Cluj-Napoca
La Cave, lieu d’expression contemporaine Institut français à Cluj-Napoca
Inaugurée par l’Institut français de Roumanie à Cluj-Napoca en mars 2017, La Cave est un espace intime et polyvalent, qui accueille des expositions, des performances et des conférences ainsi que des ateliers dédiés à l’art et à la culture contemporains. Située au cœur de la ville, dans un bâtiment historique du XVIIe siècle, elle a été entièrement rénovée grâce à l’appui généreux de Valentin Vișan et de son entreprise La Donna Imobile.
Conçue comme une plateforme pour les artistes émergents, La Cave représente un lieu d’exposition et de dialogue qui encourage les projets transdisciplinaires et collaboratifs. En même temps, les artistes confirmés trouvent ici de nouveaux défis et un public international. Depuis 2017 jusqu’à présent, nous avons organisé plus de 50 expositions et projets avec des artistes français, roumains et d’autres nationalités, issus de domaines variés : peinture, photographie, céramique, sculpture, gravure, multimédia, installation, arts du spectacle et cinématographie.
Notre action envers le soutien et la promotion de la jeune création nous mène à étudier une trentaine de candidatures chaque année, dans le cadre d’un appel à projets ouvert aux artistes de partout dans le monde. Avec une dizaine d’expositions par an, qui rassemblent plus de 1000 visiteurs, La Cave de l’Institut français est vite devenue un espace de rencontre et d’échange d’idées singulier sur la scène artistique de Cluj, que nous vous invitons à découvrir et à expérimenter.
La Cave, spaţiu de expresie contemporană
Institutul Francez Cluj-Napoca
Inaugurat de Institutul Francez din Cluj-Napoca în martie 2017, La Cave este un spaţiu intim și polivalent, care găzduiește expoziţii, performance-uri, conferinţe și ateliere dedicate artei și culturii contemporane. Situat în inima orașului, într-o clădire istorică din secolul al XVII-lea, a fost în întregime renovat graţie sprijinului generos al lui Valentin Vișan și al companiei sale La Donna Imobile. Concepută ca o platformă pentru artiștii emergenţi, La Cave este un loc de expunere și dialog, care încurajează proiectele transdisciplinare și colaborative. În același timp, artiștii confirmaţi găsesc aici noi provocări și un public internaţional.
Din 2017 și până în prezent, am organizat peste 50 de expoziţii și proiecte cu artiști francezi, români și de alte naţionalităţi din domenii variate: pictură, fotografie, ceramică, sculptură, gravură, multimedia, instalaţie, artele spectacolului și cinematografie. Acţiunea noastră în favoarea promovării tinerei creaţii ne face să studiem zeci de candidaturi în fiecare an, în cadrul unui apel la proiecte deschis artiștilor din întreaga lume. Cu zece expoziţii pe an, care atrag peste 1000 de vizitatori, La Cave a devenit rapid un spaţiu de întâlnire și schimb de idei cu totul singular pe scena artistică din Cluj, pe care vă invităm să îl descoperiţi și să îl experimentaţi.
Les artistes témoignent
Pour moi, une exposition est souvent un moment particulier dans la présentation d’un corpus. C’est une deuxième ou troisième lecture du travail, qui dépend du lieu. La Cave est un espace de monstration peu commun, avec des contraintes, mais aussi de belles possibilités. La voûte en brique pousse à sortir des sentiers battus et à réfléchir à la scénographie de manière plus créative. Un aspect qui m’a enchanté a été d’offrir le mur blanc de « projection » comme espace d’expression libre pour le public. Sa réponse positive m’a profondément surpris. Je garde de mon exposition à La Cave un très bon souvenir. nicolas friess, photographe
La Cave est un espace intéressant et ceux qui souhaitent exprimer leur créativité vont le trouver, sans doute, spécial. D’autant plus que l’Institut français à Cluj-Napoca accueille des expositions et des événements qui couvrent une multitude de sphères créatives, offrant des expériences artistiques uniques. J’ai eu l’honneur d’y présenter l’exposition La Femme nomade – une expérience mémorable et un pas important dans mon parcours artistique. Étant de Kazakhstan, je me suis réjouie de parler de ma culture natale et des traditions des nomades de l’Asie centrale, par le biais de mes tableaux. L’atmosphère créée a donné naissance à un dialogue entre mes tableaux et les visiteurs entrés au cœur de cette exposition. alua tebenova, artiste plasticienne
Pour moi, exposer dans la Cave a été une expérience enrichissante du point de vue artistique. Les moments surpris en France, les acteurs de la vie parisienne, les rues, le quotidien, la richesse de l’architecture française, tout cela a été mis en valeur par le cadre intime de la Cave. En tant qu’artiste, ce partenariat m’a donné l’opportunité de me sentir plus proche du pays de mon âme, la France et j’ai ressenti l’enthousiasme de découvrir le monde à travers ma caméra. anda bercu, photographe
Pour moi, l’expérience d’exposer à La Cave a été porteuse et agréable. J’encourage tous les artistes, qu’ils travaillent dans la peinture, la sculpture, la photographie, l’installation ou la vidéo de tenter de proposer leurs propres projets. L’appel à projets lancé chaque année est une opportunité de se développer en tant qu’artiste, ayant le soutien de partenaires sympas, ouverts vers l’art contemporain et très collaboratifs : l’équipe de l’Institut français à Cluj. andreea zimbru, artiste plasticienne
Mărturiile artiştilor
Pentru mine, o expoziţie este un moment special în prezentarea unei serii de lucrări. Este a doua sau a treia lectură a muncii mele, care depinde de spaţiul de expunere. La Cave este un spaţiu deosebit, care prezintă constrângeri, dar care deschide și posibilităţi interesante. Tavanul boltit din cărămidă te îndeamnă să părăsești cărările bătute și să gândești o scenografie creativă. Un aspect care m-a încântat a fost să ofer peretele alb, folosit de obicei pentru proiecţii, ca spaţiu de exprimare liberă a publicului. Faptul că vizitatorii au răspus acestei provocări m-a surprins profund. Am amintiri foarte plăcute legate de expoziţia mea din La Cave. nicolas friess, fotograf
La Cave este un spaţiu interesant, iar cei care doresc să își exprime creativitatea îl vor considera, fără dubiu, deosebit. Cu atât mai mult cu cât Institutul Francez din Cluj-Napoca găzduiește expoziţii și evenimente ce acoperă o multitudine de sfere ale creativităţii, oferind experienţe artistice unice. Am avut onoarea să prezint aici expoziţia La Femme nomade – o experienţă memorabilă și un pas important în evoluţia mea artistică. Fiind din Kazahstan, m-am bucurat să vorbesc despre cultura mea natală și tradiţiile nomazilor central-asiatici prin intermediul picturilor mele. Atmosfera creată a dat naștere unui dialog între tablourile mele și vizitatorii sosiţi în inima acestei expoziţii. alua tebenova, artist plastic Pentru mine, să expun în La Cave a fost o experienţă bogată din punct de vedere artistic. Momentele surprinse în Franţa, actorii vieţii pariziene, străzile, cotidianul, bogăţia arhitecturii franceze, toate acestea au fost puse în valoare de cadrul intim din La Cave. Ca și artist, acest parteneriat mi-a dat ocazia de a mă simţi mai apropiată de ţara mea de suflet, Franţa, și am simţit entuziasmul de a descoperi lumea prin intermediul lentilei aparatului foto. anda bercu, fotograf
Pentru mine, experienţa expoziţiei în cadrul galeriei La Cave a fost una benefică și plăcută. Încurajez toţi artiștii, fie că lucrează în pictură, sculptură, foto, instalaţie sau video, să încerce cu încredere propunerea proiectelor proprii. Apelul la proiecte lansat în fiecare an este o oportunitate deosebită de a crește ca artist, având susţinerea unor parteneri prietenoși, deschiși spre arta contemporană și foarte cooperativi: echipa Institutului Francez din Cluj. andreea zimbru, artist plastic
Expoziţie de gravură contemporană Marc Brunier-Mestas (FR) 30 martie – 16 aprilie 2017, luni–vineri 10–17
Bizarre, bizarre...
Marc Brunier-Mestas
30 mars – 16 avril 2017
Bizarre, bizarre... rassemble symboliquement 777 gravures dévoilant un univers fécond, d’une sexualité farouche et poignante, peuplé de super héros et de fées déchues. Provocatrices et irrévérencieuses, les œuvres de Marc Brunier-Mestas affrontent les tabous et exploitent avec nonchalance des thèmes interdits, dépourvus de pudeur. Les scènes d’accouplement et de volupté extatique alternent avec les paysages bucoliques et les jeux candides d’enfance. Le bestiaire de Marc Brunier-Mestas rappelle les fables de La Fontaine et les contes de Perrault à travers un regard à la fois enfantin et désenchanté, subversif et nostalgique. L’accrochage sobre et symétrique crée une féerie visuelle qui contraste avec le foisonnement des sujets transgressifs et des motifs phalliques. Incisif et hybride, l’art de Marc Brunier-Mestas frôle l’onirique et le pervers et s’ouvre, comme une femme lubrique, vers les paradis perdus de nos temps. Bizarre, bizarre... reuneşte în mod simbolic 777 gravuri care descoperă universul prolific al sexualităţii înverşunate şi covârşitoare, populată cu super-eroi şi zâne decăzute. Provocatoare şi impertinente, lucrările lui Marc Brunier-Mestas sfidează tabuuri şi exploatează cu dezinvoltură teme interzise, lipsite de pudoare. Scenele de împerechere şi de desfătare extatică alternează cu peisaje bucolice şi cu jocuri inocente ale copilăriei. Bestiarul lui Marc Brunier-Mestas evocă fabulele lui La Fontaine şi poveştile lui Perrault dintr-o perspectivă care este în acelaşi timp copilăroasă şi deziluzionată, subversivă şi nostalgică. Acroşajul sobru şi simetric creează o feerie vizuală ce contrastează cu forfota subiectelor transgresive şi a motivelor falice. Arta incisivă şi hibridă a lui Marc Brunier-Mestas frizează oniricul şi perversiunea şi se deschide, aidoma unei femei desfrânate, spre paradisurile pierdute ale timpurilor noastre.
Postindustrial
Vasile Cătărău
19–21 mai 2017 • dans le cadre du Festival de céramique Caolin
Originaire de Galaţi, ville du plus grand combinat sidérurgique jamais bâti en Roumanie, Vasile Cătărău est un témoin du déclin du combinat après la révolution de 1989, réalité qu’il intègre ultérieurement dans sa création. Par cette exposition-manifeste, Vasile Cătărău revisite « l’Époque d’or » de l’industrie lourde roumaine en la transposant dans la texture fragile de la céramique, dans des résidus de vie, de corps, de matériaux, de souvenirs. L’exposition soulève en même temps des questions liées à l’héritage industriel resté dans l’imaginaire collectif et les implications sociales du travail physique dans l’usine, qui transforme le travailleur en instrument de l’idéal communiste. Étudiant en master à la Faculté d’art décoratif de l’Université d’art et de design de Cluj, section céramique–verre–métal, Vasile Cătărău a déjà une activité artistique importante avec 5 expositions personnelles à Cluj, Bucarest et Bilbao (Espagne) et la participation à 13 expositions collectives en Roumanie, en France et en Pologne. Il est lauréat 2016 du Prix de l’Institut français dans le cadre de la compétition Expo Maraton UAD.
Originar din Galaţi, orașul celui mai mare combinat siderurgic construit vreodată în România, Vasile Cătărău a fost martor la declinul acestuia după revoluţia din 1989, o realitate pe care a integrat-o ulterior în creaţia sa. Prin această expoziţie-manifest artistul revizitează „epoca de aur” a industriei grele românești, transpunând-o în textura fragilă a ceramicii, în reziduuri de viaţă, corpuri, materiale și amintiri. Expoziţia ridică totodată întrebări legate de moștenirea industrială rămasă în imaginarul colectiv și de implicaţiile sociale ale muncii fizice din uzină, care îl transformă pe muncitor într-un instrument al idealului comunist. Vasile Cătărău este masterand al Facultăţii de artă decorativă din cadrul Universităţii de Artă și Design din Cluj, secţia ceramică–sticlă–metal. Are deja o activitate expoziţională importantă, cu 5 expoziţii personale la Cluj, București și Bilbao (Spania) și participare în 13 expoziţii de grup în România, Franţa și Polonia. Este laureat 2016 al Premiul Institutului Francez în cadrul competiţiei Expo Maraton UAD.
Fanny Laure
Tenir salon
25–31 mai 2017
Fannylaure c’est une marque de mobilier à l’identité forte créée en 2013 par Fanny-Laure Lepez, membre de l’Académie des savoir-faire de la fondation d’entreprise Hermès, élue meilleure créatrice française de Belgique en 2015. Cette ébéniste diplômée de l’institut Saint Luc de Tournai et amatrice d’Art imagine, conçoit et fabrique des objets sensibles dans son atelier-laboratoire de Jibou. Le travail de l’humain et de la main, le choix des matériaux, des finitions et de ces détails qui ont tant d’importance insufflent un supplément d’âme à ses créations. Sa curiosité et ses influences diverses – la maîtrise, l’équilibre et le luxe de l’Art Déco, l’esthétique épurée du Japon, l’harmonie de la nature, la vivacité de l’art contemporain… – impriment un caractère original, actuel et raffiné aux créations Fannylaure. Fannylaure este o marcă de mobilier cu o identitate puternică creată în 2003 de către Fanny-Laure Lepez, membră a Academiei de tehnică a Fundaţiei Hermès, aleasă ca fiind cea mai bună creatoare franceză din Belgia în 2015. Această ebenistă absolventă a Institutului Saint Luc de Tournai și amatoare de artă imaginează, concepe și execută obiecte sensibile într-un atelier-laborator din Jibou. Munca umană și manuală, alegerea materialelor, a finisajelor și a detaliilor care au atâta importanţă dau suflet creaţiilor sale. Influenţele sale sunt diverse – măiestria, echilibrul și luxul stilului Art Deco, estetica epurată specifică Japoniei, armonia cu natura, vivacitatea artei contemporane… toate acestea imprimă pieselor de mobilier marca Fannylaure un caracter original, actual și rafinat.
Tellurique, visions d’ailleurs
Didier Cottier
13–20 juillet 2017
Accrochage : Maxime Moindrot
En trente ans de pratique Didier Cottier s’est imposé comme l’un des artistes plasticiens qui comptent dans le monde de la science-fiction. Artiste de l’imaginaire, Cottier est un créateur ancré pleinement dans les contradictions et les enjeux d’aujourd’hui, en tant que réciclateur et transformateur de la matière. Trois sculptures en pied d’êtres hybrides et pourtant familiers de notre imaginaire, réalisés en plastique fondu, accompagnent une dizaine de « tableaux sculptés » et ouvragés créés à partir de pièces informatiques composites. Cet ensemble dégage une puissance visuelle et émotionnelle remarquable, qui se marient parfaitement avec l’espace sous terrain de La Cave. L’atmosphère intergalactique est accentuée par le court métrage « Microcosm » du créateur roumain The Orion. În 30 de ani de practică, Didier Cottier s-a impus ca unul dintre artiștii plastici importanţi în comunitatea science-fiction. Artist al imaginarului, Cottier este un creator ancorat din plin în contradicţiile și mizele lumii de azi, ca și reciclator și transformator al materiei. Trei fiinţe hibride, realizate din plastic topit, bizare și în același timp familiare imaginaţiei noastre însoţesc zece tablouri sculptate și asamblate din piese informatice compozite. Acest ansamblu degajă o forţă vizuală și emoţională remarcabilă, care se acordă foarte bine cu spaţiul subteran al al galeriei La Cave. Atmosfera intergalactică e accentuată de foarte scurt metrajul „Microcosm” al creatorului român The Orion.
Nicolas Friess
ROACTIV
Portrait de famille d’une société civile Portret de familie al unei societăţi civile
21–29
septembre 2017
Nicolas Friess part en 2014 du constat que la société civile roumaine n’est ni écoutée, ni présentée par les médias. Il décide de constituer une série documentaire de portraits accompagnés d’une courte interview. La recherche tient plus de la sérendipité que du catalogage des acteurs de changements ou des activistes roumains. L’exposition était accompagnée par une table ronde sur la démocratie participative à l’heure 2.0 avec Ioan Pop-Curșeu, Adrian Dohotaru, Vincent Henry, Florin Bădiţă. Modérateur : Pierre Ferrey.
Nicolas Friess est un photographe français qui emploie sa sensibilité et sa rigueur pour créer des portraits, réaliser des séries documentaires autant que pour répondre à des commandes corporate et presse.
Nicolas Friess pleacă de la constatarea că, în 2014, societatea civilă din România nu este nici auzită, nici prezentată de mass-media. Decide să realizeze o serie documentară de portrete, însoţite de scurte interviuri. Cercetarea în acest caz ţine la fel de mult de hazardul întâlnirilor și al conexiunilor, cât și de catalogarea activiștilor sau a actorilor schimbării din societatea românească. Expoziţia a fost însoţită de o masă rotundă cu titlul Democraţia participativă în era 2.0 cu Ioan Pop Curșeu, Adrian Dohotaru, Vincent Henry, Florin Bădiţă.
Moderator: Pierre Ferrey. Nicolas Friess este un fotograf francez stabilit de câţiva ani la Cluj, care se folosește de sensibilitatea și de meticulozitatea sa pentru a crea portrete și serii documentare sau pentru a răspunde unor comenzi private sau de presă.
Doina Stici
Voies de la céramique Căi ale ceramicii
14 octobre – 14 novembre 2017
Dans le cadre de la Biennale internationale de céramique Cluj-Napoca, Doina Stici présente de la céramique décorative de grandes dimensions, inspirée des cultures antiques de Perse, Grèce ou d’Égypte, mais aussi des modèles végétaux ou géométriques. Les formes diverses et les surfaces granuleuses gardent les traces du modelage manuel de l’argile, alors que les incrustations de porcelaine et les oxydes céramiques donnent de la noblesse et de la patine. Originaire de Chișinău en République de Moldavie, Doina Stici était élève au lycée roumano-français Gheorghe Asachi de Chișinău et a ensuite fait des études approfondies à l’Académie d’Arts Visuels Ion Andreescu de Cluj-Napoca. Elle est titulaire d’un master à l’Université Marc Bloch de Strasbourg et elle est membre de l’Union des Artistes Plasticiens Cluj. În cadrul Bienalei Internaţionale de Ceramică Cluj-Napoca, Doina Stici prezintă ceramică decorativă de mari dimensiuni, inspirată din culturile antice din Persia, Grecia sau Egipt, dar și de modele vegetale sau geometrice. Formele diverse și suprafeţele poroase păstrează urmele modelării manuale a lutului, în timp ce incrustaţiile
din porţelan și oxizii ceramici înnobilează și antichizează lucrările. Originară din Chișinău, Doina Stici a absolvit liceul româno-francez „Gheorghe Asachi” din Chișinău, după care a făcut studii aprofundate la Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu” din Cluj, în arte decorative și design, secţia ceramică–sticlă. S-a perfecţionat printr-un masterat la Universitatea „Marc Bloch” din Strasbourg, Franţa și este membru al Uniunii Artiștilor Plastici filiala Cluj.
Émilie Brain
Corps enlacés
25 janvier – 17 février 2018
Dans le contexte de LA NUIT DES IDÉES « l’Imagination au pouvoir », organisée pour la première fois à Cluj-Napoca le jeudi 25 janvier, Émilie Brain, jeune artiste française de 21 ans, présente une série de photographies autour de l’esthétique du corps et de ses mouvements, en détachant la nudité de la sexualité. « Pour moi le corps est un outil qui permet de voir la beauté d’un monde, d’un autre monde. Sans tissue, sans marque de société. » Émilie Brain vient de passer un semestre en Erasmus à l’Université d’art et design de Cluj. Ayant suivie une formation de design en céramique, elle est actuellement en dernière année d’art plastique. Elle travaille essentiellement avec la photographie, mais aussi la vidéo et la performance.
În contextul evenimentului mondial NOAPTEA IDEILOR – Imaginaţia la putere, organizat pentru prima dată și la Cluj-Napoca joi 25 ianuarie, Émilie Brain, tânără artistă franceză de 21 de ani, prezintă o serie de fotografii care au ca subiect central estetica corpului și a mișcărilor sale, detașând nuditatea de sexualitate. „Pentru mine corpul este un instrument care ne permite să observăm frumuseţea unei lumi, a unei alte lumi. Fără ţesături, fără marcaje sociale.”
Emilie Brain Émilie Brain tocmai a petrecut un semestru prin programul Erasmus la Universitatea de Artă și Design din Cluj. După o formare în ceramică, ea este în prezent studentă în ultimul an la arte plastice. Lucrează în special cu fotografia, dar și cu video și cu performance-ul.
Patrimoines, l’histoire en
mouvement
Patrimoniul, istorie în mișcare
2–16 mars 2018
Pour marquer l’Année européenne du patrimoine culturel, l’Institut français à Cluj-Napoca en partenariat avec l’Association Sites et Cités remarquables de France présentent l’exposition Patrimoines, histoires en mouvement. 21 villes et territoires français vous invitent à découvrir leurs paysages, leurs monuments, leurs marchés et habitations. Les 21 photos montrent que le patrimoine historique, naturel et architectural français est surtout un lieu de vie quotidienne, dans la dynamique continue des stratégies de développement durable, qui consistent dans la préservation, le respect, la restauration mais aussi la transformation et l’évolution de ceci. L’association Sites et Cités remarquables de France regroupe plus de 220 collectivités locales, dans une démarche de valorisation du patrimoine. Pentru a marca Anul european al patrimoniului, Institutul Francez din Cluj-Napoca în parteneriat cu Asociaţia Sites et Cités remarquables de France prezintă expoziţia Patrimoniul, istorie în mișcare.
21 de orașe și teritorii franceze vă invită să le descoperiţi peisajele, monumentele, pieţele și spaţiile de locuit. Cele 21 de fotografii arată că patrimoniul istoric, natural sau arhitectural francez este mai ales un loc de viaţă cotidiană, într-o continuă dinamică a strategiilor pentru dezvoltare durabilă, constând în prezervare, respect, restaurare, dar în același timp și transformare și evoluţie. Asociaţia Sites et Cités remarquables de France regrupează peste 220 de colectivităţi locale, angajate într-un demers de valorificare a patrimoniului.
La francophonie au féminin
50 visages de femmes francophones en Transylvanie Francofonia
la
feminin 50 portrete de femei francofone din Transilvania
Nicolas Friess
20 mars – 4 avril 2018
Réalisée dans le cadre de l’année européenne du patrimoine et à l’occasion du mois de la francophonie, cette exposition constitue un vibrant hommage à cinquante femmes d’aujourd’hui qui font vivre la relation bilatérale entre Cluj-Napoca et l’espace francophone. Ces cinquante visages de femmes racontent avec une force bouleversante autant de destins lumineux, qui se déclinent au pluriel dans les arts, les lettres, les sciences ou les affaires. Cinquante destins qui chaque jour, tissent des liens et font vivre l’amitié entre le peuple roumain, le peuple français et le monde francophone. Porté par l’Institut français, ce travail confié à l’artiste Nicolas Friess met en scène un univers croisé : celui du genre, de la francophonie et du patrimoine. Chaque femme représentée a associé son portrait avec le site patrimonial de Cluj-Napoca ou l’œuvre d’art de son choix.
Realizată în cadrul anului european al patrimoniului și cu ocazia lunii francofoniei, această expoziţie constituie un vibrant omagiu pentru 50 de femei de astăzi, care dau viaţă relaţiei bilaterale dintre Cluj-Napoca și spaţiul francofon. Aceste cincizeci de chipuri reprezintă tot atâtea destine luminoase, care se împlinesc în arte, litere, știinţe sau afaceri. Cincizeci de destine care, în fiecare zi, ţes legături și dau substanţă prieteniei dintre poporul român, poporul francez și lumea francofonă. Iniţiată de Institutul Francez, misiunea creării acestei expoziţii a fost încredinţată artistului Nicolas Friess, care a pus în scenă un univers încrucișat : al genului, al francofoniei și al patrimoniului. Fiecare femeie a asociat portretului său un loc patrimonial din Cluj-Napoca sau o operă de artă preferată.
Le théâtre de l’esprit Teatrul minţii Tincuţa Marin
18–27 avril 2018
« Dans mes peintures, je soulève des questions liées à la magie, au rêve, à la forme et à la composition, métamorphoses des filtres de la perception, les personnages que je dessine étant déformés, avec des visages atypiques, étranges, parfois grotesques. […] Ce qui m’intéresse est l’absurde et l’exploration des limites du réel pour communiquer des pensées, des états psychologiques, de la force, des transfers d’énergie et pourquoi pas de la sensibilité. » Tincuţa Marin est étudiante en master de peinture à l’Université d’Art et de Design de Cluj. Elle a récemment exposé dans une exposition collective à la Galerie Plan B, Fabrica de Pensule et à la Galerie Richter de Rome. „În lucrările personale pun în discuţie problemele legate de magie, vis, formă și compoziţie, metamorfozare a filtrelor percepţiei, personajele redate de mine fiind deformate, având chipuri atipice, stranii, uneori grotești. […] Ceea ce mă interesează este zona absurdului, explorarea limitelor realităţii, pentru a comunica gânduri, stări psihologice, forţă, descărcări de energie și de ce nu și sensibilitate.”
Tincuţa Marin este masterandă în pictură la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca. A expus recent într-o expoziţie grup la Galeria Plan B, Fabrica de Pensule și la Galeria Richter din Roma.
Philippe Gras
Au cœur de Mai 68
2–11 mai 2018
50 ans après les événements de mai 68, cette exposition présentée par l’Institut français de Cluj nous replonge dans le Paris des manifestations étudiantes. Philippe Gras photographie les échauffourées entre les forces de l’ordre et les étudiants mais aussi les moments d’accalmie qui laissent voir le quotidien de la rue.
L’exposition est accompagné par le film documentaire Mai 68, Un étrange printemps par Dominique Beaux.
La 50 ani de la evenimentele din mai ’68, această expoziţie prezentată la Institutul Francez din Cluj-Napoca ne aruncă în mijlocul manifestaţiilor studenţești din Parisul anului 1968. Fotograful francez Philippe Gras surprinde în alb negru confruntările dintre studenţi și forţele de ordine, dar și momentele de acalmie, care lasă să se întrevadă viaţa cotidiană de pe străzile Parisului. Expoziţia este însoţită de filmul documentar Mai 68, O primăvară stranie de Dominique Beaux.
WAW – Part 3 : ReComposition
17 mai – 3 juin 2018
Peinture, installation artistique, vidéo, son, performance : techniques d’exploration rassemblées par le Projet WAW (Woman’s Art World) sous la même coupole de la femme artiste. L’exposition présente une analyse détaillée, attentive et minutieuse de la structure d’un organisme vivant et de la nature elle-même, comme un contrepoint aux processus de mondialisation. C’est un retour aux choses simples et sincères, une célébration de la vie. Pictură, instalaţie artistică, video, sunet, performance: tehnici de explorare aduse de Proiectul WAW (Woman’s Art World) sub aceeași cupolă a creaţiei femeii artist. Expoziţia prezintă o detaliere atentă și minuţioasă a structurii unui organism viu, a corpului uman și a însăși naturii, aducând un contrapunct proceselor de globalizare. Este o reîntoarcere la lucrurile simple și sincere, o celebrare a vieţii.
Elvira Bozga, Sabina Elena Dragomir, Hye Young Kim, Camelia Oltean, Andra Roman, Axenia Roșca
Cosmotic Livia Mateiaș
7–22 juin 2018
Cosmotic est un terme équivalent à l’univers intérieur. C’est tout ou rien, un univers évanescent, infini et éternel. Il est comme la fumée d’une tige parfumée, elle n’a pas de plan, ne suit pas des coordonnée précises ou un trajet défini, elle ne connait ni espace ni temps. Mais pourtant la spontanéité et la beauté de son parfum remplissent l’espace, transcendent le temps et créent de l’harmonie. Cosmotic est l’univers intérieur qui émane de la lumière. L’exposition invite le public à l’introspection, la tranquillité et à la rencontre avec soi-même.
Cosmotic este un termen echivalent universului interior, Cosmotic este totul și nimic, un univers evanescent, infinit și etern. Este asemeni fumului emanat de beţigașul parfumat, nu are un plan, nu urmărește coordonate și nu se ghidează după un traseu bine definit, este aspaţial și atemporal. Cu toate acestea spontaneitatea, frumuseţea și parfumul lui umplu spaţiul, transcend timpul și creează armonie. Cosmotic este universul interior care emană lumină. Expoziţia Cosmotic invită publicul la introspecţie, la liniște, la pauză și la întâlnirea cu sine.
Histoires urbaines
28 juin – 20 juillet 2018
Au lieu de voir la rue comme un lieu public banal, utilitaire, je la vois comme un livre. Un livre d’histoires, qui s’efface et se réécrit en permanence. Chaque passant est l’acteur de sa propre histoire, que je tente d’écrire du bout de mon objectif. […] Le paysage urbain est une fantastique toile pour mettre en image ce livre d’histoires. Au point de parfois voler la vedette ! Après tout, la ville aussi a peut-être quelque chose à raconter, elle qui observe « ses humains ». Son design, ses lignes, ses ombres, sont autant d’éléments narratifs que je peux utiliser pour retranscrire ces histoires urbaines. Et quoi de mieux que du noir et blanc pour mettre en avant cet aspect graphique ? Je vous propose donc un petit voyage à travers une trentaine d’histoires dans plusieurs pays, plusieurs continents même ! În loc să văd strada ca un loc banal, utilitar, eu o văd ca pe o carte. O carte cu povești, care se șterge și se rescrie în permanenţă. Fiecare trecător este personajul principal al propriei sale povești, pe care încerc să o scriu cu ajutorul aparatului foto. […] Peisajul urban este o pânză fantastică pentru a transpune în imagini toate aceste povești, uneori devenind chiar personajul principal. Orașul are el însuși lucruri de spus, el care își observă și ocrotește locuitorii. Designul său, liniile și umbrele sale sunt tot atâtea elemente narative pe care le pot folosi pentru a spune aceste povești urbane. Și ce e mai bun decât fotografia alb-negru pentru a scoate în evidenţă acest aspect grafic? Vă propun deci o călătorie prin treizeci de povești din mai multe ţări și chiar de pe mai multe continente!
Pierre Pichot
Carmen Bayer
Figuration féminine et quelques métamorphoses au vin
27 septembre – 13 octobre 2018
Le dessin se combine avec les poèmes de Nichita Stănescu pour rendre diverses hypostases de la féminité, atemporelles, sensibles, fragiles ou fortes, dans une recherche de l’esthétique et de l’équilibre. Une nouveauté sont aussi les quelques peintures au vin réalisées par l’artiste, qui donnent à l’exposition une saveur particulière.
Carmen Bayer a fait ses études à la Faculté d’art et design de Timișoara, où elle a également réalisé une thèse doctorale avec le titre « La poésie de la féminité, un dialogue esthétique et plastique ».
Grafica de șevalet se îmbină cu scriitura poeziilor lui Nichita Stănescu pentru a reda diverse ipostaze ale feminităţii, atemporale, sensibile, fragile sau puternice, într-o căutare a esteticii și a echilibrului. O noutate o reprezintă și cele câteva picturi cu vin realizate de artistă, care dau expoziţiei o savoare specială. Carmen Bayer a absolvit cursurile Facultăţii de Arte și Design din Timișoara, unde și-a realizat apoi lucrarea de doctorat cu titlul „Poezia feminităţii, un dialog esteticoplastic”.
Roxana Maria Burducea
City Lights
Les lumières de la ville
18 octobre – 2 novembre 2018
Inspirée par le milieu urbain, cette série de travaux accentue le contraste entre lumière et obscurité, entre organique et artificiel, aspects qui complètent le tableau de l’existence citadine pour chacun d’entre nous. Les travaux réalisés en fibres optiques flexibles, plexiglas ou latex invitent à l’interaction et réagissent aux gestes des visiteurs. Avec une licence, un master et un doctorat à l’Université d’art et design de Cluj, Roxana Maria Burducea est passionnée par le milieu du texile et combine les outils et les techniques artistiques traditionnels avec les nouveaux médias. Inspirată de mediul urban, seria de lucrări potenţează contrastul dintre lumină și întuneric, respectiv organic și anorganic, aspecte care completează tabloul existenţei citadine pentru fiecare dintre noi. Lucrările, realizate din fibre optice flexibile, plexiglas sau latex, invită privitorul la interacţiune și reacţionează la gesturile sale. Parcursul artistic al Roxanei Burducea, marcat de studiile universitare, masterale și doctorale în cadrul Universităţii de Artă și Design din Cluj, denotă interesul său pentru materiale textile recontextualizate și pentru combinarea tehnicilor tradiţionale cu new media.
La trahison des images
8–22 novembre 2018
Les mots et les images ne sont plus considérés aujourd’hui comme de véritables ponts vers la connaissance du monde, ils constituent plutôt des obstacles qui nous séparent souvent de la vie réelle. Partant de cette évidence, l’artiste veut s’en servir comme de simples composants ou éléments constitutifs d’une nouvelle vision artistique. Ce projet explore la superposition de nombreuses couches d’écritures, utilisées autant pour leurs qualités poétiques que pour leur potentiel calligraphique. Et ce, jusqu’au point où leur accumulation visuelle parvienne à composer des images plus ou moins figuratives, tout en insistant sur leur charge esthétique. Gabriel Marian est artiste visuel, curateur et l’un des fondateurs de la Galerie Nano, au Centre d’Intérêt, Cluj-Napoca. Diplômé en 2011 du Master de peinture de l’Université d’art et design, il y prépare actuellement son doctorat sous la direction du prof. Ioan Sbârciu.
Imaginile și cuvintele nu mai sunt azi considerate ca veritabile punţi spre cunoașterea lumii, ele constituie mai degrabă obstacole care ne ţin adesea departe de viaţa reală. Pornind de la această evidenţă, artistul intenţionează să le utilizeze ca pe niște simple materiale sau elemente constitutive ale unei noi viziuni artistice. Acest proiect explorează suprapunerea a numeroase straturi de texte, folosite atât pentru calităţile lor poetice, cât și pentru potenţialul lor caligrafic, până când acumularea vizuală ajunge să compună imagini mai mult sau mai puţin figurative, însă întotdeauna cu o importantă încărcătură estetică.
Gabriel Marian este artist vizual, curator și unul din fondatorii Galeriei Nano, Centrul de Interes. A absolvit în 2011 masteratul de pictură al Universităţii de Arte și Design, iar în prezent este doctorand la aceeași universitate, sub îndrumarea profesorului Ioan Sbârciu.
Gabriel Marian
Gavril Zmicală
Les surfaces de l’abîme Suprafeţele adâncului
23 novembre – 14 décembre 2018 • Dans le cadre du Festival Caolin « Entre l’épiderme de la chamotte et l’intelligence de la forme il y a un intervalle mystérieux, une zone dangereuse que je traverse parfois avec mes pièces, chacune marquant en fait des nœux, des « crises » de cette traversée. Elles articulent les questions essentielles auxquelles je suis confronté : que se passe-t-il à la douane entre l’être et le monde ? Entre forme et sens ? Comment peuvent communiquer les deux mondes, intérieur et extérieur ? Qu’est-ce que l’être, corps et âme, doit ou peut faire pour passer au-delà de ses propres limites d’espace et de temps, pour s’accomplir ? » Gavril
Zmicală
Formé dans la section céramique de l’Académie de beaux-arts Ion Andreescu de Cluj-Napoca, Gavril Zmicală est depuis 1993 membre de l’Union des Artistes Plasticiens de Roumanie. Au début des années 90, il a commencé à enseigner la sculpture au Lycée d’art Romul Ladea, étant à présent directeur de cet établissement. Depuis 2013 il est un des organisateurs de la Biennale internationale de céramique de Cluj. „Între epiderma lutului și inteligenţa formei există, în câmpul artei, un interval tainic, o zonă «primejdioasă» pe care o traversez adeseori cu lucrările mele, fiecare din ele marcând de fapt punctele nodale, de «criză», ale acestei traversări. Ele articulează în formă întrebările esenţiale cu care mă confrunt: ce se întâmplă la graniţa dintre fiinţă și lume? Dintre formă și sens? Cum pot comunica cele două lumi: cea interioară și cea exterioară? Ce trebuie și ce poate face fiinţa, cu trup și suflet, pentru a trece dincolo de propriile ei hotare de timp și spaţiu, pentru a se împlini?” Gavril Zmicală Absolvent al secţiei de ceramică de la Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca în 1989, Gavril Zmicală este din 1993 membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. La începutul anilor ’90, Gavril Zmicală a început să predea sculptura la liceul „Romul Ladea”, Cluj-Napoca, fiind în prezent directorul acestui liceu. Din 2013 este unul dintre organizatorii Bienalei Internaţionale de Ceramică de la Cluj.
Alua Tebenova
La femme nomade Femeia nomadă
20 février – 8 mars 2019
La femme nomade peut être regardée comme faisant partie de la réalité tellurique des tribus d’Asie Centrale, un élément de base d’une société archaïque avec des profondes connotations culturelles, spirituelles et religieuses. Pour l’artiste, l’idée de ce projet a une grande signifiance personnelle, car elle décrit sa manière de penser et au même temps la culture à laquelle elle appartient, une culture qui continue de chercher sa propre signification et identité dans le monde.
Alua Tebenova est une jeune artiste originaire du Kazakhstan. En 2015, elle est venue en Roumanie pour développer sa vocation artistique. À présent elle suit des études doctorales à l’Université d’art et design en Cluj-Napoca sous la direction du professeur des universités Ioan Sbârciu.
Femeia nomadă poate fi considerată drept parte a realităţii telurice a triburilor nomade din Asia Centrală, un element de bază al unei societăţi arhaice cu adânci conotaţii culturale, spirituale și religioase. Acest proiect are o mare însemnătate din punct de vedere personal pentru artistă, întrucât descrie atât modul ei de gândire, cât și cultura din care face parte, o cultură care se află încă în căutarea propriei sale semnificaţii și identităţi în lume.
Alua Tebenova este o tânără artistă originară din Kazahstan. În 2015 a venit în România pentru a-și dezvolta vocaţia artistică. În prezent, ea urmează studii doctorale la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, sub îndrumarea profesorului universitar dr. Ioan Sbârciu.
B.l.a.n.c.h.e
Ils imaginent În mintea lor
21 mars – 12 avril 2019
Étudiante en médecine à Cluj-Napoca, Blanche est française et passionnée par la peinture. Elle aime les gens qui dorment, les tissus, les allumettes, les pensées et la couleur, surtout la couleur. Avec son exposition, elle lance un défi aux spectateurs : de s’imaginer par écrit, à quoi pensent, à quoi rêvent les personnages de ses tableaux. La scénographie imaginée par l’artiste a rapproché le public des personnages d’une manière personnelle. Chaque tableau était séparé des autres par des tissus noirs, le visiteur étant invité à s’asseoir sur une chaise devant le tableau pour s’immerger dans les toiles de grandes dimensions.
Studentă la medicină în Cluj-Napoca, Blanche este o franţuzoaică pasionată dintotdeauna de pictură. Ea iubește oamenii care dorm, ţesăturile, chibriturile, gândurile și culorile, mai ales culorile. Prin expoziţia sa, ea lansează o provocare spectatorilor: de a-și imagina în scris, visele și gândurile personajelor din tablourile sale. Scenografia gândită de artistă a făcut ca apropierea publicului de personaje să fie una personală. Fiecare tablou a fost separat de celelalte cu pânze negre, vizitatorul fiind invitat să se așeze pe un scaun în faţa tabloului, pentru a se cufunda în imaginile de mari dimensiuni.
France-Roumanie,
regards croisés
Franţa-România, priviri încrucișate
Anda Bercu et Nicolas Friess
18–25 avril ; 6–10 mai 2019
Anda est une jeune photographe roumaine qui adore la France et aime flâner dans les rues de Paris et de Marseille. Nicolas est un photographe parisien passionné par la Roumanie et ayant vécu plusieurs années à Cluj-Napoca.
A l’occasion de l’ouverture de la Saison France-Roumanie à Cluj-Napoca, l’Institut français vous invite à découvrir ce dialogue par des instantanés des deux pays. Comme un échange de cartes postales, leurs photos présentent des lieux de référence, comme le Sphinx des monts Bucegi ou le Café de Flore à Paris, mais aussi des coins anonymes, pleins de charme. Alors que Nicolas est plus intéréssé par les gens, qu’il place au centre de ses photos, Anda est plus intéressée par l’architecture et la lumière. Néanmoins, les deux séries dégagent l’atmosphère des lieux et créent un vrai dialogue entre les cultures.
Anda este o tânără fotografă care adoră Franţa și căreia îi place să se piardă pe străzile Parisului. Nicolas este un fotograf parizian pasionat de România și care a trăit mai mulţi ani la Cluj-Napoca. Cu ocazia deschiderii Sezonului Franţa-România la Cluj-Napoca, Institutul Francez vă invită să descoperiţi acest dialog al instantaneelor fotografice din cele două ţări. Precum un schimb de cărţi poștale, fotografiile lor prezintă locuri de referinţă, precum Sfinxul din Munţii Bucegi sau Café de Flore din Paris, dar și locuri anonime, pline de șarm. În timp ce Nicolas e mai interesat de oameni, plasându-i în centrul fotografiilor sale, Anda este mai atrasă de arhitectură și lumină. Cu toate acestea, cele două serii degajă atmosfera specifică locurilor surprinse și creează un adevărat dialog între culturi.
Elena Ilash et Flora Sopa
Éclairage et forme
16–28 mai 2019
Artiste formée à l’école de sculpture de Cluj, Elena Ilash présente un groupe de portraits en bronze qui « regardent » les visiteurs de la hauteur de socles originaux. La forme, la ligne et l’expressivité des œuvres sont amplifiées par l’éclairage, qui crée une proximité entre le spectateur et les personnages. Flora Sopa a étudié elle aussi à l’Université d’art et design de Cluj et a continué avec un master à la Haute École des arts du Rhin, France. Dans le cadre de l’exposition Éclairage et forme, Flora présente une installation immersive, un dialogue entre forme et couleur exprimé par des pulsations rythmiques de lumière.
Artistă formată la școala clujeană de sculptură, Elena Ilash prezintă un grup de sculpturi-portrete din bronz, care „privesc” publicul de la înălţimea unor socluri originale. Forma, linia și expresivitatea lucrărilor sunt amplificate de ecleraj, care creează apropiere între privitor și personaje.
Flora Sopa a studiat și ea la Universitatea de Artă și Design din Cluj și a continuat cu un masterat la Haute École des arts du Rhin, Franţa. În cadrul expoziţiei Éclairage et forme, Flora prezintă o instalaţie imersivă, un dialog între formă și culoare exprimat prin pulsaţii ritmice de lumină.
Un soir dans l’atelier de mes parents O seară în atelierul părinţilor mei
2META+ (Eva Pervolovici, Maria Manolescu, Romelo Pervolovici)
Curatrice : Georgiana Buţ. Scénographie : Radu Pervolovici. Design sonore : Benoit Maerens. Dans le cadre du Festival international de film Transylvania et de la Saison France-Roumanie. Existe-t-il une mémoire créative génétique ? En superposant son regard cinématographique sur les tableaux de ses parents (le couple Maria Manolescu –Romelo Pervolovici, artistes peintres roumains de renom), Eva Pervolovici s’interroge sur les origines de son univers créatif. Un soir dans l’atelier de mes parents devient ainsi l’histoire de la formation artistique d’une réalisatrice. Dans une scénographie créée par Radu Pervolovici, le frère d’Eva, la peinture et le film sont alternés pour obtenir une continuité entre les discours des différents milieux, comme métaphore d’une liaison artistique entre les générations. Expoziţia propune o reflecţie asupra transmiterii imaginarului într-o familie de artiști: cuplul Maria Manolescu – Romelo Pervolovici și copiii lor, un arhitect urbanist și o regizoare, reuniţi sub numele Grupul 2META+. Proiectul pornește de la filmul omonim al Evei Pervolovici, în care aceasta se folosește de mijloacele autobiograficului pentru a explora practicile picturale ale părinţilor ei și, în egală măsură, rolul moșternirii artistice în formarea lumii ei interioare și conturarea stilului cinematografic. „O seară în atelierul părinţilor mei” devine, astfel, povestea formării artistice a unei regizoare. Într-o scenografie creată de Radu Pervolovici, fratele Evei, pictura și filmul sunt alternate pentru a obţine o continuitate între discursurile diferitelor medii, dar și ca metaforă a legăturii artistice dintre generaţii.
3–21 juin 2019
Virgil Mleșniţă
Festina lente
27 juin – 19 juillet 2019
Virgil Mleșniţă cherche la poésie dans des endroits banals. Il a le flair de surprendre sur film les personnages, les hypostases, les associations hors du commun ou, au contraire, tellement habituels qu’ils bouleversent. Amusantes ou bizarres, ses photographies attirent, comme quelque chose de cru, mais aussi de véritable. « J’aime me dépêcher de plus en plus lentement. Regarder attentivement les gens et les choses. M’arrêter, attendre jusqu’à ce que la fine coquille de la surface se fissure et les masques tombent. Seulement alors le monde reçoit du sens, les ciels s’ouvrent et illuminent l’abîme. Festina lente est une petite introduction dans cette discipline. Une collection d’exemples qui décrivent une méthode. »
Virgil Mleșnită est photographe indépendant, spécialisé dans la photographie noir et blanc.
Virgil Mleșniţă pândește poezia în locuri banale. Are ochiul format pentru a surprinde pe film personaje, ipostaze și asocieri ieșite din comun sau dimpotrivă, atât de obișnuite, încât frapează. Amuzante sau stranii, fotografiile lui atrag, ca ceva crud și, în același timp, veritabil. „Îmi place să mă grăbesc tot mai încet. Să privesc atent oamenii și lucrurile. Să mă opresc, să aștept până când coaja subţire a suprafeţei crapă și măștile cad. Abia atunci lumea capătă sens, se deschid cerurile, se luminează adâncurile. Festina lente este o mică introducere în această disciplină. O colecţie de exemple care descriu o metodă.”
Virgil Mleșniţă este fotograf independent, specializat în fotografie alb-negru.
Provocare raku
30 septembre – 18 octobre 2019
Dans le cadre de la Biennale internationale de céramique de Cluj Raku – ce traitement thermique de la céramique est pour moi un réel défi. Même si je surveille la température de cuisson de manière électronique, l’inévitable intervient, le hasard, la surprise qui peut être heureuse ou désastreuse. Tout le processus est un irrépétable spectacle ce qui le rend beau, provocateur, attirant, car, au final, nous souhaitons tous créer quelque chose d’unique. Mana Bucur est artiste céramiste, présidente de la filiale Mureș de l’Union des artistes plasticiens.
În cadrul Bienalei internaţionale de ceramică din Cluj Raku – acest tratament termic în ceramică este pentru mine o reală provocare... în ciuda faptului că utilizez tehnică de ardere monitorizată electronic, intervine inevitabilul, întâmplătorul și surpriza care poate fi bună sau dezastruoasă. Tot procesul este ca un spectacol irepetabil și de aceea este frumos, provocator, ademenitor căci, la urma urmei, toţi tindem să creăm unicate.
Mana Bucur este artist ceramist, președinta filialei Mureș a Uniunii Artiștilor Plastici.
Mana Bucur
Andreea Zimbru
États d’interlude Stări de interludiu
24 octobre – 15 novembre 2019
Andreea Zimbru est une jeune artiste clujoise qui suit à présent les cours de l’École doctorale de l’Université d’art et design de Cluj-Napoca. Partant de l’expérience quotidienne, sa pratique artistique combine des éléments apparemment antagoniques, comme les relations entre prévisible / imprévisible, banal / sublime, les images se situant à la frontière de la certitude et de l’énigme. La transfiguration de l’espace commun est réalisée avec un esprit ludique, appliquant des filtres et reconfigurant la réalité. Le titre « États d’interlude » suggère le dépassement des circonstances réelles concrètes, invitant le spectateur à explorer avec les protagonistes des peintures, la relation infinie avec l’inconnu.
Andreea Zimbru este o tânără artistă clujeană care urmează, în prezent, cursurile Școlii Doctorale din cadrul Universităţii de Artă și Design din Cluj-Napoca. Pornind de la subiectul experienţei cotidiene, practica sa artistică îmbină elemente aparent antagonice, precum relaţiile dintre previzibil/imprevizibil, banal/sublim, imaginile plastice situându-se la graniţa dintre certitudine și enigmă.
Transfigurarea spaţiului comun e realizată cu spirit ludic, aplicând filtre și reconfigurând realitatea. Titlul „Stări de interludiu” sugerează depășirea unor circumstanţe reale concrete, invitând spectatorul să exploreze, alături de protagoniștii picturilor, relaţia infinită cu necunoscutul.
Dan Tăuţan, Alex Sava, Gabriel Roșca
Lumière des Alpes –photographie de montagne Luminile Alpilor –fotografii de munte
20–28 novembre 2019
L’Institut français s’associe au festival international Transylvania Mountain Festival et co-organise une exposition dédiée à la plus vaste et la plus haute chaîne de montagne de l’Europe, qui offre des paysages à couper le souffle. L’exposition présente une sélection de photos de randonnées, d’alpinisme ou d’explorations, réalisées dans les Alpes français par trois photographes montagnards roumains. Des sommets enneigés, des couchés de soleil et des alpinistes qui grimpent sur des versants enivrants ont fasciné le public descendu dans les profondeurs de La Cave, pour admirer les hauteurs des Alpes. Institutul Francez se asociază festivalului internaţional Transylvania Mountain Festival și co-organizează o expoziţie dedicată celor mai vaști și mai înalţi munţi ai Europei, care oferă peisaje care îţi taie respiraţia. Expoziţia prezintă o selecţie de fotografii din drumeţii la înălţime, alpinism sau explorări, realizate în Alpii francezi de trei fotografi montaniarzi români. Piscuri înzăpezite, apusuri de soare și alpiniști care se caţără pe versanţi ameţitori au fascinat publicul coborât în subsolurile La Cave, pentru a admira înălţimile Alpilor.
30
ans
après la chute du mur
30 de ani de la căderea zidului Frédéric de La Mure
5–20 décembre 2019
30 ans après la chute du mur de Berlin, Frédéric de La Mure, photographe officiel du Quai d’Orsay de 1982 à 2019, a réalisé cette série de photos lors d’un voyage de presque 3000 km, pendant lequel il a parcouru en bicyclette le tracé de l’ancien Rideau de fer. Cette longue cicatrice sur le visage de l’Europe, s’étendant de la Mer Baltique à l’Adriatique, a été le témoin de la division d’un continent entier en deux champs ennemis. Équipé seulement de son appareil photo et quelques vieilles cartes routières, Frédéric de La Mure a traversé des frontières déjà disparues, il a passé par ces zones de no man’s land entre mai et juin 2019, en cherchant les traces laissées par le Rideau de fer, mais aussi le chemin de l’Europe vers la paix et la réconciliation. Le vernissage a été accompagné par un débat entre Frédéric de La Mure et le politologue Sergiu Mișcoiu.
La 30 de ani de la căderea zidului Berlinului, Frédéric de La Mure, fotograful oficial al Ministerului Francez al Afacerilor Externe între 1982 și 2019, a realizat această serie de fotografii pe parcursul a 3000 de kilometri pe care i-a străbătut pe bicicletă, de-a lungul fostei Cortine de fier. Această lungă cicatrice a Europei, care se întinde de la marea Baltică la marea Adriatică, a fost martora sciziunii unui continent în două blocuri inamice. Echipat doar cu aparatul său foto și câteva vechi hărţi rutiere, Frédéric de La Mure a traversat graniţe acum dispărute, trecând prin fostele zone de frontieră, dintr-un no man’s land în altul, între mai și iunie 2019, căutând urmele lăsate de Cortina de fier, dar și drumul Europei spre pace și reconciliere. Vernisajul a fost însoţit de o dezbatere între Frédéric de La Mure și politologul Sergiu Mișcoiu.
30 janvier 30 ianuarie Costel Chiţimuș
30 janvier – 14 février 2020
La première exposition en 2020 à l’Institut français rassemble deux séries de peintures réalisées par Costel Chiţimuș, étudiant en master à l’Université d’art et design de Cluj-Napoca, qui traitent de deux problèmes poignants de la société roumaine contemporaine : la pollution et la déforestation illégale. Le titre 30 janvier reflète l’actualité de ces questionnements et l’urgence immédiate de l’enjeu écologique. Marqués par la liberté chromatique et compositionnelle, les paysages de Costel Chiţimuș représentent un manifeste pour la protection de la nature, un signal d’alarme. Ce projet, inscrit dans l’événement mondial La Nuit des idées, qui a lieu également le 30 janvier, souhaite accroître le niveau de conscience écologique du visiteur, le rendre témoin direct d’une réalité tragique connue, interprétée de manière subjective et passée par le filtre pictural. Prima expoziţie din 2020 la Institutul Francez aduce împreună două serii de lucrări realizate de Chiţimuș Costel, masterand în pictură la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, ce pornesc de la două probleme pregnante ale societăţii românești contemporane: poluarea și defrișările ilegale. Titlul 30 ianuarie reflectă faptul că aceste chestiuni sunt cât se poate de prezente azi, iar miza ecologică este o urgenţă imediată. Marcate de libertate cromatică și compoziţională, peisajele lui Costel Chiţimuș sunt un manifest pentru protejarea naturii, un semnal de alarmă. Acest proiect, înscris în evenimentul mondial La Nuit des idées, care are loc în aceeași seară de 30 ianuarie, dorește să crească nivelul de conștientizare al privitorului, să îl facă martorul direct al unei realităţi tragice cunoscute, interpretate subiectiv și trecute prin filtrul pictural.
L’Institut français à Cluj-Napoca démarre le Mois de la Francophoie avec une exposition en noir et blanc qui explore, dans une approche contemporaine, un matériel ancestral : la laine. Commune et abondante comme matière première, la laine devient précieuse et raffinée une fois travaillée. Par leurs créations de grande taille, les étudiants de la section Arts textiles – Design textile de l’Université d’art et design de ClujNapoca attirent l’attention sur la laine en tant qu’objet artistique. L’exposition met à l’honneur la versatilité de la laine, en faisant appel à la notion d’empreinte, qu’elle soit humaine, végétale ou technologique.
Les créations ont été réalisées dans les ateliers de l’université, sous la coordination des professeurs Liliana Moraru, Anca Pintilie, Livia Petrescu, Axenia Roşca et Vlad Bulgăr.
Projet #LaCave2020 – réalisé avec l’appui généreux de l’entreprise Distral. Institutul Francez din Cluj-Napoca deschide Luna Francofoniei cu o expoziţie alb-negru ce explorează, în cheie contemporană, un material ancestral: lâna. Comună și abundentă ca materie primă, lâna devine preţioasă și rafinată odată prelucrată. Prin lucrările lor de mari dimensiuni, studenţi şi absolvenţi ai secţiei de Arte textile – Design textil din cadrul Universităţii de Artă și Design din Cluj-Napoca atrag atenţia asupra lânii ca obiect artistic. Expoziţia pune în valoare versatilitatea lânii, abordând noţiunea de amprentă, fie că e vorba de o amprentă umană, vegetală sau tehnologică. Creaţiile au fost realizate în cadrul atelierelor universităţii, sub îndrumarea prof. univ. dr. Liliana Moraru, conf. univ. dr. Anca Pintilie, lect. univ. dr. Livia Petrescu, asist. univ. drd. Axenia Roşca, laborant universitar Vlad Bulgăr. Proiect#LaCave2020 – realizat cu sprijinul generos al companiei Distral.
T3XT1L 4–17
mars 2020
Ovidiu Komlod
Espaces bordeaux Spaţii bordo
2–15 septembre 2020
Plutôt ville minérale, Bordeaux n’est pas réputée pour ses espaces verts, mais pour sa… bourgogne, coïncidence onomastique due à la nuance des vins de Bordeaux. Situé sur place dans une résidence de traduction, Ovidiu Komlod, poète et prose, a profité d’une ville aussi photogénique pour mettre en valeur sa personnalité en isolant la couleur déterminante – laissant, en d’autres termes, le reste en noir et blanc. Utilisant des techniques mixtes, le photographe erre parmi les portraits urbains et les lieux emblématiques de Bordeaux, ajoutant une touche de couleur là où elle manque. Ecrivain de par sa nature, Ovidiu Komlod choisit que chaque photo soit accompagnée d’un haïku, en français et en roumain, pour capturer l’instant dans l’image, mais aussi dans le texte. Urbe mai curând minerală, Bordeaux nu e faimos pentru spaţiile verzi, ci pentru cele… bordo, o coincidenţă onomastică datorată nuanţei vinurilor bordelais. Aflat la faţa locului într-o rezidenţă de traducere, Ovidiu Komlod, poet și prozator, a profitat de un oraș atât de fotogenic pentru a-i pune în valoare personalitatea prin izolarea culorii definitorii – lăsând, cu alte cuvinte, restul alb-negru. Folosind tehnici mixed media, fotograful hoinărește printre portrete urbane și locuri emblematice din Bordeaux, adăugând un strop de culoare acolo unde ea lipsește. Scriitor prin natura sa, Ovidiu Komlod alege ca fiecare fotografie să fie însoţită de câte un haiku, în franceză și română, pentru a surprinde clipa în imagine, dar și în text.
Sésame Sésame Asociaţia
Stea Satu Mare
16–30 septembre 2020
L’exposition met en lumière les œuvres réalisées par 15 enfants bénéficiant des services de l’association Stea, lors des ateliers de photographie qui ont eu lieu à Satu Mare, dans la communauté marginalisée de Sătmărel, en 2018 et 2020, avec la photographe Lucie Moraillon. L’exposition SÉSAME ouvre les portes de perspectives pures, dans lesquelles l’imagination et l’innocence des enfants nous permettent de voir la vie autrement, en mettant en valeur la beauté qui nous entoure. En 2020, nous vivons dans une période difficile où la résilience est un atout que les enfants peuvent nous transmettre. L’éducation doit se construire avec eux, apprendre à les écouter et valoriser leur travail, leur créativité et leur potentiel de résilience. Ce projet vise à remettre entre leurs mains un objet qui leur donne la parole et leur permet de s’exprimer.
Expoziţia pune în lumină lucrările realizate de către 15 copii beneficiari ai serviciilor asociaţiei Stea, în cadrul atelierelor de fotografie care au avut loc la Satu Mare, în comunitatea marginalizată din Sătmărel, în 2018 și 2020, cu fotografa Lucie Moraillon. Expoziţia SÉSAME deschide porţile spre perspectivele pure, în care imaginaţia și inocenţa copiilor ne permit să vedem viaţa în mod diferit, punând accentul pe frumuseţea ce ne înconjoară. În 2020, trăim o perioadă dificilă în care rezilienţa este un atuu pe care copiii ni-l pot transmite. Educaţia trebuie să se construiască împreună cu ei, învăţând să-i ascultăm și să punem în valoare lucrările lor, creativitatea lor și potenţialul lor de rezilienţă. Acest proiect urmărește să le așeze în mână un obiect care le dă lor cuvântul și le permite să se exprime.
Liviu Bulea
Sous la poussière grise Despre gri
8–17 octobre 2020
Le projet artistique imaginé par Liviu Bulea est intimement lié à Turda, sa ville natale, aux lieux où il jouait enfant et aux « paysages » industriels qui restaient imprimés dans son esprit comme chez lui. Dans le même temps, le projet parle de la pollution avec laquelle la ville a lutté au fil des ans. Les œuvres de l’espace La Cave sont réalisées pendant la quarantaine, tous les matériaux utilisés étant des déchets recyclés des berges de la rivière Arieș à Turda et des plantes mortes retrouvées dans les déplacements quotidiens de l’artiste sur ses rives. L’installation dans la cour de l’Institut a été spécialement conçue pour ce lieu, invitant le spectateur à observer pendant les jours d’ouverture de l’exposition, les effets des déchets sur la nature. L’événement est soutenu par Pfeiffer Vacuum, Distral et la Faculté d’horticulture de l’Université des sciences agricoles et de médecine vétérinaire de Cluj-Napoca.
Proiectul artistic imaginat de Liviu Bulea are strânsă legătură cu Turda, orașul său natal, cu locurile în care obișnuia să se joace în copilărie și cu „peisajele” industriale care i-au rămas întipărite în minte ca fiind acasă. Totodată, proiectul vorbește despre poluarea cu care orașul s-a luptat de-a lungul anilor. Lucrările din spaţiul La Cave sunt realizate în timpul carantinei, toate materialele folosite fiind deșeuri reciclate de pe malul râului Arieș din Turda și plante moarte găsite în deplasările zilnice ale artistului pe malurile sale. Instalaţia din curtea Institutului a fost gândită special pentru acest loc, invitând privitorul să observe de-a lungul zilelor în care expoziţia este deschisă, efectele deșeurilor asupra naturii. Evenimentul este susţinut de Pfeiffer Vacuum, Distral și Facultatea de Horticultură a Univerisităţii de Știinţe Agricole și Medicină Veterinară din ClujNapoca.
Expoziţia de fotografie montană TMF 2020
20–30 octobre 2020
Présentée dans la cour de l’Institut français, l’exposition officielle de photographie de montagne du Festival de la montagne de Transylvanie regroupe les œuvres qui ont atteint la finale du concours de photographie de cette année. Dans l’exposition, nous trouverons des photos sur les sports de montagne – escalade, ski alpinisme, free ride, VTT, snowboard, course en montagne, spéléologie, canyoning, escalade de glace – et des photos de paysages de montagne. Prezentată în curtea Institutului Francez, expoziţia oficială de fotografie montană a Transylvania Mountain Festival cuprinde lucrările care au ajuns în finala competiţiei de fotografie din acest an. În cadrul expoziţiei vom regăsi fotografii despre sporturi montane – escaladă, schi alpinism, free ride, MTB (ciclism montan), snowboard, alergare montană, speologie, canyoning, căţărare pe gheaţă – și fotografii de peisaj montan.
Adrian Crapciu, Alex Buisse, Andrei Moldovan, Cosmin Berghean, Cătălin Munteanu, Daniel Mîrlea, Lucian Dachman, Marc Brulard, Pawel Zygmunt, Vlad Ionescu
Alex Sava și Dan Tăuţan
Altitudes
20–30 octobre 2020
L’exposition de photographie de montagne Altitudes, présentée par le Transylvania Mountain Festival, rassemble les œuvres des photographes audacieux Alex Sava et Dan Tăuţan, membres du jury de photographie. Les images ont été sélectionnées en s’inspirant du thème du festival de cette année : les histoires verticales.
Altitudes apporte sous terre, dans la salle voûtée de La Cave, ces sensations uniques qui ne peuvent être ressenties qu’au sommet des montagnes.
Expoziţia de fotografie montană Altitudes, prezentată de Transylvania Mountain Festival, adună lucrări realizate de temerarii fotografi Alex Sava și Dan Tăuţan, membri ai juriului de fotografie. Imaginile au fost selectate sub inspiraţia temei festivalului de anul acesta: povești verticale. Altitudes aduce sub pământ, în sala boltită din La Cave, acele senzaţii unice care pot fi trăite doar pe crestele munţilor.
26 février – 9 mars 2021 • Commissaire de l’exposition : Lina Ţărmure
INSTAGRAFII propose des clichés proches de la photographie, l’artiste utilisant le dessin comme moyen d’enregistrer l’expérience du temps présent, caractérisée par le naturel, parfois même inconscient. Les trois séries d’œuvres explorent les niveaux invisibles possibles du système de relations qui a émergé par la division de l’espace public, ce qui crée un bref sentiment de familiarité dans le vertige du quotidien. Réalisée in situ, la démarche artistique devient un véhicule d’observation, dans lequel le moment éphémère est capturé à l’aide du schématisme, qui invite le spectateur à un dialogue visuel sans fin, dans lequelsont évoquées ses propres expériences.
INSTAGRAFII propune instantanee similare fotografiei, artista folosind desenul ca mijloc de consemnare a experienţei timpului prezent, caracterizat de firesc, uneori chiar inconștient. Cele trei serii de lucrări explorează posibile paliere invizibile din sistemul de relaţii apărut prin împărţirea spaţiului public, fapt ce creează o scurtă senzaţie de familiaritate în vertijul cotidianului. Realizat in situ, demersul artistic devine un vehicul al observaţiei, în care efemeritatea momentului este surprinsă cu ajutorul schematismului, care invită privitorul într-un nesfârșit dialog vizual, în care propriile experienţe devin evocate.
Maria Brudașcă Instagrafii
Michel Vinay E = Mvinay
« Ma vie est faite de rencontres. Dans mon travail artistique c’est la même chose. D’abord, c’est l’objet qui me donne l’idée. Je rencontre un objet qui me parle, je le détourne de son sens quotidien pour le transformer dans une œuvre d’art. Souvent on n’a pas besoin de grande chose pour nous réjouir, pour rêver. Quand je crée, je m’interdis les tergiversations intellectuelles trop polluantes. J’aime garder dans mes œuvres la spontanéité de l’amour fulgurant déclenché par la première rencontre avec l’objet. » Michel Vinay „Viaţa mea e făcută din întâlniri. În munca mea de artist e la fel. Înainte de toate, obiectul îmi dă ideea. Întâlnesc un obiect care îmi spune ceva, îl deturnez de la înţelesul cotidian ca să-l transform într-o operă de artă. Adeseori nu e nevoie de mare lucru ca să ne bucurăm și să visăm. Când creez, îmi interzic tergiversările intelectuale prea poluante. Îmi place să păstrez în lucrările mele spontaneitatea dragostei fulgerătoare stârnită de prima întâlnire cu obiectul.” Michel Vinay
12–23
mars 2021
25 mars – 9 avril 2021 • Commissaire de l’exposition : Lina Ţărmure
Il existe des solutions, et le changement vient des moindres gestes, des habitudes. En plus de la prise de conscience du problème et du fait d’assumer un mode de vie durable, nous avons besoin également des entités qui militent, et qui pratiquent des méthodes visant la durabilité.
Art Mirror est un exemple en ce sens. L’association exerce diverses habitudes utiles pour l’environnement, les résultats étant exposés à Cluj : la collecte de débris plastiques distincts issus du milieu médical, les bouchons de liège dans les restaurants, les déchets de verre laissés après la découpe des fenêtres de différentes tailles, la collecte des CD inutiles etc. Dernièrement, l’équipe a assumé aussi un rôle de formateur du public : la publication en ligne des films courts par lesquels ils nous apprennent divers procédés qu’on peut utiliser chez soi, tels que le recyclage du papier ou la transformation de bouteilles en objets utiles pour la maison. Există soluţii, iar schimbarea provine din cele mai mici gesturi, obiceiuri. Pe lângă conștientizarea problemei și asumarea unui stil de viaţă sustenabil, avem nevoie și de entităţi care să militeze, respectiv să practice lucruri care vizează durabilitatea.
Art Mirror este un exemplu în acest sens, asociaţia exercitând diferite obiceiuri folositoare pentru mediu, rezultatele fiind expuse în spaţii clujene: adunarea distinctelor resturi de plastic din contexte medicale, a dopurilor de plută din restaurante, a deșeurilor de sticlă rămase în urma tăierii geamurilor la diverse dimensiuni, colectarea CD-urilor inutile etc. În ultima vreme, echipa își asumă și un rol formator al publicului – postarea unor filmuleţe on-line, în care ne învaţă cum să realizăm acasă diferite procese precum reciclarea hârtiei sau transformarea sticlelor în obiecte folositoare căminului.
Cristina Cantemir, Mihaela Vanca, Ana Coroi, Ioana Man, Roxana Oroian
Re:stART
Daria
Langa
Une série d’irrégularités techniques
O serie de neregularităţi tehnice
15–29 avril 2021 • Commissaire de l’exposition : Lina Ţărmure
Parallèlement à l’idée d’irrégularité (subie ou créée) et de la distorsion de la perception / déviation de la convention (vécue ou générée), Daria Langa illustre l’action de protester de la même manière – déformée. L’hétérogène devient homogène, les éléments distincts deviennent unitaires, le moi se dissout dans le sillage de la grossesse de la foule. Tant en peinture qu’en photographie et en vidéo, les couleurs se mélangent, rendant ainsi le chaos généré par l’existence de grands groupes de personnes qui créent un conglomérat d’agitation. De plus, l’artiste elle-même fait équipe avec des ingénieurs techniques pour développer les vidéos – dont la plupart ont été réalisées lors de diverses manifestations entre 2018 et 2021 – dans une installation interactive. Ainsi, les travaux numériques deviennent, selon le nombre de visiteurs devant la projection, une altération des matériaux originaux.
Paralel ideii de neregularitate (suferită sau creată) și a deformării de percepţie / abaterii de la convenţie (experimentată sau generată), Daria Langa ilustrează acţiunea de a protesta în același fel – distorsionat. Eterogenul devine omogen, elementele distincte devin unitare, sinele se dizolvă în siajul pregnanţei mulţimii. Atât în pictură, cât și în fotografie, respectiv video, culorile se amestecă, redând, astfel, haosul generat de existenţa grupurilor ample de oameni, care crează un conglomerat de agitaţie. Ba mai mult, artista însăși se grupează cu ingineri tehnici pentru a dezvolta videourile – majoritatea realizate în timpul participării la diverse proteste în perioada 2018-2021 – într-o instalaţie interactivă. Astfel, lucrările digitale devin, în funcţie de numărul de vizitatori din faţa proiecţiei, o alterare a materialelor originale.
Plus ou moins
12–24 mai 2021 • Commissaire de l’exposition : Lina Ţărmure
Heidi Tradnik a remarqué comment une série de changements dans sa vie a laissé sa marque sur la façon de se rapporter aux responsabilités quotidiennes, retrouvant ce problème dans un contexte social plus large. Alliant conscience de ses propres besoins et intérêt pour la matérialité de l’éponge, l’artiste crée son propre univers tridimensionnel, basé sur des caractéristiques qui manquent à l’univers commun – la stabilité et la sécurité.
En d’autres termes, dans l’exposition PLUS OU MOINS, nous trouvons à la fois un journal visuel organisé métaphoriquement et un prétexte pour communiquer des sujets sensibles, impossible à transmettre en d’autres circonstances ; une approche cathartique, de redécouverte de soi, de repositionnement par rapport à la réalité.
Heidi Tradnik a observat cum o serie de schimbări petrecute în viaţa sa și-au lăsat amprenta asupra modului de raportare la responsabilităţile cotidiene, regăsind această problemă și într-un mai amplu context social. Combinând conștientizarea nevoilor proprii cu interesul pentru materialitatea buretelui, artista își creează propriul univers tridimensional, bazat pe însușiri ce lipsesc din universul comun – stabilitate & siguranţă.
Cu alte cuvinte, în expoziţia PLUS OU MOINS regăsim atât un jurnal vizual organizat metaforic, cât și un pretext de comunicare al unor subiecte sensibile, imposibil de transmis în alte circumstanţe; un demers cathartic, de regăsire a sinelui, de repoziţionare a acestuia în raport cu realitatea.
Heidi Tradnik
Réalités corporelles : des identités incertaines
Corporealităţi.
Identităţi incerte
27 mai – 8 juin 2021 • Commissaire de l’exposition : Lina Ţărmure
Ada Muntean questionne l’identité de l’homme contemporain, du soi, de l’ego et de la relation entre le corps et la société. Dans sa vision, les corps humains décrivent une réalité connue sans la délimiter avec certitude : d’une série de typologies ou caractères humains possibles à l’apparition d’une culture/société et à la confession d’une histoire personnelle – ils constituent une série visuelle, plastique destinée à poser des questions sans nécessairement donner des réponses concrètes à la nature de l’homme contemporain. Les hypostases identitaires ambiguës et transitoires suggèrent visuellement une désintégration, une dématérialisation du corps, et soulignent de manière idéative la décadence existentielle. Les compositions interrogent la capacité de trouver le récepteur dans le sujet représenté, mais gardent un mystère délibéré en supprimant le caractère narratif et le portrait descriptif.
Ada Muntean abordează problematica identităţii omului contemporan, a sinelui, a ego-ului și a relaţiei corp-societate. În viziunea ei, corpurile umane descriu o realitate cunoscută fără a o delimita cu certitudine: de la o înșiruire de posibile tipologii/caractere umane, la înfăţișarea unei culturi/societăţi și până la confesiunea unei istorii personale – acestea încheagă o serie vizual-plastică menită să pună întrebări și nu neapărat să răspundă concret asupra naturii omului contemporan. Ipostazele identitare cu caracter ambiguu și tranzitoriu sugerează vizual o dezintegrare, o dematerializare a trupului, iar ideatic subliniază decadenţa existenţială. Compoziţiile chestionează capacitatea de regăsire a receptorului în subiectul reprezentat, însă păstrează un voit mister prin eliminarea caracterului narativ și a portretisticii descriptive.
Ada Muntean
Octavian Pavel La Roumanie en réalité (augmentée) România în realitate (augmentată)
10–25 juin 2021 • Commissaire de l’exposition : Lina Ţărmure L’exposition La Roumanie en réalité (augmentée) associe la photographie de paysage aux nouvelles technologies. 16 images avec des lieux connus et moins connus en Roumanie vous invitent à une expérience interactive unique grâce à la réalité augmentée. À l’aide d’une application mobile, le spectateur aura la possibilité de découvrir et de vivre l’atmosphère du moment de la capture des images. Le projet vise à promouvoir auprès des visiteurs les endroits merveilleux de Roumanie, en les encourageant à les découvrir à travers le voyage.
Expoziţia România în realitate (augmentată) combină fotografia de peisaj cu noile tehnologii. 16 imagini cu locuri cunoscute și mai puţin cunoscute din România invită la o experienţă interactivă inedită prin intermediul realităţii augmentate. Cu ajutorul unei aplicaţii mobile, privitorul are ocazia să descopere și să experimenteze întreaga atmosferă din momentul captării imaginilor. Proiectul își propune să promoveze, în rândul vizitatorilor, locurile minunate din România, încurajându-i să le descopere prin călătorii.
The Spring I Lost / The Lack of Touch
3–14 septembre 2021 • Commissaire de l’exposition : Lina Ţărmure
Les photographies font partie de trois séries, qui ont été réalisées et pensées (à l’origine) séparément, ayant été par la suite réunies par la source et la motivation de ces réalisations – l’incertitude et l’anxiété générées par la pandémie.
Amaia Molinet réalise des exercices de documentation sur les contextes dans lesquels elle se trouve (Bilbao, Cluj, Navarra), se réappropriant la réalité avec l’aide de l’objectif de son appareil photographique. Marquée par l’impossibilité des connections avec la nature en temps de confinement, cette artiste revisite les photographies qu’elle a réalisées de certains arbres, avant l’irruption de la pandémie, préméditant sa prochaine sortie en forêt. Dans ces photographies, elle rajoute de la buée sur l’objectif comme une référence à la respiration libre, sans masque, et comme un hommage apporté au courant photographique picturaliste, spécifique au XIXème et au XXème siècle.
Fotografiile fac parte din trei serii, care au fost realizate și gândite (iniţial) separat, fiind ulterior unite de sursa și motivaţia realizării acestora –incertitudinea și anxietatea generate de pandemie. Amaia Molinet realizează exerciţii de documentare a contextelor în care se află (Bilbao, Cluj, Navarra), digerând realitatea cu ajutorul lentilei aparatului de fotografiat. Marcată de imposibilitatea conectării cu natura în timpul lockdown-ului, artista revizitează fotografiile realizate unor copaci, înainte de erupţia pandemică, premeditânduși următoarea ieșire într-o pădure, în care aburește lentila obiectivului ca o referinţă la respiraţia liberă, fără mască, precum și ca un omagiu adus curentului fotografic pictorialist, specific secolelor XIX și XX.
Amaia Molinet
Mihai Coșuleţu
The Great Indoors | The Great Outdoors from Indoors
16–30 septembre 2021 • Commissaire de l’exposition : Simona Vilău
« L’attente et l’attention sont les coordonnées essentielles du moment présent. Nous attendons quelque chose, peut-être ne savons pas exactement quoi, mais comme nous l’attendons! Or pendant tout ce temps, durant lequel nous attendons, nous restons en compagnie de l’attention. Combien d’entre nous n’avons pas commencé, récemment, à observer les choses, les gestes ou tout autre chose qui en temps ’normal’ ne se serait même pas approché de notre radar affectif ou sensoriel. En attendant, peu importe quoi, nous avons commencé à faire attention à notre proximité, sous toutes ses formes, physiques, affectives, secrète, coupable, morale, charnelle, à chacun ses préférences. Le paysage de chacun d’entre nous s’est modifié et adapté aux conditions actuelles, l’attention n’est plus ce qu’elle a été autrefois, elle est d’une certaine façon beaucoup plus accentuée.
» Mihai Coșuleţu
„Așteptarea și atenţia sunt coordonatele esenţiale ale momentului prezent. Așteptăm ceva, poate că nu știm exact ce, dar cât de tare așteptăm ceva! Iar în tot acest timp, cât așteptăm, rămânem în compania atenţiei. Câţi dintre noi nu am început, în ultima vreme, să observăm lucruri, gesturi sau orice altceva ce în mod «normal» nici nu s-ar fi apropiat de radarul nostru afectiv sau senzorial. Așteptând, orice așteptăm noi, am început să fim atenţi la proximitatea noastră, în toate formele ei, fizică, afectivă, secretă, vinovată, morală, carnală, to each his own. Peisajul fiecăruia dintre noi s-a modificat și adaptat la condiţiile curente, atenţia nu mai este ce a fost odată, este cumva mult mai mult.” Mihai Coșuleţu
Schoppel Cut Anatomie de la ville Anatomia orașului
7–22 octobre 2021 • Commissaire de l’exposition : Lina Ţărmure À l’aide d’une réflexion développée dans le cadre de ses études de philosophie, Schoppel Cut compose des poèmes visuels sur la vie quotidienne : qu’il s’agisse de rêves, de conflits ou de questions qui abordent divers aspects sociaux et culturels, des histoires personnelles ou collectives, les analogies entre des fragments tirés de la bibliothèque universelle des arts visuels et des images de sources aléatoires visent à souligner les liens possibles entre tradition et présent, entre passé et présent gouverné, entre autres, par divers fantasmes freudiens sur les pertes, les désirs et autres thèmes subversifs qui hantent le contemporain, le social et le politique, comme les contrastes de sa propre culture ou l’ambivalence de soi.
Ajutându-se de gândirea dezvoltată în cadrul studiilor de filosofie, Schoppel Cut compune poezii vizuale despre cotidian: fie că e vorba despre vise, conflicte sau întrebări care vizează diverse aspecte sociale & culturale, istorii personale sau colective; analogiile dintre fragmentele preluate din biblioteca universală a artei vizuale și imaginile din surse aleatorii sunt menite să emfazeze posibilele legături dintre tradiţie și actualitate, dintre trecut și prezentul guvernat, printre altele, de diverse fantezii freudiene despre pierderi, dorinţe și alte teme subversive care bântuie contemporanul social și politic, precum contrastele propriei culturi sau ambivalenţa sinelui.
Exposition de photographie de montagne TMF 2021 Expoziţia de fotografie montană TMF 2021
26 octobre – 12 novembre 2021
Explorez les hauteurs des montagnes et ressentez l’énergie des sports de montagne à travers l’exposition officielle de photographie Transylvania Mountain Festival TMF 2021, avec les œuvres de la finale du concours de photographie de cette année, qui a eu pour thème « Au-dessus des sommets ». Photographes exposants : Adrian Crapciu, Alexandru Savu, Andrei Moldovan, Barna Bán, Cosmin Berghean, Daniel Mîrlea, Iulia Zaharie, Julia Roger-Veyer, Lucian Sătmărean, Marc Brulad, Păunescu Teodor Octavian, Rodica Voicu, Vlad Ionescu, Zoltán Varga. Exploraţi înălţimile munţilor și resimţiţi energia sporturilor montane prin intermediul expoziţiei oficiale de fotografie Transylvania Mountain Festival TMF 2021, cu lucrările din finala competiţiei de fotografie din acest an pe tema „Deasupra vârfurilor”.
Fotografii expozanţi sunt: Adrian Crapciu, Alexandru Savu, Andrei Moldovan, Barna Bán, Cosmin Berghean, Daniel Mîrlea, Iulia Zaharie, Julia Roger-Veyer, Lucian Sătmărean, Marc Brulad, Păunescu Teodor Octavian, Rodica Voicu, Vlad Ionescu, Zoltán Varga.
Florin Tamba Wardrobe
25 novembre – 10 décembre 2021
Le concept de l’exposition « Wardrobe » représente la femme vue à travers le prisme des valeurs données par la société. Au fil du temps, la femme en tant qu’archétype a porté beaucoup de vêtements, destinés à être ses guides, son armure ou son instrument de séduction. L’exposition est composée d’une variété de typologies féminines, abordées individuellement à travers une large gamme de matériaux (bronze, résine, épines d’acacia, cire et monnaies) qui devient dans ce contexte l’instrument principal de l’interprétation. Chaque représentation féminine a été élaborée conceptuellement et matériellement, afin de créer un lien profond entre les deux éléments. L’intention principale de l’artiste est de capter des caractéristiques telles que la tendresse, la puissance, la beauté, la simplicité, la richesse, la superficialité et de leur donner un sens matériel, pour que chaque spectateur se retrouve dans une ou plusieurs typologies. Conceptul expoziţiei „Wardrobe” reprezintă femeia văzută prin prisma valorilor date de societate. De-a lungul timpului, femeia ca arhetip a îmbrăcat o mulţime de straie, menite să-i fie călăuze, armură sau element de seducţie. Expoziţia este formată dintr-o varietate de tipologii feminine, abordate individual prin intermediul unei game largi de materiale (bronz, rășină, spini de salcâm, ceară și monede), care a devenit în acest context instrumentul principal de interpretare. Fiecare reprezentare feminină a fost elaborată conceptual și material, cu scopul de a crea o legătură profundă între cele două elemente. Intenţia principală a artistului este de a surprinde caracteristici precum gingășia, puterea, frumuseţea, simplitatea, bogăţia, superficialitatea și de a le da un sens material, fiecare privitor putând să se regăsească în una sau mai multe tipologii.
3–18 mars 2022
Les œuvres ont été réalisées par les étudiants du département d’Arts textiles et design textile de l’Université d’art et design de Cluj-Napoca, par des techniques anciennes, telles que le tissage ou le feutrage à l’aiguille, mais aussi des techniques mixtes des arts textiles, interprétées en clé contemporaine, avec des formes géométriques, florales ou abstraites et des textures ludiques. Les arts textiles sont un moyen privilégié non seulement pour préserver les traditions et les métiers transmis de génération en génération, notamment dans la lignée maternelle, mais aussi un moyen de les intégrer dans la vie de l’homme moderne. À travers l’art, des techniques anciennes telles que le tissage ou le feutrage trouvent leur place et leur applicabilité aussi bien dans le domaine de la décoration intérieure, par divers objets destinés à la décoration d’espaces, que dans le domaine de la conception de vêtements où les techniques traditionnelles de traitement des fibres et du fil peuvent être utilisées pour créer des textures uniques qui augmentent la valeur du vêtement. Lucrările au fost realizate de studentele departamentului Arte textile-Design textil al Universităţii de Artă și Design din Cluj-Napoca prin tehnici străvechi, precum ţeserea, împâslirea cu acul dar și prin tehnici mixte ale artelor textile, interpretate în cheie contemporană , prin forme geometrice, florale sau abstracte și texturi jucăușe. Artele textile sunt un mijloc ideal nu doar de conservare a tradiţiilor și meșteșugurilor transmise din generaţie în generaţie mai ales pe linie maternă ci și un mijloc de integrare a acestora în viaţa omului modern. Prin artă , tehnici străvechi precum cea a ţeserii sau tehnica împâslirii își găsesc locul și aplicabilitatea atât în domeniul design-ului de interior, prin diverse obiecte destinate decorării spaţiilor, cât și în domeniul design-ului vestimentar unde tehnicile tradiţionale de prelucrare a fibrei și a firului textil pot fi folosite pentru crearea unor texturi inedite ce cresc valoarea obiectului vestimentar.
T3XT1L 2.0
23 mars – 8 avril 2022 • Commissaire de l’exposition : Georgia Ţidorescu L’exposition photographique CTRL part des expériences personnelles de l’artiste pendant la période de quarantaine que nous avons tous traversée et documente diverses zones de transit de cette période. Pendant ce temps, l’artiste a tenté de revenir sur les liens avec la nature présents depuis l’enfance. Dans sa pratique, elle s’intéresse à son impact sur l’environnement et participe activement à la conception d’un avenir durable. Dans ce projet, l’artiste utilise des raccourcis clavier, créant ainsi un pont entre les processus technologiques par lesquels nous nous relions aux personnes qui nous entourent et l’environnement naturel vers lequel nous avons tendance à aller dans des situations où nous ne nous sentons pas en sécurité. Dernièrement, s’évader dans la nature est devenu un mode de vie durable pour ceux qui s’en soucient et devient une sorte de refuge loin de la réalité. Expoziţia de fotografie CTRL pleacă de la experienţele personale ale artistei din timpul perioadei de carantină prin care am trecut cu toţii și documentează diverse zone de tranzit din această perioadă. În acest timp, artista a încercat să revină la conexiunile cu natura prezente încă din copilărie. În practica sa, ea este interesată de impactul ei asupra mediului și este activ implicată în proiectarea unui viitor sustenabil. În acest proiect artista utilizează scurtături ale unor comenzi de tastatură , creând astfel o punte între procesele tehnologice prin care relaţionăm cu oamenii din jur și mediul natural spre care tindem să ne îndreptăm în situaţii în care ne simţim nesiguri. În ultima perioadă evadarea în natură ajunge să rămână un stil de viaţă sustenabil pentru cei ce o îngrijesc și devine un fel de refugiu dinspre realitate.
CTRL
Roxana Bloju
Patricia Todoran Rockscapes
15–21 avril, 2–6 mai 2022 • Commissaire de l’exposition : Georgia Ţidorescu L’exposition Rockscapes de Patricia Todoran tourne autour d’histoires personnelles de l’artiste, suivant le fil narratif du développement de son intérêt pour la géologie en tant que discipline de recherche artistique. Dans cette exposition, nous retrouvons des objets qui constituent le sujet de la recherche, des dessins de sections fines par lesquelles on identifie la composition de la roche, trouvés dans un contexte familial, des pierres récupérées dans les différentes expéditions de l’artiste à travers la Roumanie, ainsi que des photographies réalisées lors d’une visite en Islande. Les objets présentés dans l’exposition ont pour but d’introduire le public dans un jeu de la géométrie, en lui permettant de comprendre leur composition et la manière dans laquelle ils sont étudiés.
Expoziţia Rockscapes a Patriciei Todoran se conturează în jurul unor istorii personale ale artistei, urmărind firul narativ al dezvoltării interesului său asupra geologiei ca ramură de cercetare artistică. În cadrul acestei expoziţii putem observa atât obiectele de la care pornește cercetarea, desenele sec ţiunilor subţiri prin care se identifică compoziţia pietrei, găsite într-un context familial, pietrele găsite în expediţiile desfășurate de-a lungul timpului în România, cât și fotografiile realizate în cadrul unei vizite în Islanda. Obiectele pe care le prezentăm în expoziţie au scopul de a introduce publicului jocul geometriei obiectelor În același timp, ne dorim ca acesta să înţeleagă compoziţia lor și a felul în care acestea sunt studiate.
Caritas – brève histoire illustrée Caritas
– scurtă istorie ilustrată
12 mai – 3 juin 2022 • Commissaire de l’exposition : Georgia Ţidorescu
Une gigantesque escroquerie de la Roumanie des 30 dernières années, Caritas était un jeu pyramidal qui a fonctionné à Cluj-Napoca au début des années ’90, attirant des millions de déposants de tout le pays. Avec des conséquences visibles encore aujourd’hui pour ceux qui sont impressionnés ou irrités par le mirage de la ville de Cluj et encore pertinent pour notre présent traversé par la désinformation, le phénomène Caritas est représenté dans cette exposition par l’illustratrice Lucia Mărneanu dans 40 dessins accompagnés par des textes qui dévoilent, avec beaucoup d’humour, les implications politiques du jeu. Pour leur élaboration, l’artiste a bénéficié du conseil d’un expert historique du Musée National d’Histoire de Transylvanie, qui a vérifié la véridicité historique des informations.
O uriașă escrocherie a României ultimilor 30 de ani, Caritas a fost un joc piramidal care a func ţionat la Cluj la începutul anilor ’90, atrăgând milioane de deponenţi din toată ţara. Cu consecinţe vizibile și azi pentru cei impresionaţi sau iritaţi de mirajul Clujului, și relevant pentru prezentul nostru traversat de dezinformare, fenomenul Caritas e reprezentat în expoziţia curentă de ilustratoarea Lucia Mărneanu în 40 de desene însoţite de texte care dezvăluie cu umor implicaţiile politice ale jocului. Pentru elaborarea acestora, Lucia Mărneanu a avut sprijinul unui expert istoric de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei care a verificat adevărul istoric al informaţiilor.
Lucia Mărneanu
George Bodocan Recycler les énergies humaines
9–26 juin 2022 • Commissaire de l’exposition : Georgia Ţidorescu L’exposition est basée sur l’interaction humaine représentée par le moment de la rencontre, quelle que soit sa forme. Ces rencontres donnent lieu à un échange d’énergies interhumaines qui sont stockées dans notre mémoire, créant ainsi une archive d’idées et d’émotions nouvellement développées. Nous pouvons essayer de déchiffrer les souvenirs personnels des gens que nous n’avons jamais pu connaî tre. Les objets présentés dans l’exposition constituent une archive collective des familles qui ont donné ou vendu ces objets de leur vie lors des vide-greniers à Paris. Nous voulons recréer par cette exposition l’émotion des nouveaux propriétaires et montrer comment ces nouveaux souvenirs peuvent créer de nouvelles histoires. Expoziţia are la bază interac ţiunea umană din momentul întâlnirii și importanţa acestuia în memoria colectivă. În cadrul acestor întrevederi, inconștientul creează o arhivă de idei și emoţii prin care ne construim relaţii care ne conectează la societate. Manifestările involuntare ale acestui schimb de energii au ca rezultat dezvoltarea unor noi judecăţi de opinie care ne individualizează. Ne-am dorit să folosim elemente recuperate pentru a putea rescrie naraţiunea lor cu ajutorul unor intervenţii particulare. Această stratificare a tehnicilor și a motivului temporal asupra unui obiect traduce expunerea acestuia la o parte a istoriei sale și definește modul în care ne putem raporta la caracterul efemer al lucrurilor. Ne raportăm și la contextul ecologic necesar în zilele de acum prin reciclarea atât a obiectelor, cât și a func ţionalităţii lor pentru a seta un exemplu pentru generaţiile viitoare.
Andreea Stoff
Interstices modulaires Interstiţii modulare
29 juin – 22 juillet
L’exposition esquisser une direction familière de formes disposées dans une série sculpturale. À travers ces œuvres, on peut voir l’intérêt de l’artiste pour l’exploration naturelle de la société, basée à la fois sur la recherche humaine et l’observation d’éléments biologiques. L’artiste se lance dans une analyse approfondie du décryptage des formes organiques de la nature vues d’un point de vue scientifique. Les objets de l’exposition constituent une archive collective des notions qui sous-tendent notre connaissance de l’environnement. Andreea Stoff voit dans ces formes un moyen d’étudier sa propre pratique artistique comme une vision de la régénération de la nature. La composante organique de la nature est une notion présente dans notre existence en tant qu’espèce, c’est pourquoi son exploration peut facilement être décryptée par la sculpture.
Expoziţia Interstiţii modulare a artistei Andreea Stoff dorește să contureze o direc ţie familiară a formelor dispusă într-o serie sculpturală. Prin aceste lucrări se poate observa interesul artistei faţă de explorarea naturală a societăţii, aceasta fiind bazată atât pe cercetarea omului, cât și pe observarea elementelor biologice. Artista lansează o analiză extinsă asupra descifrării unor forme organice din natură privite din punct de vedere știinţific. Obiectele dispuse în expoziţie construiesc o arhivă colectivă a noţiunilor care stau la baza cunoașterii noastre asupra mediului. Andreea Stoff privește aceste forme ca o modalitate prin care poate investiga propria sa practică artistică drept o viziune a regenerării naturii. Componenta organică a naturii este o noţiune prezentă în existenţa noastră ca specie, din acest motiv, explorarea acesteia poate fi cu ușurinţă descifrată cu ajutorul sculpturii.
Sarcophages pour nuages Sarcofage pentru nori
14–30 septembre 2022 Commissaire de l’exposition : Raluca Băloiu
L’exposition explore les relations entre l’homme et la nature. Gavril Zmicală explore dans sa pratique artistique de nouvelles façons d’intégrer des éléments naturels, qui deviennent par la suite l’élément commun de ses œuvres. La méthode figurative qu’il choisit souvent dans ses œuvres montre un intérêt pour l’homme, et les matériaux non conventionnels qu’il y associe font référence au monde naturel. Il entrelace le caractère mystique des personnages avec des insertions de matériaux antithétiques pour souligner leur origine en les plaçant sur l’axe historique. Dans ce projet, nous nous référons aux formes organiques présentes dans les sculptures pour former une silhouette imaginaire. Partant de la mythologie grecque, il associe des éléments historiques à des éléments fictionnels. Conceptul expoziţiei „Wardrobe” reprezintă femeia văzută prin prisma valorilor date de societate. De-a lungul timpului, femeia ca arhetip a îmbrăcat o mulţime de straie, menite să-i fie călăuze, armură sau element de seduc ţie. Expoziţia este formată dintr-o varietate de tipologii feminine, abordate individual prin intermediul unei game largi de materiale (bronz, rășină , spini de salcâm, ceară și monede), care a devenit în acest context instrumentul principal de interpretare. Fiecare reprezentare feminină a fost elaborată conceptual și material, cu scopul de a crea o legătură profundă între cele două elemente. Intenţia principală a artistului este de a surprinde caracteristici precum gingășia, puterea, frumuseţea, simplitatea, bogăţia, superficialitatea și de a le da un sens material, fiecare privitor putând să se regăsească în una sau mai multe tipologii.
Gavril Zmicală
6–21 octore 2022 • Commissaire de l’exposition : Georgia Ţidorescu Le projet étudie les symboles et les moyens de construction du rituel d’enterrement : la continuité d’un rituel et son adaptabilité à l’époque contemporaine, jusqu’à la disparition progressive du sacré, qui est remplacé par un esprit viscéral aigu. L’exposition fait référence au laboratoire dans lequel naî t un produit, la manière dont se développent les coutumes et les habitudes. L’un des objectifs de ce projet est d’archiver les traces laissées par les communautés rurales et urbaines en relation avec les pratiques comme l’enterrement et les préparations funéraires. Il s’interroge également sur la manière dont l’industrialisation a pénétré la Roumanie, sur la façon dont elle influence les coutumes et l’artisanat traditionnels qui constituent l’image de la communauté traditionnelle. Comment le processus perd son contenu au profit de la multiplication en masse. Proiectul investighează simbolurile și mijloacele de construc ţie ale ritualului de înmormântare. Continuitatea unui ritual și adaptabilitatea lui în contemporaneitate, până la dispariţia treptată a sacralităţii, ce este înlocuită de un spirit visceral acut. Prin expoziţie se face trimitere la laboratorului în care se naște un produs, modalitatea de elaborare a unor cutume și obiceiuri. Unul dintre obiectivele acestui proiect este de a arhiva urmele pe care le lasă comunităţile rurale cât și cele urbane în relaţia cu practici precum ritualul de înmormântare și pregătirile pentru aceasta. De asemenea chestionează și modul defectuos în care a pătruns industrializarea în România, felul în care aceasta influenţează obiceiurile și meșteșugurile tradiţionale care constituie imaginea comunităţii tradiţionale. Modul în care procesul își pierde conţinutul în favoarea multiplicării în masă.
2–4–6
Adrian Buda – Maria Brîneţ
Dona
Simulations d’un futur possible Simulări ale unui viitor posibil
17 novembre – 2 décembre 2022 Commissaire de l’exposition : Georgia Ţidorescu
Ce projet sert de plateforme pour explorer les pratiques artistiques individuelles vues à travers un objectif général. A travers la diversité des sujets abordés, nous souhaitons traduire les incertitudes que l’avenir nous offre. Les pratiques des artistes de l’exposition permettent la diffusion de cet exercice de réflexion qui peut attirer un public diversifié, permettant de décrypter le thème à travers plusieurs clés d’interprétation. Tout au long du développement de ce projet, les idées qui ont émergé ont fusionné en une œuvre collaborative dans laquelle les différents éléments présentent une facette de l’avenir. En même temps, cette approche est l’occasion de réfléchir à la formation incohérente et changeante de l’avenir, qui se rapporte à la fois aux données concrètes et à la mémoire individuelle.
Acest proiect servește drept o platformă de explorare a practicilor artistice individuale privite printr-un aspect general. Prin diversitatea subiectelor atinse, dorim să traducem incertitudinile pe care ni le oferă viitorul. Practicile artiștilor din cadrul expoziţiei permit răspândirea acestui exerciţiu de reflexie care poate atrage un public variat, făcând posibilă descifrarea prin mai multe chei de interpretare a temei. De-a lungul dezvoltării acestui proiect, ideile apărute au fuzionat într-o lucrare colaborativă în care diferitele elemente prezintă o latură a viitorului. Totodată , acest demers constituie o oportunitate de a reflecta asupra formării inconsistente și schimbătoare a viitorului, raportându-ne atât la date concrete, cât și la memoria individuală.
Arnakis, Andrei Arion, Alexandru Cartuș, Andreea Ioniţțță, Ionuţ Dragoș, Bogdan Matei, Andrei Neciu, Andrei Pituțţ
Souvenirs de demain Amintiri de mâine Mélody Boulissière
8–22 décembre 2022 Commissaire de l’exposition : Georgia Ţidorescu
L’exposition Mémoires de demain de Mélody Boulissière présente l’expérience
personnelle de l’artiste au cours des deux dernières années passées en Roumanie. Elle reproduit la routine et les insécurités développées dans le pays affecté par les nouvelles circonstances. Les paysages rendus par Mélody constituent le sentiment d’isolement que l’on peut ressentir même entouré de gens. Le pastel est utilisé dans ces œuvres comme une méthode thérapeutique permettant de comprendre et de libérer le corps humain d’une image souvent présente dans l’esprit. Nous constatons également une prédilection pour le désir d’atteindre un but, qui est métaphoriquement rendu dans ses œuvres comme un objectif tangible. Cette exposition nous permet de voir toute la variété de médias que l’artiste a essayé ces derniers temps, développant ainsi sa pratique artistique.
Expoziţia Amintiri de mâine a artistei Mélody Boulissière redă experienţa personală a artistei din ultimii doi ani petrecuţi în România. Ea reproduce rutina și nesiguranţele dezvoltate în ţară afectată de noile circumstanţe. Peisajele redate de Mélody constituie sentimentul de izolare pe care î l putem simţi chiar și înconjuraţi de oameni. Pastelul este folosit în cazul acestor lucrări drept o metodă terapeutică de înţelegere și eliberare a corpului uman dintr-o imagine adesea persistentă în minte. De asemenea, observăm și o precădere pentru dorinţa atingerii unui ţel, acesta fiind redat metaforic în lucrările sale drept un obiectiv tangibil. Prin această expoziţie putem observa întreaga varietate a mediilor încercate de artistă în ultima perioadă , dezvoltând în acest mod practica sa artistică.
Devenir mécène
Avec ses manifestations artistiques pluridisciplinaires et une sélection de jeunes artistes roumains et français, La Cave porte des projets destinés à faire vivre l’expérience de l’art contemporain au plus grand nombre (plus de 1000 visiteurs par an).
L’Institut français propose aux entreprises de s’associer à ses projets et de construire des relations privilégiées avec le monde de l’art et les artistes.
Les avantages de devenir notre mécène :
• développer la visibilité de votre entreprise tout au long de l’année, en associant votre nom et votre image aux valeurs d’innovation et de créativité ;
• soutenir l’art contemporain et les jeunes créateurs ;
• accompagner nos projets de coopération artistique franco-roumaine et encourager le débat d’idées et le partage du savoir-faire ;
• organiser des rencontres personnalisées et des visites privées des expositions pour vos employés.
Pour plus de détails : Raluca Mateiu, chargée de culture et communication raluca.mateiu@institutfrancais.ro
Propunere de mecenat
Cu evenimentele sale artistice pluridisciplinare și o selecţie de tineri artiști români și francezi, La Cave prezintă proiecte menite să deschidă lumea artei contemporane publicului larg (peste 1000 de vizitatori pe an).
Institutul Francez propune companiilor să se asocieze proiectelor sale și să construiască o relaţie privilegiată cu lumea artei și cu artiștii.
Avantajele de a fi mecena La Cave:
• creșteţi vizibilitatea companiei dumneavoastră pe tot parcursul anului, asociind numele și imaginea dumneavoastră valorilor de inovaţie și creativitate;
• susţineţi arta contemporană și tinerii creatori;
• însoţiţi proiecte de cooperare artistică franco-română și încurajaţi schimbul de idei și bune practici;
• organizaţi întâlniri personalizate și vizite ghidate ale expoziţiilor pentru angajaţii dumneavoastră.
Pentru mai multe detalii: Raluca Mateiu, responsabilă cultură și comunicare raluca.mateiu@institutfrancais.ro
Cluj-Napoca adresse / adresa str. I.I.C. Brătianu nr. 22, Cluj-Napoca www.institutfrancais.ro contact 0264 598 551 · cluj@institutfrancais.ro Institut français de Cluj institutfrancaisdecluj mécène de La Cave depuis 2020