Issuu on Google+


Reeditare electronică cu acceptul direct al autoarei Ciubotariu Maria, realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.


Maria Ciobotariu

Flトツトビi ascunse -

versuri

-

Editura InfoRapArt 2013


Copertă: Ovidiu Cărpuşor Corectură: Cristina Roşu Prefaţă: Viorel Darie Redactor: Petre Rău

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CIOBOTARIU, MARIA Flăcări ascunse : versuri / Maria Ciobotariu. - Galaţi: InfoRapArt, 2013 ISBN 978-606-8442-28-0 821.135.1-1

Copyright © 2013 - Toate drepturile rezervate


Iubirea este cea mai mare forţă a omenirii şi totuşi cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui! Mahatma Gandhi


Cuvânt înainte

Nimic nu se poate compara cu bucuria tipăririi primei cărţi. Pentru unii, prima carte vede lumina tiparului târziu, după o experienţă îndelungată de viaţă. Ea apare ca o încununare a unor îndelungi frământări creatoare, de încercări mai mult sau mai puţin izbutite, dar care nu l-a determinat pe autor să renunţe, fiindcă pentru el creaţia era raţiunea de a trăi. Prima carte este miracolul care se destăinuie scriitorului începător, în clipa când îşi vede visul împlinit, când toate chinurile şi frământările creaţiei s-au putut aduna pentru un singur scop, s-au limpezit, poate nu definitiv, dar în aşa măsură încât pentru prima oară cuvintele s-au aşezat atât de bine în volum încât reuşesc să se asorteze cu ele însele. Iar atunci când şi editorul îşi dă interesul ca autorul să se bucure pe deplin de visul său de o viaţă, bucuria este, desigur, incomensurabilă. Prima carte va cuprinde tot ce a fost mai nobil, mai romantic, mai valoros în mintea şi inima autorului. Spusele acestea cred că se potrivesc poetei Maria Ciobotariu, cea care îşi doreşte din toată inima să ofere o surpriză cititorilor prin versurile scrise de ea cu patimă, cu

5


autentică dăruire spirituală, cu generozitate. În ele întâlnim multă delicateţe, multă sensibilitate, un romantism extins până dincolo de limitele lui fireşti, o iubire imaginată ca pe o artă pură, o căutare a idealurilor cu frenezie şi înmiresmare sufletească. Există o zicală binecunoscută la noi: “Românul se naşte poet”. Poate e valabilă şi pentru autoarea acestui volum, Maria Ciobotariu care, nu numai că s-a născut în România, dar s-a născut pe plaiurile Bucovinei, pe care nu le poate uita nici după o viaţă trăită la oraş în miezul ţării, departe de ţinutul natal. Cred că unui poet nu-i poţi înfrânge dorul de ţinuturile natale, de rememorarea întâmplărilor unice ca farmec inconfundabil al copilăriei, petrecut prin pădurile şi plaiurile obcinelor bucovinene, cele cu început la Câmpulung. Nu vei putea smulge din memoria unui bucovinean imaginile pline de frumuseţi de rai ale perlelor localităţilor din Bucovina, cum ar fi comunele Sadova, Pojorâta, Botoş sau Izvoarele Sucevei. Când ajungi în Bucovina, devii altul, te metamorfozezi în inima unui poet nostalgic, chiar dacă nu eşti poet, devii în acele momente, cu siguranţă! Din intimitatea apartamentului de la oraş, îmi imaginez că Maria Ciobotariu, când se aşază să-şi scrie versurile, mai întâi uită de grijile cotidiene, apoi îşi rememorează anii tinereţii trăiţi în ţinutul de vis de care am amintit. Uneori gândurile rememorează pajiştile de un verdesmarald, ca în poezia sa “Existenţe”, unde aflăm că “trăim un timp limpede / cuprinşi în armonia vieţii / Preţuim la nesfârşit / momentul renaşterii / florile îşi scutură parfumul / în picuri de ploaie. // Bucuria zilei pluteşte pe aripi de fluturi / înălţaţi în zare / eu şi tu simţim raiul în inimi ”.

6


Sau versuri în care îşi aduce aminte, trăind nostalgii uneori greu de îndurat, de fascinaţia iernilor luminoase de acasă, ca în poezia “Zăpezi albastre”: “covor de lacrimi albe / fulgi de nea, / mă pierd pe / aceeaşi cărare / paşii mi se-afundă în trecut / zăpezi albastre / închid tulburătoare / adâncuri / flăcări în haine sclipitoare / plămădesc viaţă”. Dar sufletul unui poet nu înseamnă numai pajişti înverzite de munte, covoare de ninsoare, priveliştea cerului albastru, fie ele şi dintr-un dulce ţinut. Toate aceste mirifice amintiri de pe plaiurile copilăriei sunt doar un prilej de a exprima şi lansa meditaţia poetică spre sfere de trăiri de un lirism înflăcărat sau, uneori, de doruri greu de alinat, aşa cum întâlnim în prezentul volum al Mariei Ciobotariu, de pildă, în poezia “Frânturi de cuvinte”: “Sufletul hoinar / prin anotimpuri / ascunde durerea / în lacrimi de lumină / amintiri pierdute / în ceasul etern / încremenit în noapte / sub aripa lunii”. Tot în acest volum întâlnim şi remedii la tristeţea filozofică, fie prin revenirea la iubirea dintâi, ca în poezia “Noaptea albastră”: ”Prinde-mă de mână şi ia-mă cu tine / Spre culmile nopţilor de aşteptări / Să visăm mereu împreună, / Inocenţa copilăriei cu tainice chemări“, fie prin cel al apropierii sufletului de reperele inspirate de credinţă, precum în poezia “Dorul credintei”: “în apa izvorului îndrăgostit / se deschid cărări ce urcă / printre brazi / la a călugărului stâncă / unde floarea de colţ suspină / sub mângâierea licuriciului / iar clopotul îşi spune rugăciunea / în tunul de veghe al schitului. // În aer pluteşte sărbătoarea / oameni grăbiţi de dorul credinţei / privesc tăcerea din icoane / harul sfânt coboară din cer“.

7


Poate că ar fi multe de spus despre poezia colecţionată cu atâta râvnă şi trudă în acest volum. Dar cel mai cuminte ar fi să-i lăsăm pe cititori să descopere singuri armoniile şi farmecul poeziei Mariei Ciobotariu, pentru prima oară adunate într-o carte. Căci, pesemne, numai după o lectură directă şi aprofundată ne-am putea bucura pe deplin de nepreţuitele daruri lirice oferite de inima unei poetese generoase. Viorel Darie, scriitor

8


Copacul vieţii Mă ascund în ninsori să nu mă viscolească vântul uitării, fulgi de vise în căutarea zilei, mulţimi de gânduri trezite… dor regăsit în lumină târzie din singurătate paşi ratăciţi de timp pe ţărmul anilor în labirintul depărtării confuz şi întunecat iubirile se nasc şi mor deci există… mâinile se împreunează pe copacul vieţii plin de zăpadă şi muguri.

9


Flăcări ascunse

Izvorul amintirilor Separ izvorul de stâncă în setea mea de gând să te aflu sunt valuri aprinse de amintire când umbra nopţii departe coboară. Plâng ochii mei printre şoapte în dulcea lor rapsodie m-ai prins sub paşii tăi... sărutul vântului bătând în toacă parfum ducând spre soare. Azi suntem de departe o torţă de lumină care dansează.

10


Maria Ciobotariu

Uitare sau iertare Albul zăpezii şiraguri de mărgăritare pe crengi şi pe sub paşi uitare sau poate iertare zâmbet de cuvânt scris înainte de creaţie gust de credinţă în visul schimbării.

11


Flăcări ascunse

Zăpezi albastre S-a aşternut la poarta mea-n tăcere covor de lacrimi albe fulgi de nea, mă pierd pe aceeaşi cărare paşii mi se-afundă în trecut zăpezi albastre închid tulburătoare adâncuri flăcări în haine sclipitoare plămădesc viaţă umbrele nopţii împletesc flori de gheaţă dintr-o tristeţe de-a mea.

12


Maria Ciobotariu

Cântecul viorii Vioara cântă Ca un foşnet de frunze mâinile arcuiesc sunete ca un zbor de rândunele tulbură amintirile cuvinte regăsite în praful timpului fulgerând flacăra la lumina notelor.

13


Flăcări ascunse

Dorinţe tăcute Topesc depărtarea din ceaţa groasă între maluri de vise ţes în cuvinte priviri nenăscute se zbate chemarea în zvâcniri nebune tremură noaptea-n arcuşul viorii. Departe la poarta lumii bătrâne anotimpuri aleargă. Dă-mi o fărâmă de nemurire să fiu iar cu tine pe dealurile albe când ceaţa dispare cu pasul grăbit răsare luna eu mă ascund în dorinţele tale.

14


Maria Ciobotariu

Cuvinte Sfâşii tăcerea cu foarfeci de cuvinte stele numărate în culori alb şi negru repere şi iluzii impregnate în matrice stâlpi de susţinere în cupa vieţii.

15


Flăcări ascunse

Călători sub colţ de cer Mi-am aşezat visele - petale de flori în palma ta. Şi am şters lacrimile în amurgul luminat de stele. Încet, durerea s-a stins în ploi reci căzute peste noi. Un paradox ne cheamă şi ne desparte iar. Suntem stropii de ploaie risipiţi de furtună. Călători sub colţ de cer, Separaţi şi totuşi împreună, În sfera nopţii… un fel de mister.

16


Maria Ciobotariu

Noapte albastră Senină noapte, noapte albastră E tăcere multă în noi Curg gânduri, gândurile noastre Şi focuri de stele se aprind şuvoi. O stea se stinge şi alta se aprinde Un ciclic mers prin destin, Căutăm împreună, pulsul fericirii divin. E adâncă noaptea şi luna mai doarme, Iar clipele trec rând pe rând. Rămas de strajă felinarul la poartă Ascultă dorinţe plângând. Prinde-mă de mână şi ia-mă cu tine Spre culmile nopţilor de aşteptări Să visăm mereu împreună Inocenţa copilăriei cu tainice chemări.

17


Flăcări ascunse

Prietenia noastră Cu ochi de lumină trecem prin furtuni ascundem durerea într-un zâmbet şi lăcrimăm apoi la margine de lumi. Mai arde dorul în ceas de taină în vraja nopţii se risipeşte. Suntem trecători pe drumul vieţii, prietenia ne uneşte. Scriem versuri în clipe efemere. Cuprindem gânduri cu energii divine, şi înălţăm cântări spre orizonturi, aşteptând senina zi de mâine…

18


Maria Ciobotariu

Lacrimă târzie Mai plânge azi iubirea Şi mai doare... Pierdută-n lunga aşteptare A unui răsărit de soare. Mai este un strop Din fericirea noastră Îi simt fiorul ce tremură în glas Din timpul care a rămas. Mă răscolesc tăcerile deşarte, Din amintirea clipelor uitate Şi cade o lacrimă târzie Din timpul care reînvie. Răsună glasul tău în noapte, Simt sufletul cum ţi se frânge Alungă, azi, a ta tristeţe Iubirea noastră... nu se stinge.

19


Flăcări ascunse

Frânturi de cuvinte Vântul pluteşte peste zăpezi fulgi magici coboară din cer ochii iernii plini de mister flori de gheaţă ţesute din dor la templul iubirii ne desparte o privire de timp din căutările noastre frânturi de cuvinte nerostite uitate de vreme. Sufletul hoinar prin anotimpuri ascunde durerea în lacrimi de lumină amintiri pierdute în ceasul etern încremenit în noapte sub aripa lunii.

20


Maria Ciobotariu

Popasul gândului Nici nu ştii cât dor cuvintele tale din prea puţinul pe care-l avem în lumea cu drumuri deschise spre zborul pescăruşilor primăvara este acolo… printre fulgii ce cad în albul zilei mergem pe valul vieţii unde furtunile dispar bucuriile ne învelesc în file de poveste. Să dăm contur urmelor prin fiorul întâlnirii să ascultăm muzica inimii dăinuind în timp până la popasul gândului tău.

21


Flăcări ascunse

Iubire neatinsă Îţi scriu o poezie pe foaia tăcerii când norii albi îşi scutură petalele în raza dimineţii. Din fereastra de cer coboară dorul picături ce curg în colţuri de suflet clipa-strop sfânt de mir înfloreşte în simfonia inimii colţul de rai vis nemaiîntâlnit în iarna grea cu ninsori giuvaer preţios în infinitul albastru iubire pură vinovaţi de necunoaştere suntem noi, depărtarea şi anii de aşteptări.

22


Maria Ciobotariu

Tu şi eu Ai intrat în viaţa mea cu aripile ascunse cuvintele tale în versuri de amor durerea singurătăţii mele nopţi de vise cântec inocent ce tulbură adâncuri în arşiţa gândului nerostit suntem noi în grăuntele dorului aşteptând sărutul trandafirului simt rădăcinile tale crescute pe câmpiile din ochii mei ascult cântecul de harfă din inima ta beau fără teamă secunda cu tine.

23


Flăcări ascunse

Existenţe Cucerită de privirile tale sorb cu nesaţ dimineţile focul aprins se răspândeşte ca un furnicar peste întunericul purtat în noi. Vrăjiţi de soare pictând frunzele toamnei cu scântei aprinse pe sub nori trăim un timp limpede cuprinşi în armonia vieţii. Preţuim la nesfârşit momentul renaşterii florile îşi scutură parfumul în picuri de ploaie. Bucuria zilei pluteşte pe aripi de fluturi înălţaţi în zare eu şi tu simţim raiul în inimi. Existenţa noastră ne însoţeşte ca o carte de identitate.

24


Maria Ciobotariu

Dorul credinţei În palma mea se află clipa cu arome de primăvară şi culoarea ochilor tăi descântaţi cu iarba fiarelor în vraja nopţii luna îşi ascunde privirea sub veşmântul de stele privirile ard ca o torţă în valul tăcerii. Zâmbetul se desface în două şi se prelinge în apa izvorului îndrăgostit se deschid cărări ce urcă printre brazi la a călugărului stâncă unde floarea de colţ suspină sub mângâierea licuriciului iar clopotul îşi spune rugăciunea în turnul de veghe al schitului. În aer pluteşte sărbătoarea oameni grăbiţi de dorul credinţei privesc tăcerea din icoane harul sfânt coboară din cer.

25


Flăcări ascunse

Urme nevăzute Ai venit din umbra tăcerii în oaza mea de linişte urmele nevăzute s-au oprit în miezul nopţii ca o rugă la aşteptări lacrimă uitată-n arderea timpului împletind nemărginirea dorului cu puterea gândului în rotirea clipelor popas la porţi albe în casa dragostei sunt stele priviri înmugurite din taina iubirii te împart, între ieri şi azi mă strecor ca un copil între vise... să te regăsesc.

26


Maria Ciobotariu

Lacrimile ploii Orizonturi ţesute cu fire de păianjen lacrimile ploii în foşnetul de frunze vântul ce duce umbra în marea de cleştar drumul răscolit de paşi pe tărâmul nopţii luna străbate bezna rece prin somnolenţa ancestrală norii se sting sub greutatea tăcerii vârtej nebunatic căzut în genunchi.

27


Flăcări ascunse

Chip sculptat Prezenţă trecătoare fior adânc ce umple golul departe în timp trup sculptat în noapte cu palmele fierbinţi scurte priviri călător pribeag adormit în statuie secret dezvăluit lumii pierdute disecând nemurirea uitată-n ceas de zi.

28


Maria Ciobotariu

Strigătul mării Marea adună strigătul corăbiilor îngheţate la mal vreme învinsă de plecări ochii zăpezii străbat regatul alb zâne din basm gustând odihna celor patru zări stele necunoscute gravează însufleţirea în avalanşa timpului.

29


Flăcări ascunse

Lacrimi de rouă Mai lasă-mi clipa însetată de cunoaştere floare prefăcută-n fructul de comori din taina unui vis inocenţa copilăriei păstrată în torentul vieţii lacrimi de rouă în patimi de dorinţe ursită scrisă-n stele. Voi continua să aştept, jocul nu se termină, curge în clepsidre ascunde tristeţea în iertări miraculos mister sub cerul de speranţe primăveri adunate-n flori de busuioc.

30


Maria Ciobotariu

Paşii pierduţi Sculptez gheaţa din inima ta cu flori de iubire târzie cad din ochi cascade de scântei pe rochia de mătase cu dor flămând te-am căutat în cântecul viorii pe aripă de vis care învinge tu eşti un ţărm ce linişteşte marea când valuri de furtună o risipesc paşii pierduţi puţin se mai zăresc la poarta minţii.

31


Flăcări ascunse

Dimensiuni de timp Târziu am înţeles golul rămas într-un cerc de vise albe, drumuri necunoscute în intersecţii de ninsori cuvinte sub semn de întrebare din iarna plecării tale. Dezleg paşii pribegiei din hotarul depărtării dimensiuni de timp în unghiuri albastre de cer. Am învăţat să cânt balada răsăritului de soare în toamna vieţii ritm de miracol din cartea speranţei.

32


Maria Ciobotariu

Gânduri într-un vers Înmuguresc în noapte gânduri într-un vers inspiraţie adâncă din cântecul lunii plânsul norilor în râuri secate lacrimi adunate-n palma ta. E ora târzie în mijloc de noapte se strecoară-n eden atomi din dorul meu colţul de rai cu stele perechi aşternut peste vise.

33


Flăcări ascunse

Glasul chemării Aştept să-ţi dăruiesc toate anotimpurile în care am fost noi, cu paşi fierbinţi pe nisipul brăzdat de valuri privesc depărtarea din zori şi până-n apus îmbrăţisez lumina cerului marea mă vrăjeşte cu privirea ochilor tăi adună şi răsfiră stele albastre contopite cu dorul meu glasul chemării străbate cărarea vântului vom împreuna lacrimile adunate în bucuria regăsirii lăsând să ardă focul iubirii peste cortina lumii...

34


Maria Ciobotariu

Primul ghiocel Te caut în singurătatea clipei om fără nume rătăcind pribeag alung tristeţile în negura timpului şi te privesc în palmele universului mai plânge şi azi chitara ce seară tristă... ai dispărut pe străzi pustii. Timpul tău, o picătură de ploaie dusă de vântul rece te regăsesc în primul ghiocel pe punctul de lumină adâncă renaşti din flacăra începutului prin puterea şi crezul de gânduri în reflexele ochilor mei.

35


Flăcări ascunse

Parfum de primăvară Privesc umbrele nopţii, liniştea stelară-mi dă fiori gânduri călătoare încărcate de imagini măresc aşteptarea luna cu razele senine străbate marea alerg prin ploaie să-nalţ iubirea peste eterne valuri pescăruşii cu aripile de mătase mă leagănă cu glasul lor... răpesc visul singurătăţii. Stelele răspândesc parfum de primăvară strig numele tău, zâmbind pe ţărm ochii noştri sting depărtarea în sfera ta perfectă.

36


Maria Ciobotariu

Imagini de vis În fiecare culoare ţes primăvara şi adun legende nerostite din izvoarele pământului soarele luminează pădurea de gânduri înmugurite stropi de cuvinte împânzesc orizonturi nedefinite din plânsul zăpezii au înflorit ghioceii firul de iarbă respiră liber spre cer dorinţă nemărginită, plină de viaţă şi mister vântul adie printre stoluri de nori din petale ascult ecoul inimii tale în imagini albastre de vis.

37


Flăcări ascunse

Urmele timpului Savurez ritualul unei dimineţi ramuri înmugurite deschid poarta nemuririi lacrima - floarea dorului în adânci focuri de stele ochii mei nu te-au văzut dar ţi-au simţit strălucirea ne răcorim sub aceleaşi ploi din depărtarea scluptată de nori port taina zâmbetului poposit pe urmele timpului. Ai ascuns iubirea într-un vers cristale reci din tăcerea ta n-am să înţeleg niciodată cum poţi trăi într-o amintire.

38


Maria Ciobotariu

Cuprinde-mă cu gândul De când te-am cunoscut e numai primăvară văd soarele în paşi venind pe câmpul vieţii eşti apa din izvorul sfânt ce spală, durerea singurătăţii îmbracă-mă-n iubire cu vocea ta cea caldă în nopţi întunecate şi pustii alungă iarna închisă-n mine în depărtări albastre din anii pierduţi cuprinde-mă cu gândul să mă mângâi cu valuri răcoroase când dorul tău e foc ce încă arde să nu ne mai hrănim cu amintiri.

39


Flăcări ascunse

Ochi de muguri Ascult în noapte murmur de şoapte când anotimpurile lăuntrice stăpânesc vâltoarea gândului legendă trezită în inima mea ochi de muguri din constelaţii aprind stele de dor mă ascund în cuibul din pomul cu roadele timpului simt iubirea clipelor din destin lângă tine, primăvara este începutul vieţii paşii noştri se întâlnesc în valsul iubirii pe pământul plin de flori.

40


Maria Ciobotariu

Greutatea tăcerii Plouă cu stele pe câmpia cu suflete ninse, cuvinte nerostite adormite-n noapte. Mi-e teamă ca valul să nu strivească iubirea uitată-n timp sub razele lunii te chem din legenda de foc unde trăieşte amintirea cu braţele frânte curge uitarea pe file de poveste am învăţat să-mi ascund privirea de dorul flămând păşind către o nouă zi. Azi vreau să fiu primăvara să dezgheţ zăpezi din greutatea tăcerii să admir cerul albastrul din ochii tăi, sub culorile curcubeului.

41


Flăcări ascunse

Şoapte negrăite Ce taine ascunzi, când te privesc eşti cer cu stele în rara bucurie după o iarnă grea cu ger năprasnic o singură oprire din ploaia rece pe o lacrimă din marea aşteptare cu şoapte negrăite ai reuşit să reînvii iubirea cu dorul neştiut de mine chemarea ta, răscolitoare în sufletu-mi stingher atinge lumina vie a focului nestins din cer până-n pământ azi te cuprind cu gândul călător din clipa fericirii.

42


Maria Ciobotariu

Nostalgie Am învăţat să beau din cupa vieţii gustul dulce-amar să-l simt... cu miros de ploaie şi vânt în suflet îmi picură liniştea copilăriei calc pe nisipul fierbinte căutând răspunsul la întrebări sub norii întunecaţi ai serii prin sferele timpului nu vei cunoaşte niciodată dorul meu nemărginit din noaptea adâncă pescăruşii poartă pe aripi nostalgia clipelor am ascuns chipul tău sub pleoapele lunii.

43


Flăcări ascunse

Întâlnire târzie Urc pe scara ascunsă, să te privesc în oglinda prinsă-n stâncă lângă izvorul limpede unde se revarsă cerul ochii tăi străini şi trişti urmăresc mişcările transformă anii în clipe prin lacrimi de foc pădurea se aşterne la orizont sub tăcerea norilor mă opresc să rostesc cuvântul IUBIRE mii de întrebări au dispărut în noapte razele lunii aleargă spre noi prin poarta întâlnirii târzii. Te regăsesc... după ani de aşteptări în timpul ce ţese o nouă lume.

44


Maria Ciobotariu

Valsul mării Curg gânduri pe valuri, se zbat de maluri vapori de apă în picuri de ploaie din gheaţa plânsului încătuşat viaţă împletită-n aşteptări şi schimbări urmele paşilor închid timpul aşternut de condeiul viselor departe de tine, privesc valsul valurilor şi mă simt o corabie pe insula tristeţii şi fericirii mă regăsesc pe puntea prezentului... savurând sărutul vântului dulce-ncercare unde dorul îmi prinde în păr fire argintii dintr-un suspin pierdut în mare.

45


Flăcări ascunse

Furtuna dorului Alung regretele în dimineţile când plouă cu lumină. Prizonieră a timpului răsfoiesc petalele zilelor uneori cu o lacrimă din furtuna dorului soarele îşi lasă urma razelor fierbinţi cuprind zâmbetul tău cu gust de arome din sâmburii pământului în contururi din bobul credinţei. Simt o minune ce se naşte în depărtare din zborul pescăruşului ne regăsim obosiţi de căutări.

46


Maria Ciobotariu

Între vis şi realitate Caut noaptea-n care ai venit ca un vers din poezia de început gânduri îmbrăţişate din albastrul depărtării acoperă singurătatea în jur înfloresc maci albi şi roşii sub privirile lunii pământul respiră aerul primăverii m-am închis în mine uitând să mă întorc îţi dăruiesc o parte din vise pe care le-am păstrat adânc în suflet. Te păstrez... poate te-am inventat din valurile mării ce sărută nisipul fierbinte dintre răsărit şi apus.

47


Flăcări ascunse

Chemarea iubirii A căzut o frunză... Şi vor mai cădea, În toamna plină de mistere Aici, unde privirea mea Aşteaptă încă în tăcere. Cu glasul trist Te chem acum Din anii ce-au trecut, Iubire să mai faci un pas În toamna ce-a-nceput. Nu va mai fi acelaşi soare... Şi nici al stelelor culori Dar vom privi mai des la lună Cuprinşi de-ai dorului fiori.

48


Maria Ciobotariu

Dragoste nemuritoare Din anii noştri plini de vis, Fereastra inimii-ai deschis. Şi-ai tulburat o amintire, Îngenuncheată de iubire. La poarta vieţii ai venit Găsindu-mi dorul zăvorât. Iubirea ta iar mă-nconjoară, În vremea ce mereu coboară. Cu ochii tăi tu mă dezlegi, De gânduri rele şi uitare Să simt în inimă chemare, De dragoste nemuritoare.

49


Flăcări ascunse

În aşteptarea iubirii Ne-am rătăcit De atâta uitare Şi stânca de veghe Ne stă mărturie. Aşteaptă clipa, Întâlnirii noastre Sărutul uitat Să-l dăm iarăşi iubirii. Trec zile tăcute şi reci, Aşteptarea devine mai grea, Sunt lacrimi pe triste poteci Dorul e iarăşi în inima mea. Te cheamă azi Fulgii ce cad... Şi albul zăpezii târzii Şi ochii mei, care încă mai cred Când nu eşti aici, Tu... vei veni.

50


Maria Ciobotariu

Jurământul iubirii Mi-e dorul strună de vioară Ce cântă-ades pe înserat, Cuvinte dragi de-odinioară Ce-n urma ta mi le-ai lăsat. Revine totul în tăcere, Iubirea dulce din priviri Dar jurămintele făcute Sunt astăzi Numai amintiri. Te chem de dincolo de vreme La geamul unde te-am văzut, S-aprindem flacăra iubirii Pe un tărâm necunoscut... În lumea mare ne vom pierde, Dar vom rămâne amândoi. Vom scrie pagini fără număr... Nescrise dar decât de noi.

51


Flăcări ascunse

Ninge peste iubirea noastră Ninge, iubite, peste ziua de ieri În taină ne-am spus jurământul Ninge şi astăzi... Iubirii îi păstrez azi sărutul. Şi ochii mă dor… Ce tristă îmi pare cărarea Din paşii noştrii ce o străbat Se naşte acum nemirarea... Dar ninge mereu Ca ieri şi ca azi, Şi totul e numai ninsoare, Frumosul meu vis Îmi apare mereu, Luminat de o rază de soare.

52


Maria Ciobotariu

Primul sărut În ziua întâlnirii noastre Părea că timpul se oprise Şi pentru-o clipă am crezut Că vii din lumea mea de vise. Zâmbet născut din aşteptări, O mângâiere, început... Şi ochii mei cătând privirea Visau la primul tău sărut. E tristă viaţa fără tine... Şi totul e doar aşteptare, Trăiesc zâmbind printre suspine Şi simt mereu a ta chemare.

53


Flăcări ascunse

Pedeapsa iubirii Dragul meu împart cu tine Pedeapsa iubirii Tu porţi mereu Cumplitul blestem. Ai revărsat Asupra minţii mele Focul iubirii, În care te chem. În inimă la tine Îmi e gândul Drumul întoarcerii Este pustiu. Căci ai zidit O închisoare pentru mine De altă iubire... Să nu mai ştiu. M-ai ferecat în lanţuri grele Cu mult peste puterea mea Ai înălţat ziduri până la stele Sã stea închisă veşnic dragostea...

54


Maria Ciobotariu

Regăsire S-a aşternut tăcerea între noi Şi glasul tău s-a stins În depărtare. Purtat de vânturi şi de ploi Pierzând a dorului cărare. Privesc, printre stele şi ani Un timp care a fost Împotriva noastră Când paşii tăi rătăcitori Căutau mereu lumina albastră. Am plâns atunci de dorul tău Şi lacrimi multe au căzut... Acum regret, îmi pare rău Nu pot să cred că te-am pierdut. Ne-am regăsit într-un târziu, Chemaţi de florile iubirii Sclipiri de aur pe pământ Ca tainic loc al fericirii.

55


Flăcări ascunse

Vis împlinit În ochii tăi Mai văd lumina, Acum în toamna vieţii Aprinsă din iubirea noastră În anii tinereţii. În glasul tău Mai simt chemarea, Timpului ce a trecut Lăsând în urma lui o vrajă Din clipa care s-a pierdut. Doar trandafirii sunt la fel, Ca-n ziua când mi-ai dăruit Buchetul ce-l strângeam la piept Privindu-mi visul împlinit.

56


Maria Ciobotariu

Templul amintirilor Deschide larg ferestrele spre cer Să pătrundă-n suflet nemurirea. Un gând, un vis, acum se leagă Şi-i simt în inimă trăirea. Grădina-i templu de-amintiri Ascunde-n ea vise perechi Ce peste timp mai fac-o punte Un curcubeu din vremi străvechi. Un clopot ce răsună-n turn Un glas ce vine de departe Ce pare-a spune-o rugăciune A lunii, ce se pierde-n noapte. La geamul tristului castel Priveşte - prinţ rătăcitor În zarea albastră, visător, În fiecare zi, cu dor. Prinţesa inimii să vină S-alunge-a inimii durere În noaptea cea cu lună plină A vrajei dulce mângâiere.

57


Flăcări ascunse

Lacrimă târzie Mai plânge azi iubirea Şi mai doare... Pierdută-n lunga aşteptare A unui răsărit de soare. Mai e un strop Din fericirea noastră, Îi simt fiorul tremurând în glas Din timpul ce a mai rămas. Răsună glasul tău în noapte Simt sufletul cum mi se frânge Timpul va trece iar în şoapte Iubirea nu mi se va stinge.

58


Maria Ciobotariu

Melancolie Cad fulgii mari în plină zi… Pe flori tomnatice de-acum, Iar bruma grea va îngheţa Al ierbii fir pierdut în drum. Luna poartă-n noapte-albastră Trista ei melancolie, Revărsând rătăcitoare Razele peste câmpie. Se-aprind focuri sus pe dealuri Se-aud paşi spre asfinţit Se întoarce-n sat cu turma Ciobănaşul obosit.

59


Flăcări ascunse

Un colţ de rai Strecor în palma ta iubite Petale din flori de cais Să ştii că viaţa-mi ţi-aparţine Cu zâmbet şi cu gând duios. În zori de zi când vom privi În zarea limpede de mai Un soare blând ne va zâmbi Ca peste-un dulce colţ de rai. Acolo am ţesut un vis Ca primăvara de frumos Ce veşnic ne va aminti Ce tineri fericiţi am fost.

60


Maria Ciobotariu

Chemare târzie Târziu în noapte Îmi ascund uimirea Când umbra serii Prinde să se-ntindă. Priviri înrourate mă cuprind Şi mii de stele În ochii mei s-aprind. Am crezut că e visare Să treci ca umbra prin mulţime, Tu, călător în miez de noapte Şi să iei visele cu tine. De-ar fi să mi te închipui În vis ce zorii îl destramă Aş mai păstra o clipă Iubirea ce mă cheamă.

61


Flăcări ascunse

Bucuria copiilor Se-adună fulgi peste câmpie Ca un covor imaculat, În suflete fără păcat Prinse ca într-o colivie. De două zile ninge-ntruna Şi gerul aspru se resimte Peste nostalgice cuvinte Rostiri cuminţi din totdeauna. Privesc văzduh cernut de nori, Şi ce trist ar putea să fie… Dar peste tot se-aud chemări Între copii, la veselie.

62


Maria Ciobotariu

Alte şoapte de iubire Mai rămâi, rămâi cu mine Vis frumos al tinereţii Primăvară, azi, cu tine Retrăiesc clipele vieţii. Au trecut pe lângă mine Multe şoapte de iubire, Glasul meu acum te cheamă Chip frumos din amintire. Azi ne leagă-o amintire Multe lacrimi de iubire Risipite în amurg Peste dor de fericire.

63


Flăcări ascunse

Prietenie a fost Acolo unde curgea izvorul Secat astăzi de arşiţa verii, Sub mireasma mărului în floare Ne-am întâlnit în pragul primăverii. Cuvinte au fost un prag de început Mirarea se citea pe chipul tău. Umblând prin lume ne-am întors La casa părintească-n satul meu. Te-am cunoscut de când eram copii Şi străbăteam zăpezile spre şcoală Atâtea clipe pline de-amintiri Din anii vieţii ce mereu ne cheamă.

64


Maria Ciobotariu

Vino să te ascund, iubite Vino să te ascund, iubite, În amurgul umbrei tale Unde cerul din fereastră Prinde iar să se prăvale. Vino să te ascund, iubite, În furtuna dintre noi, Unde anii trec în goană Printre viscole şi ploi. Vino să te ascund, iubite, În iubirea cea rămas, Într-o ordine divină Printre valuri de lumină. Vei rămâne-atunci cu mine Peste lumea mea de vise, Fericirea o vei dărui Gândului cu porţi deschise.

65


Flăcări ascunse

Căprioara Frigul ce arde împrejur Nemărginita văpaie de dor, Muguri şi flori de ger Îşi înalţă privirea spre cer. Din albul nor coboară-ncet Raze de lumină argintie, Peste îngheţatul cânt Pe care inima îl ştie. Cad stele în depărtare Ochi de căprioare fugare, Care aleargă prin zăpadă În pas răsăritul să-l vadă.

66


Maria Ciobotariu

Revino Noapte, noapte, tu îmi dai Vise pline de speranţă, Primăvară, colţ de rai Aduci frunzele-n verdeaţă. Ghiocei şi lăcrămioare Mugurii ce dau în floare Tu, eternă primăvară Trezeşti din nou la viaţă Frumuseţi nemuritoare. Doar să vrei ca să priveşti Este raiul pe pământ Călător pe unde eşti Să te-ntorci din nou cântând. Lasă lumea-ndepărtată Vino iar în satul tău Căci părinţii te aşteaptă Lăcrimând de dor mereu.

67


Flăcări ascunse

Te regăsesc mereu Alerg pe câmpul nins de flori Şi primăvara înfloreşte În inima mea. Ascult nestinsele ecouri Pe care vântul le-aduce. În gândul meu te regăsesc mereu Mi-ai dăruit o floare Ce seamănă cu o stea. Din ceruri, din zenit Tu ai cules-o Şi are asemănare Cu măreţia ta. Destinul meu… neîntoarsă cale, Nu mă-ntreba, Cum norii vei goni Cu dezmerdări din visurile tale. Şi-n taina nopţii înstelate Vom privi stele-mbrăţişate.

68


Maria Ciobotariu

Poemul primăverii Mă trezesc iarăşi În aşteptarea grea Soarele pătrunde adânc În privirea mea. Privesc mugurii în lacrimi La geamul meu, Stropii de ploaie se aud mereu. Nu pot să măsor Depărtarea din inima mea Bucuria revederii suspină şi ea. M-ai învăluit în lunga aşteptare Lumină cu miros de floare. Te simt lângă mine, Tot mai aproape Şi zilele îmi par tot mai înalte. În febra lor să te-ntâlnesc Primăvară, cât mult te doresc.

69


Flăcări ascunse

Dimineaţa albastră Îmi cântă azi privighetoarea În zori de zi - glas fermecat, Când cerul - poartă a minunii Tăcerea-n lacrimi a-nmuiat. În prea albastra dimineaţă Poteci mi se aştern în cale Şi simt o vrajă nedescrisă A primăverii triumfale. Tu eşti aproape, lângă mine, Un chip ştiut de mult, un glas Precum o şoaptă de iubire Ce-adânc în suflet mi-a rămas.

70


Maria Ciobotariu

Taina primăverii Timpul cade-n ape limpezi Imensul curcubeu… Tulburător te caut, La capătul izvorului În ceaţa de argint A sufletului meu. Mai lăcrimează ochii de iubire Lumină-n pleoape străverzii Puterea de-a urî trădarea Închisă-n cratere târzii. Şi ninge azi … Petale peste noi Din orizontul pomilor în floare Din care soarele priveşte Frumuseţea unei zile trecătoare.

71


Flăcări ascunse

Şoaptele trecutului Cad frunze-n dimineţile senine Respir tăcerea timpului în doi Mai lasă-mi, iubite, să sorb cu nesaţ Clipele petrecute cu tine. Rătăceşte gândul fără să se oprească Pe aripi încrucişate de vânt, Să citesc în ochi iubirea supremă Să aud izvoare ieşind din pământ. În zbuciumul meu există credinţă Nimic nu rămâne, nimic nu dispare Mai simt cum se topeşte lumina În umbra braţelor tale. În noaptea de vise ţii ramuri pe frunte Ce cresc pe urme de căprioare Vinovată de toată tăcerea E luna... ce priveşte numai spre mare.

72


Maria Ciobotariu

Prizonieri ai depărtării Privesc cum roua dimineţii se transformă în flori de crin, elixirul vieţii din roşul macilor se revarsă peste dorul nostru, lacrimi vărsate în marea uitării împrăştiate de vânt sunt pietre poleite de argint, fulgii de păpădie se aştern ca un covor alb de lumină, acoperind pământul dorul tău deapănă firul smerit al timpului o adiere rece şi îngândurată ne trezeşte din rătăcire suntem prizionierii depărtării flori desperecheate din amintiri.

73


Flăcări ascunse

Tăcute nostalgii Poveşti uitate răscolesc privirea. Ascunse-n clipe de amintiri înfloresc pentru-ntâia oară gingaşe flori de trandafiri la margine de drum. Din nopţi ce vin şi pleacă mă regăsesc ca-ntr-o oglindă priveşti… apoi dispari arzând imaginea peste eterne valuri croind din raze albastre umbre şi lumini. Mai aud şi azi un sunet de chitară vocea ei de şoapte vesteşte-o primăvară mă alină ploi fugare împrăştiind durerea din colţuri vii nu pot să-ntorc trecutul ca fila unei pagini, anii trec şi cu ei duc tăcute nostalgii.

74


Maria Ciobotariu

Mama O, inimă de mamă! Frumoasă cale Eşti cântecul de dor Şi cel de jale, Eşti soarele dimineţii, eşti amurg În glasul tău duios Amintiri se scurg. Azi te privesc, iubită mamă, Iar chipul tău brăzdat de anii vieţii Sunt un contur al tinereţii. Mă regăsesc copilul de-altădată În inimă la tine câteodată. Doresc atât de mult să-ti spun Sunt fericită şi mi-e bine-acum. Când tu eşti, mamă, lângă mine Eşti un izvor curat şi sfânt Fiinţa cea mai dragă pe pământ.

75


Flăcări ascunse

Regăsirea Floarea sufletului îşi scutură petalele în grădina anotimpurilor slovă nescrisă a cuvintelor aşternute în ziua amintirilor şoaptele tale le-am aşezat pe aripi de vânt în zborul neşfârşit de cocori... au rămas în mintea mea întrebări fără răspuns care străbat Universul prin galaxii cerul îmi pare o mare albastră plină de mister numai glasul tău se aude din depărtări sub povara întunericului. Te regăsesc în oglinda timpului meu în imensitatea privirilor când luna vibrează în umbra nopţii iar stelele sunt scântei aprinse te regăsesc în sufletul meu unde te păstrez neatins de vânt...

76


Maria Ciobotariu

Dor de ţară în ţara mea Un bătrân călător pe drum de seară Trecea străin pe strada mea. Îl tot vedeam şi-am îndrăznit a-l întreba: - De unde vii şi cine eşti, bătrâne? Era-ntristat şi suspina. Cu glasul stins el mi-a răspuns: - De unde vin? Nu întreba Plecat am fost din ţara mea Dar peste tot unde-am umblat În suflet ţara mi-am păstrat Şi m-am întors Aici, unde-i pământul sfânt Unit cu el prin legământ. Cu glasul blând şi coborât - O, Doamne - se rugă bătrânul Mai ţine-mă în viaţă cât S-apuc să văd zâmbind românul!

77


Flăcări ascunse

Bucuria întâlnirii Plouă cu flori de tei peste dorul nostru petale albe plutesc ca într-un vals tandru vântul cântă simfonia magicei iubiri alerg cu paşi de rouă în unghiuri albastre descopăr speranţa şi credinţa. Orologiu bate liniştit peste timp măsoară clipele ce fug undeva într-o gară mă scald în aerul curat, simt bucuria întâlnirii clădesc un vis peste un drum suspendat port rochiţa albă cu flori de mac.

78


Maria Ciobotariu

Ceasul de nelinişte Te-am cules din boabele de rouă în ceasul de nelinişte şi dor... să te-nalţ în dans de flori sub muzica stelară eşti aici, dar gându-mi străbate oceane şi mări prin ploaia de cuvinte într-o altă dimensiune a timpului privirea ta curge încet în dulce a nopţii chemare într-un târziu ai deschis sufletul de petale şi tremurând mi-ai spus că mă iubeşti stelele ardeau ca nişte făclii sub taina blândă a cerului e atâta linişte în jurul nostru numai visul aleargă în umbra lunii.

79


Flăcări ascunse

Popasul pescăruşului Un pescăruş în albul zbor a poposit în visul meu o noapte şi-a zămislit iubirea prin sfânta lui zidire. S-a întors spre mare şi plânge-n mine noaptea aceea albastră din facerea lumii măsură vie a timpului trecut. Se aprind lumini fugare peste doruri regăsite luna îşi revarsă razele palide peste pământ ochii privesc depărtarea nesfârşită a zării.

80


Maria Ciobotariu

Raza albastră Sub cerul plin de ploi o rază se revarsă în noaptea-ntunecată... e raza mea albastră ! În oglinda apei privesc culorile schimbătoare verde, albastru şi roşu din cântecul depărtării pluteşte alene ca un astru călător frunzele foşnesc iar vântul mă mângâie cu un cuvânt regăsit din amintirea unui vis ridic de jos o frunză aromată... cu lumini de stele.

81


Flăcări ascunse

Sfinxul Curg izvoare însetate de cunoaştere peste întinsul deşert Sfinxul priveşte peste timp răscolit de emoţii arşiţa pătrunde în arterele îngheţate ale adâncului oamenii grăbiţi surprind clipa aşteptată nisipul fierbinte purtat de vânt acoperă oaza de linişte... se lasă tăcerea nopţii luna veghează paşii călăreţului rătăcit.

 82


Maria Ciobotariu

AUTOBIOGRAFIE

M-am născut la data de 8 octombrie 1952, în comuna Păltiniş, judeţul Botoşani. Sunt fiica lui Teodor şi Maria Istin. Am absolvit Liceul de Filologie - Istorie şi Universitatea Cultural-Ştiinţifică din Braşov. Am îndeplinit funcţia de inspector personal-învăţământ, apoi şef birou R.U. la S.C. Tunele S.A Braşov. Am cochetat cu poezia încă din anii de liceu, scriind versuri izvorâte din trăiri profunde ale sentimentului de iubire. Până acum am publicat pe diferite site-uri literare: Cronopedia - Amintiri temporale în faptul serii RoGrup - Reţeaua românilor de pretutindeni Esenţe - pentru cei sensibili la frumos Cenaclul Sunetul muzicii-Lucian Blaga din Sebeş. Am publicat grupaje de versuri în revista Boema februarie 2013, în antologia colectivă “Amintirile vieţii”, coordonată de poetul Mihai Leonte în anul 2011 şi în antologia “Lirica primăverii”, coordonată de ASPRA - Asociaţia Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice, în anul 2013. 83


Flăcări ascunse

Mi-am propus să ajung la sufletul cititorului prin versurile în care îmi aştern dorul şi dragostea, regăsindumă totodată pe mine însămi. Sunt conştientă că fiecare dintre noi trebuie să lase în urmă ceva durabil, ceva care să vorbească despre noi - mici construcţii ale vieţii precum poezia - şi îmi doresc asta cu ardoare.

84


CUPRINS Prefaţă Copacul vieţii Izvorul amintirilor Uitare sau iertare Zăpezi albastre Cântecul viorii Dorinţe tăcute Cuvinte Călători sub colţ de cer Noapte albastră Prietenia noastră Lacrimă târzie Frânturi de cuvinte Popasul gândului Iubire neatinsă Tu şi eu Existenţe Dorul credinţei Urme nevăzute Lacrimile ploii Chip sculptat Strigătul mării Lacrimi de rouă Paşii pierduţi

5 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 85


Dimensiuni de timp Gânduri într-un vers Glasul chemării Primul ghiocel Parfum de primăvară Imagini de vis Urmele timpului Cuprinde-mă cu gândul Ochi de muguri Greutatea tăcerii Şoapte negrăite Nostalgie Întâlnire târzie Valsul mării Furtuna dorului Între vis şi realitate Chemarea iubirii Dragoste nemuritoare În aşteptarea iubirii Jurământul iubirii Ninge peste iubirea noastră Primul sărut Pedeapsa iubirii Regăsire Vis împlinit Templul amintirilor Lacrimă târzie Melancolie Un colţ de rai Chemare târzie Bucuria copiilor Alte şoapte de iubire 86

32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63


Prietenie a fost Vino să te ascund, iubite Căprioara Revino Te regăsesc mereu Poemul primăverii Dimineaţa albastră Taina primăverii Şoaptele trecutului Prizonieri ai depărtării Tăcute nostalgii Mama Regăsirea Dor de ţară în ţara mea Bucuria întâlnirii Ceasul de nelinişte Popasul pescăruşului Raza albastră Sfinxul Autobiografie

64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 83

87


88


lenusa.ning.com

Administraţie Cronopedia MANAGER: Lenuş Lungu ADMINISTRATOR: Ioan Muntean Procesare şi suport IT Ioan Muntean



Maria Ciobotariu ~ Flăcări ascunse