46
casele au amintiri
BIBIANA TORCEA Bibliotecar
Acasă la doamna Tanți Stănculescu
MOTTO: „Pasăre mai frumoasă ca fumul casei părinteşti nu s-a văzut „ GRIGORE VIERU
S
atul e o minune, aici locuiesc, aici timpul s-a oprit pe loc şi n-are putere să şteargă amintirea strămoşilor noştri, a tradiţiilor noastre. Satul ne reprezintă, e ceea ce suntem noi, ce simţim, ce iubim, iertăm şi suferim. Satul îl luăm cu noi în amintiri şi în simţiri, oriunde ne-am afla în lume. Şi oricine am fi, orice am face, orice am avea, îi ducem dorul. Îl revedem de sărbători când inima ne este plină de dor. Oricât de mult ne-ar durea, trebuie să recunoaştem că satul nu mai este ce a fost odată. Frumuseţea lui venea din simplitatea oamenilor, a lucrurilor şi a stilului de viaţă. Azi satul îşi deschide cu ospitalitate porţile către noi pentru a ne ajuta să-i descoperim această frumuseţe.
Frumoase case româneşti avem, cu toată simplitatea şi modestia lor ! Astăzi ele poate şi-au mai pierdut din strălucire, dar mai frumoase şi mai interesante sunt poveştile din spatele acestora. Oamenii îmbătrânesc şi odată cu ei şi casele îmbătrânesc . Să încercăm să le păstrăm parfumul amintirilor. Casa părintească este cel mai sfânt şi protector loc din lume. Aici regăsim sentimentele, emoţiile trăite în copilărie, cele mai dulci amintiri, cele mai frumoase cântece şi jocuri, cele mai minunate poveşti, cea mai gustoasă pâine, cea mai liniştitoare atmosferă părintească şi cea mai mare dragoste pentru locurile frumoase care ne-au făcut Oameni ! În această zi de toamnă am adunat din amintirile frumoase ale stimatei doamne Tanţi Stănculescu, o persoană specială, de o frumuseţe aparte atât fizică cât şi spirituală, dulci destăinuiri. Iată povestea : „Tăticul meu, Ioniţă Popescu, era originar din Găneasa şi a participat la primul război