SCURTĂ DESCRIERE Salut/Bună! Îți mulțumesc enorm că ai ales să intri aici, ca să citești albumul meu de poezii. Așa cum spune și titlul, materialul conține 18 poezii. 18 trăiri, 18 momente, 18 de eu, surprinse și detaliate minuțios de-a lungul a celor 18 ani de viață pe care i-am parcurs până acum. Sper să îți placă!
18 Drăghici Sergiu
1. Déjà vu O nouă viaț-a început Soarele nu mai e la fel Natura toat-a renăscut Mă simt ca într-un carusel..
Atunci când tu frumos zâmbești Și-mi lași în inimă prăpăd Nici nu poți să te gândești Cât aș da zilnic să îl văd.
Dar este greu. Și viața-i grea Și dacă aș putea vreodată Ți-aș da din nemurirea mea Să nu te pierd niciodată.
Să fim tot timpul amândoi Și tu să fii cea mai frumoasă Să trecem prin vânturi și ploi Și-apoi tu să îmi fii mireasă.
1
Tu ești vindecarea mea Aș da orice să fii aici Chiar și când viața este grea Să-mi fii alături, fără frici. Să-ncep să simt iar dragostea E un sentiment plăcut Să iubesc iar o dragă stea Încep să simt c-am renăscut.
2
2. Rămâi Te privesc, ești fericită Cu un trandafir în mână Iar pe cap, mare cunună Inima mi-e răzvrătită.
Ea nu e la fel ca tine Nu mai e nici măcar a mea Ți-am dat-o-n dar, chiar lâng-a ta Amintire de la mine.
În viață-mi, tu ești culoarea În sufletul meu ești totul Iar mintea mea îți e jocul Pe cer doar tu ești spledoarea.
M-ai vrăjit cu al tău parfum Și cu chipul ca de zână Aș vrea să mă ții de mână Și să urmăm același drum.
3
Privesc în urmă, la ce-a fost Mă văd pe mine, fericit Te văd pe tine, răsărind Dar nu pe noi... și n-are rost
Să te regăsesc, draga mea Deși mi-e dor de-ale tale Mici și galbene petale Și de ochii-ți ca de stea...
Dar aș vrea să rămâi mereu În viața mea, să te trăiesc Prea frumos am să te iubesc O, dulce, trandafirul meu.
4
3. Greu Cerul adesea-i mohorât Și totu-n jur răsun-a jale Sufletu-n tine nu e frânt M-omoară cu mâinile goale. Și-n urmă nu te-ai mai uitat.. Tu ai plecat nepăsătoare Îi cer lui Dumnezeu un sfat Să nu mai doară așa tare. Și printre negrele pansele Mă aflu-acum, dezorientat Lipsit de viață și putere Mă înnegresc neîncetat. Oricât aș vrea, simt că nu pot Să fiu la fel ca la-nceput Din inimă n-am cum să scot Spinii iubirii din trecut. Sunt greu ca plumbul, și nu știu Când o să vii, să îmi revin Tot sper să plouă purpuriu Și tu să schimbi al meu destin. 5
4. Lacrimi amare Privesc la tine ca la un tablou De ore-n șir, și tot aș continua Să te privesc, să te pot studia Și să-mi reamintesc al tău ecou.
Să pot să cred din nou că mă iubești Să ai din nou poarta deschisă Rapid să vii, iubirea-i scrisă! Gioconda mea, de ce te mai ferești?
De ce nu vii pe un al-nost drum? Și rămâi pe calea greșită Fiind pe veci nefericită De ce mă lași plângând acum?
Lacrimi amare ce inundă Ușor, sigur inima mea Lăsând la urmă praf de stea Ce tot încearcă să ascundă
6
Dorința de a te revedea De când cu forța mi te-a luat Lăsând un suflet spulberat Ce în trecut cu tine-ardea.
Îmi tot lipsești, te tot doresc Și ce-ți grăiesc în astă-noapte Las' vorbele.. caută fapte Gioconda mea, cu chip ceresc.
7
5. Gheață Flori de gheață-ncet apar De mult, la fereastra ta Și nu le pot dezbina Totu'-n jur devine clar. Te-au cuprins multe tulpini Ești blocată, draga mea. Și nu-mi pot imagina Cum de ți-au crescut și spini. Nu te mai pot nici picta.. În jurul meu nu mai găsesc Nicio culoare să-ți pictez Ochii, unici, ca de stea. Oricât nu mi-ar fi de rău Și-oricât mi-ar fi ea de mare.. Lumea-ntreagă la picioare! Mi-ar fi dor de glasul tău. Regăsirea n-o găsesc.. Și nici măcar liniștea Când nu ești în preajma mea.. Cât să-ți repet că te iubesc? 8
6. Steaua noastră
Zăresc pe cer, dar prea departe Că-ncet se stinge steaua noastră Încet se duce.. e pe moarte Lumina ei fină, albastră
Culoare ce o ai și-acum În ochii tăi, ce-mi sunt prea dragi În care m-aș pierde oricum Și parcă mai mult mă atragi...
Dar dintr-o dată, iar dispari Și devii de negăsit Doar în vise mai apari Încep să cred c-am obosit
Să caut iar vița de jad Între alte flori lipsite De mireasma ta. Mă ard Sentimente regăsite
9
Aprinse din primul moment Când ne-am reîmbrățișat Erai al meu medicament A fost așa de minunat..
Dar extazul m-a trezit E noapte iar, privesc la stele Iar steaua noastră a murit La fel și speranțele mele.
10
7. Nimeni Ești artă. Și nu te pot compara Cu nimeni și nimic și-oricât aș încerca N-am cum să te înlocuiesc cândva Nimeni nu are strălucirea ta. Nimeni nu mă mai face să zâmbesc Cum o făceai tu odinioară As vrea acum să îți tot vorbesc Să o tot fac, seară de seară. Mi-e dor să mi te știu aproape Și să îmi declari iubire Iar din ochii-ți, ca din ape Să pornească-acea sclipire. Pe care n-o pot uita Niciodată, eu mereu Îmi voi aminti de ea Când va fi să-mi fie greu.
11
Ca și-acum. Când nu mai vii Și oricât aș încerca Nu pot schimba fundalul gri Ce e de-atunci în viața mea. Ești cosmos, iar privirea ta Pana și-acum mă cucerește Ochii tăi frumoși, de stea Sufletul mi-l încălzește. Parfumul tău e-ntipărit În mine, îmi oferă stări Așa ceva n-am mai simțit De la 'cele îmbrățișări Ce mă făceau să trăiesc Doar pentru persoana ta Ce mă făceau să iubesc Cum n-am iubit pe-altcineva. Dar ai plecat. Îmi este greu.. Și, deși veacurile-au trecut, Mă gândesc la tine mereu Mi-e dor de al tău cald sărut.
12
Și de atingerea ta fină Ce mă induioșa pe loc Iar inima mi-era plină De iubirea ta, de foc.
Îmi lipsesc momentele Și aș face un compromis Să retrăim clipele Și real, nu doar în vis.
Tu să îmi zâmbești din nou Iar totu-n jur să fie bine Să fii tu al meu erou Și să ai grijă de mine,
Așa cum mi-am imaginat.. Dar timpul în jur trece Lăsându-mă spulberat, Neîmplinit și rece.
13
8. Lumină (Mama)
Când totu-n jur e-ntunecat Doar tu, mamă, ești lumina Și doar zâmbetul fermecat Mă face să-ți vad grădina
Din suflet, e plină de flori Și de iubire e mereu.. De mireasmă, de culori Și-așa mă-nveselesc și eu
Când știu că prin tine trăiesc Și din tine exist acum În inimă lalele-mi cresc.. Prudent urmez doar al tău drum
Încet, sigur cu pași mărunți Dar timpul ne îndepartează La fel de-ncet, spre peri cărunți Și tot mai mult se-mpuținează..
14
El trece prea ușor de noi Și inapoi nu mai privește Iar an de an, ia câte doi Lăstari de flori și-i ofilește.
Dar nu vreau să mă gândesc Când nu vor mai fi flori deloc De-acel moment eu mă feresc Mă las ghidat doar de noroc
Și că în dreapta mea vei fi.. Vei sta, ca și până acum Indiferent că-i noapte, zi Că e senin sau că e fum.
Întiparită am în minte Gingașă, doar privirea ta Două mărgele mici și sfinte Ce-ți definesc iubirea
15
Față de viață, de destin Deși n-a fost mereu ușor Și poate-n vreme de suspin Treceai prin tot, făr' de-ajutor.
Eu te respect și te iubesc Solemn, încă din prima zi De nimeni eu nu mă feresc Când spun că n-aș putea trăi
Fără să te am cu mine În suflet sau în persoană Să aibă cine mă susține Să port doar a ta icoană
Chiar dacă timpul ar trece Și florile-ți s-ar ofili Sufletu-mi, devenit rece Numai tu l-ai putea-ncălzi.
16
9. Totul Galaxii în jur salută Un decor de auroră Plin de lauri.. doar o rută Spre privirea-ți polifloră
Și spre veșnicul parfum Ce îl porți mereu, de care Sunt uimit chiar și acum La a mia-mbățisare..
Cu atingerea ta fină Mă duci dincolo de nori Și potopul poa' să vină Mă pierd în lanul de flori
Din ochii tăi, și tot aș sta.. Aș sta și te-aș simți aproape Aproape de inima mea Și în ea să se tot sape
17
Gropi pentru laurii tăi.. Și te-aș avea mereu aproape.. Dar spune-mi te rog alte căi Pentru că am doar jumătate..
Cealaltă a rămas la tine Și va rămâne tot mereu Poate c-așa e cel mai bine Deși poate părea prea greu
De asta aș dori și flori Țesute în sufletul meu Să fie plin doar de culori Nu de regrete și deșeu.
Dar când din nou mă regăsesc Pierdut.. în pădurea maro Din ochii tăi, iarăși greșesc Când mă simt tras la indigo
18
Cu zâmbetu-ți, ca de rubin Deosebit, roșu-aprins Când sunt într-un continuu chin Și sunt de tot rece și stins
Păstrez însă vie speranța Că vei veni, mă vei salva Las de o parte aroganța Când te afli în preajma mea
Și când mă vei reaprinde Din cenușă voi renaște Și mâna tu imi vei întinde Ținuturi noi le vom cunoaște
Pe care le vom cuceri Împreună, cu lumina Și peste care vom domni Eu regele și tu regina.
19
10. Dolor Amoris E noapte și stelele apar Ceru-i senin, senin de mai Când îmi zâmbești, mă simt ca-n rai Dar nu-i mutual, e în zadar.
Parfum de trandafir, suav Buzele tale, roșii-aprins Părul negru, de neatins Până și profilul ți-i grozav.
Timpul zboară, nu-l pot opri În inimă spini ți-au crescut Dă-mi voie-acum să te ajut Să-i scoatem, să ne putem iubi.
Acol' să crească trandafiri Și zi de zi tu să zâmbești La mine-n suflet să pornești Iar focul unei mari iubiri.
20
Cu zâmbetul mucegăit Acum însă regret enorm Seară de seară nu adorm Așa momente-am tot trăit.
Dar n-aș putea s-o las așa Și să rămânem abătuți Să nu fim luați la bani mărunți Și tu dragă să fii a mea.
21
11. Decor Te regăsesc prin galaxii Te recunosc, ușor se vede Că printre albastre, roșii Există doar o stea verde.
Ce strălucire.. e aparte Flacăra-ți rece mă cuprinde Și-mi duce sufletul departe.. Un nou decor ce mă surprinde
Și-mi rupe inima în două Una fiind doar cu tine Mereu. Dar când afară plouă Cealaltă rămâne-n mine
Fiind tristă și retrasă Nici eu n-o pot înțelege Când stă întinsă pe masă Și devenind tot mai rece
22
Îi lipsești, și nu doar ei Aș da orice să fiu cu tine Mi-aș vinde sufletul la zei Doar ca să ne fie bine
Și-n clipa cea făr' de sfârșit Privirea ta verde-căprui Să mă sărute-n asfințit Să nu mai fiu al nimănui.
23
12. Ochii tăi Când ochii ți-i privesc adânc Și când mă pierd în fantezii Mă simt din nou ca un mic prunc Și tu mi-ești mama. Tinerii
Spini ce-mi străpung inima Tot cresc și nu se mai opresc Dar când mă privești aievea Simt că de toți eu mă golesc
Și îmi amintesc că te-ai născut De mult, doar din spuma mării Ești un exemplu absolut Ce nu îl pot da uitării
Oricât aș încerca de mult Și oricât de tare doare Susurul tău des îl ascult Îmi place așa de tare...
24
Când îți place să mă vrăjești Misterioasă tu fiind Nu aș mai vrea să te ferești Și să te văd mai des zâmbind...
Să îți arăți frumusețea Ce te definește bine Tuturor, iar tinerețea Să o ai mereu cu tine
Iar amândoi, sub verde tei Până la ultima suflare A mea, până să plec la zei Te voi iubi atât de tare Încât până și puterea Lui Dumnezeu, asupra ta Nu-mi poate lua unica stea Ce îmi alină durerea Și-mi tratează rănile Cu blândețe și răbdare Nu-mi ajung toate zilele Să-ți fac drum pân' la Soare 25
Dar ar fi prea invidios Că ești mai specială Decât el, te-ar lăsa jos Ai farmec din cale-afară
Și toți îl simt, nu numai eu Miros subtil parfumul De trandafir, ce-l porți mereu Și nu ți-aș mai da drumul..
Știu că din o mie de flori Ți-e greu s-alegi doar una Dar viața va trage de sfori Și va alege totdeauna
Ce e mai bine pentru tine Știu de mult, e scris în stele Mă vei alege pe mine Un trandafir printre lalele.
26
13. Ochii mei Fantasma vieții e cu mine De la-nceput, din totdeauna Și oricât mi-ar fi de bine În sine-mi domnește furtuna
Cu ploi care durează ani Și picăturile smaralde.. Apoi, suntem ambii vulcani Și aruncăm cu lacrimi calde
Care topesc totul în jur Până și inima-mi de gheață Când îți admir zâmbetul pur.. Apoi s-așterne rapid ceața
Nu te mai simt, nu te mai văd Și sufletul se-nmărmurește În ceruri am facut prăpăd Și-o nouă planetă crește..
27
E între noi, e doar din noi Aici se va afla mereu Fie că-i pace sau război Ne va lega: doar tu și eu.
Și va avea multe minuni.. Șapte, ți le voi construi Chit că durează ani sau luni Pentru tine voi reuși
Mă rog să nu te rușinezi Când vei veni, le vei vedea Și când o să realizezi Că tot mai lipsește ceva
Și nu la construcția lor Căci tihnit le-am realizat N-au strălucirea stelelor Și zâmbetu-ți fermecat.
28
Dar dincolo de galaxie Avem gânduri viitoare Iar în decor de feerie Pot să privesc mult la Soare
Dar la tine dragă, ba Ești șarmantă, visătoare Și-oricât mi-ar fi viața de grea Vin la tine, o-mbrățisare
Înseamnă mult, înseamnă tot. Iar buzele senzuale.. Sunt dorința c-am să pot Să le vreau doar pe-ale tale
Și mereu, seară de seară Îmi doresc să îți pot spune Că niciuna nu se compară.. Tu esti unica-mi minune
29
Profund, în ochii mei se vede Flacăra, menținând vie Iubirea mea ce se tot crede Ca ar fi una la o mie
De ani, decenii sau chiar veacuri Ce ți-o tot port, și-o voi purta Pentru iubire nu sunt leacuri Sunt doar mii voci... ce-or înceta
Să critice, să ne judece. Mai stai o clipă, mai rămâi Un moment să ne vindece Cireșul de mai, cel dintâi
Iar din flori să-ți fac cunună Ai lumii împărați să fim Fie soare, fie lună Să ne iubim, să înflorim.
30
14. Aripi Ce lent ni-i jocul uneori Jocul de aripi străvezii Opace, făr' alte culori Cu sentimente mii și mii
Și dorinte, și trăiri Puțin câte puțin se-adună Toate se prefac impliniri Când grațios mă iei de mână
Față de toți mă simt presus Și nimeni nu mai e ca mine Până pleci la-infinit apus Sufletul, inima-mi-s ruine
A doua zi singur rămân O noua viaț-acum incepe În lume nu mai sunt stăpân Domnesc trăirile sirepe
31
Eu nu le mai pot opri Și deși sunt multe, sunt reci Fără tine nu pot popri Te vreau lângă mine pe veci
Că din fulgere m-am născut Pe-acest Pământ, și tot astept Să plouă cu smarald, tăcut Pe al meu diamant din piept
Iar cu ploaia și tu să vii În dreapta mea să te așezi Îngerul meu tu să devii De umăr să mi te broșezi
Chiar dacă suntem la fel Eu am demoni, deși sunt înger Ce fac în suflet doar măcel Și mă rănesc ca un străfulger
32
Dar cu tine, totu-i ușor Nici timpul nu mai-i efemer Gândind măreț spre viitor Și toate temerile pier
Iute ni-i jocul deseori Jocul de aripi, renumit Aripi în prea multe culori Și iubire la infinit.
33
15. Lalele E iarnă. Afară și în suflet E mult prea frig. Dar m-am obișnuit Totu'-n jur, fiind fără de sunet Iar eu să rămân trist la infinit Admirând, în neaua albă, două Lalele negre, ce n-au mai zâmbit De mult. Subit începe și le plouă E mult prea ud. Dar s-au obișnuit Le-a dispărut culoarea, roșul pal Le-a dispărut și viața, s-au lăsat În voia sorții și n-au câștigat Decât o speranță cu gust amar. Până și verdele tulpinilor Cel regăsit și-n ambii ochii tăi Nu e prezent. Încerc pe alte căi Termen lung, de criteriul anilor. Și în final, cu laurii tăiați Mi-aș mai dori, o dată, la sfârșit Culoarea înapoi, s-o am la infinit Să fim doar noi doi, pe veci îmbrățișați. 34
16. Zâmbete Stafia mea în jur respiră Din nou, vibrează timpuriu Dupa ce ea clar ațipiră De prea mult timp, în alb sicriu
Eu am uitat de toți și toate M-am făcut una cu țărâna E greu să fiu singur, departe.. Fără să-ți țin lipită mâna
De a mea, privind la stele Să fim doar noi.. fu provizoriu Și-n toate momentele grele Era doar decor iluzoriu
Și mă mințeam frumos, mereu.. Spuneam că o să fie bine Dar ploaia făr' de curcubeu Stingea incet focul din mine
35
Iar tu, Soare, nu mai veneai Împărțeai zâmbete în jur Numai la mine n-ajungeai Mă prefăceam în om obscur
Încet, încet mă transformam Și nu puteam face nimic Iar viața mi-o tot consumam Fiind doar simplul tău amic.
Nu simt cum aș putea trăi Când știu că mai mult nu se poate Din toate zâmbetele gri Ce ți le-ofer, vrei colorate...
Și e destul cât să dispar În negura insidioasă În sicriul originar Alb, ca rochia ta de mireasă.
36
17. Mă doare Mă doare. Și nu-i vina ta Mă doare că nu știu a pierde, Că nu mai ești floarea mea A dispărut decorul verde Ce îți pictaseră-n detaliu Ochii fără de-asemănare Pe sticla unui vitraliu Păstrându-le-aceeași culoare. Dar totu-n jur e înghețat. În mine, iarna a venit Și decorul s-a schimbat.. Încep să cred c-am obosit. Dar în suflet focul mi s-ațâță Când vitraliul îl văd in zare. Parcă m-aș face și tărâță.. Mi-e dor pân' la epuizare Totul devine familiar Cu totul m-am obișnuit Și-mi aduc aminte iar.. De cât de mult m-am chinuit 37
Până am acceptat situația Și iarna eu s-o mult iubesc Având in plan relația.. E unic, nu-i omenesc Sentimentul ce m-apasă Când prin zăpadă tu apari Esti diferită. Esti crăiasă Dar ce văd în ochii-ți rari E culoarea. S-a schimbat E rece. Nu mai e la fel Dar zâmbetul minunat A rămas ca un pastel. Și când pe mine mă privești Cu ochii tăi mari verzi și reci Mă vrăjești, mă otrăvești Iar mai apoi alegi să pleci Și oricum mi-ar mai fi în gând Fie iarnă, fie vară Aș prefera să plec, zburând Spre o vreme mai ușoară.
38
18. Kareta Hana Simt ticăitul ceasului Din inimă până în vene Caut cheia succesului Pe ale lumii toate scene
Și n-o găsesc; e dificil Când ești complet debusolat Să-i fii doar Soarelui umil Și n-ai nimic de câștigat
Sunt doar o floare și nu pot Să te oblig să mă iubești Deși lumina ta e tot.. În cadrul neclar, doar tu ești
Ușa ce mi se deschide Și-n continuare mă ghidează Deși ea mereu se conchide Sufletu-mi col' se situează.
39
Simt c-o să mor, mă ofilesc Doar pentru a-ți fi mai aproape Un sacrificiu pământesc Iar petalele-mi filantroape
S-ar pune la cununa ta S-o facă și mai frumoasă Ca tine n-ar exista Vreo stea, așa de luminoasă.
Deși sunt mic, inima-i mare E toată plină doar de tine Nu-i nevoie de exprimare, De sentimente libertine
Că să îți jur pe veci iubirea Știm amândoi că nu se poate Fiindcă trăiești cu nemurirea Iar eu viu doar pe jumătate..
40
Lumina ta mi-i dopamina Sunt dependent de praf de stea Îmi crește brusc adrenalina Crezând ca ești deasupra mea
Dar nu-i așa.. iarăși mă mint În timp ce stai cu Demiurgi Eu stau aici, razele-ți simt Doar vag.. și viata îmi expurgi
Dar de ce nu-s pentru tine? Mă doare necondiționat De dragoste și fericire... Sunt gol, tăcut și prea sonat.
Încercând de la o vreme Să aflu ceea ce lipsea Din lanul plin de crizanteme Sunt primul ce va deceda
Și singura lalea din toate M-ai plăcut mult, mă preferai Și când restul erau uscate Mă udai, mă lumineai 41
Mă îngrijeai și mă fereai Să nu ajung cumva ca ei Dar noaptea tu călătoreai Și te iubeai cu Dumnezei. Sunt într-o buclă temporală Din care nu voi mai ieși Am și gândirea imorală Până ce vei mai reveni. Sau poate nu, doar tu decizi. Monotonia-i similară Cum n-a mai fost de mult. Acizi Mă ard. Și inima mi-i goală, Palidă, fără culoare Stă întinsă, așteptând Ținând strâns de tot. Petale Vor să plece, și zburând S-ajungă la tine-n sicriu Unde nu are loc nici luna. Noi doi, decorul alburiu. Mereu, pentru totdeauna.
42