorie specială a țiganilor bogați sunt maneliștii: ei câștigă constant din drepturi de autor și din cântatul pe la nunțile și botezurile altor milionari. Cei mai bogați dintre ei, precum Adrian Minune sau Nicolae Guță, au depășit un milion de euro, iar impresarul Dan Bursuc îi întrece.

TOP CEI MAI BOGAȚI ȚIGANI DIN ROMÂNIA 1. Ionelaș Cârpaci din Timișoara este cel mai bogat țigan din România, cu o avere estimată la 13 milioane de euro. Totodată, este semianalfabet, având doar patru clase, după cum a mărturisit chiar el. Clanurile din Timișoara sunt cele mai avute din toată țara și, spre deosebire de alte familii care se ocupă de comerțul cu fier vechi sau de cerșetorie în străinătate, clanurile din vestul României și-au făcut banii din afaceri imobiliare ilegale.

îmbogăți era simplă. El cumpăra cel mai ieftin apartament dintr-o vilă și apoi băga înăuntru o familie săracă de țigani care le făcea viața un chin celorlalți locatari, determinându-i să se mute și să-și vândă apartamentele la prețuri derizorii. O altă metodă a fost să păcălească o serie de bătrâni să-i vândă apartamente de 200.000 de euro pe 3.000 de euro. Vilele interbelice ridicate în cea mai selectă zonă a orașului au intrat pe mâna mafioților. În plus, Cârpaci a falsificat acte pentru a se da drept proprietarul unor terenuri evaluate la 500.000 de euro care erau ale Primăriei Timișoara, iar apoi le-a vândut unei firme.

Alături de amanta sa Mirela Stanca, Ionelaş Cârpaci a mai pus la cale o escrocherie, susținând că a avut de suferit pe timpul comuniștilor și că are de recuperat de la statul român foarte mult aur care îi fusese confiscat.

Așa i s-a restituit cantitatea fabuloasă de 27 de kilograme de aur (în valoare de peste un milion de euro). Însă procurorii spun că restituirea s-a făcut ilegal.

Cârpaci a pus mâna și pe o parte din Centrul Cultural Francez de pe Bulevardul C.D. Loga din Timișoara, falsificând semnătura unuia dintre cei trei moștenitori legali ai clădirii.

Unele imobile intrate ilegal în proprietatea sa sunt monumente istorice (ca de exemplu casa primului florar imperial austriac din Banat). În afară de terenuri și o mulțime de vile și clădiri de patrimoniu, Cârpaci este și proprietar de cavouri într-un cimitir din Timișoara. Cu gresie, marmură, turnulețe și termopane, canapele, fotolii și televizoare, un astfel de mini-palat funerar costă în jur de 11.000 de euro.

La ora actuală, Ionelaș Cârpaci este cercetat penal în mai multe dosare pentru fals, uz de fals, dar se află în libertate în Timișoara, neavând însă voie să părăsească orașul. De un an de zile procesul se tot amână.

Ionelaş a negat toate acuzațiile spunând că nu putea face el toate acele ilegalități deoarece abia poate să citească: „S-a găsit vinovatul în persoana mea, un om cu patru clase, care nu aş reuşi nici să citesc aceste dispoziţii, dar să le falsific? Eu sunt singurul din aşa zisul grup care sunt semianalfabet şi care sub nicio formă nu puteam nici falsifica dispoziţiile respective şi nici contribui la acestea. E clar că au fost falsificate de personal din Primăria Timişoara, singurii care dispun de ştampile, de terminologie şi mai ales care ştiu terenuri nerevendicate ori care nu mai au foşti proprietari”.

2. Lucia Seifert (56 de ani) şi soțul ei, Petru Jurj, dețin o avere estimată la 11 milioane de euro, bani care provin tot din afaceri imobiliare ilegale desfășurate în Timișoara.

Cuplul este stăpân peste multe clădiri istorice, cu o arhitectură frumoasă, din centrul orașului.

De asemenea, ei dețin un palat țigănesc pe care și l-au construit sub forma unui hotel.

Această clădire este cea mai valoroasă, fiind estimată la peste 3 milioane de euro. Țiganii au și un apartament enorm în centrul Timișoarei, deasupra magazinului Materna, aflat lângă Opera din Timișoara, și un alt palat în construcție în zona Modern. În noiembrie 2009, cei doi au fugit din sala de judecată de la Curtea de Apel Timișoara exact înainte ca magistrații să emită mandate de arestare pe numele lor. Mafioții au plecat în Germania, acolo unde își au domiciliul.

Împopoțonat bine cu aur (brățară, lanț și ghiul), Ionelaș Cârpaci poate fi văzut mai mereu pe la terasele din centrul Timișoarei în timp ce vorbește la telefonul mobil, punând la cale noi șmecherii. Mai nou, interlopul și-a schimbat numele în Ionel Sandner.

Oricum l-ar chema, Cârpaci se află în fruntea unui clan de țigani de mătase care, în ultimii ani, au pus mâna pe clădiri și terenuri în valoare de milioane de euro, aflate în centrul istoric al Timișoarei. Clanul Cârpaci a reușit să își desfășoare afacerile în liniște datorită legăturilor sale cu procurori, judecători, notari și oameni din poliție.

Rețeta pusă la cale de Cârpaci pentru a se

Anul IX, nr. 4 (nr. 166) • 16 pagini • 5 iulie 2011 ­­

Cuplul de țigani a pus mâna pe o clădire ce valora 1,3 milioane de euro, însă au plătit pe ea doar 600.000 de euro, păcălindu-i pe proprietari că le vor da și restul de bani. Doar că banii nu au mai ajuns niciodată la păgubiți.

Din contră, țiganii s-au intabulat rapid la Cartea Funciară și apoi i-au terorizat pe oamenii din casă, în speranța de a-i face să plece: le-au tăiat curentul, apa și gazele. Tot așa l-au păcălit pe un bătrân din Timișoara: după ce l-au terorizat ani în șir, spărgându-i magazinul sau intrând să construiască în curtea lui, țiganii l-au convins să le vândă casa. I-au spus că îi dau pe ea 110.000 de euro, dar i-au dat doar 33.000.

Seifert și Jurj sunt cercetaţi penal și pentru comiterea a zeci de infracţiuni pe teritoriul Germaniei, unde au fost plecaţi în repetate rânduri începând cu anul 1990 (escrocherie, declarații false în justiție, furt prin violență, loviri și răniri periculoase, deturnare, violare de domiciliu, fals în documente, extorcare calificată cu luare de ostatici în Munchen, conducere fără permis).

Au fost dați în urmărire internațională de Curtea de Apel Timișoara. Dar în martie magistrații Tribunalului Timiș i-au achitat pe țigani, iar în iunie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a decis să anuleze mandatele de urmărire emise pe numele lor.

Cel mai bogat țigan din Moldova

3. Cu o avere de 7 milioane de euro, bulibașa Ferdinand Stănescu din comuna Grajduri, județul Iași, este cel mai bogat țigan din Moldova. Averea lui constă în palate, mașini luxoase (mai ales Mercedes, BMW, SUV-uri) și, bineînțeles, foarte mult aur. În palatele sale găsești tot ce vrei și ce nu vrei: băi cu jacuzzi, porți de lemn în stil maramureșean, trofee de vânătoare agățate pe pereți și camere în care ai putea să întorci o limuzină, de 18X16 metri.

Ferdinand Stănescu are patru copii: un băiat (Nicușor Stănesu) și trei fete (Lăcrămioara, Mărioara și Anișoara). Chiar la începutul lunii octombrie el și-a măritat fata cea mică, Anișoara, pentru care a organizat o petrecere fabuloasă, cu 500 de invitați. Mireasa a avut o zestre impresionantă, de câteva sute de galbeni (dintre care 50 atârnați pe rochie), plus covoare, haine, mobilă și electrocasnice. Tinerii însurăţei au primit pe post de cadou de nuntă zeci de kilograme de bijuterii, două maşini şi o casă. În luna de miere, ei au plecat în Dubai.

Bulibașa susține că averea și-a făcut cinstit, din comerț: “Comerț cu orice, import-export se cheamă, luăm ceva, vindem mai departe, numai bani să iasă”, a povestit Stănescu. Se pare că originea bogăției sale se plasează un­deva în anii ’90, când a cumpărat tablă și fier de la Sidex Galați și le-a vândut mult mai scump (inclusiv Armatei). Afacerea cu tablă a mers până prin 1998, când statul și-a dat seama că pierde foarte mult dacă mai întâi vinde ieftin, iar apoi tot el cumpără scump.

Așa că Stănescu s-a reprofilat pe comerț cu alte tipuri de bunuri. Acum, prin firma sa SC Fery Boss SRL, el face negoț cu utilaje grele.

Cumpără utilaje din România, le recondiționează la Cluj și le vinde peste graniță mai scump, însă to­ todată la un preț mult mai mic decât un utilaj nou.

4. Silvian Ilie Filoti, cunoscut sub numele de “Fulguță”, este bulibașa romilor din cartierul Fața Luncii din Craiova, Dolj, unde deține o

vilă impunătoare. Cu o avere de 6,3 milioane de euro, Fulguță este cel mai bogat țigan din Oltenia. Totodată, el este preşedintele al Comunităţii Etniei Romilor din Craiova.

El a moştenit şefia peste cartierul Fața Luncii de la tatăl său, “Fulgeran”, care în tinereţe era cel mai de temut dintre ţiganii din Oltenia.

Ca mulți alți bogați din lista noastră, și Fulguță și-a dobândit averea într-un mod dubios. În anul 2005, numele său a apărut într-un dosar în care mai mulți craioveni erau acuzați de spălare de bani și de faptul că au obținut returnări ilegale de TVA. Dintr-o notă oficială trimisă de Ioan Rus în anul 2002 (pe atunci ministru de Interne din partea PSD) deputatului PSD Nicolae Vasilescu (acesta din urmă solicitase informații despre acțiunile ilegale desfășurate de țiganii din Craiova) reiese că Fulguță a făcut pușcărie și că o mare parte a averii sale a obținut-o prin cămătărie: „Unii membri ai clanului (Fulguță-n.r.) au acu­ mulat averi mari în perioada anilor 1990-1994, când au desfășurat activități de cămătărie, acordând împrumuturi în valută și monedă românească pe un termen scurt și cu dobândă mare. În anul 1994, urmare a neachitării da­ toriilor de către persoanele împrumutate, membrii ai clanului au comis mai multe infracțiuni de lipsire de libertate și șantaj. În anul 1995, pentru faptele comise, patru membri ai clanului, respectiv Silvian Filoti Ilie zis “Fulguță”, Silvian Secretaru, Băscrăcea Ion zis “Felix” și Miclescu Valentin au fost cer­cetați în stare de arest preventiv, judecați și con­damnați la pedepse privative de libertate, între 3-5 ani de închisoare, pedepse pe care le-au executat. În cauză a fost întocmit dosarul penal nr.8747/ 1995. Deși există date că Silvian Filoti Ilie, în afara activităților comerciale ilicite practică și cămătăria, nu au fost înregistrate sesizări din care să rezulte recuperarea datoriilor prin forță”. În 2009, Fulguță i-a făcut fiului său o nuntă de un milion de euro la restaurantul „Debarcader” din Parcul Nicolae Romanescu din Craiova. Adrian Minune a fost naș, iar Florin Salam și Sorinel Puștiu au cântat manele până dimineața.

Printre invitați s-au numărat interlopi precum Nati Meir, Vadik Gigi Zavera (zis Gigioc) sau Bercea Mondialu’.

Chiar dacă s-au pupat la nunți, asta nu l-a împiedicat ulterior pe Nati Meir să îi tragă o țeapă lui Fulguță, cu bani falși.

5. Toma Miuţescu din Vâlcea are o avere de 6 milioane de euro. El face parte din clanul Miuțescu, aceasta întinzându-se în mai multe județe din țară (în special în Vâlcea, Sibiu și Olt). În total, averea clanului e undeva între 10 și 15 milioane de euro. De asemenea, clanul Miuțescu l-a susținut pe împăratul Iulian Rădulescu drept lider al țiganilor, atunci când acesta s-a proclamat în 1993 „împărat al romilor de pretutindeni”.

Toma și Aurelia Miuțescu dețin un palat în cartierul Nucii din Râmnicu-Vâlcea, cu mobilă de lux, foițe de aur pe pereții interiori sau candelabre cu cristale. Familia conduce două societăţi comerciale din Vâlcea.

La începutul anului 2009, după ce totul era pus la cale pentru ca băiatul lui Toma, Dan Miuțescu, să se însoare cu Ana-Maria, fiica lui Dan Stănescu („împăratul țiganilor” de la Costești), între cele două clanuri a izbucnit un scandal monstru.

Asta deși Toma cheltuise deja un miliard de lei vechi pentru petrecerea de logodnă, unde veniseră maneliști și lăutari celebri.

SUNTEM CU OCHII PE VOI!

9

Ionelaş Cârpaci, cel mai avut ţigan În timp ce Stănescu a pretextat că nu mai vrea să își trimită fata la Vâlcea ca să locuiască în colonia Nucii, nedemnă pentru o fiică de rege, familia Miuțescu spune că împăratul din Costești s-a răzgândit deoarece fata lui a fugit de-acasă cu un român timp de trei zile și, drept urmare, nu mai este fecioară. Așa că ar fi anulat nunta ca să nu se facă de râs. În urma scandalului, împăratul Iulian Rădulescu i-a retras titlul lui Dan Stănescu.

6. Mihai Țiganu’ este cel mai bogat țigan din Corbeanca, județul Ilfov, având o avere de 4,3 milioane de euro. Averea și-a dobândit-o după ce ”a lucrat”, cu mulți ani în urmă, în Statele Unite ale Americii. Dincolo de aur și mașini, Mihai Țiganu are mai multe palate în Corbeanca și o vilă la Chicago. În iulie 2009 el și-a căsătorit fiul, pe prințul Ramir, la palatul Mogoșoaie, organizându-i o nuntă cu limuzine, calești, covor roșu și cele mai alese mâncăruri: file de morun, somon, cârnăciori de mistreț sau mușchiuleț de căprioară.

7. Dan Finuțu din comuna Buzescu, județul Teleorman, se mândrește cu o avere de 4 milioane de euro. Dan Finuțu a devenit celebru după ce și-a ridicat în Buzescu o vilă care copiază întocmai clădirea Judecătoriei din Caracal. Pe fațadă, acolo unde pe clădirea originală scria „Judecătorie”, țiganul a scris „Dan Finuțu 2003”. Se spune că Dan Finuțu și-a ridicat vila după ce instanța din Caracal a fost singura care l-a condamnat, cu mai mulți ani în urmă. Drept urmare, Dan Finuţu s-a lăudat în fața judecătorilor că-şi va face la el acasă o copie exactă a judecătoriei, în care va locui.

Dan Finuţu deţine un en-gros în Alexandria și are mai multe firme prin toată țara. La începutul lunii februarie 2011, mascații și poliția au descins la palatul lui Finuțu, unde au făcut mai multe percheziții, fără să

spună exact ce anume căutau.

Dan Finuțu are legături cu interlopul Bercea Mondialu din Slatina, țiganul din Buzescu fiind naș de cununie la nunta lui Ambasador, unul dintre fiii lui Bercea.

8. Stela Mihai, șefa țiganilor din Strehaia, are o avere de 4 mililoane de euro, obținută ilegal în mare parte. Stela Mihai deține case (printre care un palat lung de sute de metri), terenuri, mașini și 12.000 de galbeni.

De altfel, pasiunea sa pentru aur este cunoscută: mai mereu poartă câte două lanțuri de aur la gât, cercei uriași în urechi și inele groase pe degete. Doar la nunta nepoatei sale Stela i-a făcut cadou copilei câteva sute de bănuți de aur ce cântăreau, în total, 10 kilograme. În toamna anului 2008, Stela Mihai a fost pusă sub urmărire penală după ce țiganca, alături de alți patru administratori de firme, a fraudat Regia Autonomă pentru Activități Nucleare (RAAN) din Drobeta Turnu Severin cu 3 milioane de RON, într-o afacere de transport cărbune. Care a fost șmecheria? În 2007 ea a semnat un contract cu RAAN prin care se obliga să furnizeze materie primă (42.000 de tone de cărbune). Doar că în loc de cărbune energetic, Stela le-a livrat celor de la RAAN 42.000 de tone de șlam cărbunos amestecat cu pământ, producând unității un prejudiciu de peste 3 milioane de RON. Deși urmărită penal, șefa Partidei Romilor din Strehaia nu a ajuns până acum în fața vreunei instanțe. În septembrie 2011 a ieșit la iveală că Stela, deși are mai multe vile și terenuri, are taxe și impozite neplătite de 140.000 de RON. În acte ea este proprietar doar pe o Dacie 1301, potrivit Primăriei Strehaia. Totuși, Fiscul a decis să îi pună sechestru pe palat. Acum urmează evaluarea lor și scoaterea la licitație.

9. Bercea Mondialu‘ din Slatina, Olt, are o avere estimată la 3,7 milioane de euro, realizată din afaceri necurate, cămătărie, spălare de bani și șantaj. Până să fie arestat pentru tentativă de omor, Bercea Mondialu’ a mai fost cercetat nenumărate dosare penale.

În momentul de față, Bercea Mon­ dialu’, pe numele adevărat Sandu Anghel, se află în închisoare, fiind judecat pentru că și-a înjunghiat propriul nepot, Ionuț Anghel (zis și Mercedes). Interlopul este acuzat și de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniștii publice și evaziune fiscală.

Bercea are relații la cel mai înalt nivel, fiind prieten cu Mircea Băsescu, fratele președintelui Traian Băsescu. Mircea Băsescu a botezat-o pe nepoata interlopului, iar Sandu Anghel a participat la înmormântarea mamei președintelui. De asemenea, Bercea Mondialu’ este apărat de casa de avocatura a lui Sorin Calafuș, care l-a desemnat pe fiul său, Șerban Calafuș, să se ocupe de caz. Acesta din urmă este și avocatul lui Mircea Băsescu.

Deși este foarte bogat, banii lui Bercea nu apar pe nicăieri pe hârtie. El este acționar la două firme falimentare, dintre care una nu a raportat niciodată situația la Registrul Comerțului. Societățile sale au toate caracteristicile unor firme-fantomă, menite să acopere activități ilegale.

Teoretic, firma Bercea Mondialu SRL s-ar ocupa de întreținerea și repararea autovehiculelor, iar cealaltă, Spălătorie SRL, ar fi o spălătorie de mașini.

Familia lui Sandu Anghel deține nu mai puțin de 15 imobile (dintre care 8 palate fără autorizație de construcție) în Slatina, Drăgănești și București. În timpul percheziției din această primăvară, oamenii legii au ridicat de la mama lui Bercea 200.000 de euro care nu au putut fi justificați, precum și o cantitate importantă de aur. Suma nu e cine știe ce, dacă ne gândim că în 2009 Bercea i-a făcut fiului său o nuntă de 400.000 de euro.

10. Dan Stănescu din orașul Costești din județul Argeș are o avere de 3,1 milioane de euro. În decembrie 2007, Dan Stănescu a fost proclamat „regele internațional al tuturor romilor creștini de pretutindeni” de către împăratul țiganilor Iulian Rădulescu de la Sibiu. Anterior, titlul fusese deținut de tatăl său, Ilie Badea Stănescu (zis Tortică), care a murit la finalul anului 2007. Înainte de înmormântare, în curtea Palatului de Aramă de la Costești, Dan Stănescu a fost așezat pe tron și a primit coroana regală, în prezența primarului orașului Costești, Dan Vasile, a împăratului Iulian Rădulescu și a Consiliului romilor de la Sibiu.

Dan Stănescu și-a pus coroana de aur cu nestemate a tatălui său (ce cântărește peste un kilogram și care este acum depusă la BNR), inelul pentru închinare și rugăciune și lanțul cu cruce, dăruit în 2003 lui

Ilie Badea Stănescu de Patriarhia Ortodoxă Română.

Familia lui Stănescu este foarte bogată, strămoșii săi fiind mari vătafi și conducători ai țiganilor din Craiova și din Constanța. Înaintașii săi s-au ocupat cu metalurgia, realizând cazane de țuică și sigilii pentru vagoanele de marfă. Acum, Dan Stănescu are conturi cu bani în străinătate și în țară, mai multe case și terenuri în România și peste hotare și, bineînțeles, mii de cocoșei de aur. În 2010, Dan Stănescu și-a căsătorit fiica, Ancuța, cu Mihai Biriță, un țigan bogat din Târgi-Jiu. Regele i-a dat fetei o zestre impresionantă: bani de aur (în valoare de 300.000 de dolari), mobilă de la Paris în valoare de 300.000 de dolari, finisată cu marmură și cristale Swarovski, 300 de rochii, canapele tivite cu fir de aur, plasme, stații. În total, nunta cu 2.000 de invitați ar fi costat un milion de dolari.

Anul trecut, Palatul de Aramă a fost percheziționat de oamenii legii, Dan Stănescu fiind suspectat că a cumpărat mai multe mașini de lux furate. Și în 2011 regele țiganilor creștini a avut probleme cu legea: a fost acuzat că fură curent electric.

11. Gogu Mihuţescu din Sibiu are 3 milioane de euro. El deține firma Laromet Comsib care se ocupă de turnarea metalelor neferoase ușoare și de comerț cu fier vechi. Face parte din clanul Miuțescu, întins în județele Vâlcea și Sibiu.

12. Istrate Stănescu a fost bulibașă până de curând în comuna Ivești din județul Galați și are o avere de 2,9 milioane de euro. El s-a retras din funcția de șef al comunității și l-a lăsat pe fiul său în loc.

13. Nicolae Dumitru, fratele fostei bulibașe Tatian Dumitru din Craiova (decedat în 2008), are o avere de 2,7 milioane de euro.

14. Mihai Ilarie este șeful Partidei Romilor din Sibiu și deține o avere de 2,6 milioane de euro. Are o firmă, Bianca SRL, care se ocupă de comerț cu amănuntul.

15. Vișinel Stancu din Timișoara este tatăl infractoarei Mirela Stanca, amanta lui Ionelaș Cârpaci, cel mai bogat țigan din România. Vișinel este ceva mai sărac, având „numai” 2,3 milioane de euro. Clanul Stancu, ai cărui membri marcanți sunt acum în Germania (mulți chiar au obținut cetățenia germană), a păstrat în România câteva palate. Zilele trecute, clanul Stancu a dat socoteală agenţilor Interpol.

16. Nicolae Radu, zis Talianu, este un țigan bogat din Țăndărei, județul Ialomița. Talianu făcea trafic de minori, pe care îi lua din Țăndărei și îi trimitea la cerșit în Marea Britanie.

Are o avere estimată la 2,3 milioane de euro.

17. Bureaţă Zaharia a prosperat în Buzescu, Teleorman, iar recent și-a

mutat afacerile în Bragadiru, lângă București. Are 2,2 milioane de euro. Cu dinţii de sus îmbrăcaţi în aur, mâinile pline de ghiuluri masive, salbă de lanţuri groase şi medalioane, ceas Rolex, cravată și vestă din fir de aur, Bureață a devenit cunoscut după ce s-a lăudat că a cumpărat un Hummer direct de la Ion Țiriac.

Zice că s-a îmbogățit din afaceri cu „feroase și neferoase”.

18. Mihai Toma este bulibașă în Potcoava-Olt și are o avere de 2,1 milioane de euro. Are o limuzină de lux, un palat și, ca să arate că e cel mai tare din Potcoava, și-a pus în vârful vilei o statuie a Libertății. Pe fațada clădirii a scris cu litere de-o șchioapă „Leonardo cap de serie” pentru că pe nepotul lui îl cheamă Leonardo. Iar la poartă a pus o statuie a unui soldat care de la distanță pare real: Toma își imaginează că așa va ține hoții la distanță.

19. „Îmi plac banii și iubesc femeile frumoase”este moto-ul pe care intens mediatizatul Leo de la Strehaiași l-a afișat pe blog. Din păcate pentru iubărețul Leo, fiul bulibașei din Strehaia, în ultimii ani averea lui s-a diminuat considerabil. A ajuns la 2,1 milioane de euro, deși înainte de criză era estimată la 10 milioane de euro.

Banii s-au dus și pe jocurile de noroc (mai ales pe jocul de ruletă în cazinourile din București) și pe femei, Leo – pe numele său adevărat Ion Stelică Mihai – arătându-se foarte generos cu iubitele sale, cărora le-a cumpărat mașini, haine, genți de firmă și alte cadouri (Simona Sensual a avut, pentru câteva săptămâni, un Mercedes SLK, Cristina Spătar, un BMW seria 6, iar lui Jasmine i-a comandat un Audi Q7). Leo de la Strehaia spune că numai fostei sale iubite, dansatoarea din buric Jasmine, i-ar fi făcut cadouri de un milion de euro.

La ora actuală, cel care se autointitulează prințul țiganilor spune că nu mai are nicio firmă. În plus, pentru a economisi 7.000 de euro pe an, el a pus palatul de la Strehaia pe numele mamei sale bolnavă de diabet (aceasta, având un handicap grav, nu trebuie să plătească impozit pe locuință). De asemenea, prieteni de-ai lui Leo au declarat tabloidelor că țiganul și-a luat mașina pe care o conduce, un Audi Q7, în leasing, și că s-a mutat din locuința de lux din Cartierul Francez din București pentru că acolo chiria era prea mare. continuare în pagina 10

Anul IX, nr. 4 (nr. 166) • 16 pagini • 5 iulie 2011 ­­

10

Suntem cu ochii pe voi!

Topul celor mai bogați ţigani din România. urmnare din pagina 9 Deși pare absorbit total de femei, scandaluri și apariții la televizor în cele mai tabloidizate emisiuni, Leo de la Strehaia a avut timp și să aibă probleme cu legea. În 1999, el a fost acuzat de fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare și evaziune fiscală de 760.000 de lei (a cumpărat combustibili neaccizați și i-a revândut drept benzină sau motorină). Deși a fost condamnat în 2004 la patru ani de pușcărie, unui judecător craiovean i s-a făcut milă de el și i-a suspendat ulterior executarea pedepsei. În 2006, același judecător (Laurențiu Anghel) l-a achitat pe Leo de la Strehaia pentru o faptă de înșelăciune, iar pentru alte fapte l-a condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare. Așa a reușit celebrul țigan să nu facă nicio zi de închisoare pentru faptele sale.

20. Regele țiganilor Florin Cioabă de la Sibiu are 2 milioane de euro.

El este proprietarul mai multor firme cu diferite domenii de activitate: Neo Drom SRL (recuperarea deșeurilor și a resturilor metalice reciclabile), Romdor Grup SRL (turnarea metalelor neferoase, adică bronz și cupru), Evelyn Impex SRL (recuperarea deșeurilor și a resturilor metalice reciclabile), Best Star Nef SRL (turnarea metalelor neferoase ușoare). Cioabă deține și o cantitate mare de aur, printre care coroana și sceptrul împodobit cu rubine și smaralde, pe care le ține la bancă.

21. Mareș Mureșan, cumnatul bulibașei țiganilor din Sintești, Ilfov, are o avere de 2 milioane de euro.

El este cel care s-a dat de gol la cârciumă, începând să povestească despre copiii din familii sărace cumpărați cu 1.000 de lei de țiganii bogați din Sintești care nu aveau băieți, ci doar fete.

22. Radu Constantin, zis Titi Aghiotantu, din Țăndărei, Ialomița, are o avere de 2 milioane de euro.

A fost implicat în scandalul copiilor trimiși la cerșit în Marea Britanie.

23. Luis Argint din Timișoara are 2 milioane de euro. Ca să își arate respectul față de rudele defuncte, le-a ridicat în cimitir un cavou-palat cu turnulețe, mobilă, televizor și canapele de piele în valoare de 10.000 de euro.

24. Dan Viscol zis și Prințul Ardealului, are bunuri estimate la 2 milioane de euro. El a fost naș la nunta fiicei lui

Dan Bărcina din Târgu-Jiu.

25. Iulian Rădulescu de la Sibiu, autointitulat împăratul romilor de pretutindeni, are 1,9 milioane de euro. Este susținut de puternicul clan Mihuțescu.

26. Marian Nicolae, zis Marian Miliardaru, din Țăndărei, Ialomița are 1,9 milioane de euro. A fost implicat în scandalul copiilor trimiși la cerșit în Marea Britanie.

27. Stancu Scumpea este un țigan bogat din Timișoara, cu o avere de 1,9 milioane de euro. Are mai multe iahturi, un palat cu 20 de camere, bijuterii și mașini de lux.

28. Boby Stancu face parte tot din clanul Stancu din Timișoara și are o avere estimată la 1,9 milioane de euro. Fiica lui, Estera, este logodită cu nepotul lui Vișinel Stancu (tatăl concubinei lui Ionelaș Cârpaci, cel mai bogat țigan din România).

Stabilit în Germania, vine în România doar la marile chefuri organizate de neamuri. Recent, palatul său, care seamănă izbitor cu clădirea CECului, a fost luat cu asalt de agenţii Interpol.

29. Frații Miclescu, de loc din Craiova, au o avere de 1,8 milioane de euro. La ora actuală, ei sunt căutați de autoritățile din Statele Unite pentru că au furat bijuterii în statul Texas.

30. Mihai Gheorghe din Sintești, Ilfov, are 1,8 milioane de euro. El a fost denunțat că și-a cumpărat un băiat de la o femeie săracă, deoarece avea doar fete și nu avea cui să transmită numele și averea.

31. Traian Radu zis Traian Ţiganu, din Țăndărei, Ialomița are 1,7 milioane de euro. Și el a fost implicat în afacerea copiilor trimiși la cerșit în Anglia.

32. Gheorghe Stănescu este fratele lui Istrate Stănescu, bulibașa din Ivești, Galați. Are 1,6 milioane de euro.

33. Dan Bursuc, compozitor, pro­ ducător muzical și impresar de

maneliști, este unul dintre cei mai cunoscuți promotori ai manelelor.

A strâns din activitățile sale 1,5 milioane de euro. El deține casa de discuri Grand Production Bursuc. De asemenea, el este clarinetist și șeful unei formații de acompaniament pentru cântăreții de manele.

Orchestra ce îi poartă numele a participat la mai multe ediții ale concursului muzical și de dans Miss Piranda. Dan Bursuc a avut un rol important în afirmarea maneliștilor Florin Salam și Sorin Copilul de Aur. 34.

Constantin Andronache Grafian din Bengeşti-Ciocadia, județul Gorj, este preşedinte la nivel naţional al Alianţei pentru Unitatea Romilor. Are o avere de 1,3 milioane de euro.

35. Manelistul Florin Salam (pe numele adevărat Florin Stoian) a strâns din cântat și din dedicații pe la nunțile și botezurile baștanilor 1,3 milioane de euro. Lansat în showbiz cu ajutorul șefului de orchestră Dan Bursuc, în anul 2002, (cu piesa „Ce gagică șmecherită”), Florin Salam este în prezent vicepreședinte în Asociația Artiștilor, Muzicanților și Lăutarilor Romi din România.

36. Ion Vanga din Țăndărei, Ialomița are o avere de 1,2 milioane de euro. Că și-a strâns averea prin metode dubioase recunoaște chiar el. Prin 2003 a plecat în Spania ca să facă bani, apoi s-a dus în Franța, după care a aterizat la Londra: „Neam făcut şi noi câte o posibilitate.

Mergeam cu ziarele, mergea cerşitul atunci. Spălam parbrizele la maşini şi mai mergea… Acum nu mai merge”.

Când s-a întors, el și-a ridicat un palat în Țăndărei.

37. Baron este unul dintre cei mai bogați țigani din Timișoara, fiind în fruntea clanului cu același nume.

Cu o avere de 1,2 milioane de euro, el s-a încuscrit cu gruparea Cârpaci în această vară: băiatul lui, Marco Baron, a luat-o de nevastă pe Casandra Cârpaci, fiica interlopului Ionelaș Cârpaci. Nunta, care a bulversat orașul de pe Bega,a stârnit mânia organizației ”Noua Dreaptă”, care periodic organizează marșuri de protest împotriva țigănelii din Timișoara.

Anul IX, nr. 5 (nr. 167) • 16 pagini • 10 noiembrie 2011 ­­

38. Manelistul Nicolae Guță are o avere estimată la 1,2 milioane de euro. Pe numele său real Nicolae Linguraru, cântărețul a agonisit bijuterii de aur ce cântăresc trei kilograme (ce reprezintă 150.000 de euro), două apartamente situate în centrul Bucureștiului (Bulevardul Unirii și Piața Alba Iulia), o casă în Bucureștii Noi, trei vile ridicate în Petroșani și o mulțime de mașini: vreo treisprezece Dacii, mai multe Mercedesuri și un BMW Seria 5 obținut prin leasing. Spune că nu are încredere în bănci, preferând să își depoziteze banii și alte valori într-un seif. Anul trecut intenționa să vândă o parte din imbile și mașini, pentru a construi în centrul Petroșaniului un bloc cu șapte etaje. Criza l-a oprit.

39. Gică din Buzescu, Teleorman, are o avere de 1,1 milioane de euro. El are un palat cu o suprafață de sute de metri în comună, copiat exact după cel al lui Becali din București.

40. Manelistul Adrian Minune are o avere de 1,1 milioane de euro.

Recent, el a fost implicat în mai multe scandaluri legate de faptul că nu plătește taxe și impozite pentru banii pe care îi câștigă din cântat pe la nunți și botezuri. Din acest motiv a fost botezat de presă „Adrian Evazionistul Minune”. Concret, în aprilie 2011, Agenția Națională de Integritate a sesizat Fiscul cu privire la faptul că manelistul nu a plătit impozite pentru câteva sute de mii de euro. În perioada 2008-2010, el a declarat venituri de 38.000 de euro, dar a cheltuit 140.000 de euro.

41. Dan Bârcină, zis și Dan Goeru, este un țigan foarte bogat din TârguJiu, Gorj. Are o avere de 1,1 milioane

de euro. În vara anului 2010, la nunta fiicei sale, a făcut spectacol.

Fiind patron al unei firme de aviaţie utilitară din Capitală, el și-a adus cele 11 perechi de nași la nuntă cu trei elicoptere. Apoi, aparatele au zburat câteva ore deasupra municipiului Târgu-Jiu. Unul dintre ele a purtat un banner pe care scria casă de piatră pentru miri.

42. Iulian Boţ, zis Viscol, este unul dintre cei mai influenți țigani din Lugoj, județul Timiș. Cu o avere de un milion de euro, el a pus mâna pe mai multe clădiri de patrimoniu din oraș pe care a început să le modifice după bunul său plac, transformându-le în palate țigănești.

43. Crinu este un țigan bogat din Timișoara, cu o avere de un milion de euro. Are mai multe vile în Timișoara și în Germania. În prezent locuiește în Germania, unde face afaceri cu mașini de lux.

44. Tolea din Sibiu are un milion de euro. La nunta sa din 2008, fata lui Tolea, Lăcrămioara, a purtat salbe cu bănuți de aur în valoare de 140.000 de euro.

45. Ciprian Nicolae zis Poligrad din Țăndărei, Ialomița, are o avere de 900.000 de euro. Țiganul a fost implicat în scandalul copiilor trimiși la cerșit în Anglia.

46. Soții Dafinel și Emanuela din sunt doi dintre cei mai cunoscuți țigani din Ardeal. Stau la Cluj și au o avere de 900.000 de euro.

47. Ion Frâncu are un palat în Strehaia și este totodată consilier local în localitate. Are o avere estimată la800.000 de euro.

48. Radian Andronache din Ben­ geşti-Ciocadia, Gorj, are 800.000 de euro. Vara trecută el i-a organizat băiatului său o nuntă scumpă, cu elicoptere și limuzine. Băiatul a luat-o de nevastă pe fiica lui Dan Bârcină din Târgu-Jiu. 49. Familia lui Sava din Hunedoara are 800.000 de euro și locuiește într-un castel impozant pe Strada Rotarilor din oraș. În curtea vilei a fost ridicat de curând cel mai impunător castel ţigănesc din zonă, „Vila lui Baci”.

50. Mircea Nicolae, zis Bocioc din Țăndărei, Ialomița are 700.000 de euro. A fost implicat în scandalul co­piilor trimiși la cerșit în Marea Britanie.

Notă: În listă nu apare Nicolae Mihai, rivalul lui Ionelaș Cârpaci și liderul celui mai influent clan țigănesc din Timișoara. Acesta a părăsit definitiv România, mutându-se în Germania, după ce fusese condamnat la doi ani cu suspendare pentru ultraj. În timpul unui proces în care era judecat pentru fraude imobiliare, Nicolae Mihai a amenițat instanța, în sala de judecată, cu pistolul. De două luni, palatele țiganești din Timișoara ale clanului Mihai au fost luate cu asalt de agenți ai Interpolului. Mihai și ginerii săi sunt anchetați de poliția criminală din Germania pentru evaziune, fals și alte infracțiuni financiare. Averea lui Mihai, ca individ, nu depășește, în Ro­ mânia, o jumătate de milion de euro.

Preluare site: verticalnews.ro/

ABUZURI

SOMNOROASE FUNCŢIONARE... În cadrul Primăriei Petrila, judeţul Hunedoara, funcţionează (?!)

Serviciul Public Local de Asistenţă Socială (S.P.L.A.S. ) care se află în subordinea Consiliului Local al oraşului. În conformitate cu dispoziţiile art. 3 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a S.P.L.A.S., aceasta are rolul de a identifica şi soluţiona problemele sociale ale comunităţii din domeniul protecţiei copilului. Cuprinsul art.

4 al aceluiaşi Regulament ne face cunoscut că „obiectul serviciului îl constituie acordarea de servicii sociale, primare şi de specialitate, menite să asigure, prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare (sau permanente) ale situaţiilor de risc din domeniul protecţiei copilului”.

Din cuprinsul ANEXEI LA HOTĂRÂREA NR. 21/2011 A CONSILIULUI JUDEŢEAN HUNEDOARA, spicuim doar două dintre principiile ce vizează acţiunile realizate pentru copii. Primul principiu este „PROMOVAREA ŞI RESPECTAREA INTERESULUI SUPERIOR AL COPILULUI - în toate acţiunile care îl privesc pe acesta, acţionându-se numai în interesul superior al copilului”.

Al 2-lea este: „ PRIMORDIALITATEA RESPONSABILITĂŢII PĂRINŢILOR -părinţi fiind primii responsabili pentru creşterea şi îngrijirea copilului”. În „ DECLARAŢIA DREPTURILOR COPILULUI”, adoptată cu unanimitate de Adunarea Generală a O.N.U. în anul 1959, dispoziţiile art. 2 prevăd „Dreptul la ocrotire socială care îi permite dezvoltarea sănătoasă şi normală pe plan fizic, intelectual, moral, spiritual şi social”. Pe fond, copiii sunt beneficiarii drepturilor omului, cunoscute fiind vulnera­ bilitatea, procesul continuu de acu­ mulare şi de dezvoltare ale acestora.

Toate bune şi frumoase, dar la nivelul S.P.L.A.S. Petrila, acestea rămân la modul declarativ. Încălcarea din culpă a aplicării prevederilor Drepturilor Copilului, atrage cu greutate o măsură sancţionatorie, împotriva funcţionarei care o săvârşeşte. Poate fi şi acesta un motiv pentru care pupezele de la susnumitul serviciu îşi îndeplinesc după cum vor muşchii lor, misiunea pentru care sunt retribuite lunar de la bugetul statului cu salarii consistente.

Domnul MOLNAR ŞTEFAN este divorţat; în urma unei sentinţe civile a Judecătoriei Petroşani, desfacerea căsătoriei făcându-se din vina am­ bilor soţi. Prin sentinţa civilă nr.

1062/2003, minora MOLNAR SIDO­ NIA-FLORINA, născută la data de 13.04.2000, a fost încredinţată mamei MOLNAR ELENA, actualmente cu numele GÎNDAC ELENA. Ceea ce apare bizar în dispozitivul de motivare a hotărârii judecătoreşti este concluzia dată de colectivul autorităţii tutelare din cadrul Pri­ măriei Petrila şi însuşită de jude­ cătoarea MIHĂILESCU CERASELA. Anume că, „minora poate fi în­ credinţată mamei, spre îngrijire şi creştere”. Madam GÎNDAC ELENA , este suferindă de afecţiuni psihiatrice şi este încadrată în grupa a 2-a de handicap - fără drept de muncă - cu diagnosticul „TULBURARE DE PER­ SONALITATE HISTRIONICĂ”. De acest fapt aveau ştire şi madamele de la Primăria Petrila, numai că, s-au făcut

a nu vedea. Desconsiderând în mod inadmisibil obligaţia ce o aveau în privinţa prevenirii şi înlăturării si­ tuaţiilor de risc „funcţionarele Primăriei Petrila s-au şters în fund...ul biroului cu principiile ce privesc promovarea şi respectarea interesului superior al copilului. Ne-am interesat la un medic specialist în domeniu, cu privire la simptomele pe care le manifestă o persoană diagnosticată cu „Tulburări de personalitate histrionică” şi iată ce ne-a fost dat urechilor să auzim. Boala are ca trăsături esenţiale - printre multe altele - un comportament seducător şi provocator; labilitate şi versatilitate dispoziţională; conduită erotizantă cu elaborare de fantezii sexuale; izbucnire în descărcări dezordonate şi demonstrative a afectelor; utilizarea unor mijloace care conferă un comportament teatral şi nu în ultimul rând dramatizează conţinutul comunicării (deseori fabulează).

Printre trăsăturile facultative regăsim, incapacitatea de menţinere a

că în urma evaluărilor făcute de către reprezentanţii autorităţilor locale (PETRILA) s-a constatat faptul că fiica dumneavoastră este îngrijită cores­ punzător de către mama sa”. Tratând cu sictir interesul superior al minorei SIDONIA-FLORINA, funcţionarele de la S.P.L.A.S.- Petrila au ţinut să ne convingă - şi a reuşit - că dorm scriind (inepţii), şi scriu dormind (în birourile primăriei). Ce puternice motivaţii (pecuniare) au înclinat balanţa în detrimentul (dezavantajul) şi de­ favoarea (împotriva interesului) minorei? În accepţiunea voastră putregăioasă, o mamă bolnavă psihic, este capabilă şi îndreptăţită moral să îngrijească şi să crească un minor, aidoma unei persoane sănătoase din punct de vedere psihic.

Cum poate fi un model de conduită (pentru fiica ei) această mamă, a căror inconştiente fapte compor­ tamentale pot primi în orice moment, verdictul: „ este bolnavă psihic”? Şi atunci, cum putem afirma că între mama bolnavă şi minoră ar exista o

tâmpenii şi să înşele cu nonşalanţă?

Da, madam GÎNDAC poate fi (şi este) un model, dar care corespunde perfect unui pacient al Spitalului de psihiatrie. Educaţia minorului pre­ supune corectarea trăsăturilor exa­ gerate, deplasate mult spre o extremă sau alta. De asemenea, stimulează sau inhibă caracteristicile psihice, echilibrându-le şi pregătindu-l pe viitorul adult, pentru a se armoniza cu societatea în care trăieşte. Educaţia din anii copilăriei asigură însuşirea atitudinii corespunzătoare condiţiei de om civilizat, capabil de reuşită personală, fără a periclita reuşita semenilor. Şi atunci şi acum, putem afirma că este respectat interesul superior al minorei SIDONIA -FLORINA de către somnoroasele „ funcţionare” de la instituţia pe­ trileană, la care afară-i vopsit gardul şi înăuntru-i leopardul? Cum poate fi asimilată aceasta (pacientă timp de 18 ani a Spitalului de psihiatrie), unei mame sănătoase din punct de vedere psihic, ştiu doar cele de la protecţia

relaţiilor, intoleranţa la ignorare, comportament manipulativ şi entuziasmare facilă. Drept concluzie: madam GÎNDAC ELENA este în deplinătatea facultăţilor mintale şi, (în viziunea bolnăvicioasă a unor funcţionare abuzive), aptă din toate punctele de vedere pentru creşterea şi îngrijirea minorei MOLNAR SIDONIA -FLORINA. Cunoscând caracterul violent al mamei cât şi situaţia totalmente anacronică în care este nevoită să trăiască minora SIDONIA -FLORINA, domnul MOLNAR ŞTEFAN s-a adresat cu încredere şi speranţă doamnei Director General, jurist (?!) VIORICA POPESCU, al DIRECŢIEI GENERALE DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUIHUNEDOARA. Sesizarea domniei sale era motivată (şi pe bună credinţă) de subiectivismul şi neprofesionalismul de care fac risipă funcţionarele de la autoritatea de protecţia copilului Petrila. Contrar aşteptărilor sale, petentul a primit un răspuns care l-a lăsat perplex.„... vă comunicăm faptul

comunicare normală, bazată pe sinceritate, onestitate, răbdare, responsabilitate, empatie şi încredere reciprocă?! Aceste calităţi trebuiesc cultivate minorei încă din anii co­ pilăriei, fiind esenţiale şi determinante în asigurarea succeselor din anii maturităţii. Este capabilă această mamă - bolnavă psihic - să descopere şi să şlefuiască trăsăturile native ale fiicei sale?? Au cunoştinţă adormitele funcţionare de la autoritatea tutelară că o educaţie negativă generează lipsa de caracter pe viitor, a omului care una gândeşte, una zice şi alta face? Este arhicunoscut faptul că încă de la început, copilul învaţă prin imitaţie, părintele fiindu-i model. Ce are anume de învăţat minora MOLNAR SIDONIA- FLORINA de la mama ei GÎNDAC ELENA care suferă de „TULBURARE DE PERSONALITATE HISTRIONICA”? Să fugărească oa­ menii cu toporul, să zbiere şi să consume „licori”, să-şi facă mendrele cu primul bărbat întâlnit care-i cade victimă, să mintă, să fabuleze

copilului... „ În momentele în care starea de sănătate a doamnei GÎNDAC se alterează, dânsa este ajutată în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti şi casnice de către o vecină (doamna VLADISLAV)” . Am spicuit încă o tâmpenie, din răspunsul primit de dl. MOLNAR, sub nr.

19.754/2011 de la D.G.A.S.P.C. Hunedoara. De aci înţelegem noi că, de fapt când pe madam GÎNDAC o apucă pandaliile, aceasta o cheamă pe madam VLADISLAV să o su­ plinească în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti şi casnice. În cazul în care vecina Vladislav este plecată cu treburi, madam GÎNDAC îl va solicita pe dl. VLADISLAV. Cum pentru ce?

Pentru o binecuvântare „conlucrare” în elaborarea şi punerea în practică a unor fantezii sexuale „demne” doar de o bolnavă psihic. În privinţa comportamentului seducă­tor cât şi a conduitei erotizate a mamei GÎNDAC nu dorim să facem comentarii.

Deocamdată. Să bănuim noi că această madamă VLADISLAV, șede

11

permanent la „datorie” pentru a răspunde prompt năbădăilor lui GÎNDAC ELENA? Epistola, sub sem­ nătura DIRECTOR GENERAL AD­ JUNCT, SORINA CARMEN GRAMA se încheie într-o notă de un cinism debordant şi incomensurabil: „... evaluarea psihiatrică şi/sau funcţio­ nală a fostei dumneavoastră soţii o puteţi solicita în cadrul procesului de reîncredinţare, în scopul de a proba capacitatea sau incapacitatea doamnei de a face(?!) satisface nevoile fiicei sale”. Ce visai cocoană GRAMA pe când redactai această scrisorică plină de absurdităţi? În ce temei să se adreseze MOLNAR ŞTEFAN instanţei cu cerere de reîncredinţare? Ca să scrie baliverne funcţionarele abuzive de la autoritatea tutelară a Primăriei Petrila? Cetăţeanul MOLNAR ŞTEFAN v-a solicitat în scris să dispuneţi o anchetă care să răspundă la întrebarea: există ori ba , garanţiile morale care să o îndrituiască pentru creşterea şi îngrijirea copilului SIDONIA-FLORINA? Asta, având în vedere diagnosticul de „tulburare de personalitate histrionică” a mamei GÎNDAC ELENA. O anchetă complexă, a căror concluzii i-ar fi putut oferi (sau nu) lui MOLNAR ŞTEFAN, motivul deschiderii î instanţă a unei acţiuni de reîncredinţare a minorei. Păi matale madam GRAMA nu cunoşti nici un gram din realitatea situaţiei de fapt, de pe teren. Semnezi ca primarul...adică dormind. Nu ai înţeles că această mamă GÎNDAC se ocupă cu înflăcărarea de creşterea şi îngrijirea copilului între două reprize de ţăcăneli intempestive? În cazul fortuit al apariţiei zărghelii „mama de rezervă” îi preia atribuţiunile şi competenţele. De asemenea, când mama GÎNDAC se internează câte o lună pe an la psihiatrie pentru tratarea ţicnelilor, îşi „intră în pită” mama VLADISLAV. Ca o notă de cu­ loare voi face următoarele precizări: 1. D.G.A.S.P.C. - Hunedoara are conform Hotărârii nr. 38/2001a Consiliului Judeţean - un număr de 1042 de angajaţi.

2. Conform anexei 1b la HCL nr.

112/2010, un nr. de 30 de funcţionari se îngrămădesc la S.P.L.A.S. - Petrila.

3. Principiile care guvernează conduita profesională a funcţionarilor publici sunt următoarele: supremaţia CONSTITUŢIEI şi a legii; asigurarea egalităţii de tratament a cetăţenilor în faţa autorităţilor şi instituţiilor publice; profesionalism - mult; im­ parţialitatea şi independenţa; inte­ gritatea morală; libertatea gândirii şi a exprimării; cinstea şi corectitudinea; deschiderea şi transparenţa... Zice gura târgului că mama GÎNDAC ELENA lucrează bine mersi în pofida menţiunii de „pierdută în totalitate capacitatea de muncă” - menţiune expresă, cuprinsă în DECIZIA ASUPRA CAPACITĂŢII DE MUNCĂ NR. 1467/29.04.2010. S-ar zice lucru deosebit de grav - că madam GÎNDAC consumă cu plăcere diverse „tării”. Să nu credeţi ca ar fi vorba de DETOX sau VERDE DE PARIS. Dar cin’ să vadă toate acestea? Adormitele de funcţionare de la Primăria Petrila? „Somnoroase funcţionare/ Prin birouri se adună./Scriu prostii şi beau cafele/ Noapte bună!

Constantin RUSU

Anul IX, nr. 5 (nr. 167) • 16 pagini • 10 noiembrie 2011 ­­

Lichele

12

La conducerea Institutului Cultural Român Ne-a fost dat să trăim un sfârşit de săptămână marcat de o ştire prea repede trecută sub tăcere, deşi anunţa un grav atentat împotriva conştiinţei istorice a românilor.

Dintre autorii asumaţi ai atentatului nu puteau lipsi Horia-Roman Patapievici şi Teodor Baconschi.

Primul în calitate de coordonator al unui proiect editorial denumit „România medievală”, finanţat din bugetul de criza al României cu 7 milioane de euro, iar cel de al doilea ca părinte prefaţator al volumului cu titlul menţionat, editat de Institutul Cultural Român. Volumul este, puţin spus, o blasfemie la adresa conştiinţei istorice a poporului român.

Nu mai referim asupra imprecaţiilor pe care cei doi inamici ai României le girează pentru a denigra în faţa lumii identitatea naţională a românilor şi a da dreptate neruşinatelor revendicări teritoriale ale neo-revizioniştilor unguri, dar este nevoie să ştie cine este ipochimenul din fruntea conducerii executive a Institutului Cultural Român, fiindcă preşedintele onorific ne este prea bine cunoscut.

Se numeşte Traian Băsescu.

Despre Horia-Roman Patapievici s-a afirmat, mai mult sau mai puţin explicit, că ar avea niscaiva legături cu afacerile secrete ale unor servicii străine, ca activ şi totodată nociv agent de influenţă.

O tradiţie a trădării Avem, din păcate, şi o tradiţie a trădării, prin care unii s-au definit dintotdeauna. Este şi cazul familiei Patapievici, Dionis şi Odarca Patapievici, un cuplu informativ creat de NKVD la începutul anilor ’40 în Cernăuţi şi infiltrat apoi în Secţia Gestapo-ului din Viena, de unde, în 1947-1948, a avut loc marşrutizarea în România.

Nu am fi adus în atenţie acest caz dacă nu am fi fost martorii unui eveniment notabil pentru lumea informaţiilor secrete. Protestul, cu voie de la Serviciul Federal de Informaţii german (BND), al scriitoarei Herta Müller, faţă de protecţia pe care preşedintele Institutului Cultural Român, HoriaRoman Patapievici, o acordă mai multor foşti şi actuali agenţi secreţi ai Securităţii şi ai altor servicii secrete – de aici sau de aiurea.

autentice, membrii exilului românesc trebuiau studiaţi şi anihilaţi, la fel ca, în ţară, foştii deţinuţi politici, singurele foruri morale româneşti din ţară, respectiv din afara ţării.

Locul lor trebuia ocupat de falşi disidenţi anticomunişti, ceea ce s-a şi întâmplat. Ca atare, diverşi trepăduşi au fost direcţionaţi către emigraţia anticomunistă legionară. Patapievici junior, printre ei. Astfel a fost luat automat în studiu, documentare şi cultivare de „instituţiile culturale” ale Oficiului Federal pentru Apărarea Constituţiei (n.n. – omologul Serviciului Român de Informaţii).

Contactele şi, mai ales, contactările pe care le-a avut în Germania l-au făcut să ajungă, la întoarcerea din ţară, nici mai mult, nici mai puţin decât director al „Centrului de Studii Germane” al Facultăţii de Filosofie de la Universitatea Bucureşti.

Rolul “Căpitanului Soare” Pe acest fond, s-a creat împrejurarea scandalului „căpitanului Soare”. Un superior de-al „căpitanului Soare”, care a supervizat operaţiunea, nu a ezitat să-l dea în primire pe ofiţerul SRI trimis pentru o banală cercetare şi să se folosească de acest prilej pentru a-l lansa pe Patapievici pe orbita-i deja desenată. Scandalul mediatic brodat sub pretextul inabilităţii „căpitanului Soare” avea să-l scoată pe Horia Roman Patapievici din anonimat, propulsându-l în atenţia opiniei publice. Platforma şi notorietatea pe care Virgil Măgureanu i-a creat-o, prin orchestrarea scandalului mediatic, sunt interpretate de cunoscătorii intimi ai resorturilor ascunse ale gestului lui “dom’ Profesor”, drept “o recompensă pentru marile merite ce nu pot fi specificate”, pe care Dionis Patapievici, tatăl lui HoriaRoman, le-a adus, în secret, NKVD, Gestapo-ului şi altor servicii, iar oficial Comandamentului Militar din Austria al Armatei Roşii. Dar nu numai acestora. „Fiul lupului”, cum l-au numit

Hop şi Virgil Măgureanu Cu abilitatea-i caracteristică, Virgil Măgureanu l-a ajutat cu prisosinţă, exploatând un fapt profesional banal, o investigaţie comună a „căpitanului Soare”, pe care presa însetată de sângele serviciilor secrete a supradimensionat-o, creând un fals persecutat, chipurile pentru atitudinea sa „anti-Iliescu”. De notorietate era, deja, că şi directorul SRI, Virgil Măgureanu, devenise un „anti-Iliescu”, căruia îi căuta înlocuitori. Ceea ce-i poate justifica gestul de „a scoate la rampă” încă un opozant cu oarecare lustru, adoptat de frăţia „Humanitas”, chiar dacă acesta, pe fond, avea ce avea cu România, nu cu Iliescu în special.

Nu este lipsit de interes, în acest context, după cum menţiona fostul său prim-adjunct, generalul Victor Marcu, în raportul adresat fostului preşedinte al României, Ion Iliescu, că V. Măgureanu i-a ascuns preşedintelui datele reale ale scandalului „Soare-Patapievici”, adevărul fiindu-i adus la cunoştinţă de generalul Marcu, la solicitarea lui Iliescu, de faţă fiind şi consilierul prezidenţial pentru securitate, care ştie mult mai multe decât vrea să spună.

Ascensiunea ulterioară, de rang ministerial, a lui H.R.P. în Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, examinată de specialişti în „intelligence”, apare ca o reuşită infiltrare a unei cârtiţe într-o instituţie în care miza dosarelor Securităţii, referitoare la agenţii şi acţiunile serviciilor străine, a mobilizat ample resurse din partea acestora din urmă.

Cine şi cum a păzit documentele la CNSAS Patapievici junior nu a moştenit, însă, calităţile intrinseci pe care ascendenţii săi le-au avut pentru operaţiuni speciale sub acoperire.

El, împreună cu alţi camarazi au

Furia Hertei Müller De ce apare Herta Müller în disputa agenţilor secreţi protejaţi de HoriaRoman Patapievici? De ce o campanie amplă anti-Patapievici în media externă de mare tiraj şi circulaţie, vizibil supervizată de anumite servicii secrete străine? Răspunsul cel mai la îndemână este acela că scriitoarea disidentă, protejată a BND, până şi după plecarea din România, nu şi-a mai putut reţine indignarea faţă de nerecunoştinţa şi lipsa de loialitate, adică trădarea la care „noul caporal” s-a pretat, în cea mai bună tradiţie a familiei.

Traseul lui HRP În anii 1993-1995, Horia Roman Patapievici a fost dirijat de noii săi protectori să întreţină legături, informative, printre rămăşiţele emigraţiei legionare din Franţa şi R.F. Germania, unde se afla ca bursier.

Ca ultimi reprezentanţi ai României

Herta Müller jurnaliştii O. Zară şi Cătălin Antohe pe H.R. Patapievici, avea nevoie de crearea împrejurărilor care să-i permită preluarea şi continuarea tradiţiei familiei, a serviciilor ce nu pot fi specificate, începute de bunicul şi tatăl său, în favoarea „mamei Rusia”, a Măreţiei Sovietelor şi împotriva fiinţei naţional-statale a României.

fost „prinşi cu mâţa în sac”, adică executând tematici de scotocire şi extragere de informaţii şi documente din arhivele Securităţii, solicitate de servicii străine interesate în recuperarea memoriei acţiunilor lor trecute în România, dar şi în proiectarea altora. Este cunoscut că, în misiunea sa de la CNSAS, s-a aflat şi acoperirea, sau mai precis reconspirarea agenţilor dubli şi a

Anul IX, nr. 5 (nr. 167) • 16 pagini • 10 noiembrie 2011 ­­

informatorilor din rândul „societăţii civile” creată de serviciile sovietice pentru a ocupa terenul public după lovitura de stat din 1989. Inabilitatea sa l-a făcut de altfel să şi recunoască faptul că a avut cunoştinţă de cazul agentului-informator Antohi (şi nu numai a lui), faptă ce are consecinţe penale.

Pedeapsa pentru fapta sa ignobilă a fost „o rotire”, respectiv promovarea ca preşedinte al Institutului Cultural Român, o înaltă demnitate ce i-a venit „mănuşă” individului chitit pe continuarea lucrărilor antinaţionale ale înaintaşilor săi kominternişti,

oripilat încât a refuzat să meargă într-o vizită la CAER, mai spune „fiul lupului paznic la oi”.

Adevărul este însă cu totul altul. Oricât de ciudat ar părea, omul care astăzi conduce Institutul Cultural Român, membru al Comisiei Tismăneanu pentru condamnarea regimului comunist, membru al Colegiului Noua Europă condus de Andrei Pleşu, al GDS, SAR, USR, Pen Club etc., considerat de o înaltă morală, este un mincinos profesionist.

Pentru că, în realitate, tatăl său nu a fost nici refugiat din calea trupelor sovietice, nici fost deţinut politic al

Horia-Roman Patapievici care au distrus programatic inte­ lectualitatea şi valorile de identitate ale culturii şi spiritualităţii româneşti din toate timpurile.

Ascensiunea lui H.-R. Patapievici, de la un mărunt ziarist la un aşa-zis protejat şi om de-al preşedintelui Traian Băsescu, are toate dimensiunile unei „afaceri de familie”, de sânge, şi devoalează întreaga reţea, întinsă ca o pânză de păianjen asupra României.

O secvenţă biografică, mare cât o biografie Conform biografiei oficiale roman­ ţate, tânărul Patapievici a fost descoperit şi apreciat de Virgil Ierunca si Monica Lovinescu, pe când scria la săptămânalul Uniunii Scriitorilor a lui Mircea Dinescu, „Contrapunct”, fiind prezentat de Vladimir Tismăneanu Vladimir Tismăneanu l-a prezentat celor două „voci” ale Europei Libere drept „regalist”, Patapievici alege – cu profesionalism, am putea spune – o altă biografie, care dă bine: fiu de deţinut politic.

Peste ani, Patapievici îşi mai aminteşte nişte detalii, într-un editorial din „Evenimentul Zilei”: „Tatăl meu a fost un refugiat din Cernăuţi”. Fugea de sovietici, explica Patapievici, împreună cu un văr, din familia bunicii sale, Rozalia Smercianski. A ales Polonia, mai spune fiul, pentru că ştia că România va fi şi ea invadată. Patapievici junior ne dă de înţeles că este vorba de invadarea Bucovinei de nord de către trupele Armatei Roşii, în urma ultimatumului din 1940. Experienţa aceasta groaznică, dublată de anii de închisoare politică se pare că l-au afectat teribil pe Patapievici senior: „Toată viaţa lui, tata a rămas îngrozit de ruşi”, spune fiul. A fost atât de

vreunui regim comunist. Ci un agent patentat al NKVD, care a beneficiat de avantaje necinstite toată viaţa sa.

Pentru a nu rămâne doar pe tărâmul afirmaţiilor, în cele ce urmează vom prezenta câteva dintre reperele operaţiunii de infiltrare - exfiltrare şi valorificare a agentului Dionis Patapievici, realizată, în principal, de serviciile secrete sovietice.

Spunem în principal de cele sovietice fiindcă, ulterior, în operaţiune s-au interpus şi integrat şi alte servicii de spionaj, îndeosebi pentru perioada în care Dionis Patapievici a acţionat în România, sub acoperirea de înalt funcţionar în aparatul central al Băncii Naţionale. „Lead”-ul informaţiilor cândva se­ crete (au trecut cei 40 de ani!), sec exprimat, conchide: „Dionis Patapievici a fost exfiltrat din Austria, în anul l948, pentru a fi reinfiltrat în centrala Băncii Naţionale a Ro­ mâniei”.

Dionisie Patapievici Ca în orice istorie de spionaj cu agenţi acoperiţi, numele, naţionalitatea şi cetăţenia acestora sunt învăluite în nebuloasele actelor de stare civilă, confecţionate pentru susţinerea legendelor prin care le este atribuită o nouă identitate.

Astfel, Patapievici senior apare când Patapievici Dionisie sau Dionis, când Patapiewicz Denys, când Patapicovici.

Naţionalitatea este incertă. Cea declarată era cea polonă, alţii spun că ucraineană, şi-i credem, dacă în familiile ucrainene din Basarabia copiii deveneau poligloţi, învăţând patru limbi străine, cu oarece greutăţi vorbind doar una, cea română. Diferenţele si inexactităţile de nume sunt foarte importante în materie de acte de stare civilă, fiind premeditat introduse în documente,

Lichele

13

se află fiul unei fantome a NKVD atât pentru facilitarea acoperirii , cât şi în vederea derutei şi a îngreunării identificării certe a agenţilor ilegali.

Din l948 şi până în l961, timp în care consilierii sovietici controlau toate mişcările şi acţiunile Administraţiei, Armatei, Internelor şi Securităţii, cazul Dionis Patapievici, criptonim „D. Pătraşcu”, fost membru al Gestapo-ului şi suspect de spionaj economic, nu a existat.

Odată cu declinul controlului con­ silierilor sovietici, D.P. devine subiectul unei acţiuni contrainformative, cu un dublu scop: clarificarea trecutului său în Secţia Gestapo-ului din Viena (dacă nu era cumva un urmărit internaţional cu identitate falsă) şi a unor suspiciuni de spionaj şi sabotaj economic (în Banca Naţională au fost şi victime politice, care au avut de suferit pe nedrept, fiindu-le atribuite vinovăţii grave ale altora).

Cariera în diversiune şi spionaj a lui D.P. a început la Cernăuţi, în anii liceului, când a fost remarcat de profesorii români ca „agent al provocărilor bolşevice, al cărui loc este dincolo de Nistru”. Într-o biografie, aflată în Arhiva Cadrelor fostei Bănci de Stat a Republicii Populare Române, Dio­ nis P. menţionează că a fost „suspectat şi persecutat de organele statului fascist (n.n. român) pentru comportarea avută sub regimul sovietic”, fiind nevoit să se refugieze, în 1941, în Polonia (n.n. în Galiţia, regiune a Poloniei alipită Ucrainei, deci în URSS). Aşadar, nesuportând regimul românesc antisovietic, a fugit din Basarabia în URSS. Nu din calea ruşilor, ci în braţele lor! Ulterior, e adevărat, drumurile aveau să-l poarte şi pe pământuri stăpânite de cel de-al Treilea Reich.

Perioada şederii în Ţara Sovietelor a fost, după cum se va vedea, una de pregătiri speciale intense, în vederea infiltrării în Poliţia Politică Secretă de Stat a Reich-ului german (Gestapo).

Dar despre voltele agentului sovietic şi ale „fiului lupului”, în episodul de mâine: Tradiţia trădării în familia Patapievici.

decedat în urma unei grele suferinţe (amănunte mi-a povestit mama ei), datorită răutăţii şi neglijenţei lui. Nu-i dădea medicamente, începea să o bată, când spunea că are dureri nu o credea. Mama ei a venit după aceea în Bucureşti ca să crească copiii (n.n.

– fiicele Lydia şi Elena). Mi-a povestit că de multe ori nu le dădea pensia alimentară şi bunica trebuia să dea lecţii de pian, ca să poată întreţine aceşti copii. Am auzit că s-a însurat, are din nou un copil şi pentru acest copil (n.n. – Horia-Roman) aduce cele mai mari bunătăţi, iar pentru cele două fetiţe orfane nu vrea să dea nimic”.

Dintr-o adnotare a inspectorului de personal Dobrescu, reţinem: „Patapievici Dionisie a fost interesat să moară (soţia) pentru a nu se descoperi ce-a făcut în Germania”. Într-adevăr, era singura persoană care putea deveni incomodă, dacă ar fi cedat permanentului stres al dedublării existenţiale. Ceea ce este posibil să se fi întâmplat…

Legenda pusă în circulaţie, privind internarea din Germania, a fost infirmată într-o împrejurare chiar de D.P. Astfel, cu ocazia pregătirii în vederea obţinerii carnetului de conducător auto, a afirmat că nu

Tradiţia trădării

are emoţii, deoarece a avut carnet de conducere în Germania (Austria – Al Treilea Reich), unde a circulat, aproape tot timpul, pe mai multe tipuri de maşini.

Deşi grijuliu în a indica numeroase persoane care să se poată referi asupra diferitelor etape şi perioade ale vieţii şi activităţii sale, nici măcar accidental nu a menţionat vreo persoană dintre cele care ar fi putut cunoaşte aspecte negative compromiţătoare. În anii petrecuţi în Germania (Austria), D.P. s-a aflat, ca şi fiul său peste ani, în legătură cu legionari fugiţi din România după rebeliune. Pe de o parte, îi supraveghea din însărcinarea Gestapo-ului, iar pe de altă parte, tot ca şi fiul său, ulterior, şi a NKVD. După retragerea armatei germane din Austria şi încetarea activităţii Gestapo-ului, D.P. nu a fost epurat, asemenea altor camarazi, ci a fost preluat imediat, în Viena, ca „translator poliglot”, de Comandamentul Militar al Armatei Roşii. Concomitent, devine membru activ al Partidului Comunist din Austria, agitator ce atrage atenţia autorităţilor (vom vedea şi ce interes avea!) şi urmează în acelaşi timp

În repetatele completări ale biografiei sale, solicitate pentru clarificarea necunoscutelor trecutului său, Dionis Patapievici, alias Denys Patapiewicz, alias Denis Patapicovici, criptonim „D. Pătraşcu”, tatăl lui Horia Roman Patapievici, susţinea, pentru a-şi acoperi o parte din goluri, că ar fi fost concentrat în Germania, afirmaţie contrazisă ulterior de altele. În realitate, ascundea o altă parte întunecată a biografiei sale, încârligată ca o svastică pe fundul unui ponei.

Referinţele unei prietene a primei sale soţii, decedată în 1951, cu care, după schema de ansamblu a cazului, pare a fi format un cuplu informativ NKVD-ist la Viena, spun cu totul altceva: „Cunosc pe tov. Patapievici Dionisie, soţul fostei mele colege de liceu, Drăgan Odarka, din 1939, toamna. Ucrainean (…) foarte duşmănos, neînţelegător (…) La Viena, el a fost în serviciul Gestapoului (astea le ştiu de la ea), a câştigat foarte bine, a jefuit o mulţime de lume şi şi-a însuşit o mulţime de lucruri. (…) În 1950, în urma unei discuţii cu el m-am supărat… Nu ne-am mai văzut… am auzit că ea a murit… A

cursurile Înaltei Şcoli pentru Comerţ Mondial. Aici îşi susţine licenţa cu lucrarea apologetică „Banca de Stat şi sistemul bancar al URSS”, despre care afirma că a fost un act ştiinţific temerar, deoarece „a popularizat măreţele realizări sovietice într-o ţară burgheză”. De aici şi până la infiltrarea în inima secretelor Băncii de Stat a României nu are decât un pas…

După epurarea aparatului poliţienesc austriac de către serviciile de informaţii militare sovietice, D.P. a fost transferat la Poliţia din Viena. În anul 1948, potrivit afirmaţiilor sale, are neplăceri, simţindu-se supravegheat de autorităţi, deoarece era un militant prea activ al Partidului Comunist din Austria şi al Asociaţiei Austria-URSS. Drept urmare, se adresează Misiunii României şi Delegaţiei române pentru repatrieri, solicitând efectuarea formalităţilor pentru stabilirea în România, unde a aflat că puterea sovietică a instaurat un regim democratic liber, în care se va putea manifesta şi afirma potrivit convingerilor sale.

Afirmaţiile sale privind urmărirea şi persecutarea de către autorităţile austriece sunt perisabile. Era omul sovieticilor, iar influenţa lor era, în

Virgil Măgureanu acel moment, indiscutabilă. Motive pentru a fi în atenţia autorităţilor existau: comportamentul avut ca membru al Gestapo-ului şi conspiraţiile uneltite de filiala vieneză a Kominternului, al cărui membru activ era, împotriva securităţii şi neutralităţii Austriei. În subsidiar, nu pot fi excluse unele abuzuri în rechiziţionarea de bunuri şi valori pentru uzul Armatei Roşii, care ar fi fost deturnate în alte scopuri, ceea ce ar fi determinat păgubiţii să se îndrepte împotriva funcţionarilor corupţi ai Administraţiei Militare Sovietice. Nu este lipsit de semnificaţii faptul că D.P, imediat ce a venit în Bucureşti, şi-a achiziţionat un apartament, singur pe etaj, la preţul de 100.000 lei, de la proprietarul Godel Ofner. Secţia financiară a evaluat apartamentul la 150.000 lei, iar ulterior, când au apărut suspiciuni cu privire la provenienţa banilor, l-a trecut pe numele fiicelor.

Dionis Patapievici nu era cetăţean român. Pentru a obţine cetăţenia, invocă Legea nr.162 din 29 mai 1947, care declară cetăţeni români pe toţi cei care, ei sau părinţii lor, au locuit în 1920 pe teritorii supuse jurisdicţiei statului român. Nu există dovada

renunţării la cetăţenia sovietică.

Este, însă, simptomatic, cum cel care a renegat autoritatea statului român înţelege să uzeze tocmai de această autoritate, care după cum relatează unchiul său, avocatul Liubomir Patapievici, cu domiciliul în oraşul Agnita, „pentru tovarăşul Patapievici a adus numai zile negre, iar tatăl său, Leonida Patapievici, a fost chiar arestat pentru motivul de loialitate faţă de statul sovietic”. Este justificată întrebarea dacă ucraineanopolonezul D.P. a ales România în locul Ucrainei sau al Poloniei din anumite convingeri ori s-a conformat unui ordin de misiune?

Viaţă de emigrant în Romania Odată stabilit în România, cu mulţi bani şi bunuri de valoare – bijuterii, obiecte de artă, tablouri, blănuri, albume filatelice etc. -, D.P. încearcă recunoaşterea apartenenţei politice pe baza carnetului de membru al Partidului Comunist din Austria, dorinţă ce nu i s-a împlinit.

Pe baza unor recomandări din Austria, se prezintă profesorilor Mladenaltz şi Marin Lupu (Marcel Wolfowitz), primul – decan la Academia Comercială, celălalt – vicepreşedinte al Institutului de Studii Economice şi Planificare, dar şi al Băncii de Stat al Republicii Populare Române, fiind acceptat apoi ca asistent universitar, iar Lupu îl va angaja, concomitent, inspector, apoi şef de serviciu şi consilier la Banca de Stat. Marin Lupu va exploata poliglotismul lui D.P. în scrierea operei sale ştiinţifice (primul curs de istorie a economiei naţionale), dublându-i postul de asistent cu cel de bibliotecar documentarist.

Potrivit criteriilor contrainformative ale Securităţii, D.P. ar fi trebuit preluat imediat după repatriere în procedurile de „debriefing”, pus sub o strictă supraveghere şi în carantină ideologică. Nimic din acestea.

Consilierii sovietici şi protecţia nomenclaturiştilor kominternişti l-au exceptat de la reguli, dar nu şi de emoţii şi neplăceri. Serviciul de Cadre al Băncii de Stat, prin vigilenţa şi fermitatea unui anume Dobrescu (n.n. – oare un ofiţer acoperit?), permanent suspicios, era parcă anume programat să verifice sistematic rezistenţa legendei de acoperire, solicitându-i suplimente de autobiografie, clarificări şi căutând persoanele care să poată oferi referinţe credibile.

Odată cu plecarea consilierilor sovietici din Ministerul Afacerilor Interne şi înlocuirea alogenilor din conducerea structurilor Securităţii, Dionis Patapievici a fost imediat inclus în verificări de contraspionaj şi clarificare a activităţii sale în cadrul Gestapo-ului din Viena. Ofiţerul de caz i-a fost student la Academia Comercială. Natura relaţiilor dintre ei şi ascendenţa profesorului asupra fostului student au influenţat imparţialitatea, obiectivitatea şi probitatea profesională a verificărilor, dar mai cu seamă a interpretării şi evaluării faptelor.

Agenţii din categoria „ilegali în obiective” utilizau procedee fotogra­ fice pentru culegerea, fixarea şi prelucrarea informaţiilor, dar şi pentru realizarea legăturii impersonale. D.P. era un pasionat fotograf „amator”.

D.P. avea, la un moment dat, o

familie de şapte persoane. Cumulul iniţial de funcţii şi salarii nu mai exista. Soţia avea un salariu modest.

El, cu prudenţă şi discreţie, era un rafinat şi deocheat petrecăreţ. În 1965 dispune de resurse pentru achiziţionarea unui autoturism „Renault major 10”. Deşi a avut posibilitatea unei promovări, a unei mai mari independenţe profesionale, cu salariu atractiv şi alte facilităţi, nu a acceptat să plece din Centrala Băncii de Stat. Pentru păstrarea locului de muncă şi a orizontului de acces la informaţiile vitale privind politicile monetare, fundamentarea balanţelor de venituri şi cheltuieli, planificarea circulaţiei monetare ş.a., împotriva felului său de a fi, D.P. evită orice situaţie care i-ar fi putut influenţa stabilitatea şi continuitatea profesională.

Mai multe surse ale contrainfor­ maţiilor economice din obiectivul „Banca de Stat” îi semnalează curiozitatea, curtoazia arătată se­ cretarelor vicepreşedinţilor care manipulau documentele sensibile, vizitele frecvente la compartimente centralizatoare de informaţii se­ crete din Comitetul de Stat al Planificării şi ministerele economice, dar şi profunda sa interiorizare şi imposibilitatea descifrării ade­ văratelor sale trăiri. În evenimentele „contrarevolu­ ţionare” din anul 1958, soldate cu arestarea ministrului de finanţe Aurel Vijoli, D.P., ca şef al Serviciului Circulaţiei Monetare din Direcţia Planificării Economice a Băncii de Stat, a fost în tabăra celor care au înfierat imitarea de către ministrul Vijoli a metodelor burghezoliberale titoiste. Nici nu se putea altfel din partea autorului lucrării propagandistice „Banca de stat şi sistemul bancar al URSS”. D.P. nu lipsea din niciun colectiv care genera ori înmormânta probleme, dar consuma întotdeauna informaţii sensibile de primă mână, chipurile pentru a prăgati marile decizii de politici bancare. Unii nu vedeau cu ochi buni omniprezenţa sa, dar întotdeauna se găsea cineva important care să spuna că „este bine ca tov. Patapievici să facă parte din colectiv, deoarece este şi translatorul întotdeauna prezent la întâlnirile cu delegaţiile CAER şi din URSS”.

Nici completările biografiei şi nici investigaţiile specializate nu au lămurit cum l-a urmat în străinătate prietena sa din primul an de facultate, Odarca Drăgan, cu care s-a căsătorit, probabil la Viena. Analiştii de contraspionaj care au reevaluat cazul au remarcat similitudinea cu alte cazuri, ceea ce le-a oferit o ipoteză de lucru plauzibilă; un cuplu informativ. Deşi nu a rezistat, aparent din „cauze naturale”, scopul său a fost atins. A susţinut biografia şi a motivat acţiunile lui Dionis P. în periplul său de la Cernăuţi la Viena şi, ulterior, la Bucureşti, în inima secretelor bancare ale României.

Detalii dintr-o carieră de cercetat Olga Drăgan, mama primei soţii, avea cunoştinţă de apartenenţa lui Dionis P. la o organizaţie naţionalistă ucraineană. Îi admirase puternicele sentimente şi idealuri naţionaliste şi-l dezavua pentru trădarea lor. continuare în pagina 14

Anul IX, nr. 5 (nr. 167) • 16 pagini • 10 noiembrie 2011 ­­

14

Colimator

La conducerea Institutului Cultural Român se află fiul unei fantome a NKVD urmare din pagina 13 Este un element deosebit de important.

Naţionaliştii ucraineni erau vânaţi de către Departamentul Operaţiunilor Executive (n.n. – lichidări fizice) în întreaga lume. D.P. să fi fost, oare, o „coadă a topoarelor” NKVD? Olga Drăgan sesizase nu numai trădarea idealului naţionalist ucrai­nean, ci şi grija sa exagerată pentru păstrarea poziţiei profesionale în bancă. În fond, după cum chiar el a afirmat, „prin munca ce o duc, cunosc cele mai mari secrete ale economiei ţării într-un orizont strategic de 15-20 de ani, fiind, în fapt, unicul detonator al întregului volum de date secrete, în timp ce toţi ceilalţi înalţi funcţionari cunosc doar ceea ce priveşte departamentele lor. Dacă eu aş trăda, trădarea mea s-ar multiplica de câteva ori cu coeficientul importanţei informaţiilor”.

Totuşi, Dionis P. era permanent frământat şi nemulţumit. Se considera marginalizat politic, domeniu în care avea ambiţii, dar nu i s-a echivalat şi calitatea de membru de partid şi nici nu a fost primit în PMR, ulterior PCR. Era oarecum nedumerit de această neîncredere, cu atât mai mult cu cât de la Securitate primea anual avizul de acces la documente strict secrete de importanţă deosebită. El nu ştia, însă, că documentele puteau fi şi contrafăcute în scopuri de dezinformare/influenţare a spionajului statelor/băncilor interesate de informaţiile respective.

După şapte ani, „double crosse”-ul din acţiunea de contraspionaj „D. Pătraşcu” a primit rezoluţia: „închis cu menţinerea în evidenţă pasivă”.

Se redeschide, însă, fila nouă a tradiţiilor familiei. Atacul deschis, chiar dacă repliat ulterior, al Hertei Müller, la onorabilitatea şefului ICR, Horia-Roman Patapievici, poate fi, deopotrivă, o sancţiune pentru un act de trădare, dar şi o manevră de conspirare/deconspirare a legăturii cu vreun „institut cultural” afiliat pe lângă un serviciu de spionaj. În spionajcontraspionaj, toate întâmplările şi faptele sunt ambivalente. Ceea ce este trădare pentru o parte este eroism în tabăra adversă. Că„Micul Führer de Buzău” nu poate fi decât într-o tabără adversă României este loc comun. Istoria acestei întâmplări ne oferă suficiente elemente pentru a putea înţelege apetenţa lui Horia-Roman Patapievici de a-l imita în fizionomie, gesturi şi atitudini pe caporalul Adolf Hitler. Pentru apucăturile sale de călău al culturii române şi fecaloidizarea limbajului public, HoriaRoman Patapievici, demn descendent al unui gestapovist-enkavedist, merită numele de serviciu de „Micul FührerKomisar” al culturii române.

Odată cu devalizarea de către CNSAS a arhivelor Securităţii, atât BND, cât şi succesorii NKVD au reconsiderat cazul lui Dionis Patapievici şi au regândit ceea ce rezervaseră fiului său. În firul de continuitate al tradiţiilor înaintaşului său, agentul sovietic cu trei nume, HoriaRoman Patapievici, omul cu trei fete, care aleargă pe urmele tatălui său cel puţin prin darul minciunii, se află doar la stadiul promiţătoarelor începuturi. Asta dacă nu se trezeşte la timp preşedintele onorific al ICR şi al României…

Aurel I. ROGOJAN

Proiect ultrasecret: renaşterea PNŢCD, cu Patriciu si Cataramă vârfuri de lance În culisele politicii se pregătește, în cel mai de­ plin secret, o mișcare spec­ taculoasă, care ar putea schimba destul de mult datele ecuației electorale, e vorba de lansarea unei mișcări de dreapta care să capteze electoratul derutat de PNL-ul orientat spre stânga și nemulțumit de guvernarea PDL. În rândurile care urmează suntem în măsură să lămurim câteva mistere ale ultimei perioade, între care răceala tot mai pronunțată dintre Patriciu și PNL, materializată prin recentul sondaj comandat de „Adevărul”, în care USL are doar 52%, dar și mișcările de trupe din PNȚCD, implicarea lui Băsescu, întețirea mesajelor lui Lăzăroiu privind apariția de noi forțe pe dreapta ş.a.m.d..

De remarcat că, zilele trecute, până și sobrul Kelemen Humor, liderul UDMR, declara fără echivoc, într-o emisiune la TVR, că până la alegeri vor apărea categoric surprize, materializate prin apariția de noi forțe politice. ”Surprize au fost, vor mai fi surprize.

Au fost ţări unde cu câteva luni înainte de alegeri au fost

a vrut să marșeze. Într-adevăr, se lucrează de zor, în culise, la o mișcare politică interesantă.

Mai exact, planul are mai multe etape. Prima dintre ele este unificarea grupărilor țărăniste întru refacerea fostului PNȚCD, iar, pentru asta, Traian Băsescu i-a convocat personal pe liderii facțiunilor la Cotroceni. Din informațiile noastre, președintele i-a amenințat pe țărăniști că lipsa unei înțelegeri rapide va duce la pierderea sprijinului popularilor europeni. Țărăniștii nu s-au încadrat în timp, iar azi se pune la vot, în PPE, suspendarea partidului lui Coposu din grupul amintit, ceea ce va duce în mod cert la o înmuiere a ostilităților și la reluarea negocierilor.

Oricum, regruparea e doar o chestie de timp, întârzierile fiind doar opera unor orgolii de moment.

Pasul doi va fi, potrivit unor surse bine informate din interior, crearea unei mișcări tip Convenția Democratică, pentru că se estimează că partidul nu are șanse dacă participă în alegeri cu un nume, PNȚCD, insuficient

Viorel Cataramă

înfiinţate partide politice şi au avut susţinere, deci, din acest punct de vedere, eu cred în şansa fiecăruia, de a înfiinţa o mişcare şi, după aceea, un partid” declara Hunor, pe 30 octombrie. Udemeristul știa mai multe, în mod cert, dar nu

reabilitat. În noua grupare vor intra, alături de PNȚCD, mai multe organisme civice, între care două, atenție!, conduse de Dinu Patriciu, respectiv Viorel Cataramă. Cei doi formează un important pilon al noii grupări, deși nu intenționează

Anul IX, nr. 5 (nr. 167) • 16 pagini • 10 noiembrie 2011 ­­

nici să devină membri ai PNȚCD, nici să candideze în alegeri. Își vor folosi, în schimb, din plin resursele materiale și nu numai, de care

liberali autentici: el, Patriciu și defunctul Horia Rusu. Aceleași surse afirmă, totodată, că noua mișcare își propune să defileze, până la alegeri, cu

Dinu Patriciu

dispun, pentru propulsarea noii mișcări politice în prim plan, dar, în special, pentru atragerea de figuri marcante ale liberalismului alături de noua mișcare. Care, în ciuda unor speculații de ultimă oră, nu se va îngloba în așa numita Mișcare Populară pritocită de PDL și nici nu va încheia alianțe pre-electorale cu partidul de guvernământ, ceea ce nu exclude, însă, colaborări ulterioare.

Un prim pas a fost deja făcut în această direcție: PNȚCD și Asociația 21 Decembrie 1989 au constituit alianța Calea Dreapta. Cooptarea revoluționarilor denotă clar că noua grupare își propune să adopte nu doar poziții de dreapta, dar și atitudini clar anticomuniste, în subsidiar anti-pesediste, evident.

De altfel, într-un interviu luat de oficiosul puterii, „Evenimentul zilei”, Cataramă recunoaște, voalat, că își pregătește revenirea în politică: „S-ar putea să aveţi o surpriză. Să ies din conul de umbră cât de curând!”. În același interviu, el spune că Antonescu a dus partidul pe stânga și că România a avut, după revoluție, doar trei

câteva mesaje de dreapta foarte clare și concise, la loc de cinste fiind menținerea cotei unice și eliminarea oricăror impozite pentru veniturile de până la 2500 RON pe lună. Se mizează, cum spuneam, pe deruta electoratului autohton de dreapta, care, pe de-o parte, e dezamăgit de politica PDL (partid care, oricum, a fost de stânga până acum doar câțiva ani), iar pe de alta nu se mai regăsește în alianța dintre PNL și un partid de stânga, PSD. În plus, se mizează puternic pe sprijinul Bisericii, care, nici ea, nu mai are relații prea strălucite nici cu opoziția actuală, nici cu PDL. În cazul opoziției, PNL și PSD s-au dovedit incapabile să inițieze un dialog cu liderii BOR, în timp ce la PDL lucrurile sunt ceva mai complicate, în sensul că partidul de guvernământ a pompat bani frumoși în biserici, pe de-o parte, dar, pe de alta, a adoptat o serie de măsuri care nu sunt pe placul ortodoxiei, de la dezincriminarea incestului la desfacerea căsătoriilor doar prin prezența la starea civilă, ceea ce poate afecta familia, ca instituție.

Bogdan Tiberiu IACOB

SEMNAL

15

Un cinic seducător şi o frumoasă captivă în enigmaticul „La piel que habito”, noul Almodóvar La fel de cunoscut pentru na­ raţiunile complexe ce amestecă intrigi sexuale, drame familiale şi un umor negru cât se poate de particular, cât şi pentru preferinţa sa recurentă pen­tru anumiţi actori em­ blematici, odată cu ”La Piel Que Habito”/”Pielea în care trăiesc”, un thriller cu accente suprarealiste, Almodóvar revine la unul dintre actorii preferaţi din prima parte a carierei sale cinematografice – Antonio Banderas – şi la frumoasa Elena Anaya („Van Helsing”, „Lucia y el sexo”) alături de care lucrase anterior la „Hable con Ella” (2002), peliculă ce i-a adus regizorului cel de-al doilea Oscar din carieră. Dar în ultimul său film, Almodóvar reuşeşte să nu se asemene cu nimic din ce a făcut până acum, o provocare cu atât mai mare pentru actorii săi. “La Piel Que Habito” va intra în cinematografe vinerea aceasta, 11 noiembrie, distribuit în Ro­ mânia de Independenţa Film.

La începutul anilor ’80, Antonio Banderas interpreta roluri mă­ runte în companii mici de teatru spaniole, în timpul mişcării culturale post-dictatoriale „Mo­ vida” din Spania, atunci când a fost descoperit de Pedro Almodóvar şi distribuit într-unul din lungmetrajele acestuia de început - „Laberinto de pasiones”

(1982), unde actorul avea să interpreteze rolul unui terorist musulman numit Sadec. Se pare că relaţia actor-regizor a funcţionat foarte bine, căci Almodóvar avea să îl distribuie pe Banderas şi în următoarele patru filme ale sale. În „Matador” (1986) – Banderas juca rolul lui Ángel, un toreador ce ajunge să confeseze o serie de crime cu tentă sexuală. Actorul fusese apoi Antonio Benitez în „La Ley del Deseo” (1987), unde

valoros şi important pentru cariera sa, ci şi reîntâlnirea cu un prieten drag.

Cel mai recent film al lui Almodóvar are şi alte atuuri în mânecă, printre care coloana sonoră obsedantă semnată de compozitorul pre­ ferat al regizorului – Alberto Iglesias (“Hable con ella”, „La mala education”, „Los abrazos rotos”, „Todo sobre mi madre” etc.) şi imaginea impecabilă a directorului de imagine José Luis Alcaine – un alt colaborator frecvent al regizorului spaniol („Volver”, „La mala educacion”).

intrase în atenţia criticii pentru portretizarea de excepţie a unui homosexual, şi apoi Carlos în popularul „Mujeres al borde de un ataque de nervios” (1988) – o comedie neagră de succes şi unul dintre cele mai cunoscute filme de început ale lui Almodóvar. În fine, în „Átame!” (1990), Banderas juca un pacient psihiatric care răpeşte o fostă actriţă porno în timp ce aceasta filma un horror.

Rolul i-a adus celebritatea şi a propulsat cariera lui Banderas la scară internaţională.

Acum, la 21 de ani după „Átame!”, Almodóvar se întoarce la deja ultra-faimosul actor spaniol

pentru ”La Piel Que Habito”, numai că rolul pe care i-l oferă este total atipic comparativ cu tot ce a făcut Banderas în ultima perioadă.

Aici, el joacă rolul unui doctor specialist în chirurgie plastică – Robert Ledgard – un tip pe cât de cinic pe atât de seducător, care, devastat de sinuciderea soţiei sale, desfigurată în urma unui accident de maşină, a creat un nou tip de piele rezistent la orice factori externi de agresiune

şi în special la foc. Dar, pentru a-şi pune în aplicaţie invenţia, Robert are nevoie de un cobai uman, iar el şi-a pierdut de mult scrupulele pentru a trece peste acest impediment minor.

Banderas joacă alături de Ele­ na Anaya („Lucia y el sexo”, „Van Helsing”), care face un rol contradictoriu în permanenţă, aceasta fiind una dintre cele mai sigure arme de seducţie pe care le are. Întrebat, într-un interviu acordat reţelei americane de televiziune CBS, despre noua sa colaborare cu Almodóvar după o pauză de mai bine de 20 de ani, Antonio Banderas a afirmat că, atunci când regizorul spaniol i-a propus noul rol, a primit să îl joace pe doctorul Robert Ledgard cu o mare satisfacţie pentru că îl consideră pe Almodóvar ca fiind „un autor ce a schimbat toate regulile în cinematografia spaniolă”, sfidând în mod constant standardele şi făcând ca, în cinematografia de astăzi, când tendinţa este de se realiza produse cât mai digerabile, un film de-al său să apară „ca un pahar de apă într-un deşert”.

De asemenea, actorul spaniol a mărturisit că munca la filmul lui Almodóvar a reprezentat pentru el o întoarcere acasă.

Dincolo de aceste aspecte, fanii lui Almodóvar, deja obişnuiţi cu intrigile sale complexe şi cu nenumăratele întorsături de situaţie nu vor fi dezamăgiţi de ”La Piel Que Habito”, scenariul căruia adaptează un roman scris de Thierry Jonquet, intitulat “Mygale” (Éditions Gallimard).

Dar, ca în toate filmele regizorului spaniol, povestea este foarte mult a sa şi, cu toate că este cel mai atipic film al lui Almodóvar, el pleacă de la tema favorită a acestuia – identitatea. Însă pentru a discuta această temă, în cel deal 18-lea film al său, Almodóvar întoarce toate cărţile pe care le-a jucat până acum. În prima săptămână după intrarea în cinematografe (11 – 17

noiembrie), “La Piel Que Habito” va rula la Studio, Hollywood Multiplex, Grand Cinema Digiplex, Noul Cinematograf al Regizorului Român, Cinema City Cotroceni, Cinema City Sun Plaza, Glendale Studio - în București, Cinema City – în Cluj și Cityplex – în Constanța și Brașov. În perioada următoare filmul va ajunge în toată țara.

Pedro Almodóvar (62 de ani) a primit până acum de două ori Oscarul - o dată, pentru Cel mai bun film într-o limbă străină, “Todo sobre mi madre”, în 1999, iar în 2002, pentru Cel mai bun scenariu original - “Hable con ella”. După Cannes, “La Piel Que Habito” a fost prezentat la Toronto Film Festival, în septembrie și la New York Film Festival, luna trecută.

“La Piel Que Habito” este produs de El Deseo (eldeseo. es) și distribuit internațional de compania americană FilmNation Entertainment (wearefilmnation. com). În România, noul filmcult al lui Almodóvar este adus de Independența Film, casa de distribuție care promovează filme independente de referință, de nișă sau câștigătoare a unor premii internaționale pres­tigioase, ca ”Todo sobre mi madre”, “Trainspotting”, ”Melancholia”, ”Amélie”, ”In The Mood for Love”, ”Vicky Cristina Barcelona”, ”Dogville” etc.).

Anca ROMANESU

În acord cu sentimentele ac­ torului, despre aceeaşi colaborare Almodóvar spune că de multă vreme intenţiona să lucreze din nou cu Banderas, pentru că nimeni nu mai interpretase rolurile masculine din filmele sale din anii ’80 atât de bine cum o făcuse el, iar munca la acest film a reprezentat nu numai reconectarea cu un actor foarte

Anul IX, nr. 5 (nr. 167) • 16 pagini • 10 noiembrie 2011 ­­

16

OBSERVATOR

ZECI DE JUDECĂTORI MUREȘENI RECLAMĂ PRESIUNILE LA CARE SUNT SUPUȘI... urmare din pagina 6 Tot cu problema încheierii con­ tractelor individuale se confruntă și membrii Asociației de proprietari nr.1088 din B-dul 1848 Nr.67, care au început demersurile din anul 2007. Spre deosebire de Oprea, care nu a solicitat conducerii Aquaserv încheierea contractelor individuale, conducerea Asociației nr. 67 a făcut tot posibilul pentru punerea în aplicare a legii. După tratative cu Energomur(n.a.:furnizorul de apă caldă și încălzire în sistem centralizat) și cu Consiliul Local, a reușit să introducă la 40 de apartamente, în sistem orizontal, țeava de apă rece, caldă și energie termică pe casa scării, cu o investiție proprie de 100

milioane lei vechi. Dar Aquaservul și Consiliul Local nu au sprijinit proprietarii să meargă mai departe căci... s-ar fi creat un precedent fatal!

Anul acesta, prin adresa Aquaserv nr.

400468/ 31.03.2011, au fost anunțați că la data de 24.02.2011 Aqua Invest a avizat metodologia de separare a consumului de apă și că, “după executarea investițiilor de către proprietari rețelele vor fi donate de către utilizator Consiliului Local spre a fi date spre exploatare operatorului”. Și dacă tot vorbim de Legea 51, vă informez că la Petroșani și Bistrița contractele individuale cu proprietarii de apartamente există, așa după cum acestea există cu proprietarii de magazine de la parterele blocurilor din Tg. Mureș care...plătesc dublu prețul metrului cub de apă potabilă! Deci, la treabă domnilor hoți - monopolișt i- aquaserviști și domnilor consilieri municipali care vă plimbați în străinătățuri pe bani publici! Lăsați caterinca și nu uitați că voi trăiți din banii noștri și nu invers!

Să nu aud că nu aveți fonduri căci, prin contractul 894/ 23 oct. 2003 semnat cu BERD ați luat un credit baban de 7 milioane Euro...oare ce-ați făcut cu el? Dacă există în continuare pierderi de apă, înseamnă că nu ați schimbat conducte și nu ați reabilitat conductele. Dacă apa potabilă e la fel de plină de suspensii, înseamnă că nu ați făcut investiții în instalații de epurare și ne otrăviți lent, cu tot felul de mizerii. Și dacă nu puneți în aplicare legea înseamnă că furtul

vă convine atât vouă, cât și jegurilor de la conducerea unor asociații de proprietari.

Mafia imobiliară și hoții de case. Executorii judecătorești asociați ( în furtul de apartamente!) Șoos - Pop, acoperiți de Curtea de Apel Tg. Mureș. Întrucât ticăloșia unor magistrați nu are limite, în continuare veți vedea modul în care acționează și interacționează membri mafiei imobiliare.

Dosar 8900/320/2009 având ca obiect contestație la executare silită.

Securistul Oprea Alexandru și-a pus în practică amenințarea publică din 2005: „Te dau afară din casă, curvă!”.

Cârdășit cu executorii judecătorești Șoos Ștefan și Pop Ioan, a trecut la fapte. Astfel, în 08.08.2009 cei doi executori(n.a: din care doar Șoos este licențiat în drept!) mi-au trimis o publicație de vânzare imobiliară, suma pretinsă ca debit în favoarea Asociației de proprietari fiind de 8.311,97 lei. Totalul reprezintă 3 sentințe cumulate din 3 dosare execuționale: 17/2009, 38/2005 și 152/2006, din care 2 nu au fost atașate publicației de vânzare. În marea lor grabă de a mă executa silit, tandemul a încălcat grosolan toate prevederile Codului de Pro­ cedură Civilă. Astfel, cei doi nu miau trimis raportul de evaluare a apartamentului (n.a.: efectuat de expertul Kocs Ludovic) pentru a putea fi contestat în termen de 5 zile. Nici măcar nu am fost anunțată să stau acasă pentru a deschide ușa expertului ... deci, Raportul a fost întocmit de la distanță, ochiometric, pe baza unor fotografii făcute blocului. Cu toate acestea, expertul mi-a evaluat casa la 157.500 lei. Dar ilegalitățile nu s-au oprit aici.

Cei doi executori nu au atașat toate titlurile executorii din cele trei dosare, nici Încheierile din Camera de Consiliu prin care judecătorul trebuia să încuviințeze executarea silită pentru fiecare în parte și nici Încheierea privind conexarea celor trei dosare pentru a ajunge la suma finală. În fața acestui atac furibund, la data de 31 august 2009 am depus contestație la executare și cerere de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare.

Așa cum era de așteptat, manevrele mafiote ale hoților de case au continuat în instanță. La Judecătorie dosarul a fost instrumentat de 3 judecători: Monica Pozdârcă, Tanka Attila și Florin Lupașcu. În numărul viitor al ziarului veți afla ce manevre s-au făcut, cum s-a soluționat în primă instanță și în ce stadiu se află actualmente... (va urma) Liliana-Delia MORARIU

De ce nu i se redă cetăţenia română lui Goma?

De câțiva ani aud cum diverși inși repudiază comunismul (sau condamnă), chiar și de la tribuna Parlamentului, și cum imediat gestul lor devine motiv de laudă pe termen nelimitat.

Mai mult, insul respectiv capătă dreptul pe viață să se bată cu pumnul în piept pentru acest merit, dar și să-i arate pe alții cu degetul, de regulă dușmanii politici, cum că ăia ar fi rămas comuniști. Ciudat însă că acelorași inși nu le plac deloc anticomuniștii.

Dar deloc.

Societatea civilă, muribundă de ceva vreme, mai zvâcnește din când în când.

Televiziunile sunt ocupate deocamdată.

Ocupate cu familia Ceaușescu și ale lor amante, cântăreți, blănuri, piloți, vecini de pe a cincea stradă. Cam toți am uitat de ceilalți. Cine sunt ceilalți? Începem chiar să nu ne mai amintim nici numele lor, nemaivorbind despre faptul că unii dintre noi nici nu știu de existența acestora.

Ceilalți sunt cei care s-au opus

nu mai am liniște – sunt convins: nici dumneavoastră (…) Ro­ mânii se tem de Securitate. Se pare că în România doar doi oameni nu se tem de Securitate, dumneavoastră şi cu mine (…) Românii noștri se gândesc numai la ce vor pierde dacă va afla Securitatea, nu la ceea ce vor câștiga – în ciuda Securității”.

Din 1977 trăiește la Paris, dar este apatrid. Deși au trecut aproape 34 de ani de când regimul comunist l-a expulzat din țară, lui Paul Goma nu i s-a redat nici în ziua de astăzi cetățenia română.

Scriitorul Alexandru Petria cere acum Par­ lamentului României, printr-o scrisoare des­ chisă, să i se redea cetățenia unui om care și-a câștigat demult dreptul la respect ne­ condiționat și care și-a câștigat locul în cartea anul 1977 adresată lui Nicolae de istorie. Căutăm repere, dar Ceauşescu, Paul Goma îi cerea nu le vedem. Iar ele există chiar ironic acestuia să semneze sub nasul nostru. Știe cineva Carta 77 a intelectualilor de ce nu i se redă cetățenia dizidenţi de la Praga: „De o unui mare român numit Paul luna de zile de când, la Praga, a Goma? fost dată publicității Charta 77 Oana STĂNCIULESCU dictaturii comuniste. Cum ar fi, de pildă, Paul Goma. Dacă nu cel mai cunoscut disident anticomunist, atunci printre cei mai cunoscuți, supranumit fiind și Soljenițân al României.

Paul Goma a fost client al Securității încă din liceu, după ce a susținut în școală cauza unor persoane arestate sub acuzația de anticomuniști.

Arestat la rândul lui, închis la Jilava și Rahova, bătut, deportat în Bărăgan. Într-o scrisoare din

Mulţumim CE! Statul Israel va deţine toate datele noastre personale justificare pentru această aberantă măsură anti-libertate şi nici nu este vorba de vre-o reciprocitate.

Nu întreabă nimeni dintre „reprezentanţii” noştri ce treabă are statul evreu cu numele, chipurile şi vârsta copiilor noştri, cu părerile noastre politice şi cu starea de sănătate a românilor precum rezultată din fişele de asigurare ale CAS? Dar cu veniturile noastre şi cu numerele de telefon sunate, cu rudele şi prietenii noştri, băgaţi împotriva voinţei lor într-o uriaşă bază relaţională de date?

Când un străin caută să afle totul despre tine, nu-i aşa că se erijează în poziţia de stăpân al tău ? De când am devenit noi subiectul lor de studiu şi de ce îi ajută „reprezentanţii” noştri în acest scop?

Păi, de-aceea am intrat noi în UE, că Iată ultimul „beneficiu” al să ne daţi pe tavă unora care nu au nici apartenenţei noastre la noua uniune o treabă cu Europa, înafara faptului că sovietică, adică UE: absolut toate ne cumpără literalmente ţara de sub datele noastre personale, urmează noi şi înfăptuiesc în ascuns planuri să fie transferate pentru „păstrarea secrete de colonizare a României, în siguranţă deplină”, statului Israel. împreună cu guvernanţii noştri ?

Fireşte, ele vor fi ţinute la curent Are cineva idee daca romanii au în timp real. De ce se face asta? fost puși la curent cu faptul ca, pe Iaca’ aşa, pentru că băieţii pot să o facă! Nu se oferă absolut nici o 31 ianuarie CE a aprobat transferul

Anul IX, nr. 4 (nr. 166) • 16 pagini • 5 iulie 2011 ­­

datelor personale ale cetățenilor tarilor membre, către Israel ? Decizia adoptata pe 31 ianuarie 2011 prin care se prevede transferul datelor personale ale cetățenilor UE către Israel explica faptul ca acest Stat răspunde directivei 95/46 privind protecția datelor.

Justificarea deciziei nu apare in text.

Comisarii noștri au fost de acord cu aceasta decizie? Cum se jus­ tifica hotărârea? Creştinul Be­ cali, patriotul Vadim, IPS Iosif (reprezentantul BOR pe lângă Instituțiile Europene) v-au spus ceva domniilor voastre sau doar proştii de pe uliţa mea n-au habar ca Ştrulică va fi informat prompt in legătură cu starea varicelor ţaţei Lenuţa? „Date personale” înseamnă numerele de telefoane,conturile bancare, datele de sănătate, familia, deplasările… TOATE da­ tele pe care guvernele statelor membre le colectează despre noi.

Toate Statele trebuie sa pună in aplicare directiva 95/46 in termen de trei luni.

Senator Iulian URBAN