Slova Ortodoxa - numarul 5 / 2011

Page 1

Nr. 5 2011

SL O VĂ Revistă de spiritualitate ortodoxă a românilor din Moravia - Republica Cehă

Redacţia Slovă ORTODOXĂ vă doreste să petreceţi sfintele sărbători în linişte cu bucurii duhovniceşti şi sănătate

LA MULŢI ANI !

O R T O D O X Ă


Din acest număr:

Sărbători cu bucurii!............. 3 Vieţile Sfinţilor- Sf Ierarh Nicolae................................ 4 Viaţa Sfintei Muceniţe Filofteia.................................... 6 Literatură şi artă creştină Vasile Voiculescu................................ 9 Taina Euharistiei................... 10 Noi şi biserica ......................12 Răspunsuri la întrebări ....... 13 Familia ortodoxă - Naşterea Domnului

nostru

Iisus

Dacă aveţi propuneri de rubrici, doriţi să publicăm informaţii pe un anumit subiect sau răspunsuri la întrebări pe temă creştină sau să ajutaţi la traducerea în engheză/cehă, scrieţi-ne la adresa redacţiei. Asteptăm şi materiale cu ştiri despre evenimente ale bisericii din Cehia pe adresa redacţiei.

Căsuţa de redacţie Preşedinte de onoare

Pr. Cristian POPESCU

Redactor şef

Horaţiu TOMA

Echipa de redacţie

Ramona AIOANEI Traian BĂLAN Alex GIOSANU Dragoş HARAGA Cosmin MIHAI Adina TOMA Cristian VELNIC

Corectori

Cristian VELNIC Alex GIOSANU

Grafică şi design

Horaţiu TOMA

Adresa redacţiei

Email: slovaortodoxa@ro-cz.com Yahoo: slovaortodoxa Web: slovaortodoxa.blogspot.com şi http://ro-cz.com/slova-ortodoxa http://www.facebook.com/slovaortodoxa

Publicaţia apare cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitul Simeon Arhiepiscop de Olomouc şi Brno

Pentru credincioşii din zona Brno, biserica cu slujire şi în limba română se află pe strada Vranovska nr. 48 http://parohiabrno.ro-cz.com

Mulţumim celor care sprijină constant activităţile bisericii şi tipărirea revistei. Publicaţia poate fi achiziţionată în variantă tipărită de la biserica mănăstirii ortodoxe Sf Ludmila din Brno 2

Slovă Ortodoxă • Nr. 5/2011


Sărbători cu bucurii! E luna decembrie, o lună a bucuriei şi a cadourilor. Fie că vorbim despre bucuria de a primi sau a dărui cadouri celor dragi sau celor în nevoi vorbim despre o bucurie. În general în această perioadă toată lumea încearcă să facă o bucurie cuiva. Luna decembrie este luna care pentru poporul român este mai deosebită deoarece începe şi se încheie cu urări de La Mulţi Ani. Începen luna cadourilor cu sărbătorirea Zilei Naşionale a României apoi părcă o ţinem în sărbătoare continua urmează serbarea Sfântului Nicolae despre a cărui viaţă puteţi citi în paginile acestui număr al revistei noastre. După acestă sărbătoare începen să ne pregătim de bucuria Naşterii Mântuitorului Nostru Iisus Hristos urmând ca de aici să intrăm în perioadă de bucurie care va dura până după începutul noului an. De cele mai multe ori ne lasăm duşi de valul comportamentului consumist şi al lipsei de dragoste pentru cei din jurul nostru. Uităm totul şi gândim doar la cadourile de Crăciun şi petrecerea de revelion ignorând raportarea faţă de Dumnezeu. E perioadă de bucurie iar acest lucru este şi pentru creştini valabili prin faptul că între 25 decembrie şi 5 ianuarie nu există nici o zi de post dar trebuie să nu uităm că acestă perioadă de bucurie este împodobită de rugăciune. În toată această perioadă trebuie să ne exprimăm bucuria prin prezenţa în biserică şi colindatul pentru a vesti tuturor Naşterea Pruncului Iisus dar este bine să încercă să aducem un zâmbet pe feţele celor bolnavi, celor care poate nu au nici o bucată de pâine sau celor care poate nu au un acoperiş sau un pat unde să îşi odihnească ostenelile în noaptea de Crăciun. Sunt poate cazuri ca cel despre care presa vorbeşte zilele aceastea incendiu de la Valea Screzii un incendiu a mistuit o cladire şi depozitul de alimente, acolo Părintele Nicolae Tănase încearcă să ajute oameni fără posibilităţi, copii abandonaţi şi bătrâni. Putem să vedem acolo un exemplu de comportament creştin, mulţi dintre noi am spune că nu e drept ... ca putem găsii multe motive de a cârti dar părintele a declarat că poate această încercare a venit deoarece poate nu a făcut destul bine. Dacă doriti să aflaţi mai multe despre munca părintelui accesaţi www.asociatiaprovita.org iar dacă credeţi că puteţi sprijini aveţi şi opţiunea paypal. Putem să întrăm în noul an dormind după petrecerea de revelion sau putem să asteptă noul an în rugăciune participând la liturghia din ziua Sfântului Vasile aşa cum putem să serbăm ziua Sf Ioan Botezătorul participând şi la sfintele slujbe. Este normal să ne bucurăm cu persoanele care poartă numele acestor sfinţi dar nu trebuie să ne rezumăm la atât. Pentru creştin bucurie trebuie să meargă dincolo de pragul propriei case, trebuie să ne uităm la cei în nevoie. Aşa cum toţi ne dorim un an mai bun trebuie să îi ajutăm pe alţi să zâmbească şi să păşească în noul an cu speranţă şi nădăjduind că toate încercările vor aduce însutite bucurii şi linişte pe calea grea a mântuirii. Un an nou binecuvântat! Horaţiu Toma

Nr. 1/2011 5/2011 •• Slovă Ortodoxă

3


Vieţile SFINŢILOR- Sfântul Nicolae Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Sfântul Ierarh Nicolae s-a născut în localitatea Patara din Asia Mică, în jurul anilor 280, dintr-o familie înstărită dar şi foarte credincioasă. Părinţii săi, Teofan şi Nona, l-au dobândit pe Sfântul Nicolae de la Dumnezeu prin multe fierbinţi rugăciuni căci nu puteau avea copii. Încă din pruncie, Sfântul Nicolae îşi urmează menirea sa, postind şi chiar făcând minuni. După moartea părinţilor, Nicolae şi-a împărţit averea săracilor, iar după trecerea la cele veşnice a unchiului său, arhiepiscop în cetatea Mira din provincia Lichia, tânărul Nicolae a fost numit în locul acestuia, printr-o minune: arhiereii locului, rugându-se la Dumnezeu să-i ajute să-l găsească pe cel mai vrednic pentru această demnitate, unul dintre episcopi a avut un vis: un bărbat care purta o aureolă de sfânt a spus că, va fi ales arhiereu acela care va intra primul în biserică, a doua zi. În ziua următoare, intrând Sfântul Nicolae primul în biserică, a fost ales cu cinste arhiepiscop. Documentele vremii spun că în anul 303, împăratul roman Diocleţian le-a cerut supuşilor să-l venereze ca pe un zeu. Cu preţul unei pedepse aspre, Nicolae a cinstit creştinătatea şi a propovăduit dreapta credinţă, opunându-se dorinţei împăratului. Pentru curajul său a fost întemniţat împreună cu alţi creştini şi Nicolae nu a văzut lumina zilei vreme de zece ani. Cu aceeaşi tărie, Sf. Nicolae a combătut erezia lui Arie la primul Sinod convocat de împăratul Constantin cel Mare la data de 20 mai 325 d.H, Sinod întrunit în localitatea Niceea. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiului lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. La acest sinod este recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Atât de puternic a argumentat Nicolae şi atât de încăpăţânat a fost Arie, încât, îngrijorat de ruptura care se putea face în Biserică, viitorul sfânt i-a dat ereticului o palmă. De la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, în 5 decembrie, celor neascultători să li se dea o joardă în semn de avertisment. Sfântul Nicolae a dăruit mult Sursa: www.icoaneortodoxe.ro săracilor, a liniştit pe întristaţi, a vindecat cu putere de la Dumnezeu pe bolnavi, arătând lumii slava Tatălui ceresc. A rămas în seama ierarhului Nicolae o poveste adevărată, dureroasă şi mişcătoare.

4

Slovă SlovăOrtodoxă Ortodoxă•• Nr. Nr. 1/2011 5/2011


Sfântul Nicolae - Vieţile SFINŢILOR

Se zice că, într-o zi, a aflat Sfântul Nicolae despre un tată din cetatea Mira care, de durere că nu are zestre suficientă să-şi mărite cu cinste cele trei fiice, plănuia să le ia zilele şi apoi să se omoare, ca nu cumva fetele sale să fie nevoite să ajungă batjocura bărbaţilor avuţi. Mişcat de durerea tatălui şi îngrijorat de soarta fetelor şi a bătrânului, Sfântul Nicolae a luat trei pungi cu galbeni şi aruncându-le pe fereastră una câte una în casa familiei aceleia a salvat prin milostivirea sa întreaga familie de la moarte. Sfântul Nicolae şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu în anul 340, iar din anul Moaste Sfântului Ierarh Nicolae 1087, moaştele sale se păstrează până Sursa: www.sfantulnicolae.info în ziua de astăzi la Bari, în sudul Italiei.În tradiţia românească, Sfântul Nicolae (sau Moş Nicolae) are atribuţii străine de statutul sau ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă care cade la începutul iernii, ajuta văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii şi apără soldaţii pe timp de război. În colindele româneşti se cântă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr. Dacă ne întrebăm de ce de măr, Aducerea Moastelor Sfântului Ierarh Nicolae trebuie să ştim că bătrânii Sursa: www.manastirea-sireti.md noştri cunoşteau că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori pană la Naşterea Domnului, însemnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguţa flori albe.Întru cinstirea Sfântului Nicolae, peste 800.000 de români îi poartă numele şi multe mânăstiri şi biserici au hramul Sfântului.Pe acest mare făcător de minuni îl ştie Răsăritul şi Apusul, şi toţi creştinii cunosc nenumăratele lui minuni ca să se slăvească printr-însul Dumnezeu Cel Unul in Treime lăudat: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin. Sursa: http://www.crestinortodox.ro; http://www.click.ro

Rubrică realizată de Cosmin MIHAI

Slovă Ortodoxă • Nr.Ortodoxă 5/2011 Nr. 1/2011 • Slovă

5


Vieţile SFINŢILORROMÂNI

Viaţa Sfintei Muceniţe Filofteia

Este una din sfintele muceniţe cele mai cinstite de pe teritoriul României. Ea a trăit la începutul secolului al XIII-lea pe teritoriul Bulgariei de azi. Moaştele sale se găsesc în biserica mănăstirii din Curtea de Argeş, iar prăznuirea ei se face la 7 decembrie. Numele său mai poate fi întâlnit şi cu grafia Filofteea sau (mai rar) Filoteea / Filoteia. Numele ei înseamnă iubitoare de Dumnezeu. Sfânta Muceniţă Filofteia s-a născut la începutul secolului al XIII-lea în apropiere de oraşul Târnovo (Veliko Târnovo din Bulgaria de astăzi), capitala Ţaratului (româno-)bulgar, într-o familie de ţărani. Este crescută în dreapta credinţă şi evlavie de mama sa, care moare când sfânta era încă mică. Dar roadele evlaviei maicii sale s-au vădit când Filofteia a mai crescut. Copila asculta de mică dumnezeieştile Scripturi, postind şi învăţând să-şi păzească neîntinată fecioria. Dar mai presus de toate a iubit milostenia. Copila săvârşea cu statornicie şi răbdare toate faptele bune. Dar, după ce mama sfintei a trecut la Domnul, tatăl ei s-a însurat a doua oară. Mama vitregă nu a iubit-o pe Filofteia, astfel că adeseori îi făcea necazuri, bătând-o şi pârând-o tatălui ei, ca şi acesta să o certe. Iar în acest timp, fericita fecioară, de multe ori, văzându-i pe săraci şi pe flămânzi, se lăsa biruită de milostivire le dădea hainele ei şi le împărţea din mâncarea pe care mama vitregă i-o dădea ca să o ducă la ţarină, tatălui ei. Pentru aceasta, tatăl ei se mânia şi de multe ori o bătea fără milă, poruncindu-i să nu mai facă aceste fapte. Dar sfânta nu-l asculta, fiindu-i milă de săraci. Asfel că, într-o zi, mergând ea după obicei să ducă tatălui său mâncare la ţarină, i-au ieşit în cale nişte săraci şi flămânzi, care mereu o cercetau, ştiind milostivirea ei. Neavând altceva ce să le dea, stânta le-a împărţit mâncarea pe care trebuia să i-o ducă tatălui ei. Iar acesta, rămas flămând, când s-a întors acasă şi-a certat soaţa, care însă l-a încredinţat că îi trimite întotdeauna mâncare îndeajuns, ba şi de prisos. De aceea, ascultând de îndemnul Celui rău, tatăl fericitei s-a hotărât să o pândească pe copilă ca să vadă ce făcea cu mâncarea. Deci mergând la vremea la care ştia că venea Filofteia cu bucatele, s-a aşezat la loc potrivit şi, pândind-o, a văzut că le împărţea săracilor. 6

Slovă SlovăOrtodoxă Ortodoxă•• Nr. Nr. 1/2011 5/2011


Vieţile SFINŢILORROMÂNI

Viaţa Sfintei Muceniţe Filofteia

Fiind biruit de mânie şi uitând dragostea părintească, s-a pornit asupra ei, ca totdeauna, apucând-o de cosiţe ca să o bată până ce se va linişti. Dar, nemaifiind stăpân pe el, a aruncat în ea cu toporul pe care-l avea la brâu şi, lovind-o, a rănit-o la un picior. Iar din această rană sfânta a murit pe loc. Şi tot locul acela s-a umplut de lumină. Sfânta era în vârstă de doisprezece ani când sa mutat la Domnul. Iar tatăl său, venindu-şi în fire, a fost cuprins de spaimă şi de cutremur, întâi pentru că a ajuns ucigaşul fiicei sale, apoi din pricina strălucirii dumnezeieşti care se revărsase în jurul sfintelor ei moaşte. Şi vrând să ridice sfântul ei trup, nu putea nici să-l atingă, nici să se apropie de el. Văzând acestea, a alergat în cetate şi le-a spus arhiepiscopului şi conducătorilor cetăţii tot ce se întâmplase şi că trupul fericitei zăcea pe pământ, şi că era cinstit de Dumnezeu cu strălucire cerească. Aceasta auzind, arhiepiscopul împreună cu mai-marii cetăţii şi cu popor mult, au alergat cu făclii şi cu tămâie şi cu rugăciuni, şi văzând sfântul trup strălucind cu acea lumină dumnezeiască, s-au minunat cu toţii şi au lăudat pe Dumnezeul minunilor, Care şi acum, în vremurile din urmă, preamăreşte pe robii Săi care împlinesc cu fapta poruncile Lui. Apoi au încercat, împreună cu arhiepiscopul, să ridice trupul sfintei şi o ducă în cetate. Dar n-au putut nici să-l mişte, aşa încât s-au înspăimântat ci toţii. Au început să se roage cu stăruinţă lui Dumnezeu şi Sfintei Filofteia, dar nici aşa nu au putut s-o ridice. Că vrând Dumnezeu să preamărească pe roaba Sa, a îngreuiat trupul fericitei ca pe o piatră. Deci înţelegând că sfânta vroia să odihnească în altă parte, au început să-i pomenească, ca unei fiinţe vii, ţările, mănăstirile, bisericile de peste Dunăre şi cele de această parte de Dunăre şi nicăieri n-a voit. Dar cum s-a pomenit de Biserica Domnească cea din Târgul Argeşului, îndată s-a uşurat trupul ei, chiar mai mult decât greutatea sa firească. Înţelegând toţi că acolo este voia lui Dumnezeu şi a sfintei să meargă, îndată a înştiinţat prin scrisoare pe Radu Vodă, cel poreclit Negru (care zidise şi biserica) de cele întâmplate. Acesta, de cum a fost înştiinţat, fiind binecredincios şi râvnitor a-şi împodobi ţara şi poporul cu odoare de mult preţ ca acestea, a pornit îndată cu mult alai, cu făclii şi cu tămâieri, mergând către Dunăre şi a adus sfintele ei moaşte în Ţara Românească. Le-a aşezat în Biserica Domnească, în oraşul Argeş. Acolo au stat sfintele ei moaşte până la zidirea Mănăstirii Curtea de Argeş de către Neagoe Basarab. Aici au fost mutate, iar acum se află în Paraclisul Mănăstirii Curtea de Argeş. Şi acolo fiind, face multe minuni, dând tămăduiri de tot felul de boli celor ce aleargă cu credinţă la sfintele ei moaşte.

Nr. 1/2011 Ortodoxă Nr. 5/2011• Slovă • Slovă Ortodoxă

7


Vieţile SFINŢILORROMÂNI

Viaţa Sfintei Muceniţe Filofteia În fiecare an, la 7 decembrie, sfintele sale moaşte sunt scoase afară din paraclis şi racla este deschisă, fiind puse într-un pavilion special amenajat din faţa bisericii mănăstirii, pentru ca mai ales în această zi credincioşii, care se adună în număr mare la prăznuirea ei, să li se poată închina. Documentele istorice arată însă că moaştele muceniţei au rămas la Tarnovo şi sunt aduse în Ţara Românească numai după anul 1393, când ţaratul bulgar de la Târnovo a fost ocupat de către turci. Se pare că de aici sunt duse la Vidin, probabil până în anul 1396. Pentru a nu fi profanate, sunt dăruite domnitorului Mircea cel Batrân (1386+1418), care le aşează în biserica domneasca Sfântul Nicolae de la Curtea de Argeş, pe atunci catedrală mitropolitană, ctitorie a domnitorului Basarab I Întemeietorul şi Nicolae Alexandru, fiul său rămân acolo pană în anul 1893, când,datorită stării de degradare în care se află biserica, sunt mutate în biserica Sfântul Gheorghe, apoi în biserica Adormirea Maicii Domnului-Olari. În timpul primului război mondial sunt duse în paraclisul Mănăstirii Antim din Bucureşti, apoi revin la Curtea de Argeş şi sunt găzduite în marea biserica ctitorită de Neagoe Vodă Basarab. În felul acesta, Sfânta Filofteia a devenit o adevărată ocrotitoare a Ţării Româneşti. Moaştele ei sunt venerate atât de credincioşii din partea locului cât şi de alţi creştini, din alte zone ale ţării, care îşi îndreaptă paşii spre prima capitală a Ţării Româneşti. La 28 februarie 1950, Sfântul Sinod hotărăşte generalizarea cultului Sfintei Filofteia pe întreg cuprinsul ţării. Cu acest prilej, în prezenţa patriarhului Justinian Marina, are loc, în anul 1955 o slujbă specială. Cadrul festiv a fost impresionant, la slujba fiind prezenţi numeroşi ierarhi români şi străini, precum şi un număr impresionant de credincioşi. Sursa: http://ro.orthodoxwiki.org/Filofteia 8

Rubrică realizată deTraian BĂLAN

Slovă SlovăOrtodoxă Ortodoxă•• Nr. Nr. 1/2011 5/2011


Literatura şi artă creştină

Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu s-a născut pe 27 noiembrie 1884 în comuna Pârscov, judeţul Buzău, ca fiu al lui Costache Voiculescu, gospodar cu stare, şi al Sultanei (născută Hagiu), fiica unui negustor. Şcoala a început-o în satul Pleşcoi, Buzău în 1890. A urmat studii liceale la Liceul „Alexandru Hâjdeu” şi apoi la Liceul Gheorghe Lazar din Bucureşti. Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1902 1903) şi le-a continuat la Facultatea de Medicină, în 1903. Doctoratul în medicină l-a obţinut în 1910. Editorial, a debutat cu volumul Poezii (1916). Din acelaşi an a colaborat la Flacăra lui C. Banu, la recomandarea lui Macedonski. A fost timp de patru ani deţinut politic în închisorile comuniste (1958 - 1962). A fost condamnat din eroare judiciară alături de alţi membri sau colaboratori ai Rugului Aprins (Sandu Tudor, Sofian Boghiu, Dumitru Stăniloae, Benedict Ghiuş, Adrian Făgeţeanu, etc.). În închisoare s-a îmbolnăvit de cancer şi a murit doborât de boală în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963, în locuinţa sa din Bucureşti.

Plans de toamna

Bat lung peste tara Reci ramuri de vant Si codrul de ceara Miroase a sfant.

Si-n poala zabuna A norilor orbi Vazduhull aduna Sinoade de corbi.

Vin zile carunte... Spre vaile moi Se lasa marunte Dulci neguri de oi.

Dezmierzi o lumina? Se stinge... De-acum Ti-e mana de tina, Obrazul de fum.

Cocoare gonace Pe-un cer pamantiu Spre calde conace Aceleasi cai scriu Rubrică realizată de Dragoş HARAGA 1/2011 •• Slovă Nr. 5/2011 SlovăOrtodoxă Ortodoxă

9


Sfintele TAINE Taina Sfintei Împărtăşanii (Euharistia) Născut la viaţa cea nouă în Iisus Hristos, întărit în ea prin pecetea darului Sfântului Duh, pruncul nou botezat se poate învrednici şi de primirea celorlalte Sfinte Taine. Aşa i se dă lui Taina Sfintei Împărtăşanii sau Cuminecături, prin care, sub chipul pâinii şi al vinului primeşte însuşi Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos spre iertarea păcatelor şi spre viata de veci. Această Sfântă Taină se mai numeşte şi Sfânta Euharistie ceea ce înseamnă mulţumire, pentru că atunci când a aşezat-o, la Cina cea de Taină, Mântuitorul Hristos a mulţumit Părintelui ceresc înainte de a frânge pâinea şi a o da Sfinţilor Apostoli. Sfânta Împărtăşanie este cea mai mare Taină, fiindcă prin ea noi nu primim numai harul dumnezeiesc, ci pe Însuşi izvorul harului, pe Iisus Hristos, împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele Său. Mântuitorul Hristos a instituit Taina Sfintei Euharistii în Joia Patimilor, la Cina cea de Taină. Atunci, luând pâinea şi binecuvântând-o, a frânt-o şi, dând-o ucenicilor Săi, a zis: «Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Si luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor» (Matei XXVI, 26-28). După aceea le-a poruncit : «Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea» (Luca XXII, 19). Sfânta Taină a Împărtăşaniei se săvârşeşte numai de episcop şi preot şi numai în cadrul Sfintei Liturghii; ea este miezul şi centrul Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii. Darurile ce se aduc spre prefacere în Trupul şi Sângele Domnului sunt pâinea din grâu curat şi dospită şi vinul, tot curat, din struguri. La primirea Sfintei Cuminecături sunt chemaţi toţi fiii Sfintei Biserici; ei se pot împărtăşi dacă mai întâi şi-au mărturisit păcatele şi au fost dezlegaţi de preotul duhovnic. După primirea Sfintei Cuminecături se cuvine să nu mai sărute icoana, sau mâna episcopului sau preotului, să-şi păzească limba de orice vorbă deşartă, de blestem, de clevetiri, cinstind astfel Dumnezeiescul Trup şi Sânge pe care l-au primit. Când ne împărtăşim? Dat fiind roadele Sfintei Împărtăşanii, Sfânta Biserică porunceşte fiilor ei să se pregătească şi să se împărtăşească cât mai des, îndeosebi, în cele patru posturi mari de peste an, în preajma unei călătorii mai îndelungate, la caz de suferinţă şi boală, ca şi înainte ca mirii să se învrednicească de Sfânta Cununie. Efectele binefăcătoare ale Sfintei Împărtăşanii apar numai în sufletele celor care au primit-o cu vrednicie. Celor nepregătiţi şi nevrednici le aduce osândă de la Dumnezeu (1 Cor. XI, 27-29). Rugăciune înainte de primirea Sfintei Impărtăşanii: Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, slăbeşte, lasă, milostiveşte-Te şi-mi iartă mie păcătosului, netrebnicului şi nevrednicului robului Tău căderile în păcat, smintelile şi greşelile mele, toate câte am păcătuit faţă de Tine, din tinereţile mele

până în ziua şi ceasul de acum, fie cu ştiinţă, fie din neştiinţă, cu cuvântul sau fapta, sau cu gândul, sau cu cugetul, cu deprinderile şi cu toate simţurile mele. 10 10

Slovă SlovăOrtodoxă Ortodoxă•• Nr. Nr. 1/2011 5/2011


Sfintele TAINE Taina Sfintei Împărtăşanii (Euharistia) Foto: Horaţiu Toma

Şi pentru rugăciunile aceleia ce fără de prihană Te-a născut pe Tine, ale preacuratei şi pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura nădejde neînfruntată şi ocrotitoarea şi izbăvitoarea mea, învredniceşte-mă fără de osândă să mă împărtăşesc cu preacuratele, nemuritoarele, de viaţă făcătoarele şi înfricoşătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, spre sfinţire, spre luminare, spre tărie, spre vindecare şi spre sănătatea sufletului şi a trupului şi spre ştergerea şi pierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor şi a deprinderilor mele celor rele şi a nălucirilor de noapte ale duhurilor celor viclene şi întunecate. Că a Ta este împărăţia şi puterea, slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Rugăciune după primirea Sfintei Împărtăşanii: Trupul Tău cel Sfânt, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, să-mi fie spre viaţa de veci şi Sângele Tău cel scump spre iertarea păcatelor. Şi să-mi fie mie împărtăşania aceasta spre bucurie, spre sănătate şi veselie. Iar la înfricoşătoarea şi a doua venire a Ta, învredniceşte-mă pe mine păcătosul ca să stau de-a dreapta măririi Tale, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin. Recomandări înainte de împărtăşire: Pentru împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului este necesar, pe de o parte, ca omul să se spovedească, iar pe de altă parte să-şi curăţească trupul şi sufletul prin post, cel puţin câteva zile, prin rugăciune şi prin fapte bune. Prin urmare, credinciosul se va pregăti atât sufleteşte, prin evitarea, pe cât posibil, a grijilor lumeşti, prin lepădarea păcatelor şi prin împăcarea cu toţi semenii, cât şi trupeşte, prin post alimentar, prin abstinenţa de la relaţiile trupeşti şi printr-o igienă corespunzătoare a trupului. Prezentarea în faţa Sfântului Altar a credinciosului în vederea primirii Sfintei Taine, se face respectând următoarele cerinţe: bărbaţii vor fi îmbrăcaţi decent şi vor fi bărbieriţi, femeile vor avea ţinuta decentă şi capul acoperit. Împărtăşirea cu Sfintele Taine va fi precedată de împlinirea unui canon rânduit de preotul duhovnic la spovedanie şi din citirea din cartea de rugăciuni a celor 12 rugăciuni de dinainte de împărtăşanie. Nu se pot împărtăşi persoanele care au de ispăşit un canon şi au fost oprite de preotul lor duhovnic. continuare în pagina 15

Nr. 5/2011 • Slovă Ortodoxă

11


Noi si biserica

Crăciunul În preajma Crăciunului, multe din colindele noastre străbune ni-L binevestesc pe “Hristos, Mesia chip luminos”. Acest fapt nu este rodul întâmplării. Există deopotrivă atât un temei teologic profund, cât şi o necesitate reală în ceea ce ne priveste, pe care se întemeiază acest vers. Pe de-o parte, vorbim despre Întruparea Celui ce este “Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, iar pe de alta, despre nevoia de lumină pe care o resimţim toţi cei care întâmpinăm Naşterea Sa având chipul umbrit de păcate, de grijile cotidiene, de monotonia vieţii etc. În cântarea cu acelaşi nume din slujba Pavecerniţei, mărturisim cum "Poporul cel ce locuia în întuneric şi în umbra morţii a văzut lumină mare. Căci cu noi este Dumnezeu.” Altfel spus, Dumnezeu Cuvântul se întrupează pentru a-l scoate pe om din întunericul cel mai din afară şi a-l face părtaş luminii Sale. Noi cei de astăzi am pierdut acea bucurie dată de trăirea conştientă a prezenţei dumnezeieşti. Creştinul care nu mărturiseşte doar la nivel declarativ “cu noi este Dumnezeu”, ci mai ales existenţial, are întotdeauna chipul luminos. Acesta cunoaşte că este chemat de Hristos să vieţuiască în veşnicie întru lumina Sa. Dar în toate acestea este subliniată mai ales natura duhovnicească a luminii. Lumina lui Hristos nu este cea fizică. Este lumina Sa necreată, Nasterea Domnului, prin unirea celor două firi, în persoana lui Hristos, oferind omului posibilitatea împărtăşirii de energiile dumnezeiesti în chip nemijlocit. În acest sens, troparul praznicului, nu face decât sa ne vorbească despre cunoşterea lui Dumnezeu întru lumină: “Naşterea Ta Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei, ca întru ea cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie.” Acesta este şi motivul pentru care în Taina Botezului, “taina luminării omului” sau taina naşterii celei de-a doua, Biserica cere de la Hristos în numele celui nou botezat veşmânt de lumină: “Dă-mi mie haina luminoasă cela ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină”. Apoi strana răspunde cântând imnul: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. Lăudamu-Te, bine Te cuvântăm, închinamu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie pentru slava Ta cea mare. [...] Că la Tine este Izvorul Vieţii, întru lumină Ta vom vedea lumina. [...] Sfinţii Părinţi şi întreaga Tradiţie a Bisericii, ne adeveresc faptul că vederea luminii dumnezeieşti este ultima treaptă a urcuşului duhovnicesc în viaţa aceasta, ce nu este posibilă fără purificarea de patimi şi dobandirea iubirii curate. Constatăm cu tristeţe cum omul contemporan, în preajma Crăciunului, tinde să reducă însemnătatea luminii, doar la nivel exterior, rezumându-se la a cumpăra instalaţii luminoase cât mai complexe şi lumânări cât mai originale etc. 12

Slovă Ortodoxă • Nr. 5/2011


Raspunsuri la intrebari

Acesta depune tot efortul să împodobească străzile, magazinele, casele, bradul, cu riscul de a da uitării propriul suflet. Pierdem din vedere esenţialul, faptul că Naşterea Domnului este o sărbătoare a chipurilor scăldate în lumina lui Hristos, o sărbătoare a împodobirii sufletului. Biserica ne arată însă de fiecare dată calea către lumina cea adevărată şi către podoabele care se cuvin a le dobandi. În Biserică ne luminăm sufletul prin post, ni-l împodobim prin dar, însă devenim cu adevărat “lumină şi poboabă” numai prin Spovedanie şi Împărtăşanie şi prin celelalte Sfinte Taine ale Bisericii. La începutul articolului spuneam că nu este deloc întâmplător faptul că există colinde care ni-L binevestesc pe “Hristos, Mesia chip luminos”. Chipul Pruncului Hristos scăldat în lumină, nu este altceva decat o prevestire a Schimbării Sale la Faţă, o prevestire a descoperirii Slavei Sale şi a posibilităţii noastre de a “ne lumina”, altfel spus, de a-L cunoaşte împartaşindu-ne de ea. Sursa: http://www.crestinortodox.ro

Rubrică realizată de Alex GIOSANU

RaSpunSuri la int rebari - De ce colindam?

Colindul este o nepreţuită zestre spirituală, pe care o moştenim din moşistrămoşi. Cei dintâi colindători au fost păstorii care au venit la pestera luminată unde S-a născut Pruncul Iisus şi bucurându-se de acest semn ceresc şi de glasul ingerilor au vestit degrabă în cetatea Betleemului minunea la care au fost martori. Mesajul colindătorilor este adânc şi puternic spiritual căci ne arată iubirea nemărginită a Bunului Dumnezeu pentru creatia Sa trimiţând pe unicul Său Fiu “Să se nască şi să crească/ Să ne mântuiască”. Mântuitorul vine la noi simplu, născându-se din Fecioara, fără păcat, în ieslea animalelor iar colindul nostru arată bucuria nemărginită a primirii pruncului Hristos, apropierea noastră cu Dumnezeu. Colindele poartă prin veacuri cuvântul tainic al Naşterii Sfinte. “Astăzi s-a născut Hristos/Mesia chip luminos/Lăudaţi şi cântati,/ şi vă bucuraţi!” “Umblatul cu colinda” sau “colindatul” ne arată că Pruncul Hristos a sosit şi ne cere sa Îl primim. Acest lucru se poate observa foarte clar la cetele de colindători care merg din casă în casă şi intreabă: “Primiţi cu colinda?” Iar gazdele creştine răspund “Primim, primim!”Foto: www.europafm.ro Întrebarea colindătorilor reprezintă de fapt “Primiţi iubirea lui Dumnezeu?” iar răspunsul gazdelor crestine este credinţa noastră ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime care impreună cu Tatăl si Duhul Sfânt este Închinat şi Slăvit, in vecii vecilor .Amin. Rubrică realizată de Ramona AIOANEI

Nr. 5/2011 • Slovă Ortodoxă

13


Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos

FAMILIEI ORTODOXE

Postul a început în luna noimebrie iar acum ne apropiem cu paşi repezi de sărbătoarea Naşterii Domnului. În această atmosferă de post şi colinde ne pregătim pentru primirea Mântuitorului în casele nostre....ce bucurie mare. Este ultimul articol din acest an dedicat familiei ortodoxe şi vreau să fie ca un clopoţel care să ne amintească de post şi rugăciune, spovedanie şi Sfânta Împărtaşanie, lectură duhovnicească şi colinde, milostenie şi împăcare. Pregătrile, atât pentru suflet cât şi pentru trup sunt în plină desfăşurare şi nu trebuie să neglijăm faptul ca şi cele sprituale sunt foarte importante, avem nevoie de curăţare sufletului pentru primirea veştii naşterii Domnului. În jurul nostru vedem cadouri peste cadouri, Moş Crăciun la tot pasul, distracţii etc, acestea iau treptat locul bucuriilor duhovniceşti, totuşi trebuie să ne străduim să păstrăm şi să transmitem copiilor noştrii adevăratul mesaj al acestei sărbători. Sufletele noastre să nu fie cămări goale, pustiite de dorinţa de a avea mai mult, a cumpăra mai mult şi a oferi cât mai puţin celor care au cu adevărat nevoie de sprijin, ci să fie cămări pregătite şi împodobite cu fapte bune. În loc să ne preocupăm de cele spirituale şi să îl aşteptam pe Mântuitorul care se naşte în această lume pentru iertarea păcatelor nostre, ne preocupăm de cele trecătoare care nu ne aduc decât bucuria clipei, nu şi a veşniciei. Cum spune şi colindul de mai jos: „Du-te, du-te şi ne lasă/ Că n-ai loc la noi în casă./ Atunci Foto: manastireasecu.blogspot.com Preasfânta Fecioară/ Ieşi din oraş afară. Şi-au ajuns la cei săraci/ La un grajd cu nişte vaci/ Sosi vremea la Maria/ Ca să nască pe Mesia.” Ce ar trebui să facă creştinii ortodocşi în aşteptarea Naşterii Mântitorului Iisus Hristos din Fecioara Maria? În primul rând să postească şi să se roage, apoi la timpul cuvenit să se spovedescă şi după caz să se şi împărtăşească cu Sfintele Taine, pentru a-şi curăţa sufletul de păcate. 14

Slovă Ortodoxă • Nr. 5/2011


FAMILIEI ORTODOXE

Apoi să colinde la fiecare casă de la mic la mare şi să vestescă Naşterea pruncului Iisus, în ieslea cea săracă între dobitoace. Avem şi un exemplu de colind cu care colindătorii anunţă gazdele că au sosit:“Ia-n ieşi gazdă pânăn prag/ Şi primeşte-ne cu drag/ Soare luminos şi Crăciun frumos/ Că venim să-ţi colindăm/ Vestea naşterii să-ţi dăm/ Soare luminos şi Crăciun frumos”Deasemenea să pregătească bradul, darurile, care aici în Cehia sunt aduse de către pruncul Iisus, mâncarea tradiţională etc. şi să aşteapte colindătorii sau să meargă la colindat. Sper că aceasta mare Sărbătoare va trezi în fiecare din noi dorinţa de sfinţenie şi de apropiere de Dumnezeu. “Hristos se naşte, slăviţi-L/ Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L/ Hristos pe pământ, înălţaţi-vă/ Cântaţi Domnului tot pământul/ Şi cu bucurie lăudaţi-L popoare/ Căci S-a preaslăvit!” Vă dorim Sărbători fericite!

Rubrică realizată de Adina TOMA

SFI NTELE TAI NE - Taina Sfintei Împărtăşanii (Euharistia) continuare din pagina 11

Recomandări după Împărtăşire: De îndată ce va primi Sfânta Împărtăşanie, credinciosul va aduce laudă lui Dumnezeu şi va citi rugăciunile de mulţumire, rânduite în cartea de rugăciuni. După ce a primit Sfânta Împărtăşanie, credinciosul va evita să sărute mâna preotului sau icoanele, cu atât mai puţin să mănânce peşte sau alte alimente nepotrivite, pentru ca nu cumva vreo părticică din Sfintele Taine rămasă pe buze sau în gură să fie aruncată afară. După împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos se ia anaforă. Biserica primeşte la Sfânta Împărtăşanie pe copilului în vârstă de până la 7 ani fără ca acesta să fi fost spovedit înainte, considerând că păcatele acestuia sunt mici şi Dumnezeu, prin rugăciunile preotului, le iartă. Cu toate acestea copilul trebuie să ţină ajun (să nu mănânce nimic din seara precedentă). După vârsta de 7 ani, toţi copii se vor împărtăşii după rânduiala respectată de toţi credincioşii. Rubrică realizată de Cristian VELNIC Nr. 5/2011 • Slovă Ortodoxă

15


Sfint i cehi

Sf Rostislav

Sfântul Rostislav este prinţul ceh din Dinastia Mojmirilor ce a domnit între anii 846-870, fiind al doilea mare domn morav. În timpul domniei sale de pe teritoriul Marii Moravii s-a desfăşurat misiunea creştin bizantină a Sfinţilor Chiril şi Metodiu. Sfântul Rostislav a fost nepotul lui Mojmir I, urmând la tron în anul 846 după moartea acestuia. Este desemnat ca urmaş la tron de către împăratul german Ludovic. În anul 850 relaţiile dintre cei doi încep să se strice iar împăratul german Ludovic îşi manifestă opoziţia faţă de prinţul Rostislav. În anul 855 împaratul german atacă Moravia, prinţul Rostislav se refugiază în una dintre cetăţile sale pentru a-şi salva viaţa. Prinţul Rostislav se va alia cu administratorul Karloman (Karlman) fiul lui Ludovic însă această alianţă se va distruge în cele din urmă. Sfântul Rostislav va trimite o cerere imperiului bizantin pentru trimiterea unei misiuni creştine în Moravia. Astfel începe misiunea de excepţie a Sfinţilor Chiril şi Metodiu. În anul 864 împăratul german Ludovic va ocupa Moravia, prinţul Rostislav va fi obligat să se supuna iar preoţii catolici se vor întoarce. Deşi cultul romanocatolic a revenit în Moravia, misiunea Sfinţilor Chiril şi Metodiu a continuat. În urma jocurilor politice Prinţul Rostislav este predat germanilor şi în cele din urmă ucis. Sfântul Rostislav este unul dintre primii cnezi cehi care au adus cultura creştină slavă în Moravia. În octombrie 1994, Biserica Ortodoxă din Cehia şi Slovacia au decis canonizarea sa. Ceremonia de canonizare a avut loc pe 29 octombie 1994 la Prešov şi 30 octombrie 1994 la Brno, în calendarul Bisericii Ortodoxe cehoslovace sărbătorindu-se pe 28 octombrie.

Rubrică realizată de Ramona AIOANEI

16

Slovă SlovăOrtodoxă Ortodoxă••Nr. Nr.1/2011 5/2011


mari duhovnici

Părintele Adrian Făgeţeanu S-a născut la data de 16 noiembrie 1912 în localitatea Deleni, foarte aproape de Cernăuţi, tatăl său fiind preot. Dragostea pentru învăţătură a dobândit-o din familie, paşii fiindu-i călăuziţi spre cele mai de seamă şcoli ale Basarabiei străbune: Liceul "Aron Pumnul“ şi Facultatea de Drept din Cernăuţi (1931-1937) fiind doar începutul. După finalizarea stagiului de avocatură, a funcţionat o vreme ca avocat la Fălticeni şi Bacău. Trăitor profund al adevărurilor de credinţă şi ancorat temeinic în viaţa Bisericii, tânărul comisar a lăsat deoparte cele ale lumii şi s-a înrolat definitiv în armata lui Hristos, închinoviindu-se ca frate la Mănăstirea Putna, în 1943. În acelaşi an a început şi cursurile Facultăţii de Teologie din Suceava pe care le-a finalizat în 1947. Cercetător neobosit, părintele Adrian a ajuns în Bucureşti pentru a se înscrie la cursurile Facultăţii de Filosofie (1947). Făcea cunoştinţă cu o cu totul altă dimensiune duhovnicească, implicându-se în Mişcarea "Rugul Aprins“ alături de părintele Sandu Tudor, mitropolitul Tit Simedra, monahul cărturar Benedict Ghiuşi sau profesorul Alexandru Mironescu. În consecinţă, a fost răsplătit cu şase ani de temniţă grea pe care i-a ispăşit la Aiud, între 1950-1956. După eliberare a bătut la porţile mai multor mănăstiri, însă nu a fost primit nicăieri. Bolnav de o tuberculoză avansată, părintele Adrian s-a îndreptat către Lavra Lainiciului unde a găsit ajutor şi alinare, sub mantia preacuviosului părinte Calinic Cărăvan. Aici părintele s-a ocupat de şcolirea fraţilor din mănăstire, mulţi dintre ei fiind neştiutori de carte. A doua oară a fost ridicat la 8 noiembrie 1958 şi condamnat la "două zeci de ani de muncă zilnică, zece ani de degradare civilă şi confiscarea totală a averii personale“. A fost eliberat în anul 1964 reluându-şi activitatea misionară, trecând prin mai multe parohii, pe la Mănăstirea Viforâta şi mai apoi stabilindu-se la Mănăstirea Antim. Din anul 2000, părintele Făgeţeanu s-a reîntors din nou la Sfânta Mănăstire Lainici, căutând de data aceasta liniştea isihiei pe Muntele Gropu, la Schitul Locurele, si trece in lumea celor drepti pe 27 septembrie 2011 "Oamenii îl caută pe Dumnezeu numai la necaz, greutăţi şi suferinţe. Dumnezeu ne-a spus: "Nu vă puneţi nădejdea în oameni" şi noi ne aducem aminte de aceasta la nevoie. Îi sfătuiesc pe toţi creştinii să nu uite de rugăciune nici cînd le este bine şi să nu pună pe alţii să se roage pentru ei. Să se roage pentru ei înşişi. Chiar şi unii creştini mă întreabă care este rostul vieţii noastre. N-avem nici o îndoială. Mîntuitorul a spus clar: "Căutaţi împărăţia cerurilor", adică mîntuirea." Rubrică realizată de Dragoş HARAGA

Nr. 5/2011 • Slovă Ortodoxă

17


Vremea colindelor, vremea colindătorilor

Suntem în perioada postului Naşterii Domnului caracterizată şi prin colindele care răsună în casele noastre. Ce bucurie să colindăm şi să fim colindaţi cu atât mai mult cu cât suntem departe de ţara noastră iar obiceiurile cu care am crescut ne lipsesc aici. Duminica, 27 noiembrie, românii din Brno şi împrejurimi au fost colindaţi de către corul "Capella Polifonica" din Arad care a acceptat invitaţia de a susţine un concert în Brno. Corul s-a aflat în Cehia cu prilejul Festivalului Internaţional a muzicii de Crăciun şi Avent cu premiul Petr Eben, ediţia a XXIa, care a avut loc în perioada 25-27 noiembrie 2011 la Praga. Festivalul a reunit peste 25 formaţii corale din zece ţări, “Capella Polifonica” a obţinut medalia de argint la categoria coruri cu peste 25 de membrii. “Corul de cameră „Capella Polifonica”, dirijat de arhid. prof. Tiberiu Ardelean, a luat fiinţă din dorinţa şi dragostea membrilor componenţi de a aduce slavă şi mulţumire lui Dumnezeu prin limbajul universal şi atât de frumos care este muzica. Acest cor este de formaţiune mixtă, compus din profesori de diferite specializări, ingineri, studenţi şi elevi , iubitori de muzică şi de frumos, dornici de a scoate la lumină tezaurul muzical religios şi laic, de care neamul nostru românesc se bucură. Are în componenţa sa 35 de membri, care din pasiune şi dragoste pentru cântare, îşi rezervă 2 ore săptămânal, pentru repetiţii şi pentru a transmite publicului larg şi societăţii de astăzi, măcar câteva emoţii şi trăiri sufleteşti şi duhovniceşti. Corul are în vedere abordarea unei palete largi de repertoriu : religios, clasic, folcloric, patriotic şi tradiţionalul colind.” La Brno, aceştia au cântat la paraclisul Mănăstirii Sfânta Ludmila, unde oamenii au venit să asculte colindele tradiţionale româneşti şi au plecat încântaţi de acestea, având doar cuvinte de laudă la adresa colindătorilor noştrii, care i-au dus cu gândul la vremurile copilăriei când umblau să vestească Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos. 18

1/2011 Slovă Ortodoxă • Nr. 5/2011


Ştiri din viaţa comunităţii Hramul viitoarei biserici din Brno

Noua biserica care se construieste in Brno va avea hramul „Intrarea Maicii Domnului in Biserica”, sarbatoare praznuita la data de 21 noiembrie. Cu acesta ocazie, duminica 20 noiembrie am avut bucuria sa il avem in sanul comunitatii noastre pe Inaltpreasfintitul Simeon, Arhiepiscop de Brno si Olomouc. Acesta a slujit Sfanta Liturghie cu un sobor de preoti, a predicat si ne-a binecuvantat pe toti. Sarbatoarea s-a incheiat cu o agapa crestineasca

Daruri de la Mos Nicolae

Adina TOMA Foto: Horaţiu TOMA

Duminica, 4 decembrie, Mos Nicolae şi îngerul au poposit la biserica mănăstirii Sfânta Ludmila din Brno, cu 2 zile inainte de 6 decembrie deoarece în timpul săptămânii nu reusesc să ajungă toţi copiii la sfintele slujbe. Pentru unii dintre micuţi a fost prima data când l-au văzut pe Moş Nicolae. Mikulas cum se numeste in Cehia este sărbătorit atât în România cât şi în aici, originea acestuia este comun? Mos Nicolae întruchipându-l pe Sfântul Nicolae (AD 270), episcop al Mirei din Asia Mică. După tradiţia din Cehia, Mikulaş vine în seara de 5 decembrie împreună cu diavolul şi cu un înger; copiii, care au fost cuminti, stiu sa cânte un colind sau sa recite o poezie,primesc dulciuri sau mici cadouri. Cei neascultatori primesc de la diavol cartofi sau carbune. Nr. 5/2011 • Slovă Ortodoxă

19


Biserica din brno in constructie

La doar câteva luni de la începerea lucrărilor la viitoarea biserică din Brno se lucrează la instalaţia electrică, pereţi exteriori, coloanele de susţinere din interior şi parte din acoperiş fiind deja terminate.Toţi cei care doriţi să contribuiţi sub orice formă: muncă voluntară, donaţii de hrană pentru muncitori sau orice altă contribuţie, vă rugăm să luaţi legătura cu părintele Cristian Popescu. Datele de contact le puteţi găsi pe pagina de internet a parohiei http://parohiabrno.ro-cz.com. Cei care doresc să contribuie financiar la construirea bisericii din Brno pot face donaţii în contul 181318594/0300, CSOB, variabilni symbol 333. Dumnezeu să vă răsplătească! Stadiul lucrărilor la viitoarea biserică, la data de 20 noiembrie 2011

Foto & design Horaţiu Toma


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.