Page 1

Anul X, nr. 1 (nr. 171) • 16 pagini • 15 februarie 2012 • 2 lei • Apare lunar

INCREDIBIL: F.D.G.R. a devenit în mod oficial organizaţie nazistă protejată de justiţie! În cele ce urmează, o să ne referim concret la săvârşirea infracţiunii de constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, aşa cum se regăseşte aceasta în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. pg. 3-4

ŢARA MEA ARE... AVEM DE TOATE, ASUMATE ! pg. 2

TURNUL BABBEL ÎN PRIMĂRIA LU’ PINALTI pg. 5

Scrisoare deschisă, în atenţia Parchetului General, Consiliului Superior al Magistraturii şi opiniei publice

MAI PRESUS DE LEGE, MAFIA TERENURILOR DIN PARÂNG

Mihai Răzvan Ungureanu şi guvernul său, dincolo de aparenţe Guvernul Ungureanu nu este nici un guvern nou – nouţ nici un guvern al tinereţii, competenţei şi probităţii, cum încearcă să-l prezinte opiniei publice tutorele acestuia de la Palatul Cotroceni. Nu este un guvern nou – nouţ pentru că jumătate din membrii săi, respectiv 9 dintre aceştia, au făcut parte şi din Guvernul Boc. Este vorba de vicepremier şi de trei miniştri aparţinând UDMR (Marko Bela, Kelemen Hunor, Laszlo Borbely, Ladislau Ritli), de cei doi miniştri aparţinând UNPR (Gabriel Oprea, Cristian Diaconescu), de miniştrii dependenţi Cătălin Predoiu şi Leonard Orban şi de secretarul de stat Cătălin Baba, care a fost promovat ministru al Educaţiei. pg. 8-9

pg. 6

PETROŞANI, DIN „CULISELE” UNUI DOSAR... (I) pg. 10-11

Cealaltă miză a domnului Arafat Cu greu mai poţi înțelege zilele astea, dacă românii chiar îşi doresc o reformă a sănătăţii sau nu. Pare ca existenţa domnului Arafat in Min-

isterul Sănătăţii este suficientă pentru pacientul român. Reformele nu îşi mai au rostul. Sistemul e bun aşa cum este!

pg. 12

Aduceţi o vidanjă în Băneasa! Când, cu ani în urmă, Huidu deversa o vidanjă în redacţia păstorită de Cristi Brancu, gestul mi s-a părut deplasat. Astăzi însă, consider că aducerea unei vidanje în curtea unei redacţii care, pe lângă Brancu,

Când a început „Piteștiul”? Ținta a ceea ce numim „fenomenul Pitești” a fost să distrugă camaraderia care îi lega pe studenții naționaliști. Comuniștii au identificat corect: sentimentul camaraderiei era sursa tăriei morale, a capacității excepționale a studenților naționaliști și anticomuniști de a se dedica cu toată ființa unei cauze, în cazul lor cauza fiind salvarea României de la bolșevizare. După principiul toți pentru unul și unul pentru toți până la sacrificiul suprem. Cu alte cuvinte, sentimentul camaraderiei nutrit în rândurile tineretului naționalist era o piedică, poate chiar piedica principală, în instaurarea regimului de teroare numit dictatura comunistă. pg. 14

adăposteşte şi alţi gurnalişti asemenea lui, reprezintă un fapt necesar, o bine venită măsură de protejare a mediului.

pg. 13

UE, paradigma europeană a apartheidului Ar fi greşit să credem că politica de apartheid a Africii de Sud s-a rezumat doar la o politică de asuprire rasială a populaţiei de culoare sub dominaţia albă minoritară. Similar cu modelul de integrare europeană a unei Europe cu două viteze cunoştea şi sistemul de la Pretoria un apartheid mic şi unul mare: în timp ce apartheidul mic reglementa segregarea populaţiei în viaţa de zi cu zi, prin diferite legi care să asigure accesul separat la transportul public, educaţie, asistenţă medicală şi în general la serviciile publice, apartheidul mare reglementa împărţirea teritorială a ţării în zone pentru albi şi bantustante pentru africani. pg. 15

AVERTISMENT! PERSOANELE CU UN COEFICIENT DE INTELIGENŢĂ SCĂZUT ŞI CELE CARE CRED FĂRĂ DISCERNĂMÂNT TOT CEEA CE VĂD ŞI AUD LA TELEVIZOR SUNT RUGATE SĂ NU CITEASCĂ „JUSTIŢIARUL”, FIINDCĂ LE POATE DĂUNA GRAV PROPRIILOR CONVINGERI FORMATE DE ALŢII !


2

Opinii, Comentarii EDITORIAL

IARNA CA UN GÂND ION IANCU VALE E iarnă se aude îngroşându-se gheaţa sub lumina ce se sparge în cioburi cenuşii. Aerul vibrează şi taie ca sfârcul de bici iar copacii , sfeşnice cu luminile stinse, se aplecă icnind peste sângele limpede al pământului încremenit în izvoare. Cerbii îşi pierd fără soroc podoabele amestecându-şi mugetul disperat cu cel fără de margini al zăpezii. Corbii îşi frâng zborul, pete negre pe omătul mototolit de vânt şi puii lor mor în ouăle plesnite de ger. Iarba încolţeşte invers Căutând, in van, alt cer. Au degerat până şi cuvintele strivite sub copita despicată a iernii, iar versurile scrise pe zăpadă le acoperă o altă zăpadă Si e frig, şi e frig, şi e frig... Anul X, nr. 1 (nr. 171) • 16 pagini • 15 februarie 2012

ŢARA MEA ARE... AVEM DE TOATE, ASUMATE !

Ţara mea are... Are săraca, multe probleme, o sumedenie de incapabili şi multe uscaturi îmbrăcate prea scump pentru valoarea lor. Da.. avem vrăjitoare.. dar şi vrăjitori care ne mint cu bagheta scumpirii. Când nu ne mint, îşi asumă tot felul de lucruri, care îi depăşesc, pe principiul : după noi potopul. Avem legi sau doar proiecte, ne facem planuri cum să vindem şi ce a mai rămas. Roşia Montana... Avem prea multă foame, de tot şi de toate.. dar păcat că belşugul ăsta nu ne ajută cu nimic, ne mor bătrânii. Ne mor săracii, că nu-şi mai pot lua nici pâinea şi nici insulina, eutiroxul nu îl mai găsesc iar beta blocantele sunt prea scumpe. Posibilitatea că această categorie socială să poată supravieţui este din ce în ce mai redusă datorită legilor şi situaţiei financiare impuse. S-au umplut străzile de bătrâni amărâţi care stau cuminţi fără să ceară nimic, însă necazurile şi boala îi dau de gol. E grav ca nu putem schimba nimic, pentru că neamul ăsta românesc şi prea sărac e şi mult prea laş să schimbe ceva, umbla prea mult cu capul între umeri şi privirea pierdută ca să mai poată crede în ceva. E criza de valori şi omenie. Dar avem de toate, mai puţin dreptul la viaţă ! Avem gaze scumpe şi curent electric la discreţie... păcat că nu avem cu ce să le plătim. Guvernatorii fie că sunt ai BNR sau FMI, vorbesc pe limba păsărească, chinuiţi de spasme că turbaţi, speriaţi de gândul că cineva le-ar putea înţelege bâlbâiala. Ne mint : cu o să fie, o să facem, o să mărim. Este uşor când altul îşi asuma. Ineficacitatea sistemului justiţiar da naştere la situaţii în care vinovatului îi cere scuze. Dacă furi o pâine faci închisoare, dacă furi o ţară înveţi să îţi asumi destinul altora, mii la număr şi toţi săraci. Avem copii. Bătuţi, înfometaţi, vânduţi, abuzaţi... chinuiţi. Dar pentru asta ar trebui să avem servicii de asistenţa socială, de consiliere, protejare şi corijare a anomaliilor comportamentale. Există. Dar fără fonduri, fondurile merg pe bannere publicitare, pe moşi atârnaţi în mijlocul străzilor. Şi asta tot pe principiul asumării „iarna nu-i ca vara”. Drepturile şi libertăţile ne sunt garantate prin lege.. de mult dezavuata. Armata e plecată prin tari mistuite de războaie şi conflicte umanitare. Ne mor românaşii pentru cauze care nu servesc nimănui, nici măcar celor care le-au născocit. Plâng copii de eroi cu tricolorul în mână. Oare la ce foloseşte moartea tatălui său ? Nimănui.. din păcate. Dar toate sunt, după cum se ştie asumate. Există o inerţie a neputinţei pe care nimeni, dar chiar nimeni nu o poate depăşi.. dăm spăgi ca să putem murii pe front. E sărăcie mare. Strada... plină de gropi şi de proiecte neterminate.. dar avem telegondola. O putem lua, până la prima prăpastie să ne aruncăm în ea... sau mai bine şi-ar asuma-o ei şi pe asta. Trăim pentru astăzi, speram pentru mâine, mânaţi de dorinţa de a schimba ceva. Nu prea ştim cum, nu prea putem să, ne pierdem în disperare şi parcă nimic nu ne indică că putem să ajungem la mal. Ne înecăm în comisioane, băncile ne fură în contracte şi totuşi încercăm, să supravieţuim, că de trăit o face numai cine îşi permite. Nu ne permitem să zâmbim, să râdem să sperăm. Ne aruncăm prea des în gol, înfigem prea des cuţite. Nu ne mai iubim tara, nu ne mai iubim trecutul şi nici eroii. Adoram minciunea, laşitatea şi falsă modestie. Suntem năpârci, jivine cu sânge rece care mint şi fură. Ne transformăm adesea în fiare care ucid şi ultima fărâmă de omenie. Negăm naţia romana, ne uităm limba şi ne vorbim de rău istoria. Suntem cameleoni jalnici ai timpurilor noastre. Ce ne-a mai rămas ? Chipuri, priviri triste, multe maşini şi mâzgă... şi pe jos şi în suflete.. Zilele anilor pe care îi trăim, ne impun situaţii şi motivaţii cu care nu ne-am mai confruntat până acum. Acum orice lucru este generat de nevoia de alienare la norme UE, NATO, etc. Aşa a apărut şi impunerea. Orice lucru intern care este adoptat, votat, schimbat sau asumat are o cauză şi o motivaţie externă dar nu în ultimul rând se subordonează unei directive externe. De exemplu dacă FMI-ul a spus să se taie 25 %, atunci s-a tăiat de la bugetari. De la armată, sănătate, învăţământ, asistenta socială, pensionari etc, etc... şi uite aşa apar analfabeţii, muribunzii, datornicii şi neasiguraţii. Aşa am ajuns la faliment. Mâncăm pe datorie, la sate lumea cumpăra 'pe caiet' şi plăteşte cum şi când poate. Ne îmbrăcăm, ne încălţam de la Second Hand că oricum trăim la 'mana a doua'. Cerem performanţa în toate, dar nu ne pasă cât costă educarea unui copil, formarea unui tânăr. Din păcate mulţi copii vin la şcoală motivaţi de acel mic ajutor alimentar (laptele şi cornul). Mulţi dintre ei vin sărăcuţii istoviţi de griji şi munca. Învăţământul românesc este sărac, lipsit de resurse şi de vlagă. Nu oferim nimic copiilor, nu garantăm nimic tinerilor iar ei din păcate emigrează. Aleg negarea neamului din care s-au născut, urăsc neputinţa pe care o simt pe plaiul părintesc. Aleg străinătatea. Se nasc adevărate drame părinţi care îşi uită părinţii prin ţară în grija rudelor, prunci care mor şi la propriu şi la figurat de dorul părinţilor, destine sfărâmate şi lacrimi fără număr. Acestea toate sunt doar o fărâmă de realitate din ţara asta sfântă de care trag toţi cu dinţii. O tara pentru care, strămoşii au murit ca să o apere iar acum alţii se chinuiesc să o destrame. Avem de toate Doamne, prea puţin pe tine şi prea multă asumare. Adina BĂRAN ® Marcă înregistrată

OSIM: 52175 ISSN: 1583-6142 Tel: 0744 355 389 O.P. 1, C.P. 66, 2400 - Sibiu

Director general al publicaţiilor „Justiţiarul“ : Marius Albin MARINESCU Redactor şef: George RONCEA

E-mail: contact@justitiarul.ro web: www.justitiarul.ro

Redacţia: • Investigaţii: Marius OLA, Constantin RUSU • Eveniment: Pompiliu COMŞA, Dan FLORESCU • Reporteri speciali: Adina BĂRAN, Silviu ALUPEI, Tudor BLAGA, Jănel IOSUB • Istorie: Dr. Mircea Dogaru • Corespondent SUA: Alexandra PARTIN

Nota redacţiei: Materialele din această publicaţie pot fi reproduse numai cu acordul scris al directorului revistei. Pentru procesomani: Responsabilitatea publicării textelor revine integral autorilor. Textele semnate cu pseudonime, caricaturile şi fotografiile trucate sunt considerate pamflete. Articolele semnate în numele unor colective (redacţii, asociaţii, agenţii de presă, partide, societăţii comerciale, ONG-uri etc.) implică responsabilitatea comitetelor de conducere (executive) sau, după caz, liderilor respectivelor organizaţii. Redacţia îşi rezervă dreptul de a face publice eventualele procese de calomnie.


Atitudini

3

INCREDIBIL: F.D.G.R. a devenit în mod oficial organizaţie nazistă protejată de justiţie! În cele ce urmează, o să ne referim concret la săvârşirea infracţiunii de constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, aşa cum se regăseşte aceasta în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. Am publicat pe această temă mai multe articole, arătând că Grupul Etnic german a fost o organizaţie nazistă din Al Doilea Război Mondial, desfiinţată la cererea imperativă a Puterilor Aliate prin Convenţia de Armistiţiurie 1944, urmată de Decretul - Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai, prin care a fost dizolvat Grupul Etnic german. Considerăm că cel mai relevant şi documentat material publicat de noi este cel intitulat „Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), condus de Klaus Iohannis, se declară oficial continuatorul partidului nazist din al Doilea Război Mondial”. Acest articol se poate lectura pe internet la adresa: http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/atitudini/388-forumul-democrat-al-germanilor-din-roma nia-fdgr-condus-de-klaus-iohannis-sedeclara-oficial-continuatorulpartidului-nazist-din-al-doilea-razboimondial.html În fapt, în data de 27 februarie 2007, Hans Klein, în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a depus la Judecătoria Sibiu o Cerere de chemare în judecată împotriva municipiului Sibiu reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi petentul Hans Klein) din totalul de 23. Numitul Hans Klein a solicitat prin acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu următoarele: «Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)». Instanţa a admis cererea preşedintelui organizaţiei F.D.G.R. a municipiului Sibiu, Hans Klein, iar sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, nu a fost atacată de nimeni şi a rămas definitivă. Aşa că, în mod oficial, printro sentinţă definitivă, Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), este succesorul unei organizaţii naziste. Oricine ştie că nu te poţi declara succesor al unei organizaţii, partid, asociaţii sau fundaţii fără săi preiei automat statutul. Deci, F.D.G.R şi-a însuşit obligatoriu, prin această succesiune, statutul şi doctrina nazistă! Ce refuză cu îndârjire să observe magistraţii sibieni este faptul că Hans Klein, când şi-a chemat şeful şi colegii de la F.D.G.R. în judecată nu a solicitat în cererea de chemare în judecată doar calitatea de succesor al Grupului Etnic German, ci şi-a declarat organizaţia, Forumul Democrat al Germanilor din România ca fiind CONTINUATOR AL GRUPULUI ETNIC GERMAN, împrejurare care agra-

vează consecinţele penale ale faptei. Apropos de aceşti saşi, care se dau în judecată pe ei înşişi, deoarece tot spunea Johannis, ironic, că o să se dea în judecată singur, fiindcă trebuie să restituie, conform deciziei Curţii de Conturi, „sporurile speciale” acordate tot de el pentru sine şi restul bugetivorilor din subordine, înseamnă că la saşii sibieni a devenit un obicei să se dea singuri în judecată şi să câştige întotdeauna! Sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007 a încălcat Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.” Ori, Statul român a fost parte semnatară a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, care prevedea la articolul 15: „dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc, nepermiţând în viitor existenţa unor astfel de organizaţii”, aşa că prin sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, emisă de judecătoarea Morar Maria, din cadrul Judecătoriei Sibiu, care a decis că Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) este succesorul organizaţiei naziste Grupul Etnic German s-a încălcat până şi legea fundamentală a statului român, Constituţia. Aceeaşi judecătoare Maria Morar nici măcar nu a catadicsit să anunţe Parchetul despre acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu, în data de 26 februarie 2007, de către Hans Klein, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu a F.D.G.R.-ului, care solicita să se constate „calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de

Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)” şi nici nu a înştiinţat acelaşi Parchet în legătură cu propria ei decizie judecătorească de admitere a cererii, deşi avea această obligaţie.

- Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României.

Justiţia sibiană a permis reactivare unei organizaţii etnice care prin membrii ei fanatiPrin sentinţa civilă sentinţa civilă nr. zaţi a comis crime împotriva 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. umanităţii! 1672/306/2007, s-au mai încălcat următoarele legi: Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 şi Decretul

Noi ne-am făcut datoria de jurnalişti, sesizând opinia publică prin nu-

meroase articole publicate în revistele „Justiţiarul” şi „Justiţiarul sibian”, dar am depus şi plângere penală în data de 4 iunie 2010 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu. Aceasta a fost pasată Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. Plângerea era îndreptată împotriva făptuitorului Forumul Democrat al Germanilor din România, cu sediul în municipiul Sibiu, str. G-ral. Magheru, nr. 1-3, nr. 29, judeţul Sibiu, persoană juridică română de drept privat şi împotriva reprezentanţilor acestuia, numiţii Iohannis Klaus Werner, preşedinte al organizaţiei, la nivel naţional şi Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, aşa cum se regăseşte aceasta în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. Despre soluţia NUP (neînceperea urmăririi penale) la Dosar 3345/P/2010 din data de 5 mai 2011, aparţinând procurorului Blînda Tudor Andrei, după 11 luni de tergiversare a cercetării, am scris pe larg în articolul intitulat „Obedienţa faţă de F.D.G.R., blândul procuror Blînda şi soluţiile sale împăciuitoare”, publicat în revista „Justiţiarul sibian” din 20 septembrie 2011 (http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/atitudini/463-obedienta-fata-de-fdgr-blandul-procuror-b linda-si-solutiile-sale-impaciuitoare.html). Am înaintat plângere împotriva Rezoluţiei procurorului Blînda în data de 28 iunie 2011. În 15 iulie 2011 se pronunţă, la fel de superficial, prim-procurorul adjunct al parchetului de pe lângă judecătoria Sibiu, doamna Paraschiva Turcu, continuare în pagina 4

Anul X, nr. 1 (nr. 171) • 16 pagini • 15 februarie 2012


4

Atitudini

INCREDIBIL: F.D.G.R. a devenit în mod oficial organizaţie nazistă protejată de justiţie! urmare din pagina 3 care bineînţeles că a menţinut rezoluţia nelegală a subalternului. Semnatarul acestui articol a înaintat la Judecătoria

menul din 11.10.2010 doamna judecătoare a depus o declaraţie de abţinere, care a fost respinsă, dar după scurgerea mai multor termene s-a ajuns ca în

sia motivării. Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a decis neînceperea urmăririi penale, eternul NUP atunci când este vorba de primarul sibian Klaus Werner Iohannis (protejat pe considerente politice, având în vedere că reprezintă interesele germane în România, iar Germania conduce U.E.) sau acoliţii lui. Însă acelaşi parchet a solicitat în instanţă (Dosar nr. 13354/306/2010) revizuirea şi anularea deciziei prin care F.D.G.R. devenise succesor al Grupului Etnic German, pe baza aceloraşi probe depuse de subsemnatul în plângerea penală! O atitudine mai contradictorie decât aceasta nici că se poate. Deci, procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu prin acţiunea de revizuire depusă în instanţă ne dau dreptate, dar, pe altă parte, prin NUPul acordat cu largheţe, infirmă adevărurile susţinute de noi şi totodată chiar de ei în cele două procese intentate de acelaşi Parchet, desfăşurate la Judecătoria şi Tribunalul Sibiu în dosar nr. 13354/306/2010. În ceea ce priveşte acţiunea Parchetului, instanţele sibiene au admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire. Trecuseră mai bine de trei ani de la decizia iresponsabilă a judecătoarei Maria Morar, în acel proces judecat pe ascuns, fără „tam-tam”, în care F.D.G.R. s-a dat practic pe sine însuşi în judecată, din moment ce reclamant era F.D.G.R. Sibiu (prin Hans Klein, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu), iar pârâţi erau municipiul Sibiu prin primarul Klaus Werner Iohannis (preşedinte F.D.G.R. la nivel naţional) şi Consiliul Local Sibiu (unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri, printre care şi „petentul” Hans Klein, din totalul de 23). „Normal” că procesul a fost câştigat, din moment ce pârâţii (unii si aceiaşi cu „pârâcioşii”) nu s-au prezentat în instanţă, interesul lor fiind ca să se admită cererea depusă de Hans Klein, acesta fiind împins de la spate în demersul său de către şeful său suprem pe linie de F.D.G.R., Klaus Iohannis.

Pentru a înţelege gravitatea resuscitării organizaţiei naziste Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe), reamintim ce a reprezentat acesta în România şi Europa.

Sibiu plângere împotriva soluţiei procurorilor (Dosar nr. 10979/306/2011), care s-a judecat la data de 17.01.2012, amânând soluţia pentru data de 31.01.2012, când a respins plângerea. Iniţial judecătorul dosarului a fost doamna Draşoveanu Corina Ionela, preşedinta Judecătoriei Sibiu. La ter-

final să se îndeplinească dorinţa doamnei preşedinte, care s-a spălat pe mâini precum Pilat din Pont şi cauza să fie judecată de doamna judecător Hămbăşan Bianca. Cel puţin aşa presupunem, din moment ce dânsa a prezidat şedinţa în care s-a dezbătut fondul, iar până la închiderea ediţiei nu am intrat în pose-

Sub presiunea Germaniei naziste, la 21 noiembrie 1940, în România a fost emis Decretul - Lege nr. 830 pentru constituirea Grupului Etnic German din România. Acest grup etnic a fost o organizaţie cu statut de persoană juridică, subordonată direct capitalei celui de-al treilea Reich. „Cetăţenii germani ai ţării (România - n.n.), înmănuncheaţi în Grupul Etnic German, constituiau o corporaţie de drept public, pusă sub protecţia Germaniei de care era direct şi în primul rând dependentă” (c.f. Michael Kroner, Horst Göbel, „Vor 50 Jahren. Flucht-Deportation-Enteignuug-Entrechtung”, pag. 54, Nürnberg, 1994). După 21 noiembrie 1940, „Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe) a căpătat un statut de semi-autonomie în cadrul statului român, iar o organizaţie a sa şi-a schimbat numele în „N.S.D.A.P. der Deutchen Volksgruppe în Rumaniein” (Partidul Naţional Socialist al Grupului Etnic German din României).

Anul X, nr. 1 (nr. 171) • 16 pagini • 15 februarie 2012

Acesta şi-a creat şi o organizaţie de tineret, „Deutsche Jungend in Romanien” (Tineretul german din România) (c.f. „Armata română 1941-1945”, Cornel Scates, Horia Şerbănescu, Cap. „Cetăţeni români în armate străine” şi „Magazin istoric” nr. 5/2001, dr. M. Tejchunean „Voluntari români în Waffen SS”). Conform aceloraşi surse: „au fost înfiinţate, de asemenea, o serie de organizaţii paramilitare (în România - n.n.) după modelul celor deja existente în Reich: „Einsatz Stafflen” şi „Deutsche Mannschaft”, care erau echivalentul germano-român al lui „Allgemeine SS” şi „SA” şi cuprindeau 31.000 de persoane. În iarna 1940-1941, prin operaţiunea „1000 Mann Aktion”,

gine germană (şvab) din Banatul românesc în lucrarea sa „Germanii din România între nazism şi stalinism”: „Pe 27 septembrie 1940, în fruntea Grupului Etnic German este numit candidatul Berlinului, Andreas Schmidt. La scurta vreme după instalarea în fruntea comunităţii, Schmidt şi ceilalţi nazişti radicali înfiinţează, pe data de 9 noiembrie 1940, Partidul Naţional - Socialist Muncitoresc German al Grupului Etnic German din Romania (NSDAP der DVGR). Printrun decret de lege publicat pe 20 noiembrie 1940, statul naţional-legionar român al lui Antonescu acordă Grupului Etnic o largă autonomie, devenind personalitate juridică de sine stătătoare. Astfel, Grupul Etnic Ger-

realizată în biroul Reichsführer-ului Heinrich Himmler şi condusă în România de către Andreas Schmidt, a fost încorporat primul lot de etnici germani de cetăţenie română (saşi şi şvabi) în unităţi Waffen SS, aflate toate sub comanda directă a Reichsführer-ului SS (comandantul suprem al SS-ului) Heinrich Himmler. Iată ce afirma Himmler, eful SS-ului i al Poliţiei Secrete de Stat, poliţia politică cunoscută cu numele abreviat Gestapo, în discursul său din 9 iunie 1942: „Tot ceea ce facem trebuie să fie justificat în raport cu strămoşii noştri. Dacă nu regăsim această legătură morală, cea mai profundă şi cea mai de nădejde, pentru că e cea mai naturală, nu vom fi în stare, la nivelul la care ne aflăm, să învingem creştinismul şi să construim acest Reich germanic care va fi o binecuvântare pentru întreg pământul. De milenii, este de datoria rasei blonde să domine planetă şi să-i aducă întotdeauna fericirea şi civilizaţia.”

man devine un soi de stat în stat, cu largi drepturi privind organizarea învăţământului, a presei şi a vieţii bisericeşti. Schmidt practică o politică de supunere totală faţă de Germania hitleristă, transformând partidul nazist autohton în instrumentul principal de conducere al Grupului Etnic.” Întregul material al scriitorului german William Totok a fost prezentat în cadrul seminarului internaţional „Minorităţi, moşteniri culturale, civilizaţie româneasca contemporană” (Bucureşti, 21-22 octombrie 2003) şi publicat în „Observator cultural” nr. 197.

Ca să nu mai existe dubii de interpretare, iată ce spune chiar un etnic german William Totok, scriitor de ori-

Revenind la decizia din dosarul nr. 10979/306/2011, de respingere a plângerii împotriva soluţiilor procurorilor, anunţăm pe această cale că nu am abandonat lupta împotriva nelegiuirii şi ne vom adresa Curţii Europene a Drepturile Omului, deoarece, prin relansarea unei organizaţii naziste, condamnate internaţional pentru crime de război, se încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului! Marius Albin MARINESCU


Tribuna Democraţiei

5

TURNUL BABBEL ÎN PRIMĂRIA LU’ PINALTI Istoric Gică Popa (născut în Piatra Neamţ, la data de 17 ianuarie 1917, decedat în Piatra Neamţ, la data de 8 martie 1993) a fost bunicul meu. În perioada interbelică a devenit comerciant, reuşind prin sacrificii personale şi pricepere să-şi deschidă o afacere prosperă în inima oraşului Piatra Neamţ, concretizată prin restaurantul „LEUL ŞI CÂRNATUL”, cu grădină de vară aferentă, una în continuitatea celeilalte, în suprafaţă totală de 946 de m.p. teren, restaurantul propriu-zis ocupând o suprafaţă de 328 mp. Dreptul meu de proprietate asupra restaurantului „Leul şi Cârnatul”, cu grădină de vară, a fost stabilit irevocabil şi fără putinţă de tăgadă, prin decizia civilă nr. 3258/21.04.2005 a Î.C.C.J. şi decizia civilă nr. 42/23.03.2006 a Curţii de Apel Bacău. Deşi dreptul meu de proprietate a fost stabilit în mod irevocabil de instanţele române, Primaria Piatra Neamţ şi Consiliul Local au jucat „alba neagra” cu terenul proprietatea subsemnatului, fiind trecut din domeniul public în domeniul privat prin nu mai puţin de 4 (patru) hotărâri de Consiliu Local, cu scopul de a fi concesionat, şi ulterior vândut, firmei Autentique Pub SRL. Cum „jocul’ nu putea avea un final fericit pentru subsemnatul Popa Gheorghe Adrian, în timpul cât aveam pe rol la Tribunalul Neamţ acţiunea în revendicare a suprafeţei de 946 mp din Parcul Central al Mun. Piatra Neamţ, Consiliul Local la propunerea primarului Gheorghe Ştefan „întoarce” terenul proprietate privată iarăşi în domeniul public. Această manevră avea ca scop invocarea în cadrul instanţei de judecată a faptului ca terenul este domeniu public şi nu poate fi restituit în natură. În acest mod, mi-a fost spulberată speranţa de a-mi vedea îndeplinită latura sentimentală ce mă leagă de acest teren unde a avut bunicul meu, în perioada interbelică, restaurantul „Leul si Carnatul”. Ce concluzie se poate trage? Că atunci când exista un interes obscur al altor persoane, din cadrul Primăriei Piatra Neamţ sau din Consiliul Local Piatra Neamţ, un teren care a fost dintotdeauna domeniu public poate fi trecut în proprietatea privata şi ulterior vândut acelei firme? Şi asta nu ar fi nimic dacă proprietarul de drept nu s-ar fi judecat încă din anul 2002 pentru acelasi teren şi nu ar fi obţinut 2 hotărâri irevocabile prin care s-a constatat caracterul abuziv, nelegal al preluării bunului de către statul roman ceea ce în viziunea CEDO obligă statul roman la restituirea în natura. Gravitatea acestor fapte rezidă şi din aceea ca, atât la instanţele de judecata cât şi la organele administrative sesizate (Prefectul de Neamţ – Mihai Arhip, Primarul Gheorghe Ştefan, Asociaţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, etc.) am depus comunicarea de la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin care CEDO îmi aduce la cunoştinţă că cererea mea priveşte o chestiune similara cu cea din cauza pilot Atanasiu, Poenaru si Solon vs. România, unde Statul Roman a fost condamnat pentru încălcarea art. 1, Protocolul nr. 1 la Convenţie – Protecţia proprietăţii si art. 6 paragraf 1 – dreptul la un proces echitabil. Ceea ce trebuie să ştie cititorii noştri este că, atunci când Curtea Europeana se pronunţă împotriva unui stat semnatar al Convenţiei Europene printr-o hotărâre pilot, înseamnă ca acel stat are probleme grave de disfuncţionalitate în ce privesc legile din domeniul în care s-a pronunţat hotărârea pilot. Spre exemplu, în cauza Faimblat vs. România Curtea statuează că, „deşi Legea nr. 10/2001 le oferă părţilor interesate atât accesul la o procedura administrativă, cât şi, ulterior, dacă este necesar, la o procedură contencioasă, acest acces rămâne teoretic şi iluzoriu, nefiind în prezent în măsură să conducă într-un termen rezonabil la plata unei despăgubiri în favoa-

rea persoanelor pentru care restituirea în natură nu mai este posibilă.” Motivaţia Curţii este lăudabilă din prisma faptului că, deşi procedura instituita de Legea nr. 10/2001 nu este contrară Convenţiei Europene aceasta nu este şi una eficienta din 2 (două) motive: „absenţa despăgubirilor şi incertitudinea cu privire la data la care ar urma să fie plătite şi cuantumul acestora. Ori, aceste motive

(altă parte din Parcul central al Mun. Piatra Neamţ) - Uluitor !!! După ce am formulat acţiune în revendicare şi acţiunea a fost comunicată Primăriei Piatra Neamţ, iar la data de 23 martie 2011 am formulat plângere penală împotriva primarului Gheorghe Stefan la D.N.A., Consiliul Local Piatra Neamţ la propunerea aceluiaşi primar Gheorghe Stefan, „întoarce” din domeniul privat în

Voi detalia succint abuzurile comise împotriva proprietarului de drept în timp ce acesta îşi revendica proprietatea în suprafaţă de 946 m.p., teren situat în Parcul Tineretului din Piatra Neamţ. - Prima Hotărâre de Consiliu Local prin care s-a trecut o parte din Parcul Central al Mun. Piatra Neamţ din domeniul public în domeniul privat este HCL 64/27.05.2004, unde la art. 3, s-a aprobat trecerea suprafeţei de 100 metri pătraţi (situat în Piaţa Ştefan cel Mare nr. 3 parte din parcul Tineretului) din domeniul public în proprietatea privată a municipiului. - în ordinea firească a abuzurilor, Consiliul Local Piatra Neamţ, la propunerea primarului Gheorghe Ştefan, prin HCL 475/29.10.2009 aprobă trecerea din domeniul public în domeniul privat al municipiului Piatra Neamţ a terenului în suprafaţă de 530 m.p. situat în Parcul Tineretului din Piatra Neamţ, conform cu schiţa anexată. - În privinţa aceleiaşi suprafeţe de teren, de 530 m.p., la propunerea aceluiaşi primar Gheorghe Ştefan, Consiliul Local aprobă prin HCL 463/25.11.2010 asocierea municipiului Piatra Neamţ cu S.C. AUTENTIC PUB SRL pentru amenajarea şi funcţionarea unei unităţi de alimentaţie publică pe terenul proprietatea privată a municipalităţii în suprafaţă de 530 m.p. Clauza art. 3 din HCL 463/25.11.2010 este ilicită şi nelegală prin simplul fapt că la încheierea perioadei de concesiune de 20 de ani, municipiul Piatra Neamţ ca posesor neproprietar al terenului înstrăinează în mod irevocabil acest teren către proprietarul construcţiei. Art. 4 din aceeaşi HCL 463/25.11.2010 prevede că se abroga art. 2, 3 si 4 din HCL 475 din 29.10.2009, însă, art. 1 din HCL 475/29.10.2009 nu se abrogă, ceea ce statuează în mod irevocabil faptul că această suprafaţă de teren rămâne în domeniul privat al municipiului. - Stupefiant!!! În data de 26.01.2011 acelşi Consiliu Local Piatra Neamţ care a jucat „alba neagra” şi cu suprafeţele de mai sus, adoptă HCL nr. 32/26.01.2011, unde la art.1 scrie negru pe alb următoarele: - se aprobă trecerea din domeniul public în domeniul privat al mun. Piatra Neamţ a terenului în suprafaţă de 318 mp, identificat potrivit planului de situaţie anexat.

zile!!! De ce a apelat domnul Prefect Mihai Arhip în cazul meu la o asemenea DISCRIMINARE şi neaplicare unitară a legii? Probabil la Prefectura Neamţ nu se aplică art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului – „Interzicerea discriminării”, unde emeritul prof. Dr. Judecător Corneliu Bârsan în lucrarea sa „Convenţia CEDO – comentariu pe articole” stipulează că: „Diferenţa de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenţie, numai atunci când autorităţile statale „ introduc distincţii între situaţii analoage şi comparabile”, fără ca acestea să se bazeze pe „o justificare rezonabilă şi obiectivă”.

În ce privesc ofertele certe, lichide şi exigibile primite de către proprietarul de drept Popa Gheorghe Adrian în timpul cât îşi revendica imobilul teren şi restaurant „Leul şi Cârnatul”, acestea sunt în număr de 3 (trei) din care: Adresa nr. 783/ 10.03.2006 emisă de către Banca Transilvania către domnul Popa Gheorghe, adresa semnata de către directorul regional şi directorul de operaţiuni, a cărui conţinut îl redau integral: - „Referitor la oferta dumneavoastră privind vânzarea suprafeţei de 946 mp situată în Parcul Tineretului vă informăm că ne interesează şi dorim să participăm la negocieri privind preţul de 1000 euro/mp şi eventual pentru concesionarea terenului în cauza. Aşteptăm invitaţia dumneavoastră”

Pe lângă hotărârea pilot dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care reflectă un act de dreptate supremă, mai avem şi o altă hotărâre pilot de debut, când un alt teren din oraşul Piatra Neamţ a fost vândut în timpul cât proprietarul de drept se plimba prin tribunale. Acesta este cazul pilot Neculai Creţu sau reţeta Creţu – deoarece am constat că acelaşi tratament se aplică mai multor persoane cu terenuri importante din oraşul Piatra Neamţ. Aceeaşi situaţie de fapt şi de drept, acelaşi efect – deposedarea abuziva a persoanei îndreptăţite. (30 Mai 2007 - sursa: ROMÂNIA LIBERĂ)

domeniul public numai suprafaţa de teren care se suprapunea cu cea pe care o revendica proprietarul de drept Popa Gheorghe Adrian, diferenţa de 165 mp rămânând în continuare şi astăzi în domeniul privat. Astfel, prin ultima HCL nr. 115/30.03.2011, rămâne în domeniul privat numai suprafaţa de 165 mp care nu se suprapune cu terenul revendicat de mine, dar care face parte din acelaşi Parc Central al Mun. Piatra Neamţ. Întrebarea fireasca a oricărui om este: oare anumite părţi din Parcul unui Municipiu care formează un singur corp pot fi şi în domeniul privat şi în domeniul public? O alta întrebare este: oare această ultimă hotărâre de consiliu local dată la propunerea primarului Gheorghe Ştefan se datorează plângerii mele la D.N.A.???

Un caz perfect identic s-a petrecut recent, în data de 22 septembrie 2011, când un consilier local a primit în intravilanul satului Traian, comuna Zăneşti, jud. Neamţ o suprafaţă de 500 mp din parcul central pentru construirea unui spaţiu comercial dar şi a locuinţei proprii. Astfel, hotărârea de Consiliu Local a fost atacată de Prefectul de Neamţ Mihai Arhip, ca fiind ilegala, la secţia de Contencios Administrativ a Tribunalului Neamţ, aşa cum prevedere art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 Legea Contenciosului Administrativ cât şi art. 50 alin. 1 si 2 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale. Cu toate că am adus la cunoştinţă Prefectului de Neamţ, Mihai Arhip, prin

O alta situaţie este cea a omului de afaceri Iulian Luca (14 septembrie 2010/ sursa: Financiarul.ro). “În cazul lui Iulian Luca, acesta a dobândit în 1998 un teren de 3.300 metri pătraţi amplasat la intrarea în Piatra Neamţ. Situaţia juridică a terenului era incertă, astfel încât Luca a apelat la instanţele de judecată, iar după 11 ani a obţinut o sentinţă definitivă şi irevocabilă. La sfârşitul lui iulie, am încercat să intabulăm acest teren. Surpriza noastră a fost că la Biroul de Carte Funciară ni s-a spus că deja este intabulat acest teren”, a spus Luca. Terenul fusese intabulat de Viorel Măstăcăneanu, preşedintele Fotbal Club Ceahlăul şi rudă cu primarul Gheorghe Ştefan.” În ce priveşte finalul articolului - faţă de susţinerile fiecărui politician că s-a produs o eroare sau din greşeală s-a realizat un lucru - vreau sa fac referire la o maximă celebra a scriitorului şi diplomatu-

având în vedere că sunt numai 7 zile diferenţă de la plângerea mea penala (23.03.2011) şi până la abrogarea hotărârii de consiliu local vechi şi emiterea celei noi.(30.03.2011) CONCLUZIA: În timpul cât proprietarul de drept Popa Gheorghe Adrian se judeca în instanţă (2002-2011), începând cu anul 2004 şi până astăzi s-au dat 5 hotărâri de consiliu local prin care diferite suprafeţe de teren din Parcul Central al Mun. Piatra Neamţ au fost trecute din domeniul public în domeniul privat. Se pune întreba-

plângerea înregistrată sub nr. 196 din 1 martie 2011 că terenul din parcul central al mun. Piatra Neamţ în suprafaţă de 946 mp este proprietatea exclusivă a subsemnatului Popa Gheorghe Adrian,şi că sarabanda de hotărâri ale Consiliului Local Piatra Neamţ sunt ilegale deoarece au fost abrogate tot de acelaşi Consiliu Local fără a parcurge aceste etape prevăzute de lege, respectiv procedura Contenciosului administrativ,acesta nu a luat nici o măsură, plângerea mea rămânând în nelucrare după mai bine de 7 luni de

lui francez Francois Rene de Chateaubriand – „Eroarea pleacă de la un adevăr abuzat”. Două chestiuni au zguduit România în ultimele luni de zile. Declaraţia ambasadorului Olandei la Bucureşti prin care afirma că “ România nu este stat de drept” cât şi răspunsul preşedintelui americii Barack Obama „Faceti să vă funcţioneze justiţia”. Concluzia sper să o tragă cititorii acestei publicaţii. Avocat Gheorghe Adrian POPA

Primarul municipiului Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan sunt suficiente pentru a concluziona că sa încălcat art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană dar mai ales art.1 Protocolul nr. 1 la Convenţie – Protecţia proprietăţii.

rea firească: toate aceste hotărâri de consiliu local sunt posibile numai pentru persoanele străine de acest teren, care nu au avut nici un titlu valabil niciodată, aşa cum este şi Primăria Piatra Neamţ??? Sau există şi posibilitatea ca proprietarul de drept care are 2 hotărâri irevocabile prin care s-a constatat caracterul ilegal al preluării bunului de catre Statul Roman şi o plângere admisă de Curtea Europeana să intre în liniştita posesie şi deplina proprietate a acestui teren. După sarabanda de hotărâri ale consiliului local Piatra Neamţ probabil rămâne la voinţa discriminatorie a acestuia de a lua aceasta hotărâre, din moment ce alte autorităţi interne şi europene nu contează pentru ei.

Anul X, nr. 1 (nr. 171) • 16 pagini • 15 februarie 2012


6

Tribuna Democraţiei

Scrisoare deschisă, în atenţia Parchetului General, Consiliului Superior al Magistraturii şi opiniei publice

MAI PRESUS DE LEGE, MAFIA TERENURILOR DIN PARÂNG De mai bine de 10 ani în zona Parâng funcționează o mafie a terenurilor devenite strategice în turism, ce are drept scop confiscarea terenurilor de la adevărații proprietari în favoarea altor categorii de proprietari, majoritatea noilor „proprietarilor” fiind interpuși ai acestei organizații de tip mafiot. Această organizație de „investitori strategici”, dacă tot nu au putut rămâne cei cu adevărat atrași de facilitățile de investitor, realizează investiții prin deturnare de bani din lucrările publice, pe care apoi le exploatează prin interpuși sub formă unor activități aparent oneste. Astfel, ei reuşesc, în timp, să întoarcă investiţia gata transformată în bani curaţi. Activitatea aceasta se numeşte în termeni juridici SPĂLARE DE BANI şi se pedepseşte de legile naţionale si internaţionale în vigoare. Altă parte din respectivele terenuri luate cu japca sunt vândute şi revândute, după ce li s-au confecţionat acte în regulă cu sprijinul complicilor din justiţie, notariate şi a celor de la cadastru (Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliară) MAI PRESUS DE LEGE-MAFIA TERENURILOR DIN PARÂNG

ranjată și uneori mai urechează păgubașul care mişcă în front. 2) METODĂ RECTIFICĂRII DE SUPRAFAȚĂ. Prin această metodă persoanele sus-puse cumpără o suprafața mică de teren undeva într-o zonă lipsită de importanţă, formulează o cerere la Judecătoria Petroșani prin care solicita să se constate că suprafața cumpărată este în realitate mai mare. Este numit un expert care măsoară suprafața, îi schimbă amplasamentul și judecătorul pronunța o hotărâre cu

Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani, Primăria Petroșani .

constatarea că suprafața este conformă măsurătorilor și schiței de amplasament făcută de expert. Pentru a se evită intervențiile proprietarilor în proces se mai fac citările prin ziare de circulație națională Această metodă reprezintă o performanță mondială, Parângul fiind astfel singurul loc din lume în care pământurile cresc în suprafața odată cu timpul, ca un cozonac pus la dospit. Totodată, terenurile de aici şi-au pierdut caracteristicile de imobile, ele devenind foarte dinamice şi predispuse la mişcare, din moment ce-şi schimbă amplasamentul odată cu proiectele europene de turism în zonă. Până să revin cu detalii la această metodă, exemplific doar cu dosarul nr. 1468/278/2006, unde se poate observa cum vicepreședintele judecătoriei Petroșani, domnul Popescu Valentin, a pronunțat o hotărâre în care unele terenuri au crescut de 6 ori și în care expertul Coste Sofron a lăsat în indiviziune un grup de proprietari cu o suprafața de 34.000 m.p., pe o suprafața limitată la aproximativ 8.000 m.p.

2083 Livezeni având 13 parcele . Sentința a fost semnată de judecător Șerban Gherghina. Tot același judecător a semnat în anul 2003 ÎNCHEIEREA 6401/2000 prin care intabulează, în paralel, pe Pavel Nicolae cu acerași suprafața în bază unei cereri făcute de un terț STEF VIOREL, încheiere ce circulă în prezent în 4 exemplare diferite sub același număr și data. 1) exemplarul aflat la filă 99 din dosarul 895/p/2006 în care este intabulat în bază sentinței civile 542/1999 din dosarul 205/1996 al Judecătoriei HUNEDOARA 2) exemplarul aflat la dosarul 688/p/2008 prin care este intabulat în paralel cu două titluri; - sentinţa civilă 54/1999 din dosarul 05/1996 al judecătoriei HUNEDOARA - sentința civilă 1582/1999 din dosarul 6092/1996 al judecătoriei HUNEDOARA 3) exemplarul aflat la dosarul 1469/2003 al judecătoriei Petroșani care intabulează în baza sentinței civile 542/1999 din dosarul 205/1996 al judecătoriei HUNEDOARA şi a sentinței civile 1582/1999/din dosarul 6092/1996 al judecătoriei HUNEDOARA. 4) exemplarul rectificat pe 25.04.2003, aflat la dosarul 1059/2010 când procurorul Natalia Cimpoeru a pronunțat rezoluția. Ulterior a dispărut din acest dosar. Înaintea acestor încheieri, Pavel Nicolae a fost intabulat sub B116 pe data de 9 iunie 2000, în bază sentinței 54/1999 din dosar 105/1996 al judecătoriei Hunedoara. Aceste intabulări în fals au suprapus suprafața de 9.4000 m.p. peste suprafața de 8.960 şi 200 m.p. teren aparținând societății BITU, intabulată ultima sub B115 pe 20iulie 2000, cu

ODISEEA CONFISCĂRII În anul 1999, un cetățean, om simplu de al locului, în urmă unui proces încheiat cu sentința civilă 1582/1999, din dosarul 6092/1997 al Judecătoriei Petroșani devine proprietar pe o suprafață de 9.460 m.p., teren situat în Parâng, intabulat în CF 2083 Livezeni, parcela A+1,2 loc diferit de parcela A+6, în urmă parcelării din 1993 CF

PERFORMANȚELE MAFIEI Prin metodele de subtilizare a terenurile s-au reușit două mari performanțe: una națională și alta mondială. 1) METODĂ COOPERATIVIZĂRII, prin care ocupă prin forță terenurile şi se schimbă destinația inițială a acestora. Proprietarilor inițiali le rămâne doar „dreptul” de a se plânge la instituțiile care au participat la această cooperativizare şi la nedreptatea creată. Zonă Parâng fiind locuită de momârlani, oameni demni, care au păstrat trăsăturile şi caracterul dacilor de odinioară, acestora nu au putut să fie colectivizaţi de către comuniştii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (Partidul Muncitoresc Român), rămânând neînduplecați în faţa propagandei de partid. Performanță obținută de această grupare mafiotă constă în faptul că ei au realizat, ceea ce nu reuşiseră comuniştii! Mafia terenurilor a depăşit performanțele cooperativizării din anul 1962 cu ajutorul unor angajaţi din instituțiile publice. Ai contribuit la jaf funcţionari publici din Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliară Petroșani,primăriile Petroșani și Petrilă, Judecătoria Petroșani, Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani,notari publici, dintre care se detaşează în mod special Gherghin Nicolae din Petroșani. Au mai participat sporadic şi unii experți topografi, convocați la nevoie, ca să imprime afacerilor necurate un aparent aer de legalitate. Metoda, patentată de sovietici, a rămas probabil înrădăcinată în mentalitate de pe timpul sovrom-urilor ce au poposit cândva prin zonă: o parte din instituții emit documentele şi le legalizează, altă parte asigură desfășurarea activității , altele îi conving să execute investiții pe cei ce dețin lucrări în zonă contractate cu statul, iar instituțiile abilitate cu aplicarea legii veghează ca organizația să nu fie de-

UN PASAJ DIN METODĂ COOPERTIVIZARII - Bunuri confiscate: terenuri imobilele situate în CF 2083 Livezeni parcelă A+6, număr topo 3445,3447 Parâng, zonă telescaun, aparținând unor proprietari privați printre care și SC BITU IMPEX SRL Petroșani, înscrise în C.F. sub B114 şi B 115. - Instituții ce au emis documente false în vederea sustragerii: Judecătoria Petroșani, Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliară Petroșani, biroul notarial Gherghin Nicolae din Petroșani, Primăria Petrilă, - Instituții ce au susținut confiscarea:

Anul X, nr. 1 (nr. 171) • 16 pagini • 15 februarie 2012

dosarul C.F. 3764/2000. În anul 2003, considerând că o greșeală face ca Pavel Nicolae să se suprapună în CF, am solicitat radierea din C.F. a lui PAVEL Nicolae, în cadrul dosarului 1469/2003. În mod surprinzător cererea este respinsă de judecător Zetes Măria, care în sentință pronunțată face referire la Pavel IOAN şi nu la Pavel NICOLAE, evocând încheierea 640/2000, din dosarul 6401/2001, încheiere indicată la filă 37 din dosar, în condițiile în care această filă nu există. În anul 2007, Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliară Petroșani pronunța încheierea 3729/2007, prin care îndreaptă eroarea la intabularea sentinței 1582/1999, din dosarul 6092/1996 al judecătoriei Petroșani. Prin sentință 3335/2007, judecătorul Popescu Valentin menține încheiere, în condițiile în care în dosarul 6092/1996 al judecătoriei Petroșani s-a pronunțat sentință penală 6/07/01/1997 privind condamnarea lui Gîju Ioan pentru infracțiuni de circulație!!! Adresă 44/11/A/2010 a Judecătoriei Hunedoara și adresă 2284/2010 a Parchetului Petroșani confirmă că sentință 542/1999 a judecătoriei Hunedoara are că părți S.C. AVICOLA S.A.ORADEA, creditoare și S.C .DISCOBAR S.R.L. HUNEDOARA, debitoare. Adresa 161/11/A/2010 a Judecătoriei Hunedoara confirmă că sentință 54/1999 are ca obiect majorare pensie întreținere având ca părți pe Cirstea Lavinia Daniela și Puică Liviu. De asemenea, DOSARUL 6092/1996 NU A FOST ÎNREGISTRAT LA JUDECĂTORIA HUNEDOARA!!! Pe data de 17 08 2005, la notariatul Gherghin Nicolae, se încheie contractul nr. 3785 prin care Pavel NICOLAE înstrăinează terenul intabulat în parcelă A+6, în condițiile în care NU DEȚINEA TITLU DE PROPRIETATE PE LUCRU VÎNDUT; LA VÎNZARE NU A EXISTAT NICI CERTIFICAT FISCAL ELIBERAT DE PRIMĂRIE PENTRU BUNUL VÎNDUT. Pentru inducere în eroare primăria Petrilă a eliberat două certificate false sub numărul 6/2508/2005.

SUSȚINEREA ACTIVITĂȚII DE CĂTRE PARCHETUL PETROȘANI Considerându-se vătămată în drepturile sale patrimoniale, societatea administrată de subsemnatul a făcut plângere pentru mai multe infracţiuni săvârșite în același loc, după o prealabilă înțelegere pe 22.09.2006, concretizată cu formarea dosarului 895/p/2006. Din acest dosar au fost disjunse altele, separând infracțiunile ,făptuitorii și documentele, iar la orice precizări făcute formându-se alte dosare: 688/P/2008, 3719/P/2009, 632/P/2010,1029/P/2010 şi altele. Toate dosarele formate au fost soluționate cu NUP și menținute soluțiile la judecătorie. Din aceste dosare am constatat, în fază de judecată, CĂ LIPSESC DOCUMENTE CE AU FOST EVOCATE ÎN REZOLUȚII! Am făcut plângeri la Parchet, dar nu au fost dispuse măsuri de refacere a dosarelor cu documente lipsă. Plângerea

privind sustragerea de documente din dosarul 688/P/2010 a fost transmisă de Parchet, fără cercetare, Judecătoriei, unde judecătorul Zetes Ioan (dosar 10676/278/2010) a respins plângerea către Parchet, fără a o înapoia acestuia pentru cercetări . Dosarul 895/p/2006, format ca urmare a plângerii din 22.09.2006, a fost soluționat pe 23.01.2012 printr-o rezoluție în care procurorul înscrie o constatare ce cuprinde 20 de cuvinte. Dosarul 895/p/2006 a fost soluționat după ce din acesta au fost sustrase următoarele documente, față de care există dovezi că au existat la dosar: sentința 54/1999 din dosarul 105/1996 al jud. Hunedoara, sentința 54/1996 din dos. 05/1996 al Judecătoriei Hunedoara, sentința 542/1999 din dos.205/1996 al Judecătoriei Hunedoara, sentinta1582/1996 din dos.6092/1996 al Judecătoriei Hunedoara, dovada comunicării intabulării pe data de 09.06.2000 din C.F. 2083 B116, extrasul C.F. aferent suprafeței intabulate, cererea lui Stef Viorel, încheierea de rectificare din 10.04.2003, sentința 1582/1999, pe care este înscrisă suprafața din parcelă A+6, intabularea sentinței 1582/1999 din dos.6092/1997 al Judecătoriei Petroșani, sentința 1582/1999 din dos. 6092/1996 al Judecătoriei Petroșani! LIPSESC DOCUMENTELE DE PROPRIETATE ÎNSCRISE PE CONTRACTUL 3785/17 08 2005 ȘI CERTIFICATUL FISCAL AFERENT ACESTUI CONTRACT!!! Nu a fost deslușit aspectul prin care de la dosarul 3764/20.07.2000, cu care s-a făcut înscrierea sub B115, până la dosarul 6401/2000 - cu care se pretinde că pe 09.06.2000 (!!!) sa făcut înscrierea sub B116 - UNDE AU FOST ÎNSCRISE CELE 2646 DOSARE DE INTABULARE ? Ca societate păgubita, dar și în calitate de contribuabil, cu minim drept de a întreba despre cheltuirea banilor publici, fac un apel către instituțiile statului, superioare ierarhic procurorilor din Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani să refacă dosarele ce țin de mafia terenurilor din Parâng, cu documentele sustrase, pentru a putea stabili cine și cu ce scop a falsificat documente, cine a efectuat lucrări din bani publici de aproximativ 300.000 de euro, care este numărul real al păgubiților și cum sunt aceștia ocrotiți de legile României! Fac acest apel, având în vedere costurile imense cu cercetările făcute din bani publici. Dacă luăm în calcul că, de aproape 6 ani, colective întregi de lucrători din instituții publice cercetează, dar în zadar, rezultatul fiind tot mai misterios, pe măsură ce timpul trece . Voi pune la dispoziție toate dovezile necesare. Solicit, tuturor păgubiților, să nu se lase intimidaţi ide nimeni și să aducă toate dovezile cu cazuri similare. În ediţiile următoare ale revistei „Justiţiarul”, care a avut bunăvoinţa să mă sprijine în demersurile mele pentru restabilirea adevărului şi dreptăţii, voi face publice documentele false și dosarele soluționate cu documente sustrase din dosarul de cercetare ! Constantin BITU


Periscop

7

VIAȚĂ FURATĂ, POVESTEA CONTINUĂ... Sunt sigură că cititorii revistei noastre își mai amintesc de Stela Colceriu. Aceea femeie bolnavă psihic, a cărei viață, ajunsă pe mâna unui avocat securist, s-a transformat într-un adevărat coșmar. Povestea acestei victime continuă. Îmi era de-a dreptul imposibil să nu țin la curent cititorii cu ultimele noutăți referitoare la metodele abjecte la care recurg unii dintre semenii noștri atunci când e vorba de bani și bunuri dobândite prin mijloace nu tocmai ortodoxe

refuza să facă tratamentul prescris inițial, am intervenit și, cu ajutorul Ambulanței și al Poliției, am internat-o la Clinica Psihiatrie II în perioada 13.04- 04.05.2011. După

„Dacă nu îți retragi articolul de pe site-ul ziarului, te dau în judecată pentru calomnie!” N-are decât, este liber s-o facă dacă are sânge în instalație!

să devină el tutorele bolnavei, urmând ca în ambele variante, să o scoată pe Stela din azilul de la Glodeni și să o ducă din nou la Isla, unde să o supună din nou re-

Femeia, escrocată de avocatul-securist Alexandru Câmpeanu care a continuat, cu voracitatea-i caracteristică, să își urmărească victima dincolo de granițele azilului în care aceasta își duce zilele de mai bine de jumătate de an...

Tandemul Cîmpeanu Alexandru - Rus Mihai și tentative de sechestrare a Stelei. Dosarul penal 467/P/2011și modul original de instrumentare al procurorilor Parchetului Curții de Apel Mureș.

Stela Colceriu și marea eliberarea din Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Nr. II. Internarea la Clinica de Psihiatrie II Tg. Mureș, la Spitalul Psihiatric Tulgheș și la Centrul de Ingrijire și Asistență Socială Glodeni. Dosarul de punere sub interdicție nr. 3871/320/2011. Manevrele unui avocat certat cu legea, apărat de magistrații mureșeni. Tentative de intimidare a ziariștilor incomozi. După nenumăratele mele demersuri(n.a.: care au durat aproape un an), viața Stelei Colceriu s-a schimbat radical. Din ghearele șefei Spitalului Clinic de Boli Infecțioase Nr. II (n.a.: dr. Domnica Butiurcă), am reușit să o eliberez ca urmare a plângerii depuse la Colegiul Medicilor din Tg. Mureș în 15.03.2011. Simțindu-se amenințată, marea doamnă doctor n-a avut încotro și, punându-se de acord cu tandemul Câmpean-Rus Mihai(n.a.: asistentul social care m-a împiedicat s-o duc pe Stela în fața comisiei pentru stabilirea gradului de handicap), a externat bolnava fără să mă anunțe. Cei doi au dus-o pe Stela la Centrul Social de Noapte din Str. Rozmarinului, loc în care aceasta a rămas aproape două săptămâni. Bineînțeles că starea ei psihică s-a înrăutățit deoarece nimeni nu i-a făcut tratamentul corespunzător bolii. Întrucât Stela nu își recunoștea boala și

iritabilitate, incoerență ideo-verbală, râs acontextual, dezorganizare afectiv comportamentală, idei delirante paranoide, neîncredere, complianță scăzută la tratament, deteriorare intelectuală globală, aplatizare afectivă, capacitate de adaptare scăzută în situații noi”. Se mai menționează că” episodul actual a debutat insidios pe fond situațional și pe fondul comorbidităților multiple cu afectare encefalică”. Considerând că Stela nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, comisia recomandă punerea ei sub interdicție.

Stela Colceriu externarea, am internat-o, pentru alte 25 de zile, la Spitalul de Boli Psihice Tulgheș. În baza scrisorilor medicale am reușit ca la data de 1 iunie 2011 să o internez definitiv la Centrul de Asistență Socială Glodeni. Dar... așa cum era de așteptat, „doctorul” Câmpeanu nu a stat cu mâinile în sân. Întrucât începusem demersurile pentru punerea ei sub interdicție judecătorească, marele avocat a continuat să tragă din nou sforile și să facă, cu ajutorul amicilor din magistratură, alte manevre josnice. Înainte de a-i descrie manevrele mizerabile, vă informez că m-a amenințat:

Dosarul de punere sub interdicție nr. 3871/320/2011, expertiza IML din 19 oct. 2011 și manevrele de culise ale magistraților mureșeni. La data de 14 februarie 2011 a fost demarată, prin Autoritatea Tutelară, procedura de punere sub interdicție a Stelei. Pentru a-mi pune bețe în roate, Câmpeanu a făcut alte salturi mortale. Conlucrând cu procurorul de caz Andreea Tătar(n.a.: cea care prin Ordonanța din 25.02.2011 a dispus efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice a Stelei) a determinat-o să își schimbe decizia. Astfel aceasta a decis, prin concluziile Parchetului din 22.03.2011, că „nu mai este necesară expertizarea psihiatrică a Stelei Colceriu” întrucât eu, în calitate de curator al ei, am depus cerere de amânare a efectuării expertizei până la momentul transferării ei de la Spitalul de Boli Infecțioase la o clinica de psihiatrie. Întrucât în această cerere nu se menționează în nici un fel data în ceea ce privește transferul bolnavei rezultă că „în acest moment nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 142 Codul Familiei” și, ca urmare, a respins cererea de punere sub interdicție. Bineînțeles, decizia nu mi-a fost comunicată… Așa cum era de așteptat, surprizele sau ținut lanț. Primul termen al procesului de punere sub interdicție a fost fixat pe data de 6 septembrie 2011. Am solicitat în scris luarea cauzei după ora 10,30, depunând la dosar, prin Registratura Judecătoriei, copii după Certificatului de handicap, examenul psihologic și biletul de externare din spital din 04.05.2011. Ce s-a întâmplat în acea zi? Președinta instanței Gabriela nu a cosemnat bucată cu bucată, toate documentele depuse de mine. În schimb a admis cererea reprezentantului parchetului privind încuviințarea probei cu expertiza medico-legală. Lucrul cel mai curios a fost acela că a consemnat, în Nota Încheierii de ședință, faptul că după dezbateri se prezintă, în timpul ședinței de judecată, reprezentantul intimatei… avocatul Câmpeanu, fără să-i ceară acestuia să depună delegație. Delegația acestuia a apărut abia la al doilea termen de judecată, cel din 18 oct.2011. Întrebarea care se pune este: ce interes are avocatul în acest proces, din moment ce Primăria m-a numit curator al Stelei? Există două supoziții: vrea să împiedice punerea sub interdicție sau vrea

gimului de exterminare. Ulterior am aflat că Dispoziția de Curatelă și Adresa Autorității Tutelare Nr. 1974/386 din 28 febr.2011 prin care eram desemnată să o reprezint în instanță au fost sustrase din dosar, acestea reapărând la termenul din 18 oct.2011. Iată prin ce manevră a intrat marele Câmpeanu în

La termenul de judecată din 18 oct.2011, în vederea audierii, Stela a fost adusă de la azilul Glodeni de către d-na doctor Berekmeri Maria - directoarea instituției. În instanță era prezent și “apărătorul” acesteia, marele Câmpeanu. După terminarea ședinței de judecată am ieșit împreună cu Stela, pe coridor. Conform înțelegerii cu d-na doctor Berekmeri, trebuia să duc bolnava în parcarea de lângă tribunal, de unde aceasta trebuia să o preia pentru a o duce la azil. În timp ce ieșeam din sală, Câmpeanu nu dădea semne că ar vrea să-ți vadă de treburi ci din contră, a început să discute cu Stela și să o tragă la o parte pentru o discuție privată. Văzând cum stau lucrurile, am ținut aproape de Stela. Am făcut câțiva pași pe coridor și ce să vezi? Lângă scările principale stătea la pândă Rus Mihai- asistentul social, complicele lui Câmpeanu! În loc să vină cu mine pe scările Judecătoriei care duceau spre curtea interioară a tribunalului, Stela l-a urmat, teleghidată pe Câmpeanu, într-o altă direcție, în care acesta

Casa Stelei Colceriu

dosar! Dar nici delegația acestuia nu este în ordine deoarece poartă tot semnătura lui la poziția “client”. Conform citației instanței, efectuarea expertizei psihiatrice fusese fixată pentru data de 10 octombrie, o zi de luni. Oare judecătorul nu știa că acest gen de expertiză se face doar joia? Și culmea,instanța nu trimite la IML întregul dosar de punere sub interdicție, ci doar câteva file. Piesele forte-certificatul de handicap și ultimele bilete de externare lipseau cu desăvârșire! Am redepus aceste acte astfel încât la data de 19 oct. 2011, o comisie formată din 4 medici a întocmit Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică. Din cuprinsul acestuia citez: “Pacientă cunoscută cu antecedente psihiatrice de aproximativ 30 de ani, sub tratament nerespectat, fără cunoștința tulburării psihice actuale, se internează involuntar de urgență cu un tablou psihopatologic dominat de: stare de agitație psihomotorie,

avea mașina. Atunci mi-am dat seama că cei doi au plănuit ceva...am sunat deîndată la 112. Văzând că nu glumesc, Câmpeanu i-a spus Stelei că merge să-și ia haina din mașină și... de teama poliției, dus a fost! În acest fel am reușit să o predau pe Stela d-nei doctor Berekmeri vie și nevătămată. Ca urmare a incidentului, la data de 19 oct. 2011 am depus plângere la poliție pentru tentativă de sechestrare de persoană și complicitate împotriva tandemului Câmpeanu-Rus. Ulterior, am solicitat extinderea cercetărilor asupra lui Cîmpeanu și în ceea ce privește infracțiunile de fals și uz de fals. Despre modul original de instrumentare și soluționare cu NUP al acestui dosar de către procurorii Ioana Maier și Otilia Abraham vă voi da amănunte în viitorul apropiat... Liliana-Delia MORARIU

Anul X, nr. 1 (nr. 171) • 16 pagini • 15 februarie 2012


8

Suntem cu ochii pe voi!

Mihai Răzvan Ungureanu . De la şeful scorpionilor la şeful spionilor Guvernul Ungureanu nu este nici un guvern nou – nouţ nici un guvern al tinereţii, competenţei şi probităţii, cum încearcă să-l prezinte opiniei publice tutorele acestuia de la Palatul Cotroceni. Nu este un guvern nou – nouţ pentru că jumătate din membrii săi, respectiv 9 dintre aceştia, au făcut parte şi din Guvernul Boc. Este vorba de vicepremier şi de trei miniştri aparţinând UDMR (Marko Bela, Kelemen Hunor, Laszlo Borbely, Ladislau Ritli), de cei doi miniştri aparţinând UNPR (Gabriel Oprea, Cristian Diaconescu), de miniştrii dependenţi Cătălin Predoiu şi Leonard Orban şi de secretarul de stat Cătălin Baba, care a fost promovat ministru al Educaţiei. Cabinetul Ungureanu nu este din păcate niciun guvern al competenţei sau competenţelor. Dimpotrivă, este un guvern de rezerve sau de clone, de pile sau de pupile, de slugi sau de marionete, de fiţe sau de beizadele, de valeţi, de travestiţi sau de traseişti. Astfel, miniştrii Gabriel Oprea şi Cristian Diaconescu provin din PSD, în timp ce miniştrii Gabriel Berca, Cătălin Predoiu, Cătălin Baba şi Leonard Orban au debutat în PNL ori au fost apropiaţi acestui partid. Noul ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului, Cristian Petrescu, este cunoscut drept un fan şi un serv al fostei ministrese Elena Udrea, care l-a răsplătit cu contracte de peste 1 milion de euro de la acest minister. Petrescu a fost mecanic auto (una din profesiile pe placul preşedintelui Băsescu) şi a reuşit să absolve o facultate, respectiv Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, abia la vârsta de 34 de ani. Fără nicio competenţă sau experienţă managerială, a ajuns marele patron al infrastructurii din România. Noul ministru al Muncii şi Protecţiei Sociale, Claudia Boghicevici, este pupila primarului Aradului, Gheorghe Falcă, fiind numită la hotelul în care locuieşte în Bucureşti „blonda celor trei muşchetari portocalii de la Arad” (deputaţii Iustin Arghir Cionca, Lucian Rivis Tipei şi Adrian Henorel Niţu). Cea mai consistentă experienţă a doamnei Boghicevici a fost cea de învăţătoare la Casa de fete din Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Arad. Aceasta se laudă cu licenţa în ştiinţe economice (finanţe-bănci) şi cu patru mastere, dar majoritatea acestora au fost obţinute la contestata Universitate de Vest Vasile Goldiş din Arad. Noul ministru al Finanţelor Publice, Bogdan Drăgoi, este protejatul fostului ministru al Economiei, vicepreşedintele PDL Adrian Videanu (care este prieten de afaceri şi de concedii de lux cu tatăl său), şi nu s-a remarcat în mod deosebit ca secretar de stat Ministerul Finanţelor în ultimii doi ani, decât poate cu autoturismul marca Jaguar ultimul răcnet cu care venea la minister. Noul ministru al Transporturilor, Alexandru Nazare, este pupila fostului ministru de resort, Anca Boagiu, fiind din 2009 până în prezent subsecretar de stat respectiv secretar de stat la Ministerul Transporturilor, unde nu s-a remarcat prin nimic deosebit. Noul ministru al Comunicaţiilor, Răzvan Mustea – Şerban, are licenţă şi doctorat în economie, dar n-a avut experienţă managerială decât la firmele tatălui său, miliardar din Focşani şi sponsor important al PDL, şi a avut şansa să facă studii în SUA, împreună cu domnişoara prezidenţială EBA. Acest ministru s-a remarcat mai mult prin declaraţia sa de avere, care conţine o vilă în Bucureşti, o vilă în Voluntari şi un autoturism Porsche ultimul răcnet, dar nu conţine o vilă pe care o deţine la Miami (SUA). Noul ministru al Agriculturii, Stelian Fuia, s-a remarcat prin studii de marketing la Harvard, dar şi prin promovarea produselor agricole modificate genetic în România şi prin hăcuirea unor staţiuni de cercetare agricolă.

Noul ministru al Economiei, Lucian Bode, este promovatul şi protejatul fostului consilier economic al premierului Emil Boc, Andreea Paul Vass, amândoi fiind originari din judeţul Sălaj. Bode şi-a început cariera politică ca şi consilier local în comuna natală Valcău de Jos şi a fost promovat tot de Andreea Paul Vass în funcţia de preşedinte al Organizaţiei judeţene Sălaj a PDL, la care aceasta deţine şefia organizaţiei de femei. Bode a absolvit o facultate obscură de electronică din Oradea şi a ajuns lider sindical şi şef serviciu la Sucursala Zalău a SC Electrica SA, unde a condus câteva echipe de electricieni căţărători pe stâlpi. Foşti ofiţeri SRI din Zalău afirmă că Bode a fost informator la miliţie înainte de 1989

Noul ministru al Educaţiei, Cătălin Baba, este valetul fostului premier Emil Boc, care l-a promovat şef al Cancelariei primului ministru şi apoi secretar de stat la Educaţie. Facultatea de bază a lui Cătălin Baba este Medicina Veterinară, dar ulterior a absolvit şi Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative, unde a ajuns conferenţiar şi decan, calitate în care s-a remarcat prin tot felul de promovări dubioase, inclusiv ale soţiei şi cumnatului său. Astfel, printr-o declaraţie elaborată de Colegiul Senatului şi Consiliul Academic al Universităţii Babeş – Bolyai, Cătălin Baba a fost acuzat de nepotism, în anul 2009, după numirea sa în funcţia de secretar de stat la Educaţie. O primă acuza-

că, în calitate de decan, a solicitat derogare de medie pentru soţia sa şi pentru cumnatul Răzvan Cherecheş pentru ca aceştia să poată ocupa posturile de asistent la Drept constituţional, respectiv asistent la Sănătate publică la facultatea pe care o conducea. O a treia acuzaţie era că Baba nu are lucrări de unic autor (articole, studii, recenzii, s.a.), puţinele sale scrieri fiind în colaborare cu alţi autori. O a patra acuzaţie era aceea că, deşi norma didactică a lui Cătălin Baba cuprinde discipline din domeniul ştiinţelor politice şi politicilor publice, acesta se ocupa de disciplina de sănătate publică, calificarea sa fiind de medic veterinar.

CE LIPSEŞTE DIN BIOGRAFIA MIROBOLANTULUI INTELECTUAL MIHAI RĂZVAN UNGUREANU 1) În decembrie 1989 când la Iaşi în Universitate s-au semnalat primele proteste-mişcări anticomuniste, membrul CC al UTC Mihăiţă Ungureanu, proaspăt sosit ca delegat-aplaudac de la măreţul Congres PCR prezidat de tov. Ceauşescu, de data asta pe post de „ochiul şi timpanul”, mai multe surse confirmă că acesta observa atent tot ce mişcă contra şi întocmea liste negre cu studenţii protestatari. 2) Printre limbile străine cunoscute de Mihai Răzvan Ungureanu este şi limba ebraică, evident având în vedere originea etnică evreiască şi studiile sale. Interesant e că evită mereu să menţioneze acest lucru! 3) Mihai Răzvan Ungureanu are iniţieri grele într-ale masoneriei şi a altor activităţi ezoterico-oculte specifice societăţilor discreto-secreto-iniţiatice, fiind mason de vreo 20 de ani, azi cu un grad destul de măricel. 4) O parte din studiile-activităţile de la începutul carierei sale fulminante au fost finanţate şi de un celebru infractor internaţional, evreul Mark Rich, unul dintre jolly-jokerii marilor „magnaţi” evrei ai lumii, anume Rotschilzii, şi ai diverselor servicii secrete israeliene, coiniţiator în România anilor ’90 a mai multor tunuri financiare precum şi al TUNULUI TUNURILOR de la ROŞIA MONTANĂ. Mark Rich a fost condamnat până la urmă în SUA şi dat în urmărire internaţională de către FBI, dar s-a refugiat în Israel, apoi Elveţia pentru a nu fi extrădat. La presiunea finanţei evreieşti mondiale în sprijinul căreia a dat megaţepe internaţionale, a fost graţiat personal de fostul Preşedinte al SUA Bill Clinton. 5) O altă parte dintre studii i-a fost finanţată de Dinu Patriciu, căruia i-a şi mulţumit public pentru asta în 2004. 6) Odată cu investirea ca ministru de externe, în 2004, Mihai Răzvan Ungureanu şi-a declarat susţinerea pentru montarea portretului distrugătoarei României postbelice Ana Pauker, chiar în sediul ministerului de externe român. Reprezentanţii AAAPE i-au cerut în public ministrului Ungureanu să îndepărteze tabloul Anei Pauker, însă acesta a refuzat, recunoscând însă că iniţiativa afişării tabloului îi aparţine!!! Pentru cei ce nu ştiu tov. Ana Pauker a fost nr. 1 în România sovietizată, cetăţean sovietic şi agent NKVD. Cu titlul de înaltă consideraţie, Stalin i-a conferit gradul de colonel. 7) Fostul ambasador al României la Moscova, Dumitru Prunariu: „La numirea mea ca ambasador în Federaţia Rusă 2004 reprezentanţi ai Parlamentului României au insistat pe o misiune permanentă a noastră legată de Federaţia Rusă, şi anume urmărirea problemei TEZAURULUI ROMÂNIEI (confiscat de bolşevici în 1918). Total surprinzător şi de neînţeles pentru mine nici acum, în aprilie 2005 am primit ordin scris de la MAE, trimis de dl Leuştean (servantul şi subordonatul lui Mihai Răzvan Ungureanu) în numele lui Mihai Răzvan Ungureanu, să nu mai abordez în nici un fel şi sub nici o formă problema Tezaurului”!!! 8) În octombrie 2005, prin acordul dintre guvernele României şi Ungariei, conceput de Mihai Răzvan Ungureanu şi plasat şi la serviciul secret al MAI (doi şi un sfert) după, precum şi că împreună cu Andreea Paul Vass l-a susţinut pe actualul director general al DGIPI, comisarul şef Cristian Gheorghe Laţcău, originar tot din Sălaj, atât cu ocazia numirii acestuia în funcţie, în decembrie 2010, de către fostul ministru de interne Constantin Traian Igaş, cât şi în toamna anului trecut când fostul premier Emil Boc a solicitat să fie eliberat din funcţie, în urma unor semnale venite din partea altui serviciu secret.

„pe sub masă” la semnat în cadrul primei reuniuni guvernamentale Bucureşti-Budapesta, o parte din averea Fundaţiei private Gojdu rămase în Ungaria a fost transferată ilegal statului ungar, în ciuda opoziţiei Bisericii Ortodoxe Române, executoarea testamentară, care a cerut respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu. Guvernul român ar fi trebuit să achiziţioneze contra cost o parte din „Curţile Gojdu” din Budapesta şi a oferit părţii maghiare posibilitatea constituirii unei fundaţii comune, care să continue munca filantropică iniţiată de Gojdu, până când în 2004, când brusc partea ungară a vândut Curţile Gojdu din Budapesta unei firme off-shore din Cipru, al cărei proprietar este o companie israeliană, „Autoker Holding Rt”, reprezentanţii ei afirmând că vor transforma Curţile Gojdu într-un centru comercial şi de agrement. 9) Mihai Răzvan Ungureanu vizitează Federaţia Rusă şi susţine că după suspecte discuţii între patru ochi cu Patriarhului Întregii Ruşii Alexei II-lea (în realitate ofiţer acoperit cu grad de general în serviciile secrete sovietice) a transmis acestuia un mesaj din partea Patriarhului Teoctist - afirmaţie respinsă imediat de Biserica Ortodoxă Română. Patriarhia Română a fost de-a dreptul enervată de o asemenea intruziune abuzivă şi mincinoasă în relaţiile externe ale Bisericii, într-un moment în care relaţiile dintre cele două Biserici erau la fel de încordate ca întotdeauna, din cauza pretenţiilor Bisericii Ruse asupra Basarabiei. 10) În mai 2006, Mihai Răzvan Ungureanu a declarat public că cetăţenii din aşa numita Republică Moldova vorbesc „o variantă a limbii române”, un fel de „light Romanian” dând din nou apă la moară celor ce susţin că acolo nu trăiesc români, ci moldoveni. 11) Mihai Răzvan Ungureanu a primit de 2 ori premiul „Felix Posen” în 1997 şi 1998, acordat de Universitatea Ebraică din Ierusalim, Israel. 12) În toamna anului 2009 MRU a fost acuzat de fostul purtător de cuvânt al SRI - Nicolae Ulieru că ar fi agent al unei puteri străine. „Eu, când am auzit de numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la SIE, am avut o tresărire. Mi-am spus: oare preşedintele chiar nu ştie cine e omul ăsta, sau SRI nu l-a informat?” 13) Bombonica de pe tortul faptelor eroice ale patriotului MIHAI RĂZVAN UNGUREANU a fost aşezată cu ocazia „încheierii”(??!!) relaţiilor veşnic tensionate româno-ruse, când, ca ministru de externe al României, a semnat în 2005 cu ministrul de externe rus Lavrov, cel mai păgubos act de politică externă postdecembrist pentru România „Legea pentru ratificarea Protocolului dintre România şi Rusia privind inventarierea relaţiilor bilaterale”. Mihai Răzvan Ungureanu a declarat ulterior că: „NU EXISTĂ PROBLEME ÎNTRE ROMÂNIA ŞI FEDERAŢIA RUSĂ”!!!??? Astfel România, prin UITARE(?!) îşi ia ADIO OFICIAL, de bună voie, prin trădare, de la România de Est (Basarabia), Tezaurul României sechestrat la Moscova de Lenin în 1918 şi „uitat/pierdut” de sovietici/ruşi, etc, etc. Adică tot ce a fost s-a cam .... şters/uitat dintr-o semnătură, bineînţeles în favoarea Rusiei şi spre enorma pagubă a României!!! Adio Basarabia, adio Tezaur!

ţie a fost aceea că soţia sa Alina Baba, fostă Cherecheş, originară din Satu Mare şi licenţiată iniţial a unei facultăţi de drept private, pe care a absolvit-o cu media 7,16, la Universitatea Vasile Goldiş, a absolvit ulterior extensia Satu Mare a Facultăţii de Administraţie Publică a Universităţii Babeş – Bolyai, la care soţul său era decan, cu media 10, dar colegii săi sătmăreni au afirmat că n-au văzut-o la faţă în cei trei ani de studii, nici la cursuri şi nici la examene. O a doua acuzaţie era

Anul X, nr. 1 (nr. 171) • 16 pagini • 15 februarie 2012

Guvernul Ungureanu nu este nici un guvern integru, mai mulţi miniştri, inclusiv dintre cei noi, având probleme de probitate. Astfel, ANI s-a sesizat în cazul ministrului Sănătăţii, Ladislau Ritli, după ce acesta şi-a promovat fiul pe postul de director al spitalului pe care l-a condus până ce a fost cooptat în Guvern. Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Cristian Petrescu, a avut contracte cu ministerul pe care l-a preluat. Ministrul Comunicaţiilor, Răzvan Mustea Şerban, nu

şi-a declarat o vilă pe care o deţine la Miami în SUA. Ministrul Educaţiei, Cătălin Baba, s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deţinut concomitent atât funcţia de secretar de stat la Educaţie cât şi calitatea de membru al Consiliului de Administraţie al Televiziunii Române. În plus, mai mulţi primari din Regiunea de Dezvoltare de Nord-Vest s-au plâns că aproape toate proiectele cu finanţare europeană au fost intermediate şi taxate de soţia lui Baba. În acelaşi timp, ministrul Mediului, Laszlo Borbely, are dosar la DNA pentru fapte de corupţie, iar ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, are dosar la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru fapte de abuz în serviciu. Pe de altă parte, ministrul Afacerilor Externe, Cristian Diaconescu, are probleme legate de colaborarea cu Securitatea. Nici şeful noului şi magnificului Guvern, mult-lăudatul Mihai Răzvan Ungureanu, nu corespunde criteriilor de etică şi de competenţă reclamate de o asemenea funcţie. Deşi acum se declară dreapta, chiar cu o anumită fervoare şi ostentaţie, Ungureanu a avut o tinereţe comunistă timpurie, fiind şeful UTC pe Liceul Negruzzi din Iaşi şi fiind cooptat încă din anii de liceu în Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist, sub comanda Prinţişorului Nicu Ceauşescu. Ungureanu a ţinut să se remarce cu orice preţ la Congresul al XII-lea al UTC, când a rostit o cuvântare elogioasă la adresa secretarului general al PCR, Nicolae Ceauşescu, care a fost publicată de ziarul ’’Scânteia tineretului’’ din 19 mai 1985. De asemenea, Ungureanu s-a remarcat şi la ultimul congres al Partidului Comunist Român (Congresul al XIV-lea) care a avut loc în luna noiembrie 1989. Potrivit unor colegi de facultate a fost atât de ataşat comunismului încât nu numai că nu a participat la Revoluţia anticomunistă din decembrie 1989, dar în perioada 17-22 decembrie şi-a monitorizat cu atenţie colegii şi a întocmit liste cu studenţii protestatari, probabil cu scopul de a-i trage la răspundere cu mânie revoluţionară comunistă dacă revoluţia anticomunistă eşua. După ce Convenţia Democrată a câştigat alegerile parlamentare şi prezidenţiale în România în 1996, Ungureanu s-a înscris în PNL, partid care l-a promovat în funcţiile de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe (1998- 2001) şi de ministru al Afacerilor Externe (2004-2007). Din păcate, în fruntea diplomaţiei române, Mihai Răzvan Ungureanu nu s-a remarcat prin nimic favorabil României şi românilor. Primul lucru pe care l-a făcut când a devenit ministru de externe a fost montarea portretului Anei Pauker fost ministru comunist de externe, (primul şi principalul comisar al comunismului sovietic în ţara noastră, distrugătoarea României postbelice) pe holurile Ministerului Afacerilor Externe. Ultimul lucru pe care l-a făcut ca ministru de externe a fost dublarea, printr-o ordonanţă de urgenţă, a salariului pe care urma să-l primească (8 000 de euro lunar) în postul pe care urma să plece la Viena (coordonator adjunct la Iniţiativa de cooperare pentru Europa de Sud-Est). Între acestea, Ungureanu a făcut mult rău României şi românilor din ţară şi din jur. La scurt timp după investirea sa ca ministru de externe, Ungureanu a semnat în 2005, cu ministrul de externe rus Serghei Lavrov, cel mai păgubos act din istoria postdecembristă a României, respectiv „Legea pentru ratificarea Protocolului dintre România şi Rusia privind inventarierea relaţiilor bilaterale”. Şeful diplomaţiei române a declarat atunci că „Nu există probleme între România şi Rusia”, prin actul respectiv uitându-se atât problema Basarabiei cât şi problema tezaurului românesc confiscat de Lenin în 1918. Fostul ambasador al României la Moscova, Dumitru Prunariu, a


Suntem cu ochii pe voi!

9

şi guvernul său, dincolo de aparenţe primul guvern Viktor Orban şi ministru de externe în actualul guvern de la Budapesta): „Acordul dintre Ungaria şi România asupra problemelor averii Gojdu pune punct discuţiei prelungite de mulţi ani. Exemplul acestei probleme este că România renunţă la revendicarea bunurilor materiale, pe care a formulat-o în 1998, ba chiar şi anterior, în legătură cu averea lui Gojdu. Acest lucru înseamnă în acelaşi timp că partea română a acceptat punctul de vedere al Ungariei, conform căruia, în 1953, Tratatul de drept material a rezolvat chestiunea averii lui Gojdu”. Mihai Răzvan Ungureanu a fost lăudat şi pentru că ar fi semnat Acordul privind acordarea unor facilităţi militare Statelor Unite ale Americii în România, primul acord în baza căruia au fost aduse trupe americane în ţara noastră (la baza aeriană Mihail Kogălniceanu din judeţul Constanţa), dar acest acord a fost negociat de doi miniştri din Guvernul Adrian Năstase, respectiv de ministrul de externe, Mircea Geoană, şi de ministrul Apărării Naţionale, Ioan Mircea Paşcu.

declarat în acest sens următoarele: „La numirea mea ca ambasador în Federaţia Rusă în 2004, reprezentanţi ai Parlamentului României au insistat pe o misiune permanentă a noastră legată de Federaţia Rusă, şi anume urmărirea problemei Tezaurului României, confiscat de bolşevici în 1918. Total surprinzător şi de neînţeles pentru mine nici acum, în aprilie 2005 am primit ordin scris de la MAE, trimis de dl. Leuştean în numele lui Mihai Răzvan Ungureanu, să nu mai abordez în niciun fel şi sub nicio formă problema Tezaurului”. Ungureanu i-a dezamăgit pe românii din Basarabia şi când a declarat, în mai 2006, că cetăţenii din Republica Moldova vorbesc „o variantă a limbii române”, un fel de „light Romania”, dând astfel apă la moară celor care susţin că acolo nu trăiesc români ci moldoveni. Ungureanu i-a supărat şi pe românii din Ucraina (din Bucovina de Nord, din Ţinutul Herţa, precum şi din regiunile Odessa şi Transcarpatia) pentru că nu s-a preocupat nici măcar de implementarea puţinelor şi firavelor prevederi privind prezervarea limbii şi identităţii naţionale din ruşinosul tratat încheiat cu Ucraina în 1997, prin care România a renunţat la orice discuţii şi pretenţii teritoriale. Actualul său mentor politic, preşedintele Traian Băsescu, a acuzat într-o emisiune la TVR, în 31 martie 2008, politicienii care au negociat şi au semnat tratatul cu Ucraina în 1997 că ar fi lăsat interesul naţional după uşă, adăugând că din cauza proastei negocieri de atunci, România se judecă acum la Haga cu ţara vecină. Traian Băsescu a precizat că politicienii respectivi nu au ştiut să negocieze cu Ucraina şi au semnat în grabă şi după dictare un tratat dezavantajos, deşi cu alte ţări nu au fost semnate documente similare.

în data de 20 octombrie 2005, cu ocazia unei reuniuni comune a guvernelor României şi Ungariei, de către ministrul român de externe Mihai Răzvan Ungureanu şi de către omologul său ungar Ferenc Somogy, fiind ratificat de partea română prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 183/2005. Acest acord a fost negociat, semnat şi ratificat după ce, în decembrie 2004, Curţile Gojdu din Budapesta au trecut în proprietatea companiei israeliene Autoker Holding Rt, fiindu-i vândute de Primăria sectorului 7 din Budapesta. Avocatul Aurelian Pavelescu, pe atunci deputat al principalului partid de guvernământ (PDL), a declarat într-o emisiune la Radio România Actualităţi că Mihai Răzvan Ungureanu a prejudiciat statul român şi Biserica Ortodoxă Română de miliarde de dolari, susţinând că întreg acordul este de inspiraţie maghiară şi că poate fi calificat drept un act de hoţie şi de trădare naţională. Inspiraţia maghiară şi trădarea românească sunt confirmate de o declaraţie făcută în şedinţa Parlamentului Ungariei din 21 noiembrie 2005 de către deputatul FIDESZ, Nemeth Zsolt (secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe în

Fostul purtător de cuvânt al Serviciului Român de Informaţii, scriitorul Nicolae Ulieru (care a avut cel mai lung mandat în acest sens după revoluţie, ocupând acest post sub directorul Virgil Măgureanu) a declarat public, în toamna anului 2009, că directorul SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, este agent străin – practic, o acuzaţie de trădare naţională – precizând că e gata să ofere probe în acest sens dacă va fi audiat de comisiile parlamentare de control ale SRI şi SIE. Ulieru a declarat că şeful SIE „a avut o ascensiune fulminantă pentru condiţia lui de tânăr istoric anonim de la Iaşi. A fost adus de Pleşu secretar de stat în Ministerul de Externe, a rămas secretar de stat şi în Guvernul Năstase, apoi a fost numit ministru de externe de către liberalul Călin Popescu Tăriceanu, recuzat de acesta pentru că nu i-a dat nişte documente, şi după ce a fost recuzat de premier, preşedintele l-a numit şeful SIE. Eu, când am auzit numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la SIE, am avut o tresărire. Am spus: oare preşedintele chiar nu ştie cinei omul acesta, sau SRI nu l-a informat?”. Suspect a fost şi faptul că, în calitate de şef al SIE, Ungureanu a făcut intervenţii ca un avocat, cunoscut ca exponent al unui grup israelian de lobby şi ca şi colaborator al Mossad, să aibă acces de trei ori la teroristul Omar Hayssam în celulă fără ca procurorul de caz să-i dea aprobare, lucru care, în opinia lui Ulieru, nu face decât să confirme apartenenţa lui Ungureanu la un serviciu străin. Probabil aşa se explică că, printr-o hotărâre de guvern pe care a iniţiat-o şi a contrasemnat-o în calitate de director la SIE (HG nr. 665 din 3.06.2009,

pentru modificarea valorii de inventar a unor imobile înscrise în domeniul public al statului şi aflate în administrarea SIE, publicată în Monitorul Oficial nr. 406/06/2009), Mihai Răzvan Ungureanu a desconspirat prosteşte (sau, poate, cu rea credinţă) 41 de locaţii secrete ale SIE din

majoritar la Petrom) pentru servicii închipuite de consultanţă medicală. A fost schimbat şeful scorpionilor (portocalii) cu şeful spionilor (rozalii).

capitală şi din ţară.

stat la Ministerul Afacerilor Externe şi apoi ca ministru de externe a ieşit în evidenţă doar prin limbajul său preţios, îmbibat cu neologisme şi sofisme, încât mulţi interlocutori români sau străini n-au prea înţeles ce vroia să spună. Singura lui cucerire pe plan extern este Bodo Homobach, înaltul comisar pentru Pactul de Stabilitate în Europa de Sud-Est, pe care l-a fermecat profund (la Viena, probabil pe valsurile Dunării). Ca politician (de dreapta, cu origini în PNL) s-a remarcat prin trădarea primului său binefăcător politic, premierul liberal Călin Popescu-Tăriceanu, în favoarea noului său binefăcător politic, preşedintele (de la stânga la dreapta) Traian Băsescu. Ca director al SIE, respectiv ca şef al spionilor români, s-a remarcat doar prin deconspirarea prostească a locaţiilor din ţară ale serviciului secret pe care-l conducea şi prin tăiatul frunzelor la câini. Îndeosebi la câinii generalului Predoiu, primul său adjunct şi şeful de facto al serviciului secret în fruntea căruia a fost plasat formal şi subliminal de binefăcătorul său de la Cotroceni.

În concluzie, preşedintele Traian Băsescu a schimbat tusea cu junghiul prin desemnarea diplomatului istoric Mihai Răzvan Ungureanu în funcţia de prim ministru al Guvernului României în locul juristului filosof Emil Boc. A schimbat un democrat liberal actual cu un fost liberal. A schimbat un ardelean (din Cluj) cu un moldovean (din Iaşi). A schimbat un doctor în filosofie cu un doctor în istorie. A schimbat un utecist fruntaş, care a fost cooptat în anii studenţiei în Comitetul Central al UASCR, cu un utecist şi mai fruntaş, care a fost racolat în Comitetul Central al UTC din anii de liceu (amândoi servind sub comanda Prinţişorului Nicu Ceauşescu). A fost schimbat un profitor mai mic (care şia plimbat o fiică şi o nepoată cu un elicopter guvernamental) cu un profitor mai mare, având în vedere că soţia lui Ungureanu (stabilită ani buni la Viena) a primit o pleaşcă de 85.000 euro pe an de la OMV AG Austria (cumpărătoarea pachetului

Cu ce altceva s-a remarcat până acum Mihai Răzvan Ungureanu? Ca secretar de

Preşedintele Băsescu ar trebui să ia aminte că, cu un an în urmă, omologul său autocrat din Egipt, Hosni Mubarak, a încercat să se salveze numindu-l vicepreşedinte al statului şi, totodată, şef al guvernului pe şeful suprem al serviciilor sale secrete, generalul Omar Suleiman (cel mai vechi şi mai apropiat colaborator al său şi omul CIA la Cairo), dar nu i-a fost de niciun folos. Senator Valer MARIAN

Şi românii din Ungaria şi din Transilvania sunt supăraţi pe Mihai Răzvan Ungureanu pentru modul mişelesc şi păgubos în care a negociat recuperarea bunurilor Fundaţiei Gojdu din Budapesta, cu destinaţie testamentară pentru bursele românilor ortodocşi din Transilvania şi din Ungaria. În primul său an de ministeriat, Ungureanu a negociat pe furiş şi a semnat pe sub masă „Acordul referitor la înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare Gojdu”, prin care a fost exclus moştenitorul testamentar, Biserica Ortodoxă Română. Acordul a fost semnat la Bucureşti,

N.R.: Contactat de Inpolitics, Valer Marian a precizat că informațiile conținute în declarația sa politică nu sunt bulevardiere, ci obținute pe baza unor investigații serioase: „Sunt jurist de profesie, am formație de procuror, nu îmi permit să mă joc cu vorbele, e vorba de informații verificate, unele dintre ele fiind puse la dispoziția mea chiar de către colegi de partid ai celor în cauză. Drama este că eu m-am ocupat doar de oamenii PDL din zona Aradului, dar am informații că în alte zone ale țării sunt cazuri încă și mai spectaculoase.”

Anul X, nr. 1 (nr. 171) • 16 pagini • 15 februarie 2012


10

Investigaţii

PETROŞANI, DIN „CULISELE” Actualul preşedinte al Asociaţiei pensionarilor Petroşani, Pavel Gheorghe Iuliu, are calitatea de învinuit în dosarul penal nr.674/P/2011. Acestuia îi sunt aduse învinuiri privind săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi asociere la un grup infracţional organizat (art. 7, alin. 1 şi 3 din Legea 39/2003), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 Cod penal), abuz în serviciu contra intereselor publice (art. 248 Cod penal), abuz în serviciu în formă calificată (art. 248, ind. 1 Cod penal), conflict de interese (art. 253 alin. 1 Cod penal), gestiune frauduloasă (art. 214, alin. 1,2,3 Cod penal), înşelăciune (art. 215, alin 1 şi 3 Cod penal), traficul de influenţă (art. 257, alin. 1 Cod penal), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288, alin. 1 Cod penal), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290, alin. 1 Cod penal), fapte săvârşite cu vinovăţie în sensul prevederilor articolului 19, alin. 1, punctul 1, lit. a Cod penal, coroborat cu prevederilor art. 146 Cod penal (consecinţe deosebit de grave), cu participarea unui grup de persoane în calitate de autori, instigatori şi complici. Părţile vătămate au sesizat prin plângeri penale cu privire la faptul că Pavel Gheorghe Iuliu a delapidat cu mari sume de bani Asociaţia pensionarilor Petroşani. În calitate de preşedinte al comitetului director la data de 01.01.2005, acesta a iniţiat şi desfăşurat procedura ruperii Asociaţiei pensionarilor Petroşani din componenţa Uniunii Teritoriale Judeţene -HD- a C.A.R.-urilor, cu scopul urmărit şi realizat de a elimina controlul financiar intern, efectuat de către acest organism tutelar. Asociaţia pensionarilor Petroşani a fost înfiinţată la 26 octombrie 1949 şi avea la nivelul anului 2005 un număr de 8245 de membri cotizanţi. La 31.12.2004 în depozitele bancare ale asociaţiei, se consemnează cu documente existenţa sumei 18,125 miliarde lei vechi, iar la fondul de deces suma de 975 milioane lei vechi. La 10 februarie 2005, învinuitul Pavel Ghe. Iuliu iniţiază şi desfăşoară procedurile de înfiinţare a unei asociaţii sub denumirea ASOCIAŢIA PENSIONARILOR PENTRU AJUTOR DE DECES ŞI AJUTOR RECIPROC (A.P.A.D.A.R.). Împreună cu alte 4 persoane, acesta redactează un înscris sub semnătură proprie prin care la data de 10.02.2005 îşi declară în mod expres hotărârea înfiinţării A.P.A.D.A.R., înscris intitulat ACT CONSTITUTIV. Învinuitul cunoştea la acea dată că documentul redactat este netemeinic şi ilegal întrucât încălca în mod flagrant şi grav prevederile Legii 502/2004. Folosindu-se de relaţiile vechi de prietenie cu notarul public Gherghin Nicolae şi judecătorul Iacob Gheorghe de la Judecătoria Petroşani, învinuitul autentifică ca fiind conforme cu realitatea înscrisuri false pe care le foloseşte în dosarul civil nr. 11/A/2005. Învinuitul a solicitat şi notarul public Gherghin Nicolae a autentificat la 02.03.2005: un înscris intitulat „Proces verbal din 26.03.2005 încheiat cu ocazia Adunării generale a membrilor asociaţiei pensionarilor Petroşani”, un înscris intitulat „STATUT A.P.A.D.A.R.” şi un înscris intitulat ACT CONSTITUTIV din 10.02.2005 privind înfiinţarea A.P.A.D.A.R. Petroşani. Aceste înscrisuri oficiale au produs consecinţe juridice în sensul că, au stat la baza acţiunii de constituire şi înfiinţare A.P.A.D.A.R. (dosar civil . nr.11/A/2005). Cu toate că atât notarul public Gherghin Nicolae, cât şi judecătorul Iacob Gheorghe erau obligaţi legal să verifice autenticitatea şi legalitatea documentelor, în mod abuziv aceştia nu au procedat în acest sens. Judecătorul Iacob Gheorghe a admis şi soluţionat în mod favorabil cererea de înfiinţare a A.P.A.D.A.R. cu toate că avea cunoştinţă şi era convins că se încălcau flagrant prevederile Legii 502/2004. La data admiterii şi soluţionării cauzei, ju-

decătorul Iacob Gheorghe avea cunoştinţă de următoarele aspecte: existenţa în strada Anton Pann nr. 98 Petroşani a Asociaţiei pensionarilor care funcţiona la acea dată şi care deţinea în proprietate un sediu, avea depozite bancare şi un număr de membri cotizanţi; procesul verbal încheiat la 26.03.2005 menţiona în mod expres alegerea ca preşedinte al A.P.A.D.A.R. al lui Pavel Ghe. Iuliu, în situaţia dată în care această asociaţie nu exista. Învinuitul nu era şi nu a fost ales preşedinte al asociaţiei pensionarilor la acea dată; pe cale de consecinţă solicitarea învinuitului era ilegală, netemeinică şi abuzivă. Autorul falsificării procesului verbal din 26 martie 2005 este numitul Svichiu Viorel, în timp ce învinuitul Pavel Ghe. Iuliu are calitatea de instigator. Numitul Svichiu Viorel a fost numit ulterior „tehnician construcţii” , post înfiinţat special şi ilegal cu o retribuţie lunară de 15 milioanele lei vechi la nivelul anului 2005. În prezent, numitul Svichiu Viorel deţine funcţiile de vicepreşedinte A.P.A.D.A.R. şi preşedinte filiala Aninoasa. Învinuitul Pavel Ghe. Iuliu a iniţiat, coordonat şi organizat în cursul anului 2005 şi 2006 acţiuni ale căror scop urmărit şi realizat este de a-şi aroga toate pârghiile conducerii A.P.A.D.A.R. înfiinţată în 17.06.2005. Scopul urmărit şi realizat de către învinuit este de a obţine pe cale frauduloasă prin diverse şi multiple tertipuri a unor mari sume de bani în interes personal. Pentru atingerea scopului, învinuitul a iniţiat şi coordonat o grupare infracţională organizată care funcţionează „mulată” pe sistemul de organizare a A.P.A.D.A.R. Se constată în baza documentelor oficiale existente că la data de 31.12.2011 în depozitele bancare ale asociaţiei nu există

resursele financiare care să asigure (întro eventuală situaţie de retragere maximă a deponenţilor din asociaţie) sumele necesare acoperirii cererilor de lichidare. Din dispoziţia expresă a învinuitului s-a procedat în mod netemeinic la unificarea fondului social cu fondul de deces cu scopul folosirii finanţelor asociaţiei în investiţii păgubitoare şi inoportune. Învinuitul Pavel Ghe. Iuliu nu deţine în mod legal funcţia de preşedinte A.P.A.D.A.R., acesta nefiind ales în această funcţie la niciuna

Anul X, nr. 1 (nr. 171) • 16 pagini • 15 februarie 2012

dintre adunările generale desfăşurate în perioada 2005, 2011 inclusiv. Pe cale de consecinţă, învinuitul îşi arogă în mod netemeinic funcţiile de preşedinte al Comitetului asociaţiei pensionarilor şi preşedinte al Biroului Executiv. Din gruparea infracţională coordonată şi organizată de către învinuit fac parte: Svichiu Viorel, Sabo Nicolae, Pasternek Rozalia, Cătineanu Vasile, Tentler Ioan Adorian, Risipitu Ionela Anişoara, Munteanu Claudia, Stănescu Eleodor Alexandru, Trufaşu Marin, Ciocea Marian, Şerban Ioan Murgu... Pagubele produse asociaţiei de către această grupare infracţională organizată sub conducerea învinuitului Pavel Ghe. Iuliu sunt estimate la 43 miliarde lei vechi (aproximativ 1 milion de euro), existând pericolul potenţial al declanşării falimentului în condiţiile perpetuării actualei situaţii financiare. Învinuitul a dispus în mod abuziv înfiinţarea şi funcţionarea unei secţii denumită „secţia 500” prin care s-au acordat cu încălcarea procedurilor credite cu o dobândă anuală de 5 la sută. Secţia a funcţionat fără acordul adunării generale în perioada 2006 -2011 din dispoziţia expresă a învinuitului. Prin înfiinţarea şi funcţionarea ilegală şi netemeinicăa acestei secţii, învinuitul a produs cu vinovăţie un prejudiciu estimat la 17,5 miliarde lei vechi, urmând ca în cauză să se dispună efectuarea unei expertize financiare judiciară de către organul de urmărire penală. Pe perioada funcţionării secţiei, învinuitul a beneficiat personal şi în folos propriu de un număr de 14 credite în sumă de 2,75 miliarde lei vechi. Prin practicarea abuzivă la credite a unei dobânzi anuale de 5 la sută, acesta a provocat din culpă prejudicierea interesului general al membrilor cotizanţi, cât şi o prejudiciere materială a asociaţiei, reţinându-se în sarcina acestuia daune financiare estimate la 2,12 miliarde lei vechi. Cuantumul real al pagubelor urmează a fi stabilit de către expertul financiar desemnat de organul de urmărire penală. Învinuitul Pavel Ghe. Iuliu s-a folosit în mod abuziv de calitatea de preşedinte al asociaţiei pentru a determina pe unii dintre angajaţi să accepte contracte de credit la valori cuprinse între 200 şi 300 milioane lei vechi, el având în acest caz calitatea de beneficiar al creditelor. Întrucât este cunoscut ca o persoană cu caracter tiranic şi răzbunător, angajaţii solicitaţi de către susnumitul şi-au dat acordul din teama de a nu-şi pierde locul de muncă. O parte din sumele obţinute în acest mod sunt suspicionate ca fiind destinate mituirii unor funcţionari publici, care în perioada 2007-2011 l-au protejat

şi favorizat în cazul unor plângeri penale al căror pârât a fost. Există indicii care consemnează faptul că învinuitul a efectuat prin intermediul unor persoane cunoscute repetate transferuri clandestine a unor sume de bani (în dolari canadieni) către fiul său Alexandru şi Pavel Cristina Aida, nora acestuia, stabiliţi cu domiciliu în Canada. Au fost identificate persoane care au scos în mod ilegal din ţară la cererea învinuitului sume de până la 10 mii dolari canadieni, cu ocazia efectuării de către acestea a unor vizite în Canada. Învinuitul Pavel Ghe. Iuliu a contribuit cu sume mari de bani la achiziţionarea unei locuinţe în strada Griviţa Roşie, în Petroşani, a unui autoturism, mobilier şi aparatură casnică pentru numita Risipitu Ionela Anişoara, concubina acestuia în etate de 22 de ani. Se estimează că în acest caz , învinuitul ar fi cheltuit în perioada 2007, 2008 suma de 1, 55 miliarde lei vechi, sumă ce nu o poate justifica prin compensarea cu veniturile obţinute în perioada sus menţionată. În perioada 2006-2011, învinuitul însoţit de concubina sa au petrecut concediile de odihnă în diverse ţări unde au efectuat diverse achiziţii precum bijuterii din aur, îmbrăcăminte şi încălţăminte, cheltuielile fiind cu mult mai mari decât veniturile salariale şi din pensia susnumitului. Se suspicionează că sursa banilor este frauduloasă şi ilegală. Se reţine faptul petrecut în 01.07.2009 şi în ziua următoare la casieria asociaţiei pensionarilor. În urma unui control financiar intern efectuat în 01.07.2009, casiera Risipitu Ionela Anişoara nu poate justifica cu documente contabile suma de 600 milioane lei vechi. Din declaraţiile părţilor rezultă că învinuitul avea cunoştinţă de lipsa banilor din gestiunea casierei, dar nu prevăzuse iminenţa unui control financiar intern. Din acel moment acesta a dispus în mod expres că nimeni din compartimentul financiar contabilitate nu mai are dreptul fără acordul lui la niciun control al casierei sus menţionate. Cu toate că iniţial se constatase că din casierie lipsea suma de 600 milioane lei vechi, în zilele următoare s-a descoperit că Risipitu Ionela Anişoara a prezentat la controlul efectuat în 01.07.2009 un număr de 36 contracte credit cu menţionarea în fals de către aceasta ca fiind achitate. Valoarea acestora fiind 414 milioane lei vechi se concluzionează că la data de 01.07.2009 casiera avea o lipsă reală în gestiune de 1, 14 miliarde lei vechi. Pentru acoperirea prejudiciului de 600 milioane lei vechi, juristul asociaţiei Cândea Ioan Marcel convinge trei dintre angajatele asociaţiei să


Investigaţii

11

UNUI DOSAR... (I) accepte pe numele fiecăruia dintre ele să semneze înscrisuri precum că ar fi solicitat şi obţinut credite în valoare totală de 600 milioane lei vechi. Astfel numitele Creţu Elena Dorina, Stoian Cricovan Oana şi Costinaş Dorina Camelia acceptă din teama de a nu-şi pierde locul de muncă să semneze la data de 02.07.2009 contractele de împrumut. Numita Creţu Elena Dorina semnează contractul de credit nr. 1787 în sumă de 250 milioane lei vechi. Numita Stoian Cricovan Oana semnează contract de credit nr. 1788 în sumă de 250 milioane lei vechi. Numita Costinaş Dorina Camelia semnează contractul de credit nr. 1789 în sumă de 100 milioane lei vechi. Se constată şi se reţine că acelaşi procedeu a fost folosit şi în cazul altor angajaţi. Numita Pasternek Rozalia, contabilă principală, recunoaşte semnarea contractului nr. 93 din 01.01.2008 în valoare de 250 milioane lei vechi, dar declară că beneficiarul sumei este învinuitul Pavel Ghe. Iuliu la rugăminţile căruia a acceptat să semneze înscrisul sus menţionat. Pentru faptul că susnumita a fost de acord să semneze acest contract, aceasta este menţinută pe post cu toate că are vârsta de 73 de ani (01.03.1939). Se constată şi se reţine că şi în cazul numitului Svichiu Viorel există aceeaşi stare de fapt. În etate de 73 de ani (născut în 25.04.1939) el este menţinut în funcţie. Numita Diţoiu Ana, medic angajat al asociaţiei, are vîrsta de 79 de ani (născută 16 .04.1933). Pentru această persoană şi numita Anghel Floarea Florica (născută 19.12.1943), asistentă medicală, au fost create posturile în mod abuziv şi netemeinic din dispoziţia învinuitului, cu toate că în sistemul sanitar funcţionează instituţia medicului de familie. Prin retribuirea netemeinică ale celor două, asociaţia a fost păgubită cu o sumă apreciată la 980 milioane lei vechi, urmând a se stabilii în mod concret cuantumul prejudiciului creat. Învinuitul nu a avut aprobarea adunării generale privind crearea posturilor şi angajarea celor doua persoane. Se constată şi se reţine pe baza documentelor exis-

tente la dosar că în cazul soţilor Şerban Ion Murgu şi Şerban Maria Victoria, aceştia au acceptat să semneze contracte de credit cu dobândă de 5 la sută pe an în sumă totală de 740 milioane lei vechi. Pe baza actelor existente la dosar se constată că cei doi susnumiţi sunt titulariii creditelor de: 250 de milioane lei vechi/ contract nr. 1503/04.09.2008; 250 milioane lei/ contract nr. 620/10.03.2009; 25 milioane lei vechi/contract nr. 1068/15.04.2009; 100 milioane lei vechi/contract nr. 2584/18.09.2009; 20 milioane lei vechi/contract nr. 2583/28.09.2009; 50 milioane lei vechi/contract nr. 2246/12.12.2009; 15 milioane lei vechi/contract nr. 3998/17.12.2009 şi 30 milioane lei vechi/contract nr. 359/09.02.2010. Numita Gurin Maria, angajată ca femeie de serviciu, a semnat la solicitarea învinuitului trei contracte de credit în sumă totată de 365 milioane lei vechi în perioada 16.10.2009 - 25.08.2010. Contractele poartă numerele 2295, 2761 şi 3208. Faptul că învinuitul a folosit în interes propriu banii membrilor cotizanţi sub titlu de credite cu o dobândă de 5 la sută pe an subzistă comiterii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi a săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată (art. 248, ind. 1 Cod penal) din culpă. Învinuitul Pavel Ghe. Iuliu a produs cu vinovăţie grave tulburări bunului mers al asociaţiei, iar pe cale de consecinţă un prejudiciu estimat la 43 miliarde lei vechi. Învinuitul a acţionat în complicitate cu membrii Biroului Executiv şi cu membrii Comitetului asociaţiei. Se constată şi se reţine faptul că aceştia nu sunt mandataţi să emită hotărâri care prin punerea în executare prejudiciază interesele membrilor cotizanţi, finanţele asociaţiei şi pun în pericol însăşi continuitatea activităţii asociaţiei. În mod abuziv creditele eliberate prin secţia 500 nu au beneficiat de garanţii şi nici de existenţa unui fond social iniţial. Creditele au fost acordate unor persoane care nu aveau calitatea de membru A.P.A.D.A.R. şi fără ca acestea să

facă dovada că pot achita ratele din veniturile proprii. Au fost acordate credite de câte 250 milioane lei vechi numitului Stănescu Eleodor Alexandru (nepot) şi soţiei acestuia Stănescu Anişoara 250 milioane lei vechi, familiei Ciocea Marian 400 milioane lei vechi, soţilor Matoschi Ioan şi Simona Irina 500 milioane lei vechi, Pavel Cristina Aida (noră) 250 milioane lei vechi, Risipitu Ionela Anişoara (concubina învinuitului) 500 milioane lei vechi, surorii acesteia Risipitu Gianina 500 milioane lei vechi, Tentler Ioan Adorian 250 milioane lei vechi, şi alţii. Învinuitul Pavel Ghe. Iuliu este notificat în evidenţele contabile cu un credit cu dobânda de 5 la sută pe an în sumă de 375 milioane lei vechi. Fratele acestuia, numitul Pavel Romulus, a beneficiat de două credite cu dobândă de 5 la sută pe an în sumă de 50 şi 80 milioane lei vechi. Se constată şi se reţine că în calitate de preşedinte al asociaţiei, învinuitul a aprobat la 11.10.2010 numitei Vass Brigitta Bianca, studentă la Facultatea de medicină veterinară Bucureşti, un supliment de credit în sumă de 10 milioane lei vechi, cu toate că aceasta fusese creditată la 10 martie 2010 cu suma de 250 milioane lei vechi. Învinuitul a avut cunoştinţă de faptul că o mare parte din sumele oferite drept credite cu dobândă de 5 la sută pe an nu se reîntorc, întrucât beneficiarii întârzie luni de zile la plata ratelor. Învinuitul nu a dispus nicio măsură în sensul recuperării creditelor, astfel că o sumă estimată la 12 miliarde lei vechi a fost imobilizată pentru o perioadă nedeterminantă de timp. Din adresa nr. 749/07.10.2010 aflată la dosar reiese că numitul Gaiţă Ion nu şi-a achitat ratele la creditul de 100 milioane lei vechi în lunile 3, 6, 7, 8 şi 9/2010; Căldare Magda cu un credit de 80 milioane lei vechi nu achită ratele în lunile 4, 5,6,7 şi 8 /2010; numitul Negru Tudor titularul unui credit de 150 milioane lei vechi nu achită nicio rată în perioada lunilor 3-9/2010; Szekely Erica la un creditul de 100 milioane lei vechi nu-şi achită ratele în perioada lunilor 4-9/2010. Cu toate că prin Hotărârea comitetului asociaţiei nr. 60/ 27.08.2010 - punctul 8

Faliment sau bunăstare la Asociaţia Pensionarilor? Conducerea Asociaţiei Pensionarilor pentru Ajutor de Deces şi Ajutor Reciproc Petroşani neagă informaţiile conform cărora s-ar afla în pragul falimentului şi face apel la toţi membrii cotizanţi să nu ia în calcul aceste zvonuri. Iuliu Pavel, preşedintele Asociaţiei Pensionarilor Petroşani, susţine că, din contră, organizaţia dispune de fonduri suficiente, care să asigure în continuare acordarea de împrumuturi şi ajutoare. "Îi asigurăm pe toţi membri de la toate cele trei filiale, din Aninoasa, Lupeni şi Lonea, că nu poate fi vorba de falimentul asociaţiei. Mai mult decât atât, de la începutul anului 2011, am acordat împrumuturi CAR de peste 20 miliarde de lei vechi şi ajutoare pentru deces de peste 1 miliard de lei vechi”, a declarat Iuliu Pavel. Acesta a mai precizat că se acordă urmaşilor celor decedaţi atât serviciile şi materialele necesare pentru funeralii, precum şi bani lichizi între 5.000 şi 25.000lei. Carmen COSMAN Preluare articol şi foto de pe site CityNews.ro Hunedoara

aflată la dosar, se dispune sistarea împrumuturilor CAR la secţia 500, din dispoziţia expresă a învinuitului, prevederea nu a fost respectată. Învinuitul a aprobat acordarea de credite cu dobândă de 5 la sută pe an la valori cuprinse între 200 şi 250 milioane lei vechi pe tot parcursul anului 2011. Din dispoziţia expresă a învinuitului Pavel Ghe. Iuliu a fost angajat consilier juridic numitul Cândea Ioan Marcel în funcţia de jurist cu program zilnic de lucru de 6 ore. Angajarea acestuia s-a efectuat prin falsificarea HOTĂRÂRII ADUNĂRII GENERALE din aprilie 2008 din dispoziţia expresă a învinuitului. Cândea Ioan Marcel a fost ofiţer al M.A.I, în prezent fiind pensionat medical. Există indicii care concură la ipoteza că juristul Cândea Ioan Marcel este complicele învinuitului la derularea unor afaceri cu diverşi administratori de societăţi comerciale. Veniturile salariale ale juristului Cândea Ioan Marcel obţinute de la asociaţia pensionarilor s-au situat în unele luni la 70 milioane lei vechi. Dovada indubitabilă a faptului că învinuitul Pavel Ghe. Iuliu a beneficiat de un număr de credite pe numele angajaţilor este şi faptul că acesta a aprobat în mod netemeinic transferurile unor credite de la un titular la altul. La data de 07.10.2010 contabilei principale Pasternek Rozalia i se aprobă o cerere prin care aceasta solicita „transferul împrumutului luat de mine pe carnetul doamnei Risipitu Ionela Anişoara nr. 2 , deoarece sunt bolnavă...” În data de 03.11.2010, învinuitul aprobă cererea numitei Gurin Maria, carnet membru nr.19, privind „transferul împrumutului meu de pe secţia 500, în valoare de 12,500 lei pe carnetul nr. 112, Bădic Ramona”. Pentru a părea cât mai plauzibil acest transfer de credit, învinuitul a solicitat numitei Bădic Ramona acordul scris. Carnetele de membru C.A.R . secţia 500 au fost numerotate în ordinea în care titularii acestora au beneficiat de credite cu dobândă de 5 la sută pe an. Astfel: învinuitul Pavel Ghe. Iuliu deţine carnet de membru cu nr. 1; Risipitu Ionela

Anişoara nr. 2; Sabo Nicolae nr. 3; Matoschi Simona nr. 4; Pasternek Rozalia nr. 5; Costinaş Dorina Camelia nr. 6; Şerban Ion Murgu nr.7; Constantin Adriana nr. 8; Stănescu Eleodor Alexandru nr. 9; Popescu Miriam Fucks nr. 10; Şerban Maria nr. 11; Cândea Ioan Marcel nr.13; Stănescu Lăcrămioara nr.15; Tentler Ioan Adorian nr. 21; Pavel Cristina Aida nr. 82; Risipitu Gianina nr. 50… Există dovezi temeinice precum că beneficiarul primelor 11 credite este învinuitul Pavel Ghe. Iuliu. Învinuitul a aprobat în mod abuziv creditarea unor persoane cu sume cuprinse între 300 şi 450 milioane lei vechi fără ca acestea să facă dovada că sunt apte financiar să returneze în rate lunare conform contractului creditului accesat. Numitul Călin Nicolae cu un venit lunar de 700 lei solicită şi obţine un credit de 300 milioane lei vechi (carnet membru nr. 25). Creţu Elena Dorina-carnet nr. 17, credit 300 milioane lei vechi; Fer Mirela Elena-carnet nr. 12, credit 300 milioane lei vechi, venit lunar 9000 lei; Risipitu Gianina-credit 500 milioane lei vechi, venit lunar 1800 lei; Risipitu Ionela Anişoaracredit 500 milioane lei vechi, venit lunar 2400 lei; Stoian Cricovan Oana-credit 400 milioane lei vechi, venit lunar 900 lei, carnet nr. 16. Prin acţiunile şi inacţiunile sale învinuitul Pavel Ghe. Iuliu a contribuit în mod determinant la diminuarea valorică a beneficiului anual, cât şi la deprecierea puterii de cumpărare a sumelor depuse de către membrii cotizanţi la fondul C.A.R (social şi la fondul de deces). În perioada 2005-2011 inclusiv, învinuitul a dispus în complicitate cu membrii Biroului Executiv şi membrii Comitetului asociaţiei desfăşurarea unor lucrări de investiţii inoportune şi păgubitoare. Inoportunitatea investiţiilor, cât şi gestionarea frauduloasă a finanţelor asociaţiei de către învinuit au fost elemente determinante în lichidarea depozitelor bancare. (va urma) Constantin RUSU

Anul X, nr. 1 (nr. 171) • 16 pagini • 15 februarie 2012


12

Puncte de vedere

Cealaltă miză a domnului Arafat Cu greu mai poţi înțelege zilele astea, dacă românii chiar îşi doresc o reformă a sănătăţii sau nu. Pare ca existenţa domnului Arafat in Ministerul Sănătăţii este suficientă pentru pacientul român. Reformele nu îşi mai au rostul. Sistemul e bun aşa cum este!

Românii sunt mulţumiţi de sistemul de sănătate? Pentru ce au ieşit românii în strada? Să apere sistemul actual de sănătate sau efectiv să îl apere pe Arafat? Nu am sa repet aiuritoarele declaraţii vânturate pe la televizor, legate de dispariţia SMURD, de pacienții săraci care vor plăti mult şi vor muri în strada, despre golanii bogați care vor sa pună mâna pe averea serviciului de urgenţă, etc. Nu o să mă refer nici la miza politica a USL, care a descoperit în Arafat instrumentul de distrugere în masa pedelistă, ignorând soarta sistemului de sănătate care se prăbuşeşte în lipsa unei noi legi. Nu o să mă refer nici la temerile lui Arafat legate de privatizarea SMURD, ci la miza ascunsă a acestui conflict. Domnul Arafat trece în ochii românilor drept DOMNUL SMURD si nu de ieri, de azi… ci de vreo 20 de ani. Unii zic că e patriot și că România îi datorează multe. Nimeni nu se întreabă ce datorează el României, de când a venit aici, în 1981. Nimeni nu îi contesta contribuția la implementarea sistemului pentru care statul român a investit în el, însă e timpul să vorbim clar. SMURD e SMURD și aparține de Ministerul de Interne. E un serviciu plătit de stat, în care statul investește și care nu e condus de domnul Arafat. Domnul Arafat este chiar remunerat de stat, ca expert SMURD, așa cum reiese din declarația de interese a domniei sale, în 2011. Domnul Arafat are însă treabă cu Fundația pentru SMURD. De aici vreau să pornim că să înțelegem ce anume îl nemulțumește pe fostul secretar de stat. Pentru început să vedem că rost are această Fundație pentru SMURD și de ce a apărut ea ? Iată ce aflăm de pe site: „Misiunea Fundației pentru SMURD este să îmbunătățească calitatea vieții persoanelor care locuiesc și muncesc în România, prin sprijinirea dezvoltării sistemului integrat medical și tehnic de urgență și prim ajutor. Fundația pentru SMURD funcționează în mod independent, fără să obțină profit, contribuind la formarea unui sistem inte-

non-profit, apolitica, independența de orice altă instituție sau persoană, română sau străină.”

Mai interesant devine răspunsul la aceasta întrebare: de ce a trebuit înfiinţată Fundația pentru SMURD ? Motivul înființării Fundației pentru SMURD este acela de a gestiona donațiile și sponsorizările către SMURD precum și gestionarea campaniei 2% pentru SMURD, conform legii: „Conform art. 57 (4)- (6) și art. 84

pentru realizarea obiectivelor Fundaţiei.” Iar un ONG un are voie să aibă profit, la final de an, fiind non-profit! Ce se întâmplă cu banii ce nu au fost cheltuiți? Adică 1,3 milioane euro. Se împart între membrii fundației ca venituri. Va întrebați acum,având toate aceste date, ce anume l-a nemulțumit pe domnul Arafat la noua lege ? Va spun eu… un articol prin care SMURD(instituția MAI) va putea primi donații în mod direct. La fel și spitalele care vor deveni fundații, tocmai pentru a putea primi în mod direct sponsorizări și donații,fără intervenția unor ONGuri. Iată articolul din noua legea: „Art. 27 (1) Finanțarea programelor naționale de sănătate se realizează: - de la bugetul de stat

Subsemnatul Kadas-Iluna Andrei Marius, domiciliat în Brașov, Str. Prunului, nr. 15, bl. 8, Sc. E, ap. 1, posesor al C.I. seria BV nr. 543203, CNP 1780717080027, emis de SPCLEP Brașov, la data de 02.10.2007,telefon 0766657735, prin prezenta vă NOTIFICĂM să retrageți injuriile la adresa mea din articolele scrise în publicațiile din Anul IX, nr.3 (nr. 165) data de 05 aprilie 2011 și din Anul IX, nr.4 (nr. 166) 05 iulie 2011, în care am fost jignit și calomniat prin următoarele expresii: “ Țepar din naștere”, “hoților drumari”, “indivizi certați cu legea care, cu impertinența si violența caracteristică”, “au dosar penal”, “cămătari ai lumii interlope brașovene”, deoarece aceste aspecte mi-au afectat și îmi afectează imaginea publică și îmi îngreunează activitatea personală. Precizez că la data de 07.02.2012, am participat la o întâlnire în cadrul unei instituții financiare, ocazie cu care mi-au fost aduse la cunoștință aceste articole, fiind întrebat de veridicitatea lor, articole de care nu aveam cunoștință până la acest moment.

- din veniturile proprii ale Ministerului Sănătății - din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate - de la bugetul de stat și din veniturile proprii ale Ministerului Sănătății, prin transferuri din bugetul Ministerului Sănătății către bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate - din fonduri externe rambursabile și nerambursabile - din veniturile proprii ale ministerelor și structurilor de execuție abilitate acestui scop (2)-(4) din Codul Fiscal, persoanele fizice au posibilitatea să direcționeze doi la sută (2%) din impozitul pe veniturile obținute în anul anterior către o entitate nonprofit, unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private.” Carevasăzică, când cetățeanul direcționează banii, ei nu se duc la SMURD care e finanțat de stat, ci la domnul Arafat în ONG. În lipsă unui ONG care să sprijine activitatea SMURD și să gestioneze fondurile care nu provin din banii publici, multe donații și sponsorizări devin inutile și imposibil de gestionat. Ele fie trebuie refuzate, fie vărsate în conturile instituţiilor publice, în structură cărora funcționează SMURD, devenind uneori imposibil de utilizat și de accesat în scopul pentru care au fost efectuate. Lucrurile încep să devină un pic mai clare. Deci domnul Arafat strânge bani prin Fundația SMURD în numele serviciului SMURD. Citind mai departe pe site aflăm că nu îi place concurența și că din păcate există și oameni răi care îi pun la îndoială corectitudinea. Urmărind toate aceste lucruri va întrebați probabil despre câți bani e vorba ? De mulți

- din donații și sponsorizări - din alte surse, potrivit legii b) Asistenţa integrată de urgență – asistenţa asigurată de instituțiile medicale acreditate de către Ministerului Sănătății pentru participarea la sistemul național de asistentă medicală de urgență și de prim ajutor calificat, instituții ale Ministerului Administrației și Internelor și/sau din structură autorităților publice locale, precum și de Serviciul de Telecomunicații Speciale prin Direcția pentru apel unic de urgență 1-1-2. Ea include ansamblul de măsuri și activități cu caracter logistic, tehnic și medical, destinate în principal salvării și păstrării vieţii” Ca atare, banii pentru SMURD nu vor mai trece prin mâinile Fundației domnului Arafat.

În final,va propun să privim și lista colaboratorilor din Fundația pentru SMURD. Vă asigur că e plină de surprize și… să vedeți între cine se împart banii. Consiliul director Fundația pentru SMURD - Dr. Raed ARAFAT, Președintele Consiliului director - General locotenent Vladimir SECARĂ, Vice-președintele Consiliului director, Inspector General, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență - Adrian DIȚĂ, Director Corporate Affairs, IRS Management Group - Frank HAJDINJAK, Director General, E.ON România - Emil HUREZEANU, scriitor, publicist și reputat analist politic - Mihaela RĂDULESCU, realizatoare și moderatoare consacrată de emisiuni de radio și televiziune

grat de asistentă medicală, tehnică de urgență și prim ajutor puternic prin intermediul unor parteneriate durabile între instituțiile abilitate, cum ar fi, dar fără a se limită la, Ministerul Administrației și Internelor, respectiv Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Unitatea Specială de Aviație, Ministerul Sănătății, administrațiile publice locale și alte companii și organisme responsabile și dornice să se implice în acest sens. Fundația pentru SMURD este o organizație non-guvernamentală, înființată în anul 2006, că persoană juridică privată,

Către: Redacția Justițiarul În atenția: Domnului Redactor Șef - George Roncea

bani,firește. Iată ce aflăm de pe site: „Potrivit raportului de activitate 2010 – 2011, Fundaţia pentru SMURD a avut venituri totale de 8,6 milioane de lei şi cheltuieli de 2,9 milioane, înregistrând astfel un excedent de 5,7 milioane de lei, adică aproape 1,3 milioane de euro . Din redirecţionarea a 2% din impozitul pe venit, Fundaţia pentru SMURD a obţinut, în perioada 2010-2011, 4,9 milioane de lei, în creştere cu aproximativ 86% faţă de perioada anterioară. Potrivit statutului, profiturile obţinute în urma activităţii, pot fi distribuite sau investite numai

- Alex ȘERBAN, Senior Partner, Șerban & Musneci Associates - Radu TUDOR, editorialist, analist pe probleme militare „Jurnalul National” Nu-i așa că devine limpede motivul pentru care vuvuzelele lui Voiculescu, Vântu și Elan au sărit cu manipulările ? Li se tăie fondurile și li se duce monopolul de izbeliște. (Acest material anonim circulă pe internet. Am verificat şi informaţiile sunt reale)

Anul X, nr. 1 (nr. 171) • 16 pagini • 15 februarie 2012

Astfel, va solicităm retragerea jignirilor și a calomniilor în mod public în același ziar, cu scuzele de rigoare, pentru a nu-mi mai fi afectată buna desfășurare a relațiilor subsemnatului cu persoanele și instituțiile din jur. Totodată vă rugăm să ne comunicați datele de contact ale doamnei Liliana – Delia Morariu, persoana care semnează aceste rubrici, pentru a ne adresa instanțelor judecătorești în cazul în care nu aduceți la îndeplinire solicitarea pe care v-am invocat-o. Vă mulțumesc! Kadas-Iluna Andrei Marius Nota redacţiei: Atragem atenţia tuturor colaboratorilor noştri să fie mai ponderaţi în redactarea materialelor şi să nu jignească persoanele prin exprimare. Una este să redai dur acte de corupţie şi alta este să expui acuzaţii în mod jignitor, atacând direct persoana, nu faptele comise. În cazul de faţă, domnul Kadas-Iluna Andrei Marius ne-a expediat şi cazierul, pe care-l reproducem alăturat, aşa că acuzaţiile de „hoţ” sau „cămătari ai lumii interlope braşovene” sunt deplasate. Atâta timp cât nu există o condamnare definitivă a persoanei în cauză, primează prezumţia de nevinovăţie. Dosare penale am avut şi eu, ca jurnalist, în perioada când calomnia prin presă intra sub incidenţa Codului penal, dar nu însemna că automat eram un infractor! Faptul că am şi câştigat procesele respective a demonstrat veridicitatea afirmaţiilor mele şi faptul că am avut dreptate în articolele reclamate de părţile „vătămate”. Noi nu cenzurăm materialele, respectând dreptul la liberă exprimare, dar responsabilitatea pentru conţinut aparţine autorilor. Marius Albin MARINESCU


Lichele

Aduceţi o vidanjă în Băneasa! Când, cu ani în urmă, Huidu deversa o vidanjă în redacţia păstorită de Cristi Brancu, gestul mi s-a părut deplasat. Astăzi însă, consider că aducerea unei vidanje în curtea unei redacţii care, pe lângă Brancu, adăposteşte şi alţi gurnalişti asemenea lui, reprezintă un fapt necesar, o bine venită măsură de protejare a mediului. Doar că vidanja asta n-ar trebui să verse lăturile, cum făcuse Huidu, ci să le ia. Miasma stârnită de scârnăviile umane adunate în Băneasa a început să se răspândească în tot oraşul şi chiar nu ştiu cum de capetele luminate care locuiesc prin acest cartier de fiţe nu fac plângere la Chiliman, să le ia odată de la nas malahia Antenelor. Gestul lui Capatos, de a difuza aseară, în emisiunea lui cu, despre şi pentru dejecţii umane, imagini cu fostul premier Boc dezbrăcat, la o sală de fitness din Capitală, depăşeşte orice mizerie făcută, în materie de televiziune, în România. A fost, practic, apogeul unui stil de a face presă, practicat de ani de zile la trustul lui Dan Voiculescu. Căci, după atâtea lovituri sub centură, după atâtea înjurături, jigniri şi zoaie-n cap, ce-ar mai fi putut lipsi decât nişte imagini cu un fost premier hulit zilnic la Antene, prezentat pe când se dezbrăca, la o sală de sport. Bineînţeles că hienele de presă, în frunte cu Capatos, s-au prefăcut că nu fundul gol al premierului ar fi reprezentat preocuparea lor de căpătâi, ci faptul, îngrijorător, zic ele, că un demnitar poate fi surprins în asemenea ipostaze delicate. „Ce au păzit serviciile?”, a fost întrebarea pusă de vigilenţii de la Antene. O întrebare la care un întreg sobor de personalităţi şi-au dat cu

părerea, de la Crin Antonescu la Vadim Tudor. În loc să le trântească telefonul şi să le bată obrazul pentru asemenea mizerii, politicienii au comentat, vârtos, pe temele devenite deja clasice: dictatură, servicii, bla-bla-bla. Pe Vadim Tudor l-am văzut la „Un show păcătos”, dar chiar nu-mi imaginam că domnul Antonescu, apostolul bunului-simţ, va ajunge să se pupe pe gingii, telefonic, evident, cu Cruduţa, Stoian şi eleva porno. Probabil însă că rămăsese puţin nevorbit, la ultima emisiune a lui Gâdea, şi nu se făcea să se culce cu venin în el, aşa că l-a vărsat la Capatos. Acum, rămâne de văzut reacţia CNA faţă de o asemenea mârşăvie, care le întrece pe toate celelalte de până acum. Dacă OTV a fost închis, cu mulţi ani în urmă, pentru că Vadim l-a făcut „cârpă kaghebistă” pe Iliescu, oare ce merită un post de televiziune care difuzează imagini cu un fost prim-ministru, anume pentru a stârni, în rândurile publicului său retardat, reacţii de genul „ia uită-te la piticul de Boc ce cur gras are”? Pedeapsa CNA trebuie să fie aspră, trebuie să fie de aşa natură încât să-l usture curul nu doar pe Capatos, autorul fizic al mizeriei, ci şi pe Dan Voiculescu, autorul ei moral. Chiar şi cu riscul ca, usturându-l curul pe patron, papilele gustative ale lui Badea, Gâdea, Grecu, Ciuvică şi ceilalţi să ia foc de usturime. Spartakus (www.reportervirtual.ro)

Presă cu curul Nu obişnuiesc să comentez ceea ce se întâmplă la alţii, însă în această noapte senzaţia că am călcat într-un rahat este atât de puternică, încât mă simt nevoit să-mi încalc această regulă. Ceea ce am văzut cu puţin timp în urmă în emisiunea „Un show păcătos” de la Antena 1 mă face să cred că dacă pur şi simplu aş schimba canalul sau aş închide televizorul aş deveni complice la o mare mizerie. În fond, cu toţii suntem colegi de presă, nu-i aşa? După cum probabil ştiţi, căci astfel de momente se propagă rapid, în emisiune a fost prezentată o înregistrare video în care apare dl. Emil Boc dezbrăcat complet în vestiarul unei săli de sport. Fundul fostului premier a tronat mai bine de o oră pe ecran în timp ce gazda şi invitaţii care au intervenit telefonic au dezbătut problema. O discuţie ipocrită despre eficienţa serviciilor de protecţie a servit drept pretext pentru plăcerea voyeuristă de a arăta bucile d-lui Boc o dată, şi încă o dată, şi încă o dată, la nesfârşit, în prim plan şi în dungă. Dezbaterea despre cur a fost deschisă de dl. Crin Antonescu şi a fost închisă, ca un arc peste timp, de dl. C.V. Tudor. Despre superficialitatea d-lui Antonescu am mai scris, însă nu-mi închipuiam că va ajunge până acolo încât să fie coleg de dezbatere cu Cruduţa. Ce mai contează ce a spus dl. Antonescu, când singurul lucru pe care s-ar fi cuvenit să-l facă un politician căruia îi pasă de imaginea sa era să-l trimită pe dl. Capatos la plimbare?! Căci interesul d-lui Capatos nu era să afle ce părere are dl. Crin, ci să ţină ridicat fluxul ratingului care ţâşnea dintre fesele premierului.

Florin NEGRUŢIU În rest, orice om de bun simţ din ţara asta probabil că s-a simţit jignit în această noapte. Nu numai că „ştirea” nu este de interes public, dar mă îndoiesc că satisface interesul publicului. În orice caz, nu pe cel al publicului sănătos. Căci nu văd ce om normal moare de curiozitate să-l vadă pe dl. Boc dezbrăcat. Probabil că şi ziariştii, atâţia câţi mai sunt, s-au simţit jigniţi de această nouă mizerie care mai dă un brânci unei profesii frumoase sabotate însă în mod constant din interior de tot felul de inşi fără scrupule şi fără pic de respect faţă de meserie. Nu era de ajuns că politicienii şi-au pus fesele late pe aproape tot ce înseamnă presă şi că diverşi jucători de alba-neagra deveniţi patroni media şi-au cumpărat ziarişti în viu. Nu era suficient că jurnalismul şi deontologia au devenit aproape o insultă în ultimii ani. Trebuia să ne-o facem cu mâna noastră: căci presa moare pe limba ei din cauza lipsei de creier, de etică şi de gramatică, iar astfel de momente, cum a fost cel din această noapte, îi grăbesc sfârşitul. Fără un spirit de breaslă care să semnaleze şi să elimine astfel de mizerii, viitorul este sumbru. Fără ziarişti care să aibă curajul să vorbească despre respectul faţă de meserie, toţi aceşti impostori gălăgioşi pe care-i vedeţi la televizor vor trece drept presă: până la proba contrarie, suntem colegi cu toţii, oameni oneşti, hoţi, curve, şpăgari, cruduţe, saltimbanci. Fără voci critice şi obiective, care să spună răspicat că „aşa ceva nu se face”, ziariştii tineri ne vor întreba fără să clipească şi fără să-şi dea seama de grozăvia întrebării: „Şi noi ce facem, nu dăm fundul lui Boc, că-l dă toată lumea?...” Când am intrat în presă, la TV era Tucă Show. După 15 ani, mă uit la Bucă Show şi mă întreb dacă se poate şi mai rău.

Un show păcătos şi un Capatos cu obrazul gros...

Florin NEGRUŢIU, redactor-şef, ziarul „Gându”

13

Marş de Adio (Colegilor mei mârlamentari) de Adrian Păunescu La muncă, derbedei, că trece anul şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul. Făceaţi pe democraţii cei cucernici, P...da mamii voastre de nemernici. Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine şi-apoi convingeţi-vă că e bine C-aţi luat o ţară de mai mare dragul şi i-aţi distrus averile şi steagul. S-ajungem colonia de ocară care-şi va cere scuze în maghiară. Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi, aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici. Şi, prin vânzări de ţară infernale, aţi omorât cu voia animale. La greul greu care mereu ne-ncearcă, răspundeţi cu un greu de moarte, parcă. Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu întoarceţi România-n Evul Mediu. Ce căzături, ce târfe, ce mizerii, v-aş desena cu acul, să vă sperii. Dar voi nici sânge nu aveţi în vine, ci credite din călimări străine. Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina. Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul s-au compromis negustorind Ardealul. De unde sunteţi, mă, din ce găoace, cum v-au putut părinţii voştri face? Ce condimente le-au picat în spermă de e trădarea voastră-atât de fermă? Aţi pus nenorocita voastră labă pe-această tristă ţară Basarabă. Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul s-o faceţi curva voastră de serviciu. Mimaţi respectul pentru cele sfinte, dar vindeţi şi pământuri şi morminte. Aţi inventat examene severe, supunere poporului spre-a-i cere. Şi toată zbaterea a fost degeaba că-n nas mai marii v-au închis taraba. Minciuna voastră v-a adus pe scenă, actori într-o politică obscenă. Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară, ia cereţi-vă puţintel, afară. Decât să vă trimită ţara noastră, mai bine mergeţi voi în mama voastră. Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară, şi nu albanizaţi această ţară . Băgaţi viteză, că vă trece anul şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul. Şi ce vă pot eu spune la plecare decât lozinca lui Fănuş cel mare: Nenorociţilor, se rupe şnurul, „La muncă, la bătut ţăruşi cu curul!”

Anul X, nr. 1 (nr. 171) • 16 pagini • 15 februarie 2012


14

Restituiri

Când a început „Piteștiul”? Ținta a ceea ce numim „fenomenul Pitești” a fost să distrugă camaraderia care îi lega pe studenții naționaliști. Comuniștii au identificat corect: sentimentul camaraderiei era sursa tăriei morale, a capacității excepționale a studenților naționaliști și anticomuniști de a se dedica cu toată ființa unei cauze, în cazul lor cauza fiind salvarea României de la bolșevizare. După principiul toți pentru unul și unul pentru toți până la sacrificiul suprem. Cu alte cuvinte, sentimentul camaraderiei nutrit în rândurile tineretului naționalist era o piedică, poate chiar piedica principală, în instaurarea regimului de teroare numit dictatura comunistă. Camaraderia, ca sistem de relaționare umană, se bazează pe iubire, prietenul, camaradul, fiind o persoană care ți-e dragă. În acest scop, adică pentru a anula relațiile de camaraderie, la Pitești a fost aplicată o statagemă drăcească, altminteri ingenioasă: să-i facă pe cei arestați să se urască între ei, necum să se mai iubească, să se respecte, să se sacrifice unul pentru altul. Autoritatea penitenciară i-a obligat pe studenții naționaliști să-și bată și să-și tortureze propriii camarazi! Cei supuși regimului de interogatorii cu bătăi și schingiuiri erau pe rând obiecte și subiecte ale acestui proces dezumanizant. Undeva, în laboratoarele comuniste, s-a priceput că postura de călău este mult mai dezumanizantă și mai mutilantă sufletește decât postura de victimă, drept care cei încarcerați ca adversari ai comunismului au fost obligați la acest supliciu paradoxal, nemaiîntâlnit probabil în istoria torturii, a batjocoririi omului de către om: supliciul devastator sufletește de a fi torționarul camarazilor tăi, al prietenului de-o viață, al celui pentru care, în condiții normale, poate că ți-ai fi dat viața, știind că și el este capabil de același sacrificiu, de același sentiment! La Pitești studenții naționaliști mâncau bătaie și erau batjocoriți în fel și chip de propriii lor colegi de suferință, pentru ca mai apoi, la rândul lor, prin inversarea rolurilor, să fie obligați și ei a face același lucru cu alți sau aceiași colegi, prieteni chiar, cu care se aflau în aceeași detenție, împărțeau aceeași celulă mizeră, după ce, în libertate, se aflaseră de aceeași parte a baricadei, cot la cot, umăr la umăr, fiecare gata să-și dea viața pentru cauză și pentru camarazi. Și chiar și-au dat-o, când necesitatea istorică

maraderia este un sentiment pe care bolșevismul nu l-a cunoscut, nu l-a cultivat, nu l-a înțeles, drept care comuniștii s-au dușmănit și s-au ucis unul pe altul cu o lejeritate totală. Comunismul nu oferă niciun exemplu real de loialitate și sacrificiu al unui comunist pentru Celălalt. Fie el și Comandantul Suprem!... Ușurința cu care în decembrie 1989 s-au dezis și s-au lepădat de Ceaușescu toți așa zișii săi tovarăși este elocventă. În contrast frapant cu atitudinea naționaliștilor români: când acestora li s-a cerut, unora sub tortură, să se lepede de Iisus, de Căpitanul lor, de camarazi, nici unul nu a făcut-o! Niciunul nu a spus „Am fost un dobitoc!” Evident, pentru comuniști, așa cum spunea un teoretician al lor, L’Autre c’est l’Enfer. Celălalt, aproapele tău, postulează Jean Paul Sartre, este Infernul, este tot ce poate fi mai rău, mai urît. Asta în timp ce pentru tinerii aduși la Pitești, Celălalt era partea cea mai bună și mai frumoasă a lumii, a propriului Sine, este icoana propriilor tale aspirații de edificare morală și spirituală. Celălalt este camaradul, fratele de cruce, a cărui umbră luminoasă străbate toată mitologia ariană... Pe scurt, originalitatea – dacă o putem numi așa, a metodelor de tortură aplicate la Pitești în premieră mondială, consta în a-i pune pe cei încarcerați să se tortureze unii pe alții, să fie bătuți și batjocoriți nu de anchetatorul brută, vulgar și analfabet, vorbind stricat românește, ci batjocorit de prietenul cel mai bun cu care împarte ceas de ceas mizeria din celulă... Cu care cândva, aflați în libertate, a împărtășit cele mai generoase elanuri și proiecte... Redus la schemă, fenomenul Pitești constă în a-i pune de cei aflați în detenție să-și tortureze camarazii, pe rând fiecare deținut trecând prin ipostaza degradantă de călău torționar. Țin bine minte de la cine am aflat prima oară de această tragedie: doctorul Dulea, din Constanța, ulterior plecat în Germania. Întâmplarea a făcut să fim singuri într-un compartiment de tren, pe ruta Constanța-București, pe la sfârșitul anilor 60. Un tren care pleca din Constanța la miezul nopții. Aflând al cui frate sunt, a avut încredere să-și descarce sufletul. Probabil și din sentimentul datoriei de a nu lăsa la voia uitării cumplitele crime de la Pitești. Nu aș putea preciza

stanța în tren... Nu intru în detalii, căci ar fi autobiografie pură, și n-ar fi prea frumos din partea mea. Precizez însă impresia de excelență românească: bolșevicii au aplicat la Pitești acel tratament de o duritate nemaivăzută, de o ingeniozitate propriu zis drăcească, deoarece numai la români rezistența la

sau morală a cerut-o. Sentimentul acesta sfînt, atât de nobil, al camaraderiei, atât de caracteristic tinerilor naționaliști români, a fost cu totul străin bolșevismului. Sistem politic bazat pe teroare, iar nu pe iubire, comunismul de tip bolșevic, asiatic, comunismul real, istoric, a instituit teroarea și crima nu numai în raportul dintre partid și popor, ci și în interiorul partidului. Subliniez: ca-

dacă doctorul Dulea trecuse și el prin Pitești. De atunci nu l-am mai întâlnit, ca măcar să-i mulțumesc pentru cele aflate în acea noapte de nesomn. În mare măsură comportamentul meu ca persoană publică a fost determinat de relatările doctorului Dulea, adică a fost determinat de grozăviile celor petrecute la Pitești. Când am coborît din tren în Gara de Nord eram alt om decât cel care urcase la Con-

Se pune întrebarea, aș zice protoconizantă, dacă într-adevăr tragedia de la Pitesti, ca rafinament și cinism extrem al torturii, a fost fără precedent! Oare chiar s-a aplicat pentru prima oară la Pitești? S-ar părea că nu! S-ar părea că prima oară această stratagemă satanică a fost aplicată de... de legionari, în ianuarie 1941, la Hârșova. Asupra unui evreu, Alexandru Spiegel, condamnat de legionari

să fie expus disprețului public la stâlpul infamiei. Conform relatării din Cartea Neagră a lui Matatias Carp, în arestul poliției de la Hârșova se mai aflau trei țărani, condamnați și ei să fie expuși la stâlpul infamiei. La ordinul polițistului legionar, cei trei țărani români au tăbărît asupra lui Alexandru Spiegel și l-au bătut cum au

profesor Ion Coja bolșevizare a fost atât de mare, ca a studenților naționaliști. Am rămas cu acest sentiment ciudat de mândrie, că pentru a înfrânge cerbicia românilor s-a încercat aplicarea celui mai dezumanizant procedeu de tortură sufletească. Intră la socoteală separat faptul că rezultatul acestei scheme diabolice nu a fost nici pe departe cel scontat... Ba dimpotrivă, de pe urma Piteștiului conștiința românească sa ales cu un Traian Popescu-Macă, cu un Gheorghe Calciu Dumitreasa, un Octavian Voinea și mulți alții, cei mai mulți deacuma amintire...

Anul X, nr. 1 (nr. 171) • 16 pagini • 15 februarie 2012

știut ei mai bine. Nu destul de bine, după aprecierea legionarilor, care l-au mai bătut o dată, cu cazne grele, torturi cumplite etc. Pus apoi la stâlpul infamiei, să stea în picioare zi lumină, în ger și batjocură, bietul evreu, cardiac, a sucombat. Vezi Cartea Neagră, vol.I, p.175-6. Am scris despre acest caz, după aproape 20 de ani de la momentul când am aflat adevărul despre Spiegel. Adevărul fiind că Spiegel nu a murit, nu a fost nici torturat sau bătut, ci numai pus la stîlpul infamiei împreună cu trei români pentru aceeași vină: tentativă de speculă cu alimente de care era mare nevoie pe piață. Expunerea la stâlpul infamiei, după modelul medieval, pedepsea lipsa de obraz, de rușine, găinăria. Nu urmărea penalizarea dură, ci efectul moral, faptul de a fi făcut de rușine în fața concetățenilor. De notat că la București, primul care a fost pus la stâlpul infamiei, a fost un tînăr legionar. Nu a fost exclus din Mișcare, ci numai pedepsit în acest fel, în lumea legionară pedeapsa aplicată își era sieși suficientă și nu te decădea din alte drepturi. Știu bine că în ziua cu pricina Alexandru Spiegel s-a pomenit pe la prânz că apare un prieten de-al său din Constanța, român, cu o mașină încărcată cu bucate alese, la care i-a invitat pe cei patru proscriși, organizând astfel un picnic neașteptat și insolit, pe care autoritățile legionare nu l-au împiedicat nicicum. După ispășirea pedepsei, pe înserat, Spiegel și camaradul său au plecat la Constanța, probabil într-o bună stare sufletească, ușor de reconstituit. Așadar, povestea din Cartea Neagră nu este adevărată. Este o minciună sfruntată. Nu este singura din cartea amintită. Ea însă conține un adevăr mult mai important. Adevărul că autorii Cărții Negre așa și-au imaginat că poate fi pedepsit un om, un adversar arestat: bătut și batjocorit de ceilalți arestați, de propriii săi tovarăși de suferință. Așadar, autorii Cărții Negre aveau în cap asemenea proceduri, asemenea scheme, cu câțiva ani buni înainte de Pitești!... Cine au fost autorii Cărții? Această carte a apărut în 1946 și, încă de la apariția ei, s-a știut că o serie întreagă de pasaje și pagini, cele mai virulent

anti-românești, fuseseră scrise de Ilya Ehrenbourg, scriitorul sovietic care a spus cele mai mari enormități, fabulațiile cele mai deșănțate pe orice temă ar fi abordat. Ins care prin scrisul său friza patologicul. Nici măcar Elie Wiesel nu a reușit să-l depășească. Ilya Ehrenbourg este un autor pe nedrept uitat. El ar trebui republicat ca mostră de decădere a scrisului și a condiției de condeier... Ar fi utilă pilda sa. Probabil că dacă i-am reciti nedemna bibliografie – nu o putem numi operă, am descoperi și alte probe din care să deducem că experimentul Pitești a debutat în mintea bolnavă a unor indivizi de teapa acestui Ilya Ehrenbourg! Va fi fost Ehrenbourg în cunoștință de planurile bolșevice de reeducare a tineretului naționalist din România? Nu este deloc exclus. Mărturisesc senzația pe care am avut-o când am citit prima oară pagina din Cartea Neagră dedicată lui Alexandru Spiegel, impresia că dau peste o prefigurare, reală sau numai în planul imaginar al minciunii, o prefigurare a paradoxului aflat la baza fenomenului Pitești: victimele devenite torționari ai camarazilor de suferință. Cum să se mai poată uita unul în ochii celuilalt foștii camarazi?... Legionarii care l-au condamnat pe Spiegel să fie expus la stâlpul infamiei nu au avut nimic de obiectat față de comportamentul celui care a venit să se arate solidar cu condamnatul. De ce? Pentru că gestul în cauză era un gest de camaraderie, pe care legionarii nu aveau cum să nul înțeleagă și, poate, chiar să-l aprecieze. În orice caz, acel gest de prietenie curată, adevărată, nu a fost de nimeni sancționat ca o sfidare a autorității care hotărîse pedepsirea lui Spiegler, evreu, laolaltă cu cei trei țărani, români. Să facem un exercițiu de imaginație și să ne întrebăm dacă un gest similar, săvârșit câțiva ani mai târziu, în plină dictatură bolșevică, tot așa, nu ar fi atras asupra făptuitorului nici o urmare neplăcută. Cu totul exclus! Și ne aducem aminte imediat câți români au înfundat temnițele comuniste pentru ceea ce s-a numit omisiune de denunț. Adică au fost oameni pedepsiți de bolșevici că au dat bună ziua unui consătean urcat la partizanii din munți și nu au anunțat securitatea! Sau că au dat un pahar de apă sau o bucată de pâine unui fugar, urmărit de aceeași securitate. Nici dacă ți-era prieten de-o viață sau văr primar nu aveai voie să te solidarizezi în vreun fel cu proscrisul regimului. Victor Smatoc mi-a povestit cum un gardian de la Cavnic, soldat în termen, om cu frică și dragoste de Dumnezeu, a ajuns deținut politic alături de ceilalți ocnași pentru vina de a le fi adus la câțiva dintre ei o bucată de cozonac și un ou roșu... Ar trebui studiat acest articol de cod penal bolșevic, în ce măsură a fost și este aplicat și în alte societăți, în alte regimuri politice, din România sau de aiurea. În ce măsură legislația comunistă pedepsea aceste gesturi de solidaritate umană, de camaraderie. Impresia mea este că omisiunea de denunț și alte prevederi asemănătoare profund imorale, au fost specifice legislației bolșevice, care a pedepsit sistematic omenia și camaraderia, normalitatea relațiilor dintre oameni. Dar mai ales, repet, camaraderia. Un tineret care cultivă camaraderia, frăția de cruce din basmele și tradițiile românești, era un tineret greu de pervertit, greu de stăpânit, de manipulat, de mancurtizat! Consider că esența fenomenului Pitești poate fi înțeleasă și în acești termeni: atac distructiv la adresa camaraderiei, această floare rară a spiritului uman și atât de firească în orice societate normală. În mod evident bolșevicii nu au avut organ pentru acest sentiment. Dar au avut instinctul criminal de a pricepe că de la camaraderie se trăgea puterea supra-omenească a tineretului naționalist de a le rezista. Ion Coja


Internaţional

Europa şi povestea Albei ca Zăpada „A fost odată ca niciodată mijlocul iernii şi fulgii de nea cădeau precum penele din cer”, astfel începe basmul Albei ca Zăpada. Tot aşa, în mijlocul iernii, Europa capătă noi contururi. Pentru unii, basmele sunt depăşite, pentru alţii, din contră, terapia prin basme devine din ce în ce mai populară, deoarece surprinde proiecţiile dorinţelor şi temerilor oamenilor. Astfel privite lucrurile, nu există argumente împotriva citirii basmului psihologic al Albei ca Zăpada, pentru o mai bună înţelegere a politicii, ca basm pentru adulţi cu referinţă la realitate. De aceea, apare ca evidentă posibilitatea de a ilustra rolul Germaniei în Europa cu un basm german. Ce aflăm despre Albă ca Zăpada, din textul basmului? Ştim că tatăl ei, regele, şi-a luat o altă soţie după moartea reginei, despre care se spune că ar fi mândră şi trufaşă şi nu ar putea să sufere să fie întrecută în frumuseţe de altcineva. Prin crearea Imperiului German sub Wilhelm al II-lea, în Europa s-a transformat masiv raportul de forţe, ca urmare a apariţiei şi hegemoniei Germaniei. Prin atitudinea proprie unei mame vitrege faţă de Europa de Sud - Est, cu ocazia Congresului de la Berlin din 1878, se pot detecta primele trăsături ale noii soţii de rege, care este Germania în raport cu Europa-care ar fi Albă ca Zăpada. La întrebarea eternă a reginei: cine e cea mai frumoasă din ţară, răspunsul conform căruia Albă ca Zăpada este cea mai frumoasă din ţară, trebuie să o fi îngrijorat realmente. Aceasta îi ordonă unui vânător să o ducă pe tânără în pădure şi s-o omoare acolo. Mama vitregă trebuie să fi aflat, întrebând oglinda cine e cea mai frumoasă din ţară, că ordinul adresat vânătorului nu a fost dus la îndeplinire şi Albă ca Zăpada e bine mersi. Cum a arătat situaţia aceasta, transpusă în Europa? Contracte comerciale cu scopul de a împiedica industrializarea acestor ţări şi o povară fiscală apăsătoare fără echivalent în poveste, ce au fost urmarea cumpărării suveranităţii acestor state de către Berlin. Pretenţia de lider a Germaniei în Europa, aşa cum a fost ridicată deja la începutul secolului al XX-lea de către liberalul german timpuriu, Friedrich Naumann, nu e cu nimic mai prejos faţă de pretenţia de unicitate a mamei vitrege „Germania” , în ceea ce priveşte frumuseţea. Astfel, federaţia imperială a statelor central europene trebuia să se arate numai în exterior ca fiind formată din state suverane, însă în realitate să fie sub conducere germană. Curând după aceea, drumul suveran al statelor europene după Versailles trebuie să fi iritat Germania aşa de mult, încât chiar nouăzeci de ani mai târziu, ministrul de finanţe federal, W. Schäuble, opinează, precum o mamă vitregă, că Primul Război Mondial ar fi dus suveranitatea în Europa ad absurdum. De asemenea, regina, prin şiretlicuri acum în noua cale, alias avânt, către est, îmbrăcată precum o negustoreasă bătrână, încearcă să îşi vândă mărfurile prin chemări sonore. „Mărfuri bune de vânzare!”, „Marfă frumoasă şi bună” strigă ea tot timpul către Albă ca Zăpada. Folosindu-se de pretextul unui comerţ corect, bătrâna le-a ademenit pe aceste ţări în dependenţa faţă de ea şi în perioada interbelică, a oferit, în sistem de clearing numai pe hârtie, preţuri peste piaţa mondială, pentru a obţine, astfel, acces la materiile prime şi produsele agricole. Ca şi mama vitregă a Fraţilor Grimm, Germania s-a folosit întotdeauna de şiretlicuri, pentru a penetra statele europene. Foarte expresiv a formulat aceasta Dr. Wolff de la Banca Centrală a Reichului: „Tendinţa noastră este, acum, aceea de a determina statele europene prin şiretlicuri şi poate prin violenţă, să îşi vândă produsele către Germania şi să îşi lase soldurile la Berlin, dacă apar….” Cum se continuă basmul Fraţilor Grimm? Atunci aduce mama cea vitregă un corset multicolor şi Albă ca Zăpada crede că o poate lăsa pe cinstita doamnă înăuntru. Şi Germania a opinat întotdeauna, public, că oferă statelor Europei preţuri corecte şi a fost privită în aceasta ca fiind un partener corect şi serios. Tot astfel, a recomandat grupul de lucru „Europa“ din Ministerul de Externe al Reichului sub Ribbentrop ca Germania să se prezinte în Europa, întotdeauna, ca fiind o ţară socială, solidară şi tolerantă. Şiretlicul lui Wolff a fost valabil, desigur, pentru indicaţiile interne de lucru, ca şi pentru intenţia mamei vi-

trege de a o ucide, prin încorsetare, pe Albă ca Zăpada. Deoarece piticii au tăiat corsetul, Albă ca Zăpada a fost salvată, la fel cum aliaţii au salvat Europa şi au scăpat-o de creditele stoarse de Germania de la ţările din Europa de Sud-Est prin clearing. Din nou, mama vitregă se decide să o ucidă pe Albă ca Zăpada, după ce, data următoare când este întrebată, oglinda o indică tot pe Albă ca Zăpada, ca fiind cea mai frumoasă din ţară. De data aceasta, regina îmbrăcată ca o femeie bătrână, încearcă să o ucidă pe Albă ca Zăpada cu un pieptene otrăvit. Din nou, ea strigă „marfă bună de vânzare! de vânzare!”, pentru a o amăgi pe Albă ca Zăpada. Din nou, Europa nu prinde de veste că, în spatele intenţiei de faţadă, de a încuraja comerţul liber prin îndepărtarea barierelor vamale, pândeşte un plan pentru impunerea hegemoniei la nivel continental. Pieptenul nu trebuie să pieptene, de data aceasta, doar părul cel frumos al Albei ca Zăpada, ci să impună politica de reglementare germană în Europa, după dorinţele germane. Otrava acestei politici regulatorii se află în ostilitatea sistematică a liberalismului anglo-saxon, reprezentat de pieptene, de a crea o cale specială germană, prin conducerea economiei de către stat, în contrast cu mişcarea liberă a forţelor economice. Economia europeană, pieptănată conform ordinii germane, este, de asemenea, capabilă să reducă, prin euro, competitivitatea statelor membre şi să le dezindustrializeze, precum planul de patru ani al lui Göring pentru restul Europei. După ce şi cea de a doua încercare a reginei de a o omorî pe Albă ca Zăpada a eşuat, regina se deplasează îmbrăcată ca o ţărancă la casa Albei ca Zăpada, pentru a o ucide cu un măr otrăvit. Fără a face aluzii la aspectul exterior al anumitor politicieni, chiar şi azi, în orientarea Germaniei în Europa, capitalul politic este elementul fără vizibilitate. Mărul otrăvit politic nu ar cădea departe de pomul cunoaşterii stabilităţii, dacă toate criteriile fixate după standarde germane n-ar fi dus state întregi pe marginea prăpastiei. În numele unei cunoaşteri superioare, trebuie ca acum, la final, cetăţenii de la marginea Europei să protejeze de ruină creditorii, printr-o povară fiscală apăsătoare, chiar dacă criza euro din Grecia sau Spania este, în realitate, o criză a instituţiilor de credit germane şi franceze. Este mult prea frivol să învinovăţeşti aceste state de a fi trăit peste posibilităţile lor şi să treci sub tăcere faptul că motorul exporturilor germane este cel mai mare beneficiar al subvenţiei pentru export, deviate prin statele din restul Europei. Astfel, apare impresia că acestor state li s-au dăruit bani aproape cum regina i-a dăruit Albei ca Zăpada mărul otrăvit. În vreme ce Albă ca Zăpada cade răpusă imediat, guvernele Greciei şi Italiei, conduse de oameni de ştiinţă, sunt strâns legate de noţiunea pomului cunoaşterii. În afara constrângerilor de economisire, guvernele tehnocratice abia pot să sporească competitivitatea ţărilor lor şi să frâneze şomajul în creştere. Singurul rezultat este ruinarea păturii de mijloc, vânzarea furnizorilor de utilităţi de stat la preţuri de dumping şi cedarea infrastructurii către creditori aproape pe gratis. Suntem martori, atât în basme, cât şi în politică, la încercarea violentă a „mamei“ de a impune fiicei un „outfit”. Aici este, totuşi, sarcina şi şansa statelor europene de a-şi dezvolta un stil propriu, de a se prezenta cu „îmbrăcăminte şi frizură”, în sensul propriilor linii de producţie şi propriei politici economice şi astfel cu propriul stil de viaţă, şi să îşi definească propriul caracter, fără a trebui să vorbească neapărat germană. În aceasta constă frumuseţea de invidiat a Europei. Desigur, Germania ar răspunde, atunci când este întrebată de legătura ei cu Europa, că ar dori „numai bine“ pentru ea şi că inima i-ar bătea pentru Europa. Violenţa subtilă a mamei, împreună cu o retorică zgomotoasă a stabilităţii, nu este mai puţin periculoasă decât invidia faţă de frumuseţea Albei ca Zăpada. Când principiile directoare devin suferinţe şi fiica maturizată sau Europa, se scoală din somnul cel adânc pentru a confrunta o asemenea mamă cu adevărul profitului în Europa, se poate doar spera că Germania nu va reacţiona chiar aşa de rău precum regina.

15

UE, paradigma europeană a apartheidului

Ar fi greşit să credem că politica de apartheid a Africii de Sud s-a rezumat doar la o politică de asuprire rasială a populaţiei de culoare sub dominaţia albă minoritară. Similar cu modelul de integrare europeană a unei Europe cu două viteze cunoştea şi sistemul de la Pretoria un apartheid mic şi unul mare: în timp ce apartheidul mic reglementa segregarea populaţiei în viaţa de zi cu zi, prin diferite legi care să asigure accesul separat la transportul public, educaţie, asistenţă medicală şi în general la serviciile publice, apartheidul mare reglementa împărţirea teritorială a ţării în zone pentru albi şi bantustante pentru africani. Europa celor două viteze prevede un model şi nivel de integrare diferit al centrului faţă de periferie, care se manifestă în mod evident prin bunăstare la centru şi împovărare la marginea spaţiului european. Transformarea bantustanelor graţie Pretoriei în state aşa-zis independente sub controlul unor kaizeri provinciali a fost pasul esenţial în compartimentarea Africii de Sud, pentru a asigura un control eficient al populaţiei de culoare. Unul dintre cei mai cunoscuţi conducători al bantustanului Transkei a fost Kaizer Matanzima, care înarmat până în dinţi ţinea tribul Xhosa sub control ca să nu dea târcoale prin ţara albilor. Înarmarea şefilor acestor pseudo-state de către Pretoria trebuia să asigure ordine şi disciplină la porţile Africii de Sud, folosind „suveranitatea" bantustanelor drept instrument de control mai eficient prin organele lor proprii decât prin poliţişti albi. Iar astăzi în UE? Astăzi în UE dinamica este puţin diferită: în timp ce Africa de Sud a creat state pseudo-suverane, UE a redus suveranitatea statelor la nivel de ficţiune cu acelaşi scop. Similar recomandau şi experţii nazişti (Osterfeld şi Windschuh) pentru Europa modul de exercitare a influenţei sub formă indirectă, prin elitele locale, tocmai pentru a nu stârni ură faţă de hegemon şi de a nu stimula lupta pentru eliberare. De aceea se bazează UE în aplicarea inumanelor măsuri de austeritate printre altele la Bucureşti pe prezenţa atotputernică a unui alt Kaizer „Metereza" care ţine o populaţie împovărată sub control. Elitele bantustanelor erau aliatele cele mai fidele ale regimului de la Pretoria. Corupţia în bantustane şi nepotismul politic erau baza de funcţionare a unui sistem care a intrat în istorie drept cel mai odios şi inuman model de exploatare din lume. Doar aşa în numele autodeterminării triburilor sudafricane puteau 10% albi domina 90% africani şi doar aşa se pot controla şi exploata în UE sub regimul austerităţii, de la Lisabona la Suceava, peste 400 de milioane de oameni. Cele 10 pseudo-state sud-africane, nerecunoscute la nivel mondial, aşezate în vecinătatea minelor de aur şi zonelor industriale, au pus bazele exploatării sistematice a populaţiei de culoare, precum a asigurat intrarea României în UE pentru marile concerne europene accesul liber la bogăţiile naturale ale ţării, tranzitarea terestră şi fluvială gratuită şi transformarea ţării într-o piaţă de desfacere fără precedent. În timp ce Pretoria profita prin compartimentarea spaţiului de influenţă politică a Africii de Sud, de un sistem de siguranţă poliţienească extrem de eficientă, de forţă ieftină de muncă a africanilor şi de consumul de produse sud-africane pe datorii la bănci sud-africane, ideologia rasială dezvolta idei tot mai creative pentru a asigura şi o bază morală a acestei segregări odioase. Românul încă nu a înţeles că discursul UE sugerează în mod subtil, într-o analogie perfectă cu misionariatul colonialiştilor şi noţiunea păcatului ancestral, mitul incompetenţei şi incapacităţii de adaptare, integrare, absorbţie de fonduri şi combatere a corupţiei. Fondurile UE sunt în realitate un mit, o şansă practic inaccesibilă (circa 5% pentru Europa de Est). Această şansă virtuală este doar un subiect preferat al analiştilor entuziast-integraţionişti care explică din zori mântuirea neamului prin absorbţia fondurilor. Ca membri egali ai acestei uniuni virtuale şi ca un bantustan al Berlinului, noilor mem-

bri din Europa de Est li s-ar cuveni pentru sacrificiile făcute un sprijin mai generos, lipsit de ipocrizie din partea Uniunii. Tehnica integrării caroline, veche de peste o mie de ani, care prevede pentru popoarele din estul Europei rolul unor metereze împotriva unor inamici extra-europeni, poate funcţiona cel mai eficient când meterezele nu sunt unite şi când fiecare trib stăpân pe o redută europeană, încurajat de dreptul la autodeterminare, ar kosovaiza mai fiecare sat. Odată cu căderea Cortinei de Fier s-au destrămat şi Cehoslovacia şi Iugoslavia după recunoaşterea Sloveniei de către Germania ca stat independent. Lozinca autodeterminării în stil pretorian şi manipularea minorităţilor în Balcani sunt sabia lui Genscher peste capul fiecărui stat din estul Europei, ameninţat de o nouă kosovoizare. Privind conflictul de interese în Europa, acesta este mai mare de la vest la est decât în directa noastră vecinătate. Până la primele alegeri democratice în 1994, guvernul de la Pretoria afirma că asigură prin Apartheid totodată pacea şi înţelegerea în regiune între triburile care se duşmănesc. Realitatea a fost cu totul alta; triburile au trebuit ţinute separat ca să nu se unească împotriva hegemonului, care odată cu câştigarea alegerilor au dus o adevărată politică în interesul populaţiei majoritare şi au alungat marionetele din bantustane. Care a fost probabil lecţia sud-africană pentru UE? Doparea bantustanelor cu credite şi produse din import şi desfiinţarea meşteşugului autohton, fără o integrare politică în structurile comunitare pare să fie varianta de la Bruxelles a politicii de la Pretoria. Apartheidul la nivel oficial a concretizat timp de câteva decenii legalizând şi sistematizând dominaţia albilor în sudul continentului african, veche de câteva secole, punând bazele exploatării zăcămintelor aurifere, a pieţei de desfacere africane şi a forţei de muncă ieftine. Similar a legiferat integrarea europeană acea situaţie deplorabilă a ţărilor din Balcani sub presiunea economică a Occidentului, care anihila oricare dezvoltare în Ţara Româneasca aşa precum o deplângea Eminescu cu peste o sută şi patruzeci de ani în urmă. Ce a primit România de la UE în schimb în afară de lozinci şi monitorizare? Fără loc de muncă în Africa de Sud, dreptul la liberă circulaţie al negrilor era îngrădit, precum este şi al românilor în UE accesul la piaţa muncii. Un simplu paşaport românesc cu „Uniunea Europeană" pe copertă rămâne un paşaport de bantustan. Aşa cum Pretoria nu dorea un influx de negri rezidenţi în oraşele albilor şi efectua la toate punctele de trecere între bantustane şi Africa de Sud controale de paşapoarte, simţim şi noi discriminarea europeană fiind lăsaţi în afara spaţiului Schengen. Această politică discriminatorie din Africa de Sud, care a creat prin bantustane frontiere politice împotriva oamenilor, păstrând însă un spaţiu economic homogen, fără bariere vamale sau monetare, o trăim astăzi la nivelul întregii Uniuni. Noţiunea de "separate development" o regăsim de pildă şi în politica fiscală a UE, care face din România un cotizant sârguincios fără beneficii. În timp ce România a renunţat la orice protecţie economică prin înlăturarea vămilor şi a deschis larg porţile spre UE, aceasta ne tratează precum Africa de Sud trata negrii din Bantustane. Românii sunt buni la lucru, deoarece am avut grijă să ne dezindustrializăm ţara, să ne ruinăm agricultura şi ne alungăm tehnicienii, arhitecţii, medicii, profesorii şi inginerii pe plantaţiile UE. Se impune întrebarea care este rostul acestei Uniuni Europene. UE pretinde astăzi să fie şi o uniune politică, nu doar vamală, care pe zi ce trece tratează partenerii de la periferie tot mai mult în maniera pretoriană. În această situaţie, România ar trebui în mod firesc să-şi caute aliaţi în estul Europei şi în Balcani, chiar şi pe alte continente, pentru a opri politica nemiloasă a austerităţii, care asigură doar locuri de muncă în centrul Europei şi iluzii de bunăstare la periferie. Cum ne-am putea noi apăra interesele? Ghandi a îngenuncheat Imperiul Britanic, care exploata indienii şi sărăcea India de materie primă pentru a le vinde apoi textile manufacturate în Marea Britanie, printr-o simplă lozincă, „Don't buy cotton"! Cele mai mari revolte ale africanilor au fost împotriva legii paşapoartelor, care îi obliga pe africani să poarte la tot pasul un document de identitate în Schengenul pretorian. Acele proteste curajoase au intrat în istorie, cum a intrat şi apartheidul. Spre deosebire de tribul român, tribul maghiar a ales un kaizer care nu mai este dispus să cotizeze Pretoriei şi FMI-ului. Rămâne de dorit ca protestele publice din România să urmărească cu alţi vecini acest exemplu, chiar dacă nu pentru a schimba numele Pretoriei după victorie în Tswane (noul nume al capitalei sud-africane) cât pentru o politică axată pe demnitate şi mândrie naţională. Din lecţia sud-africană putem învăţa că o voinţă politică şi o emancipare a meterezelor de la periferia Europei pot înlătura şi cea mai insuportabilă nedreptate. Materiale scrise de Radu GOLBAN (Elveţia)

Anul X, nr. 1 (nr. 171) • 16 pagini • 15 februarie 2012


16

Semnal

De dincolo,

Povestea lui Crulic ajunge la New York, pe ecranele prestigiosului MoMA După un turneu impresionant în festivaluri internaţionale de prestigiu, în care a adunat șapte premii la sfârșitul anului trecut, „Crulic - drumul spre dincolo”, primul lungmetraj românesc de animaţie din ultimii 20 de ani, scris, regizat şi produs de Anca Damian a fost recent inclus în selecţia oficială a festivalului New Directors/New Films de la New York (21 martie-1 aprilie). Realizat în colaborare cu The Film Society of Lincoln Center şi celebrul Museum of Modern Art (MoMA), festivalul promovează, de mai bine de 40 de ani, lucrări noi ale unor realizatori în ascensiune, „celebrând cele mai inovatoare voci auctoriale din cinematografie”. În România, lungmetrajul este distribuit de Independența Film. Dedicat descoperirii şi promovării artiştilor tineri, New Directors/New Films şi-a cîştigat o reputaţie internaţională, devenind un festival în cadrul căruia se prezintă în premieră lucrări care redefinesc şabloanele cinematografiei. Pe parcursul celor 40 de ediţii de până acum, festivalul a prezentat şi promovat lucrări ale unor nume precum Pedro Almodovar, Steven Spielberg, Wong Kar Wai, Spike Lee, Atom Egoyan, Richard Linklater sau Wim Wenders. Despre „Crulic – drumul către dincolo”, selecţionerii festivalului notează: „Filmul Ancăi Damian este pe rând înfricoşător şi înduioşător, dar şi ironic, cu un strop de umor negru care echilibrează tonul. Ceea ce face ca documentarul ei să fie şi mai captivant este stilul vizual puternic: Damian foloseşte tehnici de animaţie mixte – desen, cut-out şi colaj – pentru a crea un film puternic şi memorabil”. „Crulic - drumul spre dincolo” se află printre primele şapte titluri a căror participare a fost confirmată în cadrul ediţiei de anul acesta al festivalului, alături de “Breathing”, de Karl Markovic (Austria), “Found Memories”, de Julia Murat (Brazilia), “Las Acacias”, de Pablo Giorgelli (Argentina) – câştigătorul premiului Camera d‘Or la Cannes 2011, “Oslo, August 31st”, de Joachim Trier (Norvegia), “Porfirio”, de Alejandro Landes (Columbia) şi “Twilight Portrait”, de Angelina Nikonova (Rusia). „Prima parte din filmele selectate în New Directors/New Films prezintă un grup de cineaşti care au un mod de redare a realităţi absolut excepţional şi un spirit aventurier în abordarea cinematografiei”, a declarat directorul de programe al Film Society of Lincoln Center, Richard Pena. „Dovadă a vitalităţii cinema-ului internaţional de autor, această primă selecţie de titluri stabileşte, anul

acesta, un standard înalt pentru realizatorii de film în ascensiune. La fel ca în anii precedenţi, selecţia de noi regizori a anului 2012 promite să genereze talente ce vor ocupa un loc esenţial printre cele mai inovatoare şi influente din domeniu”, a declarat Rajendra Roy, curator în cadrul Departamentului de Film al Muzeului de Artă Modernă din New York (MoMA). Înainte de a ajunge pe ecranele de la MoMA, „Crulic - drumul spre dincolo” se va opri la Helsinki, unde va participa la Festivalul de Film Documentar Doc Point, în capitala Finlandei, între 24 şi 29 ianuarie. Povestea emoţionantă a românului mort într-o închisoare poloneză în urma unei greve a foamei va ajunge apoi în Suedia, unde va participa la a 35-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Göteborg, între 27 ianuarie - 6 februarie 2012. În luna februarie va participa la festivalurile de la Dublin Dublin International Film Festival, Mexico City - FICUNAM Festival Internacional de Cine, Geneva BLACK MOVIE Genève Festival de Films des Autres Mondes și Vilnius - Vilnius International Film Festival KINO PAVASARIS. “Crulic – drumul spre dincolo” spune povestea reală a lui Claudiu Crulic, un tânăr de 33 de ani din Dorohoi, arestat în Polonia pentru un presupus furt. Luat sub arest în ciuda declaraţiilor şi a probelor ulterioare, care arătau că la data jafului el nu se mai afla în capitala Poloniei, ci în Italia, Crulic este trimis după gratii. Neavând la dispoziţie nicio altă armă pentru a lupta împotriva nedreptăţii, tânărul se foloseşte de singura pe care o are la îndemână – propriul corp – şi intră în greva foamei încă din prima zi de arest. Surde la apelurile pentru ajutor lansate de Crulic din închisoare, autorităţile române şi poloneze îl lasă să îşi vadă liniştit de grevă şi încep să se sesizeze numai după patru luni de la punerea sa sub arest, când, luând notă de starea gravă în care se află, dispun medicilor să îl hrănească cu forţa. Starea lui Crulic se complică şi, deşi este eliberat pentru a putea fi tratat în spital, moare la 16 ore după eliberare. La realizarea filmului semnat de Anca Damian, distribuit în România de Independenţa Film, a participat o echipă talentată de artişti, alcătuită din: Dan Panaitescu, Raluca Popa, Dragoş Ştefan, Roxana Benţu, Ţuliu Oltean, la care s-a adăugat participarea editorului Cătălin Cris-

Anul X, nr. 1 (nr. 171) • 16 pagini • 15 februarie 2012

tuţiu (cunoscut ca autor al montajului unor filme precum „California Dreamin‘”, “Medalia de onoare”, „Eu când vreau să fluier, fluier”). Filmul este narat de actorul Vlad Ivanov, care interpretează rolul lui Crulic. Anca Damian a semnat în 2008 regia lungmetrajului de ficţiune „Întâlniri încrucişate”, selectat la numeroase festivaluri internaţionale de film de prestigiu ca Pusan, Chicago, Goteborg, Pune International Film Festival, Festival of East European Cinema (Cottbus), India International Film Festival (Goa) şi Rome Independent Film Festival. Regizoarea a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L Caragiale şi este doctor în Arte, Cinema şi Media.

A lucrat ca director de imagine în cadrul lungmetrajelor „Rămânerea” (1991) şi „Drumul câinilor” (1992) şi la o serie de scurtmetraje şi documentare premiate. „Crulic – drumul spre dincolo” este este o producţie Aparte Film, co-produs de Fundacja im. Ferdynanda Magellana, Editura Video a Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Krakow Festival Office. Filmul este co-finanţat de Centrul Naţional al Cinematografiei, Polish Film Institute, Krakow Regional Film Fund şi realizat cu sprijinul HBO România, TVR și al Fundaţiei Soros România.â Anca ROMANESCU

Justitiarul national nr 1 - 2012  

justitiarul national