Elena Beucă-Rogers, actriță și regizoare, își croiește propria cale prin pădurea deasă a Hollywoodului. Absolventă a școlii de Drept din București și agent imobiliar, într-o bună zi a hotărât să-și ia soarta de coarne, ca un adevărat matador, și să-i schimbe traiectoria către artă. Tânăra regizoare, Elena Beucă, a cucerit inimile românilor și nu numai, prin filmul său de debut DLove. Este o istorie de dragoste prin care se redă puterea oamenilor de a se ajuta, iar mesajul este unul de iubire, de a ne uita în adâncul sufletului nostru ca să înțelegem cine suntem, care este scopul nostru și încotro mergem.
MIRACOLELE DE VIAȚA ELENEI BEUCĂ Fiecare poveste pe care o scriu sau mă implic, trebuie s-o simt că-i a mea. Trebuie să existe un mesaj, și nu fac filme care nu sunt conectate cu sufletul meu. Avem atâtea chestii de oferit americanilor și lumii în general, fiind români. Aș vrea să încetăm să ne uităm la ce nu avem și să folosim ce avem, pentru că întotdeauna ce ai e suficient să te ducă unde trebuie până la urmă.
Irina VanPatten: Cum ai ajuns de la agent imobiliar la film? era că nu știam nimic de actorie. Și Elena Beucă: Nu pot să spun trebuia să am două monologuri neapărat că am visat să fiu actriță. pregătite: unul de comedie și unul de Am crescut în timpul comunismului, dramă. Mi-am dat seama că am noi nici măcar n-aveam televizor. Am nevoie de ajutor căci nu știu nimic avut 13 ani când prima dată ne-am despre scriitorii celebri de film sau de cumpărat televizor. Mergeam la teatru din lumea americană. Nici vecini și urmăream filme românești, chiar pe cei din Europa nu-i știam. Și cam atât. Dar nu știu cum, ceva s-a am sunat la Academia de Film din aprins în sufletul meu. Eu cred că în București, am cerut să vorbesc cu sufletul nostru Dumnezeu ne pune la domnul Zamfirescu, care era rectorul fiecare un dar, sau un talent. Unii universității la momentul respectiv și descoperă asta în ei mai devreme, am programat o întâlnire. Nu știu unii mai târziu. Am ajuns la un cum de m-a acceptat. Când i-am zis: moment de răscruce în viață, unde ”Domnul Zamfirescu, aș vrea să-mi știam că trebuie să încerc ceva dați meditație o dată ori de două ori diferit. Am făcut cercetări pe internet, înainte ca să plec, căci vreau să merg am văzut că cele mai bune școli de la Los Angeles, la Hollywood.” El a actorie sunt în America, și erau două început să râdă: ”Tu și toți românii care m-au atras în mod special: bineînțeles că vor la Los Angeles. Julliard și Academia Americană de Natalia Ghilașcu: De la înființarea organizației până ”Good luck!”. În alte cuvinte: ”Nu cred Film. Academia Americană de Film mi acum, câte inimi de copii ați reușit să atingeți? că vei reuși, căci toată lumea vrea s-a părut mai interesantă și am acolo.” Dar eu în sufletul meu știam aplicat. Mi-am zis dacă vreau să fac Ștefania Magidson: Am conceput și implementat câteva că reușesc. El m-a ajutat să aleg două actorie în film, tot trebuie să merg la programe, incluzând angajarea de referenți educaționali la monologuri din ”Summer in Smoke” Los Angeles. Doar că partea nasoală orfelinatul Micul Prinț, construirea unui teren de joacă și și ”Pygmalion”. de sport la orfelinatul din Rupea și o colaborare cu “Hospice of Hope” pentru un program dedicat copiilor cu DECEMBRIE 2018 • HORA | 8 boli paliative și pregătirea personalului medical în acest NOIEMBRIE 2018 • HORA | 7 domeniu.
Am venit în Los Angeles la Hollywood la audiție în noiembrie 2005. Am fost prima studentă din istoria academiei (cel puțin după câte am auzit) care a fost acceptată imediat. Căci, de obicei, procesul de acceptare durează ceva timp. Colegilor mei le-au trebuit vreo 3 luni ca să primească scrisoarea de acceptare. Doamna directoare a academiei împreună cu consiliul de admitere mi-au zis că am ceva deosebit ce americanii nu au, și anume pasiune și curaj. La un moment dat, în scena din ”Pygmalion”, eroina era atât de supărată pe profesorul ei care o dezamăgise, încât aruncă șlapii. Eu mi-am adus șlapi românești de acasă și i-am aruncat în sală, aproape de comisia de admitere. Probabil din cauza că n-a făcut nimeni așa ceva, mi-au zis că sunt curajoasă și am pasiune. Acum, când știu regulile de casting, și cum trebuie să te porți, îmi dau seama că nu ar trebui să faci asta, dar uneori, când nu știi, e o binecuvântare.
