05 studiul istoric ansamblul insitutul observatorului astronomic final

|STUDIU ISTORIC | ANSAMBLUL INSTITUTUL OBSERVATORULUI ASTRONOMIC Str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, sector 5, București

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

1

CONŢINUTUL STUDIULUI: 1. Obiectul studiului 2. Regimul juridic de protecţie existent 3. Contextul apariţiei ansamblului 4. Evoluţia ansamblului 5. Analiza arhitecturală şi starea clădirilor 6. Regimul juridic de protecţie 7. Potenţial de valorificare 8. Bibliografie şi surse.

1. OBIECTUL STUDIULUI Obiectul studiului este constituit de ansamblul Observatorul Astronomic Bosianu, str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, sector 5, București. Studiul are ca obiectiv clasarea corecta în Lista monumentelor Istorice în ceea ce privește denumirea și nominalizarea construcțiilor individual.

(cf. Hărți documentate – 1852: Planul Borroczyn și 1991: Harta Bucurețti actuală) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

2

2. REGIMUL JURIDIC DE PROTECŢIE EXISTENT Ansamblul este înscris în Lista Monumentelor Istorice cu codul LMI B-II-m-A-18518 și face parte din Zona protejată nr. 82, parcuri istorice, Parcul Carol, subzonă V1c a Bucureștiului. Anterior, cf. Lista monumentelor de cultură de pe teritoriul R.P.R, aprobată prin HCM al RPR nr 661/1955 , îl găsim cu denumirea „ Casele Bosianu; azi Observatorul Astronomic”. În prezent denumirea este incorectă deoarece în 1992, Lista Monumentelor Istorice a fost făcută fără un studiu istoric prealabil și s-a păstrat un singur document valid, fișa de monument istoric cf. C.S.C.A.S. DIRECȚIA MONUMENTELOR ISTORICE, Fișă de monument, iunie 1964, relevator pentru a integra ambele construcții, Casa Bosianu și Observatorul Astronomic, în același ansamblu, sub același titlu.

Apariția Observatorului este cea documentată în fișa din 1964, iar restul construcțiilor aparținând aceluiași amplasament sunt nedetaliate, ele devenind parte a ansamblului doar prin presupunere că ar data din aceeași perioadă, deși evoluția planurilor istorice relevă alt fapt (în 1895, Casa Bosianu apare alături de alte construcții – Casa Soare, Ateliere și Pavilionul Seismologic și după 1927 apar toate clădirile existente în prezent). Casa Bosianu nu a fost clasată separat pentru că aparținea aceluiași ansamblu și s-a considerat ca fiind deja protejată, cf. C.S.C.A.S. DIRECȚIA MONUMENTELOR ISTORICE, Fișă de monument, iunie 1964.

(cf. http://urbanism.pmb.ro, PUZ Zona protejată nr. 82 – Parcul Carol: Planșă) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

3

3. CONTEXTUL APARIŢIEI ANSAMBLULUI - DE LA VIILE MITROPOLIEI LA CASA BOSIANU 1818-1882 În urma studiului realizat se constată că zonă studiată se afla inițial în proprietatea Mitropoliei (cf. studiului arhivistic: Fond Mitropolia Ungaro-Vlahiei 1818-1895 inventar 299, studiu hărți istorice: Planul Borroczyn 1852) ca apoi in jurul anului 1870 (cf. studiu hărți istorice: Planul Maiorului Pappasoglu 1871) zona cuprinsă între gara Filaret N-V, str. Viilor S, Str. Strugurari S-V și Str. Filaretului V, trece în proprietate privată, fiind consemnate în plan un lot sub numele Badoianu și o vie particulară.

Continuând studiul pe documentele înregistrate la Instititutul Național al Patrimoniului, Fond Direcția Monumentelor Istorice, Studiu istoric+foto (Casa Bosianu), Consolidare, restaurare – Casa Bosianu, Documentație pentru obținere avize, 1992, arh. O. Dimitriu, Sinteza studiu istoric preliminar, se relevă că această proprietate a aparținut familiei lui Constantin Bosianu („om politic, jurist de prestigiu, membru de onoare al Academiei Român. ”, având funcțiile: deputat în 1869, senator în 1867, Președintele Senatului între 29 mai 1879 și 15 noiembrie 1979, Primarul Capitalei în decembrie 1878, Președintele Consiliului de Miniștri între 26 ianuarie 1865 și 14 iunie 1865 și Ministru de Interne, Agricultură și Lucrări Publice între 26 ianuarie 1965 și 14 iunie 1865, citat din Enciclopedia României ). Documentele ne atestă că arh. Luigi Lipitzer a realizat posibil între 1856-1861(dupa Războiul din Crimeea 1853-1856) o construcție care-i poartă numele proprietarului.

Această constatare s-a realizat prin „ […] coincidența apartenenței comanditarilor aceluiași cer, al credincioșilor, ba chiar camarilei, lui Cuza Vodă, casa Universitarilor aparținînd Maiorului Cesar Librecht […]” (cf. Studiu istoric+foto (Casa Bosianu), Documentație pentru obținere avize, 1992, arh. O. Dimitriu, Sinteza studiu istoric preliminar – pag. 3). Aceeași sursă conține informația despre moartea lui Constantin Bosianu în 23 martie 1882 și că „[…] în urmă casa din dealul Filaretului era ipotecată de moștenitori la Creditul Financiar Urban din București, pentru suma de 50000 franci ” (cf. Studiu istoric+foto (Casa Bosianu), Documentație pentru obținere avize, 1992, arh. O. Dimitriu, Sinteza studiu istoric preliminar – pag. 5). „ La finele anului 1882 a sosit luneta care a fost instalată de lt. col. Constantin Căpităneanu în pavilionul orar de 4x4m construit în parcul proprietății lui Constantin Bosianu din str. Cuțitul de Argint, unde în 1884 s-a instalat și Institutul Meteorologic iar în 1908 a fost clădit Observatorul astronomic. ” ( Dramba, C., Obervatorul Astronomic din București 75, Anuarul 1983, pag. 267 – „ 75 de ani de la înființarea Observatorului Astronomic din București ”) De asemenea, în urma cercetării corespondenței dintre directorul Observatorului Astronomic dna. M. Stavinschi și arh. Petre Derer, director al Direcției Monumentelor Istorice, nr. Regitr. D.M.A.S.I 852/ 14.08.1990, 1990-1991 în 1888 terenul e donat de către Vasile Paapa Ministerului Agriculturii.

O altă sursă găsită la Biblioteca C.A.S.S. al Institutului Astronomic, într-o lucrare scrisă despre Instoricul Observatorului 1888-1943 specifică „ Observatorul din București a luat ființă la finele anului 1888 pe locul unde se găsește astăzi (Parcul Carol I) fost terenul viei Bozianu, care a fost cumpărat pentru acest scop, mulțumită unei donațiuni de 50000 lei lăsați de fostul om de bine Vasile Paapa și a unei sume date de Ministerul Agriculturii primului director Stefan Hepites ”.

Informații despre această donație făcută de Vasile Paapa, dar cu alte surse bibliografice, neconsemnate în fișa monumentului, se găsesc în C.S.C.A.S. DIRECȚIA MONUMENTELOR ISTORICE, Fișă de monument, iunie 1964, pct. 14, pag. 2 unde „Un singur act din 12 septembrie 1888 indică că vila Bosianu a fost cumpărată cu suma de 65000 lei ca apoi să fie lăsată ca donație cu testament de Vasile Paapa ”.

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

4

(Evoluție planimetrică – context- a zonei studiate 1852-1991) 4. EVOLUŢIA ANSAMBLULUI – DE LA LOCUINȚĂ LA INSTITUT 1882 - 1912 Prima personalitate marcantă în evoluția ansamblului studiat este Stefan Hepites (1851-1922). „ 18/30 iulie 1884 ia ființă Serviciul Meteorologic al României sub conducerea lui Stefan Hepites devenind una dintre cele mai vechi instituții din România. La inițiativa lui România se înscrie printer țările fondatoare ale Organizației Meteorologice Internaționale. În 1889, pe lângă Serviciul Meteorologic al României se organizează Serviciul de Măsuri și Greutăți iar ceva mai târziu o Secție de Magnetism terestru și Seismologic ” (citat Administrația Națională de Meteorologie, Serviciul Meteorologic al României – scurt istoric). În același timp o altă sursă menționează că „ La mijlocul anului 1884 înființându-se Institutul Meteorologic care s-a instalat mai întâiu în aripa de nord a Școalei de Agricultură de la Herăstrău, observațiunile meteorologice au continuat a fi făcute la Herăstrău până la finele anului 1888, când Institutul Meteorologic s-a mutat în locul ce actualmente ocupă în mod definitive la Filaret. Cu începerea anului 1889 și până în prezent observațiunile s-au făcut la Institutul Meteorologic de la Filaret ” (Greceanu, O.N., Bucureștii, prima ediție, Tipografie „Cartea Medicală”, București 1929, pag. 164).

După 1890 apar succesiv celelalte clădiri ale ansamblului. În urma documentațiilor oferite de către directorul Institutului Astronomic, M. Stavinschi, precum și informațiile regăsite în C.S.C.A.S. DIRECȚIA MONUMENTELOR ISTORICE, Fișă de monument, iunie 1964, și Studiu istoric+foto (Casa Bosianu), Documentație pentru obținere avize, 1992, arh. O. Dimitriu, Sinteza studiu istoric preliminar, Corespondența M. Stavinschi – arh. P. Derer, 1990-1991, se poate data prima construcție ca fiind Localul Birourilor, actuala Clădire Soare (1892/1893), urmată de Mica Sală Meridian (1892/1893), Pavilionul Seismologic cu STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

5

instrumentele magnetice și seismice (1893), Clădirea Meteo -Ateliere (1893). Planul Localului Institutului Meteorologic din București întocmit de Stefan Hepites în 1893 atestă cele menționate mai devreme și o serie de instrumente de măsurare și observație (mire, termografe, pluviografe, evaporimetru). „În 1908 Serviciul Astronomic al României este integrat în Observatorul Astronomic și Meteorologic, sub autoritatea Ministerului Instrucțiunii Publice ” (citat Administrația Națională de Meteorologie, Serviciul Meteorologic al României – scurt istoric), fiind numit director Nicolae Coculescu. La câteva luni de la numirea sa în funcție, îi scrie profesorului H. Kobold, directorul revistei “Astronomische Nachrichten” (no.9, vol.179): “În aprilie, am avut norocul să obţin un început de fonduri, necesar pentru comandarea instrumentelor.

Deoarece institutul nostru meteorologic – care datează de aproape 24 de ani – se află pe un loc destul de propice, s-a hotărât să se înfiinţeze un servicu astronomic pe lângă cel meteorologic, care exista deja. […] Partea mecanică a fost încredinţată dlui P. Gauthier, iar cele două lentile institutului optic G. şi S. Merz. În sfârşit, în ceea ce priveşte planul şi construcţiunea edificiului (care cuprinde o sală meridiană şi clădirea ce va suporta o cupolă de 11 m diametru) ne-am adresat dlui A. Engels, arhitect de la Observatorul din Bruxelles (Uccle). În ceea ce priveşte personalul, afară de cel pentru meteorologie, format din 7 persoane, am prevăzut pentru serviciul astronomic doi astronomi asistenţi şi doi elevi –astronomi, cum şi un calculator şi un fizician ai Observatorului. Pentru a-i obişnui cu observaţiile, doi dintre licenţiaţii noştri în ştiinţe au fost trimişi deja: unul pentru astronomie la Observatorul din Paris, altul pentru meteorologie la Deutsche Seewarte din Hamburg. Sper că un al treilea titrat al Facultăţii noastre de ştiinţe va fi primit la Observatorul din Potsdam pentru astronomia fizică.”

O descriere a demarării construcției Pavilionul Principal este prezentată de către dna. M. Stavinschi, după Analele aflate în biblioteca Institutului Astronomic și corespondențele lui N. Coculescu, unde „ La 2 ianuarie lucrările de construcţie vor fi încredinţate inginerului Meih Roco, care avizează, la 2 septembrie, proiectul de arhitectură cu anumite precizări (construcţia va fi realizată cu ajutorul antreprenorului GrantPerlasca, în urma licitaţiei din 10 iunie 1910). La 29 octombrie, Coculescu solicită sumele necesare demarării lucrărilor, în primăvara lui 1910, doar pentru o parte din clădire, cea care va fi de altfel şi construită până în cele din urmă. Ea va fi recepţionată la 29 noiembrie 1911, fără ca prin aceasta să se încheie şi lungul şir de intervenţii ale directorului pentru remedierea unor grave greşeli de construcţie ”.

La sfârșitul construcției în 1912 nu se efectuase integral clădirea după planurile inițiale ale arh. A. Engels, abia în 1956 fiind completată latura estică a „crucii” cu o variantă mai mică a amfiteatrului inițial propus. Acest mic pavilion fiind destinat Laboratorului de Timp și Frecvență (Pavilion Timp).

După anii `50 se mai adaugă ansamblului Cupola Soare (1958) și Telescop (1962) construite de Academia Română aflate în partea de nord a amplasamentului. În 1999 se realizează un pavilion Planetarium proiectat de arh. O. Dimitriu, care a mai făcut restaurarea și conservarea casei Bosianu în 1992.

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

6

(cf. C.A.S.S. BIBLIOTECA nr. inv. 5152 „ Organisation du Service Meteorologique de Roumanie par St. C. Hepites, Directeur de L`Institut Meteorologique de Roumanie, member du Comite Meteorologique International ”, Bucarest, Imprimerie de la Cour Royale, F. Gobl Fils, 1899 ) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

7

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

8

(cf. Document – Proces Verbal – emis de Comisiunea pentru Inființarea Cărților Funciare în București, nr.

42112/1940, cu privire la imobilul din str. Cuțitul de Argint nr. 5, înreg. 3375 din 24.07.1996)

5. ANALIZA ARHITECTURALĂ ŞI STAREA CLĂDIRILOR Ansamblul studiat cuprinde clădirile menționate mai sus și o serie de instrumente de observație și măsurare și repere amplasate într-un ambient pitoresc și natural, alăturat Parcului Carol I. 5.1. Casa Bosianu 5.2. Clădirea Soare 5.3. Sala Mică Meridian 5.4. Pavilionul Seismologic 5.5. Pavilion Birouri-Ateliere 5.6. Arhivă Meteo 5.7. Pavilionul Principal, Pavilion Timp, Clădire Planetarium + instrumente + dotari tehnice 5.8. Cupola Soare 5.9. Telescop 5.10. Anexe - Mire STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

9

5.1. Casa Bosianu Clădirea Bosianu, aflată pe acest amplasament, datează ca fiind cea mai veche, construită posibil între 1856-1861 (după Războiul Crimeei 1853-1856) de către arh. Luigi Lipitzer, neexistând o confirmare a acestui fapt ci se presupune prin asemănare cu Casa Universitarilor (Librecht-Filipescu). Comparând cu planurile istorice, casa apare în 1895 alături de alte construcții realizate între timp: Clădirea Soare, Pavilionul Seismologic și Pavilionul Birouri-Ateliere, în planul Institutului Geografic al Armatei Române. ” Acest valoros și pitoresc complex istoric, științific și architectural construit în sec. XIX, aflat azi în incinta Institutului Astronomic merită cu prisosință a fi restaurat în întregime. Inclusiv parcul cu alei, peluze și stejari seculari ”. „ Clădirea, al cărei arhitect nu se cunoaște, este o adevarată bijuterie arhitecturală, ridicată într-un autentic stil romantic, păstrat întreg și nealterat la exterior, cu forme arhitecturale pitorești și exotice, de valoarea celor utilizate la casa fostă Liebrecht și Filipescu, azi Casa Universitarilor de pe str. Dionisie Lupu din București.cu forme arhitecturale pitorești și exotice, de valoarea celor utilizate la casa fostă Liebrecht și Filipescu, azi Casa Universitarilor de pe str. Dionisie Lupu din București. ”

(poza Socec & Co., anon. București, Colecția Al. Antoniu, Institutul Meteorologic)

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

10

(poza arhivă personală – prezentare actuală)

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

11

(Releveu executat la Istitutul de Arhitectura „Ion Mincu” și completat la Administrația Obervatorului Astronomic – plan de situație) Tipul de plan are o ”configurație ordonată”, simetria ” [..] fiind ” deranjată” doar de amplasarea turnului cu scară și de accesul din exterior la demisol ”, accesul se face prin fațada principală S-V, forma octogonală este utilizată repetat. Distribuția și mărimile încăperilor trădează concepția clădirii ca pentru o locuință destinată unei familii înstărite dar nu de o bogăție exagerată.

(Releveu executat la Istitutul de Arhitectura „Ion Mincu” și completat la Administrația Observatorului Astronomic – plan subsol și parter) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

12

„ Porțiunile de zidărie ce nu au ferestre sînt tratate unitar, cu amprente și ancadramente ornamentale din zidărie și tencuială ca și în zonele cu ferestre.

Teșirea zidurilor la 45⁰ (în plan) practicată la intrarea principală, la sala octogonală, la turnul cu scară și la colțurile fațadei principale confer ansamblului unitate și pitoresc.

Ferestrele demisolului sînt de asemeni atent studiate, ornate și suficient de mari cu șprosuri decorative și ancadramente profilate.

Acoperișul este rezolvat printr-o șarpantă din lemn, cu pante relative mici, ceea ce face ca acesta să nu participle la volumetria generală.”

(Releveu executat la Istitutul de Arhitectura „Ion Mincu” și completat la Administrația Observatorului Astronomic – plan învelitoare și detalii ferestre și turn) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

13

„În fațadele principale (N-E și S-V) apar elemente valoroase de feronerie la intrarea principală șu la balconul sălii actogonale.”

(Releveu executat la Istitutul de Arhitectura „Ion Mincu” și completat la Administrația Observatorului Astronomic – elevații) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

14

„Din păcate balustradele scării principale (exterioară) au dispărut pe parcursul existenței clădirii, iar glaswandul metalic exterior ridicat pentru a proteja intrarea principală, deși apare și într-o fotografie de la 1894 și are o justificare practică, este totuși o prezență oarecum discordantă în arhitectura generală a clădirii.”

(cfr. INP fond DMI, Casa Bosianu, Proiect de conservare ( F.U.) cu releveu, Casa Bosianu (cu documentații istorice 1894, latoate clădirile),Arhitectură, 1992,Nr. Registr. 4435/ 29.07.1992, PROIECT nr. 102/1992, CONSOLIDARE – RESTAURARE, CASA BOSIANU - FAZĂUNICĂ, ”VAREND” – S.R.L., Memoriu tehnic – pag. 2-4) Ca materiale de construcție se folosesc” [..] ziduri de cărămidă. Fațadele și interiorul sînt tencuite”, șarpanta acoperișului este din lemn iar învelitoare din tablă. (crf. C.S.C.A.S. DIRECȚIA MONUMENTELOR ISTORICE, Fișă de monument, iunie 1964 – 19. Sistemul constructiv și materialele întrebuințate (tehnica folosită)). În urma restaurării din 1992 realizată de arh. O. Dimitriu se introducere o cantitate mare de ciment în soclul clădirii pentru stabilizare, care ulterior este supusă degradărilor cauzate de intemperii.

De asemenea, o serie de fatori au condus la degradare: intemperiile au afectat construcția pe fațada S-V din cauza faptului că s-a eliminat marchiza de fier forjat și sticlă, creșterea nivelului apei freatice (prin capilaritate) au avut un impact mare asupra clădirii, iar probleme de execuție ale tencuielii la nivelul ornamentelor de pe fațade (creneluri, cornișă, detaliile arhitecturale) au condus la deteriorare.

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

15

(Casa Bosianu înainte de restaurarea din 1992 făcută de arh. O. Dimitriu)

(poze arhivă personală dna. M. Stavinschi - interior) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

16

(poze arhivă personală - interior)

(poze arhivă personală - exterior) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

17

5.2. Clădirea Soare Clădirea datează istoric din 1892/1893 și apare pe planul de situație întocmit de Stefan Hepites în 1893, aparținând documentului „ Organisation du Service Meteorologique de Roumanie ”, 1899, unde apare cu funcțiunea de Instrumente și Birouri.

(poze arhivă - Hepites, St. C., Biblioteca C.A.S.S., Organisation du Service Meteorologique de Roumanie ”, Tipografie Imprimerie de la Cour Royale, F. Gobl Fils, Bucarest, 1899) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

18

Construcția aparține din punct de vedere arhitectural stilului neo-clasic, cu o organizare volumetrică simplă și simetrică, pe 2 niveluri și un turn cu un pavilion de observațiela partea superioară, pe fațada principală, care conform unor surse de la fața locului, ar fi fost refăcut în urma cutremurului din 1940. Până în 1992 a fost lipsită de accentual turnului, iar după intervenția de restaurare a fost adăugat.

(Releveu „Consolidare – Restaurare – Clădire Birouri (Casa Soare), Institutul Astronomic, realizat sub îndrumarea arh. O. Dimitriu, 1995)

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

19

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

20

Pe latura principală are un acces important, pe axul vertical al turnului, care desemnează și circulația verticală principală și deservește și încăperile importante de la nivelul parterului (birouri și posibile camera de locuit). Pe latura de Nord se mai află un acces secundar care deservește 3 încăperi (2 camere de observație și un oficiu cu grup sanitar).

(Releveu „Consolidare – Restaurare – Clădire Birouri (Casa Soare), Institutul Astronomic, realizat sub îndrumarea arh. O. Dimitriu, 1995)

Fațadele sunt tratate neo-clasic, cu decorații simple, ordonate și tencuite. Excepție face portalul de la intrarea principală (baza turnului), cu coloane adosate, acuzând arcul și frontonul. Decorațiile sunt atipice stilului, fiind reprezentate de motive vegetale, care îmbogățesc ornamental construcția. La partea superioară a turnului se gasește o interpretare a crenelurilor casei Bosianu, a golurilor de ferestre terminate în arc de cer și coloanele angajate cu terminații de factură vegetală. De adăugat este faptul că fațadele acuză simetria planimetrică a construcției iar tratarea celor două registere (asociate celor 2 niveluri) este realizată simplist.

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

21

Șarpanta acoperișului este de lemn cu învelitoare din tablă.

La partea inferioară a cornișei sunt adăugate decorații în urma restaurării după 1992. Finisajul folosit la exterior și interior este tencuiala.

Structura clădirii este din zindărie inclusiv parțial fundația, restul ei fiind realizată din beton, iar pereții sunt consolidați cu diafragmă de beton armat.

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

22

(poză arhivă personală și Hepites, St. C., Biblioteca C.A.S.S., Organisation du Service Meteorologique de Roumanie ”, Tipografie Imprimerie de la Cour Royale, F. Gobl Fils, Bucarest, 1899 – poză de epocă: lipsa turnului)

(poze arhivă personală dna. M. Stavinschi – înainte și după restaurarea din 1995) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

23

5.3. Sala Mică Meridian Clădirea datează istoric din 1892/1893 și apare pe planul de situație întocmit de Stefan Hepites în 1893, aparținând documentului „ Organisation du Service Meteorologique de Roumanie ”, 1899, unde apare cu funcțiunea de Sală Meridian, pentru a adăposti diverse instrumente științifice. „ La finele anului 1882 a sosit luneta care a fost instalată de lt. col. Constantin Căpităneanu în pavilionul orar de 4x4m construit în parcul proprietății lui Constantin Bosianu din str. Cuțitul de Argint, unde în 1884 s-a instalat și Institutul Meteorologic iar în 1908 a fost clădit Observatorul astronomic. ”( Dramba, C., Obervatorul Astronomic din București 75, Anuarul 1983, pag. 267 – „ 75 de ani de la înființarea Observatorului Astronomic din București ”) Pentru a determina și difuza ora era nevoie de o dotare adecvată și de astronomie care să observe noapte de noapte senină trecerea stelelor la meridian. (St. Hepites în 1892 creează primul serviciu al orei din România).

Aceasta este prima construcție stabilă din România, special destinată observațiilor astronomice.

Construcția este de dimensiuni mici, cu plan regulat, simetric, având o tratare volumetrică de factură inginerească. În cazul ei forma este dată strict de funcțiune având un rol științific de efectuare a măsurătorilor în cadrul Institutului.

Fațadele sunt tencuite și parțial cărămidă aparentă, aspect adesea întâlnit în arhitectura inginerească (industrial) de epocă.

(poze arhivă personală dna. lect. dr. arh. Irina Iamandescu)

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

24

(Hepites, St. C., Biblioteca C.A.S.S., Organisation du Service Meteorologique de Roumanie ”, Tipografie Imprimerie de la Cour Royale, F. Gobl Fils, Bucarest, 1899) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

25

(Releveu „Consolidare – Restaurare – Clădire Birouri (Casa Soare), Institutul Astronomic, realizat sub îndrumarea arh. O. Dimitriu, 1995 și poză arhivă C.A.S.S. Biblioteca Institutului Astronomic – de epocă) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

26

5.4. Pavilionul Seismologic Clădirea este alcătuită din subsol, parter și mansarda și are la bază un plan relativ simetric, care prezintă o axă principală de compoziție, marcată de intrarea pe fațada de Nord și circulațiile verticale și față de care sunt amplasate camerele.

Structura de rezistență a clădirii este alcătuită din pereți portanți din zidărie de cărămidă plină care se sprijină pe bolți din beton simplu la subsol. Corpul cu intrarea a fost reconstruit în urma cutremurului din 1977 și prezintă o structură din pereți portanți din zidărie de cărămidă și planseu de beton armat.

Planșeele între etaje sunt realizate pe structură din lemn alcătuite din grinzi ,dușumea oarbă și dușumea, ambele fiind din lemn masiv.

Mansarda are structură mixtă formată din structura acoperișului ,stâlpi și grinzi din lemn și structura clădirii, pereți portanți din zidărie de cărămidă. Acoperișul este frânt,de tip „mansardă franceză” iar structura din lemn a acestuia sprijină pe zidăria de cărămidă și pe planșeul peste parter, stâlpii fiind încastrați în pardoseală. Șarpanta este realizată din lemn. Învelitoarea este din tablă fălțuită, iar sistemul de scurgere al apelor mai cuprinde jgheaburi și burlane, care în unele zone lipsesc sau sunt deteriorate.

La nivelul mansardei este realizat un tavan din stuf și tencuială de ipsos pe rigle de lemn. Acesta a fost înlăturat sau urmează să fie înlăturat în procesul de reabilitare.

Finisajele interioare sunt în mare parte înlăturate pentru a permite realizarea camășuirii, însă se poate spune că pe interior pereții au fost finisați cu tencuială pe bază de var și nisip și vopsitorie tot pe bază de var, cu pigmenți.

Scările de legătură parter-subsol, respectiv parter-etaj sunt scări balansate din lemn, cu mâini curente din lemn curbat.

Fațadele relevă simetria din plan, astfel încât fațadele de Est și Vest sunt identice. Fațadele se compun din trei registre orizontale: cel al soclului, registrul principal cu ferestrele de la parter și cornișa bogat decorată, care include și ferestrele de la mansardă. Ferestrele de la parter au doar un ancadrament fin realizat din tencuială.

Decorația de inspirație romantică este realizată din succesiuni de bolți din cărămidă, tencuite, care marchează cornișa și care fac trimitere la turnurile castelelor medievale.

Fațadele sunt finisate cu un strat de tencuială pe baza de var și vopsitorie, care în timp, din cauza lipsei de întreținere s-a degradat.

(poză de epocă – Pavilion Principal și Seismologia văzute de pe Casa Soare) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

27

(poze arhivă personală dna. lect. dr. arh. Irina Iamandescu) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

28

(Hepites, St. C., Biblioteca C.A.S.S., Organisation du Service Meteorologique de Roumanie ”, Tipografie Imprimerie de la Cour Royale, F. Gobl Fils, Bucarest, 1899)

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

29

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

30

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

31

(Releveu U.A.U.I.M – realizat sub îndrumarea lect. dr. arh. Irina Iamandescu, iulie 2012) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

32

5.5. Pavilion Birouri-Ateliere Clădirea datează istoric din 1893 după planul de situație întocmit de Stefan Hepites în 1893, aparținând documentului „ Organisation du Service Meteorologique de Roumanie ”, 1899, unde apare cu funcțiunea de Atenanță.

De la bun început a fost o clădire cu funcțiune secundară, care de-a lungul anilor a avut atât funcțiune de birouri cât și locuințe.

Are o formă dreptunghiulară cu aspectul unei locuințe vagon tipice orașului București în sec. XIX. Prezintă numeroase accese spre parter, pe laturile lungi de Nord și Sud, inclusiv pe laturile scurte, fie ele principale fie secundare (ex. spre subsol). Singura intenție stilistică a fațadei principale este reprezentată de un balcon realizat din lemn sculptat.

Construcția este organizată volumetric din P, parțial P+1, cu structură din zidărie portantă inclusiv fundația, subsolul este parțial. Clădirea a suferit intervenții succesive la nivelul fațadelor (nu avem informații concrete despre asta, când și de către cine).

De-a lungul timpului nu a reprezentat nici un interes de restaurare și conservare, motiv pentru care nu este considerată potrivită pentru statutul de monument istoric, în cadrul ansamblului studiat, fiind o clădire anexă.

(poze arhivă personală – Pavilion Birouri-Ateliere)

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

33

( Releveu DECAR S.R.L. – arh. șef. O. Dimitriu, 1998 – Pavilion Birouri-Ateliere)

(Hepites, St. C., Biblioteca C.A.S.S., Organisation du Service Meteorologique de Roumanie ”, Tipografie Imprimerie de la Cour Royale, F. Gobl Fils, Bucarest, 1899)

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

34

5.6. Arhivă Meteo Într-o situație asemănătoare dacă nu mai gravă, este și clădirea ce depozita arhiva meteo a institutului. În prezent este o clădire cu aspect neîntreținut, posibil neutilizată, de dimensiuni comparabile cu Mica Sală Meridian. De precizat este faptul că apare pe planul de stuație întocmit de Șt. C. Hepites în 1893.

Funcțiunea ei se păstrează până în prezent, aceea de arhivă. Continuitatea existenței ei este strîns legată de utilitatea sa în organizarea activităților institutului. Nu se remarcă intenții stilistice, sau vreo posibilă restaurare și conservare, motiv pentru care, deși datează dintr-o perioadă aproximativă primelor construcții, importanța ei nu depășește aceea a unei părți dintr-un întreg. În concluzie, clădirea nu atestă nici un atribut care să o nominalizeze drept monument istoric.

(poză arhivă personală dna. lect. dr. arh. Irina Iamandescu – construcția - exterior)

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

35

5.7. Pavilionul Principal, Pavilion Timp, Clădire Planetarium În momentul de față clădirea este împarțită în 3 componente : Pavilionul Central, care datează din 1908 ca proiect și 1910-1912 ca elaborarea a construcției (incomplet realizat din lipsă de fonduri), Pavilionul Timp, care a fost adăugat ulterior în 1957, dar neurmărind proiectul inițial (o sală amfiteatru), și Pavilionul Planetarium, care s-a realizat în 1999 cu prilejul eclipsei solare.

Primele intenții de a construi un observator le manifestă N.Coculescu încă de la numirea sa ca director. „În 1908 Serviciul Astronomic al României este integrat în Observatorul Astronomic și Meteorologic, sub autoritatea Ministerului Instrucțiunii Publice ” (citat Administrația Națională de Meteorologie, Serviciul Meteorologic al României – scurt istoric), fiind numit director Nicolae Coculescu. La câteva luni de la numirea sa în funcție, îi scrie profesorului H. Kobold, directorul revistei “Astronomische Nachrichten” (no.9, vol.179): “În aprilie, am avut norocul să obţin un început de fonduri, necesar pentru comandarea instrumentelor.

Deoarece institutul nostru meteorologic – care datează de aproape 24 de ani – se află pe un loc destul de propice, s-a hotărât să se înfiinţeze un servicu astronomic pe lângă cel meteorologic, care exista deja. […] Partea mecanică a fost încredinţată dlui P. Gauthier, iar cele două lentile institutului optic G. şi S. Merz. În sfârşit, în ceea ce priveşte planul şi construcţiunea edificiului (care cuprinde o sală meridiană şi clădirea ce va suporta o cupolă de 11 m diametru) ne-am adresat dlui A. Engels, arhitect de la Observatorul din Bruxelles (Uccle). În ceea ce priveşte personalul, afară de cel pentru meteorologie, format din 7 persoane, am prevăzut pentru serviciul astronomic doi astronomi asistenţi şi doi elevi –astronomi, cum şi un calculator şi un fizician ai Observatorului. Pentru a-i obişnui cu observaţiile, doi dintre licenţiaţii noştri în ştiinţe au fost trimişi deja: unul pentru astronomie la Observatorul din Paris, altul pentru meteorologie la Deutsche Seewarte din Hamburg. Sper că un al treilea titrat al Facultăţii noastre de ştiinţe va fi primit la Observatorul din Potsdam pentru astronomia fizică.”

(poză arhivă personală dna. M. Stavinschi – imagine de ansamblu) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

36

O descriere a demarării construcției Pavilionul Principal este prezentată de către dna. M. Stavinschi, după Analele aflate în biblioteca Institutului Astronomic și corespondențele lui N. Coculescu, unde „ La 2 ianuarie lucrările de construcţie vor fi încredinţate inginerului Meih Roco, care avizează, la 2 septembrie, proiectul de arhitectură cu anumite precizări (construcţia va fi realizată cu ajutorul antreprenorului GrantPerlasca, în urma licitaţiei din 10 iunie 1910). La 29 octombrie, Coculescu solicită sumele necesare demarării lucrărilor, în primăvara lui 1910, doar pentru o parte din clădire, cea care va fi de altfel şi construită până în cele din urmă. Ea va fi recepţionată la 29 noiembrie 1911, fără ca prin aceasta să se încheie şi lungul şir de intervenţii ale directorului pentru remedierea unor grave greşeli de construcţie ”.

Premergător întocmirii proiectulului se precizează necesitatea colaborării arhitectului cu astronomii, ” Arhitectul nu e astronom şi astronomul nu e arhitect. Cel dintâi se preocupă, fără să vrea, de măreţia monumentului ce va ieşi din mâinile sale, de armonia şi regularitatea formelor; cel de-al doilea are în vedere adevăratele nevoi ale ştiinţei. ” ( citat N. Coculescu din 12 august 1908) pentru desăvârșirea acestei clădiri la funcțiunea specială de observator, ca și în cazul Sălii Mici Meridian, materializarea stă sub semnul funcțiunii și a unei estetici unicat ca tratare și stilizare.

Cupola metalică de 11m 50cm va fi realizată de Casa Gilon din Paris. Tot atunci N. Coculescu mai cere achiziţionarea mai multor instrumente: o lunetă meridiană, un fotometru Zölner, un pendul von Sterneck şi un orologiu transportabil Riefler, un pendul greu Wieckert şi o pendulă cu contact Spindler şi Hoyer.

Tot în prezentarea realizată de dna. M. Stavinschi, după Analele aflate în Biblioteca Institutului Astronomic, despre istoricul lui N.Coculescu și corespondențele sale, aflăm că „ Conducerea unei instituţii atât de speciale i-a pus desigur destule probleme lui N. Coculescu. Una din cele mai importante a fost, poate, desprinderea de meteorologie. Înfiinţat la început ca un institut cu dublă destinaţie, meteorologie şi astronomie, el se va vedea curând în imposibilitatea de a acoperi ambele domenii, deşi chiar Coculescu participă în 1919 la o conferinţă de specialitate, în care este numit membru al Comisiei de Telegrafie meteorologică. După multe intervenţii, meteorologia se desprinde de astronomie, în 1920, an în care Coculescu este chiar “silit să părăsească direcţia”. Cel puţin aşa reiese din cererea pe care o înaintează, la 6 octombrie 1925 ministrului instrucţiunii publice, în care solicită scoaterea sa din comisia de evacuare a localului de către meteorologie, care nu se înfăptuise deci nici după 5 ani.”

Construcția are o tratare globală inginerească, pornind de la volumetrie, orientare în plan specifică observațiilor astronomice (meridian) precum și tratarea golurilor cu mecanisme de deschidere prin glisare (fațade și acoperiș). Sala Meridian se încheie la partea de S cu o volumetrie circulară acoperită cu o cupolă mobilă, care este folosită pentru observații, de asemenea aceasta accentuează verticalitatea prin înălțarea ei față de restul clădirii. Legătura dintre cele două corpuri de observație se face printr-un volum jucat pe verticală care deservește o serie de încăperi cu rol administrativ. În prezent sala meridian adăpostește istoria științei observării astronomice și o serie de evenimente strîns legate de aceasta, prin numeroase instrumente clasate unice în Europa, fotografii de epocă, precum și planurile proiectului realizat de arh. A. Engels, toate prezentate sub o formă muzeală, de conservare și instruire de specialitate.

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

37

(poze arhivă de epocă Institutul Astronomic - Instalarea cercului meridian 15iul1926-Lelieuvre, ajutorul sau, Balanescu și Instalarea cercului meridian, 1926, mecanicul Balanescu)

(poze arhivă de epocă Institutul Astronomic - Primul serviciu orar, Pendula Glass-Hute și Vechiul cronograf de la cercul meridian)

(poze arhivă personală – interior Sala Meridian) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

38

(poze arhivă personală – instrumente clasate monumente – unice în lume datorită vechimii lor) În urma cercetării, am constatat că o serie de instrumente folosite pentru observații și măsurători au fost inventariate înainte de 1947 (an în care au mai fost introduse, prin inventariere, niște aparate – cf. ProcesVerbal, Observatorul Astronomic nr. 29, din 30 iunie 1947, încheiat între prof. Gh. Demetrescu, directorul Observatorului, prof. Gh. Petrescu, prim seismolog și Sp. Plachide, meteorolog) și expuse actualmente în cadrul Sălii Meridian a Pavilionului Central, sub forma unor exponate unicat în lume, atât ca nivel de conservare și restaurare cât și ca grad, ridicat, de valoare istorică, memorială și simbolică.

Unele dintre aceste aparate apar încă de la construcția clădirii, ca Astrograful , montat în 1912, ce folosea la observaţii fotografice: asteroizi; comete, planete şi sateliţii acestora, stele din Galaxie, nebuloase extragalactice și observaţii CCD: fenomenele mutuale ale sateliţilor planetelor mari, sau Cercul Meridian, comandat în 1910, livrat în 1924 și intalat în 1926 de Gh. Demetrescu, realizat de GAUTHIER-PRIN (mecanica), STEINHEIL-MERZ (optica), utilizat pentru determinări de constante instrumentale şi longitudini între 1929 - ~1940 și determinări de coordonate stelare şi ameliorarea sistemelor de reper prin construirea cataloagelor stelare între 1952 – 1990, pendula fundamentală Leroy, fabricate în 1929 și montată în 1930 care sa utilizat ca bază de timp pentru observaţiile astronomice până în aprilie 1958, dată de la care s-a trecut la baza de timp formată din orologiile cu cuarţ Belin. O serie de alte aparate au apărut în cadrul Observatorului după 1950 printre care vom enumera: luneta de pasaj (1952), pendula fundamentală Riefler (1952, montată 1956), Cronograf imprimat (1956, folosit până în 1975), cronograf cu cilindru (1957) orologiu cu cuarț (1957), refractorul solar A (1957), refractorul solar B (1958), astrolabul Danjon (1958), radioreceptor de traffic tip 3P2 (1961, folosit până în 1998), telescopul Cassegrain (1964), comparator cu semnale orare (1967), orologiu cu cuarț tip XST (1967), orologiu cu cuarț tip M (1995), cronometru digital multicanal programabil (1995), receptor-comparator cu semnale GPS si Glonass (1997, montat în 1998), telescop Meade LX50 (1998).

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

39

(poze arhivă personală – Sala Meridian exterior și poză de ansamblu Pavilion Central) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

40

Fațadele sunt tratate unitar chiar dacă corpurile au funcțiuni diferite, cărămida aparentă este organizată într-o succesiune de brâuri tencuite, contrastante ca și cromatică.

Acoperișul construcției prezintă atât șarpantă cât și terasă circulabilă, în funcție de destinația respectivului volum. Invelitorile sunt din tablă, iar terasele sunt tratate cu straturi protectoare de hidro-termo izolații cu scurgerile în colțuri. Din păcate în acest moment, terasele sunt capitonate cu plăci de bitum, iar scurgerile sunt înfundate, toate datorate unei lipse de întreținere și fonduri.

(poze arhivă personală – cupola ecuatorială văzută de pe terasa Pavilionului Central) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

41

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

42

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

43

( Releveu DECAR S.R.L. – arh. șef. O. Dimitriu, 1992 – Pavilion Central, după planurile arh. A. Engels, 1908) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

44

Structura clădirii este integral din zidărie portantă, inclusiv fundația, tip structural care se continua și la clădirea Pavilion Timp adăugat în 1857.

(poze arhivă personală – Pavilion Timp, extindere 1957) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

45

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

46

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

47

( Releveu DECAR S.R.L. – arh. șef. O. Dimitriu, 1998 – Pavilion Timp, extindere în 1957) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

48

Pavilionul Timp are o organizare spațială interioară jucată pe cote de nivel, observîndu-se o dublă importanță între comportimentări. La parter are 2 accese din clădirea principală, doar unul fiind legat de circulația verticală către etajul superior. Diferența de cote nu se observă la exterior.

Construcția Planetariului este realizată de arh. O.Dimitriu într-o manieră compozițională și estetică elegantă, care nu pereclitează uniformitatea stilistică a Pavilionului Principal și Pavilionului Timp. A avut ca scop educarea prin știință, scopul final nefiind realizat din cauza lipsei de fonduri pentru achiziționarea aparatului necesar proiectării pe calota semisferică interioară a clădirii. În prezent este folosit ocazional ca sală de conferințe și ședințe. Accesul Planetrariului este multilateral, din Pavilionul Principal și din exterior, atât din parcul ansamblului cât și din Parcul Carol I. Cel din urmă nefiind utilizat datorită nefinalizării soclului și a amenajării natural ambientale.

(poză arhivă personală – imagine Planetariu: corp nou și legătura cu Pavilionul Central)

(poză arhivă personală – imagine Planetariu - interior) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

49

(poză arhivă personală dna. lect. dr. arh. Irina Iamandescu – construcția - exterior) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

50

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

51

( Releveu DECAR S.R.L. – arh. șef. O. Dimitriu, 1998 – Planetariu)

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

52

5.8. Cupola Soare Clădirea a fost adăugată în 1958 cu scop strict funcțional, pentru observații științifice, cu o tratare estetică simplistă, amplasată în nordul sitului. Volumetric este o construcție circulară acoperită cu o cupola, semisferică, cu învelitoare din tablă, cu deschidere mobile. Structura este asemănătoare clădirilor ansamblului, din zidărie portantă.

(poză arhivă personală dna. lect. dr. arh. Irina Iamandescu – Cupola Soare și Clădirea Telescop)

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

53

5.9. Telescop Construcția Telescopului este realizată în 1962, alături de Cupola Soare, tot în partea de nord a amplasamentului. Este o clădire cu o volumetrie compusă, dreptunghiulară și circulară, cu acoperire în șarpantă și cupola semicirculară, cu învelitori din tablă.

Această construcție prezintă structural o centură de beton pentru consolidarea ei, restul fiind din zidărie portantă.

Fațadele sunt tratate simplu, tencuite, fără decorații, cu un singur acces pe latura principală dinspre parcul ansamblului, iar corpul circular prezintă doua niveluri cu o scară pe conturul ei, fiind folosită pentru accesul pe verticală în zona de observații.

( Releveu DECAR S.R.L. – arh. șef. O. Dimitriu, 1998 – Clădirea Telescop)

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

54

5.10. Anexe - Instrumente

(poze arhivă personală dna. Lect. dr. arh. Irina Iamandescu - instrument) STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

55

(poze arhivă personală – Mira Sud și Mira Nord)

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

56

6. REGIMUL JURIDIC DE PROTECŢIE Regimul juridic de protecţie propus prin studiul de faţă este cel de monument istoric, categoria „ansamblu”, cu subpozițiile următoare: Casa Bosianu și Observatorul Astronomic grupă valorică „A” – valoare naţională; Casa Soare, Mica Sală Meridian și Pavilionul Seismologic, grupă valorică „B” – valoare locală.

Motivaţie: Importanţa Observatorului Astronomic pe teritoriul României, fiind printre singurele clădiri cu funcțiunea de observator astronomic construite în țară atât în momentul când a fost construit,cât și în prezent.

Casa Bosianu, datează ca fiind cea mai veche construcție din ansamblu și reprezintă nucleul Institutului Meteorologic, acesta fiind printre cele mai vechi instituții științifice din România datând din 1884 și prezența stilului neogotic – romantic are puține dovezi pe teritoriul țării noastre, ceea ce o poziționează într-un loc de seamă ca raritate.

Clădirile de grupă valorică „B”, au dovedit în urma criteriilor de evaluare, că sunt de importanță redusă celor din grupa valorică „A” astfel: Casa Soare face parte dintr-un program arhitectural științific-tehnic relativ nou la momentul inaugurării construcției se poate spune ca este printre puținele astfel de clădiri din București garantândui astfel un grad de unicitate destul de ridicat. Cu toate acestea raportat la celelalte clădiri (Bosianu si Pavilionul Principal) ocupă un rol secundar prin importanța sa in cadrul ansamblului, de la proiectarea sa în 1892 până la ora actuală atât ca scop cât și ca tratare arhitecturală; Mica Sală Meridian este unică atât prin funcțiunea ce o adăpostea cât și pentru aspectul arhitectural și ingineresc al acesteia, dar totuși nu se poate ridica la rangul Casei Bosianu întrucât nu denotă o valoare istorică plină de încărcătură simbolică aparte, ci doar științifică; și Pavilionul Seismologic face parte dintr-un program arhitectural științific-tehnic relativ nou la momentul inaugurării construcției se poate spune ca este printre puținele astfel de clădiri din București garantândui astfel un grad de unicitate destul de ridicat. Cu toate acestea raportat la celelalte clădiri (Bosianu si Pavilionul Principal) ocupă un rol secundar prin importanța sa in cadrul ansamblului.

Evaluarea culturală a componentelor ansamblului: CORPURI de CLĂDIRE

VECHIME

Observatorul Astronomic - Pavilionul Principal, Pavilionul Timp, Cădirea Planetarium Casa Bosianu Casa Soare Mica Sală Meridian Pavilionul Seismologic Mire – Nord și Sud

CRITERII DE EVALUARE ARTISTICRARITATEARHITECTURALĂ UNICITATE -URBANĂ

MEMORIALSIMBOLICĂ

medie

excepţională

excepţională

excepţională

mare medie medie medie medie

excepţională mare medie mare mare

excepțională mare mare mare mare

excepţională medie medie medie mare

Concluzie: Ansamblul denotă o valoare istorică, arhitecturală, științifică și urbanistică mare, prin inovațiile care l-au făcut cunoscut, atât în documentele istorice, cât și în cele științifice de specialitate. De remarcat este faptul că valoarea sa este data atât de suma clădirilor, cât și de importanța individuală a construcțiilor principale (Observatorul Astronomic, Casa Bosianu, Casa Soare, Mica Sală Meridian, Pavilionul Seismologic, Mirele).

Construcțiile constribuie în diverse proporții la prestigiul ansamblului în funcție de gradul lor de unicitate si raritate, anvergura proiectelor și a constribuțiilor lor, diferitele valori memorial- simbolice (istorice, arhitecturale/ științifice, tehnice).

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

57

7. POTENȚIALUL DE VALORIFICARE Se recomandă păstrarea integrității ansamblului, fiind possible intervențiile doar de restaurare și conservare (pe monumentele menționate mai sus, clasate A, B), dar celelalte pot suferi modificări, intervenții moderne, chiar demolări.

Conform documentațiilor pentru zonele protejate trebuie avut în vedere următoarele: - în vederea autorizării intervențiilor asupra clădirilor, vegetației și amenajărilor existente sunt necesare studii de inserție, fotomontaje sau machete.

- pentru faza Certificat de urbanism este necesară organizarea unui concurs public de urbanism; - pentru faza Proiect de autorizație de construire este necesar avizul Ministerului Culturii.

8. BIBLIOGRAFIE ȘI SURSE (cu informații relevante amplasamentului studiat): Institutul Național al Patrimoniului – fond Direcția Monumentelor Istorice  Studiu istoric+foto (Casa Bosianu), Documentație pentru obținere avize, 1992, arh. O. Dimitriu, Sinteza studiu istoric preliminar  Casa Bosianu, Proiect de conservare ( F.U.) cu releveu, Casa Bosianu (cu documentații istorice 1894, la toate clădirile),Arhitectură, 1992,Nr. Registr. 4435/ 29.07.1992, PROIECT nr. 102/1992, CONSOLIDARE – RESTAURARE  C.S.C.A.S. DIRECȚIA MONUMENTELOR ISTORICE, Fișă de monument, iunie 1964 Arhivele Naţionale ale României – Serviciul Municipiului București  Fond Comisia Monumentelor Istorice - dosar nr.45/1900-1910, Planurile Observatorului Astronomic Meteorologic din Bucuresti  Fond Comisia Monumentelor Istorice - dosar nr.44/1900-1910, Planurile Observatorului Astronomic Meteorologic din Bucuresti Potra, George, Din Bucurestii de ieri, volumul I, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1990, Costescu, George, Bucurestii vechiului regat, Editura “UNIVERSUL”, Soc.An., Str. Brezoianu 23-25, Bucuresti, 1944 Greceanu, O.N., Bucurestii, prima editie,Tipografia “Cartea Medicala”, Bucuresti, 1929 Giurescu, C. Constantin, Istoria Bucurestilor din cele mai vechi timpuri pana in zilele noastre, Editura pentr literatura, Bucuresti, 1966 *Primaria Comunei Bucuresti, Anuarul Statistic al Orasului Bucuresti pe Anii 1898 si 1899 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Constantin_Bosianu (fără informații relevante amplasamentului studiat): Arhivele Naţionale ale României – Serviciul Municipiului București  Fond Mitropolia Ungro Vlahiei – Arhiepiscopia Bucureștilor 1818-1895-inventar 299, 793(6797)/1850, 794(6798)/1850, 20(2857)/1848, 914(6918)/1845  Fond Vornicia orașului București 1831-1863 inventar 1647, 7/1856  Fond Primăria sectorului III Albastru 1927-1943 inventar 971  Fond Arhivele Muzeului Municipiului București – Casa Filipescu-Cesianu  Fond PMB-serviciu tehnic 1860-1910:  crt 33/1892- dosar ce contine corespondenta + autorizarea unei constructii strada Cutitul de Argint, ocol 3 beneficiar G. A. Suter STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

58

 crt 381/1898 - dosar ce contine corespondenta, planuri si autorizatia unei constructii strada Cutitul de Argint, beneficiar Wilhelm  crt 393/1898 - dosar ce contine corespondenta, autorizatia si planurile pentru o constructie din strada Cutitul de Argint, beneficir E. Wolff  crt 391/1898 - dosar ce contine corespondenta, autorizatia si planurile pentru o constructie din strada Cutitul de Argint, beneficir I. Zahareanu  crt 31/1892 - colectie de corespondente pentru autorizatii pentru diferite constructii  crt 16/1868-1869 - colectie de corespondente pentru autorizatii de constructie, culoarea albastra  crt 12/1865-1866 - colectie de corespondente pentru autorizatii de constructie, diferite cladiri  crt 11/1866 - colectie de corespondente pentru autorizatii de constructie, diferite cladiri  crt 257/1899 - colectie de corespondente pentru autorizatii de constructie, litera "c"  crt 258/1899 - colectie de corespondente pentru autorizatii de constructie, litera "c"  crt 259/1899 - colectie de corespondente pentru autorizatii de constructie, litera "c"  crt 17/1867-1873 - colectie de corespondente pentru autorizatii pentru diferite constructii  dosar nr. 174/1888 - Corespondente pentru autorizatii de constructii, reparatii impartit pe alfabet, litera C  Fond PMB-serviciu tehnic nr. inv. 1727, 1881-1887:  crt 9/82 – corespondențe, cereri ale proprietarilor de a li se acorda autorizații pentru efectuarea de mici reparații, construcții, imobile  crt. 22/1884– corespondențe, cereri ale proprietarilor de a li se acorda autorizații pentru efectuarea de mici reparații, construcții, imobile  crt. 26/1884– corespondențe, cereri ale proprietarilor de a li se acorda autorizații pentru efectuarea de mici reparații, construcții, imobile  crt. 42/1884– corespondențe, cereri ale proprietarilor de a li se acorda autorizații pentru efectuarea de mici reparații, construcții, immobile  Fond PMB-serviciu tehnic nr. inv. 1732, 1895-1896:  Crt. 213/1895-1896 – corespondențe referitoare la schimbul de teren dintre Primărie și Ministerul Domeniilor pentru locul de sub Dealul Mitropoliei cu Câmpul Filaretului 



 



CAROL GOBL FINUFIRUL BUCURETILOR ,FE /MIL 1906 EbITIA XVI, Firmele tuturor comerciantilor si industriasilor din capitals, adresele autoritatilor, functionarilor si oficerilor superiori din garnisoana, persoanele particulare, Institutele de Crydit si Einefaceri, Soaetatile, Profesiunile libere, Taxele telegrafo-postale, Tariful monetar, Tabela dobanzilor, etc., BUCURESTI, INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE CAROL G O S L, S-son ION ST. RASIDESCU 16, STRADA DOAMNEI, 16, 1906, 13.N9 CAROL GOBL, MARTZ BUCURESCILOR, ANNUAIRE DE BUCAREST PE ANIIL 1895, EDITIA XII COPRINIAND : Firmele tuturor comerciantilor si industriasilor din Capitals, adresele autoritittilor, fnnctionarilor oficerilor superiorl din garnisonA, personelor particulare, Institutele de Credit si Line facere, Societatile, profesiunile libere, Noul tarif al C. F. R., Itinerarinl Tariful Vaprelor pe Dunare, Taxele telegrafo-postale 9i Abonatii. retelelor telefonice din Bucuresci, Braila si Galati, Tariful maximal, Calendarul, Planul distributinnii locurilor din Teatrul National si Atenen, Stradele Capitalei cu nouile impartiri pe sectiuni, Tariful monetar, Bisericele ortodoxe din Capitalii, Tabela dobiln411or, etc.PROPRIETAR-EDITOR LITO-TIPOGRAFIA CAROL GOBL, BUOUREȘTI 16 STRADA DOAMNEI, 16 Bucurestii, Ghid, Editura Meridiane, Bucuresti,1962 Cusin Eugeniu, Ghidul Municipiului Bucuresti si al Comunelor Sub-Urbane, Coprinzand strazile repartizate pe sectoare comunale,judecatorii, circumscriptii politienesti, perceptii fiscale si comunale, Tipografia NICU GRASSIANY-Smardan 28, Bucuresti, 1931 Fundatia pentru Literatura si Arta "Regele Carol I", Bucuresti, Ghid oficial cu 20 harti pentru orientare, Imprimeria Fundatiei Culturale Regale, strada Latina, Nr.8, Bucuresti, 1934 STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

59

  

   

Bratianu, I.C., Armata la Expozitiunea Generala Romana, Stab. Grafic Albert Baer, Fabrica de Cartonage, Strada Numa-Pompiliu 5-9, Bucuresti, 1907 Monitorul Oficial, Nr.99, Duminica 28 Aprilie 1946 Monitorul Oficial, Nr.8, Joi, 13(25) Ianuarie 1877 Monitorul Oficial, Nr.219, Marti 3(15) Octobre 1878 Monitorul Oficial, Nr.279, Joi 22 Martie/8 Aprilie 1884 Monitorul Oficial, Nr.17, Joi 26 Martie 1931 Monitorul Oficial, Nr.116, Joi 21 Mai 1931

STUDIU ISTORIC – ANSAMBLUL OBSERVATORUL ASTRONOMIC str. Cuțitul de Argint nr. 3-5, București

60