Daguerrobase booklet romanian 2016 small

Dagherotipia Îmmpărtășind cele dintâi fotografii ale Europei

!

Broșură Informativă Dagherotipie

!

!

Autori: Nicholas Burnet (MCS), Andreas Krase și Jochen Voigt (TSD), Elina Heikka și Riitta Koskivirta (FMP), Herman Maes (NFM), Rosina Herrera - Josep Benlloch - Miguel García Cárceles - Ana Martí Testón (UPV), Sandra Maria Petrillo (SMP), Jens Petter Kollhøj și Wlodek Witek (NB), Caroline Barcella și Marsha Sirven (ARCP), Petr Kliment și Tomáš Štanzel (NTM), Britta Lorckmann – Mette Kia Krabbe Meyer - Grylle Carstensen – Hanne Karin Sørensen (KBDK)

.

!1

www.daguerreobase.org

Cuprins

1.

Introducere și sumar

2. Catalogare și distribuire de informații 2.1. Documentare 2.2. Acreditarea plăcilor necunoscute 2.3. Daguerreobase, un instrument colectiv de catalogare a dagherotipurilor 2.4. Obiectivele proiectului și rezultate 2.4.1. Conținut 2.4.2. Funcționalitate îmbunătățită 2.4.3. O nouă comunitate multilingvă 2.4.4. Cum să descrii un dagherotip?

2.4.5. Dagherotipul capodoperă 2.5. Impactul proiectului 2.6. Parteneriat proiect 2.7. Dagherotipurile dumnevoastră sunt binevenite!

3. Ce este un dagherotip?

3.1. Istorie și context 3.1.1. Real și clar 3.1.2. Primii fotografi 3.1.3. Îmbunătățiri aduse procedeului 3.1.4. Primii clienți 3.1.5. Regatul Unit: un caz special 3.1.6. Subiecții 3.1.7. Competiția 3.2. Carcateristici ale dagherotipului 3.2.1. Placa neacoperită 3.2.1.1. Mărimi standard 3.2.1.2. Standard de puritate a argintului/ însemnare plăcii

!2

3.2.1.3. Lustruire de oglindă 3.2.1.4. Tăierea plăcilor 3.2.1.5. Fără granulație 3.2.1.6. Culoare 3.2.2. Carcasa inseparabilă 3.2.2.1. Tipul European de carcasă 3.2.2.2. Carcasa pliantă sau cu balamale 3.2.2.3. Rame 4. Manualul de instrucțiuni al lui Daguerre 4.1. Pasul 1: “ Prima etapă este curăţarea temeinică a plăcii.”

4.2. Pasul 2: “Se aşteaptă până când placa este în totalitate acoperită de un strat subţire de culoare galben auriu.”

4.3. Pasul 3: “Tot ce rămâne de făcut este de a deschide diafragma camerei obscure și de a utiliza un ceas pentru a număra minutele.”

4.4. Pasul 4: Imprimarea imaginii din natură există pe placă, dar nu este vizibilă.”

4.5. Pasul 5: “Mercurul care formează imaginea este parțial depozitat și aderă la argint.”

5. Prezervarea și conservarea dagherotipurilor 5.1. Forma originală 5.2. Plăci desfăcute 5.3. Puncte slabe 5.3.1. Deteriorare mecanică 5.3.2. Deteriorare biologică 5.3.3. Deteriorare chimică 5.4. Curățarea 5.5. Compromis 6. Bibliografie 7. Texte scurte despre dagherotipuri

!

!3

1. Introducere și sumar

!

Daguerreobase este o platformă publică care este organizată de către arhive, biblioteci, muzee

și contribuitori privați din Europa. Colectăm și păstrăm informații despre dagherotipuri. Pe

website-ul revizuit www.daguerreobase.org și www.europeana.eu pot fi consultate descrieri, imagini ale dagherotipurilor și literatură istorică ce provin de la instituțiile participante și de la colecționarii privați.

!

Proiectul Daguerreobase este o platforma publică ce se încadrează în Best Practice Network,

reţea a arhivelor, bibliotecilor, muzeelor și a contribuitorilor privați din Europa pentru a colecta și păstra informații despre dagherotipuri Europene și de a extinde cea mai bună practică în

colectarea și diseminarea acestor informații. Proiectul Daguerreobase a întrunit un consortium de 18 parteneri ce provin din 13 țări Europene, inclusiv instituții private și publice, colecționari

privați și restauratori de fotografie. Proiectul este finanțat parțial prin Programul de Sprijin Polița de Informație și Tehnologii de Comunicare (ICT PSP) ce face parte din Programul Competiție și

Inovație inițiat de Comisia Europeană (http://ec.europa.eu/ict_psp), demarat la data de 1

Noiembrie 2012 și care se va finaliza în Aprilie 2015. După această dată proiectul va fi preluat de un nou grup ce urmează să fie stabilit.

!

Fotografia a schimbat fundamental modul în care privim lumea și a generat o cultură vizuală

noua și bogată pe care o adoptăm astăzi. Înaintea introducerii techinicilor de reproducere fotografică, oamenii erau obișnuiți să privească desene și tipărituri care erau produse prin metode grafice de reproducere. Dagherotipia (urmată de alte tehnici și metode fotografice) a

scos la lumină o nouă viziune a imaginii, realizând imagini “naturale” fără a fi nevoie de îndemânare artistică. Dar în același timp a fost criticată deoarece nu se puteau obține reproduceri.

Dagherotipia a fost primul procedeu fotografic de success din istoria fotografiei și a fost denumit după inventatorul Louis-Jacques-Mandé Daguerre. După anunțarea și introducerea

dagherotipiei în 1839, aceasta a fost larg folosită în Europa și reprezintă primele imagini

fotografice ale Europei si a cetățenilor ei. Baza unui dagherotip este constituită dintr-o placă de metal lustruită, ce are un strat subțire de argint pe un suport de cupru. Un dagherotip este creat

prin expunerea directă în aparatul de fotografiat, obținându-se astfel o imagine unicată ce nu poate fi replicată prin tipărire. Tehnica dagherotipiei este explicată în Capitolul 2 al acestei broșuri.

! ! !

!4

Multe aspecte ale dagherotipiei trebuie să fie descoperite pentru a înțelege impactul fotografiei

asupra istoriei culturale si sociale a Europei. Pentru a facilita acest lucru, o masă critică de informații despre dagherotipurile rămase vor fi colectate prin înregistrarea lor într-o bază de date colectivă, Daguerreobase (www.daguerreobase.org ). Legătura stabilită între aceste cunoștințe şi informațiile disponibile pe Europeana, "Portalul și Biblioteca Digitală pentru

Patrimoniul Cultural European al Uniunii Europene", va ajuta la integrarea acestor exemple de

fotografie timpurie într-un context istoric complet.

!

! ! !

Louis-Jacques-Mandé Daguerre (18 Noiembrie 1787 - 10 Julie 1851)

!5

2. Catalogare și distribuire de informații

Instituțiile mari sau mici care găzduiesc aceste colecții, inclusiv dagherotipuri, reprezintă de obicei puncte de plecare propice. Curatorii precum și restauratorii de fotografie crează un mediu

în care poate avea loc un schimb bogat de informații. Acest lucru poate duce la un proces mai

exact de datare, identificare a tehnicii sau poate conduce la obţinerea de noi informaţii referitoare la contextul în care a fost creat dagherotipul.

! !

2.1 Documentare

!

Puține informaţii sunt disponibile în ceea ce priveşte metoda primilor fotografi de dagherotipie.

Primele asociații de fotografie au fost înfiinţate abia la mijlocul anilor 1850. Scrierile timpurii

despre fotografie erau dedicate în mare parte aspectelor tehnice și științifice ale fotografiei, cuprinzând puţine date despre prezentarea estetică. Câteva dagherotipuri dețin informații despre autor și origine, dar în majoritatea cazurilor, puțin este cunoscut.

Adesea casetele

dagherotipurilor au fost alterate, rezultând în legături deschise sau rupte. Diferitele părți constituente se pot desface și uneori se pierd.

Pe parcursul procesului de conservare, restauratorul poate avea acces la părțile ascunse ale dagherotipului și poate să le consemneze şi înregistreze cu atenție, în scris și prin fotografiere.

Această informație poate include chiar și numele autorului, a persoanei fotografiate, o dată și o indicație a locației. Informația înregistrată poate fi extinsă prin cercetare realizată de arhivari, curatori și istorici.

Înregistrarea detaliilor disponibile într-un sistem centralizat va crea noi posibilități pentru acumularea cunoștințelor și o întelegere mai bună a informațiilor. Similitudinile dintre dagherotipuri din alte colecții, poate chiar din alte părți ale lumii vor putea fi cu uşurinţă identificate ulterior, printr-o simplă operație de căutare.

! !

2.2 Acreditarea plăcilor necunoscute

!

Un exemplu: un studiu de restaurare care are drept obiect un dagherotip de origine

necunoscută. Dagherotipul are un suport remarcabil și o marcă pe placă despre care puțin este cunoscut. Descrierea suportului arată similitudinii în sistemul de înregistrare cu o serie de obiecte din Ungaria, toate având aceeași marcă pe placă. Este probabil ca restauratorul și proprietarul să aibă acum mai multe informații în legătură cu originea obiectului, fiind astfel permisă aprofundarea cunoștințelor într-un mod semnificativ.

!6

!

2.3 Daguerreobase, un instrument colectiv de catalogare a dagherotipurilor

!

Daguerreobase este un sistem digital de înregistrare specific pentu dagherotipuri, prin care pot

fi descrise cu acuratețe caracteristicile fiecărui obiect. Ulterior înregistrării diferitelor caracteristici ale dagherotipurilor pe parcursul mai multor ani, departamentul de restaurare a

Muzeului de Fotografie a Olandei (Rotterdam) a început dezvoltarea proiectului Daguerreobase în 2004. Prima aplicație online a fost lansată în 2009. Aceasta inițiativă cuprindea doar Olanda.

Daguerreobase va constitui un instrument cultural şi de informare eficient în momentul în care

mai multe dagherotipuri vor fi colectate din țări Europene. În 2012, Muzeul de Fotografie din Antwerp (FoMu) împreuna cu Muzeul de Fotografie a Olandei (NFM) au condus un consortium care a obţinut finanțarea Europeană pentru a reînnoi și extinde Daguerreobase.

! !

2.4 Obiectivele proiectului și rezultate

!

Daguerreobase combină cele mai bune practici și activități de implementare a unei infrastructuri în vederea diseminării metadatelor și a livrării de conținut digital.

Partenerii din proiect (beneficiarii) lucrează pe secţiuni specifice, cum ar fi descrieri standard,

terminologii și tezaur sau liste de înregistrare, aspecte despre dreptul intelectual de proprietate

pe termen lung (IPR). Partenerii vor distribui informații noi și existente prin Daguerreobase și

prin propria lor rețea. Un alt aspect important al proiectului este implicarea nu numai a muzeelor naționale, arhivelor și bibliotecilor, ci și a proprietarilor privați, colecționarilor,

experților și centrelor de cercetare.

!

Implementarea pe scară largă pentru validarea celor mai bune practici va îmbogăți Europeana

prin adăugarea imaginilor de mare calitate a dagherotipurilor și a metadatelor. Daguerreobase va identifica și dezvolta sinergii cu Europeana pentru a maximiza impactul programului ICT-PSP.

!

2.4.1 Conținut

Un obiectiv al proiectului Daguerreobase este definirea unui mod standard de descriere a

dagherotipurilor, înregistrarea și oferirea accesului la cel puțin 25,000 dagherotipuri și 6,500 de pagini de literatură de specialitate. Acest lucru se va face la nivel European, cuprinzând elemente provenite din instituții Europene și colecții private și va conţine un număr de câmpuri

descriptive disponibile prin Europeana.eu, portalul pentru Patrimoniul Cultural European. Orice

!7

completare a informațiilor deja existente este valoroasă. Truismul precum că " întregul este mai bun decât suma părților” se aplică în mod particular proiectului Daguerreobase.

!

2.4.2 Funcționalitate îmbunătățită

Website-ul deja existent www.daguerreobase.org urmează să fie reînnoit și va funcționa ca un colecționar de metadata și ca o platforma multilingvă ce interacționează cu portalul Europeana.

Daguerreobase.org va face disponibile imagini și descrieri ale dagherotipurilor, literatură

istorică precum și informații despre activități și evenimente despre dagherotipie.

Daguerreobase.org va îmbunătăți conservarea și managementul acestui prim patrimoniu unic

European și va include instrucțiuni și instrumente pentru descrierea dagherotipurilor însoțite de imagini.

!

2.4.3 O nouă comunitate multilingvă

Aducerea la cunoștință, diseminarea și activitățile de colaborare în rețea vor rezulta în informații

multilingve despre participarea în rețeaua Europeana și despre modalităţile de recunoaştere a dagherotipiei. Daguerreobase va implica fotografia și comunitatea patrimoniului prin activități

de aducere la cunoștință de către partenerii săi pentru publicul larg prin: - împărtăşirea practicilor celor mai bune;

- oferirea accesului la rezultatele Rețelei celor mai bune practici; - atragerea de noi furnizori de conținut.

Aceste aspecte vor fi continuate la sfârșitul proiectului prin finanțarea Asociației Europene de Dagherotipie (EDA).

!

2.4.4 Cum să descrii un dagherotip ?

Daguerreobase creează standarde pentru descrierea și digitizarea obiectului dagherotip. Pentru a facilita descrierea uniformă a multor aspecte ale dagherotipului, consortiumul va furniza "Standardul comun pentru descrierea obiectelor dagherotip". Acesta va fi completat cu un set

multilingv de termeni și liste de înregistrare pentru dagherotipuri și cu un mediu pentru a crea și

dezvolta terminologia în conformitate cu Europeana. Listele de înregistrare, manualele online,

instrucțiunile (pentru folosirea instrumentelor de editare) vor fi disponibile în cel putin nouă limbi diferite. În timpul și după proiect, Daguerreobase va continua să facă eforturi pentru a îmbunătăți accesul prin creșterea numărului de limbi în care vor fi disponibile informaţiile.

!

!8

2.4.5 Dagherotip capodoperă

În 2014, comunitatea fotografică va sărbători cea de-a 175 aniversare a anunțului primului

procedeu fotografic de success, dagherotipia. Daguerreobase va avea acces la un număr semnificativ de dagherotipuri de bună calitate. Daguerreobase și Europeana vor contribui la

acest eveniment prin a arăta o selecție a acestor dagherotipuri pe website-ul lor printr-o “Expozitie Virtuală a Capodoperelor Europene de Dagherotip".

! !

2.5 Impactul proiectului

!

Daguerreobase va construi o comunitate documentând, oferind informaţii și conservând istoria

fotografiei și a patrimoniul secolului 19, inclusiv aplicații și noi practici ale secolului 20 și 21. Prin

colectarea conținutului digital, a descrierilor despre dagherotipuri și literatură istorică la o scară

așa de mare din colecții unice și influente, Rețeaua Best Practice unește un important pilastru a istoriei fotografiei Europene timpurii într-o bază de date cu tematică. Beneficiind de conexiunea și de schimbul de conținut cu Europeana, instituții, organizații, artiști, proprietari privați și

colecționari, Daguerreobase poate amplifica calitatea experienței istorice și poate stimula

descoperirea în sursă primară a unor materiale care nu au mai fost dezvăluite. Accesul de către

public la așa o scară de mare la această rară și timpurie parte din patrimoniul cultural bogat al Europei va crea o experiență excepțională. Descrierile și imaginile dagherotipurilor, literatura istorică de la instituțiile participante precum și colecționarii privați, pot fi consulate la www.europeana.eu și www.daguerreobase.org .

!

În general, dagherotipurile din colecțiile muzeelor sunt bine păstrate. Interconexiunile și relațiile

dintre aceste colecții rar ies la lumină, cu toate acestea reprezintă pentru cercetători tocmai

piesa care lipsește din puzzle. Daguerreobase intenționeaza să stimuleze și să simplifice cercetarea în domeniul dagherotipiei și să ofere acces gratuit la acest aspect unic al patrimoniului cultural global.

!

2.6 Parteneriat proiect

!

Consortiumul constă în mare parte din muzee naționale, arhive și biblioteci care pun accent pe interacțiunea publicului cu patrimoniul lor cultural prin expoziții, website-uri, baze de date, publicații, tururi ghidate, etc. Parteneriatul dintre părțile interesate va dezvolta baza de cunoștințe comune și se va realiza un schimb de experienţă și informații între instituții și public.

Partenerii din acest proiect Daguereeobase sprijinit de Uniunea Europeană sunt:

!9

!

Coordonator:

BELGIA – Muzeul de Fotografie Antwerp (FoMu) WEBSITE: www.fomu.be

Muzeul de Fotografie Antwerp (FoMu) este cel mai reprezentativ muzeu al Belgiei pentru

fotografie istorică și contemporană. A fost fondat în anul 1965 ca parte din Muzeul Provincial de Arte Decorative Antwerp. În 1986 Departamentul de Fotografie a obținut autonomie și s-a

relocalizat în actuala clădire. În 50 de ani muzeul a întrunit o colecție de importanță

internațională. Colecția a fost îmbogățită prin achiziții și donații precum colecția Michel Auer,

arhiva și biblioteca Asociației Belgiene de Fotografie, Agfa Gevaert, Agfa Historama (Köln) și

colecția Fritz L. Grüber. FoMu manageriază o importantă colecție fotografică de patrimoniu

consistând în aproximativ 32.000 publicații istorice și contemporane, 750.000 fotografii (fotografii și negative) și 23.000 unităţi de echipament fotografic. Colecția de aparate de

fotografiat este unică în ceea ce privește diversitatea si mărimea. Colecția de fotografii din perioada secolului 19 până în secolul 21 include 183 de dagherotipuri.

!

Parteneri:

AUSTRIA – Institutul pentru Restaurarea Hârtiei Schloß Schönbrunn (IPR) WEBSITE: www.papier-restaurierung.com

PROFIL PARTENER: În 1995, șase restauratori de hârtie specializați și-au unit talentele și au

fondat Institutul de Restaurare pentru Hârtie Schloß Schönbrunn (IPR). Ei sunt convinși că munca în echipă le oferă posibilitatea de a-şi realiza sarcinile de lucru mai efficient. Institutul de

Restaurare de Hârtie a fost înființat ca fiind un parteneriat civil în conformitate cu Codul Civil Austrian. Fiind singurul atelier privat de restaurare din Austria, institutul este capabil să primească sarcini de lucru din toate domeniile de restaurare a hârtiei, de exemplu restaurarea lucrărilor grafice istorice și moderne, cărți, fotografii sau tapet istoric.

! !

BELGIA – eDAVID (eDAVID) WEBSITE: www.eDAVID.be

In Flandra, cercetarea pe termen lung a conservării arhivelor digitale cu valoare evidentă a

început cu proiectul DAVID în anul 2000. Partenerii proiectului, Arhivele orașului Antwerp și Centrul Interdisciplinar pentru Drept și ICT (ICRI) KULeuven și-au continuat activitatea de

cercetare în Centrul de Expertiză DAVID (eDAVID vzw). În cadrul eDAVID conservarea pe termen lung a arhivelor digitale a fost continuată și alte subiecte de cercetare au fost adaugate domeniului, precum managementul arhivelor și depozitul digital.

!10

!

REPUBLICA CEHĂ - Muzeul Tehnic Național (NTM) WEBSITE: www.ntm.cz

Muzeul Tehnic Național are statut de muzeu central al Republicii Cehe și este o institutie științifică ce pune la dispoziţie publicului documentare, prezentări, metodologie și alte

modalităţi de informare. Baza activităților sale sunt colecțiile care au fost create pentru a cuprinde memoria națiunii. Colecția conține aproape

56.000 de elemente inventariate

(cuprinzând de câteva ori numărul obiectelor individuale). Colecțiile includ obiecte unice precum instrumente astronomice din secolul al 16-lea folosite de Tycho Brahe, prima mașină

cehă și unele dintre cele mai vechi dagherotipuri. Colecțiile, elementele arhivate și fondul de

carte nu sunt prezentate publicului doar în expoziții permanente si temporare, dar și prin programe educaționale și profesionale.

! !

DANEMARCA – Biblioteca Regală, Biblioteca Națională și Biblioteca Universității Copenhaga (KBDK)

WEBSITE: www.kb.dk

Biblioteca Regala organizează expoziții, concerte, evenimente de literatură și alte activități

culturale, pe lângă serviciile oferite în mod curent de către bibliotecă. Biblioteca Regala cuprinde Muzeul Național de Fotografie și deține colecția națională de fotografii. Biblioteca are

aproximativ 10 millioane de fotografii/negative, printre care cea mai amplă colecție Nord Europeană de dagherotipuri. Studioul de restaurare are expertiză în toate tipurile de materiale arhivate și lucrează pentru conservarea colecției bibliotecii și pentru alte institutții.

! !

FINLANDA – Muzeul Finlandez de Fotografie (FMP) WEBSITE: www.valokuvataiteenmuseo.fi

Muzeul Finlandez de Fotografie este muzeul național dedicat fotografiei,

promovând și

cultivând cultura și arta fotografică finlandeză. Muzeul, înființat la inițiativa unui număr de

organizații de fotografie, și-a început activitatea în anul 1969. Muzeul funcţionează sub egida Fundației pentru Muzeul Finlandez de Fotografie. Muzeul organizează expoziții cu fotografii contemporane finlandeze și străine și prezintă diversa istorie a fotografiei. Munca de educație susține expozițiile producând proiecte de educație despre fotografie și media pentru un public

divers. Colecția muzeului pune accent pe arta fotografică finlandeză contemporană. Într-un context național Muzeul Finlandez de Fotografie are o expertiză considerabilă în conservarea si restaurarea fotografiilor.

!

!11

FRANȚA – Atelierul de Restaurare și Conservare a Fotografiei Ville de Paris (ARCP) WEBSITE: arcp.paris.fr

Înființat în 1983 în cadrul Departamentului Cultural al orașului Paris, “Atelierul de Restaurare și

Conservare de la Ville de Paris“ implementează conservarea și valorificarea patrimoniul fotografic al orașului – ce reprezintă aproximativ 8 milioane de fotografii, conservate în muzeu, biblioteci și arhive - și poate furniza servicii altor instituții de patrimoniu cultural franceze sau străine.

ARCP, este localizat la Casa Europeană de Fotografie și este manageriat de Anne CartierBresson, este compus din cinci secții – înregistrare, conservare preventivă, conservare de reparație, reproducții și documentare – furnizând diverse servicii precum sfaturi despre expertiză și colecții, tratamente specifice de conservare pentru fotografii istorice și de artă,

documentare scrisă și fotografică și documentare fotografică despre tratamente, prepararea și protecția procedurilor înainte de digitizare, reproduceri a negativelor și fotografiilor originale,

asistență și control al mediului în timpul expozițiilor, curator pentru expoziții. ARCP participă în

cercetare avansată și diseminarea cunoștințelor în domeniul conservării fotografiei, în Franța

sau în străinătate, oferind instruire specifică, primește stagiari și oferă cercetătorilor posibilitatea de a consulta documente ale centrului de cercetare.

! !

GERMANIA – Muzeul Ludwig / Orașul Köln (MLK) WEBSITE: www.museum-ludwig.de

Muzeul Ludwig este unul dintre cele mai importante muzee de artă modernă și contemporană

ale Germaniei. A fost construit în 1986 pentru a găzdui donația de artă modernă al lui Peter și

Irene Ludwig, incluzând cea mai importantă colecție de Artă Pop dinafara Statelor Unite,

precum și colecția din Köln al lui Dr. Josef Haubrich în 1946. Astăzi deține cea dea treia colecție ca mărime care cuprinde lucrări de Picasso și acoperă toate curentele majore de artă din secolul

20 și 21. Achiziția colecției lui L. Fritz Gruber în 1977 a pus baza pentru colecția de fotografie.

Colecția de fotografii include exemple de la începutul fotografiei până la sfârșitul secolului 20 –

incluzând aproape 450 de dagherotipuri în mare parte din colecțiile lui Stenger și Lebeck – dar

și materiale despre istoria fotografiei.

!

GERMANIA – Sammlungen Tehnic Dresden, Dresden (TSD) WEBSITE: www.tsd.de

Sammlungen Tehnic Dresden a fost fondat 1966 ca și Muzeul Politehnic pentru a promova educția

dezvoltării tehnice în general punând accent pe această regiune. În 1993 muzeul s-a mutat la Ernemannbuilding, fostul centru al Heinrich Ernemann AG. Această fabrică a fost unul dintre cei

mai importanţi furnizorii de fotografie și tehnologie de cinema din lume la începutul secolului 20, mai târziu urmată de alte fabrici de aparate de fotografiat. Muzeul de astăzi se numeşte

!12

Muzeul de Tehnologie Media și Comunicare. Cuprinde Centrul Aventura Matematicii, Centrul de Experimentare și Centrul Dresden de Fotografie. Muzeul găzduieşte multe comori din colecția despre istoria și tehnologia fotografiei şi cinematografiei, computere, calculatoare și mașini de

scris, precum si media audiovizuală. Colecția de fotografie este una dintre cele mai mari din regiune. Totodată, muzeul posedă și o importantă colecție de dagherotipuri.

! !

ITALIA - SMP di Sandra Maria Petrillo (SMP)

WEBSITE: www.smp-photoconservation.com

Înființat în 2010 de către Sandra Maria Petrillo, SMP este dedicat conservării fotografiilor istorice și a celor de artă. SMP furnizează servicii de examinare a condiților de conservare a colecțiilor publice de fotografie, oferă totodată sfaturi și servicii de îngrijire pentru colecții private. Studioul

mai ofera ateliere despre istoria fotografiei, identificare și conservare a materialelor fotografice.

Sandra M. Petrillo a autorizat un număr de publicații despre tehnicile istorice fotografice și de conservare a materialelor fotografice. Ea curatoriază o rubrică despre tehnici istorice fotografice

și conservare a materialelor fotografice. Rubrica se numește “Materia Photographica” pentru

jurnalul de conservare KERMES La rivista del restauro, ce cuprinde informații despre subiecte curente științifice în domeniul conservării fotografiei.

! !

LUXEMBOURG – Ministrul Culturii (CNA) WEBSITE: www.cna.public.lu

Centrul National de Audiovizual (CNA) este o platforma

tehnică contemporană deschisă

publicului și instituțiilor profesionale care permite acces tuturor exprimărilor culturale de

imagine și sunet. CNA a fost înființat în 1989 pentru a sprijini, conserva și promova patrimoniul audiovizual al Luxembourgului. Acest lucru s-a realizat prin organizarea de diverse producții și activități “realizate în Luxembourg” ce ţin de cinema (amator) și de fotografie. În 2007 CNA s-a

mutat din Dudelange într-o nouă clădire în

Luxemburg “op der Schmelz”, unde CNA

organizează expoziții și proiecții de film, încurajează vizitatorii să cerceteze documentele,

arhivele și mediateca, unde aceştia pot explora memoria comună în Espace Découverte Display 02.

! ! !

NORVEGIA – Biblioteca Națională (NB) WEBSITE: www.nb.no

Biblioteca Națională a Norvegiei este sursa principală de cunoștințe despre Norvegia, Norvegieni și probleme Norvegiene. Construiește, conservă și furnizează colecții de diverse

!13

tipuri în toate formatele media, incluzând materiale tipărite, radiodifuziuni publice, muzică,

fotografii și documente digitale. Biblioteca este responsabilă pentru administrarea Actului

Național la depozitul legal de documente disponibile. Înafara de faptul că este o bibliotecă de cercetare, Biblioteca Națională este și o instituție culturală. Prin colaborarea cu biblioteci și

instituții locale din cadrul educației, cercetării, arhivelor, muzeelor, media și arte, întreprinderea se află în continuă dezvoltare oferind publicului noi servicii. Serviciile și ariile de atribuție sunt în continuă dezvoltare bazându-se pe colecția digitală a Bibliotecii și a infrastructurii avansate de retragere și diseminare.

!

NORVEGIA - Universitatea Bergen (UiB) WEBSITE: http://www.uib.no

Colecția de Fotografie face parte din Departamentul Colecțiilor Speciale de la Biblioteca

Universității Bergen. Departamentul deține colecții din biblioteca Muzeului Bergen, cea mai veche instituție de cercetare a Norvegiei, datând din 1825. Colecția de Fotografie datează de la

începutul anilor 1960 și este astăzi una dintre cele mai mari și influente colecții din Norvegia,

conținând arhiva completă al lui Knud Knudsen, fotograf pionier care a trăit între anii 1864 și 1900. Marcus Selmer a fost un important dagherotipist din Bergen care a înființat primul studio

fotografic permanent din oraș. UiB reprezintă Biblioteca Universității Bergen, Muzeul Orașului Bergen și Muzeul Universității Bergen.

! ! !

SPANIA – Universitatea Politehnică Valencia (UPV) WEBSITE: www.upv.es

PROFIL PARTENER: Universitatea Politehnică Valencia (UPV) din Spania, fondată în 1971, este o

instituție de stat devotată educației, activităților de cercetare și dezvoltare. Are 36.000 de studenți, 2.850 de profesori și 2.600 de membri personal auxiliar. UPV este a doua universitatea de stat din regiunea Valenciei și una dintre instituțiile pioniere în inovație și dezvoltare tehnică din țară.

Lemfc este un laborator de cercetare ce aparține Universității. A fost înfiinţat ca parte a programului de studii masterale în fotografie (www.masterfotografia.es) și funcţionează în

cadrul Institutului de Desen și Fabricație. Lemfc este format de o echipă multidisciplinară care și-au dedicat eforturile pentru a studia comportamentul și conservarea asamblării materialelor

fotografice folosite în fotografia contemporană. Astăzi, Lemfc desfășoară două proiecte de cercetare: accelerarea testelor de îmbătrânire a materialelor moderne folosite pentru fotografii și dezvoltarea Testului Activitate Fotografică (PAT).

!14

În afară de aceasta, Lemfc dezvoltă și un ghid pentru colecții fotografice din Spania. (www.dfoto.info).

!

OLANDA – Muzeul de Fotografie al Olandei (NFM) WEBSITE: www.nederlandsfotomuseum.nl

PROFIL PARTENER: Muzeul de Fotografie al Olandei a fost înființat în 2003 ca urmare a fuziunii

fostei Arhive de Fotografie a Olandei (NFA), cu Institutul de Fotografiei a Olandei (nfi) și cu Atelierului Național de Restaurare de Fotografie (NFrA), un studiou de conservare pentru materiale fotografice.

Muzeul de Fotografie al Olandei conservă o colecție semnificativă a fotografilor olandezi, arhivele constând în aproximativ 3,5 millioane de fotografii și negative; totodată, cuprinde o colecție vastă de literatură despre fotografie. NFM organizează expoziții naționale și

internaționale temporare și dispune de un studio de conservare echipat complet ce servește pentru conservarea colecției muzeului, dar și a colecţiilor altor instituții și persoane private.

Studioul de conservare este specializat în conservarea dagherotipurilor și a dezvoltat prima versiune a bazei de date în FileMakerPro, cu cooperarea lui George Eastman House, Rochester, NY. În acest proiect, NFM va contribui cu o sarcină de coordonare acționând ca "Coordonator

Tehnic" în preluarea responsabilității ghidării realizării și dezvoltării versiunii noi a

Daguerreobase.

!

OLANDA - Picturae BV (PIM)

WEBSITE: http://picturae.com

Picturae BV a fost fondată în 1997 în Heiloo, Olanda și în prezent oferă o varietate de servicii

sectorului de patrimoniu. Picturae BV digitizează colecții de patrimoniu, incluzând documente de hârtie, fotografii, negative, tablouri mari, hărți și materiale audiovizuale. Mai mult decât atât,

clienții Picturae BV se folosesc de Memorix Maior, software-ul de manageriere a colecțiilor. În

plus, Picturae BV crează website-uri pentru prezentări publice de patrimoniu digital și oferă

servicii de depozitare si găzduire. Biroul principal al Picturae este localizat în Olanda, dar are şi filiale în Belgia și în Franța. Picturae are peste douazeci de ani de experiență. De-a lungul anilor a avut o clientelă diversă în țări diferite, incluzând Magnum Photos, World Press Photo și mulți alții. Picturae a construit primul website Daguerreobase www.daguerreobase.org pentru

Muzeul de Fotografie al Olandei, Rotterdam.

OLANDA - Ortelee Marinus Jan / Dagherotipist (MOCED) WEBSITE: www.daguereotypes.eu

Dagherotipistul Martinus Ortelee Charlotte Edam, MOCED este un dagherotipist contemporan,

care manufacturează dagherotipuri și promovează dagherotipia prin ateliere, demonstrații, zile

!15

de portret și media. Marinus J. Ortelee și-a început cercetarea despre dagherotipie în 2006.

Scopul lui principal la acel moment a fost de a găsi o cale să reproducă dagherotipuri după dagherotipuri. În 2007a avut succes și a realizat o reproducere de calitate a unor plăci originale.

În 2008 a fost invitat să participle la simpozionul din Washington organizat de Societatea de Dagherotipie pentru a-și arăta munca unui public internațional. În 2008 i s-a acordat propriul

procedeu fotografic: Anté-Daguerréotype. Acum MOCED a inițiat un proiect de a reintroduce faimoasele Zile a Portretului dagherotip care nu s-au mai organizat din anul 1858.

! !

REGATUL UNIT – Muzeu Servicii Conservare Ltd (MCS) WEBSITE: www.paperconservation.co.uk

Muzeul de Servicii de Conservare Ltd. este o companie privată care făcea parte iniţial din

activitatea de caritate pentru muzee a Guvernului Regatului Unit. De când s-a privatizat în 1995 MCS face parte din Muzeul Imperial de Război la Duxford, în apropiere de Cambridge. In cadrul

MCS activează conservatori specialiști care furnizează publicului și persoanelor private în

Regatul Unit și din străinătate servicii de conservare a hârtiei și fotografiei. MCS a conservat câteva grupuri de dagherotipuri notabile incluzând 125 de bucăți aparținând Fundației Ruskin

(Biblioteca Ruskin, Universitatea Lancaster), dagherotipurile lui Girault de Prangey aparținând Muzeului de Autoritate Qatar și de dagherotipurile de familie al lui of Richard Beard (cel care a cumpărat brevetul Britanic de invenție pentru dagherotipie de la Daguerre).

! !

2. 7. Dagherotipurile dumnevoastră sunt binevenite!

!

În continuare căutăm dagherotipuri de la instituții precum și colecții private pentru Daguerreobase. In cazul în care doriţi să aflaţi mai multe informaţii referitoare la

Daguerreobase, vă rugăm să contactați coordonatorul sau reprezentantul național al

proiectului. Dacă țara dumneavoastră nu are reprezentanți în acest proiect, puteți oricând să ne contactați la www.Daguerreobase.org .

info@daguerreobase.org

! ! ! ! !

!16

! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !17

! !

! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !

Dagherotip, Justina Wilhelmina Blom (1832-1916), c. 1855, Fotograf Carl Rensing (1826-1898), CER1-NFM


!18

3. Ce este un dagherotip?

3.1 Istorie și context Dagherotipia a fost primul procedeu fotografic folosit cu succes din istoria fotografiei. Pe data

de 7 Ianuarie 1839 dagherotipia a fost prezentată la Academia de Științe din Paris și a fost lansată

oficial publicului după decizia guvernului Francez de a oferi lui Daguerre o finanţare cu ocazia unei întâlniri dintre Academia de Științe și Academia de Arte Frumoase ținută la Institutul Franței în Paris

în data de 19 August, 18391. Dagherotipia este numită după Louis Jacques Mandé Daguerre (1787-1851), care a inventat acest procedeu împreună cu Nicéphore Niépce (1765-1833).

Baza unui dagherotip este o placă metalică bine lustruită, ce constă într-un strat subțire de argint pe un suport de cupru. Spre deosebire de hârtia fotografică, dagherotipul nu este flexibil și este relativ greu.

!

3.1.1 Real și clar

"Exact, detaliat și clar", așa a fost descrisă invenția lui Louis-Jacques-Mandé Daguerre de către

presă în 1839. Nu numai claritatea, dar și abundența de detalii dădea spectatorilor impresia că vedeau ceva ce există cu adevărat.

! !

„Vechiul Hofpoort Roterdam”, Placa neacoperită (1843), Fotograf necunoscut, Muzuel de Istorie Roterdam

1 Wood, Derek, Sosirea dagherotipiei în New York.

!19

!

Nevoia de a vedea realitatea și cerința ulterioară pentru imagini era mai puternică în țările

afectate de Revoluția Industrială. În aceste zone industrializarea, producția și distribuire

bunurilor a fost mai avansată și materialele necesare pentru producerea imaginilor fotografice

erau disponibile. Așadar era de aşteptat ca această tehnică fotografică să provină din Marea Britanie sau din Franța.

!

3.1.2 Primii fotografi

Chiar înainte ca manualul lui Daguerre să fie tradus și primele aparate de fotografiat împreună cu proviziile să fie disponibile în Paris, mulți au încercat sa producă o imagine folosind aparate de fotografiat "făcute în casă" și amestecuri de substanţe chimice. Răspândirea acestui mediu

revoluționar a fost relativ rapidă. Până în 1839, începutul anului 1840 procedeul a fost deja introdus în multe țări europene. Samuel Morse, inventatorul codului Morse și a telegrafului, a

anunțat mediul în Statele Unite în 1839. Alții, precum stomatologul englez D.W. Saeger2 și

francezul François Gouraud au contribuit la distribuția și adaptarea rapidă a dagherotipiei în

Statele Unite, ce a fost întâmpinată cu mult entuziasm și a beneficiat de o viață mai lungă (până aproape de anii 1860) decât în Europa.

!

! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !

Partea verso a unei plăci de dagherotip (după 1843), Fotograf necunoscut, Muzuel de Istorie Roterdam,

2 Primul care a făcut o fotografie în America, dentistul Englez D.W. Saeger, este creditat pentru publicarea primului tabel de

timpi de expunere recomandat în anul 1839. Beaumont Newhall l-a caracterizat pe Gouraud ca fiind ‘"Agentul lui în America"

!20

!

O prezentare generală a câtorva îmbunătățiri importante

!

Tonarea cu aur L.A.H. Fizeau a prezentat o tonare cu aur care producea o imagine clară, puternică, stabilă și a

devenit parte din procedeul standard începând cu anul 18413. Implica tratarea plăcii cu o soluție caldă de clorură de aur după fixarea în prealabil a plăcii.

!

Intensitate luminoasă și sensibilitate la lumină - În 1841, o serie de descoperiri făcute publice au îmbunătățit considerabil sensibilitatea la

lumină a plăcilor de dagherotip prin adăugarea unui pas de sensibilizare folosind un alt gaz haloid (brom sau clor) la sensibilizarea cu iod4 al lui Daguerre.

- Adaptări la designul studioului, precum utilizarea de oglinzi pentru a direcționa lumina și a ferestrelor cu sticlă albastră (stratul fotosensibil era mai sensibil la lumina albastră), au îmbunătățit procedeul.

- În 1840, Chevallier a creat un obiectiv luminos acromatic cu distanță focală scurtă.

- Designul lui J. Petzval pentru un obiectiv cu o diafragmă mare și precis matematic a fost o altă

inovație. Compania optică Voigtländer a produs obiectivul și aparatul de fotografiat corespunzător.

Aceste îmbunătățiri au redus timpul de expunere la jumătate de minut și a transformat

procedeul de dagherotipie într-un mediu mai practic și mai versatil.

!

Lustruirea Au urmat multe alte îmbunătățiri, inclusiv tratamentele preparatorii ale plăcii. De la mijlocul

anului 1840 a devenit posibil ca plăcile să fie galvanizate, un procedeu prin care un strat subţire de argint de mare puritate era aplicat cu ajutorul curentului electric. O lustruire perfectă a plăcii era realizată folosind echipament special de lustruire. Liniile de lustruire manuală mai vizibile au fost înlocuite de liniile mai puțin evidente realizate de echipamentul de lustruire.

! !

3 Devaux Guy. De la fotografie la auroterapie: sarea lui Fordos și Gélis. În: Revista de istorie și farmacie, anul 87, nr. 323,

1999, pag. 347-354. În anul 1840, fizicianul francez Hippolyte Fizeau (1819-1896) a propus, pentru fixarea dagherotipurilor, un reactiv pe baza de clorura de aur și tiosulfat de sodiu. În 1843 doi farmaciști francezi, Mathurin Joseph Fordos (1816-1878) și Amédée Gélis (1815-1882) au izolat ingredientul activ în formă cristalină și i-au atribuit după analiză formula unui aurotiosulfat de sodiu. Ei au preconizat utilizarea unei soluţii apoase a acestui produs pentru fixarea probelor fotografice.

4 Martie 1841, Dr. Berres despre frații Natterer; Mai 1841, F.J.Claudet.

!21

3.1.3 Îmbunătățiri aduse procedeului

Timpul lung de expunere, datorat sensibilității reduse a plăcilor și lipsa de obiective cu diafragmă mare, a reprezentat piedica principală în perioada inițială. Expunerile se puteau realiza numai în aer liber sau de la o fereastră înaltă. Timpurile de expunere variau de la cinci la

treizeci de minute, în funcție de condițiile meteo și de momentul zilei în care era efectuată

expunerea. Vulnerabilitatea plăcilor și lipsa culorilor erau un handicap. Totodată,

dagherotipurile erau foarte scumpe, fiind aşadar inaccesibile pentru majoritatea populației.

Acest lucru nu schimbă faptul că procedeul era considerat o nouă sursă de venit pentru mulți

oameni de afaceri, care, ajutați de oameni de știință și ingineri, au lucrat la diverse îmbunătățiri

asupra procedeului și a echipamentului între anii 1839 și 1840.

!

3.1.4 Primii clienți

Numeroase studiouri de portret și-au deschis ușile. În funcție de echipamentul folosit, de materiale, de dimensiunea plăcilor și de lumina disponibilă, timpii de expunere variau de la 15 la

25 de secunde pe portret. Clienții studiourilor de portret, cei care își permiteau un dagherotip, includeau nu numai familii consacrate, dar și pe cei care, datorită dezvoltării economice, au

dobândit un nivel de viaţă superior. Adesea, aceștia doreau să-și arate noul statut în portrete. În

primii ani erau folosite fundaluri simple, iar mobilă frumoasă și diverse accesorii au devenit elemente populare ale decorului în care pozau5. Cei care pozau erau așezați într-un scaun cu un

suport pentru gât, ce le permitea să mențină poziția pentru toată durata expunerii. Cererea burgheziei pentru portrete a dus la un success enorm și rapid a dagherotipiei în Europa și Statele Unite6. Competiția dintre fotografi a cauzat o scădere a prețului și au fost produse cantități enorme de dagherotipuri.

!

3.1.5 Marea Britanie: un caz special

În Regatul Unit introducerea dagherotipiei a urmat un traseu diferit. Procedeul a fost patentat în

Regatul Unit de către Daguerre înainte ca Guvernul Francez să îl ofere gratuit întregii lumi.

Claudet a cumpărat o licență a patentului de la agentul Miles Berry7.

Richard Beard a

cumpărat licența direct de la Daguerre, fapt ce a condus la acuze reciproce, fiecare din părţi 5 Voight, J. Portretele anilor de început erau simple, fără mobilă – în afară de un scaun și suport pentru gât. Decorul și

accesoriile studiourilor de fotografie au apărut mai târziu. Există diferențe tipice între studiourile Americane și cele Europene.

Americanii nu au folosit aproape niciodată "columne" și "draperii".

6 Distribuția în America s-a făcut la o scară mai mare și foarte rapid, rezultând în diferențe substanțiale în numărul de

dagherotipuri produse. Un anunț dintr-un ziar din New York din anul 1853 a numit un număr de câteva milioane de dagherotipuri realizate în acel an. Cercetarea nostră a dagherotipurilor disponibile din Europa a rezultat într-un număr relativ mic (10.000).

7 Berry a fost încredințat de către Daguerre să vândă licențe în Marea Britanie.

!22

afirmând că e singura care deţine dreptul de a vinde licențe. Cumpărarea unei licențe era atât de

prohibitivă încât numărul de licențe a rămas limitat până patentul a expirat în 1853. Controlul

extrem a patentului a afectat distribuția dagherotipiei în Regatul Unit, care, prin urmare, a rămas restricționată.

!

Dagherotip în casetă tip Anglo-American, Muzuel Județean de Istorie și Arheologie Prahova MHP 34-101194

!

3.1.6 Subiecții

Cu toate că portretul a rămas cel mai popular subiect, dagherotipia a fost folosită să înregistreze

alte imagini incluzând topografie, arhitectură și subiecte documentare, antichități, natură moartă, fenomene naturale și evenimente deosebite.

! ! ! ! ! ! ! !

!23

!

3.1.7 Competiție

În ciuda impactului profund de mai târziu a inventării (aproape simultane)

a calotipiei și a

fotografiei pe hârtie sărată în Regatul Unit a lui William Henry Fox Talbot’s, inițial acest

procedeu negativ-pozitiv reproductibil a trebuit să facă loc unui procedeul unic nonreproductibil a dagherotipiei. Avantajul dagherotipiei era că respecta cerința pentru o imagine plină de detalii și o reproducere clară a realității, în comparație cu celelate procedee bazate pe hârtie.

În orice caz, începând cu anul 1840, cele mai slabe puncte ale fotografiei pe hârtie sărată și a

negativului pe hârtie au fost rezolvate treptat. Datorită acestor îmbunătățiri, fotografii ofereau fotografii pe hârtie cât și dagherotipuri. Un scop principal a fost să elaboreze un negativ mai clar și mai transparent. Au fost căutate și alte materiale în afară de hârtie ca suport pentru negative, cum ar fi sticla.

Primele încercări au fost făcute prin aplicarea unui amestec de albumină pe sticlă, ce a avut

rezultate puțin mulțumitoare. Negativele pe hârtie erau tratate cu ceară pentru a le face mai transparente și pentru a minimiza efectul vizual al fibrelor de hârtie. Fotografia pe hârtie a fost îmbunătățită prin aplicarea unui strat fotosensibil pe hârtie, spre deosebire de integrarea acestui strat în hârtie, pentru a produce o imagine fotografică mai clară.

! !

3 fotografii tip carte-de-vizită, Stânga: „Portrtet a unui bărbat neidentificat”, fotografie pe hârtie sărată, 1855-1860; Mijloc: „Panoramă a Parisului”, fotografie cu albumină, c. 1855; Dreapta: „Portret a unei femei”, Daams A., fotografie cu gelatină, copie a unui dagherotip, c. 1900. Toate provin dintr-o colecție privată.

!24

! !

În acest caz, în anul 1850, Louis-Désiré Blanquart-Evrard a făcut îmbunătățiri asupra fotografiei

pe hârtie sărată și a introdus fotografia cu albumină – ce folosea un strat subțire de emulsie de albumină pe coala de hârtie pentru a produce claritatea dorită.

Frederick Scott Archer a dezvoltat un procedeu fotografic în 1851 bazat pe folosirea emulsiei de colodion ud pe sticlă. Acest procedeu putea fi combinat cu ușurință cu fotografia cu albumină.

Prin urmare, procedeul de colodion ud a ajuns să predomine celelate procedee, inclusiv

dagherotipia, într-un timp relativ scurt. Apariția portretului tip carte-de-vizită în 1854 a amplificat

răspândirea procedeelor pe hârtie și cum fotografia a continuat să evolueze, unicitatea dagherotipului s-a dovedit să fie cel mai mare dezavantaj.

!

! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !

Doi copii așezati pe scaun, ambrotipie înrămată, Photo Mauduit. Distingerea dintre un dagherotip si un ambrotip, în lipsa experienței, poate fi realizat cu dificultate. Colecție private.

! ! ! ! ! ! ! !25

3.2 Caracteristici ale dagherotipiei

!

3.2.1 Placa neacoperită 3.2.1.1 Mărimi standard Producera de plăci pentru dagherotipie a devenit un procedeu standard încă de la început.

Folosirea mărimii standard de către producător este comparabilă cu folosirea din zilele noastre

a hârtiei de format A4, A3, etc. Una dintre cele mai populare dimensiuni pentru dagherotipurile Europene este de 10.8 x 8.1 cm, cunoscută și ca sfertul de placă placă8

!

! !

Dimensiuni ale plăcii în secolul 19: •

Placă întreagă: 16,2 x 21,6 cm (6.5 x 8.5 inci)

•

O treime de placă: 7,2 x 16,2 cm (2.75 x 6.5 inci)

• • • • •

Jumatate de placă: 10,8 x 16,2 cm (4.25 x 6.5 inci) Un sfert de placă: 8,1 x 10,8 cm (3.25 x 4.25 inci)

O șesime de placă: 7,2 x 8,1 cm (2.75 x 3.25 inci) O optime de placă: 5,4 x 8,1 cm (2.1 x 3.25 inci)

O noime de placă: 5,4 x 7,2 cm (2.1 x 2.75 inci)

Cele mai folosite mărimi pentru plăcile de dagherotip Europene

!

3.2.1.2 Standard de puritate a argintului/însemnarea plăcii

Argintarea plăcii era un procedeu controlat și reglementat legal. Producătorii își marcau

produsele cu o amprentă într-un colț sau în mai multe colțuri. Semnul constituia logo-ul producătorului și un număr ce indica conținutul argintului. Chiar dacă acestea erau numite

standarde de puritate, în Regatul Unit, această denumire se referea strict la semne aplicate pe obiecte de argint solid, aur și platină. Însemările pe placă pot conține informații referitoare la

originea dagherotipului.

8 Voight, J., Standardizarea mărimilor era de la început un AIM, dar ce a apărut nu se compara cu formatul precis A 4, A 3. În

Europa erau multe versiuni și variații – în funcție de producător și de fotografi. Acest lucru nu se aplică pentru America, întrucât aici mărimile erau standard.

!26

! Însemnare a producătorului Charles Christofle (Paris – Franța), 1850 ; Însemnare cu conținut de argint, c. 1848-1860 Perforații pe placă cauzate de clame când placa a fost lustruită. (c.1840-1855), Fotograf necunoscut

Exemple de linii de lustruire si colțuri îndoite a unei plăci de dagherotip. Fotograf necunoscut, ME18, Muzeul Enschedé.

!

3.2.1.3 Lustruire de oglindă

De obicei fotograful își prepara plăcile de dagherotip singur, fiindu-i astfel permis să-și lase

amprenta. Pentru a obține o suprafață precum o oglindă, fotograful lustruia placa folosind

instrumente speciale. Acest procedeu este vizibil în liniile de lustruire deosebit de fine ce sunt paralele pe suprafața plăcii. În timpul preparării o placă nu era niciodată atinsă cu mâna, fiind folosite cleme speciale. Urmele de la clame sunt adesea visibile la margini și la colțurile îndoite.

Unele clame perforau placa sau lăsau un model zimțat. Aceste elemente furnizează informații despre producerea dagherotipului.

!27

3.2.1.4 Tăierea plăcilor

Unele aparate de fotografiat sau suporturi pentru plăci nu erau la aceeși dimensiune cu plăcile si trebuiau să aibă o dimensiune făcută la comandă. Un model Vienez (făcut de Voigtländer), de

exemplu folosea plăci rotunde9. Dagherotipistul trebuia să taie plăcile. Acest lucru explică de ce unele plăci au o parte asimetrică sau o marcă lipsă.

! !

Aparat de fotografiat „Voigtländer Ganzmetallkamera” (replică 1956) – GEH. Aparat de fotografiat pentru dagherotipuri rotunde cu un diametru de 90 mm. Echipat cu un obiectiv Petzval, diafragmă 1:3,7, f.149 mm.

! ! ! ! ! ! !

9 Plăcile Voigländer erau rotunde și erau disponibile în număr mare pre-fabricate, putând fi cumpărate din locuri diferite, unde

era comercializat echipament pentru dagherotipie.

!28

!

3.2.1.5 Fără granulație

!

Fiecare dagherotip este unicat și este creat prin expunere directă în aparatul de fotografiat.

Acest fapt presupune că nu există nici un negativ de la care se mai pot face alte tipăriri.

Placa argintată și expusă este developată cu vapori de mercur. Părțile expuse constau într-un

amalgam de particule microscopice de mercur și argint. Acest amalgam este de culoare gri

deschis albicios și mat; tonurile gri corespund subiectului fotografiat. Sărurile de argint

fotosensibile din zonele care nu au fost expuse rămân neschimbate și sunt înlăturate în timpul fixării și spălării. În aceste zone devine vizibilă suprafața precum o oglindă. Atunci când ceva întunecat este reflectat pe suprafața argintată, amalgamul apare alb lîngă părțile negre. În

comparație cu o mărire a unui negativ, un dagherotip apare fără granulație. Privitorul din zilele contemporane are experiența unei imagini cu o rezoluție exceptională.

!

! ! ! !

IPortret a Jozefina Nelsen în lumină de reflector (c. 1853 - 1865), Fotografie André F. J. Dupont - Letterenhuis, Antwerp

!29

!

3.2.1.6 Culoare

Majoritatea dagherotipurilor sunt monocrome. Ocazional apare puțină culoare care este de obicei o tentă albăstruie vizibilă în părțile supra-expuse (solarizare) sau care apare ca rezultat al

coroziunii. Pentru a produce imagini color, erau aplicați cu grijă pigmenți în zonele dorite.

Aplicațiile variau de la un accent în unele zone – precum o îmbujorare în obraji sau nuanțarea hainelor – până la colorare mai completă care poate include fundaluri atmosferice. Bijuteriile mai ales erau retușate cu vopsea aurie sau prin scrijelirea suprafeţei argintii pentru a obține un efect strălucitor.

! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !

Colorarea unui stereo dagherotip (c. 1850), Fotograf necunoscut

!30

3.2.2 Carcasa inseparabilă

O placă neacoperită (un dagherotip fără carcasă) supraviețuiește rar menţinându-se în formă de

excepţie. Carcasa este un component esențial a dagherotipului pentru că plăcile sunt extrem de vulnerabile. O carcasă bună este solidă, bine fixată și până într-un punct ermetică.

Există două tipuri de carcase pentru dagherotipuri: un model "European" si unul "Anglo-

American". Dar mai există și alte tipuri sau combinații de carcase de dagherotipuri. Carcasa de

tip European era găsită în Europa și era formată dintr-o placă de sticlă și un suport de hârtie sau

carton, adesea numit "passe-partout". În acest model imaginea este direct vizibilă, astfel încât proprietarul să o poată așeza oriunde în casă, înrămată sau nu, în funcție de preferință.

!

3.2.2.1 Tipul European de carcasă

Carcasa conține minim următoarele componente: - o bază solidă sau o "garnitură";

- o placă de sticlă simplă sau pictată pentru a proteja imaginea delicată și/sau suportul de hârtie/carton;

- o metodă de a stabiliza dagherotipul, cum ar fi fâșii de hârtie adezivă;

- o legare pentru a ține toate părțile la un loc și pentru a proteja placa de reacții chimice.

Două tipuri de dagherotipuri în stil European, DMU12 (în ramă), PKL60192.

!31

!

Inrămat

1. Placă sticlă (simplă sau pictată pe verso) 2. Suport de hârtie 3. Placa

4. Garnitură

5. Hârtie de finisaj 6. Legare

! ! ! ! !

Construcție a unui dagherotip European

Carcasa trebuie să protejeze dagherotipul, dar poate să aibă și un aspect estetic. Acest lucru era exprimat în principal în culori sau prin designul de pe suportul de carton și hârtiile decorative.

Placa de sticlă protectoare este uneori pictată pe verso. Plăcile de sticlă pictată apăreau adesea în combinație cu suportul de carton, asigurând un efect caracteristic. Fotografii decorau adesea

legăturile și suporturile de hârtie cu imprimări în relief – de exemplu cu modele în formă de diamant sau de floare.

! !

3.2.2.2 Carcasa pliantă sau cu balamale

Carcasa pliantă era carcasa standard folosită în Regatul Unit și America de Nord. Aceasta consta

de obicei într-o bază de lemn acoperită la exterior cu piele sau hârtie. O variantă timpurie de

plastic era deasemenea folosită. Această substanță termoplastică constă în șelac fin sfărâmat, pigment și rumeguș și cât timp era caldă era presată într-o forma de fier pentru a confecționa

carcasa. Carcasele făcute cu acest tip de plastic sunt cunoscute sub numele de "Carcase Union".

Câteodată plasticul-șelac este confundat cu plasticul gutaperca (o variantă timpurie de cauciuc dur pe bază de plastic). Carcasele Union nu erau niciodată făcute din plasticul gutaperca.

Carcasa putea fi purtată ca un portofel și avea balamale și încuietoare pentru a putea fi închisă.

Interiorul era adesea căptușit cu material textil și putea conține unul sau două dagherotipuri, ocazional chiar și patru.

!32

1. "Conservator"; o fâșie flexibilă de alamă care menține părțile împreună 2. Placa de sticlă 3. Suport alamă 4. Placa 5. Carcasa cu blamable Fâșiile de legare sunt ascunse

!

Construcția unui dagherotip tipic Anglo-American, un ‘pachet’ plasat într-o carcasă – Ilustrație T. Pritchard

!

Coperțile carcaselor de tip Anglo-American sunt adesea decorate cu modele în relief sau

dințate. Carcasele de tip Union au de obicei un model, uneori combinat cu o scenă figurativă.

Decorațiile se găsesc în interiorul carcasei și pe suportul de alamă.

!

!

Exemplu de carcasă termoplastică tipic Anglo-American (c. 1855) – Muzeul de Fotografie Antwerp

!33

3.2.2.3 Rame

În general, carcasele pliante erau făcute să țină un pachet (sticlă, suport carton, placa de

dagherotip, cu sau fără legătură) sau să fie expuse deschise pe o suprafață plată, pe când carcasele de tip European erau adesea înrămate pentru a fi puse pe pereți. Ramele variază în

design și tip de material și erau construite din lemn (lăcuit, decorat, acoperit cu materiale textile, împodobit și/sau pictat) sau termoplastic.

Ca de obicei sunt și excepții, există câteva exemple de "pachete" de tip American montate în rame și dagherotipuri fixate în alte tipuri de carcase.

! !

! ! ! ! ! ! !

Exemplu de dagherotip înrămat, stânga: ramă simplă de lemn (PKL76572), dreapta: lemn cu gips (BOM0303)

!34

4. Manualul de instrucțiuni al lui Daguerre

!

Publicarea lucrării Description pratique du procédé nommé le Daguerréotype al lui Daguerre în 1839 a avut o mare importanţă. Dat fiind interesul mare manifestat faţă de această lucrare, tratatul a fost tipărit de cateva ori în 1839, nu întotdeauna cu permisiunea lui Daguerre. În combinație cu echipamentul necesar, confirmat de Daguerre acestea s-au vândut ca "pâinea caldă".

! !

Titlul Manualului lui Daguerre

A face un dagherotip era un proces care implica o muncă intensivă. Acest proces presupunea multe etape, dar şi utilizarea multor produse foarte toxice care nu afectau atât plăcile, cât și

sănătatea fotografului. În ceea ce urmează prezentăm un sumar al manualului lui Daguerre cu o scurtă descriere despre cum se face un dagherotip.

!

“Procedeul este împărțit în cinci proceduri.”

1. Lustruirea și curățarea plăcii.

2. Aplicarea stratului fotosensibil.

3. Expunerea plăcii la lumină în camera obscură.

4. Tranformarea imaginii latente într-o imagine vizibilă.

5. Înlăturarea stratului sensibil la lumină pentru a preveni developarea ulterioară.

!

!35

!

4.1 Pasul 1: “ Prima etapă este curăţarea temeinică a plăcii.”

!

Echipament necesar: ulei de măsline, o bucată fină de bumbac pieptănat, piatră ponce sfărâmată fin într-o pungă de muselină, acid azotic dizolvat în apă (1:16), grătar din fir de fier, spirtieră.

Se cerne piatră ponce prin muselină pe suprafața argintată a plăcii. Se freacă cu o mișcare circulară cu o bucată de bumbac îmbibat în ulei de măsline. Regulat, se împrospătează bucata de bumbac. Se îndepărtează uleiul cu o pânză curată. Se aplică acidul cu o bucată de bumbac.

Aveți grijă ca acidul să nu fie aplicat prin picături, ci să fie împrăștiat egal, astfel încât placa să fie acoperită uniform. Se lustruiește din nou, de data aceasta foarte ușor.

Se plasează placa cu suprafața argintată pe suport, în flacăra spirtierei. După aproximativ cinci minute, suprafața va căpăta un film albicios. Se așează placa pe o suprafață rece și se lustruiește

doar stratul albicios. Se tratează cu acid încă de două ori. Se repetă acest pas încă o dată înainte de a folosi placa, urmată de o lustruire fină. În final, se curăță placa bine cu o bucată de bumbac.

!

! ! ! !

Lustruire – Gravură din secolul 19

!36

!

4.2 Pasul 2: “Se aşteaptă până când placa este în totalitate acoperită de un strat subţire de culoare galben auriu.”

!

Echipament necesar: cutie pentru vaporizarea iodului, suport pentru placă, suport pentru placă în camera obscură, patru fâșii metalice, un perforator și o cutie cu bolduri, iod.

În primul rând, se fixează placa în suport cu ajutorul fâșiilor metalice. Folosiți perforatorul pentru a împinge boldurile pe o parte. Se toarnă iodul în bazin, astfel încât să acopere uniform baza

acestuia. Se acoperă cu musalină pentru a controla voporizarea și pentru a preveni căderea

bucăților de iod pe placă în cazul în care placa se dislocă de la presiunea aerului în momentul în

care se închide capacul. Se așează suportul plăcii cu placa cu fața în jos pe cele patru colțuri de la deschidere și se închide capacul cu grijă.

!

!

Cutie pentru vaporizarea iodului, 1839 – Suport pentru placă, 1839 – Ilustrație din manualul lui Daguerre

! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !

! !

Pentru următoarea procedură nu există un timp finit deoarece depinde de o serie de factori. În mod normal durează între cinci și treizeci de minute, timp în care suprafața argintată ar trebui să

devină galben auriu. Este important ca această schimbare să fie monitorizată: pentru ca placa să nu capete o culoare purpurie, se așează cutia într-un loc cu lumină suficientă. Este de preferat o cameră cu ușa întredeschisă. În acest caz inspecția plăcii trebuie făcută rapid.

! !

!37

Când culoarea ajunge la tonul dorit, suportul poate fi așezat în suportul pentru placă, care

încape în camera obscură. Lumină suplimentară poate fi asigurată de o lumânare, dar evitați să expuneți placa la lumină directă. Preferabil faceți expunerea imediat sau într-o oră.

! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !

Suport pentru camera obscură, 1839 – Ilustrație din manualul lui Daguerre

4.3 Pasul 3: “Tot ce rămâne de făcut este de a deschide diafragma camerei obscure și de a utiliza un ceas pentru a număra minutele.”

Echipament necesar: camera obscură

Așezați aparatul de fotografiat în fața unui obiect luminat. Obtineţi claritatea prin mișcarea

ecranului de sticlă înainte și înapoi. Se așează suportul în aparatul de fotografiat, fără să o

deplasați. Se acoperă obiectivul și apoi se deschide ușa din interior a suportului plăcii cu ajutorul mânerului. Acum totul este gata pentru expunere. Se înlătură capacul obiectivului și se numără minutele.

“În Paris timpul de expunere variază între trei și treizeci de minute, în țări care sunt situate mai la

Sud timpul de expunere este mai scurt. Anotimpul și momentul zilei au o influența considerabilă.”

!38

Expunerea în studio – Gravură din secolul 19

!

4.4 Pasul 4: “ Imprimarea imaginii din natură există pe placă, dar nu este vizibilă.”

!

Echipament necesar: cel putin un kilogram de mercur, spirtieră, cutie pentru vaporizarea mercurului, pâlnie de sticlă cu un tub lung, cutie cu striuri.

Folosiți doar o lumânare pentru a ilumina locul de lucru în timpul acestei operațiuni. Se toarnă mercurul cu ajutorul pâlniei în bazinul de la baza cutiei până când bulbul termometrului este scufundat în mercur. Se așează suportul plăcii închis în poziție oblică în cutie, astfel încât placa

să poată fi vizibilă prin mica fereastră. Se aprinde spirtiera și se încălzește mercurul la 60 de

grade Celsius. Se înlătură spirtiera imediat, astfel încât temperatura să nu depăşească 75 de grade Celsius. Între timp, se urmărește developarea imaginii prin mica fereastră, cu ajutorul luminii unei lumânări.

! ! !

!39

!

Developarea se finalizează atunci când temperatura scade la 45 de grade Celsius. În caz de supraexpunere se poate opri la o temperatură mai mare. Se înlătură placa din suport și se lasă

să alunece în cutia pregătită. Atât timp cât placa este depozitată în această cutie, nu vor mai surveni alte schimbări timp de câteva luni, cu menţiunea ca rezultatul să nu fie verificat prea des, cu atât mai puţin în timpul zilei.

!

!

Cutie pentru vaporizarea mercurului, 1839 – Ilustrație din manualul lui Daguerre Cutie pentru vaporizarea mercurului – gravură din secolul 19

! ! ! ! ! ! ! !

!40

4.5 Pasul 5: “Mercurul care formează imaginea este parțial depozitat și aderă la argint.”

!

Echipament necesar: tiosulfat de sodium (hypo)10, o tavă înclinată, două bazine de cupru acoperite cu tablă, o cană de apă distilată, o pereche de clești. Se umple un bazin cu soluție de

hypo și celălalt cu apă de la robinet. Se încălzește apa fără a o lăsa sa fiarbă. Se scufundă placa

pentru un moment în apă și apoi se transferă în hypo. Se agită placa ușor cu cleștele. Filmul gălbui de pe stratul fotosensibil va dispărea. Se așează placa înapoi în apă și, în același timp, se aduce apa distilată la punctul de fierbere. Acum se așează placa udă pe colțurile tavei înclinate

și se toarnă apa fiartă peste placă. Un litru este mai mult decât suficient pentru a clăti sarea și iodul rămase.

Imaginea obținută poate fi avariată permanent prin cea mai ușoară atingere. Rezultatele de

lustruire pot fi distruse complet. Plăcile trebuie lipite și așezate în spatele unei plăci de sticlă pentru a fi bine păstrate; “de acum sunt de nealterat, chiar și în lumină.”

!

! ! !

Tavă înclinată pentru clătirea plăcii, 1839 – Ilustrație din manualul lui Daguerre

10 Susse Fréres, editori, Paris, 1839, pagina 18: "...Nu trebuie să lăsăm ca lumina zilei să altereze imaginea produsă astfel în

camera obscura. Domnul Daguerre a obţinut acest rezultat agitând placa în hiposulfit de sodă și apoi spălându-o cu apă distilată fierbinte".

!

!41

5. Prezervarea și conservarea dagherotipurilor

De obicei, dagherotipurile au o vechime cuprinsă între 175 și 150 de ani. Exemplele nealterate sunt rare sau, în unele cazuri, inexistente. Totuși, o placă de dagherotip se păstrează mai bine

decât majoritatea fotografiilor contemporane dacă este bine protejată de eventuale influenţe

ce o pot deteriora. Aerul și apa, coroziunea, mucegaiul, insectele, mai presus decât orice oamenii pot deteriora un dagherotip. În mod surprinzător, dacă unele componente ale carcasei încep să se deterioreze pot conduce la crearea un mediu care să afecteze imaginea.

! !

5.1 Forma originală

!

Conservarea materialelor fotografice este un domeniu relativ nou înființat și foarte specializat.

Studiul și caracterizarea dagherotipurilor se află încă în desfășurare. Toate tratamentele ar trebui făcute respectându-se integritatea obiectului în totalitate fără a fi concentrate doar pe placă sau

imagine. Trebuie să se știe că și conservatorii de fotografie pot avea opinii și pereferințe personale diferite. Următoarele descrieri, tratamente și practici trebuie considerate ca fiind

informații generale și nu ca o expresie personală a unui conservator. Buna depozitare și

monitorizare a condiției unui dagherotip și a componentelor sale este de preferat, comparativ cu înlocuirea componentelor deteriorate.

!

Conservatori de fotografie cu experiență încearcă să conserve dagherotipuri alterate în forma lor originală. Din păcate acest lucru nu este întotdeauna posibil deoarece uneori este dificil să

se determine condiția originală și materialele folosite ulterior. Carcasele de protecție și plăcile

de dagherotip sunt standardizate și se pot schimba între ele.

Conservatorul de fotografie încearcă să repare părțile deteriorate fără a mai altera înfățișarea

exterioară a dagherotipului. Părțile care lipsesc pot fi înlocuite cu materiale noi. Materiale noi

sau moderne – ar trebui să fie selectate cu grijă și sunt folosite doar atunci când este neapărat

nevoie. Conservatorul de fotografie trebuie să acționeze prudent și să aducă un minim de schimbare. Tot procesul de conservare este documentat astfel încât generațiile viitoare să nu întâmpine aceleași probleme în legătură cu identificarea intervențiilor din trecut.

! ! ! !

!42

5.2 Plăci desfăcute Uneori plăcile istorice de dagherotip au fost găsite fără carcasa lor protectoare. Știm ca o placă de dagherotip fără carcasa protectoare este foarte vulnerabilă la deteriorare chimică și degradare fizică (vezi capitolul 5.2). Pentru a proteja aceste plăci desfăcute de dagherotip, se construieşte special o “carcasă de conservare". Această nouă carcasă constă în materiale care nu conțin acid și dacă este necesar, în sticlă cu filtru UV. Noua carcasă este sigilată cu o nouă îmbinare pentru a nu permite prafului și gazelor dăunătoare să intre.

! !

! ! ! !

Placă de dagherotip după curățare, montată într-o carcasă de conservare, RKD Haga, IB-IB-1022810

!43

!

5.3 Puncte slabe Fotografiile, inclusiv dagherotipurile sunt, în primul rând, obiecte care fac parte din viața

oamenilor. Pe măsură ce fotografiile devin mai valoroase, este acordată mai multă atenție pentru păstrarea și conservarea lor.

Primii fotografi erau conștienți de sensibilitatea mecanică și chimică a plăcilor de dagherotip și

le puneau în carcase protectoare. În timp, îmbinările de hârtie s-au deteriorat și plăcile de sticlă s-au oxidat rezultând în deteriorarea imaginii și a carcasei. Uneori, ramele și carcasele erau

înlăturate și refolosite, ca o consecință a uzurii istorice și morale.

Astăzi colecționarii, membrii muzeului, conservatorii, dar și publicul sunt confruntați cu o abordare diferită și o valoare crescută a materialelor fotografice și a colecțiilor. Un obiectiv a

acestei broșuri este de a informa și de a ridica gradul de conștientizare despre fragilitatea plăcii

de dagherotip și a obiectului. Natura deteriorării poate fi împărțită în deteriorare mecanică, biologică și chimică.

!

5.3.1 Deteriorare mecanică

Deteriorarea mecanică este cauzată de forță fizică. Un dagherotip poate să cadă, părțile de sticlă

și de lemn se pot sparge și placa poate să se deformeze, dar poate fi deteriorată și într-un mod

activ. Uzarea, bineînțeles este inevitabilă. Multe plăci prezintă zgârieturi – cel mai probabil

pentru că proprietarii le-au curățat - iar amprentele sunt adesea vizibile. Totuși deteriorarea mecanică nu este întotdeauna rezultatul intervenției umane. Marginile ascuțite ale suportului pot zgâria și șterge imaginea și stratul de argint.

!

5.3.2 Deteriorare biologică

Deteriorarea biologică este cauzată de organisme. Insectele și ciupercile pot dăuna

dagherotipurilor prin atacarea materialelor din carcasă, sau pot conduce la apariţia de pete pe placa dagherotipului. Unele organisme se adăpostesc chiar pe placa dagherotipului.

!

5.3.3 Deteriorare chimică

Influențele chimice sunt o amenințare majoră. Sunt dificile de perceput, sunt active apoape

oriunde și sunt greu de controlat. Aerul “obișnuit" conține substanțe și gaze care reacționează cu diferite materiale, inclusiv hârtia, lemnul și metalul. Oxidarea, decolorarea și deshidratarea sunt

toate rezultate posibile de deteriorare. Materialele folosite pentru carcasă pot și ele să includă componente dăunătoare, cum ar fi compuși acizi sau oxidanți. Coroziunea provocată de sticlă

!44

poate produce picături într-un mediu umed și se pot depozita pe suprafața dagherotipului.

Picăturile vor afecta stratul imaginii și pot chiar penetra stratul de argint până la baza de cupru, rezultând într-o erupție de săruri de cupru verzi-albăstrui.

! ! !

! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !

Deteriorare mecanică a unui portret a unei domnișoare necunoscute , Fotograf necunoscut –KBDK

5.4 Curățarea

!

Tratamentele istorice, “cianură” - (până în anii 1950) și curățarea cu “tiouree” (folosită începând cu mijlocul anilor 1950 și adesea denumită ca “scufundarea în argint”), pot deteriora semnificativ

un dagherotip, întrucât dizolvă o parte a imaginii. Curățarea cu tiouree lasă depozitări chimice care pot reacționa cu imaginea creând un film lăptos și/sau pot păta imaginea.

!

Începând cu anii 1980, noile technici de curățare (laser, plasmă și alte metode de curățare

electrochimice) au fost cercetate și dezvoltate, însă aceste tehnici sunt considerate a fi imperfecte și sunt încă controversate. Acest fapt se datorează în principal dificultăţii

!45

întâmpinate în înțelegerea structurii complexe și a compoziției unui dagherotip și a efectul

tratamentului. Cercetarea încă continuă, dar la un nivel incipient, devenind evidentă necesitatea studiilor aprofundate.

!

Rareori, de exemplu când dagherotipul poate fi ascuns sub un strat de oxidare, unii conservatori folosesc o tehnică controlată de curățare electrochimică pentru a îndepărta oxidarea sau praful

de pe suprafața plăcii dagherotipului. Acest proces trebuie demarat doar în urma unei analize preliminare. Tehnica implică punerea plăcii într-o soluție electrolită, prin care este transmis un

curent regulat și direct. Curățarea electrochimică descompune unii produși de coroziune de

argint. Petele de oxidare și intervențiile timpurii cu “scufundare în argint” pot fi înlăturate aproape în totalitate cu această metodă. Cu toate acestea, curățarea electrochimică nu este posibilă și poate fi dăunătoare dacă:

- placa a fost colorată manual; - nu a fost tonată cu aur; - stratul de argint este desprins.

!

!

!

Rezultate a unui tratament timpuriu cu tiouree și a unei plăcii de sticlă sparte & Rezultate a unui tratament timpuriu cu tiouree pe un portret al unui bărbat necunoscut, Fotograf necunoscut, RKD Haga, IB-IB-1022810

! ! ! ! !46

5.5 Compromis

!

Din moment ce dagherotipurile sunt constituite din multe feluri de materiale, trebuie făcut un compromis atunci când sunt conservate. Ce este mai bun pentru placă este mai puțin dorit pentru componentele de lemn sau de hârtie ale carcasei. Cea mai puțin dăunătoare soluție este

de a păstra placa la o temperatură constantă de 18 grade Celsius și o umiditate relativă de 45% și 50%.

Când instituțiile mai mici și colecționarii privați nu au acces la un mediu controlat, folosirea materialelor de împachetare potrivite – de exemplu un carton subțire ce se împăturește în patru

combinat cu o cutie de carton – va crea un mediu mai sigur și mai stabil pentru conținut. Este deasemenea important ca dagherotipul să fie depozitat întotdeauna pe o suprafaţă plată și cu fața în jos. Acest lucru va preveni rezidurile provenite din coroziunea sticlei să cadă pe placă și să cauzeze deteriorare irecuperabilă a plăcii de dagherotip și a imaginii.

! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !

!47

6. Bibliografie

Abulema, Aben: Barcelona en la primera experiencia daguerrotípica nacional. En: Impresiones: La fotografía en la cultura del sigloXIX (Antología de Textos). Girona: CCG, 2003.

Alonso Martinez, Francisco: Daguerrotipistas, calotipistas y su imagen de la España del siglo XIX. Girona: CCG, 2002.

Anderson, Katarina: Wasafotografer under 1800-talet, Waasalaisvalokuvaajia 1800-luvulta. Vasa: Österbottens museum, 1993.

Appelgren, Arne: Om fotograferna i 1860- och 1870-talets Vasa rön i anknytning till en museiuställning. Arkiv för svenska Österbotten, 1948.

Andries, P., Coenen, R., Roosens, L., Labar, J.: Fotografie Vroeger en Nu. Brussels: Gemeentekrediet, 1982.

Antheunis, G., Deseyn, G., Van Gysegem, M. : Focus op fotografie. De fotografie te Gent van 1839 tot 1940. Brussels: Gemeentekrediet, 1987.

Anonymous: Handelwijze van Daguerre, om de lichtteekeningen voort te brengen met de beschrijving van den

daartoe noodigen toestel. Nederlandsch Magazijn ter verspreiding van algemeene en nuttige kundigheden, 1839, pp. 356-360.

Arago, Dominique-François: "Le Daguerréotype", in Oeuvres complètes d’Arago, a cura di J.-A. Barral, Paris, Gide; Leipzig, Weigel, 1854-1862, 17 voll., vol. IV (Notices). (Ristampa: La Rochelle, Reumer des Ages, 2003).

Baier, Wolfgang: Quellendarstellungen zur Geschichte der Fotografie, Halle 1964.

Bajac, Q., Planchon-de Font-Réaulx, D.: Le daguerréotype français. Un objet photographique. Paris: Réunion des musées nationaux, 2003.

Banta, Melissa: A curios & ingenious Art. Reflections on Daguerreotypes at Harvard, Iowa City, 2000.

Barger, M.S. & White, W.B.: The Daguerreotype: Nineteenth-Century Technology And Modern Science. Washington/ London: Smithsonian Institution Press, 1991.

Barreswill, MM., Davanne: Tratado práctico de fotografía. Madrid: Carlos Bailly-Balliere, 1864.

Batchen, Geoffrey: Burning with Desire. The Conception of Photography, The MIT Press, 1997.

Bechetti, Piero: Fotografi e fotografia in Italia, 1839-1880, Roma, Edizioni Quasar, 1978.

Bechetti, Piero, Pietrangeli, Carlo: Roma in dagherrotipia, Edizioni Quasar, 1979.

Belli, Giuseppe Gioacchino: Piccolo trattato di tecnica fotografica, 1839. (Ristampa: Francesco Carlo Crispolti e Wladimiro Settimelli (a cura di), Milano, Strenna del Pesce d’oro, 1979).

Berendt, F.: ”Bazar bygning nr. 9: et daguerreotypi-atelier i Tivoli” in Objektiv, nr. 89, 2000, s. 18.

Berendt, F.: ”Historien om det sjældne Frères daguerreotypikamera” in Objektiv nr. 116, 2007, s. 45.

Berendt, F.: ”Mads Alstrup - en daguerreotypist” in Objektiv, nr. 102, 2003, s. 39.

Berendt, F.: ”Portræt-daguerreotypi fra 1837 - "afraget" af Louis Daguerre” in Objektiv, nr. 84, 1999, s. 2.

Berg, Paul K.: Nineteenth century photographic cases and wall frames, Huntington Beach 1995.

Berner, Marie-Louise: ”Daguerreotypier i danske samlinger” in Danske museer, årg. 13, nr. 2, 2000, s. 29.

Berner, Marie-Louise: ”Danmarks første fotografi. Ulfeldts plads juni 1840” in Fund og Forskning, bd. 37, 1998, s. 143.

Berner, Marie-Louise: ”Lysavlede fuldtegninger. Fotografi, kunst og Naturvidenskab i Danmark 1839-40” in Objektiv, nr. 87, 1999.

Berner, Marie-Louise: ”Mads Alstrups virksomhed som daguerreotypist 1842-1858” in Fund og forskning, bd. 40, 2001, s. 122.

Bertelsen, Lars Kiel: Fotografiets grå mytologi: historier på kanten af et medie, Politisk Revy, 2000.

Bonetti, Maria Francesca, Maffioli, Monica: L’Italia d’Argento. 1839–1859 Storia del Dagherrotipo in Italia, Firenze 2003.

Buerger, Janet E.: French Daguerreotypes, The University of Chicago Press, 1989.

Carrero De Dios, Manuel: Historia de la industria fotográfica Española. Girona: CCG, 2001.

!48

Centeno, S., Meller, T., Kennedy, Nora, Wypyski, M.:“The daguerreotype surface as a SERS substrate:

characterization of image deterioration in plates from the 19th century studio of Southworth & Hawes”. Journal of Raman spectroscopy 39, no. 7, 2008, pp. 914-921.

Chiesa, Gabriele, Gosio, Gianpaolo: Dagherrotipia, Ambrotipia, Ferrotipia. Positivi unici e processi antichi nel ritratto fotografico, pubblicazione a cura degli autori,YouCanPrint, 2012.

Číp, Jiří: Úvodní studie k problematice ochrany a prezentace daguerrotypií v podmínkách NTM v Praze. Národní technické museum, oddělení historie fotograické a filmové techniky, Praha, 1992.

Conocimientos útiles sobre los principales descubrimientos científicos modernos. Madrid: Imprenta de A. Vicente, 1853.

Coppens, J. et al.: “... door de enkele werking van het licht ...”; Introductie en integratie van de fotografie in België en Nederland, 1839-1869. Antwerp: Gemeentekrediet, 1989.

Dafner, L. A., Kushel, D., Messinger, J.: “Investigation of a Surface Tarnish Found on 19th Century Daguerreotypes”.

Journal of the American Institute for Conservation 35, 1996, pp. 9-21.

Daguerre, Louis-Jacques-Mandé: Description pratique du procédé nommé le Daguerréotype. In Y. Aubry (Red.),

Historique et description des procédés du Daguerréotype et du Diorama (pp. 57-79). Paris: Jean-Michel Place, 1839.

Daguerre, Louis-Jacques-Mandé: Historique et description des procédés du Daguerréotype et du Diorama par

Daguerre, Peintre, inventeur du Diorama, Officier de la Légion d’Honeur, membre de plusieurs Académies, etc., Paris, Alphonse Giroux et Cie Editeurs, 1839. (Ristampa: La Rochelle, Reumer des Ages, 1982).

Daguerre, Louis-Jacques-Mandé: Das Daguerreotyp und das Diorama, oder genaue und authentische Beschreibung meines Verfahrens und meiner Apparate zu Fixirung der Bilder der Camera obscura und der von mir bei dem Diorama angewendeten Art und Weise der Malerei und der Beleuchtung. Stuttgart, 1839.

Dölle, Sirkku & Ehrströn, Thomas & Fagerström, Raimo & Syrjänen, Timo: Kuvat Kunniaan. Helsinki: Museovirasto, 1978.

Dost, Wilhelm; Stenger, Erich: Die Daguerreotypie in Berlin 1839–1860. Ein Beitrag zur Geschichte der photographischen Kunst. Berlin 1922.

Du Vernay, J-D.: “Statistique de la photographie”. La Lumière 2ème année, 18 septembre – 11 décembre 1852.

Eder, Josef Maria, Kuchinka, Eduard: Die Daguerreotypie und die Anfänge der

Negativphotographie auf Papier und Glas (Talbotypie und Niecotypie), Halle 1927.

Erlandsen, Roger: Pas nu paa! Nu tar jeg fra Hullet! Om fotografiens første hundre år i Norge – 1839-1940. Våle: Inter-View, 2000.

Faber, Monika, Gröning, Maren: Inkunabeln einer neuen Zeit. Pioniere der Daguerreotypie in Österreich 1839-1850, Wien 2006.

Fellner, Manuela, Holzer, Anton, Limbeck-Lilienau, Elisabeth: Die Schärfung des Blicks. Joseph Petzval: Das Licht, die Stadt und die Fotografie, Wien 2003.

Figuier, L.: Les Merveilles de la science(ou description populaire des inventions modernes). Paris : Furne (Librarie), s.a., 1868.

Fiorentino, Giovanni: Tanta di luce meraviglia arcana. Origini della fotografia a Napoli, Napoli, Di Mauro, 1992.

Fontanella, Lee: La historia de la Fotografía en España desde sus orígenes hasta 1900. Madrid: El Viso, 1981.

Foresta, Merry A., Wood, John: Secrets of the dark chamber. The art of the American daguerreotype, Washington 1995.

Forss, Aulis & Kehusmaa, Aimo: Oulun kuvia ja valokuvaajia 1800-luvulta. Oulu: Pohjoispohjanmaan museon julkaisuja 3, 1976.

Fredrikson, Erkki: Valokuvaus Jyväskylässä 1800-luvulla. Jyväskylä: Keski-Suomen museo, 1983.

Furdal, Kim: ”Tre daguerreotypier fra Schackenborg” in Sønderjysk månedsskrift, 1999, nr. 6, s. 150.

!49

Gaudin, A et Lerebours, N.M.P: Derniers perfectionnements apportés au daguerréotype. Paris (consultable dans la réedition de J.M Place de l’édition de 1842 paru dans la compilation Le daguerréotype tome 2. Paris: collection Résurgences) , 1842.

Gros, J.B.L.: Quelques notes sur la photographie sur plaques métaliques. Paris: Librairie encyclopédique Roret, 1850.

Hansen, J.E.A.: ”Daguerreotypiens første fremkomst i Kjøbenhavn” in Beretninger fra Dansk Fotografisk Forening, årg. 14, bd. 7, 1892, s.169.

Hassinen, Esa: Lahtelaiset ammattikuvaajat vuosina 1895-1930. Lahti: Lahden museolautakunta, 1993.

Haugsted, Ida: ”Daguerreotypi af Niagara Falls” in Køge Museum, 1991, s. 27.

Herrala, Merja: Sadan vuoden kuvat, valokuvausta Porvoossa 1844-1940. Porvoon museoyhdistyksen julkaisuja nro 5. Borgå: T . T., 1992.

Hey-Sung Ahn: Approche historique des traitements des daguerréotypes:évolution de la pratique du nettoyage des plaques daguerriennes, Mémoire de fin d’études Master 2 de ConservationRestauration des Biens Culturels, Université Paris 1 Pantheon-Sorbonne, 2010.

Hinkka, Jorma & Kukkonen, Jukka & Tuomo-Juhani Vuorenmaa: Valokuvan taide, Suomalainen valokuva 1842-1992.

Helsinki: Suomalaisen Kirjallisuuden Seura, 1992.

Hirn, Sven: Kameran edestä ja takaa, valokuvaus ja valokuvaajat 1839-1870. Helsinki: Suomen valokuvataiteen museo, 1972.

Hirn, Sven: Viipurin vanhat valokuvaajat. Helsinki: Suomen valokuvataiteen museon säätiö, 1970.

Hirn, Sven: Photographer i Helsingfors. Helsingfors: Stiftelsen för Finlands Fotografiska Museum, 1970.

Hofer, G., Grüber, A., Pachinger, A.M.: Fokussiert : frühe Fotografien aus dem Nordico-Museum der Stadt Linz : die Sammlung Pachinger. Linz: Nordico-Museum, Linz 2007.

Jensen, Jørgen Tillemann: Fotografer i Hjørring og omegn 1846-1980, Vendsyssel Historiske Museum, 1982.

Kempe, Fritz: Daguerrreotypie in Deutschland. Vom Charme der frühen Fotografie, Seebruck 1979.

Krainik, Clifford und Michele, Walvoord, Carl: Union cases. A Collector’s Guide to the Art of America’s First Plastics, Grantsburg 1988.

Krone, Hermann: Die für alle Zeit von praktischem Wert bleibenden photographischen Urmethoden, herausgegeben von Irene Schmidt, Leipzig 1985

Kukkonen, Jukka & Vuorenmaa, Tuomo-Juhani: Valoa, otteita suomalaisen valokuvan historiaan 1839-1999.

Helsinki: Suomen valokuvataiteen museo, 1999.

Kurtz, Gerardo F.: «Origen de un medio gráfico y un arte. Antecedentes, inicio y desarrollo de la fotografía en

España». Summa Artis. Historia General del Arte. Vol. XLVII. La fotografía en España: de los orígenes al siglo XXI. Madrid: Espasa Calpe S. A, 2001.

Kyytinen, Pekka: Kuvantekijöitä ja kamerakauppaa. Forssa: Suomen valokuvaajain liitto ry ja Suomen valokuvaajain Oy, 1959.

Larsen, Peter & Lien, Sigrid: Norsk fotohistorie frå daguerreotypi til digitalisering. Oslo: Det norske Samlaget, 2007.

Liebscher, Thomas (Hrsg.): Leipzig. Fotografie seit 1839, Leipzig 2011.

Lowry, B., Barret Lowry, I.: The silver canvas : daguerreotype masterpieces from the J. Paul Getty Museum. London: Thames and Hudson Ltd., 1998.

Martos Causapé, José Félix: Del daguerrotipo al Colodión, La imagen de España a través de la fotografía del siglo XIX. Logroño: Berceo, 2005.

Melloni, Macedonio: Relazione intorno al dagherrotipo letta alla R. Accademia delle Scienze di Napoli nella tornata

del 12 novembre 1839 da Macedonio Melloni, uno dei Quaranta della Società Italiana delle Scienze, riprodotta nel Giornale Arcadico per cura di Pietro Bolchini, segretario della Società del suddetto giornale, Roma, Tipografia delle Belle Arti, 1840.

!50

Miraglia, Marina: Culture fotografiche e società a Torino, Torino, Umberto Alemandi e Cie, 1990.

Monaldi, Alessandro: Descrizione pratica del nuovo istromento chiamato Il Dagherrotipo coll’aiuto del quale si

riproducono spontaneamente le immagini della natura ricevuta nella camera oscura, non già con i colori, ma bensì con un’estrema finezza di gradazioni di tinte. Nuova scoperta del Sig. Daguerre, pittore, inventore del

diorama, ufficiale della Legione d’onore, membro di varie accademie, ec.,ec. Prima traduzione italiana, Roma, per Alessandro Monaldi, 1840.

Moeshart, Herman: Daguerreotypieren unter der Tropensonne, Adolphe Schaefer in Niederlandisch-Indien

(1844-1849). In Von Dewitz, B. & Matz, R. (Red.), Silber und Salz, Zur Frühzeit der Photographie im deutschen

Sprachraum 1839-1860. Kataloghandbuch zur Jubiläumsausstellung 150 Jahre Photographie. Köln/Heidelberg: Edition Braus, 1989.

Monnier, J.: Les daguerréotypes du musée de l'homme, exemples de restauration, possibilités et limites. Mise au

point des conditions de nettoyage électrolytique d'éprouvettes "daguerréotypes". Mémoire de fin d’études de l’Institut National du Patrimoine département des restaurateurs, 1993.

Nicolaisen, Henning: ”Mads Alstrup (1809-1876): guldsmed og daguerreotypist” in Østjysk hjemstavn, årg. 76, 2011, s. 80-86.

Ochsner, Bjørn: Fotografer i og fra Danmark til og med år 1920, Bibliotekcentralens Forlag, 1986, s. 462.

Ostroff , E. (Red.).: Pioneers Of Photography: Their Achievements in Science And Technology. Springfield: The Society for Imaging Science and Technology, 1987.

Paris et le daguerréotype. Paris : Paris-Musées / Paris Audiovisuel (Editions), 1989.

Pavao, Luis: Conservación de colecciones de fotografías. Granada: Cuadernos Técnicos, 2001.

Perret, René: Kunst und Magie der Daguerreotypie. Collection W. + T. Bosshard, Brugg 2006.

Photographic Materials Group: Cased Photographs, including daguerreotypes, ambrotypes and tintypes. In

Photographic Materials Conservation Catalog. Washington: American Institute for Conservation of Historic and Artistic Works (AIC), 1998.

Pohlmann, Ulrich, Dietmar Siegert (Hrsg.): Zwischen Biedermeier und Gründerzeit. Deutschland in frühen Photographien 1840-1890 aus der Sammlung Siegert, München 2012

Porkkala, Jalo: Köyhä dagerrotyyppi, vaihtoehtoisia valokuvamenetelmiä. Pori: Satakunnan ammattikorkeakoulu, 2012.

Pullano, Mariateresa og Simon Schölch: ”Historien bag billedet: tidlige fotografier fra midten af 1800-tallet og deres hemmeligheder” in Årbog, Ærø Museum, årg. 17, 2010, s. 107.

Riego, Bernardo: La introducción de la fotografía en España. Girona: CCG, 2000.

Rinhart, F.& M. : The American Daguerreotype. Georgia: University of Georgia Press, 1981.

Savolainen, Irma: Taiteilijoita, käsityöläisiä ja taivaanrannanmaalareita, turkulaiset valokuvaajat vuoteen 1918. Turku: Turun maakuntamuseo, 1992.

Scaramella, Lorenzo: "Il dagherrotipo", in Fotografia. Storia e riconoscimento dei procedimenti fotografici, Roma, De Luca Editori d’Arte, 1999, pp. 23-27.

Scheufler, P.: Přehled vývoje fotografie v Praze v letech 1839–1918. Státní pedagogické nakladatelství Praha, 1987.

Scheufler, P.: Počátky daguerrotypie v království českém.http://www.scheufler.cz/cs-CZ/files/2409/Po%C4%8D %C3%A1tky%20daguerrotypieok.pdf a další……. na www. scheufler.cz

Semanario Industrial: Madrid: Imprenta de D.M.G. Estellés, 1840.

Sourgez, Marie-Loup: Historia de la fotografía. Madrid: Cátedra, 2011.

Steen, Uwe: ”Christian Jørgensen: den første landsbydaguerreotypist i Slesvig og Holsten” in Sønderjyske årbøger, 1990, s. 73.

Steen, Uwe: ”Die Anfänge der Photographie in Schleswig-Holstein (1839-1848)”, Nordelbingen. Beiträge zur Kunstund Kulturgeschichte, 1987, s. 125.

!51

Stenger, Erich: Die beginnende Photographie im Spiegel von Tageszeitungen und Tagebüchern, Würzburg 1940 Swan, A., Fiori, C.E. & Heinrich, K.F.J.: Daguerreotypes: A Study of the Plate and the Process. Scanning Electron Microscopy, 1, 411-423, 1979.

Tonelli, ElviraI: "I dagherrotipi" in Il restauro della fotografia. Materiali fotografici e cinematografici, analogici e digitali, (a cura di) Barbara CATTANEO, Firenze, Nardini, edizione digitale, 2012, pp. 63-77.

Valicourt, E. de: Nouveau manuel complet de la photographie sur métal, sur papier et sur verre. Paris : Encyclopédie Roret (consultable en réédition L.D.V.D Inter-livres), 1851.

Valokuvauksen vuosikirja 1992 (1992). Tähtinen, Ritva (toim.). Lahti: Suomen valokuvataiteen museon säätiö.

Vazquez Marin, Juan Carlos. Conservación de fotografía histórica y contemporánea. México: Alquimia1, 2008.

Voigt, Jochen unter Mitarbeit von Kaufmann, Christoph, Patzig, Eberhard, Schwarz, Roland, Weiß, Frank: Der gefrorene Augenblick. Daguerreotypie in Sachsen 1839-1860. Chemnitz, 2004.

Voigt, Jochen: Spiegelbilder. Europäische und amerikanische Porträtdaguerreotypie. Chemnitz, 2007.

Volker, Jacob: Menschen im Silberspiegel. Die Anfänge der Fotografie in Westfalen, Greven, 1989

von, Dewitz, B., Kempe, F.: Daguerreotypien, Ambrotypien und Bilder anderer Verfahren aus der Frühzeit der Photographie (Dokumente de Photographie, vol. 2). Hamburg: Museum für Kunst und Gewerbe, 1983.

von Dewitz, Bodo; Matz, Reinhard (Hrsg.): Silber und Salz. Zur Frühzeit der Photographie im deutschen Sprachraum 1839–1860, Köln und Heidelberg, 1989

Waters, Dennis A.: Dating American Daguerreotypes 1839–1842: in: The Daguerreian Annual, Pittsburgh 2000, S. 33–57.

Weimar, Wilhelm: Die Daguerreotypie in Hamburg 1839-1860. Ein Beitrag zur Geschichte der Photographie.

Museum für Kunst und Gewerbe Hamburg, 1915.

Wiegandt, R., Meller T.: “Advances in Daguerreotype Conservation: The Conservation Program for the Exhibition

Young America: The Daguerreotypes of Southworth and Hawes”. Topics in Photographic Preservation. Vol. 12, 2007, pp. 37-46.

Winter, Helmer : J.J. Reinberg, Turkulainen monitaituri sadan vuoden takaa. Turun historiallisen museon vuosikertomus 1951-52.

Zikmund, J.: Daguerrotypie ve východních Čechách (Soupis a katalog výstavy). Hradec Králové, Muzeum východních

! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !

Čech.

!52

7. Texte scurte despre Dagherotipuri

! !

IPR: Andreas von Ettingshausen, Secțiune transversală a unei tulpini de clematis, 4 Martie 1840.

Această imagine remarcabilă, deținută de către Albertina, Viena, marchează începutul istoriei

fotografice a Austriei. Pe data de 4 Martie 1840, Societatea de Fizicieni s-a întrunit pentru un

experiment în fața unui public larg. Patru dintre membrii săi au fost implicați: fizicianul Joseph Berres a fost responsabil pentru prepararea specimenului, opticianul Simon Plössl a contribuit cu miscoscopul special adaptat pentru experiment, fizicianul Carl Schuh a furnizat o lampă cu gaz – până astăzi necunoscută - fasciculi de lumină intensă, și în final profesorul universitar de

chimie, Andreas von Ettingshausen, care a dobândit la Paris cunoștințe despre cum să facă dagherotipuri. Împreună au creat această primă imagine microscopică. Acest dagherotip nu reprezintă doar muncă de pionierat în domeniul imaginii științifice; compoziția fascinantă și calitățile abstracte o fac să iasă în evidență făță de alte dagherotipuri din acea perioadă. Având în vedere acest fapt, dagherotipul poate fi considerat ca fiind o predicție a posibilităților artistice ale fotografiei.

(De la: Gröning/Faber: Inkunabeln einer neuen Zeit, Vienna 2006)

! !

!53

! !

ARCP: Baricade de la 1848, dagherotip de la Muzeul Carnavalet, Paris Fiind un document foarte rar care ilustrează un episod din Revoluția de la 1848 din Paris, acest

dagherotip de la Muzeul Carnavalet face parte dintr-o serie de trei plăci, Muzeul d’Orsay deținând celelalte două plăci. Ansamblul reprezintă unul dintre primele reportaje de

fotojurnalism: doar la cinci zile după ce a fost fotografiat, revista L’Illustration publică, în prima ediție a lunii Iulie, două gravuri executate după cele două dagherotipuri “înainte” și “după atac”.

Această panoramă, surprinsă de pe clădirea Saint-Maur-Popincourt din actualul district numărul 11, nu mai există de când acest cartier de est din Paris a fost alterat considerabil de lucrările lui

Hausmann din a doua jumătate a secolului 19. Thibault, autorul imaginii cum a fost anunțat de

către ziar, este evident un amator talentat deoarece a reușit să fixeze, în ciuda timpului de expunere lung, căteva momente de la sfîrșitul distrugerii baricadelor de către trupele guvernamentale în Iunie 1848.

Françoise Reynaud 23 August 2013

! !

Baricadele înainte de atac, strada Saint-Maur-Popincourt, în dimineața de 25 Iunie 1848 / Thibault, mărime 1/2 placă, marimea plăcii 12,4 x 16,3 cm, mărimea sticlei 19 X 23 cm, mărimea ramei 21,5 x 25,5 cm / Muzeul Carnavalet – istoria Parisului, inventar CARPH002861

! !

!54

!

! ! !

NB: Palatul Royal, dinspre castelul Akershus Această imagine prezintă un motiv foarte rar între dagherotipuri, cel mai vechi peisaj urban fotografic Norvegian. Privind dinspre castelul Akershus și fortăreața din Christiania (acum Oslo),

vedem Palatul Regal peste acoperișurile din Piperviken. Cu toate acestea, o analiză amănunțită a detaliilor din imagine arată că viziunea noastră este inversată. Textul “Testman fecit” este

vertical la stânga suportului, indicând ca a fost conceput ca format de portret. Fotograful Peter Otto Testman (1806 – 1890) a fost un norvegian care s-a mutat în Danemarca, dar a studiat în Christiania. Cînd întoarcem acest dagherotip înrămat descoperim că placa este circulară, cu laturi drepte în partea de sus și în cea de jos. Diametrul este de 9,7 cm, încăpând într-un aparat

de fotografiat “ganzmetall” Voigtländer. Mai găsim și scrisul de mână “Kongeslottet i Christiania”, probabil adăugat mai târziu. Palatul Regal este așadar stabilit ca fiind un motiv principal, acoperișurile fiind plasate în planul secund.

! ! ! ! !

Peter Otto Testman, 1841-45 / Biblioteca Naționlă a Norvegiei, bldsa_FAU120, 103 x 127 mm

!55

! !

FoMu: Autoportret de Joseph-Ernest Buschmann din Colecția FoMu Acest portret dagherotip din colecția Fomu este atribuit lui Joseph-Ernest Buschmann

(1814-1853), tipograf din Antwerp, publicist și scriitor, una dintre figurile centrale din perioada de pionierat a fotografiei Belgiene. Buschmann a dezvoltat un interes puternic pentru invenția

timpurie a fotografiei și a căutat o tehnică de a distribui fotografii pe o scară largă. Începând cu anul 1847, Buschmann a experimentat cu dagherotipia și tehnica fotografiei cu sare, până în punctul în care pasiunea lui pentru fotografie s-a transformat într-o adevărată obsesie. A fost

victima simptomelor maniacale precum insomnia, bulimia și cercetarea obsesivă despre fotografie, fiind chiar internat într-un azil pentru boli psihice în anul 1850. În acest autoportret pozează cu o mare încredere de sine, îmbrăcat într-o jachetă închisă la culoare, cu brațele

încrucișate și cu un sul de pergament în mână ca un simbol al statului său intelectual. Privirea sa

intensă și ochii pătrunzători sunt parcă o premoniţie a nebuniei care îi va cauza moartea cîțiva ani mai târziu.

! !

Joseph-Ernest Buschmann, Autoportret, ca. 1848, dagherotip, placă întreagă, 21,5 x 16,5 cm / Colecția FoMu, FMAB-143-005

!

!56

SMP: Rolul Conservării Moderne Științifice în Cercetarea și Conservarea Dagherotipurilor Datorită rarității și vulnerabilităților lor, în anii 1970 si 1980, dagherotipurile au fost primele

obiecte fotografice care au fost supuse unui studiu științific intensiv pe parcursul căruia au fost applicate metode modern de

investigare științifică (Coe, Swan, Pobbarovsky şi Barger).

Scanarea Electron Microscopy (SEM), Energy Dispersive X-ray Spectrometry (EDX), Optical Reflectance Spectrometry și Surface Profilometry a condus la obţinerea de informaţii cheie despre formarea imaginii, despre structura chimică și fizică, precum și despre mecanismele de

deteriorare a dagherotipurilor și au furnizat date fundamentale referitoare la procedurile de curățare a dagherotipurilor.

Conservarea dagherotipurilor în carcase sau rame presupune un tratament în care sunt folosite cu o varietate de material. Prin urmare, înainte de a se stabili cea mai bună strategie de conservare, este necesar ca un conservator de fotografie să întreprindă nu doar o serie examinări vizuale şi microscopice simple, dar și să iniţieze colaborarea cu oamenii de știința care să posede cunoștințe avansate despre materiale. Conservarea științifică modernă poate

ajuta la rezolvarea problemelor legate de materiale și procedee de indentificare (de exemplu vopselele pigmenților folosite în dagherotipurile pictate sau pentru sticla vopsită pe verso sau a

pass-partout-urilor decorative) sau pentru o înțelegere mai bună a unor forme specifice de deteriorare, cum ar fi cele cauzate de descompunerea sticlei de protecție în dagherotipurile din secolul 19.

!

XRF (spectometrie prin radiografie fluorescentă) analiză de conținut folosită pentru măsurători non-contact și nondistructive pentru grosimea stratului de argint a dagherotipului.

!57

Un exemplu practic este aplicația XRF (radiografie fluorescentă spectrometrie) analiză ce furnizează informații despre tratamentele originale sau variante particulare de tratamente în prepararea plăcii. Prin analiza XRF, pot fi obținute măsurători despre grosimea stratului de argint, acest rezultat putând fi corelat cu elemente caracteristice găsite pe unele plăci.

Recent, a fost înregistrat un val de studii avansate despre dagherotipuri, în mod deosebit în domeniul deteriorării biologice. Folosind metode moderne de analiză de suprafață, combinate

cu Scanning Transmission Electron Microscopy și EDX, este posibil să aprofundăm cunoştinţe

referitoare la formarea imaginii dagherotipului și să evaluăm vulnerabilitatea lor în funcţie de

condițiile specifice de mediu.

! !

! !

FMP: Membru al Consiliul Orașului, Johan Felen împreună cu familia Un domn elegant, o domnișoară și două fetițe pozează împreună în fața aparatului de fotografiat. Cuplul are mâinile în jurul taliilor fetelor. Una dintre fete își odihnește brațul pe

umărul bărbatului. Ansamblul tăcut așteaptă. Lumina trece prin obiectivul aparatului de

fotografiat pentru a fi captată drept imagine. Un zâmbet subtil se poate distinge pe chipurile lor sobre.

! !

Dagherotip, anii 1850. Fotograf necunoscut. Colecția Alma și Unio Hiitonen / Muzeul Finlandez de Fotografie D2003:67/1

!58

Persoanele portretizate sunt: membrul consiliului orașului Kristiinankaupunki, Johan Felen (1812–1879) și soția sa, Anna Helena b. Lacke (1805–1866) împreună cu fiicele lor. Este posibil ca

aceasta să fie prima dată când sunt fotografiați. Instinctiv, cautăm similarități între fețele lor.

Trăsăturile sunt uimitor de clare și detaliate. Nasturii de pe haina domnului și încheieturile domnișoarei se disting ușor în fotografie. Fotografia e posibil să fie executată în

Kristiinankaupunki sau Raahe, Finlanda. Fotograful este necunoscut.

Maria Faarinen, curator.

! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !

MCS: Misterul unui dagherotip

!

Această placă este o enigma. Dacă a fost fotografiată folosind aceeași tehnică ca la

dagherotipie, imaginea apare ca un negativ. Acest aspect poate fi explicat dacă este o copie dagherotip dupa un dagherotip. Însă dacă este vazută dintr-un unghi, unele zone apar pozitiv, iar altele negativ. Suprafața apare să fie alterată inegal și aceste alterații corespund diferențelor din imagine. Fizeau a realizat multe experimente cu procedeul dagherotipiei, a inventat tonarea

cu aur, a inventat independent sensibilizarea cu o a doua halogenură și o metodă de gravură pentru imprimarea dagherotipurilor.

! !

Atribuit lui Armand Hippolyte Louis Fizeau (1819-1896), clădiri neidentificate, 110 x 81 mm

!59

Examinând cu un microscop puternic arată că suprafața nu este capabilă pentru a fi imprimat ca o gravură. Ce a produs acest efect? Este un experiment cu tonare cu aur, un test de gravare sau o formă de solarizare? Un test de gravură este cel mai posibil, deoarece porțiunea albiciosă din

imagine arată o culoare caldă când este văzut în lumină reflectată, ca și cum stratul de argint a fost subțiat până în punctul în care cuprul este aproape vizibil.

Nicholas Burnett, Director MCS

!

MLK: Cine este persoana portretizată?

Chimistul și istoricul de fotografie Dr. Erich Stenger (1878-1957) deja colecta fotografii ale

tehnicilor timpurii începând cu anul 1906. Un dagherotip de al său a fost făcut de fotograful

elvețian Charles H. Bruder. În 1853, Bruder şi-a desfăşurat activitatea în Berna pentru un timp

scurt, însă a lucrat cel mai mult în Neuchâtel, așadar acest portret a unui bărbat este posibil să fi fost făcut acolo. Portretele – singur, cu soția sau cu familia – nu sunt tocmai rare în zilele de la începutul fotografiei. Dar acest bărbat a comandat unui

dagherotipist să fie imortalizat cu

aparatul său. Cine este persoana portretizată? Nu știm sigur, dar e posibil să fie inginerul și

fabricantul de fontă, J. J. Gutknecht, nume ce poate fi citit pe obiectul de fontă, sau poate este

!60

noul proprietar al obiectului de fontă. În orice caz bărbatul de vârstă mijlocie se prezintă într-un

costum bun, o cămașă impecabilă, și stând cu mare mândrie alături de mașină, fapt ce simbolizează intrarea progresului în viața sa.

Cu toate acestea, mașina, protagonistul imaginii, încă se zbate cu noua putere economică și

culturală – industria. Se află pe o masă cu patru picioare creată precum coloanele dorice.

Aceste elemente istorice erau folosite pentru a evidenția valoarea mașinilor industriale, care erau privite ca fiind inferioare din punct de vedere estetic. Mașina înca este martor acestei relații ambivalente a progresului.

! !

!

UiB: Mireasă din Birkeland Imaginile cu oameni purtând costume naționale erau populare în Norvegia începând cu secolul

18. Această tendinţă se încadreasă în curentul romantismului din arte și a deșteptării spiritului naționalist care a dus la independența Norvegiei în 1905. Acest interes în costumele

tradiționale a continuat în era fotografică. Primul fotograf din Bergen, M.Selmer a făcut serii cu costume naționale, iniţial ca dagherotipuri, ulterior îmbrăţişând stilul carte-devisites.

!!

Marcus Selmer, Femeie în rochie de mireasă, dagherotip, Bergen, 1855.

!61

Din dagherotipurile originale, zece sunt în colecția Muzeului Universității Bergen. Sunt

de dimensiunile unei jumătăţi de placă, frumos colorate de mână și bine păstrate.

Imaginea este a unei femei în rochie de mireasă tipică pentru vestul Norvegiei, semnat M. Selmer 1855. Printre seriile de carte-de-visites mai este o femeie purtând un costum identic în fața unui decor cu un peisaj. Dagherotipurile au fost re-fotografiate pentru a fi

prezentate publicului larg, iar dagherotipul în sine a fost prezentat în cadrul expozițiilor, fiind în momentul de faţă găzduit de către muzeul local. Informație de la Erlandsen, Roger: Simpozionul Nordisk Fotohistorisk, Oslo 1980, De Solveig Greve, Biblioteca Universității Bergen.

!

UPV: Un exemplu relevant: Portret de femeie cu evantai (1850-1860) Acest dagherotip face parte din colecția Díaz Pròsper. A fost probabil efectuat în Valencia, de către un fotograf necunoscut. Este un portret de femeie, într-o scenă ce imită interiorul unei

locuinţe, cu toate că a fost făcut într-un studio foto. Burghezia din acea perioadă prefera spații intime pentru a-și arăta bunurile, spre deosebire de folosirea exterioarelor care simbolizau locul de muncă sau de relaxare. Atitudinea femeii arată statutul său social, clasa mijlocie din Valencia

!62

din acea perioadă. Personajul este fotografiat șezând, îmbrăcat elegant, lângă o masă pe care este aşezată o vază cu flori (iconografie preluată din tradiția portretelor în miniatură).

Postura permite vizualizarea ambelor mâini: cea stângă se odihnește pe masă arătându-ne o

brățară și un inel, pe când cealaltă mână, la fel de împodobită, se joacă cu un evantai. Acesta este cel mai caracteristic element, tipic pentru cultura spaniolă fiind greu de găsit într-un album

străin. Hainele subliniază poziția socială a personajului fotografiat. Evantaiul, bijuteriile și florile

au fost colorate și aurite; observăm tehnici de finisaj care ne atrag atenția asupra posesiilor femeii fotografiate, scopul principal în acest gen de portret.

!

!

TSD: Portret al lui Amandus Schubert, Berlin 1851, 1/6 Placă, Dagherotipurile sunt imagini ce prezintă un avantaj dublu din punct de vedere temporal. Pe de o

parte, fotografia a redus timpul alocat atât de către model cât și de portretist, în cazul imaginlor

pictate sau desenate, astfel încât nu mai erau necesare sesiuni de ore întregi pentru redarea

unui portret detaliat. Pe cealaltă parte, fotografia imortalizează un moment, oprind pentru totdeauna trecerea timpului.

!

Fotograf de dagherotipie necunoscut, detaliu, în total (cu rama) 18 x 16 cm. Număr de inventar TSD: D 71, Achiziție din colecția Alfred Jäschke. “Amandus Schubert aus Lauban Schl. aufgenommen in Berlin 1851 * 22.III. 1831, + 21.V. 1900” (Amandus Schubert din Lauban, Silesia, Imagine făcută în Berlin *22 Martie 1831, + 21 Mai 1900).

!

!63

Odată cu inventarea fotografiei, a fost înregistrat un progres fără precedent a percepției,

datorită inovațiilor în tehnologie care au urmat în a doua jumătate a secolului 19. În portretul lui Amandus Schubert, tensiunea dintre volatilitate și fermitate, solidificare poate fi observată cu

ușurinţă. Tânărul privește în gol, având întipărită pe chip o expresie iscoditoare. Șezând, cu

brațul stâng sprijinit pe o masă mică, el încearcă să gasească o pozitie stabilă. În 1851, la vârsta de 20 de ani, tânărul a fost fotografiat în Berlin. După cum arată inscripția, familia și-a amintit

aceste eveniment, chiar la mult timp după. Acest dagherotip, ca și majoritatea originalelor de la Tehnic Sammlungen Dresden, este o achiziție din colecția fotografului Alfred Jäschke, Görlitz.

!

!

KBDK: Pentru prima dată “Imprimarea unei urme, a unei efigii, prin lumina şi umbre pare un lucru de necrezut, mai minunat decât orice fabulă, pentru cel care nu cunoaşte efectele luminii descoperite de știință ”.

Astfel scrie fizicianul Danez Hans Christian Ørsted (1777-1851) în februarie 1839, la scurt timp

după ce i-a fost prezentată tehnica dagherotipiei. Cunoștința sa, autorul Hans Christian Andersen (1805-1875), a studiat tehnica și, spre deosebire de rigidul Ørsted, a izbucnit într-o reverie poetică și mistică. A visat ca ar fi capabil să rețină nu numai lumina și umbra, dar și

“reflexia inimii”. Sculptorul contemporan, Bertel Thorvaldsen (1770-1844), pe de altă parte, avea

o frică profundă de a fi fotografiat și a făcut un semn cu degetele pentru a se proteja “deochi” când a fost fotografiat.

Portret de grup cu Julius, Adolf și Nicole Carlsen, aprox. 1854 / Gruppeportræt af Julius, Adolf og Nicoline Carlsen, ca. 1854.

Fotograf Ubekendt / Fotograf necunoscut, Inv. Nr. 1999-68/3

!64

!

Dar cum a fost percepută fotografia de către oamenii obişnuiţi, mai bine zis de către ‘burghezie’? Uitându-mă în ochii din dagherotip infățișând pe Julius Carlsen și pe frații săi–

privindu-mă atât de intens din dagherotip făcut de un fotograf necunoscut în jurul anului 1854,

nu sunt impresionat doar de redarea meticuloasă a pielii, a buzelor şi a părului copiilor.

Dagherotipul mă lasă să reflectez la ce gândeau în momentul expunerii acei copii ai căror ochi

nu erau familiarizaţi cu fotografia, cu atât mai puţin cu imaginile redate pe monitorul unui computer.

Mette Kia Krabbe Meyer, Cercetător Bibliotecar la Biblioteca Roială - Departamentul Național de Colecții.

!

NTM: Cel mai vechi dagherotip existent de origine Cehă Acest dagherotip cu o secțiune transversală a unei plante neidentificate a fost realizat folosind

un microscop în 1840 în Litomyšl, Boemia. Autorul acestui rar dagherotip este Dr. Ignác Florus Stašek (1782-1862), rectorul Colegiului Piarist din Litomyšl. Imaginea este pe o placă circulară de

cupru, puțin convexă, cu diametrul de 162 mm și 0,5 mm grosime. Dr. Stašek a fost un bun fizician și era interesat și de dagherotipie. Aparatul de dagherotip cu care a lucrat provenea de la profesorul vienez de fizică Andres von Ettinghausen și a fost făcut de opticianul vienez Michael

!

Micro-daguerreotype, Ignác Florus Stašek, 1840, NTM

!65

! !

Eckling. Profesorul Ettinghausen l-a învățat și pe Dr. Stašek procedeul dagherotipiei. Aparatul

de dagherotip se află acum în colecția Muzeului Tehnic Național.

! !

! !

NFM: Ce este într-o carcasă?

O colecție de dagherotipuri deținută de Biblioteca Universității Leiden (NL) a fost adusă în

studioul de conservare a Muzeului de Fotografie a Olandei Rotterdam pentru un tratament de conservare. În timpul anilor 1960, această colecție a fost subiectul unui tratament de curăţare a

tutoror plăcilor prin metoda thioureum. În cadrul acestui tratament, partea din spate a două

carcase a fost schimbată și înlocuită cu carcase greșite. S-a ajuns la această concluzie, analizând caracteristicile carcaselor și calitatea imaginii.

!

În primul rând, stilul carcasei care a fost datată la anul 1843, era neobișnuit. Carcasele timpurii

de tip european din prima jumătate a anilor 1840, prezintă construcții subțiri cu aplicarea unui singur suport de hârtie sau a unei coli de sticlă pictată, de obicei în tonuri deschise. Suportul din

mai multe straturi, cum este vizibil la dagherotipul #PKL G4131, cu sticla protectoare vopsită

într-o culoare închisă, a fost folosit pe dagherotipuri începând cu cea de-a doua jumătatea anilor 1840.

! !

PKL # G4131, Dagherotip atribuită greșit lui T. Hutchinson, Harlem 1843

!66

!

În al doilea rând, știm dintr-o altă colecție că T. Hutchinson, un dagherotipist care călătorea, a realizat dagherotipuri în Harlem (Olanda) în 1842 și 1843, folosind hârtie specială personalizată,

combinată cu un suport simplu de hârtie (vezi imaginile 4 și 5, DFE # 11). Observăm o imagine asemănătoare și un suport de hârtie la dagherotipul PKL # G4170.

! În timpul conservării (noua) bandă neagră de legat a PKL # G 4131 a fost înlocuită și cartonul de dedesubt a devenit vizibil, arătând câteva detalii ale hârtiei folosite de către Hutchinson.

Concluzie

PKL # G4131 a fost atribuită greșit lui T. Hutchinson, conform informației prezente pe hârtie, care a fost schimbată între G4131 și G4170. Placa PKL # G4170 prezintă toate semnele caracteristice

ale unei plăci și ale unui suport de tip Hutchinson, însă îi lipseşte hârtia din spate. Cartonul din spate și hârtia Hutchinson au fost puse înapoi la G4170.

Herman Maes, senior conservator la Muzeul de Fotografie a Olandei, Rotterdam.

!

Compară partea verso a PKL # G4131 și DFE # 11 şi arătă detalii de text pe PKL# G4131 pe hârtia de tip Hutchinson. Față și verso DFE # 11, și față PKL # G4170.

! ! !

!67

!68