Slova Ortodoxa numarul 4

Nr. 4 2011

SLOVĂ Revistă de spiritualitate ortodoxă a românilor din Moravia ­ Republica Cehă

În acest număr: Vizita Preafericitului Părinte Daniel în Cehia • Sfinţirea bisericii de la Most • Părintele Cristian Popescu de la Brno decorat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române • Biserica din Brno ridicată în roşu în doar două luni

O R T O D O X Ă

Din acest număr:

Vizita PF Daniel în Cehia..... 3 Vieţile Sfinţilor­ Sf Dimitrie izvorâtorul de mir................... 4 Viaţa Sfântului Dimitrie Basarabov.................................

6 Sfântul Vaclav ........................8 Literatură şi artă creştină.......9 Taina pocăinţei......................

10 Noi şi biserica ......................12 Răspunsuri la întrebări .......

13 Familia ortodoxă ­ Postul uneşte

Dacă aveţi propuneri de rubrici, doriţi să publicăm informaţii pe un anumit subiect sau răspunsuri la întrebări pe temă creştină sau să ajutaţi la traducerea în engheză/cehă, scrieţi­ne la adresa redacţiei.

Asteptăm şi materiale cu ştiri despre evenimente ale bisericii din Cehia pe adresa redacţiei.

Căsuţa de redacţie Preşedinte de onoare Pr. Cristian POPESCU Redactor şef Horaţiu TOMA

Echipa de redacţie Ramona AIOANEI Traian BĂLAN Alexandra GIOSANU Dragoş HARAGA Cosmin MIHAI Adina TOMA Cristian VELNIC Corectori Darius ARON Cristian VELNIC Alex GIOSANU Grafică şi design Horaţiu TOMA Adresa redacţiei Email: slovaortodoxa@ro­cz.com Yahoo: slovaortodoxa Web: slovaortodoxa.blogspot.com şi http://ro­cz.com/slova­ortodoxa http://www.facebook.com/slovaortodoxa

Publicaţia apare cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitul Simeon Arhiepiscop de Olomouc şi Brno

Pentru credincioşii din zona Brno, biserica cu slujire şi în limba română se află pe strada Vranovska nr. 48 http://parohiabrno.ro­cz.com Mulţumim celor care sprijină constant activităţile bisericii şi tipărirea revistei.

Publicaţia poate fi achiziţionată în variantă tipărită de la biserica mănăstirii ortodoxe Sf Ludmila din Brno 2

Slovă Ortodoxă • Nr. 4/2011

Vizita Preafericitului Părinte Daniel în Republica Cehă

Foto: www.senat.cz

3

Foto: Horaţiu Toma

Nr. 1/2011 4/2011•• Slovă Ortodoxă

Foto: Horaţiu Toma

Începutul lunii octombrie a venit cu binecuvântare şi bucurie pentru creştinii ortodocşi români din Cehia, deoarece a avut loc sfinţirea primei biserici româneşti construită pe teritoriul Cehiei, ocazie cu care am fost binecuvântaţi cu prezenţa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Acesta s­a aflat în Praga şi Most, în perioada 8­ 10 octombrie 2011.

Preafericitul părinte a sosit în Cehia, sâmbătă 8 octombrie, în jurul orei 16:00 fiind întâmpinat la aeroportul din Praga de către conducătorul Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei şi Slovacia, Preafericitul Krištof, împreună cu Excelenţa Sa doamna Daniela Gîtman, ambasadorul României la Praga.

După primirea organizată de către Biserica Ortodoxă Cehă în jurul orei 17:00 înaltele feţe bisericeşti au plecat spre hotelul unde a fost cazată delegaţia bisericii române, urmând ca la ora 20:00 să fie prezenţi la recepţia organizată de către ambasadorul României la Praga în incinta Palatului Morzin, sediul ambasadei României la Praga. În cea de­a doua zi a vizitei, Preafericitul părinte Patriarh a oficiat slujba de sfinţire a bisericii şi a troiţiei ridicate în memoria eroilor români la Most şi a săvârşit împreună cu un sobor de episcopi, preoţi şi diaconi prima Sfântă Liturghie în noua biserică. În ultima zi de şedere în Cehia, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vizitat Senatul Republici Cehe unde s­a întâlnit cu preşedintele Comisiei pentru Afaceri Juridice şi Constituţionale din cadrul Senatului Republicii Cehe, JUDr. M. Antlem.

Adina Toma

Vieţile SFINŢILOR ­ Sfântul Dimitrie izvorâtorul de mir Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu (284­ 311) şi era fiul voievodului cetăţii Tesalonicului, botezat în taină de părinţii săi, de frica cruntelor prigoane împotriva creştinilor. Şi îl învăţau părinţii în cămara cea ascunsă a palatului lor toate tainele sfintei credinţe, luminându­i cunoştinţa despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum şi milostenia cea către săraci, săvârşind, adică, faceri de bine, celor ce trebuiau. Şi aşa, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinţilor săi, dar, mai ales, a început a lucra într­însul darul lui Dumnezeu. Şi tânărul creştea cu anii şi cu înţelepciunea, urcând ca pe o scară, din putere în putere. Şi, ajungând la vârsta cea mai desăvârşită, părinţii lui s­au dus din vremelnica viaţă, lăsând pe tânărul Dimitrie moştenitor nu numai al multor averi, ci şi al bunului lor nume.

Deci, Maximian împăratul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dânsul pe fiul acestuia şi, cunoscându­i înţelepciunea, l­a făcut voievod în locul tatălui său. Şi a fost primit Sfântul cu mare cinste de cetăţeni, iar el cârmuia cu multă vrednicie poporul, propovăduind pe faţă dreapta credinţă şi aducând pe mulţi la Hristos.

Deci, nu după multă vreme, a cunoscut împăratul că voievodul Dimitrie este creştin şi s­a mâniat foarte. Drept aceea, întorcându­se biruitor dintr­un război cu sciţii, Maximian a poruncit să se facă praznice în fiecare cetate, în cinstea zeilor, şi a venit împăratul şi la Tesalonic. Şi, fiind întrebat Dimitrie, de sunt adevărate cele auzite despre dânsul, a răspuns cu îndrăzneală, mărturisind că este creştin şi a defăimat închinarea păgânească. Şi îndată, împăratul a poruncit să­l închidă în temniţă, până la încheierea jocurilor în cinstea venirii sale. Şi se bucura împăratul, mai ales, văzând pe un luptător vestit, Lie, vandal de neam, înalt, puternic şi înfricoşător la chip, că se lupta cu cei viteji şi­i ucidea, aruncându­i în suliţe.

Deci, era acolo un tânăr creştin, anume Nestor, cunoscut Sfântului Dimitrie. Acesta, văzând pe Lie ucigând fără cruţare pe oameni, mai cu seamă pe creştini, s­a aprins de râvnă. Şi vrând să se lupte cu Lie a alergat la Sfântul, în temniţă, cerând de la dânsul rugăciuni şi binecuvântare ca să­l poată birui pe acel ucigaş de oameni. Şi, însemnându­l cu semnul crucii pe frunte, Sfântul i­a zis: "Du­te şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi!" continuare in pagina 5 4

Slovă SlovăOrtodoxă Ortodoxă••Nr. Nr.1/2011 4/2011

Sfântul Dimitrie izvorâtorul de mir ­ Vieţile SFINŢILOR continuare din pagina 4

Deci, intrând în luptă cu Lie, Nestor a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajută­ mi!" Şi îndată, trântindu­l jos pe Lie, l­a omorât. Şi s­a întristat împăratul de moartea lui Lie. Aflând însă că Sfântul Dimitrie este cel care l­a îndemnat pe Nestor să se lupte cu Lie, împăratul a trimis ostaşi, poruncindu­le să­l străpungă cu suliţele pe Sfântul, în temniţă, că a fost pricina morţii lui Lie. Şi aceasta, făcându­se îndată, marele Dimitrie şi­a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sânge, ci mir tămăduitor de boli, de unde i se trage şi numele de „izvorâtorul de mir”. Şi s­au făcut la moaştele lui multe minuni şi prea slăvite tămăduiri. Tot atunci, din porunca împăratului, s­a tăiat capul şi Sfântului Nestor. În tradiţia populară română, Sâmedrul este patronul iernii pastorale.

Sâmedru era socotită şi ca o zi a soroacelor, când se terminau învoielile încheiate între stăpânii oilor şi ciobani la Sân­George. De asemenea, în noaptea dinainte de Sfântul Dumitru se aprindeau pe înălţimile din jurul satelor focuri aşa­numitul "focul lui Sâmedru". Întru cinstirea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, mai mult de 337000 de români îi poartă numele şi multe mânăstiri şi biserici au hramul Sfântului.

Mare apărător te­a aflat întru primejdii lumea, Purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor, aşa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă­L să ne dăruiască nouă mare milă.

Surse:

http://www.sfantuldumitru.com/ Rubrică realizată de Cosmin Mihai

Slovă Ortodoxă • Nr.Ortodoxă 4/2011 Nr. 1/2011 • Slovă

5

Vieţile SFINŢILOR

Viaţa Sfântului Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureştilor

Unul dintre reprezentanţii de seamă ai vieţii creştine, odrăslit de fraţii noştrii români care trăiesc în sudul Dunării, a fost Sfântul Dimitrie zis "cel nou" sau "Basarabov", ale cărui moaşte se găsesc azi în catedrala patriarhală din Bucureşti. A trăit în veacul al XIII­Iea, deci în timpul "imperiului" de la Târnovo, întemeiat de români şi de bulgari sub conducerea fraţilor Petru şi Asan. S­a născut în satul Basarabov, aşezat pe râul Lom, un afluent al Dunării, în apropierea oraşului Russe.

Părinţii lui erau oameni săraci, care nu l­au putut da la învăţătură, de aceea, de mic a fost nevoit să­şi câştige el însuşi cele necesare traiului. Ani în şir a păscut vitele şi oile ţăranilor din sat, pe colinele din preajma Dunării şi pe văile înverzite ale râului Lom. Viaţa în mijlocul naturii a oferit tânărului păstor prilejul de a admira mereu frumuseţile firii celei văzute, ajutându­l să iubească şi mai mult pe Făcătorul lumii văzute şi nevăzute.

Cunoscând pe unii călugări din mănăstirile din apropiere, a aflat de viaţa îmbunătăţită pe care o duceau aceştia. Pe măsură ce creştea cu vârsta şi cu înţelepciunea, s­a trezit în el dorul după viaţa monahală, deşi practicase şi până atunci, poate fără ca să­şi dea seama, cele trei "sfaturi" cerute oricărui călugar: sfinţenia vieţii (fecioria), smerenia (ascultarea) şi sărăcia. Drept aceea, într­ una din zile, a părăsit lumea, cu toate ale ei, şi "luându­şi crucea", s­a călugărit într­o mănăstire din apropiere şi s­a aşezat într­o peşteră, săpată în stâncă, pe malul râului Lom. Acolo a petrecut ani în şir în post aspru, înfrânare şi rugăciune, izolat cu totul de lume şi chiar de ceilalţi monahi. Nu se ştie câţi ani a trăit în această peşteră şi nici cum îşi agonisea cele necesare traiului, după cum nu se ştie nici data trecerii sale la cele veşnice.

Se spune că pe când şi­a simţit sfârşitul aproape, a venit pe malul Lomului şi s­a asezat între două lespezi de piatră ca într­un sicriu. Şi astfel şi­a încredinţat sufletul lui Dumnezeu, fiind înconjurat în chip nevăzut doar de sfinţii îngeri.

Mulţi ani nimeni n­a ştiut de trecerea la cele veşnice a lui Dimitrie, iar in urma unor ploi puternice, au cazut în apa Lomului şi cele două lespezi de piatră în care era adăpostit trupul Cuviosului pustnic. Acesta a fost acoperit de nisip şi de prundiş, rămânând iarăşi o bucată de vreme neştiut de nimeni în albia râului Lom. Ele n­ au fost însă atinse de putreziciune, pentru ca să fie scoase apoi la lumină în chip minunat, prin lucrare dumnezeiască. Într­o noapte, Sfântul Dimitrie s­a arătat în vis unei tinere care suferea de o boală grea, căreia i­a spus că dacă parinţii ei îl vor scoate din apă, va fi tămăduită de boală.

6

Slovă SlovăOrtodoxă Ortodoxă••Nr. Nr.1/2011 4/2011

LITERATURĂ CREŞTINĂ

Viaţa Sfântului Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureştilor

Tânăra a povestit părinţilor visul ei şi împreună cu aceştia şi cu alţi credincioşi din sat s­au îndreptat spre locul pe care însuşi cuviosul i­l arătase în vis acelei tinere.

De fapt, acolo se şi arăta adeseori o lumină mai presus de fire. Şi căutând cu stăruinţă au aflat cinstitul trup al Cuviosului Dimitrie întreg şi neputrezit. Binecredincioşii creştini din satul Basarab, împreună cu preoţii satului, au dus cinstitele moaşte în biserica satului. Tânăra bolnavă, atingându­se de ele, şi­a recăpătat de îndată sănătatea.

Vestea despre aflarea cinstitelor sale moaşte s­a răspândit curând atât în localitaţile din sudul Dunării, cât şi în cele din nordul ei.

Se împlineau astfel cuvintele Sfântului Apostol Pavel care scria corintenilor că "Dumnezeu a ales pe cei nebăgaţi în seamă ai lumii acesteia ca să biruiască pe cei tari, a ales pe cei de jos ca să ruşineze pe cei trufaşi" (I Corinteni 1, 27­28). Dumnezeu l­a ales tocmai pe acest Dimitrie, smerit păstor şi apoi pustnic, neluat în seamă de nimeni, ca el să fie cunoscut apoi de toţi şi să­i ceară ajutor şi ocrotire în nevoi.

Moaştele noului sfânt al lui Hristos au rămas acolo aproape cinci secole. Între anii 1768­1774 a avut loc un război între ruşi şi turci, purtat şi pe pământul românesc, dar şi în sudul Dunării.

Generalul rus Petru Saltacov a ajuns cu oştile sale în satul Basarab. Pentru ca cinstitele moaşte să nu fie profanate de oştasii turci musulmani, generalul a poruncit ca ele să fie duse în Rusia. Ajungând cortegiul cu racla în Bucureşti, un negustor bogat cu numele Hagi Dimitrie, se pare un macedoromân, precum şi mitropolitul Grigorie al II­lea al Ţării Româneşti, au rugat pe generalul rus să lase cinstitele moaşte ale Sfântului Dimitrie cel nou poporului român şi Mitropoliei ţării, ca o mângâiere pentru multele pagube materiale şi suferinţe îndurate de români în cursul acelui război, mai ales că era "valah" de neam.

Ascultându­le dorinţa, moaştele au fost aşezate cu mare cinste în catedrala mitropolitană din Bucureşti în iulie 1774. Mâna dreaptă a Sfântului a fost trimisă, totuşi, la Lavra Pecerska (Rusia), unde se păstrează şi astăzi.

Astfel, Sfântul Dimitrie cel nou sau Basarabov a devenit ocrotitorul Bucureştiului şi al întregii Ţări Româneşti. În ziua de 27 octombrie, ţinând seama de cinstirea deosebită de care se bucură Sfântul Dimitrie cel nou, mai ales în Bucureşti, la 28 februarie 1950 Sfântul Sinod a hotărât generalizarea cultului său în toată Biserica Ortodoxă Română. Această hotărâre s­a transpus în faptă în cadrul unor impresionante manifestări bisericeşti la 27 octombrie 1955, în prezenţa multor ierarhi români şi străini şi a numeroşi preoţi, călugări şi binecredincioşi creştini din Bucureşti şi din alte localităţi din ţară.

Adaptare dupa textul original scris de: Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu http://www.crestinortodox.ro/ Rubrică realizată de Traian Bălan

Nr. • Slovă Ortodoxă Nr.1/2011 4/2011 • Slovă Ortodoxă

7

Sfinţi Cehi

Sfântul Vaclav

Sfântul Vaclav s­a născut în 907 ca fiu al lui Vratislav prinţ ceh şi Drahomíra soţia sa. Bunicul său a fost un prinţul ceh Bořivoj, iar bunica Sfânta Ludmila. El a fost botezat în ritul creştin slavon. În anul 920, Sfântul Vaclav rămâne orfan de tată şi la vârsta de doar 13 ani urcă pe tron ca moştenitor. Datorită faptului că era doar un copil hotărârile majore în stat erau luate de mama sa, Drahomira.

Bunica sa, Sfânta Ludmila îl învaţă limba slavonă, mai apoi sub oblăduirea unui preot slavon ales de bunica sa, va învăţa latină şi greacă.

La vârsta de 18 ani va prelua conducerea tronului cu drepturi depline.

Intrigile mamei sale Drahomira vor duce la uciderea bunicii sale Sfânta Ludmila.

Sfântul Vaclav a fost un model de creştin, a luptat pentru răspândirea creştinismului în tot regatul.

Una din cele mai vechi biografii atestă faptul că a purtat de grija săracilor, bolnavilor, orfanilor, a oferit adăpost şi ospitalitate pentru călătorii străini fiind împotriva oricărui act de nedreptate. Însă toate acestea îi atrag simpatie din partea poporului şi antipatie din partea fratelui său Boleslav.

Aşadar acesta din urmă organizează un banchet unde îl invită şi pe Sfântul Vaclav.

Sfântul Vaclav este ucis de către fratele său Boleslav, a doua zi după banchet când încerca să ajungă la Sfânta Liturghie. Era 28 Septembrie (929 sau 935).

Cinstirea Sfântului Vaclav a fost răspândită prin intermediul Bisericii Ortodoxe a Rusiei, familiile domnitoare botezându­şi fii cu numele de Vaclav (Ex: Vaclav Smolensk, nepotul lui Sf. Vladimir, data naşterii: 1036).

Sfântul Václav, este considerat patronul şi simbolul statului ceh, aşa se explică de ce una dintre cele importante capele din biserica Sf.Vít este Capela Sf. Václav, după cum figura Sf. Václav apare şi în sigiliul Universităţii din Praga fondată de Carol IV şi diadema regală a regilor cehi, împodobită şi încrustată cu pietre preţioase rare poartă numele de Coroana Sf. Václav.

Sfinte Mucenice Vaclav, roagă­te lui Dumnezeu pentru noi.

8

Slovă SlovăOrtodoxă Ortodoxă••Nr. Nr.1/2011 4/2011

Literatura şi artă creştină

Sorin Dumitrescu

Sorin Dumitrescu (n.18 martie 1946, Bucureşti) este un pictor şi grafician român, discipol al Părintelui Constantin Galeriu, profesor universitar la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, membru corespondent al Academiei Române din 2006. Nu este numai un creator cu har, este, în primul rând, un catalizator spiritual, cultural, care nu conteneşte să pună şi să­şi pună întrebări surprinzătoare.

"Nu­mi aduc aminte să fi fost vreodată necredincios.

Dar după mine, a fi credincios înseamnă să şi practici credinţa. Or, asta mi s­a întâmplat mai târziu, n­am fost niciodată antireligios, dar indiferent, da. Dumnezeu nu tropăie în făptura nimănui. În cazul meu, "momentul" a fost o întâlnire cu Părintele Galeriu, pe care îndrăznesc s­o calific drept proniatoare, căci mi­a schimbat viaţa. Pentru mine, creştinismul este, în mod eminent, o credinţă în puterile şi energiile divine. Alte energii decât cele fizice.

Energia dumnezeiască, harul încreat este inconfundabil. După părerea mea, intelectualul trebuie să se îmbisericească. Mulţi intelectuali cred în Hristos, dar nu în Biserică. şi de aici pleacă multe rătăciri. Biserica e văzută ca o creaţie de "după Hristos", făcută de oameni şi fără legătură cu Mântuitorul, cu Dumnezeu. E o incultură gravă. Numai prin Biserică, prin "metodologia" ei teandrică, se poate salva omul, poate ajunge la Hristos şi la Dumnezeu. Dacă eşti intelectual, ai capacitatea de a înţelege aceste lucruri mai lesne decât alţii, şi deci şi datoria de a­ţi trăi viaţa în lumina Adevărului.

Imboldul cel mai puternic pentru a face Editura "Anastasia" a izvorât din Piaţa Universităţii, dar între timp s­a evaporat, din păcate. Acolo, în Piaţă, a fost o adevarată biserică volantă. Ceva, ceva, ca o amintire, mai trăiesc în noaptea de Paşti, după ce se dă Lumina, când rămânem în biserică doar câţiva prieteni şi parohienii, până dimineaţa. Majoritatea oamenilor pleacă acasă să înfulece cozonac, ouă şi să bea vin. Cei care rămânem la slujbă formăm adevărata biserică. În biserica noastră nu se citeşte. Este o copilărie ridicolă, într­o ţară care are cel mai important document ecumenic şi eshatologic al lumii: mănăstirile din Nordul Moldovei, unde ni se arată profetic garanţiile formale ale actualei unităţi ecleziale, precum şi ce se va întămpla după a doua venire a lui Hristos. Există mici enclave de cititori de carte bună religioasă. E vorba de o minoritate, de unde şi falimentul meu editorial.

Aducerea lui Dumnezeu în arta mea este ca şi căsătoria: dacă te­ai hotărât să te însori şi îţi îmbisericeşti casa, apoi nu te mai uiţi după alte femei. Arta bisericească este o artă de care te apuci în clipa în care accepţi că cele mai mari bunătaţi sunt voturile monahale. Toată sensibilitatea mea de tinereţe, când mi­am construit cariera şi am ajuns cunoscut, nu se compară cu cea de azi. Atunci n­aveam teme. Acum, pe zi ce trece, descopăr altele şi altele, nu se termină niciodată.

Dimpotrivă, temele mă copleşesc prin făgăduinţele prin care mi le fac în continuare,

1/2011 ••Slovă Nr. 4/2011 SlovăOrtodoxă Ortodoxă

9

Taina Pocăinţei

Pocăinţa este, după Sfântul Ioan Damaschin, întoarcerea dintru cel afară din fire la cel după fire şi de la diavolul la Dumnezeu, prin nevoinţă şi osteneală. Altfel spus, ea este întoarcerea, de bunăvoie, de la greşeală la starea de curăţenie.

Pocăinţa are patru părţi: 1.căinţa; 2.mărturisirea păcatelor prin viu grai; 3.împlinirea canonului dat de duhovnic; 4.dezlegarea păcatelor.

Nici un duhovnic nu are voie de a face dezlegarea aceluia care nu primeşte de a face un anumit canon ce i se rânduieşte (Sfântul Nicodim Aghioritul, învăţătura către duhovnic).

Pocăinţa, ca Taină, a fost anunţată şi instituită de către Mântuitorul, Care a vestit­o atunci când le­a spus tuturor apostolilor Săi: "Adevărat grăiesc vouă, oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer" (Matei, 18, 18) şi a instituit­o după Învierea Sa, ca pe una din roadele Învierii Sale, când, arătându­Se apostolilor Săi, le­a zis : "Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute" (Ioan, 20, 22­25).

Pocăinţa constă în întoarcerea la Domnul Hristos şi la învăţătura Evangheliei Sale, în întoarcerea de la calea cea rea, la cea bună, adică pe 10 10

Sfintele TAINE calea Bisericii. Pocăinţa constă în a fugi de calea cea rea a desfătărilor şi a umbla pe calea cea strâmtă şi aspră (Matei, 7, 13­14). Pocăinţa constă în a­şi părea rău de relele pe care le­ai făcut şi să te hotărăşti să nu le mai faci (II Petru, 2, 20­22). Pocăinţa constă în a­şi mărturisi păcatele la preot (I Ioan, 1, 9; Luca, 17, 11­14; Ioan, 20, 19­23; Matei, 14, 18­19; 18, 18; Ioan, 1, 9; Fapte, 19, 18). Pilde de iertarea păcatelor prin preot a arătat Domnul Hristos în iertarea slăbănogului (Matei, 9, 1­8), a femeii păcătoase, Maria Magdalena (Luca, 7, 36­50), la întoarcerea fiului risipitor (Luca, 15, 11­32), în neosândirea femeii care a fost prinsă în desfrânare (Ioan, 8, 1­11). În scurt, Domnul nostru Iisus Hristos, după cum însuşi arată, "...a venit ca să mântuiască pe cel pierdut", să mântuiască pe cei păcătoşi ce se pocăiesc (Matei, 18, 11­14), căci "nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi" (Matei, 9, 12 ; Luca, 19, 1­10). Idealul credinţei creştine este ca nimeni să nu mai păcătuiască. Mai spune însă Sfântul Evanghelist Ioan: "Copiii mei, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un mijlocitor, pe Iisus Hristos cel drept. El este jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi", adică jertfa ce se face în Sfântul Altar, la Biserică (I Ioan, 2, 1­2).

Slovă SlovăOrtodoxă Ortodoxă••Nr. Nr.1/2011 4/2011

Sfintele TAINE

Taina Pocăinţei

În Vechiul Testament mărturisirea se făcea direct lui Dumnezeu, căci în altă formă nu se putea face. Dar mărturisirea aceasta era numai o pocăinţă, nu o Taină a pocăinţei, de vreme ce în Legea Veche nici preoţia nu era o Taină prin care preoţii să fi primit de la Dumnezeu puterea de "a lega" sau "a dezlega", de "a ierta" sau de "a ţine" păcatele oamenilor. Aceste două Taine s­au instituit de abia în Noul Testament, anume după Învierea Domnului şi după ce El a trimis în lume pe Duhul Sfânt cu darurile Sale sfinţitoare. Cu toate acestea, chiar şi în Vechiul Testament se întâlnesc cazuri când mărturisirea păcatelor nu se făcea direct lui Dumnezeu.

Aşa, de pildă, însuşi psalmistul David s­a mărturisit lui Nathan Proorocul (II Regi, 12, 13), iar Aaron s­a mărturisit cu căinţă lui Moise, iar nu direct lui Dumnezeu (Num., 3, 11­22). Iată, deci, că şi în pocăinţa Vechiului Testament exista posibilitatea mărturisirii indirecte.

Mărturisirea păcatelor înaintea preotului duhovnic trebuie să se facă astfel: Să fie completă, adică să cuprindă toate păcatele săvârşite de la ultima spovedanie şi să nu ascundă nici unul din cele făptuite.

Spovedania trebuie să fie sinceră şi de bună voie.

Spovedania trebuie să fie secretă, adică în taină.

Spovedania trebuie făcută cu umilinţă şi cu zdrobire de inimă, adică cu părere de rău pentru păcatele săvârşite şi cu dorinţa sinceră de a nu le mai săvârşi. Simpla mărturisire sau înşirare a păcatelor nu aduce iertarea lor, căci zice Domnul: "De nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri" (Luca, 13, 5). Important este ca, de la o mărturisire la alta, creştinul să se ostenească să­şi îndrepteze cât mai mult viaţa, desăvârşindu­se în virtute (vezi şi Inv. de Cred. Ort., întreb.

187).

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/ Rubrică realizată de Cristian Velnic

Nr. 4/2011 • Slovă Ortodoxă

11

Importanţa postului în viaţa creştinilor

Noi di biserica

Un element foarte important în viaţa creştinilor este postul, acesta a fost recomandat de către Mântuitorul Hristos ca un mijloc de luptă împotriva ispitelor şi a puterii diavolului (Matei 17, 21). Însuşi Mântuitorul a practicat postul. El a postit 40 de zile înainte de începutul activităţii Sale publice (Matei 4, 2; Marcu 1, 13; Luca 4, 1­3) şi i­a învăţat şi pe ucenicii Săi, atât prin cuvânt cât şi prin fapte, că postul este inseparabil de rugăciune (Matei 4, 1).

Sfinţii Apostoli au practicat şi ei postul. De exemplu, Sfântul Apostol Pavel a postit şi a îndemnat şi pe fiii săi duhovniceşti să practice postul unit cu rugăciunea (Fapte 9, 9; 13, 2­3; 14, 23; 1 Corinteni 7, 5; 2 Corinteni 6, 5).

Postul este o înfrânare, parţială sau totală, de la mâncărurile de carne, brânză, ouă, băutură, viaţă conjugală, distracţii, vorbire multă şi alte desfătări, cu scopul de a ne ruga mai mult lui Dumnezeu, de a ne pocăi, spovedi şi a ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului.

Sfinţii Părinţi ai bisericii arată că lăcomia pântecelui (lipsa postului) este primul păcat capital, din care izvorăsc toate patimile. Într­adevăr, îmbuibarea duce adesea la beţie şi lene, iar acestea aprind trupul spre desfrânare.Toate acestea, conduc la furt, înşelăciune, avariţie, întristare, mânie sau invidiază şi astfel, rezultă păcate mari a căror urmare este moartea sufletească şi trupească.

Biserica recomandă postul de miercuri şi vineri în tot timpul anului cu excepţia zilelor cu dezlegare care de regulă sunt după praznice mari. Pe lângă aceste zile mai există patru posturi rânduite de biserică: Postul Naşterii Domnului, Postul Mare (Postul Sfintelor Paşti), postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi Postul Adormirii Maicii Domnului. Dintre acestea Postul Naşterii Domnului (14 noiembrie – 25 decembrie) şi postul Adormirii Maicii Domnului (1 august – 15 august) sunt posturi cu dată fixă alături de zilele de 5 ianuarie (Ajunul Bobotezei), 29 august (Tăierea Capului Sf Ioan Botezătorul) şi 14 septembrie (Înălţarea Sfintei Cruci), Celelalte posturi variază în funcţie de data Sfintelor Paşti.

Ne apropiem de începutul Postului Naşteri Domnului care este un post mai uşor deoarece în toate sâmbetele şi duminicile este dezlegare la peşte cu excepţia primei sâmbete şi primei duminici din post (anul acesta în 19 şi 20 noiembrie) şi a ultimei sâmbete anul acesta fiind şi Ajunul Crăciunului. Mai avem dezlegare la peşte şi în 6 decembrie, praznicul Sfântului Nicolae.

Postul Naşterii Domnului aduce bucuria Crăciunului prin rugăciune, ascultare sau fredonare de colinde pe toată perioada, pregătirea cadourilor pentru cei dragi şi pentru cei în nevoi care nu au de la cine să primească nici măcar o vorbă bună.

Prin milostenie şi Taina Sfintei Spovedanii putem să întâmpinăm Naşterea Domnului cu sufletul curat şi inimă bună mulţumind lui Dumnezeu pentru toate.

Horaţiu Toma 12

Slovă Ortodoxă • Nr. 4/2011

Raspunsuri la intrebari Frica de Dumnezeu

Frica de Dumnezeu este cetate de nădejde pentru creştinul adevărat. Trebuie să te rogi ca ea să vină şi să umple inima. În această frică nu e nimic bolnăvicios: ea este plină de evlavie, de trezvie, împrospătând simţirea ca o adiere a dimineţii: nu răpeşte căldura, ci o aduce la temperatură potrivită.

Doar dragostea înmoaie şi îmbunează. Există însă şi o căldură tulbure, care vine din altă parte, o stare asemănătoare cu starea de dragoste, fără să fie de fapt vorba de dragoste, ci o nălucă a ei.

Această nălucă face obraznic sufletul; el îşi îngăduie atunci libertăţi şi comodităţi ca şi cum ar avea dreptul la ele, socotindu­le fleacuri şi neavând de gând să dea socoteală pentru ele. Este bine dacă rămâi nepedepsit şi îngerul păzitor te călăuzeşte, depărtând toate nenorocirile – altminteri vin una după alta indulgenţe faţă de sine şi comodităţi şi atunci poţi să­ţi iei adio de la tot ce înseamnă viaţă duhovnicească!

Tocmai din pricina acestei nenorociri îi însoţea frica pe toţi sfinţii până la ieşirea lor din această lume şi chiar după ieşire, până la hotărârea lui Dumnezeu în privinţa sorţii lor veşnice.

De asta se şi cuvine să ne rugăm: Frica Ta Doamne, sădeşte­ o în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine!

Sfântul Teofan Zăvorâtul – “Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor” Rubrică realizată de Ramona Aioanei Părintele Protoiereu mitrofor Cristian Popescu la sfinţirea bisericii de la Most La finalul Sfintei Liturghi, oficiată cu prilejul sfinţirii primei biserici construite în stil românesc în Republica Cehă, Preafericitul Părinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a oferit părintelui Cristian Popescu o cruce de iconom stavrofor (foto stânga).

Iconom stavrofor este un rang onorific bisericesc care se conferă preoţilor cu o activitate pastorală excepţională.

Menţionăm că părintele Cristian Popescu este preot slujitor în Cehia din anul 1987 participând la renovarea, înfiinţarea sau păstorirea mai multor biserici, printre care menţionăm Mănăstirea Vilemov, lângă Olomouc, în care monahiile vieţuitoare sunt aduse din România de la Mănăstirea Văratec, biserica din Mikulov renovată în 1997 perioada în care părintele păstorea această parohie care avea 350 de enoriaşi, biserica din Dolni Kounice, renovată în 2005. În ultimii ani, după renovarea şi a altor biserici în Moravia, părintele vieţuieşte în Brno unde în acest an a început construcţia unei bisericii pentru comunitatea de credincioşi

Nr. 4/2011 • Slovă Ortodoxă

13

Postul uneşte familia

FAMILIEI ORTODOXE

Se apropie postul Crăciunului, cum întâmpină familia ortodoxă această realitate? Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos a postit timp de 40 de zile în pustiul Qarantaniei înainte de începutul activităţii Sale publice, la sfârşitul acestei perioade vrăjmaşul a încercat să­L ispitească de trei ori.

Soţul, soţia şi copii sunt antrenaţi în acest exerciţiu duhovnicesc pe care îl numim post şi îl parcurg împreună. Deşi ispitele apar mai ales în timpul postului împreună ne este mai uşor să le depăşim sprijinindu­ne unii pe alţii.

Ce este postul şi cum postim?

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune ce este postul, ne prezintă o imagine lămuritoare despre cum trebuie să postim. „Postiţi? Arătaţi­mi­o prin fapte. Prin care? Veţi zice. De vedeţi un sărac, aveţi milă de el, un duşman, împăcaţi­vă cu el, un prieten înconjurat de bun nume, nu­l invidiaţi, o femeie frumoasă, întoarceţi capul.

Nu numai gura voastră să postească, ci şi ochiul, şi urechea, şi picioarele, şi mâinile, şi toate mădularele trupului vostru.(...)”. Iată deci că suntem îndemnaţi să alăturăm postului, milostenia, pacea între noi precum şi paza de toate celelalte ispite trupeşti.

Referitor la postul din zilele noastre care devine tot mai mult o dietă, Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că: „Dacă postul ne este abţinerea de la mâncare, odată ce au trecut cele patruzeci de zile, a trecut şi postul. Dar de ne vom abţine de la păcat, postul acesta nu Foto: www.razbointrucuvant.ro va înceta după ce celălalt a trecut. Ne va fi de folos necontenit – şi înainte de împărăţia cerurilor, ne va aduce aici, pe pământ, bună răsplătire.” Despre o cădere frecventă în timpului postului ne vorbeşte părintele Nicolae Tănase, care ne avertizează că înlocuirea alimentelor din carne cu cele din soia, de exemplu cârnaţi, salam, brânză, caşcaval de post este păcat şi se numeşte lemarhie, el ne îndeamnă să mergem să spovedim acest păcat precum şi să îl lepădăm.

14

Slovă Ortodoxă • Nr. 4/2011

FAMILIEI ORTODOXE Postul trebuie să fie desemenea însoţit de rugăciune şi participarea la sfintele slujbe, pregătindu­ ne în acest fel pentru Sfânta Taină a Spovedaniei şi dacă duhovnicul hotărăşte şi pentru cea a Sfintei Împărtăşanii.

Dacă părinţii postesc survine şi întrebarea ce trebuie să facă copii în această vreme, să postească sau nu?

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune referitor la educaţia copiilor că: „Mai există şi un alt medicament: postul.

Copilul trebuie să înveţe să postească, cel puţin de două ori pe săptămână, miercurea şi vinerea.(....) şi mai există unul: rugăciunea. Copilul Foto: www.ltcorastie.wordpress.com trebuie învăţat să se roage cu căldură şi cucernicie şi să nu­mi spui că nu va voi, pentru că un copil care are o gândire corectă şi este şi plin de viaţă, se roagă cu uşurinţă. Exemple? Câte vrei: Daniel şi Iosif. Nu­mi spune ca Iosif avea 17 ani. Gândeşte­te că el a reuşit să­şi atragă iubirea tatălui său mai mult decât ceilalţi fraţi.” „Sfinţii Părinţi dau următorul sfat: copilul să fie crescut în aşa fel încât la vârsta de 7 ani să meargă singur la spovedanie şi să se simtă creştin, să ia de bună voie crucea lui Hristos.”

(Părintele Evgheni Şestun­ Familia ortodoxă).

Acest subiect este unul complex, care poate stârni foarte multe întrebări deoarece fiecare familie este un caz aparte, de aceea poate vă va fi de folos să citiţi mai multe şi să aprofundaţi acest subiect. Noi amintim ca punct de reper Scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur, Alexander Schmemann­ Postul Mare, Părintele Evgheni Şestun­ Familia ortodoxă etc.

Vă dorim post cu folos!

Adina Toma Nr. 4/2011 • Slovă Ortodoxă

15

Cartea editiei - recomandare de carte

Credinţă pentru fapte bune

Lucrarea Bisericii în societate în anul 2010

Volumul de faţă, publicat recent la editura Basilica (septembrie 2011), este semnat de Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi reuneşte în ordine cronologică mesajele, cuvântările, pastoralele patriarhale, precum şi prefeţele la numeroase lucrări teologice din perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2010 şi sfârşitul lunii decembrie 2010. Din această perspectivă, lucrarea reuşeşte să surprindă riguros şi punctual viaţa bisericească din cuprinsul Patriarhiei Române în momentele ei cele mai semnificative derulate în perioada menţionată mai sus, de la marile sărbători cărora li s­au consacrat Pastorale, la simpozioane teologice, întâlniri cu delegaţii bisericeşti, dar şi cu oameni de stat, evenimente aniversare, condoleanţe, până la dezbateri pe tema deontologiei audiovizualului în general, şi a celui eclesial în special.

O asemenea fericită reunire de texte concentrate, cum ar fi cuvântările susţinute cu diverse prilejuri şi prefeţele ocazionate de apariţiile editoriale la editurile Patriarhiei Române, reprezintă, într­o formă inedită, o originală sinteză a 16

gândirii teologice şi sociale a Întâistătătorului Bisericii noastre.

De aceea, considerăm că volumul semnat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel este deosebit de util ostenitorilor din mass­media bisericească, dar şi tuturor clericilor şi credincioşilor din ţară şi din diaspora, pentru o mai deplină înţelegere a dinamismului şi însemnătăţii vieţii noastre bisericeşti, precum şi a rolului deosebit de important pe care Biserica Ortodoxă îl joacă în societatea românească contemporană.

Sursa: www.basilica.ro Slovă SlovăOrtodoxă Ortodoxă••Nr. Nr.1/2011 4/2011

mari duhovnici „Am fost al şaptelea copil la părinţi, născut în 1914, la 15 august, comuna Perieţi, satul Misleanu, judeţul Ialomiţa. Părinţii se numeau Vasile şi Stanca. Tata a fost agent sanitar peste şase sate şi a contribuit masiv la construcţia Bisericii din sat. Mă cheamă Papacioc. Pentru că tatăl bunicului meu a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei; şi de aici vine numele. Era aromân şi i s­a spus: «Popa cu cioc» ­ Papacioc. Dar la origine ne chema Albu. şi bunicul meu a venit cu mii de oi din Macedonia şi s­a instalat pe Ialomiţa, unde era câmpie. Satele erau rare...” – Părintele Papacioc, despre sine Arsenie Papacioc este considerat unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei româneşti. A trecut prin puşcăriile comuniste unde a pătimit alături de Părintele Iustin Pârvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic şi alţii. A fost arestat şi condamnat sub regimul mareşalului Ion Antonescu, în 1941, pentru apartenenţa la Mişcarea Legionară. S­a călugărit în 1946, după eliberare şi s­a nevoit la Mănăstirea Antim din Bucureşti până în 1949. Între 1949­1950 a fost sculptor la Institutul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ. Între 1952­1958 a fost preot la Mănăstirea Slatina. În vara anului 1958 a fost arestat din nou, pentru că făcea parte din grupul „Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost graţiat în 1964 de la închisoarea Aiud.

De când avea douăzeci de ani, Anghel, care avea o evlavie deosebită, a avut intenţia de a intra ca frate la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea. Stareţul mănăstirii, părintele Simeon, l­a refuzat spunându­i: „Nu te pot primi, frate. Te văd că eşti niţel mai învăţat şi nu te pot pune la boi. Ce o sa zică fraţii? Pe acesta îl ţii la cancelarie şi pe noi ne pui la greu?“.

Nu a renunţat la gândul său şi a mers la Mănăstirea Cozia, unde a fost primit în obştea monahilor. Tot acolo primeşte ascultarea de paraclisier şi predă educaţia civică elevilor. Deoarece vorbea copiilor despre Iisus Hristos, a fost nevoit să părăsească mănăstirea, din cauza comuniştilor, şi s­a retras la o moşie pe care călugării de la Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a rămas un an şi jumătate, de unde a fost luat de părintele Gherasim Iscu, stareţul Mănăstirii Tismana, care l­a ascuns la Ciclovina. Mitropolitul de atunci al Olteniei, Firmilian, a aflat şi i­a propus postul de spiritual al Seminarului Teologic.

Securitatea însă nu a aprobat acest gest al mitropolitului şi Anghel a ajuns la Mănăstirea Sihastria. Acolo a fost călugărit, la slujbă participând părintele Sofian Boghiu, părintele Benedict Ghius, iar naş de călugărie a fost părintele Petroniu Tănase. A urmat mutarea la Mănăstirea Slatina, unde a fost egumen. De aici a fost arestat şi dus la Suceava, ţinut în anchetă nouăzeci de zile, bătut şi chinuit pentru acuzaţii fară suport real. După detenţie, i s­a permis să slujească la o parohie din Ardeal. În 1976 se mută la Mănăstirea Sfânta Maria – Techirghiol unde a servit până a trecut în lumea celor drepţi pe 19 iulie 2011 – Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Rubrică realizată de Dragoş Haraga

Nr. 4/2011 • Slovă Ortodoxă

17

Biserică ortodoxă românească în localitatea Most

Duminica 9 octombrie, la ora 8:30 a început slujba de sfinţire a bisercii ortodoxe româneşti, în localitatea Most din nordul Cehiei. Biserica a fost construită în memoria ostaşilor români căzuţi în primul şi al doilea Război Mondial.

Ceremonia de sfinţire a fost oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Krystof Mitropolit al Ţinuturilor Cehe şi Slovaciei, Înalt Preasfinţitul Casian Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop­vicar patriarhal împreună cu un sobor de preoţi din România şi Cehia. Răspunsurile la sfintele slujbe au fost date de către grupul de psalţi „Thronos” al Patriarhiei Române. La slujba de sfinţire şi la celelalte evenimente au fost prezenţi trei din preoţi ortodocşi care slujesc în limba română în Republica Cehă: preotoiereu Mitrofor Cristian Popescu (Brno), protoiereu Flavius Bădeliţă (Mikulov) şi preot Andrei Danciu (Praga).

După oficierea slujbei de sfinţire, conform rânduieli, a fost citit hrisovul de sfinţire de către Preasfinţitul Părinte Episcop­vicar patriarhal Ciprian Câmpineanul iar apoi a început prima Sfântă Liturghie în biserică.

La sfârşitul Sfintei liturghii, Preafericitul Părinte Daniel a dăruit Preafericitului părinte Krystof un set de engolpioane, un omofor, un epitrahil, un set de monede cu patriarhii României şi un baston arhieresc cu mânerul lucrat în argint filigramat. Pentru implicarea deosebită în demersurile de înfiinţare a aşezământului bisericesc de la Most, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul a primit de la Patriarhul nostru un engolpion, iar părintele Cristian Popescu a primit o cruce de iconom stavrofor.

Preafericitul Daniel a fost decorat cu ordinul „Sfinţii Chiril şi Metodiu” cea mai înaltă distincţie a Biserici Ortodoxe din Ţinuturile Cehe şi Slovacia, în semn de preţuire şi recunoştinţă pentru implicarea în realizarea primei biserici ridicate în memoria eroilor români căzuţi pentru eliberarea Cehiei şi a Slovaciei.

18

1/2011 Slovă Ortodoxă • Nr. 4/2011

A urmat slujba de sfinţire a troiţei ridicate în cinstea eroilor români în curtea noii biserici, apoi slujba de parastas, după care au luat cuvântul personalităţile prezente la ceremonie: Vlastimil Vozka­ primarul oraşului Most, Excelenţa Sa doamna Daniela Gîtman ambasadorul României la Praga precum şi alţi invitaţi. În încheiere s­au depus coroane de flori la troiţa ridicată în memoria eroilor români.

La acest eveniment au mai participat: fostul ambasador al României la Praga, cel care a fost iniţiatorul moral al acestui locaş, Excelanţa Sa domnul Gheorghe Tinca(foto dreapta jos), ambasadorul Republicii Moldova în Republica Cehă, Excelenţa Sa domnul Ştefan Gorda, domnul Eugen Tomac­ secretar de stat în cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, Adrian Lemeni­ secretar de stat, Secretariatul de Stat pentru Culte, general­locotenent Ion Oprişor­ consilier de stat în cadrul Administraţiei Prezidenţiale care a transmis mesajul Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, Viorel Badea­ senator pentru românii de pretutindeni, col. Marian Popescu, directorul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, general­locotenent (r) Victor Dumitrescu­ Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere, general­maior Ilie Stoleru­ Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război şi preşedintele Asociaţiei Românilor din Republica Cehă, Nicolae Dedulea.

Ministerul ceh al Apărării a fost reprezentat de către Iveta Hlásecká, director al Departamentului pentru Veterani de Război. Autorităţile Republicii Cehe au fost reprezentate de Ministerul Culturii al Republicii Cehe prin Pavla Bendova, directorul Departamentului pentru Culte.

Gazdele evenimentului au fost primarul oraşului Most, Vlastimil Vozka şi Hana Jenickova, prim­adjunct al primarului.

Rubrică realizată de Horaţiu Toma (Fotografii: Horaţiu Toma) Nr. 4/2011 • Slovă Ortodoxă

19

Biserica din brno in constructie

La doar două luni de la începerea lucrărilor la viitoarea biserică din Brno se construieşte acoperişul, pereţi exteriori, coloanele de susţinere din interior şi placa de sol din altar fiind deja terminate.Toţi cei care doriţi să contribuiţi sub orice formă: muncă voluntară, donaţii de hrană pentru muncitori sau orice altă contribuţie, vă rugăm să luaţi legătura cu părintele Cristian Popescu. Datele de contact le puteţi găsi pe pagina de internet a parohiei http://parohiabrno.ro­cz.com.

Cei care doresc să contribuie financiar la construirea bisericii din Brno pot face donaţii în contul 181318594/0300, CSOB, variabilni symbol 333.

Dumnezeu să vă răsplătească!

Stadiul lucrărilor la viitoarea biserică, la data de 16 octombrie 2011

Foto & design Horaţiu Toma