Buletin Parohial Hai cu noi nr. 71 + Retrospectiva decembrie 2019

Hai cu noi

PUBLICAȚIE A PAROHIEI ORTODOXE „SF. VOIEVOZI” SĂVINEȘTI NR. 71, DECEMBRIE 2019 ȘI RETROSPECTIVA 2019

Icoana Învierii

Din cuprins: - Scrisoare pastorală, 2019, a Î.P.S. Teofan:- „Dumnezeu vrea să lucreze pururea şi în toţi Taina Întrupării Sale” - „Nașterea Domnului Hristos este cel mai important eveniment din istoria lumii” - „Omul care este credincios este un om fericit” -

Hai cu noi

2019

2 CUPRINS

Buletinul parohial apare cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei ISSN 2359-8069 ISSN-L 2359-8069

Pastorala Coordonator Preot Petru Munteanu

Redacția tinerilor și copiilor Cosmina Ursu, Bogdan Romedea, Gabriela Vasilache, Maria Gabriela Dimitriu Sîrghie, Anastasia Dumitrița Veriveș, Maria Pelaghia Panțiru, Constantina Cozma, Georgiana Matcovici, Lucia Balan, Miruna Arsenie, Raluca Maria Costea, Raluca Covrig, Georgiana Popuțoaia,Anda Maria Verdeș, Elena Cîtea, Emilian Dimitriu, Ioana Alexandra Spiridon, Alexandra Cosău, Răzvan Corobco, Ilinca Demetra Aparaschivei, Marina Sîrghie, Iasmine Gabor, Daria Toma, Alex Nica, Marina-Andreea Simireanu, Luca-Theodor Matei, Alex-Andrei Nica, Alexandru Bujor, Apostol Eliza, Matei Lupu, Teodor Pintilie, Andreea Călugăru, Marta Andaluzia Moglan, Alexandra Potolincă, Mihai-Alexandru Nichifor, Sara Buhăianu Tehnoredactare Carmen Vîntu Coperți și grafică Ciprian Băbușanu Adresa redacției Str. Pr. Gh. Filip nr. 3, Săvinești, cod 617410, jud.

Neamț, e-mail: haicunoi.com@gmail.com

www.haicunoi.com

Editorial pag. 9

Cuprins

Colectivul de redacție Brîndușa Dediu, Corina Băhneanu, Liliana Mihăilă, Ana Darie, Preot diac. Daniel Dimitriu-Sîrghie, Prof. Vasilica Dimitriu Sîrghie, Iulia Romedea, Maria Lixandru, Tincuța Vasîlca , Neculai Ghebosu, Andra Avasilcăi, Cristina Toma, Pr. George Ovidiu Chirița, Lhana Roma-Nova, Mihaela Mușetescu, Brîndușa Albert, George Săcăleanu,Liliana Mihăilă, Gheorghe Măriuța, Prof. Camelia Apetroaie, Ciprian-Constantin Mocanu, Prof. Adriana Matcovici

pag. 3

Actualitate parohială

pag. 39 Cateheză

pag. 203 Ne scriu cititorii pag. 369 Un strop de sănătate

pag. 370 Rubrica Poftă bună!

pag. 372 Pagina tinerilor

pag. 373

Cuvinte încrucișate

pag. 375 Cine știe, răspunde!

pag. 377 Pagina copiilor

pag. 378

Cronica parohiei

pag.382

Recomandare de lectură

pag.391

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

- Pastorala - 3 „Dumnezeu vrea să lucreze pururea şi în toţi Taina Întrupării Sale”

IPS

Teofan,

Mitropolitul

Moldovei

și

Bucovinei: „Dumnezeu vrea să lucreze pururea şi în

toţi

Taina

Întrupării

Sale”

(Scrisoare

pastorală, 2019) ÎNALTPREASFINȚITUL

TEOFAN,

MITROPOLITUL MOLDOVEI ȘI BUCOVINEI CUVÂNTUL IERARHULUI Acum, în zilele de sărbătoare închinate Naşterii Domnului, să avem sufletul, inima şi toată fiinţa îndreptate spre Dumnezeu. Gândul nostru să cuprindă în rugăciune şi iubire pe cei dragi ai familiei noastre, dar şi pe cei care suferă boli şi nedreptăţi pe faţa pământului. În acest duh să petrecem Crăciunul, în această perspectivă să-i înţelegem semnificaţia şi din bogăţia de har a Betleemului să ne adăpăm sufletul însetat de adevăr şi bucurie. † Teofan, prin harul lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei Iubiţilor preoţi din parohii, cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iaşilor: har, bcurie, iertare şi ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt Iubiţi fraţi preoţi, Cuvios cin monahal, Iubiţi copii, Drept-măritori creştini, Suntem aproape de sfârşitul anului 2019 de la Naşterea lui Hristos. Viaţa noastră obişnuită, cu bucuriile, dar şi cu grijile ei de zi cu zi, se schimbă întrucâtva la Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

4 - Pastorala cumpăna dintre ani. Acum petrecem mai mult timp în familie, ne revedem cu prietenii, ne facem planuri pentru anul care vine. În această ambianţă, puţin diferită faţă de restul anului, auzim cântece de colind, iar preotul vine în casa noastră cu icoana Naşterii Domnului sau cu binecuvântarea Bobotezei.

Colindul, preotul sau prezenţa noastră la biserică în ziua de Crăciun naşte, poate, în mintea noastră întrebarea: ce legătură am eu cu sărbătoarea Naşterii Domnului? Ce legătură are acest eveniment cu viaţa mea, cu viaţa familiei mele, cu viaţa Ţării, a lumii în general?

Iubiţi credincioşi, Naşterea Domnului Hristos este cel mai important eveniment din istoria lumii. Coborârea lui Dumnezeu printre oameni – aceasta este semnificaţia Crăciunului – îl reaşează pe om în legătură cu Cerul. Poate fi ceva mai măreţ, mai adânc, mai important ca omul să fie în legătură cu Dumnezeu – Izvorul Vieţii şi al veşniciei?

Sărbătoarea de astăzi ne arată că Fiul lui Dumnezeu a luat trup din trupul nostru, că S-a făcut părtaş vieţii noastre. În acelaşi timp însă, viaţa lui Hristos poate fi şi viaţa noastră. El devine Fratele nostru mai mare[i], iar noi Îi suntem fii şi fraţi. Ceea ce s-a întâmplat la Betleem nu este numai un eveniment petrecut atunci, ci este ceva care mă atinge pe mine, care influenţează viaţa familiei mele, a celor pe care îi cunosc sau îi voi cunoaşte în viitor.

Veţi zice, poate: puţini sunt cei care cred şi simt în acest fel. Da, aşa este! Se repetă şi astăzi cele petrecute atunci. Doar magii şi păstorii L-au recunoscut pe Hristos la Naşterea Sa. Apoi, s-au adăugat şi alţii, dar tot puţini au rămas. Acum se întâmplă la fel. Faptul că sunteţi la biserică în această zi arată că vă aşezaţi între cei care-L urmează pe Hristos sau tind spre aceasta.

Dumnezeu acordă fiecăruia libertatea de a alege. „Iată, stau la uşă şi bat, zice Domnul; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine”[ii]. De ce aşteaptă Dumnezeu cu răbdare multă la uşa inimii noastre? Pentru că El „voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină”[iii]. Pentru că „Dumnezeu vrea să lucreze pururea şi în toţi taina Întrupării Sale”, după cuvântul Sfântului Maxim Mărturisitorul.

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

- Pastorala - 35 Drept-măritori creştini, Taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu ne arată, pe de o parte, existenţa unui moment istoric bine definit. Pe de altă parte, această Taină este rânduită a se împlini şi în viaţa noastră, aici şi acum. Cum se realizează aceasta? În primul rând, Taina Întrupării lui Dumnezeu se împlineşte în om prin Botez. La Botezul unui copil sau unui adult, preotul se roagă, zicând: „Şi fă să ia chip Hristosul Tău în acesta ce se va naşte din nou”[iv]. Sfinţii Apostoli şi Părinţii Bisericii mărturisesc despre chipul lui Hristos care se înrădăcinează în fiinţa cea mai dinlăuntru a omului: „O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!”[v], spune Sfântul Apostol Pavel. „Hristos Se naşte în om prin Botez”[vi]. La rândul său, cel botezat „renaşte în Hristos duhovniceşte”[vii], „se uneşte şi-şi face ale sale simţirile şi funcţiile trupului lui Hristos”[viii].

Prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir, noul botezat primeşte darurile Duhului Sfânt, care fac posibilă creşterea omului în viaţa duhovnicească.

Prin dumnezeiasca Împărtăşanie, omul botezat şi pecetluit cu Duhul Sfânt primeşte Trupul şi Sângele lui Hristos sub chip de pâine şi vin.

Taina Întrupării lui Dumnezeu în viaţa omului se împlineşte apoi prin păzirea poruncilor în viaţa de zi cu zi. Căci „Domnul e ascuns în poruncile Sale. Şi cei ce-L caută pe El Îl găsesc pe măsura împlinirii lor”[ix], spune Sfântul Marcu Ascetul.

Prin cuget smerit şi duh de pocăinţă, dar mai ales prin iubire şi rugăciune, omul se întăreşte în conştientizarea prezenţei lui Dumnezeu în sine.

Iubit popor al lui Dumnezeu, Sărbătoarea Naşterii Domnului cuprinde în sine marele eveniment petrecut la Betleem, precum şi marea taină a Naşterii lui Hristos în inima noastră. Prezenţa lui Hristos-Dumnezeu în noi presupune că viaţa noastră tinde să fie precum viaţa Lui ca Om. Sfântul Apostol Pavel vorbeşte despre nevoia ca oamenii să dobândească „gândul lui Hristos”[x]. Are gândul lui Hristos „cel ce cugetă ca Hristos şi prin toate Îl cugetă pe Hristos”[xi], spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. Marele nostru teolog, Părintele Dumitru Stăniloae, ne îndeamnă „să ne comportăm asemenea lui Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

6 - Pastorala Dumnezeu Cel a toate iubitor faţă de toate”[xii]. Ce înseamnă acest lucru? Omul este chemat să iubească precum Dumnezeu, adică să aibă „inima plină de cea mai fierbinte iubire, iubirea lui Dumnezeu”. Aceasta se arată printr-o „sensibilitate aproape sfâşietoare pentru orice durere străină, o sensibilitate mai mare ca pentru durerea proprie”[xiii]. Iubirea care îl aseamănă cel mai mult pe om cu Dumnezeu este arătată în rugăciunea pentru vrăjmaşi, care, împreună cu Sfânta Liturghie, menţin lumea întru existenţă. Iubirea pentru vrăjmaşi apără lumea de „focul dezbinării atotcuprinzătoare”[xiv]. „Iar prin dumnezeiasca Euharistie se oferă un permanent izvor al înnoirii pentru întreaga lume şi hrană pentru societate (...).

Viaţa lui Hristos curge în corpul social şi adapă toate formele vieţii sociale. Iar viaţa lui Dumnezeu este cea mai mare putere transformatoare pentru istorie.”[xv] Iată pentru ce, iubiţi credincioşi, este atât de necesar ca viaţa lui Hristos să devină viaţa noastră. Avându-L pe Hristos în viaţa noastră, vedem lumea şi evenimentele din ea prin ochii lui Dumnezeu. Recunoaştem prin aceasta că „Iisus Hristos este măsura tuturor lucrurilor dumnezeieşti şi omeneşti (...). El este idealul nostru cel mai desăvârşit. În El găsim răspunsul la toate problemele noastre, care fără El ar fi de nerezolvat. El este cu adevărat axa mistică a universului”[xvi], aşa cum mărturiseşte un teolog din vremea noastră.

Spre Domnul Hristos se cuvine să ne întoarcem. În El să ne punem nădejdea.

Toate celelalte sunt trecătoare şi schimbătoare. Hristos, „ieri şi azi şi în veci, este acelaşi”[xvii]. El este Stânca pe care n-o iau valurile. El este Coloana care nu se clatină. El este Apa cea vie, Pâinea cea spre fiinţă, Lumina lumii, Calea, Adevărul şi Viaţa.

Acum, în zilele de sărbătoare închinate Naşterii Domnului, să avem sufletul, inima şi toată fiinţa îndreptate spre Dumnezeu. Gândul nostru să cuprindă în rugăciune şi iubire pe cei dragi ai familiei noastre, dar şi pe cei care suferă boli şi nedreptăţi pe faţa pământului. În acest duh să petrecem Crăciunul, în această perspectivă să-i înţelegem semnificaţia şi din bogăţia de har a Betleemului să ne adăpăm sufletul însetat de adevăr şi bucurie.

Vă îmbrăţişez cu dragostea lui Dumnezeu pe fiecare în parte şi pe toţi

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

- Pastorala - 37 împreună, rostindu-vă din suflet: Naşterea Domnului cu bucurie!

An Nou binecuvântat!

Al vostru părinte şi frate întru Hristos, † Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei Note: [i] Cf. Romani 8, 29. [ii] Apocalipsă 3, 20. [iii] 1 Timotei 2, 4. [iv] Molitfelnic, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1998, p. 28. [v] Galateni 4, 19. [vi] Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos, studiu introductiv şi traducere din limba greacă de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Ed. Arhiepiscopiei Bucureştilor, Bucureşti, 1989, p. 164. [vii] Sf. Maxim Mărturisitorul, „Răspunsuri către Talasie”, 61, în Filocalia, vol. 3, traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, vol.

3, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2009, p. 384. [viii] Panayotis Nellas, Omul – animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxă, Studiu introductiv şi traducere de diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2002, p. 148. [ix] Sf. Marcu Ascetul, „Despre legea duhovnicească”, 190, în Filocalia, vol. 1, traducere din greceşte, introduceri şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2008, p. 298. [x] 1 Corinteni 2, 16. [xi] Sf. Maxim Mărturisitorul, „Capete gnostice sau teologice. A doua sută”, 83, în Filocalia, vol. 2, pp. 238-239. [xii] Pr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 1, ed. a III-a, 2003,

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

8 - Pastorala Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, pp.

271-272. [xiii] Ibidem. [xiv] Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, traducere din limba rusă de Ierom. Rafail (Noica), Editura Accent Print, Suceava,2013, p. 240. [xv] Panayotis Nellas, „Ortodoxie şi politică – trei premise biblice”, în Ortodoxia – divino-umanism în acţiune. Studii şi articole, Ed. Deisis, Sibiu, 2013, pp. 258259. [xvi] Arhim. Sofronie Saharov, Rugăciunea – experienţa vieţii veşnice, traducere şi prezentare de diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2007, p. 39. [xvii] Evrei 13, 8.

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

EDITORIAL 9

Biserica, mireasa lui Hristos Când priveşti viaţa ca dar al lui Dumnezeu descoperi creaţia ca un tot unitar. Aparţii unui suflet imens şi unic, în care tu eşti totul şi totul trăieşte prin tine. Exişti într-o lume cu bucuriile şi durerile ei şi eşti cuprins de emoţia lor fiindcă ceva ne leagă şi ne unifică cu tot.

Acum văd Biserica lui Hristos peste tot. Ea cuprinde toată creaţia, lumea văzută şi nevăzută (cu toate fiinţele cereşti). În spaţiul Bisericii, timpul nu mai cunoaşte istorie. Nu mai suntem o bucată de timp, ci devenim un tot. Doar în Biserică cunoaştem veşnicia. Ea este descoperită de prezenţa Duhului Sfânt, care ne transformă într-un templu al prezenţei dumnezeieşti. În această prezenţă cunoaştem Adevărul şi Iubirea şi aşa devenim liberi. Liberi de păcat (înţelegând păcatul ca uitare şi înstrăinare de Dumnezeu, de iubirea Lui veşnică). În Biserică eşti când devii responsabil şi eşti mărturisitor al lui Hristos cel Înviat, când ai iniţiativa împăcării, când eşti bun şi binevoitor, când vizitezi pe cel bolnav, aduci mângâiere unui întristat, când îţi faci timp pentru cel de lângă tine, când ierţi şi nu te superi pe fratele tău, când munceşti cinstit, când răscumperi ura şi minciuna cu Iubirea şi Adevărul. Iubirea în Biserica lui Hristos nu este limitată, ci se extinde în perspectiva cosmică a creaţiei lui Dumnezeu. În Biserica lui Hristos nu există fricoşi. Fricoşii nu îndrăznesc să intre în Împărăţia lui Dumnezeu deoarece sunt incapabili de a muri pentru Hristos, de a-L mărturisi... Incapabili, deoarece au murit în capcana fricii. Depăşirea fricii este prima respiraţie a aerului libertăţii în Biserică. În Biserica lui Hristos nu mai există străin sau înstrăinare, cel de lângă tine devine fratele tău. Este Biserica lui Hristos ca şi tine, ca şi mine. Începutul Bisericii este în sufletul tău.

Pr. Petru Munteanu Hai cu noi - Retrospectiva 2019

ianuarie 2019 www.haicunoi.com

10 EDITORIAL

- Câți ani are viața ? Trăim fiecare în câte o lume unică.

Refugiați parcă în globuri de sticlă, ce sunt conturate, definite, prin obișnuințe sau trasee ale rutinei confortabile.

Deși căutăm schimbarea, recunoaștem uneori „învinși” că suntem deseori rezultatul obișnuinței, al obișnuinței dovedite nu doar prin ticuri sau reacții necondiționate ale mușchilor și nervilor, ci și prin felul de a gândi și de a face aceleași lucruri în același fel.

Bătătorim cărări în viața noastră, căutând tovarăși ce acționează ca niște oglinzi ce ne amintesc cine suntem și ce facem.

Micile noastre lumi..., globuri de sticlă adunate în obiceiuri, rutină, oameni și locuri, lucruri cu care ne-am obișnuit și cu care ne simțim bine.

Aceste lumi însă sunt fragile..., aceste relații și obiceiuri confortabile se pot schimba atunci când apar noi provocări în viața noastră.

La aceste provocări unii reacționează cu umor și curaj, alții cu disperare și deznădejde . Unii se înțepenesc în lumile trecute, în amintirile și obiceiurile de odinioară, ajungând la transformări hidoase, devenind versiuni ale unei lumi care s-a descompus și totuși nu este lăsată să plece, un glob de sticlă devenit din ce în ce mai prăfuit și mai opac, ce aduce cu sine o stare tot mai greu de suportat.

Avem imaginea altor globuri ce au acceptat schimbarea, au devenit cu fluiditate și grație o nouă alcătuire, o nouă lume, o devenire, un urcuș...

Viitorul nu se ivește din nimic... Viitorul este trecutul renovat, cu cărările îngroșate, înfrumusețate, rescrise cu o mână sigură, apoi mai sigură. www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

EDITORIAL 11 Prezentul este un fel de memorial al trecutului, un monument viu care îi păstrează amintirea, și în același timp îi poartă povara. Prezentul păstrează și totodată șterge. Și totuși... câți ani are viața ?

Mă refer acum la ce reprezentăm noi, eu și tu în acest timp nou în care ne aflăm. În acest glob de sticlă, mereu în transformare, mereu într-o zbatere sau stăvilire a ei. Prezentul acesta cuprins prin cunoașteri fragmentare trecute, este deopotrivă o aducere aminte, o continuitate a ce am fost și ce am adunat sau reprezentăm.

Așa cum plămânii noștrii cunosc aerul și rinichii cunosc apa, așa cum lumina este deschisă în ochii noștri și zgomotele lumii aleargă să fie întâmpinate de urechile noastre, cum hrana, apa, au alcătuit gura, dinții și intestinele noastre, așa cum pământul cu rădăcinile lui, ramurile copacilor, au format mâinile noastre care apucă. Noi, eu și tu, cea mai nouă și mai scurtă cale dintre trecut și prezent, dintre dorință și împlinire, suntem străbătuți de tipare și trasee mai complexe decât întreaga lume. Suntem un trecut devenit prezent, suntem o retrăire a Creației, un produs binecuvântat al Creatorului care are șansa să facă posibilă întoarcerea Acasă.

Suntem produsul unei structuri incredibil de complexe (o minune, un miracol), fără ca uneori măcar să ne gândim sau să realizăm aceasta. Suntem creați de Dumnezeu pentru această lume, din această lume. Suntem întruparea dorinței și iubirii Creatorului, iubire scrisă cu litere mici, miraculoase, în molecule și atomi, transcrisă și transformată în carne, din țărână și din apă.

Suntem, eu și tu, ultimul model, cea mai recentă lucrare de iubire. Întreaga lume curge prin sângele nostru. Foamea și setea din noi este veche, duce spre cartea Creației. Există în noi străfulgerări ale acestui trecut, intuim vag prin reflexe greu de controlat că transportăm părți semnificative dintru început.

Povara mileniilor stă înscrisă în tiparele ascunse ale alcătuirii noastre, în această carne gânditoare, plămădită din țărână. O bucată de lut însuflețită în stare să vadă și să simtă, și să știe și să gândească. Să facă aceasta fără prea multă trudă. Să conducă această alcătuire miraculoasă din nervi și simțuri mai presus de înțelegere spre drumurile care ni se deschid înainte.

Ne întrebăm, câți ani are viața? Am putea zice fără să greșim că viața are anii tăi.

Pr. Petru Munteanu

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

5 Februarie 2019

www.haicunoi.com

12 EDITORIAL - Învierea dinlăuntru în afară „Dumnezeul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai înainte ai întocmit, prin Legea Ta cea Veche și Nouă, aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudăm și Ție ne rugăm: întărește-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârguință, spre mărirea numelui Tău celui sfânt și spre iertarea păcatelor noastre, spre omorârea patimilor și biruință asupra păcatului; ca împreună cu Tine răstignindu-ne și îngropându-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte și să petrecem cu bunăplăcere înaintea Ta întru toate zilele vieții noastre. Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Hristoase, Dumnezeule, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte, și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin" ( Rugăciune care se citește în Postul Mare). „Ca împreună cu Tine răstignindu-ne și îngropându-ne, să ne ridicăm din faptele cele de moarte", presupune o răstignire și înviere interioară, un nou mod de a privi realitatea din perspectiva morții și învierii trăite într-o stare sinceră și personală față de lumea materială.

Albert Einstein spunea: „Problemele însemnate cu care ne confruntăm nu pot fi rezolvate la același nivel de gândire în care ne aflam când le-am creat."

Avem nevoie de un alt fel de înțelegere, de o altă perspectivă, de o stare mai profundă de gândire pentru a rezolva dificultățile prin care trecem, dificultăți ce au rădăcini adânci înfipte în felul nostru de a considera lucrurile și viața. Învierea noastră interioară înseamnă să începem întâi să lucrăm cu propria persoană, cu tipul rigid al convingerilor sau motivațiilor personale. Învierea interioară înseamnă a începe un proces neîntrerupt de reînnoire, o ameliorare continuă a mea, o continuă dorință și lucrare spre desăvârșire, lucrare-rugăciune în șoaptă interioră, căutând spre mila și ajutorul Lui Dumnezeu.

Când suntem orientați la Învierea din afară înspre înăuntru, perspectiva www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

EDITORIAL 13 noastră se schimbă, găsim oameni nefericiți, veșnic plini de așteptări, concentrați asupra slăbiciunilor celorlalți și asupra împrejurărilor pe care le învinovățesc de propria stagnare, de propriile blocaje și frici. Învierea din afară înspre înlăuntrul nostru aduce căsnicii nefericite în care fiecare așteaptă ca celălalt să se schimbe, în care fiecare denunță și știe „păcatele" celuilalt. Învierea din afară înspre înlăuntru aduce conflicte pretutindeni, tensiuni în care oamenii își irosesc timpul și consumă sau epuizează mari cantități de energie în căutarea unor posibilități de a-i constrânge pe ceilalți ca să acționeze doar cum doresc ei. Învierea dinăuntru înspre afară presupune o schimbare dramatică, o trăire a iubirii, o nouă lume sau un nou univers interior, un spațiu luminos clădit pe principii și valori, pe un crez interior.

Pr. Petru Munteanu

19 Aprilie 2019 Săvinești - Neamț

www.jurnalspiritual.eu

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

14 EDITORIAL

- Vrei să facem schimb de locuri? Trăim într-o lume fascinantă. Suntem înconjurați de o multitudine de informații. Putem avea acces și experiențe la prezentul care ni se dăruiește în fel și chip.

Mintea noastră conștientă tinde să se concentreze asupra a ceea ce „ar trebui să fie”, asupra a ceea ce pare corect.

Credem că știm ce este frumos, ce e mare, ce e virtuos, ce este util. Și totuși înțelegem noi oare cât de arbitrare sunt cuvintele pe care ne bazăm?

Relația între ceea ce vedem și ceea ce cunoaștem nu este niciodată fixă. Felul în care vedem lucrurile este influențat de ceea ce știm sau ceea ce credem.

Am încercat vreodată să ne punem în locul celuilalt și să ne întrebăm cum se vede oare lumea din perspectiva simțurilor sale și a informațiilor care îl definesc?

Luăm de pildă, o plimbare cu cineva care are o perspectivă diferită asupra lumii. Acest fel specific de a vedea lucrurile, o privire dintr-o altă perspectivă ne poate permite să pășim în afara tiparelor care ne definesc și să vedem lumea nu numai diferit, ci și cu o deschidere mult mai vastă, incredibil de complexă.

Prin ochii persoanelor de lângă noi, viața se scurge în ritmuri, nuanțe și senzații diverse. Un copil privește cu totul altfel lumea decât un bătrân. Prin ochii copilului poți privi fascinat fiecare piatră, fiecare gâză.

Prin experiența de o viață a bătrânului, poți rosti și identifica denumirea multor lucruri, dacă cel în cauză a fost un grădinar pasionat, un chimist, medic, arheolog, mecanic, dacă a manifestat curiozitate și iubire în vreun fel.

Câte explicații și amintiri poate aduna realitatea ce ne învăluie...

Prin ochii celor de lângă noi putem privi altfel lumea înconjurătoare, noi perspective, noi dimensiuni devin vizibile, ni se descoperă...

Există însă în noi o tendință de a ne limita percepțiile. În momentul în care înțelegem cum funcționează lumea, ne putem cultiva aprecierea nuanțată asupra lumii chiar și atunci când suntem singuri.

Ne putem întreba cum ar vedea altcineva această lume și să rămânem conștienți că perspectiva noastră asupra acesteia nu este singura care există.

Doar în această stare putem privi viața cu prospețime și intensitate. Să

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

EDITORIAL 15 căutăm să înțelegem perspectivele diferite sau să ne schimbăm chiar noi felul de a percepe lucrurile.

Problema perspectivelor stă în slăbiciunea noastră de a crea distincții rigide, categorii și valori mai mult decât stabile.

Putem să ne întrebăm permanent cum ar vedea altcineva lumea înconjurătoare, să încercăm să facem schimb de locuri la marele spectacol numit viața, spectacol ce ni se oferă clipă de clipă cu generozitate.

Să rămânem conștienți că perspectiva noastră asupra lumii nu este singura care există.

Să privești lumea prin felul inocent și plin de curiozitate cu care observă un copil, prin perspectiva duhovnicească adâncă a sfinților părinți, în felul înțelept și potolit al bătrânilor (dacă ești tânăr). Să te pui în locul unui artist sărac, în locul unui om neputincios, în locul șefului... Să încerci să vezi lumea prin ochii unui aliat sau ai unui adversar.

Atunci când ne deschidem posibilității tuturor perspectivelor, putem să vedem întregul cosmos din locul cel mai vast posibil, și astfel să înțelegem (într-un mod destul de limitat) transformarea nesfârșită a lucrurilor din perspectiva lucrării lui Dumnezeu.

Aceasta este și viziunea Postului Mare în care am pășit, cu ochii sufletului larg deschiși spre darurile vieții ce ni se descoperă.

Ni se oferă acum capacitatea de a transcende tot ceea ce este uman numai prin simplul fapt că suntem umani, să descoperim umanitatea îndumnezeită a Postului. Putem cuprinde acum, mult mai mult din cosmosul ca liturghie decât orice altă creatură de pe pământ, datorită darului miraculos al posibilității noastre de a ne transpune împreună în drumul cu Hristos spre pătimire.

Numai noi, oamenii putem intra în nesfârșitele lumi „ca-și-cum”, pentru a vedea viața din perpectiva izvorului Vieții și al Iubirii.

Ajungem acolo numai prin dorința de a ne menține deschiși față de tot, mișcându-ne spontan și vioi împreună cu Calea, Adevărul și Viața și devenind o parte activă a transformării tuturor lucrurilor care ne definesc și ne înconjoară.

Hai să facem schimb de locuri, în Postul Mare, să privim lumea prin ochii lui Hristos!

Pr. Petru Munteanu

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

11 martie 2019

www.haicunoi.com

16 EDITORIAL IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei: „Din tărâmul morții în tărâmul viețuirii celei adevărate” (Scrisoare pastorală, 2019) Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei Nu putem ajunge la învierea din moartea care ne cuprinde decât dacă

fratele

nostru

devine viaţa noastră. „Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, spune

Sfântul

Evanghelist pentru

că

Ioan,

iubim

pe

fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte. Oricine urăşte pe

fratele

său

este

ucigaş de oameni şi ştiţi că

orice

ucigaş

de

oameni nu are viaţă veşnică, dăinuitoare în El.” † TEOFAN PRIN HARUL LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP AL IAŞILOR ŞI MITROPOLIT AL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI Iubiţilor preoţi din parohii, cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iaşilor: har, bucurie, iertare şi ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt Iubiţi fraţi preoţi, Cuvioşi Părinţi şi Cuvioase Maici, Drept-slăvitori creştini, www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

EDITORIAL 17 HRISTOS A ÎNVIAT! Se cuvine săI aducem slavă şi mulţumire

lui

Dumnezeu că ne-a învrednicit ajungem

să

şi

anul

a c e s t a

l a

sărbătoarea

cea

mare

a

Paşti.

În

Sfintelor această

noapte de lumină, precum şi în zilele care

urmează,

trăim ceva aparte, ceva deosebit faţă de celelalte zile ale anului. De cele mai multe ori nu reuşim să exprimăm în cuvinte această stare, însă simţim că o lucrare tainică se petrece în noi. Este o mare bucurie care se revarsă peste întreaga noastră fiinţă. Avem, parcă, mai multă viaţă în noi, mai mult seninătate. Vedem lumea cu alţi ochi şi arătăm mai multă deschidere faţă de semenii noştri. Natura însăşi pare a fi mai frumoasă în ziua Învierii. Intensitatea acestei stări de lumină este, desigur, diferită. La unii oameni ea se manifestă mai deplin, la alţii cu mai puţină consistenţă şi profunzime.

Constatând această realitate, ne întrebăm: care este cauza şi unde îşi are izvorul acest val de bucurie, de pace şi de bunăvoire? Răspunsul îl găsim în adevărul Învierii Domnului Hristos. Schimbarea pe care o trăim în noaptea de Paşti este în legătură cu evenimentul petrecut în urmă cu mai bine de două mii de ani. Atunci 1

Hristos a biruit moartea, „vrăjmaşul cel din urmă”

al omului, devenind

2

„începătura învierii” noastre. Înviind din mormânt, Hristos a împlinit ceea ce făgăduise mai înainte: „Eu am venit ca (oamenii) viaţă să aibă şi din belşug să 3

aibă” .

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

18 EDITORIAL Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos-Domnul, Prin Învierea Sa, Hristos ne-a dăruit puterea vieţii celei depline. Această bogăţie de viaţă o simţim întrucâtva în zilele Sfintelor Paşti. De ce, însă, nu dobândim acest duh de viaţă pe deplin? De ce, oare, pierdem şi puţinul acesta de-a lungul anului? Răspunsul este unul singur: pentru că nu suntem oameni ai Învierii.

O privire onestă asupra vieţii noastre arată că, de cele mai multe ori, suntem creştini doar cu numele. Împlinim exterior, dacă împlinim, poruncile şi rânduielile bisericeşti, dar ne lipseşte adâncimea vieţii duhovniceşti. În mod formal aparţinem Bisericii, precum ramurile unui copac. Prin aceste ramuri nu mai curge însă seva dătătoare de viaţă, pentru că nu avem duh de pocăinţă, cuget smerit şi rugăciune fierbinte. Lipsiţi de roadele Duhului Sfânt – dragostea, bucuria, pacea, blândeţea –, devenim ramuri uscate, fără legătură reală cu viaţa copacului, adică a Bisericii.

După cuvântul Scripturii, deşi trăim, suntem morţi4, nu avem viaţă în noi înşine.

5

Suntem „izvoare fără de apă şi nori purtaţi fără de furtună” , „pomi tomnatici fără roade, de două ori uscaţi şi dezrădăcinaţi”6.

Consecinţa acestei stări de fapt se arată dureros

într-un val de

nemulţumire, de nelinişte, de deznădejde. Viaţa se desfăşoară fără perspectivă, golul interior se adânceşte, iar sentimentul zădărniciei macină pe tot mai mulţi.

Moartea şi iadul sunt trăite cu anticipaţie. Cum putem oare ieşi din acest iad care ne cuprinde tot mai mult? Cum se poate depăşi starea de moarte infiltrată până în cele mai adânci unghere ale vieţii noastre? Răspunsul la această criză duhovnicească nu poate fi aflat nici în politică, nici în economie, nici în tehnologie, nici în programele ecologice sau de eliminare a sărăciei şi a bolilor. Soluţia ne-o oferă Hristos: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă”7. (...)

– Apartenenţa la Biserica cea adevărată, Biserica Ortodoxă, oferă credinţei puterea de a influenţa viaţa noastră, gândirea, cuvântul şi atitudinea de zi cu zi. În interiorul Bisericii aflându-ne, ne lăsăm cuprinşi şi îmbrăţişaţi de duhul Învierii lui Hristos. „În adâncul sufletului dorim Învierea”, mărturisea Valeriu Gafencu. Ne deschidem spre Hristos în Biserică, iar El clădeşte viaţa Sa întru noi. Ne îmbogăţim www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

EDITORIAL 19 în cunoaşterea lui Hristos, iar El aduce în viaţa noastră pacea. Ne adâncim în rugăciune, iar Hristos aprinde, menţine şi readuce lucrarea harului care se arată într-o bucurie nedepăşită de nimic în această lume. „Fă ca sufletele noastre moarte să audă glasul Tău (Doamne) şi să învie în bucurie”, se ruga Sfântul Siluan Athonitul. În Biserica – Trupul lui Hristos – noi, ca „mlădiţe” ale Lui, primim viaţa care izvorăşte din Dumnezeu şi, astfel, ne împlinim ca oameni: „Eu sunt viţa, spune Hristos, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic”10. (...)

HRISTOS A ÎNVIAT! † TEOFAN Mitropolitul Moldovei și Bucovinei Note bibliografice 1. 1 Corinteni 15, 26.

2. Cf. 1 Corinteni 15, 20.

3. Ioan 10, 10.

4. Cf. Apocalipsa 3, 1.

5. 2 Petru 2, 17.

6. Iuda 1, 12.

7. Cf. Matei 6, 33.

8. Ioan 6, 47.

9. Ioan 7, 38.

10. Ioan 15, 5.

11. 1 Ioan 3, 14-15.

12. Acatiste, Ed. Christiana şi Sf. Mănăstire Nera, Bucureşti,

1999, p. 19.

13. Luca 15, 24.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

20 EDITORIAL

Dumnezeu şi Cezarul Motto: „Fără religie şi istoricitatea lui Iisus, lumea este un imens pustiu de sare şi cenuşă”.

(Mircea Vulcănescu) „Adevărul este că oamenii s-au săturat de libertate.” (Benito Mussolini) „Este adevărat că libertatea este preţioasă – atât de preţioasă, încât trebuie raţionalizată atent”. (V. I. Stalin) Societatea modernă oferă omului, prin diverse forme de prezentare, scopul vieţii în sine: acela al bunăstării şi succesului.

Astăzi, circulă pe piaţă „pachetul promoţional” al concilierii între Dumnezeu şi Cezar.

Prin diverse mijloace „descoperim” că succesul în afaceri ţine de creşterea spirituală. Ajung să fie comercializate la pachet toate valorile morale, la care se adaugă din abundenţă spiritul falsităţii (ce îndeamnă la doctrina lipsei de efort şi a pervertirii Adevărului).

Adepţii acestui „pachet promoţional” se străduiesc să fie buni, dar sunt naivi şi plini de iluzii. Ei nu cunosc că orice judecată funcţionează doar până în punctul în care este copleşită de lăcomie (capcana întinsă prizonierilor patimilor de tot felul).

Descoperind aceasta ne întoarcem la mesajul Mântuitorului Hristos, Cel care nu înşeală, şi nici nu poate fi înşelat, şi înţelegem că virtuţile creştine dezvoltate pe stânca credinţei, iubirii şi speranţei, trebuie să meargă împreună cu pasiunea de a vedea realitatea în toată goliciunea ei.

Mântuitorul Hristos şi sfinţii bisericii nu au fost persecutaţi pentru că predicau virtutea, ci pentru că spuneau adevărul. Iar adevărul nu poate fi modificat în funcţie de titluri sau de puterea vremelnică. Stânca realismului presupune capacitatea de a vedea răul acolo unde există, de a vedea înşelătoria sau www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

EDITORIAL 21 egoismul nu numai când sunt evidente, ci şi în numeroasele lor deghizări.

Cezarii lumii, în orice context electoral, promit „eliberarea” şi „libertatea”, dar, descoperim că odată cu libertatea exterioară trebuie să ne îndreptăm şi spre omul interior, cel schilodit de patimi şi hipnotizat de promisiuni de tot felul, care mimează ideologia libertăţii.

Acum, mai mult ca oricând, omul poate fi sclav fără a fi pus în lanţuri.

Lanţurile exterioare au fost pur şi simplu plasate în interiorul omului. Dorinţele şi gândurile cu care instrumentele de sugestionare ale societăţii lucrează, îl umplu pe om şi îl încătuşează mai puternic decât lanţurile exterioare.

Publicul, chiar şi cel educat, şi-a pierdut în mare măsură abilitatea de a cunoaşte ce este autentic şi ce este fals, aceasta datorită atracţiei hipnotice exercitate de cultul puterii şi al faimei. Pentru cezarii lumii, valoarea interioară a omului a ajuns să conteze foarte puţin, sau chiar deloc.

Biserica încă vorbeşte prin glasul Mântuitorului (aducând model de mărturie vieţile sfinţilor), despre importanţa libertăţii interioare, a virtuţilor creştine ca acte de mărturisire a Adevărului. Libertatea interioară foloseşte limbajul iubirii faţă de Dumnezeu şi al compasiunii faţă de semeni. Limbajul acesta este universal, şi-l aud şi surzii şi-l pot vedea şi orbii. Doar descifrând partitura iubirii responsabile, putem apela mai apoi la ofertele (promisiunile) cezarilor, fiind conştienţi şi liberi.

Mircea Vulcănescu spunea că: „atunci când omul pierde nădejdea mântuirii, politica rămâne singura armă de mântuire socială, aici, pe pământ. Supremaţia politicului (n.a. cezarului) fiind un semn al pierderii orientării creştine”.

Preot Petru Munteanu

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

Săvinești - Neamț

www.haicunoi.com

22 EDITORIAL

Fii atent!

Motto: „- Cine te-a învățat toate acestea, doctore? Răspunsul a venit imediat: -Suferința.” (Albert Camus, Ciuma) Fii atent la ce îți spun! Fii atent ce spui! Vezi să nu ți se mai atragă atenția! Mare atenție cum te îmbraci! Fii atent la ore! Fii atent la concurență! Auzim în jurul nostru într-un mod repetitiv aceste cuvinte. Le-am trăit în anii copilăriei și le dăm mai departe celorlalți. Cuvinte de atenționare ne însoțesc la tot pasul... Trăim într-o societate competițională. Epoca banilor, a falsităților și a consumerismului internaționalist, caută prin orice mijloace să înghită, cu totul, tot ce reprezintă făptura umană.

Societatea a ajuns să împartă lumea în învinși și învingători. Acest spectacol ne atrage atenția, deoarece ne trezim implicați prin legăturile sociale și emoționale pe care le avem.

O mare parte din anxietatea noastră, din zbuciumul nostru lăuntric, poate fi rezultatul unei empatizări cu ce ne înconjoară și ne include. Descoperim cultura globală a cărei valori promovate agresiv ne îndepărtează de esența a ceea ce contează... Ce contează? Vedem pretutindeni deschis conflictul dintre definiția exterioară și ipocrită a succesului și valoarea lăuntrică și autentică a păcii.

Din nefericire, educația mediatică de astăzi caută să dezvolte într-un sistem competițional fără precedent o atitudine în care omul să atragă atenția, când de fapt, secretul adevărat al vieții este să acorde atenție la tot ce îl înconjoară. De la examenele de tot felul până la atitudinea noastră pentru a fi promovați, suntem învățați că pentru succesul și bunăstarea proprie, pentru reușită în orice domeniu trebuie să atragem atenția. Intrarea în spațiul adevărat al vieții și al împlinirilor se petrece doar când ne orientăm acordării atenției și nu atragerii atenției.

Când acordăm atenție descoperim un univers extraordinar și unic, miraculos în sine. Totul prinde viață pentru noi doar când suntem atenți, când căutăm să înțelegem și privim fiecare lucru și ființă ce are darul unicității și este specială doar pentru noi. Mă gândesc la Sf. Serafim de Sarov care spunea că este extrem de important să ne vedem pe noi înșine în întregime, să transformăm cu atenție tot www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

EDITORIAL 23 ce ne înconjoară într-o grădină a Raiului. Atenția presupune să luăm exemplul concentrării și clarității privirii sensibile a pictorului, care transpune prin penel poezia ce-l înconjoară. Luând această atenție, să coborâm în viața noastră interioară cu luciditate și să o transpunem prin acte și gesturi în tot ce facem. Cu cât vom încerca mai mult să atragem atenția, în loc să acordăm atenție, cu atât mai profundă va fi nefericirea noastră. Sf. Apostol Pavel ne îndeamnă să ne găsim pe noi în Hristos și pe Hristos în noi. Prezența Mântuitorului Hristos devine astfel una activă, care ne îndepărtează de iluzia visului lumesc al succesului, înțelegând mai apoi taina Crucii și a Învierii. Descoperim că suntem binecuvântați doar când suntem atenți la ce se întâmplă în jurul nostru. O atenție responsabilă care se dăruiește. Avem de ales între aceste două căi: disperarea de a atrage atenția, de a fi iubiți sau nevoia de a fi atenți, de a iubi pentru a ne vindeca. Avem de ales între faimă și pace, între a fi o celebritate sau celebrarea zilei ca dar de la Dumnezeu.

Descoperim acum capcanele care îi cuprind pe cei care în zbaterea de a fi văzuți ajung să vadă mai puțin, în dorința de a-și construi o identitate pe atragerea atenției pierd frumusețea lucrurilor, neacordându-le atenție.

Când pășim atenți în spațiul iubirii cu Mântuitorul Iisus Hristos ne îmbogățim, ne învăluie o armonie sensibilă și luminoasă, care se cheamă Dragoste Dumnezeiască.

Preot Petru Munteanu

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

Săvinești - Neamț

www.haicunoi.com

24 EDITORIAL

- Povești în povești – Trăim și ne d e s f ă ș u r ă m activitățile într-o lume a emoțiilor împărtășite prin povești.

L u m e a gândește mai mult prin povești decât prin fapte, cifre sau ecuații. Cu cât povestea este mai simplă și mai emoționantă, cu atât mai bine.

Fiecare persoană, grup sau națiune aderă sau își cultivă propriile povești. Cu ele se explică trecutul, cu ele se prezice viitorul.

O lume a poveștilor devenită un câmp de luptă ne înconjoară. Prin povești cultivăm valoarea și puterea libertății responsabile, cu aceste povești și pentru ele, mulți au luptat, mulți au murit.

Poveștile au fost și sunt hrana gândurilor noastre, gânduri care nu ne dau pace, și uneori ne iau sau tulbură somnul. Un bâzâit ca de țânțar sau de musculiță, un gând năstrușnic rămas dintr-o poveste, un gând disperat născut din emoții, ne poate răpi sau tulbura pacea inimii.

Aflăm din știrile care ne asaltează de peste tot că într-un timp foarte apropiat biotehnologia și tehnologia informației ne vor oferi puterea de a ne manipula lumea interioară și de a ne remodela simțurile lăuntrice.

Deși nu înțelegem complexitatea minții, sistemul nostru mental și emoțional va putea fi remodelat după algoritmi ce țin de impactul automatizării.

Poate unii dintre noi nu conștientizăm evoluția tehnologică care se dezvoltă la nivel global. O lume, o poveste nouă a automatizărilor diverse, a firewall-urilor, a inteligenței artificiale şi tehnologice, a biotehnologiei. Viitorul trece chiar pe lângă noi, cu o mantie online, aducând cuvinte noi precum „globalizare”, „blockchain“, „inginerie genetică“, „inteligență artificială“, „învățare automată“, „bioinginerie“ etc. Am putea presupune că aceste cuvinte şi aceste noi povești cu care ele vin nu au www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

EDITORIAL 25 nicio legătură cu noi. Ce treabă avem noi cu algoritmii și cu lumea cyborgilor?

Economia lumii se schimbă, suntem parte a ei, ea poate trece pe lângă noi precum un tren ultramodern și de mare viteză într-o gară veche și fără peron, influențând totuși totul, deși pentru noi, schimbarea, pentru mult timp din indiferență sau nepăsare poate trece neobservată.

Tensiunile, prin poveștile pe care le aduce această lume nouă nu vor mai vorbi despre exploatarea poporului, ci despre o elită care nu mai are nevoie de el. O lume în care oamenii vor duce o viață tot mai singuratică pe o planetă tot mai conectată.

Tehnologia, ca o poveste despre succes, ne va îndepărta după cum caută să ne îndepărteze și acum, de simțurile și de corpurile noastre, ne va îndemna să renunțăm la capacitatea de a fi atenți la mirosuri și gusturi, oferindu-ne universul tot mai virtual al smartphone-urilor și al computerelor. Și astăzi, din ce în ce mai des, sesizăm că atunci când se întâmplă ceva interesant, reflexul utilizatorilor de rețele online este să scoată smartphone-urile, să facă fotografii, să le posteze, fără a conștientiza uneori sentimentele. De fapt sentimentele se transformă în povești influențate de „like-uri”, de reacțiile online.

Intrăm într-o poveste a înstrăinării de corp, de simțuri, de mediul fizic sau real, o poveste a izolării și dezorientării.

Această interconectare globală, această poveste uriașă care stoarce și care adună în plasa ei micile și luminoasele lumi de poveste, creează reacții, mișcări naționaliste și religioase locale, aduce fantezii nostalgice legate de trecut, povești cunoscute de unii, schimbate abil şi subtilizate de alții pentru a defini noi imagini și interese diverse.

Fie că vrem sau nu, simțim pulsul sacadat, tensiunile noi acumulate, ce vor aduce o nouă poveste alcătuită din biotehnologie, tehnologia informației, poveste ce va oferi perspective, viziuni noi, iluzii noi.

Aceste povești mereu mișcătoare, precum nisipurile modelate de vânturi, caută să formuleze noi tipare sociale și politice.

Ne întrebăm atunci retoric: - Și cu noi ce se întâmplă? Unde ne profilăm cu acest spațiu religios și cultural care ne definește?

Biserica lui Hristos a trecut și trece biruitoare prin aceste furtuni, prin aceste provocări diverse doar dacă va purta mantia diafană a Învierii. Starea Învierii presupune trecerea, cu smerenie și pioșenie dincolo de ispitirile poveștilor lacome și viclene ale unei lumi ce se profilează la un orizont din ce în ce mai întunecos și Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

26 EDITORIAL sumbru.

Biserica lui Hristos este Biserica slujirii smerite, având de-a pururi în față modelul tainic împărtășit nouă, prin Înviere de Însuși Hristos. Poveștile noi, ca și cele vechi vor căuta să ne îndepărteze de acest model, de acest Arhetip prin care se poate opera vindecarea și învierea noastră. Biserica lui Hristos poate să își asume rolul profetic cu care a fost dăruită la marea sărbătoare a Cincizecimii, doar dacă nu va pactiza cu politicile mereu schimbătoare ale lumilor ce cred doar în pofta sau iluzia puterii și a profitului.

Asumarea slujirii smerite implică realizarea comunităților vii, alcătuite din diverse nivele sociale, reprezentanți guvernamentali, oameni de afaceri, activiști sociali, elevi, studenți, care vor înțelege provocările ce apar la orizontul vieții noastre.

Vorbim aici despre inteligența artificială, algoritmi Big Data, bioinginerie, încălzire globală, pericolul nuclear, instrumentele diverse de distrugere în masă și de manipulare prin dictaturile digitale.

Implicarea Bisericii lui Hristos presupune o privire lucidă și atentă asupra acestor provocări și nu marginalizarea sau indiferența vizavi de ele. Pericolul ecologic, încălzirea globală, sunt mai urgente decât credem, ele se întâmplă, ca un atentat continuu împotriva Creației și a Creatorului, niște Liturghii Negre pline de lăcomii, pofte și de agresiune.

Biserica este chemată să susțină comunitatea pe care o alcătuiește, să formeze în ea trupul tainic și veșnic al Lui Hristos, prin dezvoltarea și încurajarea vieții duhovnicești, a rețelelor economice și sociale de siguranță, împărtășind tuturor bucuria, implicarea activă, gândul smerit și bucuria rugăciunii unora pentru alții. În această stare de comuniune vom descoperi participarea la adevărata viață, vom învăța că fericirea omului nu depinde de condițiile obiective cât de propriile așteptări.

Spațiul virtual retrasează granițe după cum reașează valori și comunități, toate ținând de structura intrinsecă ce ne definește și anume de sentimentele sau emoțiile umane.

Referendumurile vor avea întotdeauna legătură cu aceste sentimente și nu cu rațiunea omului. Aceste sentimente nu îi ghidează doar pe alegători ci și pe lideri care pot stabili abil rezultatul pe măsura intereselor.

Lumea nouă va folosi tot mai insistent capacitatea tehnologică de a descifra și manipula inima omului. Acest război tehnologic ce se desfășoară sub privirile noastre mai mult sau mai puțin atente, țintește lumea interioară, locul cald și www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

EDITORIAL 27 luminos, care se poate regăsi și vindeca doar prin viața slujitoare a Bisericii. Înțelegem deci că autoritatea Bisericii nu a fost și nu va fi una politică, ci una slujitoare, o „autoritate” smerită care recunoaște și mărturisește crezul că în fiecare semen este prezent și așezat chipul lui Dumnezeu.

O Biserică vie, ca o lume înviată, ce se află în comuniune prin rugăciune smerită, cu toată creația, cu toată natura, cu întreg cosmosul. O lume ca o Biserică Cosmică, plenară, așa cum frumos o prezintă în scrierile sale, Sfântul Maxim Mărturisitorul.

Această „autoritate“ va privi responsabil spre pericolele care se profilează la orizontul vieții noastre. Însă tocmai această „autoritate“ se dorește a fi înlocuită de algoritmi. În această lume pustiită, suntem îndemnați să abandonăm viața, și realitatea ei, pentru o lume virtuală, din ce în ce mai prezentă printre noi și totuși iluzorie.

Va fi posibil încetul cu încetul să nu mai contemplăm acest spațiu frumos și liber încă, ce ni se oferă cu atâta generozitate și din iubire și să trecem la o poveste a fluxului de date, să considerăm organismele vii ca niște simpli algoritmi biochimici și să credem mai apoi, și să împărtășim și celorlalți povestea vocației cosmice a omenirii care este chemată să creeze un sistem cuprinzător de procesare a datelor, sistem cu care mai apoi să ne contopim. În ziua de astăzi o nouă poveste ne cuprinde prin mirajul ei, o poveste care ne îndeamnă să devenim cipuri minuscule într-un sistem uriaș de procesare a datelor pe care nimeni nu le mai înțelege cu adevărat.

Zi de zi, ca într-o nouă poveste ce se rescrie pentru noi și pentru cei ce vor veni după noi, nenumărați biți ne asaltează prin e-mailuri, mesaje de WhatsApp, aplicații diverse, jocuri interactive, articole online.

Nu prea mai înțelegem unde ne este locul în imaginea de ansamblu și cum se conectează acești biți cu alții produși de alte miliarde de oameni și de computere.

Nu prea mai avem timp să aflăm, fiind mult prea ocupați să răspundem la toate mesajele primite, mailuri, discuții plasate în stand-by online. O lume din alte povești intră ca într-o îmbrățișare rece și impersonală în universul nostru interior.

Capacitatea de a fi atenți, de a identifica capcanele întinse de poveștile cuprinse în noi povești, această luciditate o putem păstra doar când căutăm și experimentăm comuniunea rugăciunii în Biserica lui Hristos.

Preot Petru Munteanu

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

Săvinești - Neamț

www.haicunoi.com

28 EDITORIAL

Când începe ziua?

Unii oameni se tem de ziua care începe, mai ales dacă întrezăresc probleme dificile şi apăsătoare.

Privesc cu neplăcere spre ceea ce îi aşteaptă şi poate, chiar cu frică, astfel încât problemele pe care le au de rezolvat devin motiv de nelinişte şi stres. Şi totuşi, zorii fiecărei dimineţi sunt şi vor fi martorii unui nou şi lung şir de fapte. Putem spune că fiecare răsărit ne întâmpină şi ne provoacă cu cele două atitudini: cea a disperării şi cea a încrederii în ajutorul lui Dumnezeu.

Ce frumos este darul vieţii când îl trăieşti, când priveşti zilnic lumea cu suflet şi ochi de copil, deschişi larg, plini de mirare, strălucind de iubire şi înflăcăraţi de entuziasm. Ce bucurie te cuprinde când te descoperi înconjurat de atâta frumuseţe, atâtea culori, senzaţii subtile şi discrete care ţi se oferă prin sunete diverse, o simfonie celestă doar pentru tine, un miracol continuu, înveşmântat în mii de forme şi de şoapte. Nu sunt parcă cuvinte îndeajuns să transmită această emoţie pe care o trăieşti în prezenţa creaţiei întregi care ţi se dăruieşte şi te îmbrăţişează într-o iubire necondiţionată.

La acest miracol ce ne învăluie de pretutindeni, descoperim şi tovarăşi de călătorie care ne împărtăşesc poveşti diverse, captivante sau monotone.

Am privit cu atenţie de-a lungul anilor oamenii. Unii cu atitudini indiferente sau plictisite, încearcă parcă să se apere de viaţă, de tot ce presupune implicare totală, socotind că o asemenea atitudine poate crea suferinţe şi probleme. Genul celor „Ți-am zis eu...” care sunt simpli spectatori la acţiunile şi evenimentele vieţii care se scurge pe lângă ei, şi care speră ca spectacolul vieţii să fie la fel şi pentru cei din preajma lor. Care tratează cu dispreţ orice emoţie, mai puţin cea a „tristeţii sau disperării existenţiale”, emoţie care aparţine unei lumi descurajate şi dezorientate.

Am descoperit alţi oameni implicaţi, care îşi păstrează calmul şi nu permit www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

EDITORIAL 29 ca nerăbdarea să le întunece judecata. Care urmează paşii mărunţi spre „scopurile cele mărunte” însufleţiţi fiind de iubirea faţă de semeni, credință şi entuziasm.

Cetăţeni ai prezentului, despre care nu se poate spune că au fost.

Straniul şi tristul adevăr este că mulţi oameni există, dar nu sunt vii cu adevărat, trăiesc fără niciun scop precis (poate doar acela de a le fi lor bine, de a supravieţui, cultivând prin felul lor de a fi o stare monotonă şi lipsită de sens creator).

Când cineva nu trăieşte cu adevărat, zilele vin şi se duc într-un marş fără de sfârşit al mediocrităţii.

Pentru a ieşi din această stare avem nevoie de rugăciune, de o rugăciune plină de credinţă în mila şi ajutorul lui Dumnezeu. Fără aceasta, descurajarea ca stare şi frustrările de tot felul dezvoltă în mintea noastră gânduri sumbre, pline de ură şi prejudecăţi, de resentimente faţă de oameni şi faţă de întreaga creaţie. Înţelegem deci că ziua începe numai când ne trezim şi descoperim totul ca dar de la Dumnezeu.

Un dar veşnic, învăluit în mii şi mii de forme şi stări de iubire pentru tine şi pentru mine.

Preot Petru Munteanu

Săvinești - Neamț

123456 78900987 654321 Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

30 EDITORIAL

Taina vieții Motto: „-Părinte,

zise

ucenicul,

dezvăluie-mi taina vieții.

- Nu pot.

- De ce?

- Pentru că este o taină.”

Ce înseamnă să fii necunoscut? Să fii amestecat în mulțime, într-o barcă sau călătorind pe jos îngrămădit printre alții, categorisit după ceilalți, de o lume preocupată de celebritate, meritată sau nu.

Când măsura evaluării noastre și a celorlalți este în funcție de ce avem, de felul cum arătăm, viața devine inevitabil o experiență descurajantă, caracterizată de lăcomie, invidie și dorința de a fi altcineva.

Există clipe în marea „taină a vieții” când florile își pierd culoarea și parfumul dintr-un motiv aparte, când muzica ce ne înconjoară nu mai transmite nimic, când vocea plină de cuvinte care ni se adresează sună sec și fără de înțeles, când cel de lângă mine, care odinioară era delicat și frumos, pare un străin periculos.

Intrarea în această stare ca și ieșirea din ea se aseamănă cu ziua cuprinsă de norii întunecați, de vânt și ploi, zi care odinioară era senină și caldă ...

Ce dureros este să intri în spațiul gri și monoton, când florile își pierd parfumul și culoarea, când simfonia clipelor care se scurg nu se mai aude și înțelege, ori și mai rău, când persoana de lângă mine devine un pericol sau inamic.

Putem spune că mai rău decât a nu vedea este să vedem răul și întunericul, urâtul și hidoșenia, ajungând incapabili să simțim și să căutăm frumosul în tot ce ne înconjoară.

Astăzi, suntem presați prin diverse mijloace din mass-media să intrăm într-un

„spațiu

cultural”

unde

senzația

că

suntem

nedpreptățiți

este

omniprezentă. Dacă toate încercările și insuccesele noastre pot fi reproșate www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

EDITORIAL 31 altcuiva, devenim eliberați de sarcina grea a examinării propriului comportament, „taina vieții” ajungând o categorisire într-un lung șir de obstacole...

Mai presus de toate, plasând responsabilitatea în afara noastră, nu reușim să ne schimbăm atitudinea cu nimic constructiv și benefic.

Trecem prin încercări, prin valuri și ceață în experiența unică a „tainei vieții” noastre (ce este o sclipire de conștiință între două mari taine-tăceri), dar reușita cuprinderii ei constă în curajul și încrederea de a aștepta ca norii și încercările să se risipească, în atitudinea plină de credință în prezența lui Dumnezeu. Când șovăim să aplicăm ceea ce suntem la ceea ce știm, „taina vieții” ca bucurie a noastră suferă.

Așa cum florile înmuguresc, înfloresc pline de parfum și se umplu de semințe, „taina vieții” se descoperă în creșterea noastră ca o cunoaștere de folos prin grijă și compasiune a unora față de alții.

Problema esențială a tainei vieții, am putea spune că stă în ceea ce pot face eu acum pentru a îmbunătăți viața celorlalți. Un proces de iertare, un act de voință, de împăcare cu propriul trecut prin starea de comuniune cu Dumnezeu și semenii.

Preot Petru Munteanu

Săvinești - Neamț

sqwdghjk l78965432sqw

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

32 EDITORIAL Pace, Unitate şi Consens

Radu Gyr - Iisus în celulă

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.

O, ce trist şi ce-nalt părea Crist !

Luna venea după El, în celulă Şi-L făcea mai înalt şi mai trist.

Mâinile Lui păreau crini pe morminte, Ochii adânci ca nişte păduri.

Luna-L bătea cu argint pe veştminte Argintându-I pe mâini vechi spărturi.

Uimit am sărit de sub pătura sură: - De unde vii, Doamne, din ce veac?

Iisus a dus lin un deget la gură Şi mi-a făcut semn ca să tac.

S-a aşezat lângă mine pe rogojină: - Pune-mi pe răni mâna ta!

Pe glezne avea urme de cuie şi rugină Parcă purtase lanţuri cândva.

Oftând şi-a întins truditele oase Pe rogojina mea cu libarci.

Luna lumina, dar zăbrelele groase

Lungeau pe zăpada Lui, vărgi.

Părea celula munte, părea căpățână și mișunau păduchi și guzgani.

Am simțit cum îmi cade capul pe mână și-am adormit o mie de ani...

Când m-am deșteptat din afunda genună, miroseau paiele a trandafiri.

Eram în celulă și era lună, numai Iisus nu era nicăieri...

Am întins brațele, nimeni, tăcere.

Am întrebat zidul: niciun răspuns!

Doar razele reci, ascuțite-n unghere, cu sulița lor m-au străpuns...

- Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele.

Din lună venea fum de cățui...

M-am pipăit... și pe mâinile mele, am găsit urmele cuielor Lui.

Pace, Unitate şi Consens – Cuvinte mari şi frumoase ce împodobesc frontispicii, înflăcărează mulţimi însetate de izbăvire, de mesaje de speranţă. Auzim aceste cuvinte de pace, unitate şi consens în discursuri festive şi protocolare, în www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

EDITORIAL 33 conversaţii purtate de trecători pe cărările vieţii, în momente adânci de rugăciune colectivă. Tot ascultând ecoul lor în urma paşilor noştri, devenim preocupaţi de înţelesul profund al sensului acestor cuvinte.

Suntem dornici de pace într-o lume divizată de orgolii mărunte, ce îşi propune uneori obiective efemere.

Suntem cuprinşi de dorul pe care unitatea ţi-o oferă, ştiind că darul unităţii rezidă în puterea şi în fericirea clipelor vieţii. Dorul după o unitate consensuală care respectă şi este respectată. Tindem spre această unitate cu emoţia celui ce doreşte un pahar cu apă pentru a trece de zăduful încins ce îl oferă deșertul uscat al unei vieţi pustiite. Sau a celor ce caută căldura şi bucuria îmbrăţişării după ce traversează oceanele îngheţate sau gerurile aspre pe care îl descoperă spaţiul gândului egoist. Şi descoperim în căutarea noastră că sensul nealterat al acestor cuvinte stă în Cel ce le mărturiseşte cu viaţa Sa, adică Mântuitorul Iisus Hristos, Cel ce a devenit una cu ele prin viaţa Lui. Scopul căutării noastre devine acum o ţintă şi un drum spre El. Scopul de a deveni una în Hristos Cel Înviat. A încerca să dezlegi sensul acestor cuvinte în afara îmbrăţişării Hristice a Celui Înviat, este ca şi cum ai încerca să cuprinzi esenţa vasului, transformându-l prin spargere în cioburi cât mai mici.

Să înţelegi un pom, o floare, un cântec, o şoaptă de iubire nu trebuie să le descompui sau să le împarţi în fragmente, ci să ţi le împropriezi în plinătatea lor. Înţelegi Pacea când devii una cu izvorul Păcii, care este Hristos Cel Înviat. În afara acestui Adevăr, poţi avea o sumedenie de adevăruri, cioburi sau frânturi incomplete. În afara Păcii, poţi avea o multitudine de „împăcări” sau „consensuri”, dar nici una mântuitoare sau vindecătoare.

Nu poţi cunoaşte Pacea, Unitatea sau Consensul decât dacă devii una cu ele în Hristos Cel Înviat. Hristos, prin Învierea Sa, ni se dăruieşte într-un mod existenţial euharistic şi curge apoi prin sângele nostru. Îl cuprindem în carnea şi oasele noastre pe Cel Necuprins, care astfel transformă umanitatea. Doar aşa omul intră într-o stare de comuniune.

Iar starea de comuniune devine o atitudine. O atitudine ce transformă exteriorul după chipul lumii sale interioare.

Despre această stare ne vorbeşte poetul Radu Gyr. Preot Petru Munteanu

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

Săvinești - Neamț

www.haicunoi.com

34 EDITORIAL Fragmente din Pastorala Sfântului Sinod la prima duminică a Postului Naşterii Domnului Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler şi preaiubiţilor credincioşi din Patriarhia Română, Har, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Preacuvioşi Preacucernici Părinţi,

şi

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul, Continuând tradiția începută în anul 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2019 ca fiind „Anul omagial al satului românesc (al preoţilor, învățătorilor şi primarilor gospodari)”, precum şi „Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu şi al traducătorilor de cărți bisericești”, în Patriarhia Română.

Prin această inițiativă, s-a dorit evidențierea faptului că satul este spațiul în care s-au format şi s-au păstrat, de-a lungul timpului, multe dintre valorile autentice spirituale, culturale şi identitare ale poporului român. Împreună cu omagierea satului românesc, anul 2019 constituie prilej de comemorare a traducătorilor de cărți bisericești, respectiv prilej de evocare a două mari personalități ale Ortodoxiei românești, anume vrednicii de pomenire: Patriarhii Nicodim Munteanu (6 decembrie 1864 – 27 februarie 1948) și Iustin Moisescu (5 martie 1910 – 31 iulie 1986).

Acești doi distinși întâistătători ai Bisericii Ortodoxe Române, ambii fii ai satului românesc, și-au adus contribuția, în special prin ostenelile lor cărturărești și pastoral-misionare, la întărirea conștiinței românești și luminarea credincioșilor prin credință și cultură.

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

EDITORIAL 35 Dreptmăritori creștini, În mai multe rânduri, Sfânta Scriptură pune în evidenţă rolul satului. Astfel, în Vechiul Testament, satul este deseori amintit ca loc de împlinire a profețiilor sau a voii lui Dumnezeu între oameni (cf. Ieşire 8, 13; Levitic 25, 31; Judecători 5, 7; Neemia 6, 2; Iezechiel 38, 11), dar şi ca spațiu de păstrare și de valorificare a tradițiilor poporului ales (cf. Estera 9, 19).

Iar în Noul Testament, evangheliștii dau mărturie că „Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor” (Matei 9, 35; Marcu 1, 38; Marcu 6, 6; Marcu 8, 27; Luca 5, 17; Luca 9, 12). (...)

Pentru țăranul român, locuitor al satului, Dumnezeu a fost și este o prezenţă tainică, nu o idee abstractă.

La sat, poate mai mult decât la oraș, prezența harică a Creatorului în natură este mai ușor percepută și apreciată, deoarece țăranul înțelege mai bine că valoarea naturii înconjurătoare este dată de faptul că aceasta este darul lui Dumnezeu pentru om, dar care trebuie cultivat în relație de recunoştinţă faţă de Dăruitor. Țăranul creştin sau locuitorul satului cultivă cu evlavie ţarina şi iubeşte patria lui pământească ca fiind dar primit de la Dumnezeu, spre a se pregăti aici pentru patria eternă cerească, din Împărăția Preasfintei Treimi. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel spune: „Nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13, 14). (...) În contextul acestei armonii dintre țăran și Dumnezeu, dintre sat și veșnicie, activitatea preotului, a învățătorului și a primarului gospodar ne arată că viața satului nu se desfășoară oricum, ci aceasta ține seama de anumite reguli sau datini împământenite de veacuri, care înseamnă tradiție moștenită și transmisă de-a lungul generațiilor.

Astfel, preotul, care propovăduiește Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, îl învață pe omul de la sat să se roage, îi ascultă durerile şi îl dezleagă de păcate, îi sfințește viaţa, casa şi rodul muncii prin slujbele Bisericii.

Preotul este prezent în toate momentele importante din viața creștinului, în special la naștere, la căsătorie și la înmormântare, iar în comunitatea rurală preotul îndeplinește rolul său de păstor duhovnicesc al unei parohii, într-o relație mult mai statornică decât în comunităţile urbane cu multe parohii.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

36 EDITORIAL Alături de preot, în satul românesc, un rol important l-au avut și îl are învățătorul sau învățătorii, cei care, mai întâi în tinda bisericilor, apoi în școli sau în spații special amenajate, i-au învățat pe copiii sătenilor să scrie, să citească și să se comporte cu bunăvoință și demnitate.

Nu în ultimul rând, un rol important în viața satului îl are primarul harnic, care, ca principală autoritate publică locală aleasă de comunitate, este chemat să fie primul gospodar al comunităţii, exemplu pentru ceilalţi săteni prin modul în care ştie nu doar să se îngrijească de propria sa gospodărie, ci şi să arate fidelitate și grijă pentru bunăstarea consătenilor săi. (...)

Biserica, şcoala și primăria, adeseori învecinate, îngrijite şi primitoare, sunt adesea clădirile emblematice ale comunităţii rurale româneşti, prin care se exprimă mai ales ataşamentul locuitorilor față de propriile valori spirituale, culturale şi gospodăreşti, adică buna rânduială și buna chivernisire a satului. (...) În special preotul este chemat să fie activ în viața comunității, deoarece activitatea religioasă, liturgică şi pastorală nu are doar o consecinţă cultică sau spirituală, ci ea influenţează și viaţa socială, aduce un spor de calitate vieții într-o anumită comunitate, aduce speranţă şi creează o comuniune spirituală mai intensă.

Iar când se realizează o cooperare benefică între preot, învățător și primar, se creează speranță mai multă și comuniune spirituală mai intensă.

Iubiți credincioși, Între vlăstarele satului românesc se numără și doi harnici întâistătători ai Bisericii Ortodoxe Române, pe care îi comemorăm în anul 2019. Este vorba despre Patriarhii Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu.

Pe vrednicul de pomenire Nicodim Munteanu, al doilea Patriarh al Bisericii noastre (30 iunie 1939 – 27 februarie 1948), îl cinstim pentru ampla activitate misionară, culturală și socială pe care acesta a desfășurat-o, cu mult curaj şi jertfelnicie, în timpuri deosebit de grele, în vremuri de criză economică și război, sub presiunea factorilor politici ostili din țară și din străinătate.

Fiu al satul Pipirig din munţii Neamțului, Patriarhul Nicodim rămâne în istoria Bisericii și a poporului român o figură reprezentativă, de o verticalitate luptătoare și cu o demnitate înțeleaptă. El a dat dovadă de conștiință misionară, mai ales prin faptul că s-a implicat în scrierea și traducerea mai multor cărți, mai ales a unor lucrări de teologie biblică și teologie pastorală.

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

EDITORIAL 37 (...)

La inițiativa și cu binecuvântarea sa, în anul 1944 a fost tipărită o nouă ediție a Sfintei Scripturi, pentru care Patriarhul Nicodim a tradus 24 de cărți din Vechiul Testament și toate cele 27 de cărți ale Noului Testament.

Cel de-al doilea vrednic patriarh pe care-l comemorăm anul acesta, Iustin Moisescu, s-a născut la 5 martie 1910, în satul Cândești din județul Argeș. I-a succedat Patriarhului Justinian Marina în scaunul patriarhal, fiind cel de-al patrulea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

A fost ales în data de 12 iunie 1977 și a păstorit până la moartea sa, în 31 iulie 1986, punându-și în valoare vocația de om cu o cultură temeinică și vastă.

Eleganța și erudiția sa academică au fost rodul unei vieți dedicate studiului, fiind, ca profesor, mitropolit și patriarh, o personalitate cu o temeinică formare universitară de tip european, cu o cunoaștere profundă a scrierilor Sfinților Părinți. (...) Între acestea se numără o nouă ediție sinodală a textului Sfintei Scripturi (Noul Testament din 1979 şi Biblia sinodală din 1982), precum și cărți de cult diortosite dimpreună cu manuale noi pentru învățământul teologic liceal și universitar. (...)

Limba unui popor se maturizează şi se sfințește atunci când ajunge să exprime Cuvântul lui Dumnezeu.

Maturizarea limbii române a avut loc în secolele XVI-XVII, în spațiul bisericesc, odată cu traducerea primelor cărți de cult şi a Sfintei Scripturi. Acestea au fost cele dintâi documente și monumente ale limbii române literare și ale culturii românești. (...)

Așadar, în anul 2019 sunt comemorați toți traducătorii, care, prin efortul lor, din dragoste faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, față de limba română şi față de popor, au transmis adevărul de credință, contribuind astfel la menținerea unității de credință și de limbă a neamului românesc.

Iubiți frați și surori în Domnul, Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, ne aflăm la începutul Postului Naşterii Domnului, numit şi Postul Crăciunului.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

38 EDITORIAL Această perioadă este, în primul rând, o pregătire, o sfințire a sufletului și a trupului nostru, prin Spovedanie şi Împărtăşanie, dar și prilej de întrajutorare și milostenie. Faptele milosteniei creştine, privite ca roade ale dreptei credințe, sunt expresia concretă a iubirii noastre smerite față de Dumnezeu și de oameni.

Prin urmare, și în acest an, ne adresăm preoţilor şi credincioşilor mireni ai Sfintei noastre Biserici cu îndemnul părintesc de a organiza, la parohii, mănăstiri, protopopiate şi la centrele eparhiale, colecte de bani, alimente, haine şi medicamente. (...)

Având încredinţarea că veţi arăta şi în acest an dărnicie creştină şi veţi răspunde cu dragoste chemării noastre părinteşti în această lucrare sfântă de binefacere și ajutorare, vă mulţumim pentru generozitatea arătată în anii precedenţi şi vă reamintim cuvintele Domnului Iisus Hristos: „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7). (...) În încheiere, cu multă prețuire, vă îmbrățișăm părintește și vă împărtășim binecuvântarea apostolică: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi!” (2 Corinteni 13, 13). † DANIEL, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române † Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

qwertyuiuytrewq

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

39

Idei noi, spirit nou! Un radio pentru sufletul tău – Jurnal Spiritual FM

În perioada 17-18 decembrie 2018 a avut loc la Hotel Decebal din Bacău workshop-ul Jurnal Spiritual FM Branding/ Rebranding cu tema „Media și comunicarea în activitatea socială”.

Organizatorii, Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială, au invitat la discuții jurnaliști din media națională și locală. Părintele Petru Munteanu a adresat participanților un cuvânt de bun venit, în care s-a arătat interesat de temele pe care le anunța agenda de discuție.

De ce este fascinantă mass-media?

Prima temă a fost „De ce este fascinantă mass media?”. După o scurtă introducere despre parcursul său media, Mariana Pop, jurnalist Digi 24, a punctat importanța curajului, ce înseamnă să îndrăznești masiv și să fii dispus să înveți și să te perfecționezi din mers. A accentuat importanța muncii în echipă și a unei documentări temeinice relativ la subiectul abordat. O știre înseamnă două sau mai multe viziuni/ abordări și un singur adevăr. Dezbaterea pe subiect trebuie însoțită de spontaneitate, atenție, naturalețe, zâmbet. Mariana Pop și-a încheiat intervenția reliefând importanța schimbării pe care trebuie s-o facem la un moment dat în viață pentru a putea evolua și merge mai departe. În acest sens, ne-a spus o poveste motivațională (vezi „Povestea Vulturului din Anzi” – revista Jurnal Spiritual).

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

40 Să ne inițiem în marketing

Workshop-ul a continuat cu intervenția Cristinei Pop, trainer marketing și customer experience, din care am aflat informații interesante despre „Marketing și etape în activitatea de marketing”, noțiuni noi, cum sunt „marketing-ul comercial”, „marketing-ul social”, „construcția și consolidarea unui brand”, „tipuri de marketing (axat pe vânzări, pe client, pe producție etc.)”, „care sunt activitățile de marketing” și multe altele, au fost lămurite punctual. S-au atins teme precum „Poziționarea unui brand”, „Asocieri de brand”, „Brand-ul și provocările de azi”, „Cum măsurăm succesul sau insuccesul”. S-a sublinat importanța onestității în orice activitate, fiindcă inducerea în eroare nu funcționează pe termen lung – „Stay True To Yourself”.

Impactul și influența mass media Mihaela Sandu, specialist comunicare și PR ne-a introdus în fenomenul mass media prin câteva noțiuni despre jurnalism, ce înseamnă impactul media, influența mijloacelor de comunicare în masă, comunicatul de presă, precum și funcțiile principale ale presei: de informare, de corelare, de comunicare, cultural-educativă, de evaziune și publicitară.

Participanții la workshop, jurnaliști de radio și presă scrisă, în principal, au fost invitați să intre într-un mic joc. Ei au scris pe bilețele post-it de diverse culori răspunsurile la trei întrebări: www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

41 - Cum vedeți dv. radio-ul?

- Cum văd ceilalți radio-ul?

- Ce nume credeți că s-ar potrivi cel mai bine acestui post de radio? În urma răspunsurilor a urmat o scurtă analiză și o dezbatere.

Construcția unui portal de știri A doua zi a workshop-ului a fost dedicată discuțiilor pe tema „Construcția unui portal de știri”. Dezbaterea a fost condusă de Toader Păun, specialist comunicare online și radio (Europa FM). S-au atins puncte precum „Vânzarea eficientă de publicitate”, „Cum creștem audiența unui post de radio”. Toader Păun a explicat cum putem crește un site și interacțiunea cu vizitatorii acestuia, cât de mult contează viteza de transfer, ce este „Bounce Rate”, cât de mult afectează site-ul o rată de respingere ridicată. S-a accentuat importanța construirii unor strategii online și s-au adus în discuție diverse recomandări pentru îmbunătățirea acestor strategii. De asemenea, s-au explicat noțiunile de trafic direct, trafic organic, trafic social. Pentru exemplificare s-a folosit „exemplul bărcii” – „Cum arată sursele de trafic dacă portalul de știri ar fi o barcă?”. În a doua parte a discuțiilor, toți cei patru speakeri invitați au avut intervenții despre „Televiziunea în serviciile sociale”, „Radio local. Radio de nișă” și „Rolul noilor tehnologii în mass media”, cu exemple concrete de interviuri, informații și întâmplări personale.

Lansare de carte – „Călătorie prin gânduri” Workshop-ul s-a încheiat cu lansarea cărții „Călătorie prin gânduri”, scrisă de Mihaela Loredana Muștescu, cu participarea grafică a lui Ovidiu Mușetescu. O carte-îndemn la blândețe și toleranță într-o lume a vitezei și a lipsei de răbdare. Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul www.retetedelabunica.eu.

Mihaela Mușetescu

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

42

„Timpul nostru să-l transformăm în sărbătoare, în celebrare, în iubire, în recunoștință”

„Familia creștină tradiţională este din ce în ce mai ameninţată, deoarece trăieşte într-o l u m e s e c u l a r i za tă ş i confuză din punct de vedere spiritual. Ea este confruntată adesea cu sărăcia, nesiguranţa zilei de mâine, şomajul, migraţia, instabilitatea şi d e z o r i e n t a r e a ”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Sărbătoarea Nașterii Domnului După sărbătoarea Nașterii Domnului, în luna decembrie, în zilele de 27, 28 şi 29, Biserica Ortodoxă Română prăznuiește o mulţime de martiri sau mucenici: pe Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ștefan, pe cei 20.000 de mucenici arşi în Nicomidia şi pe cei 14.000 de prunci din Betleem şi împrejurimi ucişi de Irod.

Duminica după sărbătoarea Nașterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care este şi ultima duminică din anul acesta, ne înfăţişează două evenimente din viaţa Domnului nostru Iisus Hristos. Ele sunt fuga în Egipt a Maicii Domnului împreună cu dreptul Iosif, purtând cu ei pe Pruncul Iisus, şi împlinirea groaznicei porunci a lui Irod de a ucide pe toţi copiii din Betleem şi împrejurimi, cu scopul de a omorî şi pe Iisus.

La Parohia „Sf. Voievozi” din Săvinești, Sfânta Liturghie din duminica după Nașterea Domnului a fost oficiată de către părintele paroh Petru Munteanu. L-a avut alături pe părintele Ioan Mihai Măriuța, fiul al satului și preot în cadrul parohiei „Sfântul Ilie Tesviteanul” din localitatea Bor, Valea Timocului din Serbia.

Fuga din Egipt – Importanța ascultării După citirea pericopei Evanghelice, părintele Ioan Măriuța a adresat cuvânt de învățătură celor prezenți în sfânt lăcașul de cult.

Evanghelia acestei duminici este plină de semnificații duhovnicești. Ea ne arată planul lui

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

43 Dumnezeu de mântuire a lumii, dar şi contradicțiile istoriei omenirii robite de păcat și de moarte.

Textul evanghelic duminical expune Fuga în Egipt a Sfintei Familii (Matei 2:13-23). Părintele Măriuța a accentuat importanța ascultării și menținerea sufletului curat și bun, precum s-a comportat Iosif după ce i-a apărut îngerul în vis: „Între celelalte fapte bune pe care le-a propovăduit și le-a arătat sufletului cel sfânt al preafericitului Iosif, mai mult a strălucit fapta cea bună a ascultării. În vis i s-a arătat îngerul și atunci când căuta să lase în ascuns pe Sfânta Fecioară Maria și atunci când i s-a poruncit lui să fugă în Egipt. Alt om ar fi bănuit că vedeniile acelea nu erau vise curate… S-ar fi îndoit, nu ar fi crezut și nu ar fi ascultat, n-ar fi avut încredere. Dar Iosif, fiind drept, n-a avut nici bănuieli, nici îndoială, n-a intrat în sufletul lui, nu s-a împotrivit.

Din contră, având în inimă bogăția ascultării, cu supunere și fără îndoială a săvârșit îndată cele ce Îngerul i-a poruncit. Pentru această faptă bună, a fost ales din toată lumea ca să fie vrednic și iscusit păzitor al Sfintei Fecioare și slujitor al tainei celei mari al Întrupării Fiului lui Dumnezeu.”

Neascultarea, căderea lui Lucifer din Îngerul luminii în îngerul întunericului „Să înălțăm acum mintea noastră la Cer și să vedem starea celei dintâi Lumi zidite. Lumea Îngerilor pe care Dumnezeu a făcut-o dintru început. Duhuri gânditoare, ființe netrupești, acolo împărățea pacea, acolo strălucea Slava, bucuria și f e r i c i r e a c e a dumnezeiască. Îngerii erau toți duhuri slujitoare, trimiși ca să slujească pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii.

Dar iată că și în lumea îngerilor, Lucifer, unul dintre ei, nu a făcut ascultare. El n-a vrut să Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

44 facă ascultare, căci a vrut să ajungă peste toate cetele îngerești și să se facă asemenea lui Dumnezeu. Și-a zis «Sui-mă-voi deasupra norilor și asemenea cu Cel Preaînalt voi fi!» În acea clipă, și-a primit însă răsplata neascultării, făcându-se din înger luminat, înger întunecat. Și a fost coborât în Iad, în cele mai de jos ale pământului. Cu el în adâncuri a atras o treime din îngerii pe care i-a amăgit la neascultare. Iată cum a fost pedepsită cea dintâi neascultare din lumea cerească a Îngerilor!

Izgonirea din Rai – Consecința neascultării Să ne aducem, apoi, cu mintea noastră, în Raiul unde a așezat Dumnezeu pe cei dintâi oameni.

Acolo este desfătare și bucurie de-a pururea. Acolo, împreună petrecere cu îngerii, vorbire cu Dumnezeu și viață fericită. Pe acestea toate le-a dat Dumnezeu celor doi strămoși ai noștri. Dar, le-a dat și o poruncă, voind să încerce ascultarea lor. Cât timp ei s-au supus poruncii, au avut toate bunătățile în Rai. Iar când au întins mâinile lor la Pomul neascultării și au mâncat din roadele lui, atunci a venit îndată moartea sufletului lor. Adică despărțirea de harul lui Dumnezeu.

Atunci au urmat, îndată, izgonirea lor din locul fericit în această vale a plângerii, în care și noi strănepoții lor locuim acum. Atunci a urmat îndată izgonirea lor din locul fericit. Au fost izgoniți în acest pământ în care răsar spini și ciulini. Adică tot felul de necazuri, de strâmtorări și de nevoi.”

Credința este ascultare de Dumnezeu În continuarea cuvântului de învățătură, părintele Măriuța a insistat asupra faptului că ascultarea poate fi considerata echivalenta credinței, fiindcă aceasta din urmă se manifestă ca ascultare de Dumnezeu. „Ascultarea este, deci, o faptă bună, mare și minunată. Când ea a lipsit, s-a clătinat Cerul. Când ea a fugit, s-a închis Raiul. Când s-a ascuns, omul s-a afundat în adâncul ticăloșiilor. Când neascultarea împărățește, atunci sporesc toate cele rele. Păzind oamenii legile lui Dumnezeu, se fac prieteni și fii ai Lui. Și se înalță la Slava din care au căzut. Neascultarea lui Adam a făcut pe toți oamenii păcătoși. Ascultarea lui Hristos a făcut pe toți cei care-L ascultă și cred în El drepți și sfinți. Mândria însă ne scoate din așezarea noastră, din rânduiala de ascultători și ne face judecători celor mai mari ai noștri.

Smerenia – Izvorul ascultării Mândria este mama nesupunerii, iar smerenia este izvorul ascultării. Pentru aceasta, Sfântul Apostol Pavel, grăind despre ascultare, a pus înaintea ascultării smerenia lui, zicând: «S-a smerit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte și încă moarte pe cruce». Omul smerit, depărtându-se de aceste gânduri ale mândriei, cum se depărtează Cerul de pământ, își aduce aminte de sfatul Apostolului Pavel care zice: «Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri.

Căci nu este stăpânire fără numai de la Dumnezeu. Iar cele ce sunt de la Dumnezeu, de El sunt rânduite. Cine se împotrivește stăpânirii și rânduielii, lui Dumnezeu se împotrivește, iar cei ce se împotrivesc vor lua osânda asupra lor». Omul smerit, socotindu-se mai jos decât ceilalți, nu va judeca pe cei mari. Cu bucurie și respect se va supune lor, având pildă de ascultare pe Iisus Hristos, Care deși era Fiu al lui Dumnezeu, a învățat ascultarea. Din cele ce a pătimit și făcându-se desăvârșit, s-a făcut tuturor ce-L ascultă pricină de mântuire veșnică. Deci, cel care are smerenie, are și ascultare, o ascultare nu din silă, nici din frică, ci de bunăvoie”.

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

45 Anul Nou bate la ușă Noaptea de trecere dintre ani este momentul în care facem bilanțul, duhovnicesc și material, al anului vechi și deschidem ușa anului nou. Este timpul când mulțumim pentru învățăturile pe care ni le-a adus 2018. Pășim cu speranța că Noul An, 2019, va fi mai bogat în împliniri… Mai înalt în aspirații și încununat de bucurie și generozitate cu oameni dragi alături.

Cu acest prilej, la finalul Sfintei Liturghii, părintele Petru Munteanu i-a invitat pe credincioși să ia parte la rugăciunile de mulțumire către Dumnezeu, Tedeum la Anul Nou, ridicate în noaptea dintre ani. Totodată, părintele paroh a subliniat importanța gândului nostru la final de an, să-l îndreptăm, cu mulțumire, către Dumnezeu. A explicat cum măsurăm timpul în Sfânta Biserică. „După calendarul acesta administrativ, astăzi, ar fi ultima Sfântă Liturghie oficiată la biserica noastră în anul acesta, 2018.

Astăzi au venit mulți credincioși la Biserică, din iubire de Dumnezeu, din iubire de cei dragi, ca să înălțăm împreună rugăciunea noastră .

Timpul bilanțului Este bine ca la trecerea aceasta între ani, care se apropie, să avem tot la fel, gândul nostru ultim către Bunul Dumnezeu. Să încercăm să facem un bilanț al activităților noastre din anul ce se încheie, așa cum fac contabilii bilanțul cu multă atenție. Să ne facem fiecare un bilanț a ceea ce s-a-ntâmplat în anul 2018 și a ceea ce am dori să se întâmple. Și apoi, cu rugăciune, să ne îndreptăm pe drumul vieții, împreună cu Dumnezeu, cu Mântuitorul nostru.

Noi vorbim în această perioadă îndeosebi, despre scurgerea timpului, pentru că este trecerea aceasta între ani, românul a luat acest cuvânt «trecere» și l-a numit pe-trecere. Dar această petrecere în esența ei, era definită ca o stare în Dumnezeu, adică, petrecerea era o comunicare, o comuniune un fel de rugăciune. Ziceau strămoșii noștri despre cei plecați- «l-am petrecut până la groapă», deci, nu l-ai petrecut cu chiot, ci l-ai petrecut într-o rugăciune sau… ziceau «ne-am despărțit, dar l-am petrecut până la groapă, am fost cu el».

Petrecerea aceasta este, de fapt, o trecere împreună, dar într-o stare de iubire, de bunătate, de comuniune, într-o stare frumoasă a sufletului ce se împărtășește unul altuia în iubire, în starea de petrecere . Mai era o vorbă, să-i faci de petrecanie, dar despre asta vorbim altădată… În perioada aceasta a trecerii între ani, ne aplecăm cu atenție asupra trecerii sau petrecerii, asupra timpului… Și ne-aducem aminte că timpul acesta, care este socotit de unii liniar, măsurat în vechime după bătaia inimii. Căci așa s-a început măsura timpului - s-a luat pulsul și bătaia inimii a devenit măsură a trecerii a scurgerii, după care a fost pus în diviziuni de timp, așezat mai apoi în clepsidră, din care se scurgea nisipul. Timpul acesta liniar, timpul bătaie de inimă sau timpul scurgere capătă, să spunem, denumiri diverse. Devine un timp biologic sau un timp astronomic sau cosmic, timpul acesta în ticăitul ceasului, timp unitate de măsura mecanic.

Deci, timpul linear poate fi cuprins și divizat cu unități de măsură diferite. Însă Biserica noastră vorbește că, dincolo de acest timp liniar, se poate intra pe o poartă unde timpul nu mai este liniar. El devine transcendental sau se înveșnicește… Se transformă într-o stare care îl desființează îi oprește scurgerea. Nu mai se scurge de la A la B, ci se înalță de jos în sus. Acest timp este numit timpul liturgic sau sărbătoarea.”

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

46 Să nu risipim timpul, să nu fim risipitori de timp, ci să îl sărbătorim! În continuarea cuvântului său, părintele Munteanu a făcut referire și la un alt fel de timp, cel petrecut în rugăciune, cu cei apropiați și, bineînțeles timpul „sărbătoare” la Sfânta Liturghie. „Timpul înveșnicit este timpul unde noi suntem invitați să intrăm, când mergem la Biserică. Stând în rugăciune zicem mai apoi: «Ce repede a trecut timpul!» Ați văzut, mai nou, în biserică, nu există ceas pe perete și e foarte bine. Pentru că în Biserică timpul este altul decât timpul liniar. Este numit timpul sărbătorii sau timpul vertical. Noi în rugăciune intrăm pe o poartă a Bisericii și intrăm într-un timp unde noi ne-nveșnicim, numit sărbătoare, timpul prezență.

Sărbătoarea este alt timp, noi am uitat de timpul sărbătorii sau nu-nțelegem timpul acesta al sărbătorii care este, de fapt, momentul nostru de maximă autenticitate, de maximă conștiență, de maximă bucurie, de maximă iubire. Este momentul unde noi ne-ntâlnim cu noi în Dumnezeu, în iubire.

Deci, acesta este rostul prezenței noastre la Sfânta Biserică. Este experiența stării de veșnicie pe care noi o descoperim și pe care ne-o descoperă întruparea Mântuitorului Iisus Hristos. Colindătorul Cerului ne vorbește de această veșnicie, de drumul cu El în Dumnezeu, de drumul bucuriei noastre.

Bunul Dumnezeu să vă dăruiască sărbătoare la trecerea între ani, să înveșnicim timpul!

Să fim o rugăciune care devine o comuniune. Ești acasă, tu bunică, și ți-au venit nepoții și te uiți la ei și zici: «Doamne, cât sunt de frumoși!». Și plângi de bucurie și ei întreabă «Ce-ai, bunico, de ce plângi?»

Lacrimile bunicii izvorăsc din alt timp, nu mai e ceasul «tic-tac, tic-tac», s-au oprit limbile ceasului, este timpul iubirii, al recunoștinței și al bucuriei.

Ești cu cineva pe patul de spital și-l ții de mână și-i spui: «Sunt aici, cu tine» și deodată a dispărut timpul. Ai intrat în veșnicie, în iubire de Dumnezeu și-n iubirea Lui ești împreună cu celălalt. Deci noi acest timp îl învățam și îl trăim în Biserică. Este timpul împărtășit cu Hristos, este timpul numit «sărbătoare» sau veșnicie. Este ceea ce noi căutăm continuu și dorim să nu pierdem, este bucuria vieții noastre.”

B. D.

www.jurnalspiritual.eu www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

47

„Canoanele Sfântului Vasile întăresc credinţa ortodoxă în trăirea morală după Evanghelie” „E timpul să ne gândim ce am făcut în trecut și să îndreptăm ceea ce n-a fost bine și să privim spre viitor cu speranță și cu gânduri bune de a săvârși mai multe fapte bune și de a ne apropia mai mult de Dumnezeu și de semenii noștri”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În prima zi a Anului Nou administrativ (civil), 01 ianuarie 2019, la Parohia „Sfinții Voievozi” din Săvineşti, a fost oficiată Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei. Cu emoția trecerii în Noul An civil, oamenii de bună credință au pășit în anul 2019 cu încrederea că dorințele sau aspirațiile lor prind contur în lucrarea lui Dumnezeu.

Astfel, numeroși credincioși ai Parohiei „Sfinții Voievozi” din Săvinești au fost prezenți la Sfânta Liturghie, închinată „Tăierii împrejur cea după trup a Domnului și Sfântului Ierarh Vasile cel Mare”, încă de la primele ore ale zilei noului an.

Sfântul Vasile provenea dintr-o familie creștină binecunoscută. Tatăl său, Sfântul Vasile cel Bătrân, a fost un renumit învățător în Pont. Sora sa Macrina și fratele său Grigore din Nyssa au devenit de asemenea sfinți. O mare atenție a acordat Sfântul Vasile păturii sărace și a celor oprimați. A fondat spitale pentru bolnavi și victime ale bolilor contagioase, cămine pentru săraci și aziluri pentru călători și străini.

După parcurgerea textului Evanghelic de la Luca, părintele Ioan Mihai Măriuța a rostit cuvânt de învățătură pentru cei aflați în sfânt lăcașul de cult, evidențiind viața Sântului Vasile cel Mare. „Astăzi, la începutul Anului Nou, prăznuim pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

48 Capadociei, unul dintre cei mai vestiți păstori ai Bisericii şi propovăduitori ai Evangheliei lui Hristos. Acest mare ierarh este un adevărat stâlp al dreptei credințe, numit de Sfântul Grigorie Teologul «împăratul cuvintelor duhovnicești » , «Ochiul Bisericii» şi «Gura de foc a Duhului Sfânt». O adevărată icoană a păstorilor de suflete care a strălucit în lume, atât prin înțelepciunea cuvintelor, cât mai ales prin puterea faptelor, prin numărul minunilor sale şi prin tăria Duhului Sfânt, care ardea în inima lui. Apoi cu trăirea sa cea mai presus de om, s-a făcut ca un fulger al luminii.

Toate sinoadele Sfinților Părinți, atât ecumenice cât și locale, ce s-au ținut în diferite vremuri, au ținut cont de autoritatea canoanelor sale. Toți Sfinții Părinți l-au cinstit şi toți binecredincioșii creștini de pretutindenea sărbătoresc cu mare evlavie până în ziua de azi numele lui. El a fost şi este ochiul şi dreptarul duhovnicesc al Bisericii lui Hristos şi pildă vrednică de urmat pentru toți ierarhii ei.”

Sf. Vasile – îi ajută pe cei sărmani „Cele mai mari fapte de iubire şi milostenie creștină pe care le-a făcut Sfântul Vasile cel Mare, în Cezareea, au fost azilurile de bătrâni, orfelinatele de copii, de săraci şi, mai ales, spitalele pentru bolnavi de tot felul, numite după numele său «Vasiliade». Un cartier întreg al orașului Cezareea era destinat pentru această mare operă creștină filantropică de ajutorare a celor lipsiți şi tratare gratuită a celor bolnavi, cu cheltuiala episcopiei care purta grijă de toate.

Pentru îngrijirea bolnavilor, a bătrânilor şi a orfanilor, Sfântul Vasile a adus în spitalele întemeiate de el călugări şi mai ales călugărițe, care se numeau «surori de caritate». De la el a rămas până astăzi în spitalele din toată lumea, www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

49 tradiția «surorilor» şi îngrijitoarelor de bolnavi, care până în secolul nostru erau călugărițe de mânăstire.

El a întemeiat şi școli pentru copii orfani, devenind prin aceasta cel mai mare fondator şi ctitor de spitale întreținute de Biserică. Nimeni până la el nu mai făcuse așa ceva.

Sfântul Vasile – Întemeietor de mănăstiri Sfântul Vasile este, de asemenea, cel dintâi şi cel mai mare organizator al monahismului ortodox cu viață de obște, după Cuviosul Pahomie cel Mare din Egipt. Mănăstirile întemeiate de el în Pont, transformarea călugărilor în preoți misionari pentru credincioși, în scriitori şi apărători ai Ortodoxiei, în slujitori şi predicatori devotați ai Bisericii lui Hristos, fac din Sfântul Vasile cel Mare cel mai profund ctitor şi înnoitor al monahismului creștin.

C a a p ă r ă to r a l v i eț i i monahale în Biserică, Sfântul Vasile a făcut şi a lăsat Bisericii 91 de canoane care sunt valabile şi astăzi. Canoanele lui întăresc credința ortodoxă în trăirea morală după Evanghelie, în familie, în cinul călugăresc, în cler şi în rândul credincioșilor. Ca nimeni altul el pedepsește cel mai greu pe cei ce se leapădă de credință şi le dă Sfânta Împărtășanie, dacă se căiesc, numai înainte de moarte. La fel pedepsește greu păcatul desfrânării.

Pe tineri, dacă păcătuiesc, îi oprește șapte ani de la Sfintele Taine. Pe cei căsătoriți îi oprește până la cincisprezece ani, iar pe cei care ucid şi avortează cu voia lor douăzeci de ani.” În încheiere, părintele Măriuța a subliniat: „Să nu ne mulțumim cu ce am făcut până acum. Să nu ne odihnim, nici să stăm pe loc. Iată anii trec mereu şi se înnoiesc. Viața noastră trece şi ea şi noi trebuie să mergem la Dumnezeu, unde mai avem de trăit o viață. O viață veșnică, nouă, fără dureri, fără lacrimi şi moarte, o viață care nu are sfârșit. O viață împreună cu Hristos şi cu Maica Domnului, la un loc cu îngerii şi cu toți sfinții.

La început de an nou, Biserica Ortodoxă ne pune înainte un model vrednic de urmat, ne pune viața şi faptele Sfântului Vasile cel Mare. El este unul din cei trei dascăli şi ierarhi ai lumii, împreună cu Sfântul Grigorie Teologul şi cu Sfântul Ioan Gură de Aur. Să urmăm şi noi lui Hristos şi sfinților Lui. Să urmăm după a noastră slabă putere, credinței, bărbăției, curajului, tăriei, răbdării, smereniei, milosteniei, înfrânării, postului şi rugăciunii Sfântului Vasile cel Mare. Postul, rugăciunea şi viața curată au avut un mare rol în creșterea duhovnicească a marelui ierarh. Să le iubim şi noi după putere.”

După citirea rugăciunilor Sfântului Vasile, care „ne luminează mintea noastră ca să înțelegem că lupta noastră nu este împotriva materiei, ci împotriva duhurilor cele necurate care se sălășluiesc în fii neascultării”, părintele Petru Munteanu a dorit să îi sorcovească pe enoriașii prezenți la sfânta biserică în prima zi a Anului Nou: Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

50 Primiți cu sorcova ? „Sorcova de sorcovit Fă-l pe omul necăjit Într-o clipă fericit.

Pe fricos Fă-l curajos.

Pe bolnav Fă-l sănătos.

Pe cel mic Fă-l voinic!

Pe supus Ridica-l sus!

Fă-l tu darnic pe zgârcit.

Pe părinți Să-i faci cuminți, Pe bunici, de poți și știi Fă-i măcar un ceas copii, Iar pe noi, copiii mici Să ne faci un ceas bunici.

Sorcovă de-a-ndoasele Alungă ponoasele De prin toate casele!

La mulți ani!

C-am isprăvit Sorcova de sorcovit.”

Slujba de la cele două troițe cu hramul Sfântului Vasile

Din cele 29 de troițe ridicate în parohia păstorită de părintele Petru Munteanu două dintre ele își sărbătoresc hramul la sărbătoarea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare. Astfel, după săvârșirea Sfintei Liturghii, părintele paroh, avându-l alături pe părintele Ioan Măriuța, însoțiți de credincioși, au săvârșit slujba de hram la troițele ridicate de familiile Vasile şi Tinca Plăcintă, de care, în prezent, se îngrijește familia domnului Marius Nicolae Pristavu și la cea ridicată de familia Roman Săvel. În cuvântul de învățătură, adresat credincioșilor la una dintre troițe, părintele Petru Munteanu a menționat: www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

51 „Ne-am adunat aici ca să cinstim pe prietenul nostru, pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare. Diferența dintre sfintele icoane și tablouri sau picturi este aceasta, că la sfânta icoană când te închini și o săruți și cel din sfânta icoană te îmbrățișează și merge cu tine. Astăzi noi nu ne-am adunat în mijlocul drumului, doar așa, ca să stăm în frig. Noi ne-am adunat ca să simțim prezența și căldura celui care ne îmbrățișează, din troiță… Prietenul nostru, sfântul nostru, biruitorul ispitelor cu care călătorim, Sfântul Ierarh Vasile cel Mare.

Când un credincios trece pe lângă troiță și se închină în fața acesteia și privește la Sfântul Vasile cel Mare, privește cu prietenie, credință și evlavie în Dumnezeu. Pleacă apoi pe drumul său, către casă, cu grijile care-l însoțesc… Dar nu pleacă singur de aici, ci pleacă cu Sfântul Vasile cel Mare. Aceasta este taina ascunsă pe care spațiul troiței ni-l descoperă.”

La mulți ani, Vasile!

La 1 ianuarie, de Sfântul Vasile cel Mare, aproape 600.000 de români, în majoritate bărbați, își sărbătoresc onomastica, potrivit statisticilor. Din totalul celor 587.327 de români sărbătoriți de Sf. Vasile, 500.146 sunt bărbați, iar 87.181, femei.

Cele mai multe românce care își sărbătoresc onomastica în prima zi a anului, respectiv peste 83.000, poartă numele Vasilica; alte 1.800, pe cel de Vasilca, peste 900 se numesc Sica, iar 528, Vasila. Dintre bărbați, 478.715 se numesc Vasile, circa 20.000, Vasilică, iar alți peste 1.100 au numele Silică, Sile, Vasi sau Sică.

Numele de băiat Vasile, frecvent în toate regiunile românești, continuă la noi numele grecesc Basileios. Semnificația numelui grecesc este aceea de regal, de la basileus – rege, conducător. În Antichitate, basileul era conducător al tribului. Prin originea și semnificația sa inițială, Vasile este strâns înrudit și cu termenul biserică: basilike – basilica.

Alături de nume precum Ion, Gheorghe sau Dumitru, numele de băiat Vasile este unul dintre numele cunoscute ca pur românești. Este un nume cu vechime pe teritoriul țării noastre.

B. D.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

52

Botezul Domnului – starea de schimbare a minții „Taina Sfântului Botez este taina nașterii din nou, taina nașterii duhovnicești a persoanei.

Prin nașterea biologică sau trupească, omul se naște pentru viața aceasta pământească și merge spre moarte din cauza păcatului strămoșesc care s-a transmis tuturor o a m e n i l o r c a predispoziție sau înclinație spre păcat.

Deci, cine se naște fizic întru Adam, ca om, se naște pentru a muri fizic, însă cine se naște spiritual întru Hristos prin Botezul cu apă și Duh Sfânt, se naște pentru a trăi veșnic, potrivit cuvintelor Mântuitorului: „Cel ce crede în Mine, chiar de va muri, va fi viu” (Ioan 11, 25). De aceea Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor învia” (I Corinteni 15, 22), Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Pe 6 ianuarie prăznuim Botezul Domnului, cunoscut în popor sub denumirea de Bobotează. Botezul Mântuitorului în Iordan, poartă și denumirea de „Epifanie” sau „Teofanie”, termeni care provin din limba greacă și înseamnă „arătare”, „descoperire”. De ce a r ă t a r e s a u descoperire?, pentru că la Botezul Domnului S-a arătat, deodată, lucrarea Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Această minune dumnezeiască s-a făcut când Mântuitorul Iisus Hristos a ieșit în public și S-a botezat în apele Iordanului, la vârsta de 30 de ani. Atunci, deodată cu Persoana lui Dumnezeu Fiul devenit Om din iubire pentru oameni, Se arată și www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

53 Celelalte două Persoane ale Preasfintei Treimi.

La biserica „Sfinții Voievozi” din Săvinești, Sfânta Liturghie închinată sărbătorii Botezului Domnului, a fost oficiată de părintele paroh Petru Munteanu. La ceremonie au participat numeroși credincioși, atât din Săvinești, cât și din alte localități. După cum spune tradiția, ziua Bobotezei e o zi cu ger cumplit, iar fiecare biserică construiește o cruce de gheață. Dar azi, 6 ianuarie 2019, crucea de gheață, care se construia de către consilierii parohiali, a fost înlocuită cu una de busuioc.

După citirea textului Evanghelic, părintele paroh a adresat un cuvânt de învățătură, tâlcuind Sfânta Evanghelie și a subliniat importanța acestei sărbători. „Sărbătoarea de astăzi, în esența ei, este o sărbătoare cosmologică. Este o sărbătoare de restaurare a creației întregi. Ziua de astăzi ne leagă de Cartea Creației, când Dumnezeu creează totul.

Hristos Domnul prin întruparea și botezul asumat în umanitatea Sa fără de păcat, purtând însă afectele păcatului restaurează creația întreagă, restaurare desăvârșită în mod plenar prin Slăvita Sa Înviere.

După cum, Sfântul Duh la marea sărbătoare a Cincizecimii va curăți și resfinți întregul Cosmos.

Botezul Domnului – starea de schimbare a minții Suntem astăzi la ospățul și în bucuria Sfintei Treimi. Primii părinți ai neamului omenesc au căzut prin păcatul neascultării, ei s-au rupt de legătura, de comuniunea lor cu Creatorul. De atunci și până la întruparea Domnului, creația întreagă a suspinat, ea cade și decade împreună cu întreaga umanitate, așteptând pe Fiul lui Dumnezeu, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Hristos Domnul prin întruparea Sa, și-a asumat umanitatea noastră și odată cu ea toate urmările păcatelor ce au fost și vor fi.

Iată, Mântuitorul luând trupul nostru îl duce către Iordan, adună în acestă stare cosmosul întreg și sărbătoarea de astăzi. Botezul pocăinței, pe care Sfântul Ioan Botezătorul îl propovăduia este starea deschimbare a minții. Este stare în care vedem că totul atârnă de Dumnezeu, de Mila Lui. Doar în starea de pocăință se deschid cerurile. Doar în această stare se sfințesc apele.

Apele sfințite vor vindeca cosmosul întreg, natura întreagă, tot ce este creat. Așa vom înțelege că slujba de sfintire a Aghezmei Mari de astăzi nu o face doar episcopul, preotul cu diaconii slujitori. Slujba se face împreuna cu toți credincioșii, credincioși care cu o zi înainte au postit un Post Teopatic, un post împreună cu Hristos care vine să primească botezul de la Ioan Botezătorul, Postitorul sau Ascetul prin Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

54 excelență.

Vă îndemn astăzi să ne rugăm împreună, în această măreață zi de restaurare a Cosmosului întreg. Rugăciunea noastră de acum devine rugăciunea întregului neam de care ținem, după cum în sfințirea sau în căderea noastră, vom aduna tot neamul nostru.

Sfințirea întregii creații ține de sfințirea umanității. Noi înțelegem prin creație tot regnul vegetal și animal, tot pământul și tot cerul înstelat, toată lumea văzută și nevăzută. Poate nu întâmplător cuvântul «lume» vine din latinescul «lumen» care înseamnă «lumină».

La Bobotează, apa se sfinţeşte printr-o dublă invocare a Duhului Sfânt, motiv pentru care se numeşte Agheasmă Mare. În restul anului, când apa se sfinţeşte doar printr-o unică invocare a Duhului Sfânt, avem Agheasmă mică. Se spune că Agheasma Mare este o apă tămăduitoare. Ea nu este folosită decât în situaţii dificile de boli sau probleme grave. Iar noi, când gustăm aceasta apă ne sfințim, ne vindecăm de boli sufletești, de patimi, de păcate și ne eliberăm de ispitele duhurilor rele. Această apă se păstrează într-un vas curat și se folosește timp de 8 zile în fiecare dimineață și se ia înainte de anafură”.

Boboteaza - sfințirea apei În ajunul și în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfânt, la rugăciunile arhiereilor și preoților se sfințește Agheasma Mare.

Creștinii ortodocși pot lua pe nemâncate din Agheasma Mare în perioada 5 ianuarie – 14 ianuarie și la recomandarea duhovnicului. Agheasma Mare este folosită în Ajunul Bobotezei la sfințirea caselor credincioșilor și locuitorii acestora. Tot cu ea se stropesc și lucrurile care trebuie binecuvântate sau sfințite, cum ar fi: binecuvântarea și sfințirea prapurilor, sfințirea crucii și a www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

55 troițelor, a clopotului, a vaselor și veșmintelor liturgice, sfințirea icoanelor, a bisericilor, a antimiselor și a Sfântului și Marelui Mir.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, părintele paroh Petru Munteanu a oficiat Slujba Sfințirii Apei celei Mari. Conform tradiției, părintele paroh a înconjurat biserica și i-a stropit cu apă sifinţită pe credincioşii care au aşteptat acest moment.

Din punct de vedere creștin, ziua botezului este mai importantă decât cea a nașterii din pântecele mamei. Vorbim despre două nașteri: una în maternitate și una în Biserică.

Prima este după trup, pentru viața pământească și pentru această lume. A doua este după duh, pentru viața veșnică, pentru intrarea în Împărăția lui Dumnezeu.

B. D.

asdfghd Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

56

Sfântul Ioan Botezătorul spune fiecăruia ce să facă „Avem în Sfântul Ioan Botezătorul un mare dascăl al pocăinței și un mare sfătuitor pentru o viață curată, dar mai ales Sfântul Ioan Botezătorul rămâne ca cel care a fost ales să boteze în Iordan pe Mântuitorul Iisus Hristos”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Creștinii ortodocși români îl cinstesc în fiecare an la data de 7 ianuarie pe Sfântul Ioan Botezătorul. Zi în care cinstim pe proorocul care L-a botezat pe Mântuitorul lumii în apele Iordanului, moment în care Sfânta Treime S-a arătat pentru prima dată oamenilor. Soborul Sfântului Ioan Botezătorul sau încununarea tuturor zilelor închinate Sfântului Ioan este ultima mare sărbătoare a iernii.

Biserica a rânduit ca astăzi, la Sfânta Liturghie, să fie citit textul evanghelic de la Ioan 1, 2934. Totodată, Biserica Ortodoxă îi aduce jertfă de mulțumire Înaintemergătorului Domnului, care a propovăduit evreilor de atunci, dar și tuturor oamenilor până astăzi: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor!“.

Credincioșii din Parohia „Sf. Voievozi” Săvinești, județul Neamț, au participat la slujba Soborului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul, oficiată de preotul paroh Petru Munteanu.

Sf. Ioan Botezătorul – Cel care pregătește calea Domnului După citirea fragmentului Evanghelic, enoriașii au ascultat cuvântul de învățătură rostit de părintele Petru Munteanu. „Mulțumim Bunului Dumnezeu care ne-a ajutat să ajungem astăzi la sărbătoarea luminoasă, ziua imediat următoare de după Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, soborul Sfântului Ioan Botezătorul. Este o sărbătoare în care noi îl prăznuim pe Sf. Ioan Botezătorul, numit de către Biserica noastră, prin mesajul Sfintei Evanghelii, Înaintemergătorul Domnului nostru Iisus Hristos. Sf. Ioan Botezătorul împlinește profeția profeților Vechiului Testament, care arată pe cel care va pregăti calea Domnului. (…)

Sf. Ioan Botezătorul, în iubire de Dumnezeu, și-n iubire de toți cei care-l căutau, pentru că iubirea este motorul vieții, (iubirea este, de fapt, starea sănătoasă a omului, cel care nu înțelege iubirea lui Dumnezeu nici nu poate să iubească sau să trăiască fericit, manifestând iubirea lui Dumnezeu spre www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

57 ceilalți), îi spune fiecăruia ce să facă și intră într-o stare numită botezul pocăinței.”

În continuarea cuvântului său, părintele Petru Munteanu a explicat semnificația botezului pocăinței: „Acest botez și Mântuitorul l-a luat, asumând în starea Lui și starea mea și a ta și a celor care vor să vină după mine, a neamului întreg. Botezul pocăinței înseamnă că omul trebuie să-și schimbe gândurile. Pocăință înseamnă schimbarea minții, omul are viața după cum gândește. Dacă gândești bine ai viață bună, dacă gândești rău ai o viață grea, te îmbolnăvești de gânduri. Dar cum să ne schimbăm?

Dacă luăm viața ca dar de la Dumnezeu, fiecare clipă să o privim ca dar de la Dumnezeu. Să ne trăim pocăința”.

Sfântul Ioan este considerat cel mai important proroc și cel care face legătura dintre Vechiul și Noul Testament.

Fiul preotului Zaharia și al Elisabetei, a cărui naștere fusese anunțată de îngerul Gavriil, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul a dus din tinerețe o viață ascetică. Purta o haină confecționată din păr de cămilă și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. El s-a retras în deșertul Bethabara, unde a petrecut în rugăciune și meditație. În anul 26 a început să propovăduiască și să boteze, vestind venirea lui Mesia-Iisus (Izbăvitorul), fapt pentru care este numit Înaintemergător.

La mulți, mulți ani!

Numele Sfântului Ioan Botezătorul îl poartă aproape două milioane de români, 1.420.774 Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

58 bărbați și 531.197 femei, potrivit statisticilor Direcției pentru Evidenta O n o m a s t i c a Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Din totalul româncelor, 371.486 poarta numele Ioana, alte 141.000 de femei pe cel de Ionela. 11.290 se numesc Nela, iar 6.726 poartă numele Ionelia.

Dintre bărbații ce își aniversează onomastica cu ocazia sărbătorii Sfântului Ioan Botezătorul, 411.149 poartă numele Ion, 514.865 pe cel de Ioan. Peste 320.000 se numesc Ionuț.

Acestora li se adaugă aproximativ 145.000 de români ce poartă numele Ionel, precum și cei peste 26.000 de bărbați ce se numesc Nelu sau Ionică.

B. D.

www.jurnalspiritual.eu www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

59

„Hristos îți spune: tu ai toate șansele, tu ai toate binecuvântările, tu ești unic” „Omul credincios şi demn mulţumeşte permanent lui Dumnezeu pentru că trăieşte în creaţia lui Dumnezeu şi o foloseşte, adică foloseşte aerul, apa, pământul, căldura soarelui şi toate cele făcute de Dumnezeu pentru a susţine viaţa umană. Iar oamenilor care-l ajută le mulţumeşte pentru că recunoştinţa este lumina vieţii în comuniune de valori spirituale. Când nu mai mulţumim lui Dumnezeu, nici măcar pentru ajutorul primit de la El spre a ne salva viaţa, ne dezumanizăm complet. Evanghelia de astăzi ne cheamă, aşadar, să ne umanizăm permanent, să devenim cât mai umani, mulţumind lui Dumnezeu pentru binefacerile Lui şi mulţumind oamenilor prin care Dumnezeu lucrează vindecarea noastră de boală sau izbăvirea noastră dintr-o situaţie dificilă. Prin mulţumire sau recunoştinţă creştem duhovniceşte în relaţie cu Dumnezeu şi cu semenii”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României.

Luând drumul către Sfânta Biserică, noi însă poate nu am știut că odată cu noi, a venit și Hristos În toate lăcașurile de cult din Patriarhia Română s-a citit astăzi Pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Luca, capitolul al XVII-lea, versetele de la 12 la 19 care ne prezintă Vindecarea celor zece leproși.

Lepra devorează trupul, îl macină, îl putrezeşte încetul cu încetul. Dar pe lângă că e o boală foarte grea, e şi molipsitoare. De aceea era obiceiul în Răsărit, iar în Ierusalim era legiferat, ca leproșii să fie scoşi afară din cetate. Pentru dânşii nu existau spitale. Trebuia să locuiască în locuri izolate, părăsite, în morminte goale, în peşteri, în văi ascunse, unde nu pătrundea nimeni, ca să nu vină în atingere cu cineva. Orice atingere de ei însemna molipsire şi intrarea imediată în aceeaşi soartă blestemată. În cuvântul de învăţătură rostit în Biserica „Sfinții Voievozi” din Săvinești, părintele paroh Petru Munteanu, a arătat învăţăturile ce reies din fragmentul evanghelic și a început omilia menționând: „Mulțumim Bunului Dumnezeu, care ne-a ajutat s-ajungem astăzi la Sfânta Biserică. Ca să ajungem aici fiecare a făcut un efort, a lăsat căldura de acasă și a luat drumul către Sfânta Biserică. Să treci prin zăpadă și frig, ceva te-a făcut să dai prioritate, ceva te-a determinat să lași comoditatea și confortul locuinței și al casei și să iei drumul către Sfânta Biserică. Luând drumul către Sfânta Biserică, noi Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

60 însă poate nu am știut că odată cu noi, a venit și Hristos. Când ai încuiat ușa sau poarta casei, când te-ai urcat în mașină, când erai pe drum cu gândul la Hristos Domnul, cu gândul la rugăciune, cu gândul la vindecare, Hristos-Domnul a venit cu tine. La fel cum aici, stând în Biserică, în rugăciune, suntem împreună cu Dumnezeu, suntem împreună unii cu alții…”

Ce este un lepros? – Despre Mântuitorul Hristos care vindecă „Biserica a rânduit în această Duminică o Sfântă Evanghelie deosebit de frumoasă. S-a citit dintr-o pericopă care ne vorbește despre vindecare sau despre M â nt u i to r u l H r i sto s ca r e vindecă. În perioada Mântuitorului Iisus Hristos, în zona Orientului Mijlociu și a Asiei Mici bântuia o boală înfricoșătoare, numită lepră. Și noi avem o leprozerie în părțile Dobrogei, dar poate unii dintre noi nu cunoaștem gravitatea acestei boli, despre boala aceasta înfricoșătoare.

Bolnavul de lepră putrezea de viu. Apăreau pe trupul său niște umflături tuberoase acoperite cu niște peri albicioși, care cu timpul deveneau roșiatice, apoi vineții și în cele din urmă bucata aceea din carne putrezea, se descompunea și cădea. Omul vedea cum se descompune pe viu, îi cădeau degetele, urechile, obrazul, părți din trup. Lepra este o boală înfricoșătoare, pentru că este vizibilă, la vedere.

Bolnavul de lepră era obligat de comunitate să plece din casă, locul unde el, se presupune, că ar fi avut îngrijire, iubit fiind de rude și prieteni. Îi chemau apoi, îi strigau de departe, se îmbrățișau din priviri, își alinau iubirile și dorul.

Leprosul pleca cu boala lui, rămânea singur. Îi lăsa pe toți cei dragi care nu aveau voie să se apropie de el, să-l îmbrățișeze, să-l aline și lua drumul spre leprozerie. Leprozeriile erau așezate în niște văgăuni, în niște văi adânci care erau bine marcate cu pietre mari, ca niște borne sau pietre de hotar.

Oamenii locului știau de ele. Cei bolnavi aflau, între timp, unde sunt leprozeriile. Leprozeriile amenajate în acele văi adânci puteau să fie văzute de pe marginile de hotar. Leproșii se refugiau în peșterile sau cavernele săpate acolo și se hrăneau cu ceea ce primeau de la cei dragi.

Veneau rude, prieteni și așezau pe acele pietre mari de hotar, alimente, fructe, legume. Îi chemau apoi, îi strigau de departe, se îmbrățișau din priviri, își alinau iubirile și dorul. Bolnavii de lepră își ascundeau trupul ciuntit de boală, descompus și greu mirositor prin hainele lor, prin straiele lor, pătate și murdare de puroi, de boala aceasta grea. Ce dramă profundă! Ce durere! Ei bine, leprozeriile acestea erau și locuri unde agresiunea era prezentă.

Se întâmplă uneori ca omul, care simte aripa rece și întunecată a morții, sau care simte cum piere sau se descompune, să se lupte pentru fiecare fărâmă de viață. Leprozeria era un spațiu agresiv, oamenii se adunau în cete, căutau să se susțină, să se poată alimenta, să se poată apăra pentru o vreme. Era o comunitate de oameni bolnavi care căutau să supraviețuiască”, se arată în cuvântul de învățătură al părintelui paroh. „Totul este să ne dorim! Totul este să nu abandonăm întrebările și rugăciunea către Dumnezeu!” www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

61 Înaintând în profunzimea textului Evanghelic duminical și meditând asupra fragmentului, părintele Petru Munteanu a explicat ce se întâmpla cu leproșii din acea vreme, precum și dorința celor 10 leproși de a se vindeca și de a merge acasă, la cei dragi. „Presupunem că cineva care a dus mâncare acolo, pentru un bolnav lepros, a strigat spre cel drag de departe și i-a povestit despre Mântuitorul Iisus Hristos, despre cuvintele Lui. A povestit cineva unui lepros că există un Vindecător, Mântuitorul Hristos, că există cineva care vindecă și tămăduiește rănile sufletului și ale trupului… Cuvintele minunate rostite de Mântuitorul Hristos au vindecat atunci, la fel cum vindecă și acum.

Cuvintele rostite de Mântuitorul Hristos au vindecat atunci și vindecă și acum Tot niște răni ale sufletului ne-au adus și pe noi astăzi la biserică. Această sete și foame de ceva, sete și foame care nu poate fi hrănită cu lucrurile stricăcioase, cu lucrurile care pier sau se descompun, setea noastră de Dumnezeu, de rugăciune, setea noastre de bine, de pace, de liniște, de frumos, de iubire… Presupunem că leprosul acela a auzit despre Mântuitorul Hristos de la cineva din afara leprozeriei. Ca să ieși din leprozerie era un act de mare curaj. Acești leproși, nu părăseau leprozeria pentru că riscau să fie uciși. Orice persoană bolnavă care-și târa neputința, cu hainele zdrențuite și murdare, cu chipul desfigurat de lepră, era un potențial pericol pentru cei sănătoși.

Leproșii întâlniți, care părăseau leprozeriile erau omorâți, nu era nicio pierdere, ei nu aveau nicio identitate, erau nimeni și erau un pericol ce trebuia eliminat. Leproșii, când ieșeau din leprozerii, aceasta foarte rar, așa cum sunt consemnate în scrierile de atunci, ieșeau în grup. Ei erau obligați să poarte o pelerină lungă până la pământ, care să le acopere și capul și fața, să poarte un toiag care să aibă în vârf un clopoțel.

Cei zece leproși au auzit de Mântuitorul Iisus Hristos și mai ales, au ascultat despre cuvintele Mântuitorului.

Cu acest toiag trebuiau să bată în pământ, dacă vedeau de departe pe cineva și să strige: „Raca !

Raca !” adică „Necurat, bolnav! Necurat, necurat, necurat!”. Să strige boala lor, să nu se apropie ceilalți.

Pentru că atunci cel care se apropia putea să-i omoare fără nicio problemă, fără nici o remușcare. Ei bine, acest lepros care a auzit de Mântuitorul Iisus Hristos și mai ales, a ascultat despre cuvintele Mântuitorului spuse lui de cineva drag, s- a dus și a spus și altor leproși.

Le-a spus despre Hristos, despre cuvintele Sale. Și mulți i-au zis: „Ce, nu ți-e bine aici? Vrei să murim, să ne ucidă cei de afară? Mai bine stăm aici în neputința noastră, stăm aici în leprozeria noastră, ne vedem de rănile noastre, lasă-ne în pace! Nu vrem să mergem nicăieri!” Și-a spus la unul și la altul, iar în cele din urmă și-a găsit o ceată de încă nouă leproși care au fost mânați de dorul și iubirea față de cei de acasă.

Au părăsit leprozeria la revărsatul zorilor cei zece leproși. Cu gândul să-L caute pe Hristos! Dar ce te faci, că atunci nu erau GPS-uri, nu erau telefoane mobile, nu erau SMS-uri, nu erau informații! Unde să Îl cauți pe Hristos? Că dacă mergi în față, poate-i în spate, dacă mergi la stânga, poate-i la dreapta! Unde Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

62 să-L găsești pe Domnul? Ceata celor curajoși, ceata celor zece leproși care a părăsit leprozeria, a dovedit un act de mare îndrăzneală!

Noi comunicăm, mai presus de cuvânt, prin rugăciune – Totul este să ne dorim!

Ei nu știau însă, că în momentul în care ei au ieșit din leprozerie să-L caute pe Hristos, și Hristos Domnul a început să-i caute pe ei! Pentru că noi comunicăm, mai presus de cuvânt, prin rugăciune.

Poate ți s-a întâmplat și ție să cauți ceva sau să fii preocupat de o întrebare și cineva să-ți dea răspunsul.

Să fii frământat de o problemă și cineva să-ți dea soluția. Uite, domnule, cum l-a scos Dumnezeu pe omul acela să-mi spună mie, chiar ce-aveam de făcut, să mă lămurească chiar la ceea ce nu știam.

Totul este să ne dorim! Totul este să nu abandonăm întrebările și rugăciunea către Dumnezeu! Au plecat cei zece leproși să-L caute pe Hristos și Hristos a plecat să-i caute pe leproși! Și s-au întâlnit. Acești leproși socoteau și știau că Învățătorul trebuie să fie înconjurat de multă lume. Cu ce emoție și cu ce fior, cu ce bucurie bolnavii de lepră au strigat către Hristos Domnul: „Învățătorule, Doamne, fie-Ți milă de noi! Fie-Ți milă de noi!”

Recunoștința ar trebui să fie cel mai firesc sentiment în inimile tuturor Se spune în popor, în vorbirea de toate zilele: „Recunoştinţa – floare rară!” – deşi n-ar trebui să fie tocmai rară. Ar trebui să fie, dimpotrivă, foarte deasă. Să se găsească peste tot. Pentru că recunoştinţa ar trebui să fie cel mai firesc sentiment în inimile tuturor, ale celor care, într-un fel sau altul, primesc de la Dumnezeu sau de la oameni, de la oricine, un bine, un dar, o vindecare, o atenţie.

Dintre cei 10 leproși doar unul și-a arătat iubirea și recunoștința față de Mântuitorul Iisus Hristos: „Ne spune Sfânta Evanghelie că Hristos-Domnul le-a zis atât: «Mergeți și vă arătați preoților!» De ce i-a trimis la preoți? Pentru că în perioada aceea preotul era și doctor, era și judecător. Multe din activitățile de slujire ale comunității de astăzi sunt derivate sau desprinse din slujirea preoțească. Mergi la tribunal și vezi un judecător. Să știi că uniforma aceea de slujire s-a desprins din slujirea preoțească dintru început.

Mergi la doctor, îl vezi în halatul alb. Aceea tot o slujire preoțească.

Preotul constata vindecarea în perioada aceea. Și constatând vindecarea, îl integra în comunitate pe bolnavul vindecat. «Mergeți și vă arătați preoților», spune Hristos Domnul leproșilor. Și acei leproși nu s-au revoltat, n-au zis: «Doamne, de ce-ți bați joc de noi? Cum să ne arătăm preoților dacă noi știm și simțim că suntem bolnavi… Că suntem plini de răni și plini de bube. Cum să ne arătăm preoților? Fă-ne ceva, dă-ne ceva, fă un semn!» Nu s-au revoltat, ci au luat drumul către preoți, către locul lor.

Cei zece leproși, mergând pe cale, au simțit în trup puterea vindecării Ne spune Sfânta Evanghelie că, mergând pe cale, au simțit în trup puterea vindecării, s-au www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

63 însănătoșit… Cuprinși de acest dor și această iubire față de cei dragi, au alergat, spre casa lor. Să le spună celor de acasă că sunt bine și s-au făcut sănătoși. Au uitat de Vindecător! Doar cel care a scos leproșii din leprozerie, cel care nu dorea doar vindecarea trupului, ci și a sufletului, s-a întors. El, leprosul căutător de Hristos, de Fiul Lui Dumnezeu, dorea vindecarea sufletului.

Vindecarea sufletului spre care și noi tânjim! El nu era atât de superficial, nu L-a căutat pe Hristos Domnul doar pentru sănătatea aceasta trupească, pentru că timpul spre moarte este peste tot și peste toate. Și ceilalți nouă leproși vindecați, și ei se vor întoarce în pulberea pământului, ca și cei sănătoși , ca și cei bolnavi. Leprosul care s-a întors a căutat altceva, a căutat Cuvântul vieții veșnice, ceea ce căutăm noi astăzi la Sfânta Biserică.

A căutat altceva..., a căutat merindea către Împărăția Cerurilor! S-a întors cu recunoștință să-L asculte pe Hristos, să-L vadă, să-L îmbrățișeze. Ne spune Sfânta Evanghelie că s-a întors cu recunoștință. Acum putea să-L atingă pe Hristos, putea să-L îmbrățișeze și s-a prăbușit cu fruntea la pulberea pământului. Mântuitorul îl vede, știa despre dorul lui de veșnicie, știa despre dorul lui de Cer, de căutările, frământările lui acolo în leprozerie, știa despre întrebările ce îl frământau despre sensul și rostul vieții…”. „Evanghelia vindecării celor zece leproși poate fi povestea noastră” În continuarea omiliei, părintele Petru Munteanu a vorbit și despre stările care macină sufletul, menționând de „lepra sufletului”. „Ne întrebăm de ce Biserica a rânduit să se citească această frumoasă Evanghelie a vindecării astăzi și care este mesajul ei pentru noi? Pentru că și noi am ieșit astăzi din leprozerie, luând drumul către Biserică către Hristos. Noi, astăzi, am plecat din leprozerie. Comunitățile în care noi trăim astăzi sunt niște leprozerii imense. Lepra sufletului este boala mileniului. Boala aceasta care atacă și mănâncă lumina sufletului… Suntem ca niște leproși. Boala aceasta lucrează unde noi locuim, lucrăm, vorbim, ne manifestăm zi de zi.

Lepra sufletului se întinde ca o pecingine, ca o plagă și ca un întuneric mare, care se așează peste toți și peste toate. În leprozeriile moderne sunt bănci imense, mall-uri mari, sclipici mult și reclame agresive despre tot și toate. În marele târg al lumii, se vinde totul, se cumpără totul, dar nu vorbește nimeni despre Hristos, nimic despre Învierea Sa. Nu Îl mărturisește nimeni sau Îl caută! Nimic despre sensul și rostul vieții! Totul este disperare, totul este luptă, totul este competiție, totul este ambiție, totul este răutate, totul este răzbunare, totul este nesomn din grija altuia… Totul este o leprozerie a sufletului.

Ca să ieși din leprozerie, cineva ți-a șoptit – nu știm cine… poate într-o noapte de Înviere, cu lumânarea aprinsă, ți-a spus bunica: Hristos a Înviat! Cineva te-a dus la mormintele celor dragi și ai cântat acolo Învierea lui Hristos. Și-ncetul cu încetul ai descoperit alt sens și alt rost al vieții care este în Dumnezeu. Lumea de astăzi și cei care doresc să conducă lumea de astăzi caută să ne țină în leprozerii.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

64 Aceștia îți vor spune așa: „Nu mai ai nicio șansă! Nu mai ai nicio șansă! N-ai bani, n-ai relații, n-ai nicio șansă! N-ai nicio șansă în tot ce vrei să faci sau să te împlinești! N-ai nicio șansă pentru nimic! Ești ratat și ești pierdut! Ești un nimeni! Ești un nimic! Stai în leprozerie cu noi! Nu pleca din leprozerie!”

Hristos îți spune: tu ai toate șansele, tu ai toate binecuvântările, tu ești unic. Nu te lasă societatea de consum să pleci din leprozerie! Hristos îți spune: tu ai toate șansele, tu ai toate binecuvântările, tu ești unic, ai amprentă unică. Tu ești binecuvântat, ai viața ta care se poate umple de veșnicie în rugăciune și-n Dumnezeu. Leprozeria îți va zice: nu ai nicio șansă, nu ieși de-aici! Tragedia noastră este că ne-am obișnuit în leprozerii, iar drumul către Sfânta Biserică este din ce în ce mai anevoios! Leprozeriile s-au ridicat puternic acum împotriva Bisericii. Sunt unele asociații de locatari care au făcut plângere și au zis să se capitoneze clopotnița bisericilor. Duminica când se trage clopotul la biserică, preotul ne trezește din somn! Ce tot atâta clopot? Ce tot atâta rugăciune și toacă? Să ne lase în leprozeriile noastre cu grijile noastre, cu băncile noastre, cu datoriile, cu frământările noastre.

Ce treabă avem noi cu Biserica și cu Hristos? Să ne lase în leprozerie! Să ne lase în moarte, să ne lase în întuneric, să ne lase în ambiții și răzbunări. Să stăm aici cu toții, să arătăm noi ce putem, de ce suntem noi în stare, să facem unuia celuilalt! Să le venim noi de hac tuturor! Actul de a ieși din leprozerie este un act de curaj și el înseamnă că tu ai în tine încă lumina Învierii lui Hristos! Pe care ceilalți n-o mai înțeleg, n-o mai cunosc! A ieși din leprozerie înseamnă a ieși din comoditate, înseamnă a ieși din starea ta de automatism… A intra pe drumul cu Hristos înseamnă a lua drumul spre vindecarea ta, dar nu doar vindecarea trupului, ci și vindecarea sufletului! „Când iubești, ai încredere, când ai încredere, iubești” „Iubiți credincioși și credincioase, drumul către Hristos este drumul Învierii noastre. Drumul către Hristos este drumul fericirii noastre. Și omul care merge pe drumul acesta este cel care poate să schimbe totul! Astăzi societatea în care noi trăim este o societate în care omul este considerat precum o marfă, un robot! Omul este analizat după caracteristicile robotului! El nu mai este văzut, nu mai este privit ca un miracol, ca un chip al lui Dumnezeu, ca un loc de întâlnire în rugăciunea lui cu veșnicia, ca un dar și-o bucurie pentru celălalt.

Noi de aceea suntem astăzi la biserică, pentru că stând în leprozerii nu ne simțim bine! Am luat drumul către Biserică. Și aici, în rugăciune, simțim întâlnirea și vindecarea noastră. Să nu lăsăm Biserica!

Să nu lăsăm drumul către Hristos, orice ar fi! Și apoi, în biserică stând, după Sfânta Liturghie, să nu uităm să luăm Biserica acasă!

Să nu lăsăm drumul către Hristos, să nu uităm să luăm Biserica acasă!

Să nu uităm să luăm Biserica acasă! Să luăm Biserica la serviciu, să luăm pe Hristos cel Înviat peste tot! (…) Biserica este locul iubirii noastre necondiționate, este locul unde noi ne facem timp și unde iubirea noastră nu trebuie să fie apreciată, pozată. Biserica este acolo unde este locul învierii noastre, unde este prezent curajul de a ieși din leprozerie și de a-L urma pe Hristos. Pentru că astăzi, să știi, drumul către Biserică și mai târziu, peste câțiva ani, va fi mult mai greu, va fi un act de curaj maxim. Pentru că te pui cu lumea care vrea să fii robot, să nu ai sărbătoare sau sărbători… www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

65 Și actul acesta de curaj este actul de sfințenie sau de binecuvântare a Bisericii. Să cerem, dar de la Milostivul Dumnezeu să așeze-n sufletul nostru și să reaprindă-n sufletul nostru candela aceasta a Învierii și a dorinței sa-L întâlnim pe Hristos. Să fim atenți când pășim pe cărările vieții noastre, la ce târg și ce leprozerii sunt în jurul nostru și ce boli sunt în jurul nostru. Pentru ca să nu ne îmbolnăvim din nou, să nu ne infectăm din nou cu invidie, cu răutate, cu răzbunare, cu uitare de Dumnezeu, cu lipsa rugăciunii. Pentru că această boală e contagioasă și aduce întuneric în suflet!

Să ținem lumina lui Hristos peste tot! Și să înțelegem că suntem chemați să vindecăm leprozeriile, nu să ne îmbolnăvim de ele! Suntem chemați să mărturisim pe Hristos, nu să ne lepădăm de El! Suntem chemați să vindecăm pe ceilalți cu iubire, din iubirea lui Hristos!

Să ținem lumina lui Hristos peste tot! – Cel mai mare dar pe care Hristos-Domnul ți-l dă este darul încrederii Iubiți credincioși și credincioase, cerem dar ca Milostivul Dumnezeu, care ne-a blagoslovit să ajungem astăzi la Sfânta Biserică să ne ajute să ducem Lumina Învierii lui Hristos cu noi. Cel mai mare dar pe care Hristos-Domnul ți-l dă prin întâlnirea cu El, dar care va crește în tine, este darul încrederii. De aceea, ești chemat, oriunde ești, să mărturisești și să crești încrederea în Dumnezeu.

Pentru că cea mai mare criză prin care noi trecem astăzi, ca Biserică, este lipsa de încredere! Lipsa de încredere înseamnă lipsa de iubire. Când iubești, ai încredere, când ai încredere, iubești. Când nu mai avem încredere, nu mai avem nimic! Și această încredere sau iubire ne-a dus la Biserică și această încredere sau iubire să crească în noi și acolo unde mergem. Bunul Dumnezeu să primească rugăciunile noastre, să ne binecuvânteze, Amin!”, a conchis părintele Petru Munteanu.

Brîndușa Dediu

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

66 72

Împreună pentru dezvoltarea comunităților La data de 16 ianuarie 2019 o echipă a Fundaţiei Împreună pentru Solidaritate Socială din Piatra Neamț a efectuat o vizită la Fundaţia de Sprijin Comunitar din Bacău, unde s-a întâlnit cu doamna preşedinte Gabriela Achihăi, o persoană dinamică, care a reuşit alături de o echipă profesionistă să schimbe destinele a mii de persoane, în decursul celor 20 de ani de când sunt înfiinţaţi. Delegația nemțeană a fost primită de doamna Gabriela Achihăi, domnul Ionuț Chirița – fundraising&PR în cadrul FSC Bacău și doamna Gabriela Dragu, din același compartiment. În cadrul întrevederii s-a adus în discuție diversitate proiectelor derulate de către cele două organizații. Ambele fundații împărtășesc deopotrivă îmbunătățirea calității vieții și sprijinirea grupurilor dezavantajate ale comunității, prin programe sociale și educaționale, precum și dezvoltarea comunităților locale.

De asemenea, s-au purtat discuții privind posibilitatea încheierii unei colaborări, între cele două instituții, cu referire la un parteneriat media. Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială este deținătoarea mai multor frecvențe de radio FM, Jurnal Spiritual FM, mediul radio fiind propice pentru diseminarea activităților întreprinse de organizațiile non-guvernamentale.

Together to help Domnul Iulian Țocu – Director Radio și doamna Ana Darie, Director programe în cadrul fundației nemțene, au supus atenției gazdelor și noul proiect lansat în luna decembrie 2018, la Târgul Solidarității Sociale, organizat de către Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială, și anume, platforma online www.tth.ro (Together to help), care va reuni atât beneficiari, cât și posibili finanțatori din România. „Fundaţia Împreună pentru Solidaritate Socială a dezvoltat de curând platforma TTH.RO, o platformă online care susţine şi promovează ONG-urile implicate în plan social-filantropic şi culturaleducativ.

TTH.Ro este o soluţie de solidaritate socială pentru ONG-urile din România. Together To Help este o soluţie garantă şi testată la nivel mondial, iar prin mijloacele moderne de diseminare a mesajului www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

67 online, ne dorim să facem cunoscute cazurile sociale ale ONG-urilor. Alături de partenerii noştrii din ţară şi din străinătate, am creat această „punte” online între ONG-uri- cazuri sociale şi persoanele care doresc să doneze. «TTH» este un garant al acestor servicii, dar şi un partener în tot ce înseamnă dezvoltarea unui astfel de proiect”, s-a exprimat doamna Ana Darie.

Gabriela Achihăi a început să lucreze în domeniul asistenței sociale în anul 1992, ca translator pentru asistentele și medicii britanici de la Relief Fund for Romania care veniseră să își ofere ajutorul în România rurală. Era om bun la toate: conducea rulota în care se afla cabinetul mobil, încerca să vadă de ce au nevoie oamenii, traducea. După ce englezii au plecat, în 1995, ea a continuat proiectul cu medici și asistente din România, iar în 1997 a înființat Fundația de Sprijin Comunitar.

Fondurile pentru programe provin de la parteneri din ţară şi din străinătate, iar ele au fost direcţionate către segmentele social, medical şi educaţional. Astfel, au fost create centre de zi sau rezidenţiale destinate tuturor categoriilor de beneficiari aflaţi în situaţii de risc social şi marginalizare, din comunităţi izolate.

Pe lângă programele dedicate furnizării de servicii sociale şi medicale, sunt şi cele de voluntariat şi educaţionale. În anul 2017 un număr de 350 de voluntari au fost alături de fundaţie, implicându-se în campanii şi acţiuni de informare şi strângere de fonduri organizate de aceasta, sau aducându-şi contribuţia prin sprijinirea pacienţilor de la de la secţia de neurologie şi pentru cei din cadrul Centrului de copii „Pro Familia” (al DGASPC).

Un alt departament important al fundaţiei este cel de Fundraising şi PR, coordonat de domnul Ionuț Chirița, care prin evenimentele organizate sau participând la diverse campanii de strângere de fonduri, conturează bugetul organizației.

Modul în care fundaţia şi-a definit viziunea de a crea o lume în care drepturile omului sunt respectate şi cetăţenii au acces la servicii profesioniste, adecvate nevoilor din propria comunitate a fost îndeplinită, iar asta s-a realizat cu ajutorul unei echipe performante coordonată de un lider abil şi inteligent.

A. D.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

68

Stimați prieteni / colaboratori

Stimați prieteni / colaboratori, Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială vă invită să deveniți partenerii ei în realizarea proiectelor umanitare de care beneficiază sute de persoane. Oricine poate sprijini acum proiectele Fundației, fără niciun cost, datorită prevederilor Codului Fiscal. Acesta oferă tuturor cetățenilor posibilitatea de a sprijini activitățile comunitare umanitare prin direcționarea a 2 % din impozitul pe venit către o organizație nonprofit.

Ce înseamnă aceasta?

1. Dacă aveți venituri numai din salarii, completați cu datele dumneavoastră formularul 230 care poate fi descărcat de pe site-ul fundației www.solidaritatesociala.ro sau de pe pagina de facebook: solidaritatesociala apoi trimiteți declarația completată la administrația financiară sau la adresa: Parohia „Sf. Voievozi”, str. Pr. Ghe. Filip, nr. 3, comuna Săvinești, jud. Neamț.

2. Dacă aveți venituri și din alte surse, completați declarația 200.

3. Dacă formularele le aveți deja: nu uitați să completați rubrica III punctul 2 (declarația 230) sau punctul III (declarația 200) cu datele fiscale ale Fundației prezentate mai jos: FUNDAȚIA ÎMPREUNĂ PENTRU SOLIDARITATE SOCIALĂ |RO7933040 CECE NT01 30RO N099 9002

| Cont IBAN: RO46

Important!

Nu trebuie să calculați dumneavoastră 2 % – acest lucru este obligația administrației financiare.

Fără să înregistrați vreo cheltuială suplimentară aveți ocazia să direcționați o sumă către cei care au nevoie și să deveniți astfel unul dintre partenerii Fundației. Alegerea dumneavoastră de a fi alături de noi este demnă de încredere prin tot ceea ce am făcut și ce vom face pentru comunitate. www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

69 Misiunea Fundaţiei Împreună pentru Solidaritate Socială este de a combate marginalizarea socială prin redarea demnităţii umane, ajutorarea şi încurajarea persoanelor defavorizate din comunitate, prin solidaritate şi angajament social.

Ne propunem susţinerea comunităţii locale pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii sociale şi culturale, prin apărarea drepturilor omului şi valorilor morale creştine. Întreaga activitate a fundației se axează pe 2 coordonate: activități social – filantropice (oferirea de hrană în cadrul unei cantine sociale, ajutoare materiale diverse) și cultural – educative (organizarea de tabere, grupuri artistice, oferirea de consiliere educațională și psihologică, organizarea de cursuri de formare în diverse domenii practice – confecționarea de lumânări decorative, patiserie, croitorie, broderie etc.).

Toate aceste proiecte vor continua și vor fi completate de altele noi, la care aveți acum ocazia să contribuiți. În doar câteva secunde, timpul necesar completării rubricii III punctul 2 din Declarația de impozit pe venitul global (formularul 230) sau punctului III din declarația 200, puteți decide asupra destinației unei părți din impozitul pe care oricum îl plătiți, dar, mai ales, puteți contribui la ajutorul acordat celor care au nevoie.

Doi la sută (2%) pentru proiectele Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială.

Un pas mic, dar sigur, către parteneriatul în interesul comunității !

Formularele 230 și 200 pot fi descărcate și de pe www.anaf.ro sau vi le putem oferi noi. Pot fi găsite și la Biserica „Sf. Voievozi” din Săvinești.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

70

„Orbirea sufletească, o «afecțiune» aparent ușoară” Duminica vindecării orbului din Ierihon – „Orbirea sufletească, o «afecțiune» aparent ușoară”. Iubirea de oameni și credința puternică – A nu fi orb sufletește. „Din Evanghelia vindecării orbului din Ierihon înțelegem cu prioritate că Mântuitorul Iisus Hristos are milă de omul în suferință și răspunde la rugămintea celui bolnav: «Fie-Ți milă de mine!» (Luca 18, 38) sau «Miluiește-mă!», mai ales când credința acestuia este puternică și rugăciunea lui este stăruitoare. Iisus Se oprește din drumul Său ca să-i vindece pe oameni de boală, înnoind astfel calea sau sensul vieții lor. În milostivirea Sa, Iisus ascultă chiar și pe cel căruia oamenii îi spuneau să tacă, după cum i s-a spus și orbului din Ierihon”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii ortodoxe Române.

Vindecarea orbului din Ierihon Evanghelia Duminicii a XXXI-a după Rusalii, în care este relatată vindecarea unui orb de către Mântuitorul Iisus Hristos, în apropiere de cetatea Ierihonului, este plină de cugetări duhovnicești. În mod deosebit, în Evanghelia de astăzi, sunt evidențiate iubirea milostivă a Mântuitorului Iisus Hristos, precum și credința puternică a orbului care I-a cerut lui Iisus să-l vindece.

Duminica vindecării orbului din Ierihon a adunat în sfânt lăcașul de cult de la Săvinești, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, numeroși credincioși și enoriași ai parohiei.

Aceștia au luat parte la Sfânta Liturghie oficiată de părintele paroh Petru Munteanu, avându-l alături pe părintele diacon Dimitriu Sîrghie Daniel, de la Parohia „Înălțarea Domnului” din Pașcani.

Ca în fiecare duminică sau zi de sărbătoare, răspunsurile la strană au fost date de membrii corului săvineștean, care sunt nelipsiți de la slujba duminicală. În Duminica a 31-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon), credincioșii au fost îndemnați să se ferească de păcatele care aduc orbirea duhovnicească… Mai ales în această perioadă a postului Nașterii Domnului, când cu toții se pregătesc pentru a-L primi pe Cel care este numit și „Lumina lumii”, Mântuitorul Iisus Hristos.

Iubirea de oameni și credința puternică – A nu fi orb sufletește În această duminică s-a dat citirii pericopa Evanghelică de la Luca (18, 35-43), care face referire la Vindecarea orbului din Ierihon. Vom înțelege din cuvintele Sfintei Evanghelii două lucruri de mare folos. Întâi, cât de mare și nemărginită este iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Și, al doilea, cât de mare și puternică a fost credința orbului din Ierihon.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele diacon Dimitriu Sîrghie Daniel. Pornind www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

71 de la pericopa evanghelică citită, părintele diacon a reliefat în omilia sa stăruința în credința sa a bărbatului orb, precum și nădejdea acestuia în ajutorul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. „Episodul relatat în Sfânta Evanghelie în Duminica a XXXI-a după Rusalii este urmat la scurt timp de intrarea triumfală a Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim. Astfel, la intrarea în Ierihon, Mântuitorul este întâmpinat de un orb, cu numele Bartimeu (cf. Mc. 10, 46), după cum ne spune Sfântul Evanghelist Marcu în capitolul X, vers. 46, care cere în mod insistent să fie vindecat. În ciuda celor care doreau să-l oprească, Bartimeu strigă cu putere către Hristos: «Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă». Este un strigăt plin de nădejde, este un strigăt al neputinței sale, dar și un strigăt al dorinței de a fi vindecat și de a vedea.

Chiar dacă inițial Mântuitorul nu răspunde la cererea sa, iar cei de alături îl îndeamnă să nu mai strige, orbul strigă și mai mult, și mai tare, crezând în adâncul sufletului său că Cel Care trece prin apropiere are putere să vindece și neputința sa. Mântuitorul Iisus Hristos se oprește și îl întreabă ce voiește să îi facă, de ce anume are nevoie. Atunci acel orb îi răspunde hotărât: «Doamne, să văd!»”.

Nimic nu l-a oprit pe orb să obțină ceea ce dorea. În continuarea omiliei sale, părintele diacon a accentuat încrederea și tăria de care a dat dovadă orbul Bartimeu, din Ierihon: „Chiar dacă evanghelistul nu realizează o analiză asupra cauzelor ce au determinat orbirea acestui bărbat, cazul orbului Bartimeu, alături de alți orbi vindecați de Mântuitorul, constituie o dovadă de bărbăție și încredere în puterea lui Dumnezeu... Chiar și în cele mai grele momente ale vieții. Acest orb, a s e m e n e a d r e p t u l u i I o v, n u a deznădăjduit, nu și-a pierdut încrederea în Dumnezeu. El a continuat să strige: «Fiul lui David, miluiește-mă». În strigătul său, cuvântul «milă» ocupă un loc important. Acest orb, asemenea oricărui om încercat de nevoi și necazuri, apelează la Dumnezeu, invocând mila Sa. Căci nu există om fără de păcat și tot omul care cere de la Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, nu se întoarce nerăsplătit. Cererile acestea, adunate și rostite de către preot în Sfânta Liturghie, sunt continuate de răspunsurile poporului dreptcredincios: «Dă, Doamne!» și își găsesc rezonanța la Dumnezeu.

Vorbind despre stăruința în rugăciunea către Dumnezeu, asemenea orbului din Evanghelia de Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

72 astăzi, Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: «Învață de aici că de am fi cei mai de jos și cei mai neluați în seamă oameni, dacă ne apropiem cu râvnă de Dumnezeu, vom putea dobândi – prin noi înșine – ceea ce cerem. Râvna lui n-au oprit-o nici sărăcia, nici boala trupului, nici comentariile oamenilor, nici că Hristos nu l-a auzit la început. Nimic. Așa este un suflet înflăcărat și chinuit» (Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri. Partea a treia. Omilii la Matei, București, 1993, p. 760-761)”.

Orbirea sufletească, o „afecțiune” aparent ușoară Evanghelia de astăzi ne arată, în fraze scurte, o lucrare mare a lui Dumnezeu care izvorăște din milostivirea Lui cea n e grăi tă ș i nemărginită față de omul suferind.

I u b i r e a Mântuitorului Iisus Hristos se răsfrânge și asupra celui orb din Ierihon. Mai ales când credința acestuia este puternică, iar rugăciunea lui este stăruitoare. Analizând mesajul evanghelic de astăzi, părintele diacon a evidențiat și starea de „orbire sufletească”, care se accentuează și în zilele noastre. „Privind prin ochii orbului, precum ai oricărui om care este greu încercat de o boală, de o suferință, de o neputință, dar și a urmărilor acestei neputințe în viața sa – sărăcia și neîmplinirea – întâlnirea cu Hristos reprezintă un eveniment esențial; un eveniment crucial pentru ceea ce urmează.

Orbiți trupește sau greu încercați de anumite neputințe, ajungem să conștientizăm că numai de la El vine «toată darea cea bună și tot darul desăvârșit»… Că ne putem ridica din boala și necazul nostru numai cu sprijinul lui Dumnezeu. Ne adresăm stăruitor în rugăciune, înțelegând că numai în acest fel putem dobândi cele cerute.

«Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide; că oricine cere, primește; cel ce caută, află; și celui ce bate i se va deschide», ne spune Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, în cap. VII (Matei 7, 7-8). Să nu devenim nepăsători la lucrarea lui Dumnezeu!

Cu totul altfel stau lucrurile atunci când suntem orbiți sufletește: devenim nepăsători la prezența și lucrarea lui Dumnezeu în lume. Ochii noștri sunt legați să vadă, urechile noastre să audă și limba noastră să vorbească despre tot darul revărsat de Dumnezeu. În această situație ne îndepărtăm de Dumnezeu, considerându-ne suficienți nouă înșine și devenind robi ai propriilor noastre încrederi. Cu toate acestea, Dumnezeu nu ne părăsește. El ne cercetează, căutând să ridice de pe ochii sufletului nostru vălul de întuneric așternut.

După ce a primit cele dorite, adică lumina ochilor săi, orbul din Ierihon a dat mulțumire lui Dumnezeu pentru darul primit, mergând după Mântuitorul și slăvind pe Dumnezeu. Din orb și cerșetor, www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

73 Bartimeu devine un misionar-mărturisitor, preamărind pe Dumnezeu, cel Care L-a vindecat. Mărturia sa este una personală, directă și are rolul de a întări în credință pe toți cei care au văzut, au auzit și au crezut că această minune s-a întâmplat.

Credința ta te-a mântuit!

Ochii celui orb, acum deschiși, ca și ai mulțimii de popor aflat acolo, au rămas pironiți asupra Mântuitorului, lăudând pe Dumnezeu pentru lucrurile mari și minunate săvârșite în mijlocul lor.

Asemenea orbului din Ierihon, și noi, după primirea celor cerute de la Dumnezeu, se cuvine să dăm mulțumire Lui, cu aceeași credință și iubire, făcându-ne noi înșine mărturie a lucrării Sale mântuitoare pe acest pământ.

De asemenea, să înțelegem că numai prin credință și rugăciune, Dumnezeu va avea milă de noi.

El ne va elibera din orbirea sufletească în care cădem de multe ori. Ne va ajuta să redobândim vederea duhovnicească de care avem nevoie. Numai astfel putem să auzim și noi, la vremea cuvenită, cuvintele de mângâiere adresate de Mântuitorul nostru Iisus Hristos orbului din Ierihon: «Vezi! Credința ta te-a mântuit!» Amin”.

Lansare de carte – „Sus să avem inimile”, Cristina Toma La finalul Sfintei Liturghii, părintele Petru Munteanu i-a anunțat pe credincioșii prezenți în sfânt lăcașul de cult despre un alt eveniment cultural deosebit, inițiat de Editura Jurnal Spiritual. Astfel, în duminica a XXXI-a după Rusalii, la data de 27 ianuarie 2019, a avut loc lansarea cărții „Sus să avem inimile”. Cartea este scrisă de doamna Cristina Toma, sub egida Editurii Jurnal Spiritual. „Anunțăm că lansăm astăzi sau din nou o carte deosebit de frumoasă scrisă de Cristina Toma, apropiată Sfintei noastre Biserici, care a dorit din dragoste față de Sfânta noastră Biserică să așeze această copertă care reprezintă biserica noastră. Biserica are alături un copac înflorit, pentru că ăsta-i rostul copacului, să-nflorească, rostul pomului e să ne umple de parfum și mireasmă și un simbol al culturii noastre, pe care și noi l-am preluat de la marele Constantin Brâncuși, «Coloana fără sfârșit».

Noi îi spunem «Coloana infinitului», dar ea se cheamă «Coloana fără sfârșit». Ea este, de fapt, o cinstire a celor adormiți din neamul neamul neamul neamul nostru; crucile noastre de căpătâi în perioada marelui Brâncuși în zona aceea erau stâlpii de la poartă”, a menționat părintele Munteanu.

După care a îndemnat-o pe doamna Cristina Toma să adreseze un cuvânt celor prezenți la lansarea cărții: Rugăciune izvorâtă din iubire și dor de Dumnezeu, de Cer, de ACASĂ „Întreaga ființă îmi este înveșmântată astăzi în bucurie autentică și emoții frumoase, fiindcă am reușit să vin la întâlnirea cu Hristos în biserica cea mai dragă sufletului meu, biserica ocrotită de aripile Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

74 de iubire și de lumină ale Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Dedic această carte, cu toată dragostea, cu profundă recunoștință și evlavie, Bunului Dumnezeu, Maicii Sfinte, grabnica mea ajutătoare și mijlocitoare, tuturor sfinților și tuturor puterilor cerești, Sfântului Nectarie, «bunicuțul» meu din Cer, cum îi spun eu, părintelui Petru Munteanu, părintele meu duhovnic, care mă ajută să mă trezesc din somnul spiritual și să nu mă-mpotmolesc pe drumul spre Cer, spre Acasă.

De ce «Sus să avem inimile!»? Fiindcă acest îndemn liturgic mereu mi-a sensibilizat inima până la lacrimi, mereu m-a îndemnat să îmi plec genunchii trupului și inimii la rugăciune, la rugăciune de căință sinceră și curată, la rugăciune izvorâtă din iubire și dor de Dumnezeu, de Cer, de ACASĂ. Acest îndemn liturgic mereu m-a îndemnat să-mi înalț sus inima la Tronul Sfintei Treimi, să-mi înalț inima la Hristos, Calea, Adevărul și Viața.

Să fim inima lui Hristos! În această carte am scris despre trăiri, stări, emoții pozitive sau negative, despre stări și trăiri care ne orbesc spiritual și ne împietresc inima sau o înalță la Cer, la Dumnezeu. Am scris despre invidie, despre egoism, despre mândrie, despre starea înstrăinării și uitării de Dumnezeu. Am scris și despre iubirea necondiționată, am scris despre starea comuniunii divine, despre starea comuniunii cu aproapele, despre starea recunoștinței.

Am scris așadar, despre trăirile noastre. Am emoții. Am îndemnat să ne deschidem larg fereastra sufletului ca să intre din belșug: lumina, iubirea, credința, nădejdea, speranța. Am adresat un îndemn frumos să fim picioarele și mâinile lui Hristos, să fim ochii lui Hristos, să fim gura lui Hristos, să fim urechile lui Hristos. Să fim chiar inima lui Hristos. Adică să fim mărturisitorii și următorii lui Hristos, într-o lume sărăcită de valori și principii sănătoase de viață… Și aș fi vrut să vă citesc o poezie, dar nu știu dacă mai este timp.”

La sfârșitul Sfintei Liturghii, părintele Petru Munteanu a dat mult așteptată binecuvântare tuturor credincioșilor aflați în sfânt lăcașul de cult. I-a îndemnat, totodată, să ducă și acasă iubirea lui Dumnezeu.

Brîndușa Dediu

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

75

„Am fost primiţi cum n-am fost primiţi în toată România” „Să ne bucurăm de întâlnirea cu Domnul Hristos în această zi de întâmpinare! Şi în această zi de întâmpinare să ne gândim şi la alte întâmpinări, nu numai la întâmpinarea din templul din Ierusalim. Să ne gândim la întâmpinarea femeilor mironosiţe care L-au întâmpinat pe Domnul nostru Iisus Hristos şi pe care şi Domnul Hristos le-a întâmpinat în ziua Învierii Sale. Să ne gândim la mulţimea uimită şi bucuroasă despre care spune sfântul evanghelist Marcu că atunci când Domnul Hristos a coborât din Muntele Schimbării la Faţă, a alergat să I se închine. Să ne gândim şi la întâmpinarea de la sfârşitul lumii când Domnul Hristos va fi văzut de toţi pentru că aşa cum fulgerul apare la răsărit şi ajunge până la apus tot aşa şi venirea Fiului Omului va fi văzută de toţi odată” (Părintele Teofil Părăian).

După patruzeci de zile de la sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, mai precis, la data de 2 februarie, Biserica Ortodoxă Română prăznuiește Întâmpinarea Domnului de către Simeon, la Templul din Ierusalim.

Ca în fiecare an, cu evlavie și cu smerenie, credincioșii Bisericii „Sfinții Voievozi” din Săvinești au participat la Sfânta Liturghie, oficiată de părintele paroh Petru Munteanu.

După parcurgerea fragmentului Evanghelic, cuvântul de învățătură a fost ținut de tânărul masterand în teologie Flavius Ștefan Popa. „Iată-ne într-o zi de sâmbătă, la început de făurar, la sfânta biserică, participând la o frumoasă poveste de dragoste, între om și D u m n eze u . Vo r b i m d e s p r e Întâmpinarea Domnului sau Intrarea Mânturitorului nostru Iisus Hristos în Templul din Ierusalim. Iată că, în această zi, celebrăm sau Biserica a rânduit să sărbătorească o faptă istorică din viața poporului evreu, precum și din viața Bisericii noastre creștine, din viața mântuirii noastre.

Astăzi, se împlinesc 40 de zile de la Nașterea Domnului, marea sărbătoare a creștinătății.

Praznicul Întâmpinării Domnului ne dă prilejul să aflăm mai multe lucruri folositoare pentru mântuirea noastră; în primul rând vedem că Sfânta Fecioară Maria îndeplinea toate obiceiurile legii vechi și căuta să respecte întocmai învățătura Bisericii Vechiului Testament. Așa cum era scris și poruncit Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

76 de Dumnezeu că orice femeie care va naște Prunc, după 40 de zile de la nașterea lui să fie adus la Biserică, pentru ca preotul să-l închine Domnului. Și odată cu aducerea pruncului în biserică, era obiceiul să fie aduse în dar două turturele sau doi porumbei. Acolo, în Ierusalim, ne spune Evanghelia de astăzi că era un om pe care-l chema Simeon. Acestuia îi făgăduise Duhul Sfânt să nu moară până când nu-l va vedea pe Mântuitorul Iisus Hristos cu trup de pământ...(….)”, a opinat tânărul teolog Flavius Popa.

Credincioșilor parohiei săvineștene li s-au alăturat și câțiva pelerini, din Pitești, plecați în pelerinaj în frumoasa zonă a Neamțului, care oferă oricărui vizitator o paletă duhovnicească, reprezentată de mănăstirile din zona Moldovei. Grupul, format din 30 de persoane, au primit binecuvântarea părintelui paroh și au ascultat cuvintele rostite de părintele Munteanu, la finalul Sfintei Liturghii: „Mulţumim Bunului Dumnezeu, Care ne-a ajutat să ajungem astăzi la Sfânta Biserică, să fim părtaşi la Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie, să ne împărtăşim de Cuvântul cel viu şi veşnic al Sfintei Evanghelii de astăzi, bucuria şi frumuseţea Sfintei Liturghii. Mulţumim tânărului teolog Flavius Ştefan, care a rostit atât de frumos cuvântul acesta, după Sfânta Liturghie, el este masterand la Facultatea de Teologie şi este fiu al satului, fiu al Parohiei noastre, de aici a plecat, slujind întâi copilaş mic, lângă strană, apoi a urmat Seminarul la Mănăstirea Neamţ, după care Facultatea de Teologie la Iaşi şi iată, acum, studii de masterat.

Avem şi un grup de credincioşi, care au venit de departe să se bucure împreună cu noi, la Sfânta Liturghie şi apoi să viziteze zona aceasta frumoasă, zona aceasta presărată cu nestemate duhovniceşti, cu mănăstiri minunate, zona Neamţului. Le mulţumim că au venit la noi, la slujbă. Le mulţumim că, iată, cu dragoste şi dor, au împletit rugăciunea lor cu rugăciunea noastră. I-au adus iubirile faţă de cei dragi, încercările şi i-au adus la slujbă astăzi, la noi şi îi invităm să meargă la Centrul nostru social, unde vor avea o gustare pentru drumul de astăzi şi rugăm ca Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască şi nouă credinţă, puternică şi statornică, şi să ne bucure Bunul Dumnezeu la această frumoasă şi binecuvântată sărbătoare.” Înainte de a-şi continua excursia, şi după ce au primit binecuvântarea părintelui Munteanu, drumeții au luat masa de prânz la Centrul social-educativ „Popasul Iubirii Milostive”, dar înainte de a se risipi spre următoarea destinație, doamna Mia Mircea, coordonatoarea grupului, a dorit să transmită un gând: www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

77

„Mă numesc Mia Mircea, sunt din Piteşti, sunt ghid şcolit de pe timpul lui Ceauşescu şi sosind în democraţie, când putem să mergem în pelerinaje la toate mănăstirile, m-am hotărât şi fac pelerinajele acolo unde aud că suntem bine primiţi, primim binecuvântare, preotul ne înţelege durerea, stă cu noi de vorbă, ne dă un cuvânt de folos, iar la biserica «Sfinţii Voievozi» din Săvineşti am fost primiţi, parcă am fost însoţiţi de vreo personalitate. Cu scaune lângă dascălii care răspundeau la strană în timpul Sfintei Liturghii, de asemenea, am fost invitaţi să urcăm sus, la cor, să ajutăm corul, ni s-au citit rugăciuni, am fost primiţi cum n-am fost primiţi în toată România. Și nu vă mint, nu vă mint!

Să știți că voi reveni, voi aduce grupuri în continuare şi rămânem datori faţă de Parohia Sfinţii Voievozi, eu cât voi trăi, pentru primirea, înţelegerea şi dragostea cu care ne-a p r i m i t p ă r i nte l e M u nte a n u ş i personalului care ajută la acest Centru social. Tot respectul, Dumnezeu să vă dea sănătate, să vă ocrotească, bucurii şi ani mulţi, să ne puteţi conduce spre mântuire, Amin.”

B. D.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

78

Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială intră în reţeaua informală de organizaţii neguvernamentale În perioada 03- 06 februarie a.c. doamna Ana Darie, director de programe în cadrul Fundației Împreună pentru Solidaritate Socială, a participat la cursul de „Instruire în formularea de politici publice alternative şi în monitorizarea independentă a politicilor guvernamentale” organizat de către Asociaţia Română Anti-Sida, în cadrul proiectului „Abordare integrată a politicilor sociale şi medicale prin formularea de politici publice alternative de către societatea civilă”, delegat din partea Fundaţiei Împreună pentru Solidaritate Socială.

Politicile publice din domeniul sănătății, mai ales al prevenirii îmbolnăvirilor, alături de politicile de protecție socială, reprezintă atât priorități în strategiile naționale și în recomandările internaționale, cât și elemente vitale pentru persoanele care se află în situații de vulnerabilitate medicală și/sau socială, precum și pentru ONG-urile care le deservesc sau reprezintă. Mai mult, este esențial ca politicile sociale și medicale să beneficieze de o abordare integrată, deoarece problemele sociale și medicale se potențează reciproc.

Cursul s-a adresat liderilor şi membrilor organizaţiilor neguvernamentale ce sunt interesate să promoveze politici publice sau să îmbunătăţească politicile publice, fiecare în domeniul lor de interes.

Ca şi rezultat al acestui curs, Fundaţia Împreună pentru Solidaritate Socială a semnat ADEZIUNEA prin care devine membru în reţeaua informală de organizaţii neguvernamentale creată în cadrul proiectului. Scopul acestei reţele este de a colabora în scopul monitorizării politicilor publice, inclusiv formularea de politici publice alternative pe teme din domeniile social sau medical.

Ca şi beneficii, membrii acestei reţele pot primi suport în domeniul monitorizării politicilor publice şi pot asigura expertiza pentru ceilalţi membri în cazul în care au capacitatea sau identifică o problemă comună.

Pe această cale, aducem felicitări Asociaţiei Române Anti-Sida pentru proiectul demarat, trainerilor care au susţinut cursul şi le dorim succes în proiectele viitoare.

Asociaţia Română Anti-Sida (ARAS) s-a înfiinţat în 1992, iar misiunea asociaţiei este de a informa şi educă toate categoriile de persoane asupra pericolului reprezentat de SIDA precum, şi asupra mijloacelor de prevenire a infecţiei cu HIV. A. D. www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

79

Cunoașterea adevărată stă în căutarea lui Dumnezeu, doar această căutare-găsire aduce pace și liniște interioară” „Raiul începe aici pe pământ, prin iubirea de Dumnezeu şi de aproapele. În aceasta se cuprinde toată bogăţia vieţii veşnice, căci omul a fost zidit ca să-L mărească pe Dumnezeu, dându-I pururea slavă. Iar Domnul Se bucură să întoarcă această slavă chipului Său, omului, care la rândul lui aduce şi mai multă laudă Ziditorului său.

Astfel pătrundem în nesfârşita mişcare circulară a dragostei şi a slavosloviei. Creşterea în Dumnezeu este adevărata împlinire a omului care a fost chemat la asemănarea cu Dumnezeu însuşi.” Pr. Zaharia Zaharou B i s e r i c a Ortodoxă s-a aflat la data de 24 februarie 2019, în Duminica a XXXIV-a după Rusalii sau a Întoarcerii Fiului risipitor. La Sfânta Liturghie, în toate bisericile ortodoxe s-a citit fragmentul Evanghelic de la Sfântul Evanghelist Luca (cap.15, vs.11-32) în care ni se prezintă Întoarcerea Fiului risipitor.

Pericopa Evanghelică a acestei duminici, un fragment de o profunzime spirituală specială, dar și de actualitate, ne invită spre adâncă meditație, având în centrul său pe fiul risipitor.

Mântuitorul a semănat cuvântul Său în două chipuri: în mod direct, precum Predica de pe munte, Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

80 convorbirea cu Nicodim, convorbirea cu femeia cananeancă, şi în mod indirect, prin pilde. Prin pilde, adresarea era oarecum pe ocolite, ca ascultătorii să cugete pentru a afla adevărul exprimat astfel, dar cu valabilitate și în zilele noastre.

Pilda fiului risipitor este una dintre cele mai frumoase istorisiri pe care le-a cunoscut vreodată omenirea. Ar fi putut să se numească şi pilda iubirii Tatălui Ceresc, pentru că în ea se vorbeşte mai mult despre dragostea cea plină de milostivire a Tatălui decât despre păcatele fiului risipitor, însă numele ce i-a fost dat se potriveşte mai bine psihologiei omului căzut. În Parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești, Sfânta Liturghie a fost oficiată de părintele paroh Petru Munteanu, în prezența a numeroși credincioși, care duminică de duminică trec pragul sfânt lăcașului de cult din Săvinești. Alături de părintele paroh a slujit și părintele diacon Sîrghie Dimitriu Daniel de la Parohia „Înălțarea Domnului”, din Pașcani. În cuvântul de învățătură rostit după citirea pericopei Evanghelice, părintele diacon Sîrghie Daniel, a început prin a sublinia faptul că ne aflăm în a doua duminică a Triodului. „Iubiți credincioși, preacucernice părinte, ne aflăm astăzi în Duminica a II-a de la începerea Tr i o d u l u i , p e r i o a d a premergătoare Sfintelor P ă t i m i r i a l e Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Prin pocăință înviază sufletul din moartea spirituală. Cu multă înțelepciune și pedagogie duhovnicească, Biserica a www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

81 rânduit ca în Duminica a II-a din perioada Triodului să fie citită o pericopă evanghelică deosebit de ziditoare, care ne ajută să înțelegem cât de folositoare este pocăința pentru urcușul nostru sufletesc, spre Înviere. Ca ridicare din păcat și ca bucurie a întâlnirii noastre cu Hristos-Domnul, Cel ce ne-a descoperit iubirea milostivă a Tatălui Ceresc.

Ev a n g h e l i a Duminicii Fiului Risipitor are o legătură deosebită cu sine însăși, Taina mărturisirii și iertării păcatelor sau Taina Spovedaniei, care este, de fapt, Taina Împăcării Omului cu Dumnezeu.”

Cu toţii rătăcim calea, atunci când lepădăm harul lui Dumnezeu. Pribegind în ţinuturi îndepărtate, în căutarea drumului înapoi spre casa părintească, înţelegem în cele din urmă că trebuie să alegem între viaţă şi moarte: fie ne întoarcem către Dumnezeul cel viu în suferinţa noastră, fie ne lăsăm pradă deznădejdii, cu toate urmările ei nimicitoare.

Reflectând asupra textului evanghelic, părintele diacon a continuat: „Treptele ridicării duhovnicești din păcat, pe care le-a urmat tânărul risipitor, sunt treptele esențiale ale pocăinței sau ale spovedaniei.

Evanghelia Duminicii a doua din perioada Triodului ne învață cum să ne pocăim și, mai ales, cât de mari sunt darul și bucuria iertării, cât de minunată este regăsirea celui pierdut sau învierea celui mort sufletește și cât de frumoasă este starea sufletului omului după primirea iertării păcatelor.

Dumnezeu respectă libertatea omului, chiar dacă aceasta e folosită în mod nechibzuit sau Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

82 pătimaş.

Pilda rostită de Domnul Iisus Hristos și relatată de Sfântul Evanghelist Luca ne descoperă, în același timp, puterea pocăinței omului păcătos, iubirea milostivă a lui Dumnezeu-Tatăl și bucuria iertării celui ce se pocăiește, deoarece tatăl despre care se vorbește în Evanghelie reprezintă iubirea părintească a lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos și Tatăl nostru Cel ceresc.”

Meditând asupra textului evanghelic duminical, părintele diacon Sîrghie a continuat omilia, evidențiind cele două atitudini ale omului față de Dumnezeu: „Cei doi fii reprezintă două atitudini ale omului față de Dumnezeu: una de fidelitate sau de ascultare față de Dumnezeu, adică de împlinire a voii Lui și de statornicie în a rămâne locuitor al Casei Lui, iar alta, de înstrăinare de Dumnezeu. Fiul cel mare reprezintă pe omul fidel sau credincios, care în toată viața sa încearcă să fie un împlinitor al cuvintelor sau al poruncilor lui Dumnezeu și stă aproape de Casa lui Dumnezeu (Biserica).

Fiul cel tânăr reprezintă libertatea dezordonată a omului pătimaș, ca manifestare a vieții sale păcătoase. Cei doi fii din Evanghelie pot reprezenta două categorii de oameni diferiți, dar și două stări sufletești pe care le poate avea aceeași persoană în momente diferite ale vieții sale, adică libertatea de-a fi statornic în comuniune cu Dumnezeu și libertatea de-a se înstrăina sau îndepărta de Dumnezeu.

Evanghelia ne spune că fiul cel tânăr a dorit să facă experiența libertății ca înstrăinare de tatăl său și de casa părintească. Cu surprindere, vedem că tatăl acceptă cererea fiului său de-a primi partea sa de avere și de-a părăsi casa părintească, dovadă că Dumnezeu respectă libertatea omului de-a urma propriul drum în viață. Omul are, așadar, libertatea de a folosi toată energia vieții sale, darurile sale naturale sau darurile dobândite de la alţii după cum dorește, iar Dumnezeu respectă această libertate, chiar dacă știe că omul o poate folosi într-un mod contrar voinței divine.

Totuși, deodată cu respectul arătat de Dumnezeu libertății omului, Evanghelia de astăzi ne arată și drama sau eșecul libertății omului ca înstrăinare de Dumnezeu.

Când libertatea omului devine irațională, pătimașă și autodistructivă, înțelepciunea lui Dumnezeu cheamă pe om la pocăință.” În încheierea cuvântului de învățătură, părintele diacon a conchis cu faptul că Pilda Fiului risipitor a devenit în viața Bisericii, model de pocăință pentru toți oamenii și prin această pildă se arată încă o dată iubirea lui Dumnezeu față de cei care se pocăiesc pentru greșelile lor. „Evanghelia Fiului risipitor ne arată iubirea părintească nemărginită și necondiționată a lui Dumnezeu față de păcătosul care se pocăiește. Tatăl fiului risipitor nu adresează niciun reproș fiului reîntors acasă și nici nu-i cere un inventar al averilor risipite, deoarece mai scump decât orice avere materială este sufletul omului salvat sau mântuit și câștigat pentru eternitate. Iubirea milostivă a lui Dumnezeu, care se ridică deasupra oricărui calcul de ordin material, copleșește dreptatea potrivit căreia fiul risipitor de averi trebuia să fie pedepsit. Însă tocmai această iubire nemăsurată a tatălui milostiv, dar www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

83 nemeritată de fiul său păcătos și risipitor, a trezit multă gelozie și mânie în fiul cel mare, deoarece acesta nu a înțeles duhovnicește atitudinea tatălui său. Dar tatăl milostiv îl lămurește și îl îndreaptă duhovnicește pe fiul său cel mare, care a devenit deodată nemilostiv și neiertător, zicându-i: «Fiule, tu totdeauna ești cu mine și toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim și să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat»(Luca 15, 31-32).”

La sfârșitul Sfintei Liturghii, părintele Petru Munteanu le-a împărtășit celor prezenți cele două caracteristice esențiale ale naturii umane, plecând de la învățăturile transmise de fragmentul Evanghelic al duminicii Întoarcerii Fiului risipitor: „Natura umană poate fi definită ca având două caracteristici esențiale, două stări distincte și complementare. O caracteristică a noastră este nevoia de a cunoaște. Omul are în el o curiozitate continuă, caută continuu. Caută și cel sărac și cel bogat și cel înțelept și cel mai puțin înțelept. Toată lumea caută, are în ea o sete de a cunoaște, de a ști, de a afla informații. Suntem într-o continuă căutare.

O nevoie continuă de a cunoaște, socotind că știm mai mult sau mai puțin, decât ceilalți. Că suntem mai informați, din informația aceasta diversă care abundă, continuu, vine peste noi ca o avalanșă.

Dorința aceasta de cunoaștere, deseori se transformă în grijă sau îngrijorare. Și se știe că, grijile sunt cele care ne fac nefericiți și posomorâți. Ele ne împiedică să fim plini de viață și de veselie. Setea de cunoaștere care se transformă în grijă pe termen lung te obosește, te îmbolnăvește. Cunoașterea adevărată stă în căutarea lui Dumnezeu, doar această căutare-găsire aduce pace și liniște interioară.

Căutarea lui Dumnezeu ca formă de cunoaștere duhovnicească este desăvârșită prin rugăciune.

A doua caracteristică a naturii umane este nevoia de a iubi și de a fi iubit. Simțim această nevoie de iubire și de a oferi iubire… Sfânta Evanghelie de astăzi vorbește despre un fiu care a plecat să cunoască, fără să fie prins în izvorul cunoștinței, care este Dumnezeu. A plecat să își risipească timpurile și timpul, căutând, căutând, căutând… până când a ajuns la nivelul biologic al porcilor, adică la un stadiu grosier. Stare a animalului care caută doar hrana de subzistență, rădăcinile, doar spre pământ, pe sub pământ, privește doar pământul, materia stricăcioasă și pieritoare.

Este de fapt starea sau definiția societății de consum, societate care folosește numeroase mijloace ca să ne convingă că singura competență valoroasă este aceea de a ști să câștigi bani și să trăiești în «desfătări» precum «norocoșii» sorții. Pentru această filozofie a lumii se pare că nu există decât ceea ce se arată, se vede și se desfășoară sub ochii ei. Intrând în felul acesta al lumii, nu vom realiza decât cu timpul că suntem privați de adevărata libertate. Lumea economică are tot interesul să ne facă dependenți de iubiri mici, să fim veșnic plini de așteptări și veșnic nefericiți. Secretul adevăratei fericiri, taina adevăratei iubiri ce devine mai apoi bunătate, se găsește cu totul în altă parte…”

Prezenți în biserica „Sfinții Voievozi” din Săvinești, printre ceilalți credincioși, s-a aflat și familia Iliesei. Irina Iliesei, fiică a satului, a plecat acum patru ani în Anglia, urmând cursurile Coventry University. A crescut în localitatea Săvinești, în copilărie participând la Tabăra de creație „Aripi de Înger”, organizată de parohia care se află sub îndrumarea religioasă a părintelui Munteanu, ulterior devenind voluntar. Ajunsă în pragul licențierii, trebuie să prezinte pentru lucrarea sa de licență un film documentar și, după cum a menționat, a ales plaiurile săvineștene, bogate în activități cultural – educative și social-filantropice, coordonate de părintele ei duhovnic. Ea nu a venit singură, ci însoțită de colegul ei, Kipras Varanavicius, un tânăr lituanian, student în Anglia. „Iubiți credincioși și credincioase, mulțumim Bunului Dumnezeu, Care ne-a ajutat să ajungem astăzi la Sfânta Biserică, să ajungem astăzi Acasă, pentru că așa cum frumos a zis părintele, la predică, casa noastră este Sfânta Biserică. Și iată-ne Acasă, întorși la părintele Ceresc, și primind îmbrățișarea Lui, Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

84 și iubirea Lui veșnică și necondiționată. Astăzi, în mijlocul nostru, au venit de departe, dar aproape fiind cu iubirea lor față de Sfânta Biserică, doi tineri minunați, doi tineri extraordinari, o fiică a satului, Irina, căreia dorim să-i dăm ca amintire un cadou, cu un CD despre viața Mântuitorului Iisus Hristos, o traistă unde să-și pună bagajele, care are inscripționată Marea Cetate a Ierusalimului, din piele de cămilă, adică mai rezistentă, așa, ca pentru o studentă, și să-i dăm un Raport de activitate, fiind fiică a noastră, a satului, să vadă ce s-a întâmplat într-un an când dânsa a fost la studii, departe de țară, tocmai în Anglia, și ultima noutate, ultimul Buletin Parohial unde adunat cu dragoste și cu dor articole frumoase, cateheze, împărtășiri, chiar și glume și ghicitori, evenimente ce s-au petrecut într-o lună din Parohia noastră. Ea nu a venit singură, ci a venit cu un tânăr tocmai din Lituania, îi dăm și dumnealui, pentru că știe limba română, un calendar anual cu citate din Sfinții Părinți, pentru că orice cuvânt de acesta duhovnicesc ne poate schimba viața. Și uite-așa învățăm limba română, din citate ale Sfinților Părinți, adică sfaturi duhovnicești. O rugăm pe Irina să ne spună câteva cuvinte, să se prezinte, că mulți credincioși au văzut că ați făcut poze și nu știau ce se întâmplă, spuneți câteva cuvinte despre ce proiect faceți aici, la parohia noastră”, a menționat părintele Munteanu. „Am considerat că oamenii buni din jurul nostru sunt cele mai bune exemple de urmat, ajutându-ne să înțelegem dragostea necondiționată. Astfel, decizia firească pentru proiectul meu de licență în cadrul facultății de film unde studiez în Coventry, Anglia, a fost un documentar despre viața părintelui și activitățile sale în comunitatea pe care o păstorește.

Toată munca devotată celor în nevoie spune o poveste frumoasă despre altruism și cum ne-am putea ajuta semenii.

Nu e ușor ca o persoană să-și schimbe cursul vieții pentru a-și dedica timpul și energia unor persoane pe care societatea le trec poate cu vederea. Prin acest documentar vreau ca mai mulți oameni să vadă această pasiune și să înțeleagă că lumea se poate schimba prin micile victorii, micile gesturi prin care oferim compasiune și chiar observăm o reală schimbare. În acest documentar încerc să cuprind imagini din cadrul unor proiecte, precum cele din cadrul Centrului social educativ «Popasul Iubirii Milostive», Centrul de servicii sociale «Samariteanul Milostiv», Radio Jurnal Spiritual, cursurile de engleză pentru copii sau atelierul protejat, dar și acțiunile de auto-finanțare precum «Rețete de la bunica», cele din urmă având ca scop susținerea multor inițiative.

Acest lucru nu ar fi posibil fără o echipă devotată în spate, multă muncă, dăruire, lucruri pe care aș vrea să le ilustrez și în documentarul acesta. Sunt mândră și onorată că pot realiza acest proiect, și că pot arată lumii ce se întâmplă în cadrul comunității din Săvinești”, a declarat Irina Iliesei.

Brîndușa Dediu

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

85

„Împreună putem combate fenomenul bullying!”

La data de 06 martie, Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială a intermediat evenimentul cu tema „Împreună putem combate fenomenul bullying!” ce s-a organizat la Școala gimnazială „I. Gervescu” din comuna Săvinești, în parteneriat cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț.

Prezentarea a fost susținută de către doamna Victoria Mazniuc – Șef Birou prevenire instituționalizare copii, coordonare servicii publice de asistență socială, doamna Carmen Mihaela Leșuc – consilier principal în cadrul Biroului prevenire instituționalizare copii, coordonare servicii publice de asistență socială și domnul Ovidiu Țărnă din cadrul DGASPC Neamț.

Prezentarea a fost interactivă cu participarea copiilor, cu scopul de a înțelege fenomenul bullying și ce măsuri trebuie luate pentru a preveni acest fenomen. În ultimii ani, acest fenomen îngrijorător, bullying-ul, care poate fi regăsit în toate domeniile, nu doar la nivel școlar, ci și între persoane de diferite categorii sociale și vârste care diferă și acestea în funcție de context, a luat amploare, motivat fiind de mai mulți factori (pentru a câștiga popularitate în rândul grupului din care face parte și dorește să se evidențieze, lipsa de empatie care creează plăcere agresorului în momentul în care își vede victima că suferă). În cazul nostru ne referim la copiii de nivel gimnazial, care cei mai mulți dintre ei s-au confruntat cu bullying-ul, dar din motive fie de ordin familial, fie social, nu au găsit răspuns la modul în care ar trebui să reacționeze atunci când se confruntă cu un astfel de fenomen.

La vârsta lor, micile răutăți, constând în intimidări, jigniri, umiliri, porecle, sunt dureroase mai ales dacă aceștia nu au cu cine comunica când ajung acasă, sau nu are cine să le explice ce ar trebui să facă, ce comportament să adopte dacă au parte de agresiuni verbale sau acte Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

86 de violență fizică. În timpul prezentării, li s-a dat drept exemplu un experiment realizat de către IKEA la o școală din America și care a avut efect atât asupra celor mici, dar și asupra celor maturi prezenți la eveniment.

Experimentul a fost simplu dar a avut un efect surprinzător atât asupra celor care l-au susținut, cât și asupra tuturor celor care-l vizionează. Experimentul a fost făcut pe două plante ce au fost aduse într-o școală, ele primind aceeași îngrijire (apă, lumină) timp de o lună de zile, singura diferență fiind aceea că uneia dintre plante i se transmiteau de către copii mesaje frumoase, iar celeilalte doar mesaje urâte.

După o lună de zile, planta care a suferit a fost cea căreia i s-a vorbit urât, aceasta ofilindu-se.

A fost un mesaj elocvent pentru copiii prezenți la eveniment, care au înțeles cât rău poate să facă o agresiune verbală, venită de la o persoană care, lipsită de empatie, nu va ezita niciun moment să jignească sau să producă durere unei alte persoane.

Doamna Victoria a vorbit copiilor și despre pericolul la care se expun copiii pe rețelele de socializare. Faptul că de la vârste destul de mici aceștia accesează aceste rețele în scopul de a socializa, motivați de lipsa de comunicare de care suferă în familie sau din dorința de a primi atenția de care nu au parte, uneori se ajunge la cazuri destul de grave, când doar intervenția autorităților mai poate rezolva aceste probleme.

La final, copiii au fost sfătuiți să ceară ajutorul unui profesor, dacă acest fenomen are loc la școală, dacă el se repetă și nu este unul singular, iar comunicarea acasă cu părinții este foarte importantă, deoarece din mediul familial ei trebuie să învețe cum să-și gestioneze toate aceste probleme singuri, în funcție de gravitatea situației cu care se confruntă și de vârsta la care ele se petrec.

Așa cum este și titlul activității este clar că doar împreună putem combate fenomenul bullying, iar la baza rezolvării acestuia stă comunicarea care în timp va conduce la creșterea încrederii în sine, pentru victimă, și dezvoltarea unui comportament echilibrat, pentru agresor.

Ana Darie

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

87

Tradiții săvineștene Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială în parteneriat cu Școala Gimnazială „I. Gervescu” din comuna Săvinești a derulat în luna martie proiectul Tradiții Săvineștene, proiect dedicat comunității.

Frumusețea acestui proiect constă în faptul că el a fost realizat cu sprijinul copiilor din școală, copii de vârste mici, receptivi la solicitările din proiect, care au înțeles că tradițiile sunt moștenirea lăsată de strămoșii noștri, iar modul în care acestea sunt transmise mai departe reprezintă identitatea neamului românesc.

Pentru a realiza lucrările despre tradițiile din comunitate, copiii au fost sprijiniți de către bunici, cunoscând faptul că vocea caldă a bunicilor povestindu-le nepoților despre obiceiurile uitate le transmite copiilor și admirația și respectul față de tot ce înseamnă creație populară, iar treptat copiii vor aprecia frumusețea artei populare și varietatea datinilor strămoșești.

Scopul acestui proiect a fost creșterea interesului celor mici pentru tradiții, pentru evenimentele religioase specifice comunității săvineștene.

Numărul copiilor care au participat în proiect a fost de 14, aceștia fiind din clasele primare, iar entuziasmul a fost factorul care a condus la realizarea proiectului.

Aceștia și-au exprimat intenția de a participa și în alte proiecte inițiate de către Fundația noastră. Ei au fost încântați de broșura realizată de către fundație, broșură care cuprinde lucrările copiilor, numele acestora și poza fiecărui participant. Ea a fost editată în culori vesele, atrăgătoare pentru cei mici și ușor de parcurs prin fontul ales și distribuția în pagină.

Conducerea școlii prin vocea domnișoarei director ne-a transmis că acest proiect a fost o reușită, mai ales faptul că finalizarea a fost transpusă în broșura editată de către Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială, fapt care scoate în evidență preocuparea pentru continuarea tradițiilor în Săvinești a familiilor din această comunitate.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

88 Dovada că povestesc copiilor și nepoților despre cum era viața lor, se regăsește în lecturile scrise de copii, unde putem sesiza că „bunicii erau mai fericiți, chiar dacă aceștia nu aveau calculator sau alte jocuri care să le atragă atenția și un alt aspect ce trebuie să-l evidențiem, aceștia erau mai sănătoși, având un regim de muncă și alimentație bine gândit”.

Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială consideră că acest gen de proiecte, ce pot fi aduse în atenția copiilor, conduce în timp la dezvoltarea sentimentelor de respect și apreciere a valorilor tradiționale, formează trăsături pozitive de voință la copii și crește calitatea învățământului prin abordarea unor teme noi.

Mulțumim pe această cale, atât conducerii Școlii Gimnaziale „I. Gervescu” din Săvinești pentru colaborare și sprijin, cât și copiilor și familiilor acestora pentru implicarea în susținerea proiectului.

Ana Darie

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

89

Cursurile de limba engleză finanțate de Ambasada SUA la Săvinești la a VI-a lună de derulare 36 de copii din cadrul Școlii Gimnaziale I. Gervescu Săvinești cu vârste cuprinse între 10 și 14 ani participă, începând cu luna octombrie 2018, la proiectul „English Language Program for Youth” finanțat de Ambasada SUA prin intermediul Fundației Împreună Pentru Solidaritate Socială.

De două ori pe săptămînă ei rămân după orele de curs pentru a studia suplimentar limba engleză, dar și pentru a afla mai multe noțiuni de istorie, geografie și cultură americană. „La început copiii au fost timizi și mai puțin încrezători în a se exprima liber în limba engleză sau a pune întrebări despre materia predată. Poate și datorită faptului că sunt de vârste diferite și din clase diferite. Acum s-au sudat ca grup, s-au legat prietenii, iar procesul de învățare este mult ușurat de acest lucru. Important pentru mine este că nu șiau pierdut interesul și curiozitatea și că sunt nerăbdători să arate și finanțatorilor noștri ce au învățat în cadrul Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

90 proiectului”, a declarat Albert Brîndușa, profesorul care predă copiilor lecțiile de limbă și cultură americană. „M-am atașat imens de cursuri, sunt de părere că e o atmosferă plăcută, unică. Sper ca și în anii viitori să am șansa de a participa la ele”, a declarat Ioana Țăndărel, beneficiară a proiectului. „Momentan pregătim o piesă de teatru despre cele 13 colonii inițiale americane, pe care dorim să o prezentăm în public în prezența reprezentanților Ambasadei SUA, a părinților, a profesorilor de la școală, pentru a arăta o mică parte a strădaniilor și cunoștințelor acumulate de acești copii”, a mai adăugat profesor Albert Brîndușa.

Proiectul „English Language Program for Youth” se va derula până la finalul anului școlar 2018-2019.

A. B.

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

91

Radio Jurnal FM Suntem tentați să ne justificăm unele afirmații spunând „am auzit la radio”.

Radioul nu este doar un instrument de informare a oamenilor, în arsenalul său regăsim și mijloace prin care oamenii își petrec timpul liber sau atunci când merg prin trafic la serviciu, ei având posibilitatea de a asculta o emisiune de divertisment la radio, de bună calitate.

Posturile noastre de radio se diferențiază de ceea ce este pe piață la această oră. Cum? Mergem pe ideea de educare a publicului ascultător în ceea ce privește importanța radioului în viața de zi cu zi.

Unul dintre cele mai importante aspecte prin care fenomenul radio și-a câștigat notorietatea de-a lungul anilor este comunicarea orală.

Strategiile posturilor de radio sunt extrem de diversificate în ceea ce privește audiența, publicitatea având un rol extrem de important în acest domeniu.

O definiție modernă a publicității reprezintă o formă de comunicare persuasivă plătită, care utilizează mass-media sau alte forme de comunicare interactivă pentru a ajunge la un public larg, pentru a conecta un sponsor identificat cu un public țintă. Noi am descoperit o nișă în piață, și anume dorința oamenilor de a fi conectați la informațiile pozitive, să fie conectați și informați la actualitatea urbei. Și prin urmare, le satisfacem această nevoie.

Suntem un radio cultural care promovează localismul. Avem o audiență fidelă și ne dorim să promovăm și activitatea dumneavoastră.

Prin urmare, dorim să vă facem cunoscută oferta noastră comercială de publicitate la Radio Jurnal FM, radio care are frecvențe în Onești, Rădăuți, Bârlad, Bicaz, Piatra Neamț și Bacău și ziare online: www.jurnaldeneamt.ro, www.jurnalderadauti.ro, www.jurnaldebarlad.ro, www.jurnaldebacau.ro.

Aveți la dispoziție servicii complete de publicitate radio (publicitate - radio Jurnal FM Bârlad, Jurnal FM Onești, Jurnal FM Piatra Neamț, Jurnal FM Bicaz, Mesagerul FM Bacău), difuzare spot publicitar la posturile FM mai sus menționate, cât și realizare spot audio.

Serviciul de realizare spoturi radio înseamnă atât creație spoturi publicitare, cât și producție spoturi audio. Adică, de la idee, concept, creație... până la fișierul audio ce urmează a fi difuzat, deci înregistrare voci, montaj, mixaj, procesare finală.

Serviciul de producţii audio include, pe lângă producție spot radio și: producție emisiuni radio, voice-over, înregistrare mesaje IVR etc. Practic, putem realiza orice tip de producție audio, publicitară sau nu.

Faptul că deținem propriul studio de producție și voci proprii, face ca serviciile noastre să fie de cel puțin două ori mai rapide ca ale concurenței și, de asemenea, mai ieftine. Multe agenții de publicitate au serviciul de producție spoturi audio, externalizat, adică, la rândul lor apelează la alții. Aceștia sunt doar intermediari între client și studio. Lucrul acesta duce atât la o creștere a costurilor, pentru că intermediarul mai adaugă un comision, de cele mai multe ori deloc de neglijat, cât și la o întârziere a livrării comenzii, pentru că producătorul nu discută direct cu clientul.

Să nu uităm că la această oră, cuvântul de ordine în lumea radioului este rapiditatea cu care o informație trebuie transmisă publicului ascultător.

Putem realiza astăzi orice concept publicitar, fiind deschiși la nou, dar bazându-ne totuși pe experiențele anterioare.

Astfel vă putem garanta că o echipă de profesioniști, care dispun atât de experiență cât și de tehnologia necesară, va fi la dispoziția dvs.!

Maria Lixandru Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

92

Buna Vestire – Sărbătoarea veștilor bune, la Săvinești Credincioşii ortodocşi sărbătoresc la data de 25 martie Buna Vestire, amintind de ziua în care Arhanghelul Gavriil i-a vestit Fecioarei Maria că a fost aleasă să-L nască pe Mesia. Buna Vestire sau Blagoveştenia este marcată în fiecare an pe 25 martie, cu nouă luni înainte de Crăciun. Sărbătoarea este celebrată în Răsărit încă din anul 550, în timp ce la Roma s-a introdus în secolul al VII-lea. Sărbătoarea inaugurează „împlinirea timpului”, adică împlinirea făgăduinţelor şi pregătirilor venirii lui Hristos. Maria este chemată să îl zămislească pe Fiul lui Dumnezeu. Încuviinţând, a devenit Născătoare de Dumnezeu. Și prin aceasta, o ucenică desăvârşită a Fiului ei, care, în ascultare faţă de Tatăl, îşi împlineşte libertatea şi tocmai astfel îşi exercită libertatea, ascultând.

Astfel, luni, 25 m a r t i e 2 0 1 9 , comunitatea din Săvinești s-a reunit pentru a celebra o dublă sărbătoare în parohia „Sfinții Voievozi”. Este vorba despre prăznuirea Bunei Vestiri ca început al mântuirii neamului omenesc și despre aniversarea a 14 ani de activitate neîntreruptă în cadrul Centrului socialeducativ „Popasul Iubirii Milostive”.

Cu dor de sfințenie și gând de mântuire, cu lumina în privire și zâmbetul pe buze, credincioșii au pășit în biserică pentru a marca sărbătoarea milostivirii lui Dumnezeu asupra oamenilor. În parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești, Sfânta Liturghie a fost oficiată de părintele paroh Petru Munteanu. Cuvântul de învățătură de după citirea pericopei Evanghelice a fost rostit de către părintele paroh, a accentuat că această sărbătoare a Maicii Domnului arată misiunea nobilă a Sfintei Fecioare Maria. „Iubiți credincioși și credincioase, mulțumim Bunului Dumnezeu Care ne-a ajutat să ajungem, astăzi, la Sfânta Biserică. Suntem în Postul Mare, și suntem în sărbătoarea luminată și binecuvântată a Bunei Vestiri, o sărbătoare care ne-a adunat astăzi împreună și care ne bucură sufletul nostru, casa și viața noastră. Ca să înțelegem această sărbătoare, dăm paginile istoriei dintru început și ajungem la Cartea Creației, numită Cartea Genezei, unde ni se dezvăluie Creația lui Dumnezeu. Dumnezeu creează lumea, din nimic, prin Cuvântul Său dătător de viață, având suflarea Duhului Sfânt, iar ca închipuire sau încununare a Creației, Dumnezeu creează făptura umană, pe primii părinți ai noștri, din pământ. Numele Adam fiind din adamas, care înseamnă în limba ebraică „pământ”, iar din coasta lui Adam îi creează pe Eva, care înseamnă „viață”. Ei bine, știm cu toții, în Cartea Creației, că ispititorul, vrăjmașul Diavol a ispitit www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

93 pe primii părinți, zicându-le să ajungă ca Dumnezeu, fără Dumnezeu. Eva este ispitită de Diavol și mănâncă din pomul cunoștinței, dorind să ajungă la asemănarea lui Dumnezeu, uitând de Dumnezeu. Apoi, cade împreună cu Adam și această cădere, spune Sfântul Isaac Sirul și Sfinții Bisericii noastre, p r ă v ă l e ște î nt r e a g a Creație. Natura întreagă se revoltă împotriva regelui ei, care este omul, Adam și Eva. Și ei se prăbușesc în istorie. Apare primul fratricid, prima crimă, între Cain și Abel, când Cain își omoară fratele și pământul se umple de sânge și sângele acesta care curge din făptura umană întunecă din ce în ce mai mult pământul. Pământul se umple de sânge, de violență, de agresiune, și ne spune Sfânta Evanghelie că la plinirea vremii, adică atunci când Dumnezeu a socotit vremea așezată, trimite pe Arhanghelul Gabriel, care înseamnă în traducere «vestitorul lui Dumnezeu», «slujitorul lui Dumnezeu ca vestitor», către o tânără fecioară numită Maria, care era în rugăciune, gândul ei, spre deosebire de ispititorul care a rupt mintea Evei, era la Dumnezeu și doar când omul este cu gândul la Dumnezeu, poate să vadă sau să asculte solii sau solitorii lui Dumnezeu. Când mintea noastră este la rugăciune, gândul nostru la sfințenie, la iubirea față de Dumnezeu, lumea este alta, lumea apare alta, dar când gândul nostru este fără de Dumnezeu, fără credință, gândul nostru este doar pentru noi și pentru sine, uitând de cel Care ne-a dat viață, atunci mintea se întunecă, mintea se îmbolnăvește și omul cade, scade și decade, cum spun Sfinții Părinți. Ei bine, iată, Fecioara Maria cu gândul la rugăciune, se întâlnește cu Arhanghelul Gabriel, Gavriil iar acesta îi spune voia lui Dumnezeu, lucrarea lui Dumnezeu. Ne spun Sfinții Părinți că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu putea să respingă, să refuze această veste bună, pentru că Dumnezeu ne-a creat cu darul libertății. Noi putem să alegem, să luăm viața cu Dumnezeu, cu rugăciune, adică să fim fericiți, sau putem să alegem nefericirea noastră. Suntem liberi să alegem viața sau moartea, binecuvântarea sau blestemul și fiecare clipă a noastră este o alegere, o alegere în libertatea noastră.

Dumnezeu ne-a creat liberi, însă în Sfânta Biserică, atunci când omul descoperă libertatea lui Dumnezeu, el devine responsabil adică în rugăciune cu Dumnezeu, libertatea lui devine responsabilitate.

Responsabil, în limba latină, înseamnă de la „response”, înseamnă „el răspunde iubirii lui Dumnezeu”.

Omul responsabil dă un răspuns libertății pe care Dumnezeu i-a dat-o și iubirii lui Dumnezeu și atunci el, răspunzând iubirii lui Dumnezeu, intră în comuniune cu Dumnezeu. Toată agresiunea, toată violența, toate crimele și omorurile, toate răutățile lumii adunate în istorie, în întuneric, în violență, în disperare sunt lipsa responsabilității. Omul iresponsabil, omul care nu dă răspuns iubirii lui Dumnezeu, omul egoist, omul viclean, omul mincinos, omul agresiv, omul fără Dumnezeu, omul fără suflet, cum spune poporul nostru.” În continuarea omiliei, părintele Munteanu a vorbit despre veștile care ne invadează astăzi, din păcate, veștile cele rele, dar sărbătoarea Bunei Vestiri ne reamintește că iubirea în Dumnezeu ne duce spre veșnicie.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

94 „Ei bine, iată, astăzi, vestea cea bună ne vorbește despre iubirea lui Dumnezeu, manifestată către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care naște pe Omul sau pe Hristos, care este noul Adam, Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu cel necuprins în timp și-n spațiu, cel care a creat totul, se smerește și devine făptura umană. Ia trupul nostru stricăcios și pieritor, neputincios, plin de afectele sau urmările păcatului, se smerește atât de mult, încât intră în acest țesut material stricăcios pentru ca să-l sfințească, să-l înveșnicească. Și astăzi, la sărbătoarea Buneivestiri înțelegem că noi când suntem în Dumnezeu, noi intrăm în veșnicie sau în iubirea Lui în vindecarea noastră. Singura soluție ca noi să rămânem în istorie și umanitatea să nu piară este să descopere Vestea cea Bună. Este să descopere pe Dumnezeu și iubirea Lui. Singura șansă ca noi să nu pierim, este ca noi să trăim Sărbătoarea de astăzi.

Sărbătoarea de astăzi nu se mai trăiește și de aceea suntem în suferință. Sărbătoarea de astăzi ar trebui să fie trăită zilnic, pentru că ea ne spune că Dumnezeu ne iubește.

Așa cum am spus, Buna Vestire în limba greacă înseamnă Evangelion iar în latină este Sfânta Evanghelie. S-a așezat Sfânta Evanghelie numită Vestea cea Bună, în sufletul nostru și de aceea când dorim să aflăm vești bune, când dorim să ne vindecăm, Biserica ne îndeamnă să citim din Vestea cea Bună a Sfintei Scripturi, din iubirea lui Dumnezeu, să citim un Paraclis, să citim un Acatist, să citim din Viețile Sfinților care și ei au dorit să spună Vestea cea Bună. Să ne înconjurăm de vestea bună iar Vestea cea Bună este iubirea lui Dumnezeu. Să ne prindem în această respirație a Duhului împreună cu solii cerești, cu îngerii, cu toată lucrarea lui Dumnezeu. Ei bine, deci înțelegem că sărbătoarea Vestei celei Bune este vindecarea noastră. Viitorul se întrupează din Maica Domnului care este noua Evă. Așa este numită în Biserică Maica Domnului: Noua Evă pentru că ea este cu gândul la rugăciune. Ea se smerește pe ea. Ea acceptă lucrarea lui Dumnezeu cu gândul de a se ridica împreună în rugăciune cu Dumnezeu către sfințirea ei și sfințirea umanității. Și pentru această stare iată, se limitează Dumnezeu Dumnezeirea întreagă și se naște Hristos, numit Noul Adam. Hristos Noul Adam este cel după care noi putem să ne vindecăm chipul nostru sau tipologia noastră umană căzută se vindecă când suntem în Hristos. De aceea, Biserica ne îndeamnă să ținem postul, să ne spovedim, pentru ca apoi să ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Hristos. Să ne sfințim și curățim umanitatea noastră altoită în Hristos și-n Învierea Lui. Înțelegem, deci, sărbătoarea de astăzi ca fiind bucuria vieții noastre, fiind începutul sau temelia vieții noastre creștine. Sărbătoarea de astăzi este singura care poate să ne transforme viața noastră și umanitatea. De aceea, ceea ce vedem în jurul nostru, toate suferințele lumii întregi, se datorează uitării sărbătorii Buneivestiri.

Când omul uită de iubirea lui Dumnezeu, înnebunește. Când umanitatea, când știința ia locul lui Dumnezeu, se cocoțează deasupra a ceea ce este Creatorul în ambiția și-n nebunia drăcească, atunci umanitatea se prăbușește. Și-avem în jurul nostru înmulțirea bolilor, în mare parte cancerul, care caută www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

95 să mănânce din trupul firav și neputincios de la prunc până la cel în vârstă. Este un rezultat al lăcomiei.

Alimentele sunt toxice, apa se murdărește, sângele pământului, petrolul, se scoate continuu și se întunecă cerul, toată această înstrăinare de Dumnezeu, toată această lepădare după gândul profitului continuu și nesăbuit, aduce distrugere și moarte. De aceea, reacția creștinului vis-a-vis de această stare este reacția Liturghiei, noi avem la Sfânta Liturghie prescura făcută din grâu, măcinat, așezat cu grijă și dospit, vinul liturgic este cel curat și luminos, credinciosul care trăiește liturgic viața lui este un creștin care iubește curățenia și frumosul, care respectă spațiul care-l înconjoară, care se simte responsabil, dând răspuns creației întregi, care mărturisește pe Creator. De aceea, astăzi, la sărbătoarea Bunei Vestiri suntem îndemnați să căutăm să vedem peste tot Vestea lui Dumnezeu în jurul nostru, în natură.

Societatea de astăzi caută să depărteze vestea lui Dumnezeu. Și de aceea s-au inventat, de exemplu, mai nou, sunt computere care ți-arată pești într-un acvariu și zice: «Uite ce pești a făcut omul!» Nu mai vede omul peștele, a așezat umanitatea întreagă flori din plastic care nu se mai ofilesc niciodată și ne uităm la ele și zicem: «Uite, că avem flori din plastic, sunt făcute de oameni». Omul nu mai privește floarea adevărată. A așezat parfumuri chimice peste tot, le punem prin mașini, ne dăm cu ele, dar nu mai simțim spațiul îmbietor și frumos, parfumul lăsat de lucrarea lui Dumnezeu, de providența Lui. Ne înconjurăm de falsuri și de kitsch-uri și-n această înconjurare a noastră uităm de Vestea cea Bună, uităm de Creator, uităm că viața noastră este unică și este binecuvântată atunci când ascultăm șoaptele iubirii lui Dumnezeu.

De aceea, Buna Vestire, sărbătoarea de astăzi, ne îndeamnă să deschidem ochii sufletului și să privim înspre ceea ce mai putem privi, pentru că lumea se îndreaptă spre întuneric, pentru că goana după profit, goana după a te cocoța deasupra Creatorului numită și demonizarea materiei sau îndrăcire este cursul lumii de astăzi fără Dumnezeu. De aceea să ne adunăm cât putem la rugăciune și-n Sfânta Biserică, să înțelegem că noi, când suntem în rugăciune, primim Vestea cea Bună.”

14 ani de la deschiderea Centrului social-educativ „Popasul Iubirii Milostive” „În urmă cu 14 ani, în ziua Bunei Vestiri avea loc deschiderea Centrului social-educativ «Popasul Iubirii Milostive». Îmi amintesc că am fost invitat la sfințirea locului pe care a fost construit acest așezământ. Era soare în acea zi, iar locul semăna cu un tăpșan pe care pășteau vacile. După ce s-a făcut sfințirea untdelemnului și a apei, s-a săpat simbolic o groapă cu un hârleț, cerându-se ca Hristos să binecuvinteze un loc în care să fie El Însuși continuu prezent. Negăsindu-se o piatră pentru a fi pusă ca simbol al temeliei, s-a săpat până ce a fost descoperită una.

Această piatră a fost specială întrucât avea pe ea semnul sfintei cruci, anunțând că acolo se va săvârși o lucrare deosebită. După câteva săptămâni, priveam cu emoție locul pentru că nu începuseră Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

96 încă niciun fel de lucrări. Dar după ce fondurile au fost aprobate, s-au ridicat trei clădiri, iar cea din mijloc, unde s-a găsit piatra cu semnul crucii, a ajuns să fie centru social. Însă după ce a fost construit, acesta s-a și închis, din cauza lipsei fondurilor. De aceea, prin hotărârea Consiliului Local din Săvinești, spațiul a fost încredințat parohiei «Sfinții Voievozi». Aici urmau să să desfășoare o serie neîntreruptă de activități sociale și educative.

Acest centru a crescut sub ochii noștri, iar 14 ani au trecut ca o clipă, având susținători discreți și hotărâți. S-au pus pietre vii la zidirea sufletească a multor oameni. Și astfel, având aceeași țintă, putem să ne urmăm fiecare dintre noi drumul nostru spre desăvârșire”, a adăugat părintele Petru Munteanu.

Ziua de 25 martie este importantă și pentru faptul că se împlinesc 10 ani de la înființarea filialei din Săvinești a Fundației Solidaritate și Speranță; șase ani de activitate a revistei online de dialog etic, estetic și social intitulată „Jurnal Spiritual”; precum și cinci ani de la înființarea postului online Radio Jurnal Spiritual; a Editurii Jurnal Spiritual și trei ani de la înființarea unui post de radio online pentru copii, Radio Ciufulici. De asemenea, domnul Gheorghe Măriuța, paraclisierul bisericii „Sfinții Voievozi” din Săvinești și-a serbat aniversarea. Cu această ocazie îi urăm: „La mulți, frumoși și fericiți ani!”.

Brîndușa Dediu

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

97

FUNDAȚIA ÎMPREUNĂ PENTRU SOLIDARITATE SOCIALĂ Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială este constituită în baza Legii 21/1924 pentru persoanele juridice asociații și fundații, înscrisă în Registrul special al persoanelor juridice al Judecătoriei Rădăuți, ulterior înscrisă în Registrul special al modificărilor persoanei juridice la nr. 912/285/2015 din 23.03.2015, conform Încheierii nr. 327 din 23.03.2015 pronunțată în dosarul 912/285/2015 de Judecătoria Rădăuți.

Scopul Fundației Împreună pentru Solidaritate Socială este filantropic non-profit, urmărind slujirea celor mai nobile activități umanitare de caritate și ajutorare a persoanelor aflate în stare de nevoie socială.

Fundația este o organizație neguvernamentală nonprofit, persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, având caracter social-filantropic, cultural, civic și nepartinic.

Prin misiunea Fundației, cea de combatere a marginalizării sociale prin redarea demnităţii umane, ajutorarea şi încurajarea persoanelor defavorizate din comunitate, prin solidaritate şi angajament social, ne propunem susţinerea comunităţii locale pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii sociale şi culturale, prin apărarea drepturilor omului şi valorilor morale creştine.

Viziunea fundației este de a contribui la materializarea principiilor creștine prin caritate, solidaritate și pace socială. Întreaga activitate a Fundației se axează pe 2 coordonate: activități sociale, (oferirea de hrană în cadrul unei cantine sociale, ajutoare materiale diverse, îmbunătățirea condițiilor de viață și oferirea de noi oportunități pentru persoanele dezavantajate sau făcând parte din categorii vulnerabile) și cultural – educative (organizarea de tabere, grupuri artistice, oferirea de consiliere educațională și psihologică, organizarea de cursuri de formare în diverse domenii practice – confecționarea de lumânări decorative, patiserie, croitorie, broderie etc.).

Prin activitățile fundației noastre se urmărește slujirea celor mai nobile principii de caritate și ajutorare a persoanelor marginalizate, aflate în stare de dificultate socială.

Pe partea de social, Fundația se implică în asigurarea mesei de prânz gratuite, unui număr de peste 100 de copii în fiecare an, începând din anul 2015, organizarea de activități sportive și artistice în timpul vacanțelor, consilierea copiilor cu probleme, acordarea de burse speciale, înființarea unui atelier protejat destinat persoanelor cu dizabilități, susținerea campaniilor social-filantropice destinate persoanelor defavorizate.

Numărul celor care au beneficiat de proiectele Fundației se ridică la peste 1000 de persoane anual, iar numărul acestora este în creștere. În domeniul cultură-media Fundația a dezvoltat proiecte destinate comunității, care să contribuie la îmbunătățirea vieții culturale prin promovarea proiectelor cultural-educative atât la nivelul comunității, dar și la nivel național, prin asigurarea standardelor de excelență și încurajarea tinerilor scriitori.

Radio Ciufulici a fost înființat în anul 2016, radio online destinat în mod special celor mici, dar și pentru mămici, tătici și bunici. Acest post de radio se adresează tuturor celor care își doresc Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

98 să asculte sau să reasculte frumoasele povești nemuritoare, teatru radiofonic și desene animate educative, toate aceste programe contribuind la o dezvoltare armonioasă pentru cei mici. În anul 2014 s-a înființat postul de radio online „Radio Jurnal Spiritual”, care, începând din anul 2018, a obținut 6 licențe FM, pentru emisie în mai multe locații din Moldova.

Pentru a continua activitățile Fundației, aceasta s-a înscris în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale, potrivit Legii nr.

30/10.01.2019 pentru aprobarea OUG nr. 25/2018 privind modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru aprobarea unor măsuri fiscalbugetare (Monitorul Oficial nr.

44/17.01.2019).

Pentru certificare postăm Decizia nr. 349 din 05.04.2019, precum și extras din Registrul entităților/unităților de cult cu înscrierea contribuabilului (Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială).

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

99

Politici Publice Locale – un element fundamental pentru creșterea calității procesului decizional la nivelul administrației publice locale F u n d a ț i a Împreună pentru Solidaritate Socială, prin persoana delegată din partea fundației, doamna Ana Darie – director de programe, a participat în perioada 3 – 4 aprilie 2019 la sesiunea de instruire Noțiuni elementare despre Politici Publice, Implicarea în procesele decizionale și în formularea de propuneri de politică publică alternative pentru problemele identificate la nivelul comunității, sesiune organizată în cadrul proiectului „Politici Publice Locale – un element fundamental pentru creșterea calității procesului decizional la nivelul administrației publice locale”, eveniment organizat la Hotel EMD din Bacău.

Proiectul este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014 – 2020 și este implementat de către Institutul pentru Politici Publice (lider de parteneriat) și Asociația Municipiilor din România (partener).

Scopul proiectului este de a crea mecanisme și instrumente funcționale care să conducă la creșterea calității procesului decizional la nivelul administrației publice locale, pentru a răspunde în mod fundamentat și coerent nevoilor comunităților locale, concomitent cu dezvoltarea capacității societății civile și a partenerilor sociali de la nivel local de a se implica activ în elaborarea de politici publice viabile la nivel național și local. În cadrul sesiunii, cei prezenți au fost instruiți în domeniul ciclului politicilor publice, li s-a prezentat diferența dintre politică și politici publice, definiția politicilor publice, caracteristicile, agenda și etapele politicilor publice, importanța evaluării periodice a unei PP, exemple de probleme care pot face obiectul unei Politici Publice, structura unui document de PP ale Brief-ului de PP și ce rezultă.

Institutul pentru Politici Publice (IPP) este o organizație neguvernamentală ce militează pentru creşterea calităţii proceselor de elaborare a politicilor publice în România.

Desfăşurând activităţi de cercetare, de advocacy şi de promovare în domenii precum: reforma administraţiei publice, transparenţa instituţiilor, integritatea aleşilor şi a funcţionarilor, IPP este una dintre cele mai obiective, dar şi incisive organizaţii din România, fiind recunoscută Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

100 ca o autoritate în domeniile sale de excelenţă.

La această sesiune, fiind prezent și directorul Institutului de Politici Publice, domnul Adrian Moraru a fost rugat să ne spună punctul de vedere al domniei sale cu privire la proiectul inițiat, din care cităm: „Noi sperăm să se modifice mentalitatea primăriilor, să înceapă să-și modifice procesul decizional folosind metoda politicilor publice la nivelul comunității. Îi încurajăm să folosească expertiza ONG-urilor din comunitățile lor și a altor actori (mediul de business, sindicate, patronate) în elaborarea diverselor măsuri pe care le au în vederea rezolvării problemelor din comunitate.

Noi trăim într-o societate în care administrația, fie ea centrală sau locală, pare că este mereu într-un conflict cu zona neguvernamentală. Asta, tocmai pentru că nu există o cultură a dialogului și implicare a celor din structurile n e g u v e r n a m e nta l e î n r ezo l v a r e a p r o b l e m e l o r, l ă s â n d a c t o r i i neguvernamentali cu singura opțiune pe care o au: de a fi critici”.

Pe această cale aducem mulțumiri echipei Institutului de Politici Publice pentru profesionalism și pentru consecvență în îndeplinirea misiunilor asumate prin proiectele inițiate la nivel național.

A. D.

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

101

Pelerinaj în sâmbăta Floriilor – mărturisirea credinței „Sărbătoarea Floriilor, începând cu pelerinajul din sâmbăta Floriilor, este prevestire deja a biruinţei lui Hristos asupra morţii lui Lazăr şi apoi a biruinţei lui Hristos asupra propriei sale morţi, ca să ne dăruiască nouă bucuria Învierii. (...)

Pelerinajul de Florii este, în primul rând, este o comemorare a intrării Domnului Iisus Hristos în oraşul Ierusalim, venind din satul Betania, unde a î nv i a t d i n m o r ţ i p e prietenul său, Lazăr. În al doilea rând, pelerinajul de Florii este prevestirea pătimirii Domului Iisus Hristos, dar şi a Învierii de obşte a tuturor neamurilor”, Preafericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Pelerinajul creștin de Florii își are originea în secolele III și IV, fiind întâlnit în marile orașe ale creștinătății, precum Ierusalimul și Constantinopolul. În țara noastră, procesiunea sau pelerinajul din ajunul sărbătorii Floriilor este un eveniment deosebit, care a prins amploare mai ales în perioada interbelică. Întreruptă forțat de regimul comunist în anul 1948, tradiția acestei procesiuni a fost reluată, după anul 1990, în Moldova, iar din anul 2008 în București și apoi în alte părți ale României.

Ultima sâmbătă dinaintea Săptămânii Patimilor Domnului este cunoscută în tradiţia creştină ca „Sâmbăta lui Lazăr”.

Tradiţia spune că, în această zi sâmbătă, credincioşii duc ramuri de salcie la mormintele celor dragi, care nu mai sunt printre noi. Cunoscută ca şi Sâmbăta lui Lazăr, în această zi Biserica face pomenirea învierii lui Lazăr de către Domnul Iisus Hristos înfăptuită în Betania. Creştinii se roagă Domnului ca toţi cei adormiţi să fie aşezaţi „în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea”.

Pelerinajul de Florii aduce aminte de drumul parcurs de Mântuitorul Iisus Hristos din Betania la Ierusalim cu o săptămână înainte de Patimile şi Învierea Sa din morţi.

Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim a fost cinstită încă din ajunul acestui praznic de către enoriașii Parohiei „Sfinții Voievozi” – Săvinești. Deja tradiție, ca în ultimii nouă ani, părintele paroh Petru Munteanu, alături de credincioșii enoriei, a mers și în acest an, la data de 20 aprilie 2019, într-o procesiune în Sâmbăta lui Lazăr pentru a vesti intrarea Mântuitorului Hristos în cetatea Ierusalimului, la cele 29 de troițe ridicate de comunitatea săvineșteană, în cei aproape 22 ani de când slujește părintele Petru Munteanu în Parohia „Sfinții Voievozi”.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

102 Ca și în anii precedenți și de această dată în dreptul fiecărei troiţe a fost citit un condac şi un icos din Acatistul Învierii lui Lazăr.

Pelerinii au ascultat p e r i c o p e l e evanghelice legate de Duminica Floriilor şi au primit ramuri de salcie şi flori binecuvântate.

La una dintre troițe, cea care are hramul de Sfânta Cruce, credincioșii l-au așteptat pe părintele Petru Munteanu cu câteva cântări bisericești, cum ar fi: „O, Minune!”, pe care le-au intonat împreună. „Hristos Domnul intră în cetatea Ierusalimului (care se traduce Orașul Păcii) pentru a ne aminti tuturor care este chemarea-vocație a noastră: Cea de fii ai lui Dumnezeu prin har. Uitându-şi chemarea, ajuns la stadiul de cerșetor, privind doar spre cele vremelnice şi stricăcioase, omul s-a înstrăinat de sine, de semeni şi de Dumnezeu. În Cetatea Ierusalimului poporul, odinioară strigând «Osana! Osana!», nădăjduia în darul şi ajutorul stricăcios dorit de fiecare în spațiul-timp al vremelniciei sale. Noi, astăzi, plecând de la Sfânta Biserică am parcurs un drum cu Hristos la troiţele parohiei unde, cântând şi rugându-ne cu credincioşii, am redescoperit calitateavocație a noastră de «fii ai Împărăţiei Cerurilor» la care suntem chemați prin Întruparea Mântuitorului şi prin Sărbătoarea Floriilor. Hristos Domnul, prin intrarea în Ierusalim, dorește să ne spună că nu suntem cerşetori, ci fii de Împărat. Chemați la ospăţul unei împărăţii veşnice. Parcurgem cu credincioşii un drum cu Hristos Domnul în Săptămâna Patimilor pentru a trăi împreună marele dar al Învierii, ce ne introduce într-un nou spațiu numit de Biserica noastră «spațiul Învierii» unde minunea este posibilă”, ne-a spus părintele paroh Petru Munteanu.

Brîndușa Dediu www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

103

„Îl întâmpinăm pe Mântuitorul Iisus Hristos în Ierusalim pentru că astăzi fiecare biserică este un Ierusalim” „Sfânta Evanghelie din Duminica Floriilor care încheie Postul cel de 40 de zile al Sfintelor Paști a fost rânduită de Biserică spre a fi citită în ziua sărbătorii Intrării Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, praznic numit în popor și sărbătoarea Floriilor. În această Evanghelie plină de înțelesuri duhovnicești se pomenește mai întâi de mirul de mare preț al recunoștinței Mariei față de Iisus pentru învierea din morți a fratelui ei și al Martei, Lazăr din Betania, care era și prieten al Domnului Iisus Hristos. În al doilea rând, vedem în Evanghelia de astăzi că Intrarea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim este o sărbătoare a biruinței Sale asupra morții lui Lazăr și o prefigurare sau anticipare a biruinței Sale asupra propriei Sale morți, prin învierea Sa din morți.” Preafericitul părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Creștin-ortodocșii sărbătoresc anul acesta, la data de 21 aprilie 2019, Floriile sau Duminica Stâlpărilor.

Strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania, această duminică îi pregăteşte pe credincioşii ortodocşi pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Hristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii. Floriile deschid săptămâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşte, cunoscută sub numele de Săptămâna Mare. Din această zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile.

Enoriașii Parohiei „Sfinții Voievozi” din Săvinești, și nu numai, au prăznuit Intrarea Mântuitorului în Ierusalim, participând la Sfânta Liturghie, săvârșită de părintele paroh Petru Munteanu și au împodobit cu ramuri de salcie sfinţită icoanele, uşile şi ferestrele gospodăriilor lor şi păstrând rânduiala postului.

Aceste ramuri sfinţite se păstrează peste an, fiind folosite cu credinţă la tămăduirea diferitelor boli. Oamenii obişnuiesc şi să înfigă aceste ramuri în straturile proaspăt semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le aşeze pe morminte. Ramurile verzi simbolizează castitatea, dar şi renaşterea vegetaţiei, amintind totodată de ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim, în această zi.

Legat de importanța acestei zile, de Florii, părintele Petru Munteanu, în cuvântul de învățătură pe care l-a adresat credincioșilor, a menționat: „Mulțumim Bunului Dumnezeu Care ne-a ajutat s-ajungem astăzi la Sfânta Biserică. Suntem în Duminica Floriilor, suntem în Duminica care ne pregătește pe noi de Săptămâna Patimilor, de slujbele Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

104 cele frumoase, ale Deniilor. De perioada în care noi vom călători împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos la Cine cea de Taină, în Grădina Ghetzimani, la judecata și osândirea Lui, apoi pe drumul Golgotei, la Răstignirea Lui, la abadandonul Său, părăsirea Lui de către majoritatea ucenicilor, apoi ducerea la mormânt a celui care n-a fost plâns sau prohodit, pentru ca mai apoi, să ne pregătim de Slăvita și Dumnezeiasca Înviere a Mântuitorului Iisus.

Suntem în Duminica Floriilor și cu toții purtăm în mână stâlpări sau crenguțe verzi, care mărturisesc într-un fel iubirea noastră și recunoștința noastră față de Bunul Dumnezeu. Îl întâmpinăm pe Mântuitorul Iisus Hristos în Ierusalim, pentru că astăzi, fiecare biserică este un Ierusalim. Noi auzim, se fac excursii la Ierusalim și e bine că se fac, dar spunem celor care n-au ajuns încă acolo, în orice Duminică când merg la Biserică, merg la Ierusalim. Și-n orice Duminică au parte de Învierea lui Hristos, când se apropie de Sfintele Taine și-L caută pe Cel Care este vindecătorul morții și a biruit păcatul și moartea.” În continuarea cuvântului de învățătură, părintele Petru Munteanu a subliniat mesajul transmis de Intrarea în Ierusalim a Mântuitorului Nostru Iisus Hristos: „Intrarea Mântuitorului în Ierusalim, ca și mesajul Sfintei Sale Evangheliii, este acela de a ne trezi pe noi la calitatea de fii ai Împărăției, de a ne descoperi noblețea și aristocrația noastră. Noi nu suntem oricine, ci suntem fii ai lui Dumnezeu prin har”. Mântuitorul ne vorbește nouă astăzi despre importanța pe care noi este bine să o dăm respectului față de celălalt. Să vedem în cel de lângă noi chipul lui Dumnezeu. Despre importanța iubirii și-a iertării. Despre importanța rugăciunii ca dialog al nostru cu Dumnezeu, despre importanța recunoștinței, despre importanța de a vedea viața ca dar de la Dumnezeu.

Despre importanța de a vedea Creația și lumea întreagă ca un imens spectacol unde Creatorul prin fel și fel de mijloace ne vorbește nouă despre iubirea Lui față de noi. De la o mică gâză la o floare, de la tot ceea ce ne înconjoară suntem surprinși despre splendorile Creației care vestesc pe Creator. Și toate acestea descoperite în fel și chip, prin pilde și prin cuvântări, care, uneori, au fost greșit înțelese de o mulțime care striga «Osana», iar mai târziu va striga: «Răstignește-L!», «răstignește-L!».

De aceea, iată, în această Duminică a Stâlpărilor Biserica ne îndeamnă pe noi să ne adâncim în cunoașterea mesajului Mântuitorului Iisus Hristos și să-l mărturisim prin vorba noastră și prin faptele noastre. Să înțelegem că a fi creștin, următor al lui www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

105 Hristos înseamnă să-l respecți în primul rând pe celălalt, pentru că din respectul pe care-l dai celălalt, vorbind cuviincios, având grijă de ce spui și ce faci, mărturisești iubirea lui Hristos. În respectul și-n demnitatea pe care noi o avem respectând pe celălalt, mărturisind prin iubirea lui Dumnezeu, construind împreună cu Hristos Împărăția Lui sau Biserica Lui pe acest pământ. Biserica este Adunarea credincioșilor care au principii și valori altoite sau așezate în învățătura aceasta veșnică a Mântuitorului Iisus Hristos. Și de aceea, iată, în Duminica aceasta a Stâlpărilor este bine să nu ne depărtăm de Sfânta Biserică, ci să luăm drumul cu Hristos în Săptămâna cea Mare, pregătindu-ne și noi împreună cu Hristos de Învierea noastră”.

La finalul Sfintei Liturghii, părintele Petru Munteanu i-a felicitat pe toți cei care poartă nume de floare, iar credincioșii s-au alăturat corului bisericii, cântând sărbătoriților tradiționalul „La mulți ani!”. „Astăzi este și ziua celor ce poartă nume de flori, de la Florii. Avem Camelia, Florin, Florentina, Florina, cei care au primit prin botez nume de flori, date cu multă iubire de către părinții lor și nașii lor. Și celor care poartă aceste frumoase nume le dorim ca să înmiresmeze în primul rând prin viața lor cu duhovnicia și cu frumusețea interioară a sufletului, cu parfumul acesta pe care Dumnezeu îl dăruiește în sufletul lor, când suntem cu El sau dorim să fim cu El. Să dăm celor din jur, după cum florile din câmpie oferă, necondiționat, fără nicio condiție, o floare nu pune condiții ca să ne ofere parfumul și frumusețea ei și noi, tot la fel, să dăruim celor de lângă noi iubire din iubirea lui Hristos, rugăciune, pace, înțelegere și înțelegem că putem să schimbăm lucrurile dacă începem cu schimbarea noastră.”

După Sfânta Liturghie enoriașii Parohiei „Sfinții Voievozi” din Săvinești s-au îndreptat către casele lor, dar nu înainte de a primi binecuvântarea părintelui Petru Munteanu și o crenguță de salcie, pe care să o pună la icoana din casă.

Care sunt cele mai populare nume de flori Peste 1,4 milioane de români îşi serbează onomastica de Florii, cei mai mulţi purtând numele Florin (334.634), Viorel (146.328) şi Viorica (146.268), dar existând şi câteva sute de persoane cu nume ca Mărgărit (699), Micşunica (626), Panseluţa (444) sau Crizantema (303).

Din cei 1.487.510 de români aniversaţi de Florii, 634.467 sunt bărbaţi, iar 853.043 sunt femei, informează un comunicat al Ministerului Afacerilor Interne (MAI).

Statisticile existente, la nivelul Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul MAI, arată că majoritatea românilor care îşi sărbătoresc onomastica de Florii, respectiv 334.634 de persoane, poartă numele de Florin, alţi 146.328 se numesc Viorel, iar 54.749 – Florian.

Brîndușa Dediu

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

106

Irina Iliesei din România si Kipras Varanavičius din Lituania își fac proiectul de licență în România

Ambii studenți la Facultatea de Arte din Coventry, sectiunea Media și Film, au ales ca temă de licență religia și spiritualitatea din România, mai exact fac un scurt metraj despre Părintele Petru Munteanu din Săvinești, Piatra Neamț. Își doresc să promoveze valorile spirituale și tradițiile românești, așa cum sunt ele autentice. Ce-i drept, au și ce promova, avându-l ca personaj principal pe părinte, care desfășoară activități filantropice, administrative, educative pentru tineret și membrii comunității. În Anglia, religia nu mai este atât de importantă ca în România, și speră ca englezii să fie plăcuți impresionați de românii care au mai rămas curați în suflet.

La facultatea din Coventry se pune mare accent pe practică, reprezentând un procent de 70%. Au multe laboratoare si studiouri pentru a învăța meserie. Au venit în România chiar cu aparatura universității pentru a realiza proiectul. La sfârșitul celor 3 ani, studenții prezintă proiectul de licență, care a fost anunțat din timp, cu aproximativ un an înainte, si ar fi putut fi refuzat dacă nu s-ar fi încadrat în cerințele universitare. Irina și Kipras așteptă cu emoții verdictul www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

107 final.

Au lansat și un teaser, ca o introducere la materialul ce urmează.

Coventry este un oraș și un Burg Metropolitan în cadrul Comitatului Metropolitan West Midlands în regiunea West Midlands.

Este al 8-lea din Anglia după populație, numărând peste 300,000 de locuitori, situându-se la o oră și jumătate de Londra.

Echipa Jurnalului de Bacău le urează succes la prezentarea proiectului.

George Săcăleanu

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

108

Concursul Național Catehetic „Hristos, sufletul satului meu” Luni, 22 aprilie a.c., la Roznov s-a desfășurat etapa de protopopiat a Concursului Național Catehetic „Hristos, sufletul satului meu”, organizat cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Daniel și cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, de către Sectorul teologic-educațional al Patriarhiei Române în parteneriat cu Ministerul Educației Naționale.

Acest Concurs și-a propus să contribuie la redescoperirea valorilor păstrate și promovate de satul românesc, de-a lungul timpului și s-a adresat copiilor și tinerilor, preoților, profesorilor de religie, dar și de alte discipline.

De la Școala Gimnazială „I. Gervescu” din comuna Săvinești s-au înscris 40 de copii, cei mai mulți dintre ei manifestându-și dorința de a realiza o lucrare în domeniul artistic, dar au fost și copii care au optat pentru secțiunea literară.

Copiii prezenți la activitatea extrașcolară, susținută în cadrul școlii sub îndrumarea doamnei profesor de religie, Mihaela Bănuț, au primit cu bucurie solicitarea de a participa în proiect, alegându-și fiecare tema pe care au considerat-o potrivită pentru aptitudinile lor.

La etapa locală de jurizare a lucrărilor din concurs, de la școala gimnazială din Săvinești au participat Țăndărel Ioana, clasa a VI-a și Dumitrache Ioana, clasa a II-a, fiecare cu o poezie dedicată lui Hristos.

Simplitatea și inocența au caracterizat modul de prezentare a poeziilor rostite de cele două copile, care, îmbrăcate în costum popular, și-au pus în rândurile poeziilor toată dragostea lor pentru Hristos.

Aceste proiecte dedicate copiilor, care au ca teme cultura, munca, virtuțile morale și creștine, în care ei pot săși formeze trăsături pozitive de voință și caracter, conduce către supraviețuirea tradiției poporului român, ca replică la criza actuală de valori.

La finalul concursului au fost date Diplome de Participare și icoane cu Învierea Domnului. Pentru Parohia Săvinești II, Diploma de Participare pentru Preotul Paroh, Petru Munteanu, a fost preluată de cele doua fete, Țăndărel Ioana și Dumitrache Ioana, participante în concurs.

Ana Darie www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

109

Hristos a Înviat! „Învierea lui Hristos este începutul şi temelia învierii tuturor oamenilor, la sfârşitul veacurilor. De aceea, Sfântul Apostol Pavel afirmă că «precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia»(1 Corinteni 15, 22). Sărbătoarea Sfintelor Paşti este sărbătoarea luminii, adică a sensului ultim al vieţii omului şi al universului; ea ne arată că omul nu este făcut pentru a rămâne în mormânt, ci pentru a urca la cer, iar universul acesta trecător se va preface într-un cer nou şi un pământ nou. Întrucât Sărbătoarea Sfintelor Paşti este şi sărbătoarea păcii şi a bucuriei, ea ne cheamă să aducem oamenilor aflaţi în nevoi pace şi bucurie prin cuvinte frumoase şi fapte bune. Totodată, să nu uităm pe fraţii noştri români aflaţi printre străini”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Sărbătoarea Paștelui este pentru români, alături de Crăciun, cea mai importantă din an.

Pentru această sărbătoare fiecare familie se pregăteşte cu mult timp înainte prin postul ţinut cu atâta evlavie. În biserica ortodoxă oamenii se pregătesc pentru întâmpinarea sărbătorilor de Paști prin „postul Paștelui” numit şi „Postul Cel Mare”. Acest post durează 48 de zile. În mod oficial, postul începe după „Duminica iertării”, în ziua de luni a săptămânii a 7-a de dinaintea sărbătorii de Paști.

Paștele, sărbătoarea creștină care cheamă oamenii să ia Lumina Sfântă, aduce bucuria unică a Învierii Mântuitorului. Dar şi ritualuri şi tradiţii religioase, printre care şi cea a salutului Pascal – „Hristos a înviat!”, „Adevărat a înviat!”. În bisericile ortodoxe, slujba de Înviere a început în jurul orei 23.00, în interiorul lăcaşurilor Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

110 de cult. Învierea Mântuitorului nu este însă proclamată în interiorul bisericii, ci în afara acesteia.

Pentru că, spun preoţii, ea priveşte pe toţi oamenii. Sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos a fost celebrată la data de 28 aprilie 2019 de sute de credincioşi din Parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești și nu numai. Ei au participat cu bucurie la slujba Învierii, prilej cu care au primit Sfânta Lumină.

La miezul nopţii, în curtea Parohiei „Sf. Voievozi” din Săvinești se aflau sute de credincioși, veniți să ia Lumina Sfântă. Părintele paroh Petru Munteanu a ieșit din biserică la ora 00:00 şi i-a chemat pe cei prezenți cu îndemnul „Veniţi de luaţi Lumină!”.

Ceremonia a continuat cu ieșirea procesională a părintelui paroh, a cântăreților și a credincioșilor din biserică. A urmat cântarea „Învierea Ta, Hristoase, Mântuitorule…” și cu citirea Evangheliei, înainte de binecuvântarea de început.

După ce lumânările oamenilor s-au aprins, și după ce s-a rostit pericopa Evanghelică, părintele Petru Munteanu a dat citirii Pastorala „Din tărâmul morții în tărâmul viețiurii celei adevărate” a Înaltpreasfințitului Părinte Teofan. „În această noapte de lumină, precum și în zilele care urmează, trăim ceva aparte, ceva deosebit față de celelalte zile ale anului. De cele mai multe ori nu reușim să exprimăm în cuvinte această stare, însă simțim că o lucrare tainică se petrece în noi. Este o mare bucurie care se revarsă peste întreaga noastră ființă. Avem, parcă, mai multă viață în noi, mai multă seninătate. Vedem lumea cu alți ochi și arătăm mai multă deschidere față de semenii noștri. Natura însăși pare a fi mai frumoasă în ziua Învierii. Intensitatea acestei stări de lumină este, desigur, diferită. La unii oameni ea se manifestă mai deplin, la alții cu mai puțină consistență și profunzime”. www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

111

O privire onestă asupra vieţii noastre arată că, de cele mai multe ori, suntem creştini doar cu numele. Împlinim exterior, dacă împlinim, poruncile și rânduielile bisericești, dar ne lipsește adâncimea vieții duhovnicești. În mod formal aparținem Bisericii, precum ramurile unui copac. Prin aceste ramuri nu mai curge însă seva dătătoare de viață, pentru că nu avem duh de pocăință, cuget smerit și rugăciune fierbinte. Lipsiți de roadele Duhului Sfânt – dragostea, bucuria, pacea, blândețea–, devenim ramuri uscate, fără legătură reală cu viața copacului, adică a Bisericii”. (…) „Drept-slăvitori creștini, Experiența mărturisește că, în Biserică, omul cu dreaptă credință, arătată în rugăciune și în dragoste, în pocăință și în smerenie, în timp de liniștire, răzbate mai ușor în viață. Ispitele, necazurile, suferința sau unele neîmpliniri nu lipsesc. În același timp, acestea nu se transformă în deznădejde sau în lipsa totală de sens și lumină în viață. Într-un suflet credincios și smerit, chiar dacă apar clipe de întuneric și de iad, Hristos coboară cu puterea Învierii Sale și-l ridică. Bucuria reapare în suflet și omul trăiește din nou starea de împlinire și de pace. În aceste zile de Înviere, să-L rugăm pe Dumnezeu să ne dăruiască statornicie în credință, putere în rugăciune și dragoste, cuget de căință, smerenie și liniște sufletească. Acestea creează spații de lumină și libertate în viața omului pentru că în ele se află puterea Învierii lui Hristos. Din această putere să hrănim sufletul nostru, al familiei noastre, al Bisericii, al Țării și al lumii.

Cu dragoste sfântă, din inimă de părinte și frate, vin în fața dumneavoastră și rostesc cu bucurie fiecăruia și tuturor: HRISTOS A ÎNVIAT!” (Fragment din Scrisoarea Pastorală a Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei). Înainte de Sfânta Liturghie a Învierii, părintele paroh împreună cu credincioșii, intonând „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”, au înconjurat sfânt lăcașul de cult, după care au intrat în biserică.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

112 Liturghia Învierii, cel mai important moment liturgic al anului, este trăită de către Biserică cu o mare bucurie. Veşminte luminoase, cântări în tonuri veselitoare, lumânări în mâini şi candele aprinse în suflete, zâmbete pe chipuri. În toiul nopţii, totul explodează de lumină şi bucurie!

Sărbătoarea Sfintelor Sărbători Pascale a continuat cu slujbe şi procesiuni în cele trei zile ale praznicului, iar toți credincioșii, care au trecut pragul sfânt lăcașului de cult de la Săvinești, au primit ouă roșii și bucăţele de pâine stropite cu vin, denumite Paști. În prima zi de Paști, duminică, 28 aprilie, în toate bisericile din Patriarhia Română a fost săvârşită, începând cu ora 12:00, slujba Vecerniei speciale, numită şi „A doua Înviere”. Conform tradiţiei, în cadrul slujbei a fost citită în 12 limbi pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan, capitolul al 20-lea, versetele de la 19 la 25, deoarece: „Toate popoarele de orice limbă, de orice etnie, sunt chemate să asculte Evanghelia, vestea cea bună a biruinţei lui Hristos asupra morţii, a iertării păcatelor şi a luminii Învierii celei de obşte, care a fost inaugurată prin Învierea Sa din morţi.” (Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române).

Brîndușa Dediu

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

113

Izvorul Tămăduirii – Izvor nesecat de dragoste „Izvorul Tămăduirii e ste o s ă r b ă to a r e a bucuriei, pentru că Maica Domnului care este icoana vie a Bisericii rugătoare, prin harul care îi vine Ei de la Hristos se face Izvor de Tămăduire pentru noi. Noi, foarte adesea nu știm cât de mare este darul sănătății, decât atunci când nu mai avem sănătate. Nu știm cât de mare este darul vederii decât atunci când nu prea mai vedem. Nu știm cât de mare este darul că avem o inimă care funcționează corect sau bine decât atunci când începe să ne doară. Aceste boli care vin asupra noastră ne determină să cerem mai mult ajutorul lui Dumnezeu, să prețuim mai mult darul sănătății și în același timp să fim mai milostivi și ajutători față de cei care suferă”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În calendarul creștin ortodox, în ziua de vineri din Săptămâna luminată, adică perioada cuprinsă între Duminica Învierii sau a Sfintelor Paști şi Duminica Tomii sau prima după Înviere, figurează una dintre sărbătorile foarte scumpe pietăţii ortodoxe. Ea poartă numele de Izvorul Tămăduirii şi este o sărbătoare închinată Maicii Domnului. Face parte din numitele sărbători mici, închinate Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu.

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii este închinată după tradiţie Maicii Domnului, care începând cu secolul al V-lea a făcut numeroase vindecări şi minuni la un izvor din apropierea cetăţii Constantinopolului. Izvorul miraculos există şi astăzi în oraşul Istanbul, la mănăstirea ortodoxă din cartierul Balukli. În Biserica Ortodoxă, preoţii şi credincioşii s-au rugat în această zi de sărbătoare, în special Maicii Domnului, să fie binecuvântate apele şi să facă, prin mijlocirea lor, tămăduiri de boli şi patimi. În toate lăcașurile ortodoxe de cult de la orașe şi de la sate, la praznicul închinat Izvorului Tămăduirii se săvârşesc, după rânduială specifică Săptămânii Luminate, slujbe de sfințire a apei, numită Agheasma Mică. După slujba de sfințire, preoţii îi stropesc pe credincioși cu apă binecuvântată şi cântă troparul: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta, păzeşte pe poporul Tău”. În fiecare an, credincioșii Parohiei „Sfinții Voievozi”- Săvinești aduc ofrandă de rugăciune şi osteneală la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

114 Astfel, la data de 3 mai 2019, enoriașii Parohiei „Sf. Voievozi” s-au alăturat credincioșilor veniți din alte zone, pentru a participa la Sf. Liturghie oficiată de către părintele Petru Munteanu, la prima troiță ridicată în parohie. După slujbă, părintele Munteanu a săvârșit slujba de Sfințire a Apei, numită și Aghiasma Mică.

La finalul slujbei, părintele paroh a rostit cuvânt de învățătură, menționându-le credincioșilor că în Săptămâna Luminată și chiar până la Înălțarea Domnului credincioșii poartă veșmânt alb, în amintirea crijmei de la botez: „Credincioșii poartă un veșmânt alb, în Săptămâna Luminată și până la Înălțarea Domnului, care mărturisește bucuria aceasta mare, pe care Hristos Domnul ne-a dăruit-o prin Învierea Sa. Tămăduirea noastră vine de la Hristos cel Înviat… Cel care, prin Învierea Lui, vindecă păcatul și moartea și ne dăruiește, din iubirea Lui, viață veșnică. Bunul Dumnezeu să vă dăruiască această sărbătoare, care să se transforme într-o sărbătoare continuă a vieții noastre. Un Izvor al Tămăduirilor să curgă din îmbrățișarea noastră cu Hristos cel Înviat. Ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să îngrijim în continuare această troiță, care devine un loc mărturisitor pentru cei care trec prin fața ei”. În continuarea cuvântului de învățătură, părintele Petru Munteanu a arătat importanța troițelor ridicate de credincioși, ca manifestare a recunoștinței: „Troițele sunt o manifestarea a recunoștinței noastre, de fapt, tot ceea facem noi când trăim bucuria Învierii Domnului este o împletire a recunoștinței. Omul recunoscător este omul fericit”. Și această troiță are o poveste în spatele ei, de care, cu drag, își amintesc sătenii: „Ghiță Burluță a cumpărat acest teren de la cineva de la Roznov, terenul avea o cruce pe el și așa fost vândut, iar de când sunt eu aici, de 58 de ani, a existat această troiță cu hramul la sărbătoarea Izvorul Tămăduirii. Tot i-am adus îmbunătățiri, dar o bună periodă de timp, de prin 1986 până în 1990, nu am mai avut voie să ne ocupăm de ea. După revoluție, ne-am adunat toți vecinii și ne-am sfătuit, am pus bani cu toții și am reamenajat troița. An de an se face o slujbă foarte frumoasă, vin foarte mulți credincioși, iar noi ne bucurăm de această sărbătoare mare. Noi încercăm să ne păstrăm tradițiile, lumea este educată, toți tinerii au învățat, au lucrat și sperăm ca și de acum încolo să se țină cont de obiceiurile noastre străbune”.

Istoria Sărbătorii Izvorul Tămăduirii „În vremea în care a împărăţit, Leon cel prea Înţelept avea o soţie îmbunătăţită foarte şi sfântă, numele ei fiind Teofana, care s-a sfinţit mai de pe urmă pentru faptele ei cele bune, după www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

115 cum se vede în Sinaxar, în 16 zile ale lui decembrie.

Deci mai înainte de a se săvârşi Sfânta Teofana, a venit mare boală împăratului, şi durere nevindecată, care se zice piatră, că se nasc oarecare pietre înăuntru în mădularul cel ascuns, şi astupă drumul udului, şi nu poate să iasă udul, pentru care pricină mulţi au murit.

Aşadar, chinuindu-se Leon, s-au adunat toţi doctorii şi nu puteau să-l vindece. În săptămâna zisă a brânzei l-au strâns durerile atât, încât au hotărât doctorii cum că moare, şi au pregătit cheltuielile morţii.

Atunci, fericita împărăteasă văzând că nici un doctor pământesc nu putea să-l vindece, a alergat la Cel Ceresc. A intrat în cămara cea împărătească, şi căzând înaintea Sfintei Icoane a Maicii lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu lacrimi fierbinţi se ruga ca să-i dăruiască puţină viaţă bărbatului ei, până ce ar veni în vârstă Constantin, fiul lor, ca să nu se primejduiască împărăţia.

Făcând rugăciune, dar, împărăteasa cetăţii şi rugând pe Stăpâna cerului şi a tot pământul, a auzit un glas nevăzut zicând: «Nu te întrista, Teofano, că astăzi vine buruiana cea vindecătoare, ca să vindece pe bărbatul tău».

Aceasta auzind Sfânta, s-a bucurat foarte şi, alergând către cel bolnav, îl văzu cum că era în ceasul cel mai de pe urmă, ca să-şi dea sufletul, şi doctorii au făcut sfat ca să-l spintece. Iar ea le-a zis lor că degrabă vine alt doctor ca să-l vindece, şi după multe ceasuri, când socotea cum că de tot a murit, văd că vine degrabă o călugăriţă, Agati cu numele, care era în Biserică, şi ţinând Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu cea din Hrisopighi un vas cu apă din acea vindecătoare, a zis acestea către împărăteasă: «Astăzi când m-am sculat de dimineaţă şi împodobeam biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, am auzit un glas, zicându-mi: „Agati, ia degrabă puţină apă din izvorul meu, ca să duci împăratului să o bea, ca să se vindece şi el şi să înceteze şi durerea Teofanei iubitei mele, care cu lacrimi strigă către mine”». Deci i-a dat împărăteasa apa celui bolnav şi îndată, o! grabnică izbăvire!, cum a băut-o, s-a vindecat desăvârşit, şi atâta putere a luat, încât s-a sculat din pat sănătos, ca şi cum n-ar fi avut nici o boală.

Minunea aceasta a înspăimântat pe toţi, iar împăratul a poruncit de au făcut un praznic de veselie întru aducerea aminte a acestei faceri de bine şi mulţumire a Preaslăvitei Stăpânei noastre şi a Celui ce S-a născut din ea negrăit, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.” (Extras din „Din minunile Maicii Domnului”– Ed. Doxologia).

Brîndușa Dediu Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

116

„Dăm click pe România” – ediția 2019, a ajuns și la Săvinești Ateliere Fără Frontiere (AFF) a lansat în luna mai 2019 a doua ediție a programului „EduClick – Dăm Click pe România”, prin care dotează cu 1000 de calculatoare școlile și ONG-urile din România care derulează proiecte de educațe și de incluziune cu ajutorul IT&C. Școlile, liceele, grădinițele, organizațiile non-profit și instituțiile publice sociale, care au nevoie de calculatoare, au avut posibilitatea să înscrie la concurs proiecte de educație, formare sau integrare, cu ajutorul cărora pot obține calculatoarele oferite.

Data limită de înscriere în program a fost 9 iunie 2019, iar până la data de 14 iunie toate proiectele au intrat în etapa de jurizare.

Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială s-a înscris la acest concurs, devenind acum unul dintre laureații acestuia. Fundația nemțeană se află pe lista câștigătorilor, și astfel, va putea oferi copiilor beneficiari ai organizației, proveniți din medii defavorizate social, posibilitatea de a învăța să utilizeze un calculator.

Echipamentele donate prin programul „Dăm Click pe România” au fost colectate de AFF de la companii responsabile cu mediul și au primit o nouă viață în atelierul de inserție Reconect, fiind recondiționate de persoane provenind din medii defavorizate. Calculatoarele sunt acum complete (unitate centrala și monitor, tastatură și mouse), dispun de garanție și de software-ul necesar unei bune utilizări.

Donația a fost posibilă mulțumită noii etape a programului căruia Kaufland România îi este partener principal, realizat și cu sprijinul Up România și al Fundației Up. Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială mulțumește pe această cale inițiatorilor acestui proiect, tuturor celor care s-au implicat în derularea acestui program și le dorește succes pe mai departe.

B. D.

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

117

„Copiii – bucuria prezentului, trăinicia viitorului” Sărbătoare, bucurie, râsete, ochi luminoși și suflete voioase, așa se poate descrie atmosfera creată de 1 iunie 2019 pentru copiii asistați de către Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială, a f l a t ă s u b c o o r d o n a r e a părintelui Petru Munteanu.

1 iunie reprezintă Ziua Copilului, ziua în care toţi copiii trebuie să se simtă bine, să primească cadouri, să se distreze împreună.

Ziua Internaţională a Copilului are la bază şi promovează schimbul reciproc de idei, dorinţa de a-i face pe copii să înţeleagă acest concept, precum şi iniţierea unei acţiuni de a promova bunăstarea copiilor din toată lumea.

R o m â n i a , alături de alte 47 de state celebrează copiii la aceeași dată.

La Săvinești, Ziua Copilului a fost sărbătorită în mijlocul naturii, în parcul comunei, care a devenit pentru o zi terenul de joacă al copiilor de toate vârstele.

Animatorii Clubului „Hapciu” din Bacău, coordonați de doamna Nadia Costea, au fost costumați în personaje preferate ce i-au atras pe cei mici în universal ludic creat special pentru ei. Aceștia au participat la jocuri interactive și au putut savura Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

118 preparate delicioase și mici atenții dulci.

De cele mai multe ori, când sunt întrebați ce-și doresc, copiii își doresc timp petrecut cu cei apropiați.

Timpul în care să râdă cu poftă, să se joace și să trăiască din plin cea mai frumoasă perioadă a vieții. În această zi, fiecare dintre noi îşi aminteşte de momentele frumoase ale c o p i l ă r i e i , întorcându-se cu gândul în trecut sau retrăind-o prin ochii oricărui copil.

Copiii nu trebuie să fie neglijaţi nicicând, căci ei sunt cei care ne fac de multe ori ziua mai bună şi pentru care ajungem la un moment dat să trăim. De ziua lor aceştia merită o atenţie deosebită pentru a şti că au anumite drepturi, că sunt importanţi.

Așadar, mulțumim din suflet tuturor celor implicați în organizarea evenimentului!

A fost o zi memorabilă pentru cei mici, iar pentru adulți un bun prilej de a se destinde.

Câteva din impresiile celor prezenți: „Sunt fericită că am fost în parc, să mă joc, să cânt și să dansez pe scenă.” – Raluca „Mi-a plăcut mult că m-a desenat pe față, am fost o pisicuță. Și mi-a plăcut și tortul.” – Ana Maria „Mă bucur că m-am jucat și cu alți copiii, care nu sunt de la școală. Cred că o să fim prieteni și pe viitor.” – Mihăiță „Cel mai mult mi-a plăcut balonul primit! Mi-a plăcut și pizza, dar și că sora mea e așa veselă că e pictată pe față.” – Florin „A fost o zi frumoasă, ne-am distrat cu adevărat; ne-am jucat altfel, am cântat și dansat.” – Lorena Corina Băhneanu

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

119

Școala Veche – arc peste timp „Clopoțelul sună iară, După-ndelungata vară, Pe copii la școală-i cheamă, Haideți, nu vă fie teamă”.

La data de 2 iunie 2019 pentru absolvenții Școlii Generale Nr. 16 din Săvinești s-au redeschis porțile după 50 de ani de la absolvirea clasei a VIII-a.

Nerăbdători să se vadă, unii pentru prima oară, după 50 de ani, să reînvie emoții simțite odinioară, să își salute profesorii dar, mai ales să se simtă din nou elevi. Întâlnirea a avut loc la Școala Veche, cum este numită acum clădirea în care sute de copii au descoperit tainele cititului și socotitului, au legat primele prietenii și au creat amintiri de neuitat.

Printre invitați s-au numărat şi domnii profesori: Petru Roibu, Maricica Roibu, Sofia Minuț, Liviu Maftei, Adriana Rusu, Dumitru Rusu, Angela Neța, Ana Vasiliu, primarul comunei Săvineşti, domnul Daniel Horciu şi părintele Petru Munteanu, preot paroh Parohia „Sfinții Voievozi”.

Zeci de elevi au fost dornici să retrăiască emoția intrării în sala de clasă. Chiar și profesorii au fost uimiți că în fața dumnealor acum nu se află copilașii de altă dată, ci bunici cu nepoței de Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

120 vârsta foștilor elevi.

Dascălii ieșiți la pensie au rememorat clipe unice din viața lor la catedră alături de foștii elevi, care azi au în spate deja o importantă carieră.

Ajunși la o vârstă venerabilă, foștii colegi şi prieteni s-au regăsit cu bucurie şi lumină în suflet. S-au adunat pentru a depăna, cu nostalgie, amintiri dintr-o perioadă dragă fiecăruia.

Foștii învățăcei au pășit sfioși în clădirea fostei Școli Generale nr. 16, căutându-şi parcă locurile în băncile în care cu peste cinci decenii în urmă îşi începeau o nouă etapă a vieții, sub îndrumarea unor dascăli dedicați şi implicați.

La această întâlnire a fost invitat și primarul comunei Săvinești, domnul Daniel Horciu, care a evidențiat anii care au trecut de la terminarea școlii, echivalentul vârstei dumnealui: „Sunt emoționat… dumneavoastră aveţi ani de la terminarea școlii, cam câți am eu.” Iar în continuarea cuvântului adresat le-a transmis foștilor învățăcei ai Școlii Vechi sănătate, fericire și să se bucure de acest moment.

Pentru profesorii şi colegii care nu mai sunt în viață, cei prezenți au adus un pios omagiu şi în amintirea lor s-a păstrat un moment de reculegere. În prima parte a întâlnirii, doamna Marieta Popârda, organizatoare a evenimentului ținut să precizeze: „Sigur că ați auzit de întâlniri după 10, 20 sau mai mulți ani de la terminarea facultății, a liceului sau chiar a școlii generale, însă sigur ceea ce se întâmplă acum este un eveniment de excepție: sărbătorim 50 de ani de la sfârșitul clasei a VIII-a! «Super tare» vor spune unii, și chiar și așa este. Întâlnirea de astăzi ne va bucura extraordinar de mult pentru că ne aflăm în școala noastră dragă, în www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

121 comuna noastră frumoasă. (…) Ați fost școlari foarte buni, ați știut să alegeți o meserie pe care să o practicați cu drag. Cu excepția faptului că ne-am maturizat un pic, suntem aceiași dragi colegi! Demni.

Corecți. Harnici. Organizați și buni meseriași. Nu ne-am pierdut principiile pe care le-am căpătat în atâția ani, nu ne-am pierdut nici măcar ticurile, ca să nu mai vorbim de faptul că ne încearcă emoții la fel de mari ca la orele de dirigenție. Dar cel mai mult m-am bucurat să descopăr că sufletele ne-au rămas la fel de entuziaste ca acum 50 de ani.” Întâlnirea a fost binecuvântată de preotul Petru Munteanu, care în același timp a dorit să le adreseze câteva cuvinte: „Suntem în Școala Veche, aici, unde dumneavoastră ați petrecut cea mai frumoasă perioadă, pentru că dacă ar fi să dăm firul vieții înapoi am recunoaște că perioada copilărie este cea care ne marchează, este fermentul a ceea ce mai târziu ne va alcătui în viață. Curiozitatea noastră, lucrurile pe care le aflăm de la profesori și de la cei din jur sunt cele care mai târziu ne vor trasa destinul. (…) Să dăm copiilor credința, rugăciunea cea care formează ca într-o țesătură și adună comunitatea noastră. Vă îndemn cu drag și cu respect să dăruiți nepoților dumneavoastră și copiilor, darul cel mai frumos pe care îl poate da un bunic sau o bunică, o rugăciune sau credința în Dumnezeu.

Pentru că prin această rugăciune, noi trecem prin noaptea sau furtunile vieții biruitori, în orice fel de încercare am fi. Vă doresc o zi binecuvântată şi să rămânem împreună în această școală, în acest spațiu al amintirilor frumoase şi al tinereţii şi al copilăriei dumneavoastră. Toate cele bune vă doresc! Hristos a înviat!”

Cu un farmec aparte în vorbirea lor, elevii de ieri şi bunicii de azi au rememorat cele mai frumoase amintiri din viaţa de şcolari. Ei au retrăit cu emoție strigarea catalogului.

Doamna învățătoare Maricica Roibu şi-a amintit cu drag de vremurile în care holurile școlii erau pline de copiii astăzi ajunși bunici și a dorit să spună căteva vorbe: „Sunt încântătă să particip la acest eveniment chiar dacă nu am fost învățătoarea acestor clase, doar să văd foști elevi ai școlii mă emoționează. Important este că s-a alăturat şi această zi frumoasă și plină de emoții sărbătorilor de acest nivel.”

Destul de emoționat și dorind ca întreg evenimentul să se deruleze bine, domnul Constantin Chele, unul dintre înițiatorii deosebitului eveniment a dorit să mulțumească tuturor celor implicați în organizare.

A fost foarte recunoscător celor care au contribuit, chiar și cu o scurtă informație despre un fost coleg, celor care au pus la dipoziție materiale necesare realizării invitației, celor care au dorit să participe la eveniment și în mod deosebit părintelui Petru Munteanu, pentru susținere, profesorilor pentru prezență și dedicarea din timpul anilor de școală, actualei domnișoare director, Ana Vasiliu și domnului primar Daniel Horciu.

A ținut să precizeze că a fost o muncă grea, dar este recunoscător bunului Dumnezeu că atât de mulți foști colegi au reușit să participe la revederea de 50 de ani de la finalizarea clasei a VIII-a.

Pentru ca revederea să fie una deosebită, întâlnirea a continuat cu o masă festivă. Cu această ocazie „sărbătoriții” zilei au depănat, plini de emoții, amintiri şi întâmplări care le-au bucurat copilăria.

Corina Băhneanu

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

122

Înălțarea Domnului a fost sărbătorită cu evlavie și la Săvinești „Hristos Domnul, când S-a înălţat la cer, S-a înălţat împreună cu firea umană, pe care a ridicat-o, a sfinţit-o şi a preaslăvit-o.

După ce Adam a păcătuit, Dumnezeu i-a spus: «Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce!». Acum însă Dumnezeu Tatăl, văzând că Iisus Hristos Omul, care se înalţă la cer fiind Fiul Său înomenit, întrupat, spune 'şezi de-a dreapta mea!'. Şi Sfântul Ioan Gură de Aur zice «ieri i-ai spus lui Adam că eşti pământ şi în pământ te vei întoarce, acum noului Adam, Iisus Hristos, îi spui şezi la dreapta mea»” – Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Slujba oficiată la Biserica „Sfinții Voievozi” din Săvinești Înălțarea Domnului a fost sărbătorită cu evlavie, joi, 6 iunie 2019, în Biserica Ortodoxă Română. Cu această ocazie, credincioșii din Parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești au participat la slujba oficiată de părintele paroh Petru Munteanu.

Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte la Înălţarea Domnului şi ziua de pomenire a eroilor neamului românesc. Înălţarea Domnului este prăznuită la 40 de zile după Înviere, în joia din săptămâna a VI-a, după Paşti. Este cunoscută în popor şi sub denumirea de Ispas. În această zi creştinii se salută cu „Hristos S-a înălţat!” şi „Adevărat S-a înălţat!”.

Pomenirea eroilor la praznicul Înălţării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920. Această decizie a fost consfinţită ca Zi a Eroilor şi sărbătoare naţională bisericească prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 1999 şi 2001. În toate bisericile ortodoxe se face pomenirea eroilor români.

Cuvântul de învățătură al părintelui Munteanu În cuvântul rostit, părintele Munteanu a vorbit despre importanța Înălțării Domnului în viața creștinilor și despre darul pe care Domnul nostru Iisus Hristos îl dă la Învierea Sa, pacea: „Iubiți credincioși și credincioase, Hristos S-a Înălțat! Mulțumim bunului Dumnezeu care ne-a ajutat să ajungem astăzi la sfânta biserică, la marea sărbătoare, la marele praznic al Înălțării Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos la ceruri.

Este o sărbătoare de mare însemnătate pentru sfânta noastră biserică, este un prilej de bucurie duhovnicească pentru noi, la fel de mare după cum a fost pentru Sfinții Apostoli, după cum spune Sfânta Evanghelie citită astăzi, că ei s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare, lăudând și binecuvântând pe www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

123 Dumnezeu și fiind în sfânta biserică. Pentru ca să înțelegem sărbătoarea de astăzi și ca să înțelegem însemnătatea ei duhovnicească trebuie să ne întoarcem la începutul creației omului. Ne spune Sfântul Irineu de Lyon, unul dintre sfinții bisericii, că Dumnezeu a creat pe om sau Sfânta Treime, având ca mâini pe Fiul și pe Duhul Sfânt. Adică învățătura sfintei noastre biserici spune că Adam a fost creat la început după chipul chipului, iar acest chip era Hristos. Adică, așa cum mărturisim la Crez, că Mântuitorul Iisus Hristos este «mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat» la începutul creației Adam a fost creat după chipul sau arhetipul aflat în persoana Sfintei Treimi al Mântuitorului Iisus Hristos, Persoana a II-a a Sfintei Treimi.” În continuarea cuvântului său, părintele Munteanu a explicat: „Știm cu toții că după cădere, prin păcatul neascultării, se trage ca un văl și ca o mare durere duhovnicească, după cum ne spune Sfântul Isaac Sirul în scrierile sale și întreaga creație suferă, cade, cade și decade în fața lui Dumnezeu pentru ca la plinirea vremii, spune Sfânta Scriptură, să se întrupeze Fiul lui Duumnezeu, să ia trupul nostru uman, fără de păcat, purtând urmările păcatului, adică având foame, durere, sete și se îndumnezeiește această făptură umană, Hristos, fiind Noul Adam. Cel care ia trupul nostru și luând asupra Lui toate păcatele trecute, prezente și viitoare pe Sfânta Cruce, Înviază din iubire pentru noi și în Învierea Lui ne trage și pe noi, cei care credem în Dânsul. Doar în Mântuitorul Iisus Hristos și doar prin El există mântuire. Biserica noastră și teologia ei este hristocentrică, adică noi primim și dorim, înțelegem că mântuirea noastră vine doar prin Hristos-Domnul nostru, doar prin El și doar în El noi avem vindecare și mântuire. Iată că, după Sfânta Înviere, ne spune Sfânta Biserică, că Mântuitorul petrece 40 de zile cu Sfinții Apostoli, le descoperă Taina Împărăției lui Dumnezeu, Taina Iubirii Sale.”

La finalul Sfintei Liturghii, părintele Munteanu l-a invitat pe domnul Cristian Savin, reprezentant al comunității săvineștene, să rostească câteva cuvinte, la acest ceas de sărbătoare a Înălțării Domnului și de Ziua Eroilor, despre perioada tragică și nefericită a anilor de după al doilea Război Mondial. „Nu prea ne cunoaștem istoria, istoria recentă, la televizor vedem foarte multe conflicte politice, iar emisiuni care să ne prezinte Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

124 istoria adevărată sunt difuzate la ore târzii. Probabil comportamentul și atitudinea noatră ar fi alta dacă am cunoaște istoria și sfinții închisorilor. Aș pleca de la o carte care m-a impresionat foarte mult, este vorba de «Întoarcerea la Hristos», scrisă de Ioan Ianolide. Am aflat ulterior că acest domn a fost un intelectual de frunte, a fost asistentul marelui filosof Nae Ionescu. În această carte, pe care eu vă recomand să o citiți, au fost prezentate pe înțelesul tuturor, durerea, chinurile și jertfa pe care o generație de intelectuali, și nu numai, le-au petrecut în închisorile comuniste. Au fost prezentate mai multe etape, din diferite închisori, din Aiud, Pitești, dar și viața lui Valeriu Gafencu, sfântul închisorilor. Pentru generațiile tinere, recomand să studiați istoria neamului nostru.”

Celebrarea Zilei Eroilor Cu ocazia celebrării Zilei Eroilor, un grup de elevi de clasa a IV-a și clasa a VI-a, de la Școala Gimnazială „I. Gervescu” din Săvinești, însoțit de doamna învățător Emilia Simion și doamna profesor Gabriela Ștefănescu, a pregătit un mic program artistic. Acesta a cuprins câteva cântece și poezii, pentru a aduce recunoștință eroilor neamului. Copiii au vizitat statuia ridicată în cinstea eroilor, din curtea „Școlii Vechi” din Săvinești (Centrul de Servicii Sociale „Samariteanul Milostiv”). Au depus o coroană de flori, după care au mers la biserica „Sfinții Voievozi” pentru a intona cântece și pentru a depune flori la mormintele eroilor.

Tradiții și obiceiuri de Înălțarea Domnului Majoritatea sărbătorilor creștine de importanță majoră sunt încărcate cu simboluri, tradiții și obiceiuri aparte, iar Înălțarea Domnului nu face excepție. Pomenirea celor trecuți în neființă, ospătarea sufletelor care plutesc în aer, în drum spre cer, curăţirea şi împodobirea mormintelor cu flori, frunze şi ramuri de paltin, sunt doar câteva dintre datinile specifice Ispasului.

Corina Băhneanu

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

125 Statele Unite ale Americii sărbătoresc astăzi, 4 iulie 2019, cea de-a 243-a aniversare a Zilei Independenței Statele Unite ale Americii sărbătoresc astăzi, 4 iulie 2019, cea de-a 243-a aniversare a Zilei Independenței.

Este cea mai importantă sărbătoare națională, prilej de bucurie și lansare de artificii, de exprimare a mândriei naționale, dar și de aducere aminte a evenimentelor care au avut loc în această zi, acum 243 de ani.

Ziua de 4 iulie 1776 marchează semnarea de către părinții fondatori, printre care Thomas Jefferson și Benjamin Franklin a Declarației de Independență, prin care cele 13 colonii nordamericane se declarau state libere și renunțau la tutela imperiului britanic.

Declarația a fost elaborată de Comitetul celor Cinci – Jefferson, Franklin, John Adams, Roger Sherman și Robert Livingston – și a stabilit drepturile „inalienabile” ale cetățenilor, a afirmat faptul că „toți oamenii sunt creați egali” și a consacrat dreptul individului la „viață, libertate și căutarea fericirii”.

Aceste cuvinte puternice și conceptele din spatele lor au pus bazele democrației în Statele Unite și în lume. Și la Săvinești, prin intermediul Fundației Împreună pentru Solidaritate Socială și cu sprijinul financiar al Ambasadei S.U.A., 40 de copii cu vârste cuprinse între 9 și 15 ani studiază elemente de cultură și civilizație americană, fac cunoștință cu istoria fascinantă a Statelor Unite, cu oamenii remarcabili care au fondat-o și cu conceptele democratice care au stat la baza fondării lor. „Copiii au avut ocazia să citească extrase din Declarația de Independență, au aflat detalii despre viața părinților fondatori ai Statelor Unite, au interpretat diverse roluri reprezentând figuri marcante americane, au purtat discuții care au fost prilejuri de reflecție atât asupra valorilor poporului american, cât și ale propriului popor.

Cele 9 luni de derulare a proiectului «English Language Program for Youth» au constituit o oportunitate unică pentru acești copii, de acumulare de noi cunoștințe despre S.U.A. și despre lume, dar și despre ei înșiși, aspecte care se înscriu printre scopurile principale acel acestui curs”, a declarat Albert Brîndușa, profesorul de limba engleză din cadrul proiectului.

B. A. Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

126

La mulți ani, America!

Toți americanii sărbătoresc, de la mic la mare, Ziua Națională – Ziua Independenței.

Pe 4 iulie 1776, Congresul Continental a aprobat forma finală a Declaraţiei de Independenţă, la conceperea căreia s-a lucrat mai multe zile.

Astfel a devenit oficială această dată, care a fost inclusă în Declaraţia de Independenţă, iar copia semnată în august 1776, redactată de mână, poate fi văzută în prezent la Arhivele Naţionale din Washington. În primii 15-20 de ani după semnarea Declaraţiei de Independenţă, americanii nu au sărbătorit această dată, iar, până în anii 1790, devenise şi un act controversat.

Pe de o parte, democraţii republicani admirau Declaraţia de Independenţă şi pe Jefferson, pe de altă parte, federaliştii considerau actul prea franţuzesc şi prea anti-britanic.

Declaraţia de Independenţă a servit însă şi unui alt scop: ideile sale au inspirat un sprijin de masă în favoarea cauzei americane, insuflând oamenilor sentimentul propriei valori şi determinându-i să lupte pentru libertate personală, autoguvernare şi un loc demn în societate.

Thomas Jefferson, autorul proiectului Declaraţiei, și-a expus filosofia drept o listă de plângeri la adresa Regatului Marii Britanii, aflat la acea vreme sub conducerea regelui George al II-lea, pentru a justifica astfel ruperea legăturilor între colonii şi patria-mamă.

Mai presus de orice, americanii sărbătoresc această zi pentru a-și arăta recunoștința pentru libertatea și drepturile pentru care a luptat prima generație a multora din americanii de astăzi.

Statuia libertății este un monument național care este asociat cu Ziua Independenței Statuia Libertăţii se află pe mica insulă Liberty din portul oraşului New York, la mică distanţă de insula Ellis. Aceasta insulă reprezintă punctul de sosire a mai mult de 12 milioane oameni în Statele Unite, şi este un simbol de bun venit pentru toată lumea, americani, vizitatori şi imigranţi.

Miss Liberty, oferită americanilor de poporul francez la 4 iulie 1884, a fost inaugurată la 28 octombrie 1886, iar preşedintele de atunci, Grover Cleveland, a acceptat statuia în numele www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

127 poporului american rostind cuvintele: „Nu vom uita niciodata că libertatea şi-a făcut casa aici şi nu vom neglija altarul său”. În 1924, Statuia Libertăţii a fost decretată monument naţional, iar în 1984, parte a Patrimoniului Umanităţii listat de UNESCO pentru declaraţia de libertate, pace, drepturi ale omului şi democraţie pe care o face această capodoperă a spiritului uman. Torţa pe care o ține în mâna dreaptă Miss Liberty simbolizează libertatea care luminează lumea, iar lanţul de la picioarele monumentului este un simbol al eliberării din sclavie. Pe tăbliţa din mâinile statuii scrie, cu cifre romane, 4 iulie 1776, ziua adoptării Declaraţiei de Independenţă.

Congresul american a declarat ziua de 4 iulie sărbătoare naţională în 1870, la aproape un secol de la Revoluţia Americană. Tot atunci a fost declarată sărbătoare naţională şi Crăciunul, printre altele. În prezent, ziua de 4 iulie este marcată prin etalarea steagului american, discursuri politice, ceremonii, parade, petreceri, reuniuni de familie, picnicuri, meciuri de baseball, focuri de artificii şi alte evenimente.

Organizația noastră derulează proiectul „English Language Program for Youth”, finanțat de Ambasada SUA la București, în cadrul căruia elevi, cu vârste cuprinse între 10 și 14 ani, ai Școlii Gimnazială „I. Gervescu”.

Salutăm legăturile profunde și pline de prietenie pe care România le are cu Statele Unite.

Dorim să continuăm întărirea acestei relații și transmitem cele mai bune urări de fericire și prosperitate!

Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială urează tuturor cetățenilor americani: La mulți ani!

Corina Băhneanu

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

128

„Dacă grija pe care o ai în suflet se transformă în rugăciune, înseamnă că în sufletul tău există o iubire” „Paza minții este de mai multe feluri. Întâi trebuie să ne păzim mintea de închipuiri pătimașe. Al doilea, să ne păzim mintea de orice gând păcătos. Al treilea, să chemăm neîncetat numele Domnului nostru Iisus Hristos în ajutor. Al patrulea, să ne aducem aminte neîncetat de moarte, spre a nu greși înaintea lui Dumnezeu (Filocalia IV, op. cit. p. 45). Nimeni nu-și poate păzi mintea de gânduri rele și de închipuiri pătimașe de nu va avea pururea în mintea sa rugăciunea neîncetată. Despre aceasta zice Sfântul Isihie Sinaitul: «Paza minții și rugăciunea se susțin una pe alta. Căci paza minții vine din rugăciunea neîncetată, iar rugăciunea, din paza minții și din atenția cea mare».” Pr. Ilie Cleopa La Duminica a treia după Rusalii, Biserica Ortodoxă Română cinstește duminica intitulată „despre grijile vieții”. În Biserica „Sfinții Voievozi” din Săvinești, Sfânta Liturghie dedicată grijilor vieții a fost oficiată de părintele paroh Petru Munteanu.

Pericopa Evanghelică a acestei duminici este un fragment de o profunzime spirituală specială, dar și de actualitate. Ea ne invită spre adâncă meditație, având în centrul său grijile vieții. O parabolă atemporală, am putea spune, pentru că ea surprinde cele două atitudini ale omului, nu doar al ascultătorilor Mântuitorului Iisus Hristos în fața cărora a fost rostită, ci și comportamentul universal al omului în fața Cuvântului lui Dumnezeu; una de fidelitate sau de ascultare faţă de El, de împlinire a voii Lui şi de statornicie în a rămâne locuitor al Casei Lui, iar alta, de înstrăinare de Dumnezeu. În Evanghelia acestei duminici, una dintre cele mai frumoase şi mai pline de substanţă, Hristos nu îndeamnă la nepăsare faţă de greutăţile şi problemele vieţii, ci cere doar o evaluare a priorităţilor acesteia. Mântuitorul urmăreşte să-i atragă omului atenţia că este dator să discearnă clar lucrurile, să vadă ce este de folos şi ce este de prisos în viaţa sa. În cuvântul de învăţătură rostit, părintele paroh Petru Munteanu a explicat învăţăturile ce reies din Pericopa Evanghelică rânduită a fi citită în această duminică la Sfânta Liturghie. „Am venit aici, la Sfânta Biserică însetați, precum călătorul care caută în pustiul lumii o oază, de unde să-și răcorească, să-și potolească setea. Cu o sete mai mare decât setea trupului, setea noastră biologică. Cu o sete de un cuvânt și o stare care descoperă în noi Împărăția lui Dumnezeu. Am venit la Biserică plini de sete și de foame, de cuvântul lui Dumnezeu și ajungând la Sfânta Biserică, fiecare dintre noi a luat un petec de hârtie și a început să scrie, cuvânt cu cuvânt, nume lângă nume, pe cei dragi din www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

129 casa lor, pe cei vii, pe cei adormiți. S-a aprins o lumânare pentru cei dragi de acasă, sau pentru cei plecați dincolo și suntem aici la biserică, care este școala iubirii creștine, Biserica care ne descoperă nouă Împărăția lui Dumnezeu. Am ascultat cu luare-aminte Sfânta Evanghelie de astăzi. Este o Evanghelie pe care o putem numi temelie sau căpătâi al vieții noastre. Temelie sau căpătâi sau început al vieții. Știi, ca să faci o casă ai nevoie de o temelie, dacă n-ai temelie la casă vin furtunile și ea se surpă. Și ca să ai o temelie în casa sufletului, în locul acesta de întâlnire a noastră cu Dumnezeu, ni s-a așezat Sfânta Evanghelie de astăzi. Ea este temelia pe care noi putem să zidim o casă sau o Biserică, o Împărăție în Dumnezeu, în viața noastră.

Mântuitorul Iisus Hristos, ne spune Sfânta Evanghelie că era înconjurat de multă lume.

Oamenii care-L înconjurau erau liberi și fiecare avea preocuparea lui și grija lui, ca și astăzi. Suntem diferiți prin spaimele noastre, prin grijile noastre și Mântuitorul, ca Fiu al lui Dumnezeu simte starea mulțimii care Îl urma. Și le vorbește despre griji, despre îngrijorări, despre Evanghelia din această Duminică. Grijile acestea ne definesc și pe noi. De aceea am zis că Evanghelia de astăzi este o temelie pentru casa noastră, casa sufletului.

Sunt griji mari și mici. Sunt grijii care nu ne lasă să dormim, dar sunt și griji care se transformă în suferință adâncă sau boli mari.”

Zadarnic ne ostenim zi și noapte pentru cele trecătoare. În zadar alergăm fără rost după lucruri nefolositoare care pier odată cu noi. Ba uneori nici somn nu avem, nici sfintele sărbători nu le mai ținem, nici la biserică nu găsim timp să mergem, nici acasă nu ne rugăm, nici cărți sfinte nu citim, iar de multe ori nici de Dumnezeu nu ne mai aducem aminte. Toți dorim cât mai multe. Toți visăm averi, cinste, sănătate și viață fericită. Dar de faptele creștinești, de rugăciune, de iertare, de pocăință și de Dumnezeu aproape toți uităm.

Meditând asupra textului evanghelic duminical, părintele Petru Munteanu a continuat omilia, cu îndemnul de a căuta mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, pentru că prin rugăciune toate grijile și fricile se evaporă: „Dacă grija, ține minte ce-ți spun, dacă grija pe care o ai în suflet se transformă în rugăciune, înseamnă că în sufletul tău există o iubire. O iubire față de cineva, față de ceva.

Dar dacă grija se transformă în disperare, înseamnă că ai uitat lumina vieții tale care este Dumnezeu.

Deci, dacă grija te duce la psihiatrie, dacă iei pastile, înseamnă că ai secat în izvorul iubirii și grija aceasta devine atât de mare, încât îți ia pacea inimii, bucuria vieții, îți ia ce-i mai de preț pentru tine și pentru familia ta. De aceea, Mântuitorul vorbește în Sfânta Evanghelie astăzi, prin ultima frază cheie: «Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate se vor adăuga vouă», adică grijile, frământările, problemele de la serviciu, cu banca, cu copiii mari și mici, cu sănătatea… diverse griji și frământări, căutând întâi Împărăția lui Dumnezeu, grijile și frământările, problemele se vindecă. Pentru că ele capătă un conținut altfel în Împărăția lui Dumnezeu, în căutarea Împărăției lui Dumnezeu. D e c i astăzi, noi învățăm la școala iubirii creștine, care este Sfânta Biserică, care sunt prioritățile noastre. Știm că de mici suntem învățați să avem priorități. Așa ne învață părinții și bunicii. Să ai prioritate când mergi Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

130 la școală, trebuie să luăm premiu. Nu iei premiu, ești nimic. Apoi, dacă mergi la școală, s-a terminat școala, nu ai un serviciu, ești un ratat. Dacă nu te-ai însurat, e o problemă, trebuie să fii în rând cu lumea. Și tot timpul ai griji, ai frământări, continuu, mereu ești presat de cei de lângă tine să fii și tu așezat la casa ta, să fii în regulă. Grijile acestea și frământările acestea de serviciu, de școală, de familie cresc și se amplifică și ajung să-ți ia ce ai mai de preț, și anume, pacea inimii, dacă nu cauți mai întâi Împărăția lui Dumnezeu.” În vâltoarea vremurilor probabil că uităm din ce în ce mai des de Dumnezeu și astfel apar certurile în familie, apare suferința, punând speranța, nădejdea doar în mâinile și mintea noastră. Poate de aceea mulți dintre noi nu avem adevărata pace și mulțumire sufletească. În continuarea cuvântului rostit, părintele Petru Munteanu a subliniat necesitatea de-a lăsa deoparte preocuparea excesivă de a dobândi bunuri materiale. Căci Domnul ne porunceşte să nu ne îngrijorăm pentru ce vom mânca sau ce vom bea sau cu ce ne vom îmbrăca. El repetă porunca spre a ne rupe de grijile de prisos care ne astupă vederea duhovnicească, ne orbesc mintea şi ne lasă în întuneric în această lume, îndepărtaţi şi înstrăinaţi de Dumnezeu. „Eu le spun părinților sau bunicilor să aibă o mare atenție cu copiii și nepoții lor, să nu-i distrugă de la început și să nu-i întrebe «ce vrei să faci în viață?», gândindu-se la o ascensiune profesională. Întrebi un copil de doi anișori ce vrea. Se gândește la ceva important, aviator sau ceva, eu știu, doctor, se gândește la ceva care nici el nu știe ce înseamnă, dar impresionează pe ceilalți. Tu, bunică și mămică, învață-l să-și dorească să descopere Împărăția lui Dumnezeu, să fie om care să aibă iubire, să aibă pace. Să aibă pace și să aibă liniște. Întrebarea nu-i corect pusă «ce vrei să fii în viață». Dacă te întreabă cineva să spui că vrei să fii om, vrei să fii creștin, vrei să fii în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă vrei să îl întrebi ce meserie își alege, măcar întreabă-l ce meserie dorește să aibă, dar nu meseria ne definește pe noi. Ci pe noi ne definește dacă suntem în căutarea Împărăției lui Dumnezeu sau suntem în afara căutării Împărăției lui Dumnezeu.

Dacă suntem pe drumul cu Hristos, sau am uitat de El și în această uitare de El cădem în griji și frământări, în probleme foarte mari care ne iau ce-i mai de preț, daruri pe care ni le-a dăruit Biserica și Sfânta Înviere.

Ne ia pacea inimii și dacă o pierzi, ce poți să pui în loc și cu ce poți să acoperi pacea inimii, cu ce poți să o înlocuiești? Dacă nu ai pace, dacă nu ai bucurie, dacă ți se sting luminile casei sufletului și dacă întunericul e din ce în ce mai mare ce faci? Caută să aprinzi lumina. Și când aprinzi lumina înseamnă să cauți Împărăția lui Dumnezeu, să mergi la Biserică. Noi de asta suntem aici la biserică, pentru că suntem căutătorii Împărăției lui Dumnezeu, căutăm oaza, căutăm sufletul și bucuria noastră care este Hristos și Slăvita Lui Înviere, rugăciunea și sfinții, casnicii Domnului. Deci, înțelegem că grijile care nu se transformă www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

131 în rugăciune, se transformă în boală. Dar acum să știm că nu orice griji sunt de la Dumnezeu. Înțelegem din Sfânta Evanghelie de astăzi că omul care caută pacea inimii, Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, este cel care poate să treacă dincolo de aceste piedici mari pe care societatea caută să le pună și să ne ia cel mai mare dar, numit pacea inimii”. În continuarea omiliei, părintele Petru Munteanu a vorbit şi despre felul în care trebuie căutată şi înţeleasă Împărăţia lui Dumnezeu. A vorbit şi despre importanţa postului, despre felul în care trebuie privit postul. „Căutarea Împărăţiei Lui Dumnezeu este să pătrunzi prezenţa aceasta a Creatorului care lucrează continuu în creaturile Sale, prin providenţa Lui, prin harul său Sfinţitor şi Creator, peste tot. Şi-n această lucrare a Împărăţiei Hristos ne spunea atunci: «Căutând Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi descoperind-o în îmbrăţişarea Creatorului vi se adaugă vouă şi toate celelalte». Pentru că omul intră în cumpătare, omul intră în asceză şi-n post. Lumea de astăzi, care spune că urmează pe Hristos, nu mai înţelege Postul. Mergi, de exemplu, la doctor şi doctorul spune: «Ei, lasă, ia şi mănâncă, astfel faci anemie, faci nu ştiu ce». Ce post? Niciun post, ia şi mănâncă. Şi omul crede că dacă nu mănânci, mori. Ăsta-i cuvântul care i se spune omului. Omul nu înţelege că prin postire, prin echilibru, trăieşte în starea Împărăţiei Lui Dumnezeu. Nu moare nimeni din post. Şi nu va muri nimeni vreodată din post. O să spună bătrânii de peste 90 de ani care vin cu lumânări la Sfânta Biserică şi-au ţinut toate posturile Bisericii. O să spună neamul românesc care a fost cu Hristos în post, trecător, trecând biruitor prin istorie!

Pe noi ne-a ţinut postul şi rugăciunea! Dar postul acesta este o stare prin care omul caută mai mult să fie cu Dumnezeu în Împărăţia Lui. Postul nu este o cură medicală, ci este o teopatie, o împreună-lucrare cu Hristos, prin Biserică, cu neamul tău! Şi postul aduce armonie şi pace şi linişte în suflet. Lumea de astăzi nu mai posteşte pentru că este îndemnată să mănânce mult şi apoi ea mănâncă tot. Ei vor să ia substanţe ca să slăbească. Omul nu ştie să postească şi-n postul lui să-şi adune neamul şi-n rugăciunea lui să-şi unească veşniciile. Şi de aceea suntem în crize mari, dar Hristos ne spune astăzi - terapia Împărăţiei lui Dumnezeu sau vindecării de griji.”

Să ne întoarcem la Dumnezeu, la rugăciune, la lucrarea faptelor bune. Dumnezeu ne așteaptă, în Dumnezeu să credem, în El să nădăjduim, Lui numai să I ne închinăm, la Biserica lui Hristos să mergem cât mai des și prin pocăință și viață creștinească să lucrăm ogorul mântuirii noastre.

Brînduşa Dediu Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

132

De Sfântul Ilie: „Când trăiești în iubire față de Dumnezeu, vei da din ceea ce ești” „Sfântul Proroc Ilie, prin faptele lui, a devenit simbolul prorocilor, fiind temei al prorocilor, proroc de bază, proroc de referință, un profet care se impune nu atât prin cuvântări, cât prin fapte minunate, prin râvna sa, prin viața sfântă și prin lucrările sale binecuvântate de Dumnezeu. Sfântul Proroc Ilie a fost un om al rugăciunii, al postului și al înfrânării, trăind în feciorie toată viața, a fost apărător al credinței adevărate împotriva rătăcirilor idolești, a fost un hrănitor al orfanilor și al văduvelor și milostiv, dar și apărător al celor darnici și pedepsitor al celor care săvârșesc nedreptăți sociale.” Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române În calendarul creștin-ortodox Sfântul Proroc Ilie este pomenit la data de 20 iulie, pentru că prin rugăciune și puterea încredințată de Dumnezeu a provocat seceta cumplită din Israel şi apoi a adus ploile, care au salvat poporul de la pieire.

Sfântul Ilie Tesviteanul era apărător înflăcărat al credinței în Dumnezeu şi unul dintre profeţii Legii Vechi şi locuia dincolo de Iordan, în cetatea Tesve. www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

133 Mulți credincioși ai Parohiei „Sfinții Voievozi” din Săvinești au participat la Sfânta Liturghie oficiată, de către părintele paroh Petru Munteanu, în cinstea Sfântului Proroc Ilie. În omilia rostită sâmbătă, 20 iulie 2019, și amintind că semnificația numelui Ilie se referă la Dumnezeu – Eliahu, ebr.: Domnul este Dumnezeul meu - părintele Petru Munteanu a scos în evidență faptele minunate ale prorocului cinstit în 20 iulie, precum și ideea că noi trebuie să căutăm să fim mai milostivi pentru a primi harul lui Dumnezeu. „ At u n c i a f o s t c u v â n t u l Domnului către Ilie, zicând: «Scoală și du-te la Sarepta Sidonului și șezi acolo, căci iată am poruncit unei femei văduve să te hrănească!» Și s-a sculat el și s-a dus la Sarepta. Și când a ajuns la porțile cetății, iată o femeie văduvă aduna vreascuri și a chemat-o Ilie și i-a zis: «Adu-mi puțină apă ca să beau!» Și s-a dus ca să-i aducă, dar Ilie a strigat-o și i-a zis: «Adu-mi și o bucată de pâine să mănânc!» Ea însă a zis: «Viu este Domnul Dumnezeul tău, n-am nicio fărâmitură de pâine, ci numai o mână de făină într-un vas și puțin untdelemn într-un ulcior. Și iată, am adunat câteva vreascuri și mă duc să o gătesc pentru mine și pentru fiul meu și apoi să mâncăm și să murim!» Atunci i-a zis Ilie: «Nu te teme, ci du-te și fă cum ai zis; dar fă mai întâi de acolo o turtă pentru mine și adu-mi-o, iar pentru tine și pentru fiul tău vei face mai pe urmă. Căci așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Făina din vas nu va scădea și untdelemnul din ulcior nu se va împuțina până în ziua când va da Domnul ploaie pe pământ!» Și s-a dus ea și a făcut așa, cum i-a zis Ilie; și s-a hrănit ea și el și casa ei o bucată de vreme. Căci făina din vas n-a scăzut și untdelemnul din ulcior nu s-a împuținat. Arătăm prin aceasta că, în casa omului milostiv, care-și face timp de străini, își face timp de rugăciune pentru celălalt, vine peste el și harul și binecuvântarea lui Dumnezeu.”

Pe parcursul cuvântului de învățătură, părintele paroh a explicat de ce Mântuitorul nostru Iisus Hristos a adus în atenția noastră, prin paginile Sfintei Evanghelii, această faptă de milostenie a Sfântului Ilie, din casa văduvei.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

134 „De ce Mântuitorul Iisus H r i sto s p o v e ste ște a c e a stă întâmplare și ne-o spune nouă, prin glasul Sfintei Sale Evanghelii?

Pentru că, de fapt, El a venit pe pământ tocmai pentru ca să ne vindece pe noi, de rănile păcatului și ale morții și să ne învețe pe noi să trăim în iubire față de Dumnezeu și în încredere în ajutorul lui Dumnezeu.

Deseori, noi ne facem diverse proiecte și e bine să le facem, proiecte sociale, economice, avem planuri cu copiii noștri, cu nepoții noștri, mergem la bancă, facem credite și împrumuturi, însă ne spune, iată, Sfânta Evanghelie de astăzi că este bine să adăugăm la ecuația vieții noastre această încredere în ajutorul lui Dumnezeu sau voia sau planul lui Dumnezeu, care depășește voința și planul nostru.

Ne spune Sfânta Scriptură și Sfânta Evanghelie de astăzi cât de important este să trăim cu încredere și să-mplinim Cuvântul lui Dumnezeu. Există o vorbă care spune așa, la început dai din ce ai, dar când trăiești în iubire față de Dumnezeu, vei da din ceea ce ești. La început dai din ceea ce ai, dar fiind în iubire față de Dumnezeu și încredere în ajutorul Lui, vei da din ceea ce ești. Și dând din ceea ce ești tu, devii o binecuvântare, un vestitor al încrederii în iubirea lui Dumnezeu.”

Părintele Munteanu a mai subliniat că: „Ilie Tesviteanul este pentru noi, cei din zilele noastre, un model de credință fără echivoc, o credință mărturisitoare care nu face compromisuri. Este model pentru noi de credință, de rugăciune, de iubire față de Dumnezeu. Și de iubire față de dreptatea și mila lui Dumnezeu”.

La finalul Sfintei Liturghii, părintele Petru Munteanu a transmis, de asemenea, felicitări celor ce își serbează onomastica în ziua cinstirii Sf. Proroc Ilie: „Dorim să felicităm pe toți cei care poartă numele de Ilie, urându-le sănătate, mult ajutor de la Dumnezeu și multă bucurie, întru mulți și binecuvântați ani!”.

Sărbătoarea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul s-a încheiat în Parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești cu un popas duhovnicesc la Troiţa „Sfântul Ilie”.

Sfânta Troiță a fost făcută cu multă dragoste pentru ca fiecare să se poată ruga lui Dumnezeu pentru sănătate… Pentru a mulțumi Celui de Sus pentru darul vieții și pentru tot ce avem. Să aprindem o lumânare, lumină atât pentru noi, cât și pentru sufletele celor trecuți la cele veșnice.

Ctitorul Troiței închinate Sfântului Ilie, Georgeta Paisa, o credincioasă a parohiei crede că: „Soțul meu, Ghiță Paisa, s-a bucurat din ceruri când a văzut că, lângă fântâna cu apă rece și bună de la poarta casei lui, am ridicat un frumos loc de închinăciune. Este pentru sufletul lui, al socrilor și părinților, al fraților și surorilor decedate”.

Slujba de sfințire s-a oficiat pe 20 iulie 1998 de părintele Petru Munteanu, care a sfințit cu această ocazie și apa fântânii alăturate. www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

135 „Parohia noastră este într-o haină de sărbătoare mare, o sărbătoare îndoită, deoarece, împreună cu toată Biserica cinstește sărbătoarea Sfântului Mare Proroc Ilie Tesviteanul. În același timp se bucură împreună cu credincioșii ei de hramul unei troițe binecuvântate. Această troiță îl are ca ocrotitor pe Sfântul Mare Proroc Ilie Tesviteanul. Troița este așezată la o răscruce, dar dumneavoastră vă întrebați unde este răscrucea, pentru că vedem drumul drept. Există o răscruce pe verticală, care unește cerul cu pământul. Troița aceasta leagă cele două dimensiuni, una verticală și cealaltă orizontală, care ne leagă pe noi, pe toți. La acest ceas de sărbătoare nu putem să nu-i cerem Sfântului Ilie Tesviteanul să ocrotească zona noastră, locul nostru. Să ne binecuvânteze pe noi cu această putere a credinței pe care a primit-o de la Dumnezeu încă din pântecele maicii sale”, a reliefat părintele Petru Munteanu la Slujba de hram a troiței.

La mulți ani, Ilie!

Sărbătoare în casele românilor care poartă numele de Ilie și derivate ale acestuia. La 20 iulie creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Ilie Tesviteanul. În această zi, peste 127.000 de români își sărbătoresc onomastica. Dintre aceștia aproximativ 114.000 sunt bărbați și au nume precum Ilie, Iliuță, Iliuț și Iliuș. Restul de 14.000 sunt femei și poartă numele sfântului în forme derivate precum: Ilinca sau Ilia. În tradiția populară, Sfântul Mare Proroc Ilie este considerat ocrotitorul recoltelor, iar sărbătoarea Sfântului Ilie marchează miezul verii pastorale, când ciobanii separă oile, iar pe munți se organizează vestitele Nedei și Sântilii.

Brîndușa Dediu

www.jurnalspiritual.ro

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

136

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, la Parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești

„Evanghelia praznicului Adormirii Maicii Domnului vorbește despre două surori, Marta și Maria, ele fiind surorile lui Lazăr din Betania, prietenul Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe care El l-a înviat din morți. Cele două surori, Marta și Maria, sunt pomenite în această Evanghelie nu pentru că ar avea o legătură directă cu Maria, Maica Domnului, ci una indirectă, și anume că Maria, sora Martei, ca și Fecioara Maria, este mai mult preocupată de cele duhovnicești decât de cele materiale. Ea este mai întâi preocupată de a asculta cuvântul de viață făcător și mântuitor al Domnului Iisus Hristos, în timp ce Marta voia să arate prețuirea ei față de Iisus printr-o ospitalitate materială deosebită, printr-un ospăț mare.”

(Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române ) Ziua de 15 august prilejuieşte pomenirea Adormirii Maicii Domnului, a Sfintei Fecioare Maria. Uspenia sau Sfântă Maria Mare, cum este numit praznicul în popor, este sărbătoarea care prăznuieşte Adormirea Sfintei Fecioare Maria, adică mutarea ei din viaţa aceasta trecătoare, la cea veşnică şi neîmbătrânitoare, în Împărăţia Fiului ei.

Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria.

Praznicul acesta al Adormirii Maicii Domnului se bucură de o mare cinstire în rândul credincioşilor ortodocşi, având rânduită o perioadă de două săptămâni de postire, înaintea www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

137 sărbătorii, ca perioadă de pregătire duhovnicească pentru acest eveniment sfânt din viaţa Maicii Domnului.

La această mare sărbătoare, Sfânta Liturghie a fost oficiată la Parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești, de către părintele paroh Petru Munteanu, fiind înconjurat de credincioși din parohie și nu numai. În cuvântul de învățătură, rostit după citirea Pericopei Evanghelice, părintele paroh le-a amintit credincioșilor că Praznicul mare al Maicii Domnului încheie, într-un fel, anul bisericesc.

Căci anul bisericesc începe la 1 septembrie şi prima sărbătoare mare e Naşterea Maicii Domnului; iar acum, în august, anul bisericesc se încheie cu acest praznic al Adormirii Maicii Domnului. „Suntem într-o zi de mare sărbătoare, o sărbătoare care a așezat un post, al patrulea post al Sfintei noastre Biserici, un post care, de fapt, încheie anul bisericesc. Iată-ne ajunși într-un mare popas duhovnicesc, Postul Adormirii Maicii Domnului, sărbătoarea de astăzi, care-l descoperă și la acest popas duhovnicesc am fost pregătiți cu post și cu o seară înainte, prin slujba de prohodire, adică ieri seara toate bisericile noastre creștin-ortodoxe au săvârșit Prohodul Maicii Domnului, slujbă de plângere și de tânguire, dar care descoperă în cântare această slujire cosmică sau Liturghie Cosmică, cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, prin care natura întreagă, îngerii, puterile cerești aduc cinstire Preasfintei Născătoare de Dumnezeu sau Maicii Domnului", a spus în cuvântul de învăţătură preotul Petru Munteanu. În continuarea omiliei, părintele Petru Munteanu a ţinut să sublinieze: „Biserica noastră spune că primul mistic, pentru orice copil, este mama sa. Deci mama când naște pruncul și se uită în ochii Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

138 lui, și îl mângâie, și îi face cruce, și-l alăptează la sân, și-l leagănă și-l duce la împărtășit este cea care-i descoperă pruncului iubirea lui Dumnezeu. Și de aceea mama, care poartă chipul întipărit în suflet cinstind pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, este cea care naște lumini pentru neamul ei, lumini ale Învierii, lumini ale mântuirii. Mama este prima care așează mânuțele la rugăciune, iar dacă mama este plecată, toate treburile rămân în sarcina bunicii, cea care a dus lumina aceasta, să ducă pruncul la închinăciune, să-l învețe iubirea de Dumnezeu. Când mama își pierde vocația ei mistică, de deschizătoare a luminii celei neînserate, a iubirii lui Dumnezeu, pruncul suferă. Când mama nu înțelege că iubirea este întâlnirea într-un mod tainic cu Dumnezeu, îmbrățișarea Lui tainică pe care apoi i-o dă celuilalt sau pruncului, apoi, în casa ei, casa se destramă, se risipește. Când mama pierde iubirea de Dumnezeu, își pierde vocația ei maternă, sau sfințitoare sau mistică de ridicare a unui neam.”

La sfârşitul slujbei, părintele Petru Munteanu i-a îndemnat pe credincioşii prezenţi la slujbă să aibă evlavie față de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu: „Iubiți credincioși și credincioase, pulsul acestei evlavii față de Maica Domnului se trăiește în postul acesta, care încheie un an bisericesc și care este ca o speranță pentru începutul noului an. Este un post atât de luminos, încât el aruncă niște punți foarte sensibile pentru luna următoare, pentru luna septembrie, aruncă niște punți luminoase în sufletele celor care au evlavie față de Sfânta Născătoare de Dumnezeu și care o să vadă viața cu alți ochi, cu ochii iubirii de Dumnezeu. La acest ceas frumos de rugăciune, îndemnăm pe credincioși ca să aibă evlavie față de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și să înțeleagă că orice agresiune care vine în jurul nostru începe cu agresiunea vizavi de cinstirea Maicii Domnului. Și de aceea, să avem Sfânta Icoană a Maicii Domnului în casa noastră. Și ne rugăm, dar, ca la acest ceas de mare bucurie duhovnicească, Măicuța Domnului să nască cât mai mulți tineri în iubirea aceasta pe care ea ne-a împărtășit-o nouă și neamului nostru și să trăim bucuria aceasta a sărbătorii în Hristos și în Biserică.

Amin!”

Liliana Mihăilă www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

139

„Cred, Doamne, ajută necredinței mele!” – Vindecarea Lunaticului „Iisus cere oamenilor credinţă vie, pentru că El voieşte ca cei ce s e a f l ă î n j u r u l bolnavilor să nu fie pasivi, ci receptivi, să nu fie spectatori, ci rugători, având credinţă puternică şi iubire milostivă faţă de cei care se află în suferinţă şi caută v i n d e c a r e a ”.

(Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române) În Duminica a X-a după Rusalii, la parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești, Liturghia a fost oficiată de părintele paroh Petru Munteanu, avându-l alături pe părintele George Soponaru, fiu al satului, dar care slujește în Italia, la Roma.

Răspunsurile liturgice au fost date de membrii corului parohiei săvineștene.

Omilia ce a urmat citirii pericopei evanghelice a fost rostită de părintele George Soponaru. Credincioșii aflați în sfântul lăcaș de cult au avut posibilitatea să afle despre însemnătatea puterii credinței în Dumnezeu; despre chemarea de a ne ruga pentru și împreună cu semenii noștri, împlinind astfel porunca Evangheliei.

Părintele Soponaru a început omilia, menționând începerea anului bisericesc la data de 1 septembrie: „Este o bucurie deosebită să mă aflu astăzi în mijlocul frățiilor voastre, pentru mine, dar cred că și pentru dumneavoastră, înseamnă că a mai trecut un an și ne aflăm la sfârșit de an bisericesc.

Pentru noi, creștinii ortodocși, sfârșitul de an nu este 31 decembrie, cum și noi ne-am deprins a-l sărbători, ci pentru creștinii ortodocși sfârșitul de an este 31 august, iar 1 septembrie înseamnă mereu începutul unui nou an bisericesc și, la fel cum de Revelion ne-am deprins a ne ura unul altuia La mulți ani! și toate urările care urmează, de an nou fericit, cu pace, binecuvântat, poate că aceleași urări ar trebui să ni le facem și acum, la final de an bisericesc, însă nu pentru cele omenești și lumești, pentru că noi toți și cei din Biserică și cei din afară, ne-am deprins a ne face urări pentru viața aceasta, care este trecătoare și poate ar trebui să ne facem urări, și ar trebui să ne facem, să ne punem în gând să avem un pic mai multă grijă de suflet și iată că Evanghelia care s-a citit astăzi de la Matei, ultima Evanghelie care se citește în acest an bisericesc, este o Evanghelie deosebit de frumoasă, despre o minune cu un copil. Un copil care a fost adus de către tatăl său, ca să fie vindecat pentru că, zicea el, este lunatic și poate vă întrebați ce boală poate fi aceasta, să fii lunatic și dacă o să mergeți să întrebați doctorul de familie, nu o să știe să vă răspundă ce înseamnă asta, ce simptom este aceasta, ce boală este aceasta, a fi lunatic.” În continuarea cuvântului de învățătură, părintele Soponaru a povestit împrejurarea în Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

140 care s-a săvârșit minunea vindecării lunaticului de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „Contextul este al unei sărbători foarte frumoase și importante din anul bisericesc, îndrăznesc eu să spun, alături de Adormirea Maicii Domnului, cea mai importantă sărbătoare a verii și anume, Schimbarea la față. Mântuitorul Hristos ia pe trei dintre ucenicii săi, pe Petru și pe frații Iacob și Ioan, se suie pe un munte înalt și acolo, în timp ce se ruga, zic Apostolii că hainele și fața lui s-au făcut strălucitoare, luminoase, cum nu poate înălbitorul să albească pe pământ și ei au fost cuprinși de frică și și-au acoperit fețele, au căzut cu fețele la pământ, pentru că de fapt Mântuitorul își arătase Slava Sa, arătase că este Fiul lui Dumnezeu, Cel născut mai înainte de veci, cum mărturisim în Crez, care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii, că El este Lumină din Lumină. Și de asta n-au putut Apostolii să vadă fața Mântuitorului, pentru că zice în alt loc la Scriptură că, nu poate omul să vadă fața lui Dumnezeu și să mai trăiască. Dar au simțit o stare de bucurie, pentru că Petru zice: «Doamne, bine este să fim noi aici». Au simțit pacea aceea, bucuria, împlinirea cu care vine Dumnezeu în viața omului și Petru nu mai vroia să plece de acolo. Și s-a arătat Moise și Ilie și toate celelalte și Mântuitorul, iată, că după ce coboară din acest munte, ajunge jos, iar pe ceilalți Apostoli îi găsește la poalele muntelui, cu mulțimea de oameni care îl urmau pe Mântuitorul, cu fariseii și cu cărturarii veniți din Ierusalim, certându-se și sfădindu-se, deci era o stare de agitație, o forfotă, o neliniște.”

De asemenea, părintele care slujește în Italia, la Roma, a evidențiat trăirile care apar când ne depărtăm de Dumnezeu: „Cât timp a fost plecat Mântuitorul pe Muntele Taborului, jos, la poalele muntelui, a început neliniștea și asta ne arată, iubiți credincioși, că neliniștea, criza, starea aceasta de agitație, de grijă, de stres, este simptom al faptului că Dumnezeu nu este prezent în viața noastră. Când omul are aceste simptome, simte că este împovărat, îngrijorat, neliniștit, are mereu tot felul de gânduri care îi străbat mintea, ca niște avioane care decolează și aterizează în continuu în mintea noastră, încât nu mai te regăsești nici cu tine însuți, nici cu ceilalți, asta nu înseamnă că trebuie să te duci să iei pastile, ci asta înseamnă că îți lipsește cel mai important lucru din viața ta, că Dumnezeu este departe de sufletul omului. Și se apropie Mântuitorul de această mulțime, și imediat cade înaintea Lui, în genunchi, un tată care-i spune: «Ajută-ne, ajută-ne și de poți, fă ceva pentru că iată, îl am pe fiul meu acesta, care de multe ori se aruncă în foc, sau în apă, vrând să se omoare, să se sinucidă și iată l-am adus la ucenicii Tăi și nu au putut să îi facă nimic». Și zice el că fiul lui este lunatic. De fapt, iubiți credincioși, fiul lui era posedat de un demon, de un drac, care, diavolul are ca și însușire viclenia și ca să nu își dea seama tatăl lui și ceilalți din jurul lui că este prezent acest demon înăuntrul lui, se manifesta în funcție de fazele lunii. Când era lună plină, copilul acesta avea crize și diavolul vroia să-l ucidă, pentru că împotriva a ceea ce vrea Dumnezeu, www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

141 anume să ne dăruiască viața veșnică, vrăjmașul vrea să piardă sufletul omului și împreună cu sufletul, sigur că pierde și trupul, pentru că sufletul și trupul sunt într-o legătură foarte strânsă între ele și Mântuitorul zice cuvintele acestea. Zice: «O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi, până când vă voi suferi pe voi»? Cuvântul neam se referă la generație, adică Mântuitorul Hristos ar fi spus: «O, generație necredincioasă, până când voi fi cu voi»? Și de ce spune lucrul acesta? Pentru că el mergea către Ierusalim, el mergea către patima cea de bună voie și avea să plece, avea să moară și să învie și să se înalțe cu trupul la ceruri și iată, era mâhnit că trei ani a petrecut cu Apostolii și în acești 3 ani, acești Apostoli, chiar dacă au avut unele momente în care au înțeles că El este Fiul lui Dumnezeu, El este trimisul lui Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, necredința încă era stăpână pe sufletele lor. Pentru că Mântuitorul ceartă duhul acesta, el iese cu putere din copil. Dar nu ne relatează Sfântul Evanghelist Matei, ci ne relatează Sfântul Luca și dacă o să fiți atenți, frățiile voastre, această Evanghelie, aceeași minune a vindecării acestui copil se relatează în Postul Mare. În Postul Mare, în Duminica a patra din post, dacă nu greșesc, este relatată această minune, însă relatată de Sfântul Apostol Luca, care zice, când Mântuitorul coboară de pe munte, tatăl îi zice: «de poți face ceva, ajută-l»! Și Mântuitorul răspunde: «Toate sunt cu putință celui ce crede!» Iar el cade în genunchi iar și zice: «Cred, Doamne, ajută necredinței mele!»

Poate este cea mai frumoasă, cea mai deosebită mărturisire și rugăciune pe care o aflăm în paginile Evangheliei. Acest «Cred, Doamne, ajută necredinței mele!», este o mărturisire, pentru că tatăl acesta a înțeles că, dacă vrea ca fiul lui, copilul lui să fie vindecat, are nevoie să creadă în cel Care, în cel la Care l-a adus pe fiul lui ca să îl vindece. Și acest «Cred, Doamne, ajută necredinței mele»! arată că, Doamne, spune așa: «Doamne, chiar dacă eu nu pot să cred, chiar dacă credința mea e puțină, chiar dacă credința mea e slabă, tu ajută necredinței mele, împlinește tu în viața mea ceea ce eu nu pot încă să împlinesc, ceea ce nu pot eu încă sunt fac». Și iată că după ce tatăl face această mărturisire, Domnul îl vindecă.”

Constatăm cu bucurie că la sate încă se mai păstrează troițele la intersecţii de drumuri, la capetele de pod şi la fântâni. Cruci din piatră, din lemn sau fier, simple sau pictate, cu inscripţii şi însemnări, sub cerul liber sau încadrate de mici adăposturi din lemn ori alte materiale, uneori aflate în interiorul unor mici construcţii. Aşa sunt troițele din Parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești, județul Neamț. În duminica a X-a după Rusalii, la data de 25 august 2019, se adaugă în peisajul săvineștean o nouă troiță, un nou popas duhovnicesc. Familia Dumitrache Liviu și Mihaela, tineri Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

142 credincioși și cu frică de Dumnezeu s-au hotărât să ridice o troiță închinată Sfântului Dumitru cel Mare, chiar în fața casei lor.

Astfel, în această duminică a avut loc sfințirea locului unde se va construi troița.

Slujba de sfinţire a fost oficiată de către părintele paroh Petru Munteanu, părintele George Soponaru și părintele Mihai Meraru.

Troițele care se regăsesc în parohia păstorită de părintele Petru Munteanu sunt un manifest al cinstirii deosebite pe care a acordat-o mereu creștinul săvineștean principalului semn creştin. La intersecţii, precum şi la ieşirile şi intrările din sat, se întâlnesc troițe pentru ca omul care iese din spaţiul familiar, și nu numai, să se închine şi să rostească o rugăciune pentru sprijin. Iar la întoarcere să spună o rugăciune de mulţumire pentru ajutorul dat.

Brîndușa Dediu

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

143

Luigi Bodo – omul smerit care nu-și pierde personalitatea Pentru cei din urbea nemțeană domnul Luigi Bodo nu mai are nevoie de prezentare. Dar pentru cei care încă nu-l cunosc, putem spune simplu – personalitate marcantă a județului Neamț, dar care nu și-a pierdut smerenia.

Domnul Luigi Bodo este Directorul Tehnic-Comercial al primei societăți mixte, Rifil S.A., cu partener occidental din România şi din întregul bloc comunist Est-European, societate care lua fiinţă în 1973, pe 24 aprilie. Constituirea societăţii mixte româno-italiene RIFIL, persoană juridică română cu sediul în Săvineşti, judeţul Neamţ a fost aprobată – împreună cu contractul de societate şi statutul societăţii – prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România cu nr. 252. Certificatul de înregistrare la Ministerul Finanţelor, din 14 mai acelaşi an, are nr. 1 pe ţară. Obiectul iniţial de activitate, consemnat în decret, era producerea şi comercializarea firelor acrilice vopsite şi nevopsite.

RIFIL a avut o ascensiune pe tot parcursul existenței, ajungând – graţie strategiei şi politicii de investiţii – un jucător de top în sectorul filaturii. Grupul cuprinde în prezent activităţi industriale de referinţă la Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Botoşani şi Buzău.

Cei 550 de salariați de pe platforma Săvinești sunt astăzi doar o parte a familiei RIFIL. Punctele de lucru de la Câmpulung Moldovenesc și Dorohoi au câte 90 fiecare, la NOVAFIL Gura Humorului sunt 120, iar la ROLANA TEX Botoșani încă 350. Fără ezitare se pot adăuga circa 400 de la filatura din Buzău, unde RIFIL e asociată cu 40%. Portofoliul de produse cuprinde de la cunoscutele fire acrilice, la cele 100% lână și in amestec, până la fire șenil pentru tapițerii în industria auto și a mobilei.

Numele fundamentale pentru dezvoltarea grupului în epoca modernă sunt Ion Strătilă (director general, în prezent președinte al Consiliului de Administrație) şi Luigi Bodo (director tehnic-comercial). Ştafeta direcţiunii generale a fost preluată din 17 decembrie 2011 de Valerica Leonte.

Menționam în primele rânduri de smerenia domnului Bodo, primind vizita domniei sale și Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

144 a doamnei Valerica Leonte la Centrul social – educativ „Popasul Iubirii Milostive”, am sesizat atitudinea de simpli musafiri și am regăsit în ei omenia. Au mers și la biserica păstorită de părintele Petru Munteanu, unde au primit binecuvântare și atingerea în semnul sfintei cruci, cu mir. Gazdă deosebită, părintele Munteanu le-a oferit oaspeților câte o traistă tradițională, ca semn de recunoștință.

Musafirii au vizitat centrul, au rămas impresionați de activitățile desfășurate în cadrul acestuia, de la atelierul de croitorie, până la atelierul de patiserie și ne-am despărțit cu promisiunea că vor mai veni în vizită.

Brîndușa Dediu

asddsaahjjha www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

145

A sunat clopoțelul! „Festivalul ghiozdanelor” la ediția a V-a „De fapt, întreaga educație este auto-educaţie. Învăţătorul este numai un ghid care îţi arată drumul, şi nicio şcoală, fie oricât de bună, nu îţi dă educaţie. Ceea ce primeşti este ceva ca liniile dintr-o carte de colorat.

Tu însuţi trebuie să pui culorile potrivite.” (Louis L'Amour) Începerea unui nou an şcolar este mereu un motiv de bucurie, emoţie şi împlinire, atât pentru elevi, cât şi pentru dascăli şi părinţi. Cu nostalgia vacanței care tocmai s-a încheiat, dar și cu bucuria revederii colegilor, elevii Şcolii Gimnaziale „I. Gervescu” din Săvineşti au pășit în noul anul şcolar 2019-2020, o dată cu mii de alți copii din România.

A sunat clopoțelul, copiii săvineșteni din nou la școală Deschiderea anului şcolar a adus din nou pe băncile sălilor de clasă din Săvineşti zeci de elevi.

Dis-de-dimineaţă, prichindeii din grupa mare și grupa mică de la Grădinița Dumbrava Vale, au început încet – încet să se strângă în clase. Însoţiţi de părinţi şi cu braţele pline de flori pentru doamna învăţătoare și educatoare, s-au adunat în grupuri şi aşteptau curioşi următoarea etapă din viaţa lor. Cu privirile aţintite spre cadrele didactice sau spre părinţi, micii şcolari neştiind exact ce îi aşteaptă, au devenit dintr-odată serioşi şi cuminţi.

La inițiativa părintelui director, Petru Munteanu, Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială din Piatra Neamț, în parteneriat cu Fundația Solidaritate și Speranță – Filiala Săvinești au desfășurat marți, 10 septembrie 2019, acțiunea umanitară și educativă „Festivalul Ghiozdanelor” care face parte din campania „Măsoară timpul cu faptele tale”, derulată în perioada septembrie – octombrie 2019.

Cei 50 de preșcolari de la Grădinița din Dumbrava Vale au primit câte un ghiozdan asezonat cu pixuri, creioane, penare, caiete care abia așteaptă să fie completate cu cifre și litere de către micii învățăcei. Ca în fiecare an, elevii s-au rugat împreună cu părintele Petru Munteanu, care a oficiat slujba de binecuvântare a începerii anului școlar.

Bucuria şi curiozitatea se citea pe chipurile celor care aşteptau să primească darurile, mai apoi mulţumirea şi încântarea au fost exprimate cu voce tare. „Suntem la Școala Dumbrava Vale, structură a Școlii Gimnaziale «I. Gervescu», funcționăm anul acesta cu un efectiv de trei grupe, două de preșcolari și o clasă pregătitoare. Fiind în parohia părintelui Munteanu suntem privilegiați ca la fiecare început de an școlar să ne viziteze, să ne binecuvânteze și de fiecare data vine cu cadouri. Copiii îl așteaptă, îl primim cu drag cu toții și avem o colaborare foarte Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

146 frumoasă de câțiva ani”, a menționat doamna educatoare Smochină Mihaela.

După binecuvântarea fiecărui micuț, părintele Munteanu a vizitat și elevii care învață la Școala „I. Gervescu”, unde 54 de copii, din clasele I, a III-a și a IV-a au primit ghiozdane dotate cu tot ce trebuie unui școlar.

Acţiunea a avut loc cadrul campaniei „Măsoară timpul cu faptele tale”, dintre cele 104 ghiozdane dăruite copiilor din Săvinești, 24 de ghiozdane au fost donate de Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială, iar 80 au fost distribuite de Fundația Solidaritate și Speranță din Iași.

Părintele le-a transmis elevilor să fie conștiincioși, să îi respecte pe cei din jurul lor, profesori și colegi, dar mai ales la final de an școlar fiecare copil să fie, atât instruit, cât și educat. „Există o diferență între instrucție și educație, instrucția constă în dezvoltarea abilităților intelectuale în diverse domenii de învățământ, educația constând în împletirea cunoștințelor cu un comportament și sentiment religios care se reflectă în nota de la purtare. Ne dorim la acest început de an școlar câți mai mulți elevi eminenți, atât în instrucție, cât mai ales în educație”, a reliefat părintele Petru Munteanu. „Festivalul Ghiozdanelor” se află la a V-a ediție, iar copiii înscriși la Școala Dumbrava Vale, beneficiază în fiecare an de bunuri donate de către fundația nemțeană. Micii învățăcei beneficiază de cadre didactice preocupate de dezvoltarea lor intelectuală, insuflându-le valori şi principii după care să se ghideze în viață.

Corina Băhneanu

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

147

„Doar cei ce s-au ajutat singuri ştiu cum să-i ajute pe alţii” „Doar cei ce s-au ajutat singuri ştiu cum să-i ajute pe alţii” – George Bernard Shaw F u n d a ț i a Împreună pentru Solidaritate Socială a primit, luni, 14 octombrie 2019, vizita unei delegații a Asociației Missionskreis Osteuropa der k a t h o l i s c h e n Kirchengemeinde St. Hubertus, condusă de către președinta Leni Beyers.

Din delegație au făcut parte: Leni Beyers, reprezentata Cercului Misionar „Europa de Est” din Süsterseel, Wilfried Boms, Kristina Boms, Marie Boms, Peter Spiertz, Luise Derichs, Maria Jeuken, Theo Jeuken și Jens Reuber, fiind însoțiți de domnul Dan Matzner, președintele Forumului Democrat German din Piatra Neamț și de doamna profesoară Elena Oboroceanu, secretarul Forumului.

Vizita a avut ca subiect de discuției proiectele umanitare pe care le desfășoară în România și campaniile ce vor urma să aibă loc.

Câțiva membri ai grupului au vizitat studioul Jurnal FM și au fost invitați în cadrul emisiunii „Radio-programul amiezii”, alături de doamna Elena Oboroceanu, care a tradus pentru ascultătorii postului de radio. În cadrul interviului, oaspeții au prezentat activitatea pe care o desfășoară, atât în Germania, cât și în România, au povestit despre cum a luat naștere Cercul misionar „Europa de Est” și care este misiunea acestuia.

Leni Beyers: „În 1998, noi am fondat această asociație și am format un comitet de conducere, care a hotărât să ne îndreptăm atenția spre Piatra Neamț. Țelul nostru a fost, în primul rând, acela de a acorda ajutoare și impulsionați fiind de preotul catolic care activează și la Vatican, care ne-a spus că este nevoie de ajutorul nostru.”

Doamna președintă Leni Beyers este decorată de statul german cu cea mai înaltă distincție pe care o poate primi un cetățean german pentru serviciile aduse, Crucea Federală a Meritului, o distincție acordată în anul 2007.

Transporturile de ajutoare aduse aici, la Piatra Neamț, sunt finanțate prin activități de genul – se strânge hârtie la sfârșitul săptămânii, de la gospodării, iar dânșii merg și colectează această hârtie. Este greu de finanțat un transport și totuși, o fac cu mare plăcere și generozitate.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

148 Jens Reuber: „ Av e m p e s t e 5 0 d e membri, de voluntari care participă la această activitate, coordonați fiind de cel ce este «creierul» activității, doamna Leni Beyers.”

Jens Reuber este inginer constructor și acordă foarte mult timp activităților desfășurate de Cercul Misionar.

Wilfried Boms: „Vin aici și ajut cu plăcere, pentru că sunt un om căruia îi face plăcere să ajute. Eu sunt voluntar și la organizația Pompierilor, dar particip la aceste activități, mai ales, datorită doamnei Leni Beyers, care știe să ne impulsioneze.”

Peter Spiertz: „Suntem o organizație care adună ajutoare de toate felurile, pentru că știm că aici, încă este nevoie de asemenea ajutoare. De două ori pe an trimitem spre Piatra Neamț câte un transport de 40 de tone cu ajutoare. Noi am susținut aici, material și spitalul din Piatra Neamț, dar dați-mi voie să vă mai spun unde ajung aceste ajutoare. Ajung, sau au ajuns la Bicaz, Onești, Rădăuți, Bârlad, în Republica Moldova.” În încheierea intervenției de la Jurnal FM, domnul Jens Reuber a precizat: „Sunt aici, deja pentru a treia oară și s-au schimbat câteva lucruri, oamenii au fost întotdeauna prietenoși cu noi, dar se poate remarca faptul că în oraș s-au schimbat lucruri.

Sunt magazine care arată mult mai prietenos, sunt restaurante primitoare, în care se poate sta la o terasă, și ne place foarte mult această imagine a toamnei, putem să ne bucurăm de culorile toamnei.” Întâmpinați cu căldură și brațele deschise de către părintele Petru Munteanu, directorul Fundației Împreună pentru Solidaritate Socială, au vizitat împreună Căminul pentru persoane vârstnice Roznov, unde alături de directorul Romeo www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

149 Panaitescu au mers prin saloanele care găzduiesc cei 51 de beneficiari ai centrului, oferindu-le mici cadouri.

Unde sunt oameni, există și persoane care au nevoie de sprijinul nostru „Oriunde în lume, unde sunt oameni, există și persoane care au nevoie de sprijinul nostru.

Oamenii sunt fragili, de aceea trebuie să avem grijă de ei. Această clădire adăpostește 51 de bătrâni aflați în diferite stadii ale bolilor bătrâneții. Încercăm să îi ajutăm, să îi îngrijim, să le fim sprijin”, a precizat domnul Romeo Panaitescu, directorul Căminului pentru persoane vârstnice din Roznov.

Asociația Katholische Kirchengemeinde St. Hubertus Süsterseel din Germania sprijină de câțiva ani activitățile sociale derulate de Forumul Democrat al Germanilor din Piatra Neamț, în parteneriat cu Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială. Se donează articole pentru persoane cu dizabilități, mobilier, materiale igienico-sanitare. „Din 1998 am încheiat un parteneriat cu Vicenziana Cusmano şi Forumul Democrat German din România şi avem un respect deosebit pentru munca ce se desfăşoară în aceste organizaţii şi bineînţeles, pentru munca pe care o desfăşoară fundaţia dumneavoastră, din Săvineşti. Vreau să vă mulţumesc pentru munca depusă şi sperăm să revenim cu ajutorul lui Dumnezeu, de ce nu, anul viitor. Pentru noi aveti uşile şi inimile deschise şi sunteţi cu toţii bineveniţi în Süsterseel”, a declarat doamna Leni Beyers, preşedinte al Asociației Katholische Kirchengemeinde St. Hubertus din Süsterseel, Germania. Înainte de plecare, reprezentanții asociației din Germania au primit, din partea părintelui Petru Munteanu, câte o Diplomă de recunoștință, drept mărturie pentru generozitatea și omenia de care dau dovadă.

Corina Băhneanu

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

150

Un an de colaborare cu Ambasada SUA la București Joi, 10 octombrie 2019, la sediul Ambasadei SUA la București a avut loc o întâlnire între membrii delegației Fundației Împreună pentru Solidaritate Socială din Piatra Neamț și domnul Scott Reese, Atașat Cultural al Ambasadei SUA la București.

Delegația a fost compusă din directorul organizației, părintele Petru Munteanu, Brîndușa Dediu, Cristian Hurgheș, Iulian Țocu și Corina Băhneanu.

Discuţiile s-au concentrat pe parteneriatul Fundației cu Ambasada SUA, pe progresul activităților derulate în cadrul proiectului „English Language Program for Youth”, demarat la Școala Gimnazială din comuna Săvinești și viitoare proiecte demarate în locații din zona Moldovei.

Proiectul „English Language Program for Youth”, un proiect educațional deosebit, a început în luna octombrie a anului trecut. Acesta are drept obiectiv îmbunătățirea cunoștințelor de limba engleză, precum și mai buna cunoaștere a culturii și istoriei Statelor Unite ale Americii de către un număr de 40 de copii, elevi ai Școlii Gimnaziale „I. Gervescu” Săvinești.

Beneficiarii proiectului au vârste cuprinse între 9 și 15 ani și aparțin unor categorii sociale vulnerabile. Cursurile se desfășoară pe grupe de vârstă, fiecare grupă participând la 4 ore de curs săptămânal. „Am ales să includem în programul nostru copii care sunt interesați să își îmbunătățească cunoștințele de limba engleză și să afle mai multe despre Statele Unite ale Americii, cu speranța că acest lucru le va crește mai târziu șansele de a fi admiși mai departe la licee de prestigiu, de a fi incluși pe piața muncii mai ușor și, în general, de a avea acces la o viață mai bună”, a declarat pr. Petru Munteanu, coordonatorul acestui proiect și președintele Fundației Împreună pentru Solidaritate Socială.

Iată și motivațiile unor participanți la curs: „Am hotărât să particip la cursurile de engleză pentru a-mi dezvolta vocabularul în această limbă și pentru a petrece câteva ore în scop productiv. Întotdeauna mi-au plăcut tradițiile, cântecele englezești.

Când eram mai mică, obișnuiam să privesc desene animate din America, cum ar fi Scooby Doo. Unul dintre cele mai mari visuri ale mele în prezent este să călătoresc sau poate chiar să lucrez într-o țară din America.” – Țăndărel Ioana Andreea „Am venit la aceste cursuri pentru că îmi place foarte mult limba engleză și aș vrea să știu să o vorbesc.

Am 12 ani. Cred că m-ar ajuta mult!” – Habic Denisa De asemenea, s-au purtat discuții despre oportunitățile oferite de către Ambasada SUA cetățenilor din România, privind schimburile educaţionale, evenimente culturale, activităţi de învăţare a limbii engleze şi programe de finanţare. www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

151 Schimburi educaţionale Programul Fulbright Programul Fulbright oferă oportunități de schimb cetățenilor români – savanți, studenți și profesioniști – pentru studii, cercetare și predare în Statele Unite. Aceste subvenții sunt susținute de guvernele SUA și ale României și sunt acordate prin concursuri deschise bazate pe merite, supravegheate de panouri binaționale.

Din 1960, când a venit pentru prima dată în România, Programul Fulbright a oferit și a menținut cele mai utile și benefice contacte intelectuale, educaționale și culturale dintre cele două țări, cu peste 3.000 de studenți, profesori și savanți din ambele țări care beneficiază de acest program.

Burse Guvernul american sponsorizează o serie amplă de programe educaţionale şi profesionale. Învăţarea limbii engleze Predaţi şi învaţaţi limba engleză ca limbă străină, exploraţi cultura americană şi încurajaţi conversaţia în limba engleză în cadrul comunităţii de studenţi din întreaga lume!

Future Leaders Exchange Program (FLEX) Sponsorizat de Biroul pentru Educaţie şi Cultură al Departamentului de Stat (ECA), programul Future Leaders Exchange Program (FLEX) oferă elevilor de liceu din Europa şi Eurasia burse pentru a petrece un an şcolar în Statele Unite, locuind cu o familie americană şi studiind la un liceu din SUA. Programul FLEX a fost înfiinţat în 1992 de către Congresul SUA şi a creat un program de schimb de un an, finanţat în totalitate de Guvernul SUA, prin care elevi de liceu să petreacă un an în SUA. Aflat acum în cel de-al douăzeci şi șaselea an de funcţionare, programul FLEX a oferit burse unui număr de peste 27.000 de elevi de liceu din Europa, Eurasia şi Asia Centrală. În anul şcolar 2019-2020, circa 900 de elevi vor studia în SUA prin programul FLEX. Timp de un an, fiecare bursier va locui cu o familie americană gazdă şi va studia la un liceu american.

Aproximativ 20 de elevi cu dizabilităţi sunt invitaţi anual în SUA prin programul FLEX, în urma unui concurs de selecţie bazat pe aceleaşi criterii care se aplică tuturor participanţilor.

Ambasada SUA la Bucureşti sponsorizează şi facilitează o serie amplă de programe educaţionale şi culturale. Secţia Culturală promovează programe culturale şi educaţionale menite să-i ajute pe români să afle mai multe despre societatea americană şi valorile sale.

C. B. Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

152

Cursurile de limba engleză finanțate de Ambasada SUA se continuă la Săvinești 40 de copii din cadrul Școlii Gimnaziale „I. Gervescu” Săvinești, cu vârste cuprinse între 10 și 14 ani, au început să participe în octombrie, anul trecut, la proiectul „English Language Program for Youth”, finanțat de Ambasada SUA prin intermediul Fundației Împreună Pentru Solidaritate Socială.

Cursul s-a derulat pe parcursul a 9 luni, timp în care copiii au studiat de două ori pe săptămână limba engleză, dar și noțiuni de istorie, geografie și cultură americană.

Deși inițial proiectul s-a dorit a se derula pe parcursul anului școlar 2018-2019, cu acordul Ambasadei S.U.A. acesta s-a prelungit până la finalul semestrului I al anului școlar 2019-2020, astfel că elevii participanți au avut oportunitatea de a relua cursurile.

Prima ședință a avut loc în data de 16 octombrie, prilej cu care elevii s-au bucurat să-și reîntâlnească colegii și să-și amintească noțiunile studiate în anul școlar precedent.

Iată câteva impresii exprimate de o parte dintre ei: „Acest curs de engleză m-a ajutat foarte mult la engleză și la istorie. Am luat note foarte mari.

Sper ca anul acesta să fie la fel de bun și de ajutor ca anul trecut” (Paisa Teodora, clasa a VI-a). „Îmi amintesc că am vorbit despre Martin Luther King și cred că aceasta a fost lecția mea preferată, pentru că a fost foarte interesant” (Ana Zavate, clasa a VII-a).

Motivele pentru care s-au reîntors la curs au fost dintre cele mai variate: majoritatea au fost atrași de metodele interactive de învățare (prin jocuri, lucrul cu harta, proiecte de grup etc.), de informațiile legate de cultura și istoria americană, dar și de faptul că unii membri ai familiei sunt plecați în străinătate și astfel ei au înțeles importanța cunoașterii limbii engleze pentru viitorul lor. „Am acumulat așa de multe amintiri frumoase [la curs] și aș vrea să adun și mai multe” (Ana Zavate, clasa a VII-a).

Nu rămâne decât să sperăm că și anul acesta gândurile și intențiile participanților vor deveni realitate.

B. A. www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

153

„Cel mai important lucru este să fii atent la pământul inimii tale” „Semănătorul din pilda Evangheliei de astăzi este Însuși Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. El a ieșit din sânurile Tatălui, după cum Însuși a zis: «Eu de la Dumnezeu am ieșit» (Ioan 17, 8), și a venit pe pământ să semene sămânța cuvântului Său. Iar țarina în care a s e m ă n a t s ă m â n ța Sfintei Evanghelii este lumea aceasta pe care El a făcut-o, după cum în altă pildă a zis: «Iar țarina este lumea» (Matei 13, 38). Din această pildă vedem că numai a patra parte din țarină, adică din lume, a fost pământ bun, care, primind sămânța cuvântului lui Dumnezeu, a crescut și a adus rod însutit (Matei 13, 23). Celelalte trei părți din țarină au fost drum călcat de oameni (Matei 13, 4), pietriș și pământ cu spini (Matei 13, 22), în care căzând sămânța cea bună a cuvântului, nu a rodit, ci s-a pierdut.” (Arhimandrit Cleopa Ilie) Duminica a XXI-a după Rusalii – Pilda Semănătorului – una dintre cele mai frumoase pilde rostite de Mântuitorul Iisus Hristos.

Mântuitorul a semănat cuvântul Său în două chipuri: în mod direct, de pildă Predica de pe munte, convorbirea cu Nicodim, convorbirea cu femeia cananeancă, şi în mod indirect, prin pilde.

Prin pilde, adresarea era oarecum pe ocolite, ca ascultătorii să cugete pentru a afla adevărul exprimat astfel.

Duminică, 13 octombrie 2019, enoriași și credincioși ai Parohiei „Sfinții Voievozi”, au trecut pragul sfânt lăcașului de cult pentru a participa la Sfânta Liturghie, oficiată de părintele paroh Petru Munteanu.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

154 P e r i c o p a Evanghelică a acestei duminici, un fragment de o profunzime spirituală specială, dar și de actualitate, ne invită spre adâncă meditație, având în centrul său Pilda Semănătorului. O parabolă atemporală, pentru că ea surprinde sufletul omenesc, nu doar al ascultătorilor Mântuitorului Iisus Hristos în fața cărora a fost rostită, ci și comportamentul universal al omului în fața Cuvântului lui Dumnezeu; deschiderea sau, dimpotrivă, lipsa de sensibilitate, indiferența sau adversitatea față de îndemnurile mântuitoare ale credinței.

Dând citire fragmentului Evanghelic și meditând asupra textului evanghelic duminical, părintele Petru Munteanu a reliefat celor prezenți înțelesul duhovnicesc al Pildei Semănătorului: „ S f â n t a Evanghelie de astăzi ne înfăţișează o pildă rostită de Mântuitorul Iisus Hristos celor care-L urmau şi prin recitirea ei acum devenim și noi contemporani cu cei care-L urmau. Pilda semănătorului. Mântuitorul Iisus Hristos obişnuia să vorbească în pilde. În pilde, pentru că pilda este o povestioară care are o învăţătură, pe care poţi s-o extragi şi s-o înţelegi din povestirea respectivă. Este un obicei să folosești pilde în dialogul cu alții în Orientul Mijlociu, oamenii în Orientul Mijlociu obişnuiau să povestească şi să aşeze seminţele valorilor morale în povestirile care au dăinuit până astăzi. (…) Mântuitorul a preluat acest mod de adresare.

Vorbea în pilde pentru fiecare ocupaţie sau serviciu, pentru că fiecare era implicat într-o activitate de zi cu zi. Așa a fost rostită pentru înțelesul Împărăției lui Dumnezeu, pilda pescarului, a neguţătorului… www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

155 Sfânta Evanghelie de astăzi este o evanghelie pregătitoare, este o evanghelie care ne introduce în ciclul Sărbătorilor care urmează, ea este pregătitoare pentru că vorbește despre un pământ, despre o țarină, dar nu un pământ exterior, nu o țarină lumească, stricăcioasă, ci vorbește despre o lume interioară, pe care fiecare dintre noi o trăim într-un mod aparte, într-un mod în care ne identificăm viața noastră, ne identificăm lumea noastră.” Înaintând în profunzimea textului Evanghelic duminical, părintele Petru Munteanu a explicat care sunt cele patru feluri de „pământuri bătătorite”patru tipuri de arhitecturi lăuntrice.

Cele patru feluri de pământuri sunt patru feluri de suflete. Dar este cu putinţă să mai existe şi altfel de feluri de pământuri, separat sau chiar în acelaşi timp, pentru că sufletul omenesc este complex.

Primul fel de suflet este al celor care se află lângă cale; este vorba de cei care sunt mereu pe drum, în căutare. „Deci, vine Semănătorul Care este descoperit în Sfânta Evanghelie ca fiind Dumnezeu și seamănă semințe în ogorul sufletului nostru, iar aceste semințe cuprind iubirea, pentru că este o sămânță de lumină. Și cuprind și cunoașterea, pentru că adevărata cunoaștere este doar când noi deslușim tainele lumii, în înțelepciunea Cuvântului lui Dumnezeu. Atunci taina se descoperă și atunci pășim într-un univers care ni se dăruiește cu iubire și cu generozitate. Este spațiul îmbrățișării dumnezeirii. Seamănă Semănătorul semințele continuu peste acest spațiu interior al sufletului nostru. Și ne spune Sfânta Evanghelie, prin glasul Mântuitorului Iisus Hristos că o parte din semințe au căzut lângă drum. Aflăm despre o inimă cu multe cărări bătătorite, care este o stare a omului care aleargă continuu. Aleargă atât de repede, este atât de ocupat, încât nu realizează, de fapt, că el fuge de el însuși. Îi este frică de el, de propria prezență în rugăciune, de căutarea propriului sens și rost, în lumina semințelor semănate cu generozitate de Semănător. Starea acestui om este aceea că știe totul despre alții, despre răutățile și viciile tuturor, dar nimic despre sine, despre chemarea la împlinire a lui în Dumnezeu. Știe poveștile vieților vecinilor, rude, dușmani sau prieteni, dar nu își cunoaște propria vocație sau împlinire în lucrarea lui Dumnezeu. Îi este frică să stea singur, îi este frică să gândească puţin, are treabă continuu. Dacă vine la biserică, e cu motorul pornit, aduce nevasta, stă în parcare, bagă viteză. Dacă nu ar fi radarul, ar fi peste tot în viteză. Dar în fuga aceasta, în disperarea aceasta, el fuge de el, dacă stă în maşină dă drumul la radio, dacă nu e la radio, ascultă la telefon, dacă nu-i la telefon, face ceva să discute cu cineva. Îi este frică de el, îi este frică să stea singur, să se regăsească, să se întrebe cine este. Cade sămânţa aceasta pe drumul bătătorit al omului care aleargă continuu, fără scop precis şi fără rost. Și aleargă pentru că aşa vede că alţii aleargă şi trebuie să alerge şi el. Drumuri bătătorite care duc nicăieri…”

Piatra nu este pământ arabil. E frumoasă, dar e stearpă. Cel de-al doilea fel de suflet este al Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

156 celor care sunt în loc pietros. „Ne vorbeşte Mântuitorul despre alt pământ al inimii, un pământ unde sunt pietroaie mari şi puţin pământ s-a aşezat printre ele. Este pământul omului care afişează emoţii şi sentimente dar, de fapt, nu-i pasă de nimeni şi de nimic. Nu arată recunoștință. Scopul lui şi politica lui este ce are-n frigider, ce a mai adunat, cât de mult s-a distrat… Că trece timpul şi alţii s-au distrat mai bine şi el nici chiar aşa… Este omul care primeşte cuvântul, dar grijile lui şi scopul vieţii lui este doar pentru sine şi pentru el. Are impresia că pierde timpul de fiecare dată. Dacă este într-un loc - de ce-i acolo, când putea să fie mai bine în altă parte. Este omul care este o povară cum e pietroiul mare pentru cine-l duce în spate. Aşa este şi el pentru cei din jur. Oricât ai vorbi cu el, nu simte nimic sau are impresia că-şi pierde timpul cu tine sau ţi-a oferit mai mult decât meriţi. A dat o parte din viaţa sa, a făcut multe pentru tine şi tu nu înţelegi nimic pentru că inima este rece, de piatră, o îmbrăţişare de la omul acela te costă, trebuie s-o meriţi. Şi dacă faci ceva, trebuie să fii atent ca să-i câştigi atenţia. Omul cu inima de piatră este o povară grea pentru cel din casă, pentru cei din jur. Sentimentele şi emoţiile sunt superficiale şi sunt de vânzare. Le poţi cumpăra pe tarabă. Totul este de vânzare la pământul pietros, totul se vinde şi se cumpără. Nu există constanţa emoţiilor şi a sentimentelor, nici recunoștință şi nu există nicio preocupare pentru Împărăţia lui Dumnezeu”, s-a arătat în continuarea cuvântului de învățătură.

Cel de-al treilea fel de suflet este al celor care sunt între spini. Aici avem de-a face cu un caz mai complex: aceştia au auzit, au primit şi au păstrat şi chiar dau rod, ceea ce e mai mult decât ceilalţi. Dar acest rod nu ajunge la coacere: deci nu există recoltă. „Ne arată Mântuitorul alt pământ, unde au căzut seminţele acestea luminate, un pământ unde sunt mulţi spini şi multe griji. Și grijile acestea, atât de ascuţite, caută să acopere lumina păcii şi a iubirii, a încrederii în ajutorul lui Dumnezeu. Lumina bucuriei în clipa vieţii adunată ca într-un potir, picătură cu picătură de lumină, caută să aducă întunericul, să sufoce lumina lui Dumnezeu. Deşi pământul este bun, grijile sunt mari şi omul alege ca într-o balanţă ce să hrănească. Ne spune Sfânta Evanghelie că grijile au acoperit Cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că omul a dat crezare mai mult celor care spun că grijile sunt importante. Sunt oameni care stau la rând să ia antidepresive. Şi cu cât iau o pastilă, după aceea îşi dau seama că au nevoie de două pastile, de trei pastile, dacă s-ar inventa o pastilă mare mare cât un sandviș ar lua-o şi pe aceea. Sunt cei care doresc să doarmă, dar nu pot. Şi atunci iau somnifere. Încep cu unul, cu jumătate de pastilă, apoi cu două, cu trei, nu mai contează. Noaptea-i lungă. Şi grijile sunt multe. Şi spinii au crescut din ce în ce mai mari şi teama şi frica aduc răceală în suflet, disperare în ochi. Caută într-o disperare un punct de sprijin şi-o soluţie. Și sămânţa cuvântului lui Dumnezeu este din ce în ce mai mică. Pâlpâie din ce în ce mai slab. Şi spinii cresc din ce în ce mai mari. Omul disperat prinde spinii grijilor şi ai frământărilor, este omul zilei de astăzi. El merge la biserică, dar merge cu frica-n sân. El merge la biserică, că poate-poate îl ajută Dumnezeu cumva, dar nu înţelege un lucru – că niciodată o rugăciune în disperare nu este rugăciune.”

Cel de-al patrulea fel de suflet este cel îndrăgit de Dumnezeu: sunt cei care au pământ bun. Pentru a avea pământ bun, lut rodnic, pământ arabil, trebuie muncă multă şi îndelungată. „Ne spune Sfânta Evanghelie că seminţele au căzut pe un pământ roditor. Şi vorbeşte despre pământul acesta roditor care este pământul răbdării, oamenii nu mai au răbdare. Pentru că aşa cum am spus, politica de astăzi este politica timpului pierdut. Stai cu ochii pe ceas, în biserică nu există ceasuri.

Sau dacă vedeţi ceasurile acestea în biserică, o să rămâneţi surprinşi. Arată ora greşit, că nu mai au baterie. Este un timp oprit, pentru că în Biserică timpul devine veşnicie. În biserică, ai veșnicia ta. În biserică trăieşti în rugăciune altfel timpul şi spaţiul. Timpul, în biserică, devine veşnic. Şi spaţiul devine o comuniune cu toţi şi cei plecaţi, şi cei de departe, toţi suntem aici, suntem în rugăciune. Cade sămânţa pe pământul cel bun, frământat în răbdare. Și această răbdare înseamnă că înţelegi că timpul tău devine www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

157 veşnic. Și timpul pentru tine devine o îmbrăţişare a lui Dumnezeu şi viaţa aceasta nu se termină. Nu intra în disperare, că ea continuă dincolo, tot într-o regăsire şi o îmbrăţişare cu Dumnezeu, pe care L-ai mărturisit şi Care te iubeşte. Şi Care te vrea fericit. Şi cad aceste seminţe ale Cuvântului Vieţii şi ele se înmulţesc prin răbdare, înţelegând răbdarea ca timp de rugăciune, timp de ascultare, timp de sfătuire, răbdarea înseamnă să-ţi faci timp. Răbdarea înseamnă să asculţi. Dar cine-şi mai face timp? Şi cine mai ascultă? Să asculţi fără a avea pretenţia să fii ascultat. Cel mai mare dar pe care tu poţi să-l faci cuiva este timpul şi ascultarea ta. Să asculţi pe celălalt, să nu-ţi pregăteşti replica, să ai răspunsurile puse bine şi să asculţi pe celălalt. Să trăieşti dincolo de cuvinte şi să vezi o inimă însetată de iubire. O inimă ca şi a ta, care suferă. Și în lucrarea aceasta a pământului în Dumnezeu, să înmulţeşti rodul Cuvântului lui Dumnezeu”, a subliniat părintele paroh. Învăţătura este limpede: roadele nu pot veni decât din darul gratuit al lui Dumnezeu şi din truda liberă a Omului. Este ceea ce teologia ortodoxă numeşte sinergie sau împreună-lucrare.

Este cheia împlinirii duhovniceşti a Omului, îndumnezeirea. În încheierea omiliei, părintele Munteanu a evidențiat faptul că trebuie să ne concentrăm la „pământul” inimii noastre, să fim atenți la Cuvântul lui Dumnezeu: „Cel mai important lucru este ca să fii atent la pământul inimii tale. Să fiu atent la pământul inimii mele, să înțeleg că Semănătorul seamănă semințele cele bune. Mai există mai apoi, o completare a pildei unde se spune că mai vin și alții care seamănă. Și într-adevăr, așa este. Seamănă în jurul nostru prieteni sau cei pe care-i socotim prieteni. Îi socotim iubiți, îi socotim oameni care ne vor binele, dar semințele lor sunt mici, semințele lor sunt cu totul, având cu totul alt conținut decât sămânța Cuvântului lui Dumnezeu. Și de aceea, credinciosul care este atent doar la acest Cuvânt al lui Dumnezeu, poate să-și crească starea lui și poate să devină și el un semănător, dar nu de semințe mici, ci un semănător al Cuvântului lui Dumnezeu. Cea mai mare criză a noastră este criza aceasta, faptul că noi uităm de Semănătorul semințelor cu chip luminos. Noi, uitând de acest Semănător și uitând de pământul inimii noastre, cum putem să lucrăm la această țesătură organică, vie, și luminoasă, care reprezintă spațiul unde noi ne desfășurăm? Cum putem noi să fim responsabili și liberi în același timp, dacă uităm de Semănătorul cel viu și puternic, Cel care ne-a creat din iubire și care ne vrea să lucrăm în iubirea și-n înțelepciunea Lui? Dar ne-a dat libertatea de a alege, de aceea, cuvântul cel mai puternic este acest cuvânt al Sfintei Evanghelii de astăzi. El este oglinda sufletului nostru, unde Mântuitorul ne vorbește despre Semănător. Iar Semănătorul varsă continuu semințele Sale, pentru ca noi să Îl cunoaștem și-n același timp să învățăm iubirea de Dumnezeu și iubirea lui Dumnezeu. Iubiți credincioși și credincioase, această stare și această pregătire a noastră devine, apoi, un exercițiu duhovnicesc pentru sărbătorile care se deschid.”

După toate aceste expuneri, trebuie să ținem cont că „ogorul inimii” se poate schimba dintr-un moment în altul. Depinde de fiecare dintre noi cum lucrăm această stare lăuntrică, cât de multă recunoștință arătăm lui Dumnezeu pentru toate darurile primite, prin răbdare, smerenie, iubirea aproapelui, și mai ales prin rugăciune.

La sfârșitul Sfântul Liturghii, părintele Petru Munteanu a dat mult așteptata binecuvântare tuturor credincioșilor aflați în sfânt lăcașul de cult, cu îndemnul să ducă și acasă iubirea lui Dumnezeu.

Brîndușa Dediu

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

158

Sfântul Dimitrie sărbătorit la Săvinești Biserica Ortodoxă săvârşește la data de 26 octombrie, după străvechea rânduială, prăznuirea Sfântului şi Marelui Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. La parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești, Liturghia a fost oficiată de părintele paroh Petru Munteanu, iar răspunsurile liturgice au fost date de membrii corului parohiei săvineștene.

Inima fiecărui credincios se umple de bucurie duhovnicească, ori de câte ori participă la prăznuirea sfinţilor, deoarece prin rugăciunile lor, sfinţii sunt ajutătorii, mijlocitorii noştri către Dumnezeu.

Datorită vieţuirii lor curate, sfinte şi bine plăcute lui Dumnezeu, sfinţii se bucură de o cinstire deosebită din partea credincioşilor.

Astăzi, în sfânt lăcașul de cult, s-au împletit în cinstea Sfântului Dimitrie cununi de laudă şi de mulţumire. Omilia ce a urmat citirii fragmentului evanghelic a fost rostită de tânărul masterand în teologie Flavius Ștefan Popa, fiu al satului săvineștean. În cuvântul rostit, tânărul teolog a expus viața Sfântului și Marelui Mucenic Dimitrie. În această atmosferă de rugăciune şi de mireasmă duhovnicească se cuvine să cunoaştem mai de aproape vieţuirea, faptele şi pătimirea sa pentru Hristos, pentru ca momentele sărbătoreşti de astăzi să fie pentru toţi un prilej de zidire sufletească şi de întărire în credinţă şi dragoste către Dumnezeu. „Sfântul Dimitrie a trăit în cetatea Tesalonicului din Grecia, în veacul al IV-lea, în timpul împăraţilor romani Diocleţian şi Maximian. Se trăgea dintr-o familie de neam ales: tatăl, guvernator al Tesalonicului şi mama, o creştină deosebită. Datorită aleselor sale calităţi, după moartea tatălui a reuşit să ajungă guvernator al Tesalonicului, în locul tatălui său.

Dar această funcție nu l-a oprit de la a-și mărturisi public iubirea față de Hristos.

El a avut acest curaj nebun de a spune că el trăiește pentru Hristos. Și venind împăratul cu o bătălie, s-a oprit în Tesalonic și a rânduit ca oastea să aducă jertfă idolilor. Pe vremea aceea jertfa consta într-un www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

159 ritual, se sacrificau animale, roade și efectiv acestea erau duse între templele păgâne. Astfel, Sfântul Dimitrie fiind guvernator era obligat să organizeze sărbătoarea lor, adică era omul care trebuia să se ocupe de buna desfășurare a acelui eveniment, de aducere a jertfelor în fața templelor. Și Sfântul Dimitrie a refuzat, el fiind vestitorul credinței celei adevărate a Domnului nostru Iisus Hristos, spunând că nu dorește să aducă jertfă acelor păgâni, acelor idoli pe care el nu-i recunoaște ca fiind Dumnezeu. Iar împăratul s-a mâniat foarte tare, când Sfântul Dimitrie L-a mărturisit pe Hristos, poruncind să fie aruncat îndată în temniţă. În locul rangului de «ales» al împăratului, a dorit să fie «ales al lui Dumnezeu, sfânt şi preaiubit» atunci când împăratul Maxenţiu i-a cerut să prigonească pe creştini. Împăratul Maximian era mare iubitor de petreceri şi distracţii. Îi plăceau îndeosebi jocurile, întrecerile şi luptele dintre gladiatori, de la circ. El se lăuda mai ales cu un gladiator puternic, numit Lie, mult apreciat de împărat şi de păgâni, pentru mărimea şi puterea lui. Nimeni nu putea să-l biruiască şi nici nu cuteza să se măsoare cu el, încât acesta ucidea pe mulţi, printre care erau şi creştini.

Atunci, un oarecare tânăr creştin, numit Nestor, văzând pierderea atâtor vieţi care se făcea de păgânul Lie, ştiind că înaintea lui Dumnezeu niciun dar nu este preţios pentru oameni decât viaţa pe care le-a dăruit-o El, a mers la Sfântul Dimitrie în temniţă şi i-a spus: «Bărbat al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie, ci te roagă pentru mine».

Iar Sfântul Dimitrie, însemnându-l cu semnul cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci pe frunte, îi zise: «Şi pe Lie vei birui şi pentru Hristos vei mărturisi».

După întâlnirea cu Sfântul Dimitrie, Nestor, având credinţă în ajutorul şi în puterea cea nebiruită a lui Dumnezeu, porni cu îndrăzneală să se lupte cu Lie cel puternic şi birui mândria acestuia şi-l răpuse.

Aceste puteri s-au vădit şi s-au făcut larg cunoscute prin acest semn: înfrângerea uriaşului păgân Lie de către tânărul Nestor, prin binecuvântările pe care i le-a dat marele mucenic.

S - a m â n i a t ta r e î m p ă r a t u l Maximian văzând înfrângerea şi răpunerea lui Lie şi s-a ruşinat pentru lauda deşartă. Aflând că Sfântul Dimitrie a încurajat şi a întărit pe Nestor, prin rugăciunile sale către Dumnezeu, împăratul a trimis ostaşii să-l străpungă cu suliţele, pentru că s-a făcut pricina înfrângerii lui Lie. Cu suliţa a fost împuns, ca Fiul Fecioarei Sfinte. La fel şi Sfântul Nestor, a căzut sub sabie. După aceasta, creştinii cucernici au înmormântat trupul Sfântului Dimitrie pe locul pătimirii lui.”

Sfântul Dimitrie se bucură de mare cinstire din partea credincioşilor români de pretutindeni, iar pentru comunitatea săvineșteană din parohia părintelui Petru Munteanu, începând cu acest an, 2019, ziua de 26 octombrie 2019 are o dublă însemnătate.

Familia Dumitrache Liviu-Dumitru și Mihaela a început din luna august demersurile pentru construcția troiței, dorind să fie închinată Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie.

Astfel, la data de 26 octombrie 2019 a avut loc slujba de sfințire a troiței, care a fost oficiată de către părintele paroh Petru Munteanu și de către părintele Mihai Meraru, fiind înconjurați de numeroși credincioși.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

160 La finalul slujbei de sfințire, domnul Liviu Dumitrache a mărturisit celor prezenți însemnătatea zilei de 26 octombrie pentru el și familia dumnealui: „Acum 18 ani, într-o zi de 26 octombrie, într-o zi de sâmbătă, am pășit în Sfânta Biserică alături de soția mea, unde ne-am unit destinele în fața lui Dumnezeu. Și cum s-a nimerit, chiar la 18 ani, tot sâmbătă, tot 26 octombrie, a avut loc o frumoasă slujbă de sfințire a acestei troițe care este a noastră, a tuturor. Vă mulțumesc din suflet că suntem într-un număr mare la această frumoasă slujbă, mulțumim părintelui paroh Petru Munteanu pentru toate învățăturile bune pe care ni le spune, mulțumim părintelui Mihai care este totdeauna alături de noi, vă mulțumesc încă o dată, tuturor.”

Din acest an, frumusețea acestei zile de sărbătoare este sporită și de popasul duhovnicesc la troița ocrotită de Sfântul Dimitrie.

Constatăm cu bucurie că la sate încă se mai păstrează troițele la intersecţii de drumuri, la capetele de pod şi la fântâni. Cruci din piatră, din lemn sau fier, simple sau pictate, cu inscripţii şi însemnări, sub cerul liber sau încadrate de mici adăposturi din lemn ori alte materiale, uneori aflate în interiorul unor mici construcţii. Aşa sunt troițele din Parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești, județul Neamț. Troițele care se regăsesc în parohia păstorită de părintele Petru Munteanu sunt un manifest al cinstirii deosebite pe care a acordat-o mereu creștinul săvineștean principalului semn creştin. La intersecţii, precum şi la ieşirile şi intrările din sat, se întâlnesc troițe pentru ca omul care iese din spaţiul familiar, și nu numai, să se închine şi să rostească o rugăciune pentru sprijin. Iar la întoarcere să spună o rugăciune de mulţumire pentru ajutorul dat.

Brîndușa Dediu

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

161

„Viața fără iubire de Dumnezeu și fără iubire de semeni devine o stare a disperării” „Dacă vrem să ne mântuim, adică să scăpăm de iad și să fim primiți în Rai și bucuria împărăției cerești trebuie să facem următoarele lucruri: Mai întâi să păstrăm cu sfințenie dreapta credință ortodoxă pe care o avem neschimbată de două mii de ani. Apoi să ascultăm de Biserica întemeiată de Hristos și de păstorii ei – preoți și episcopi. Să păzim cu multă evlavie poruncile Sfintei Evanghelii și mai ales, rugăciunea, milostenia, smerenia, iubirea creștină, nașterea și creșterea de copii, participarea regulată la biserică, spovedania și Sfânta Împărtășanie.” Arhimandrit Cleopa Ilie Duminica este zi sfântă în memoria creării lumii de către Dumnezeu. În Cartea Facerii se spune: „Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.” (Facerea 2, 2-3) Duminica a 22-a după Rusalii a adunat în sfânt lăcașul de cult de la Săvinești, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, numeroși credincioși și enoriași ai parohiei. Ei au participat la Sfânta Liturghie, oficiată de către părintele paroh Petru Munteanu. Răspunsurile la strană au fost date de membrii corului săvineștean, care sunt nelipsiți de la slujba duminicală. În această duminică s-a dat citirii pericopa Evanghelică de la Luca 16, 19-31, a lui Lazăr şi a bogatului nemilostiv. Vom înțelege din cuvintele Sfintei Evanghelii două lumi în care noi trăim deopotrivă, cea materială, în care ne regăsim zi de zi, dar și o lume interioară.

Dând citire fragmentului Evanghelic și meditând asupra textului evanghelic duminical, părintele Petru Munteanu a reliefat: „Suntem la Duminică a XXII-a după Rusalii, duminica trecută în calendar cu titlul Bogatul cel nemilostiv și săracul Lazăr. Am ascultat această pildă rostită de Mântuitorul Iisus Hristos, care vorbește despre două lumi. O lume materială , unde noi ne desfășurăm viața și pe care o recunoaștem și o lume a duhurilor sau lumea de dincolo sau numită de noi, de strămoșii noștri, celălalt tărâm. O lume unde mergem cu toții, mai devreme sau mai târziu. Și ne spune Mântuitorul despre cele două lumi într-un mod deschis și limpede, este atât de explicată această Sfântă Evanghelie, încât noi doar o repetăm și o retrăim, înțelegând câteodată cât de important este să retrăim cuvântul lui Hristos, să-l reașezăm la inima noastră.

Ne spune Sfânta Evanghelie că era un om bogat. Și-i foarte interesant că Mântuitorul nu dă numele bogatului. Vedeți, în zilele noastre, toți oamenii bogați sunt cunoscuți sau doresc să fie cunoscuți.

N-ai auzit de cutare sau de cutare? Este o bătălie a numelor celor bogați. Numele celor bogați sunt vorbite, sunt șoptite cu teamă, cu respect, cu invidie. Ei sunt cunoscuți. Numele celor bogați apoi sunt cioplite în monumente și în pietre funerare care alcătuiesc, apoi, diverse complexe, mausolee. Uite, cutărescu, ce mormânt are, ce piatră, ce construcție. Ei ar dori cumva să lase amintirea lor dăltuită și în locul de veci. Însă, după generații și generații, dacă este să facem, și v-aș îndemna, că este interesant să Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

162 faceți, câteodată, când mergem, mergeți la morminte la cei dragi, să mai petreceți puțin. Și ne uităm la nume și ne întrebăm: oare cine a fost? Uite ce monument, ce cheltuială. Eu vă spun că amintirea unui om nu durează mai mult decât o cruce de stejar pusă la căpătâi. Când se stinge crucea de stejar, se sting și cei care își aminteau despre el. Mai rămâne în petecul de hârtie numele acela trecut și petrecut cu recunoștință, după iubirea lui și faptele lui.

Ei bine, bogatul cel fără de nume, ne spune Mântuitorul Iisus Hristos, petrecea în porfiră și în vizon în toate zilele vieții lui.

Iar la ușa lui, ne spune Mântuitorul că era un sărac pe n u m e L a ză r. D e c e o a r e Mântuitorul dă numele săracului și de bogat nu spune nume? Dă numele săracului pentru că, poate noi am uitat, sau uneori suntem indiferenți, numele noastre înseamnă ceva. E bine ca tu să fii preocupat de ce înseamnă numele tău. Ce înseamnă numele Elena? Ce înseamnă numele Maria? Ce înseamnă numele tău, pentru că numele tău trimite la o matriță luminoasă care ar căuta să te definească pe tine, prin numele pe care îl porți. Lazăr înseamnă «Dumnezeu mă miluiește, Dumnezeu are milă de mine». Cum poți să stai tu, sărac plin de bube, neputincios la poarta unui om bogat? Cum poți să porți numele acesta, Dumnezeu mă miluiește, Dumnezeu are milă de mine? I se dă numele săracului Lazăr pentru că toate stările noastre și actele noastre pe care noi le facem sunt rezultatul unui Univers interior.

Noi când suntem bogați în interiorul nostru, cu credință, cu iubire, cu pace, cu iertare, această bogăție interioară devine o manifestare exterioară. Când suntem săraci în universul nostru, în iubire, în iertare, în credință, în răbdare, aceste sărăcii sau lipsuri adânci ale sufletului se manifestă prin comportamentul nostru, prin gestul nostru, prin cuvintele, prin felul cum noi lucrăm, prin felul cum noi ne dezvoltăm în viața noastră visele sau dorințele noastre.” Știm cu toții că Domnul nostru Iisus Hristos vorbea deseori în parabole, în pilde, adică în povestioare. Parabolele erau un procedeu didactic şi retoric la îndemână. Ele elucidau un subiect supus dezbaterii prin puterea lor de a exemplifica. Am putea spune că parabola caracterizează stilul delicat al lui Dumnezeu, atent şi grijuliu la libertatea noastră. Înțelegem din pericopa Evanghelică că omul sărac, Lazăr, nu era leneș, nu că nu și-ar fi www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

163 dorit să muncească, dar era un om bolnav, neputincios, dar plin de iubirea lui Dumnezeu. „Ei bine, iată, săracul Lazăr era sărac nu pentru că nu dorea să muncească, ci el era sărac pentru că era plin de bube, adică era neputincios, trupul lui era o rană, orice mișcare îi provoca supurații și răni și el atunci stătea, dar rana lui trupească nu i-a împiedicat să înflorească sufletul său, într-o stare în care el Îi mulțumea lui Dumnezeu, în care el zicea prin definiția numelui său: Dumnezeu mă iubește.

Treceau pe lângă el mulți, către casa bogatului și săracul Lazăr îi însoțea cu rugăciuni. Îi însoțea cu o bucurie că a primit ceva. Cei care treceau pe lângă el erau cumva deranjați de aspectul lui Lazăr, de bubele lui, de suferința lui. Poate îi aruncau câte ceva, îi dădeau câte ceva, dar Lazăr era recunoscător pentru toate. Bogatul era deranjat că are la poartă o asemenea pacoste, să treacă toți invitații pe lângă Lazăr. Ar fi dorit să-l alunge, dar ce să facă bietul om? Bogatul nemilostiv era deranjat de imaginea lui, pentru că felul lui de a gândi era doar pentru el și numai pentru el.

Aici, noi vorbim în Sfânta Evanghelie de astăzi, despre două lumi pe care le prezintă Mântuitorul Iisus Hristos. Și lumile acestea merg până în ziua de astăzi. Ele alcătuiesc colegii de la serviciu, ele alcătuiesc viața noastră. Sunt lumi diverse, dar ele, în esență se adună în două caracteristici. O caracteristică fiind lumea celui care dorește să se distreze, să se simtă bine doar el, pentru sine și nimic mai mult. Este o lume rece și întunecată care intră și prin casele noastre, când uneori, tinerii, copiii, după modelul colegilor de la școală, sunt reci și distanți cu părinții lor, părinți care au pierdut nopți întregi de muncă pentru un bănuț, bănuț muncit din greu pentru ca fiul sau fiica lor să se realizeze, părinți care au dorit totul pentru copilul lor. Și copiii încuie ușa. Pentru că nebunia bogatului cel nemilostiv devine și o nebunie a zilei de astăzi. De ce m-ai mai făcut? Nu știi nimica despre viața de astăzi, ești ramolit, ești ramolită. Ce cunoști tu despre cum sunt lucrurile? Eu vreau să mă distrez, eu vreau să îmi fie bine, eu contez, altcineva nu mai contează. Au secat izvoarele iubirii și odată cu această secetă interioară suferim cu toții. Lumea aceasta, a acelora care doresc să se distreze doar ei și pentru ei, este o lume care ni se oferă astăzi la pachet. A, n-ai fost acolo? Păi nu valorezi nimic. A, n-ai fost acolo? Nu mai contezi decât tu și interesul tău și pregătirea ta și bucuria ta și atunci pentru acest hedonism, numit în termenul trecut și prezent, sacrifici pe cei care te iubesc, rupi țesături din jurul tău, devii un petect întunecat în mijlocul unei țesături plină de lumină care suferă pentru starea ta, răceala ta, Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

164 iubirea ta care lipsește din relația cu ceilalți. Noi suferim pentru că bogatul cel nemilostiv astăzi crește în jurul nostru.” Învățătura din pasajul evanghelic nu s-a încheiat aici, părintele Petru Munteanu a continuat omilia, explicând și despre trăirile interioare, care apar ca urmare a lipsei de iubire, dar nu cea de sine. ` „Nu mai există iubirea sau dăruirea de sine, ci există doar iubirea pentru sine, doar pentru mine, eu contez, ceilalți nu contează deloc. Și apare o altă lume, unde Lazăr, cel de astăzi este în față. O lume pe care astăzi noi am trăit-o și o trăim prin declarațiile noastre de dragoste. Nume lângă nume, așezat, pomenit în sufletul nostru, crește o rețea luminoasă în lumea lui Lazăr, în lumea celui milostiv, în lumea celui care suferă, în lumea celui care își face timp, în lumea celui care iartă, în lumea celui care este răbdător. Lumea lui Lazăr și lumea sfinților. Lumea celui care zice: Dumnezeu mă miluiește. Lasă, că o să fie bine, că suntem în Hristos și în biserică. Lumea celor care privesc la trecutul lor și privesc la viitorul lor.

Lumea bogatului este lumea lui acum. Astăzi ni se spune: acum să fii tu fericit, acum tu contezi, trăiește-ți clipa astăzi, mâine nu mai există, ieri n-a mai fost, tu să fii cel mai important, tu contezi. Și lumea lui Lazăr unde spun: eu nu pot singur să fac nimic. Eu trăiesc în familia mea și neamul meu. Eu lucrez și fac totul datorită a ceea ce sunt, prin amintirile mele, prin iubirile mele, prin cei dragi care au fost cu mine și mi-au călăuzit pașii, și cu cei cu care eu vreau să trăiesc și vreau să le fie bine, cu cei cu care eu mă simt responsabil și răspunzător.

De aceea biserica astăzi este incomodă, pentru că ea vine cu altă lumină, ea vine cu altă stare, în fața acelora care doresc să dărâme ceea ce reprezintă ea, țesătura vie și luminoasă a noastră împreună, a familiei lărgite, a bucuriei de a ne ruga împreună, de a ne ajuta împreună, de a vorbi unii cu alții și de a nu intra în lumea lui a fi doar pentru mine, nu mă interesează, nu mă implic, nu-i treaba mea, n-am nicio treabă cu asta, eu îmi văd de treaba mea și de lucrul meu. Lumea aceasta pe care o oferă Sfânta Biserică este lumea care vindecă comunitățile. Nu poți să stai cu capul întors într-o parte, ci gândul tău devine o rugăciune și o binecuvântare, precum era gândul lui Lazăr. Dacă trece cineva, însoțește-l cu binecuvântarea ta, dacă suferă cineva, însoțește-l cu rugăciunea ta. Lumea aceasta a sfinților și lumea strămoșilor noștri este Raiul nostru, pentru că, ne spune Sfânta Evanghelie de astăzi că Bogatul nemilostiv, cel care trăia acum și doar pentru el, a ajuns în Iad pentru că, de fapt, el trăia iadul în viața lui.

Iadul singurătății, iadul indiferenței, iadul lăcomiei, iadul disperării, lumea lui, a acelor fără Dumnezeu și fără iubire este o lume a disperării. Ea se servește la pachet, ea se tratează cu pastile și cu droguri, ea se dezvoltă cu nimic și nimicuri. Lumea lui Lazăr este lumea iubirii împărtășite, a recunoștinței, lumea lui Hristos. Și de aceea, omul care trăiește în această stare a Sfinților, el își ia Raiul o veșnicie întreagă, el își ia Raiul și trăiește o veșnicie întreagă.

De aceea, ne spune Sfânta Evanghelie de astăzi, să avem grijă de universul nostru interior, să avem grijă să nu răcim în iubirile noastre, să nu se stingă lumina iubirii noastre față de Dumnezeu și față de cei de lângă noi. Motorul întregii vieți a noastre este iubirea de Dumnezeu și iubirea de semeni. Rostul mamei și rostul fiicei, rostul tatălui, rostul soțului, rostul credincioșilor stă în Lumina iubirii lui Dumnezeu, împărtășite, apoi, celorlalți. Să scăpăm de acest ocean înghețat și întunecat al gândului egoist, care astăzi vine prin bogații cei nemilostivi, prin rătăcirile diverse, prin sclipiciul marketingului care ne spune: distrează-te, lasă sărbătoarea, stai acasă, că-i comod, te poți ruga și de acasă, ce să te mai rogi pentru cei adormiți, că ei au murit, asta este, ce treabă ai tu cu ăștia de lângă tine că e viața lor, tu vezi-ți de singurătatea ta, stai în singurătatea ta, stai în disperarea ta, stai în egoismul tău, stai în rătăcirile tale! Șoaptele diavolului, șoaptele iadului.”

La sfârșitul Sfintei Liturghii, părintele Petru Munteanu a dat mult așteptată binecuvântare tuturor credincioșilor aflați în sfânt lăcașul de cult, cu îndemnul să ducă și acasă iubirea lui www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

165 Dumnezeu, dar nu înainte de a lansa invitația, tuturor celor prezenți, și nu numai, de a participa vineri la marea sărbătoare a Parohiei păstorită de dumnealui.

Vineri, 8 noiembrie, Parohia „Sfinții Voievozi” îmbracă haine de sărbătoare pentru a aduce prinos de rugăciune Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, care veghează asupra acestei parohii și își sărbătoresc hramul. Ca în fiecare an, sunt așteptați sute de credincioși, care vor participa și la agapa frățească pregătită special pentru toți enoriașii și pelerinii care calcă pragul sfânt lăcașului de cult.

Vă așteptăm cu drag!

Brîndușa Dediu

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

166

Sărbătoarea Cerului – Celebrarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril „Această zi de prăznuire a Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și a tuturor puterilor cerești netrupești are o semnificație deosebită. Ea a fost fixată de Biserică în ziua a opta din luna noiembrie deoarece luna noiembrie este a treia lună din calendarul bisericesc și a noua lună de la Buna Vestire a Nașterii Mântuitorului. În aceasta a noua lună se prăznuiesc în mod deosebit cele n o u ă c e te d e î n g e r i . D e asemenea, ziua a opta simbolizează veșnicia deoarece sfinții arhangheli și toate puterile cerești netrupești sunt binevestitoare și slujitoare ale lui Dumnezeu celui veșnic”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte în fiecare an, în data de 8 noiembrie, pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, împreună cu soborul tuturor puterilor cereşti.

Astfel, la data de 8 noiembrie, Biserica „Sfinții Voievozi” – Săvinești a sărbătorit hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, prăznuire la care au fost invitați să participe la Sfânta Liturghie numeroase persoane din cadrul parohiei și nu numai. Slujba religioasă a fost oficiată de preotul Mihai Meraru și de părintele paroh Petru Munteanu, în calitate de gazdă.

Sute de credincioși au participat la hramul Bisericii „Sfinții Mihail și Gavriil” din Săvineşti.

Hramul este cea mai mare sărbătoare a bisericii şi se serbează cu mare fast şi solemnitate.

Fiecare lăcaş de închinăciune are un ocrotitor în cinstea căruia acesta a fost zidit. Dintre sfinţii care sunt cinstiţi de poporul român cu multă evlavie şi credinţă, fiind aleşi ca ocrotitori de lăcaşuri, printre cei mai cunoscuți sunt: Sfântul Nicolae, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Gheorghe, Sfântul Dimitrie, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.

Credincioşi de toate vârstele, din parohie şi din împrejurimi şi-au îndreptat paşii spre lăcaşul de închinăciune, încă de dimineață. Au participat la Sfânta Liturghie şi au dat ascultare cuvântului de învăţătură rostit de părintele Mihai Meraru, care a evidenţiat faptul că păcatul mândriei l-a alungat pe Lucifer din Rai. „Sfinții îngeri au fost cinstiți mult mai înainte, încă din începuturi, din Vechiul Testament, dar, ca sărbătoare în calendar, din secolul al V-lea ea a fost rânduită. De ce cinstim noi, creștinii ortodocși pe Sfinții îngeri și în mod deosebit, acești doi mari Arhangheli Mihail și Gavriil? Cuvântul de înger provine din limba greacă, angelos, care înseamnă vestitor sau trimis. Aceste duhuri slujitoare au fost create de Dumnezeu înaintea lumii văzute. Dumnezeu a creat pe îngeri din iubire, numai prin gând. Dumnezeu a dorit să creeze îngeri și ei au apărut. Numărul îngerilor este foarte mare, nimeni nu-l cunoaște, dar www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

167 fiecare înger, înaintea Domnului are un nume. Astfel, Îngerii sunt duhuri slujitoare, adică ființe spirituale, fără de trup, nemuritoare, înzestrate cu minte, voință și putere și acești îngeri sunt slujitori ai lui Dumnezeu, așa cum aflăm și în referatul biblic din Cartea Facerii capitolul 1, unde spune că la început Dumnezeu a făcut cerul și pământul, prin cuvântul cer înțelegem lumea nevăzută a îngerilor. La fel, și în simbolul de credință, noi mărturisim acest lucru: Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atotțiitorul, făcătorul Cerului și al Pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Deci, Dumnezeu, în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt i-a creat pe îngeri. La început, toți îngerii au fost buni. Toți au slujit cu credință pe Dumnezeu, da, iată, cel mai frumos, cel mai luminat dintre îngeri, pe nume Lucifer, acesta a căzut în păcatul mândriei și le-a propus îngerilor de sub el, zicându-le: Preamăriți-mă pe mine mai mult decât pe Dumnezeu. Și în clipa aceea, Lucifer împreună cu toate cetele de sub dânsul care i-au urmat, au căzut din cer, așa cum ne spune și Domnul Iisus Hristos în cuvântul Evangheliei de astăzi: am văzut pe Satana ca un înger căzând din cer. În această cădere a îngerilor, Arhanghelul Mihail, mai marele Voievod al cetelor îngerești, a luat cuvântul și a mărturisit cu credință: să luăm aminte, Cine este ca Dumnezeu? De aceea, și cuvântul Arhanghelului a rămas Michael, Cine este ca Dumnezeu? Și spune că atunci Arhanghelul Mihail, cu toate cetele de sub dânsul, s-au oprit din cădere, dar s-a războit cu Lucifer, pentru că acesta n-a dorit ca el, Arhanghelul Mihail, să rămână în slujba lui Dumnezeu. Din acest război, voievodul Mihail a ieșit biruitor.

Sfântul Apostol Iuda, ruda Domnului, în epistola sa din capitolul 5, versetul 6, ne spune în acest sens: Iar pe îngerii care nu și-au păstrat vrednicia, ci și-au depășit, p ă r ă s i t l o ca ș u l , i - a p u s Dumnezeu în pază sub întuneric, în lanțurile veșniciei, spre Judecata zilei celei mari. Și într-adevăr, cum spune Sfântul Apostol Iuda, acești Îngeri căzuți au ajuns în adânc, în adâncul iadului și ei vor sta în acest loc de chin, până la sfârșitul acestei lumi, când, la Judecata de Apoi, după ce Dumnezeu va judeca întreg neamul omenesc, îi va judeca din nou pe acești îngeri neascultători. Dumnezeu, văzând că Lucifer a căzut cu ceilalți îngeri din ascultare, tot din iubire l-a creat pe om. Dumnezeu l-a creat pe Adam prin cuvânt, luând țărână, l-a făcut pe om, apoi i-a făcut ajutor lui Adam pe soția sa Eva și i-a așezat în Grădina Raiului, în Eden, dar vrăjmașul și vicleanul diavol, cel căzut, a fost invidios pe om. Că omul era făptura lui Dumnezeu, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. De aceea, Diavolul a luat chipul șarpelui și l-a amăgit pe Adam, apoi pe Eva în Eden, atunci când și Adam și Eva am crezut în păcatul neascultării și au mâncat din pomul oprit. Ei, de atunci Dumnezeu l-a aruncat pe om din Rai dar nu l-a lăsat singur, ci i-a trimis un Mântuitor, un Răscumpărător la plinirea vremii, cum spune Sfântul Apostol Pavel, că unul din Sfânta Treime, Dumnezeu Fiul se va întrupa pentru mântuirea neamului omenesc. De atunci, vrăjmașul diavol a fost împotriva lui Dumnezeu și împotriva omului. A fost un război nevăzut între noi, oamenii și aceste duhuri necurate. Dumnezeu ne-a trimis în ajutor pe Sfinții Săi Îngeri.”

La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Petru Munteanu a adresat un cuvânt de învățătură celor prezenți în biserică, prin care a subliniat că Sfântul Arhanghel Mihail este Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

168 înfățișat în iconografia ortodoxă purtând sabia dreptății în mână. „Iubiți credincioși și credincioase, multumim Bunului Dumnezeu, care ne-a ajutat să ajungem astăzi la Sărbătoarea Cerului. Este singura sărbătoare din calendar care celebrează lumea nevăzută – lumea îngerilor, arhanghelilor, heruvimilor, serafimilor – care ocrotește această lume materială, lume văzută. Această lume nevăzută, lumea ocrotitoare, lumea îngerilor, așa cum frumos a zis parintele la predică, nu este o lume separată de noi. Ea este cu noi și alături de noi. Problema este că noi, uneori, nu realizăm acest lucru. Câteodată, cuprinși de grijile și problemele care ne asaltează, uităm de lumea nevăzută, care ne ocrotește, și ne vrea fericiți, lumea îngerilor. Există și o lume a îngerilor căzuți, care, tot la fel, tulbură echilibrul nostru interior și viața noastră. De aceea, la acest ceas de mare sărbătoare, o sărbătoare a Cerului, rugăm ca milostivul Dumnezeu să ne ajute să fim conștienți de fiecare dată de această prezență ocrotitoare, atunci când strigăm și ne încredem în ea, a cetelor luminoase de îngeri care ne ocrotesc și lucrează voia și planul lui Dumnezeu. Să avem această stare frumoasă, această iubire față de toată Creația și de Dumnezeu, care lucrează prin Sfinții Săi Îngeri. Dumnezeu a rânduit ca să avem în mijlocul nostru credincioși care poartă acest frumos nume de Mihail și Gabriel. Părintele slujitor de astăzi, părintele Mihai, căruia îi mulțumim pentru toată iubirea și jertfelnicia lui, iată, poartă acest nume de mare biruință, Mihail, care înseamnă „Cine este ca Dumnezeu”? Este cel care păzește, Arhanghelul de la intrarea la poarta Raiului, și-l vedeți la ușile diaconești, zugrăvit frumos, cu o sabie de foc. Este cel care păzește intrarea în Rai și avem credincioși care poartă numele de Gabriel sau Gabriela care sunt chemați să fie purtători de vești bune sau să aducă vești bune sau un cuvânt bun celorlalți. Este o vorbă care zice, o vorbă înțeleaptă, dacă nu pot să spui o vorbă bună, mai degrabă taci. Și această vorbă înțeleaptă e bine s-o purtăm la inima noastră, mai ales cei care poartă numele de Gabriel.”

După Sfânta Liturghie, toți credincioșii au fost invitați să participe la agapa frățească, pregătită în cinstea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Consilierii parohiei, enoriaşii s-au implicat în buna desfăşurare a lucrurilor. Pentru această sărbătoare s-au pregătit 350 de porţii de mâncare, pentru fiecare persoană care a fost prezentă la biserica din Săvineşti.

Celor care poartă numele Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, în încheierea cuvântului adresat, părintele Munteanu le-a transmis: „Tuturor celor ce poartă acest frumos nume, de vestitori ai cuvântului lui Dumnezeu, le dorim ca Bunul Dumnezeu să le binecuvinteze viața lor, sănătate și bună sporire, mulți și binecuvântați ani, La mulți ani!”.

Sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril a început cu o seară înainte, când un sobor de preoți a oficiat Slujba Vecerniei unită cu litia, alături de părintele paroh Petru www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

169 Munteanu. La slujbă au fost invitați părintele Mihai Meraru, părintele Cristinel Munteanu și părintele Ioan Apreotesei. Seara s-a încheiat cu o agapă frățească, pregătită de doamnele bucătărese de la Centrul Social-Educativ „Popasul Iubirii Milostive” din Săvinești.

Hramul Bisericii este cea mai mare sărbătoare a unei parohii. Este sărbătoarea tuturor celor care fac parte dintr-o comunitate pusă sub ocrotirea și patronajul unui sfânt sau a unei sărbători împărătești. Hramul împlinește același rol în viața bisericii ca şi îngerul păzitor în viaţa particulară a credincioşilor. El este paznicul bisericii, este primul care se îngrijeşte de soarta ei. El veghează neîncetat pentru trăinicia Bisericii în istorie, căci aceasta este mireasa lui Hristos.

Brîndușa Dediu

www.jurnalspiritual.eu

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

170

Troița – „indicatorul” nostru de la răscrucea drumului Sfântul Mare Mucenic Mina este prăznuit în Biserica Ortodoxă la data de 11 noiembrie, cu doar câteva zile înainte de lăsatul secului pentru Postul Nașterii Domnului.

P e n t r u credincioşii Parohiei „Sfinții Voievozi” din Săvinești, prăznuirea Sfântului Mare Mucenic Mina este un adevărat popas duhovnicesc.

Frumuseţea acestei sărbători este sporită şi de faptul că în parohie există două troiţe ocrotite de Sfântul Mina.

Deși trăim în vremuri caracterizate de consumerism, calculator și internet, de agitația cotidiană, sesizăm cu bucurie că la sate se mai păstrează obiceiul de a se construi și sfinți troițe la margini de drumuri, la capetele de poduri sau la fântâni.

Potrivit credinței populare, troițele, a c e s t e f o r m e arhitectonice ale artei țărănești, sunt a m p l a s a t e l a intersecțiile drumurilor.

De multe ori trecem prin momente de cumpănă, în care suntem nehotărâți, ca într-o intersecție cu mai multe drumuri și nu știm pe care să-l alegem, dar troița pe lângă care trecem, făcând semnul Sfintei Cruci și chiar rostind o rugăciune, ne arată calea de urmat, ea putând fi „indicatorul” nostru de la www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

171 răscrucea drumului.

La data de 11 noiembrie 2014, în fața casei familiei Lazăr din comuna Săvinești se ridica semeață o troiță, înălțată în semn de recunoștință Sfântului Mina.

Cea de a doua troiță, închinată Sfântului Mina, a fost construită în anul 2016, de către familia Radu Adrian și Mariana, și sfințită în același an de către părintele Petru Munteanu.

De atunci, an de an, sărbătoarea închinată Sfântului Mina adună la cele două troițe comunitatea săvineșteană. Frumusețea acestor popasuri sufletești și duhovnicești stă atât în slujba religioasă, cât şi în faptul că în jurul troiței se întâlnesc credincioșii, se bucură şi deapănă amintiri frumoase, adunate în desaga timpului.

Slujbele de hram au fost oficiate de către părintele Petru Munteanu, părintele Mihai Meraru și părintele Alexandru Munteanu. Prezenți au fost, ca de fiecare dată, credincioși ai parohiei, prieteni, precum și membrii celor două familii, Lazăr și Radu, pentru că… „degeaba faci ceva, dacă nu ai şi cu cine te bucura”, după cum ne-a menționat doamna Lazăr. Întrebată fiind, de ce l-a ales pe Sfântul Mina ca patron al acestei troițe, doamna Marcela Lazăr ne-a mărturisit: „M-am rugat la Sfântul Mina când aveam mai multe probleme şi am simţit că este grabnic ajutător. Mi-a plăcut tare mult mie de el. Vorbisem cu mama mea să facem o troiță în faţa casei ei cu hramul «Trei Ierarhi» pentru că pe tatăl meu l-a chemat Vasile, pe fraţii mei Vasile şi Ioan. Dar, pe atunci, nu eram pregătiţi, era destul de greu, erau multe neajunsuri. Când m-am întors din Italia, am vorbit cu toţi din familie şi cu părintele Alexei (fiul familiei Lazăr) şi toţi au încuviinţat să ridicăm troița în cinstea Sfântului Mina.

După acestea am luat legătura cu părintele nostru din sat (n.r. – părintele Petru Munteanu), a venit şi a sfinţit troiţa când am stabilit. Și Dumnezeu ne-a ajutat. Mulţumesc lui Dumnezeu că ne-a ajutat s-o construim şi Sfântul Mina că a vrut să sălăşluiască şi acasă la noi, pe strada noastră! Ţin să mulţumesc tuturor celor care au fost prezenţi astăzi, alături de noi. Că degeaba faci ceva, dacă nu ai şi cu cine te bucura.”

La sfârșitul ceremoniei religioase, părintele Alexandru Munteanu a adresat un cuvânt de învățătură, subliniind că păgubit poți fi și sufletește. „Mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru această slujbă minunată, avem aici în față icoana Sfântului Mina, Mare făcător de minuni. El este cel care răspunde la rugăciunea tuturor celor care sunt păgubiți. Ce înseamnă păgubiți? Nu numai cei care pierd bani sau avere, ci și cei care pierd sănătatea sau libertatea, și aceasta este un furt. De aceea, indiferent în ce stare sufletească suntem și atunci când ești tulburat sau nu ai pace, nu ai liniște, ești într-o pagubă sufletească și trebuie să ți-o câștigi, pui genunchii Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

172 jos, faci Sfânta Cruce, citești Acatistul Sfântului Mina și dintr-o dată în sufletul tău pătrunde lumina lui Hristos, Lumina dragostei lui Hristos, care a fost motorul și puterea sfințitoare a tuturor sfinților. Din această lumină și noi să primim putere astăzi și să ne ajute Sfântul Mina să ne izbăvească de pagube sufletești și materiale și să aducem Slavă lui Dumnezeu, Care lucrează prin Sfinții săi, care cu lumina lor ne luminează viața noastră. Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și să nu uităm că avem mijlocitori pe Sfinții făcători de minuni, pe Sfântul Mare Mucenic Mina. Să ne închinăm cu evlavie la icoana Sfântului Mina și să îi cerem ajutorul permanent în viața noastră. Dumnezeu să ne binecuvinteze, Amin!”

Zeci de prieteni, cunoștințe, vecini au venit să participe la slujba hramului troiței ridicată în cinstea Sfântului Mina, să fie alături de familia Radu, participând astfel la unul dintre cele mai importante momente din viața lor. Slujba a fost oficiată de către părintele paroh Petru Munteanu, părintele Alexandru Munteanu și părintele Mihai Meraru. Și aici, credincioșii au ascultat omilia despre viața Sfântului Mina și au aflat că „troița este icoana scoasă din casă”, după cum a subliniat părintele Munteanu. „Troița am construit-o în anul 2016. De-a lungul vieții am avut multe necazuri, dar ne-am rugat tot timpul Sfântului Mina și am primit răspuns de fiecare dată. Soțul a suferit un accident și ne-am spus că după ce își va reveni vom ridica această troiță. Și rugăciunile noastre au fost ascultate, mulțumim Sfântului Mina și Bunului Dumnezeu că ne-au întărit să trecem peste toate greutățile”, a mărturisit doamna Mariana Radu.

După slujbele oficiate la cele două troițe, credincioșii s-au putut bucura de agapa frățească, organizată de ctitorii troițelor.

Oamenii ridică troiţele ca semn al credinţei, aşează acolo o băncuţă pentru odihnă, în orice caz oamenii se opresc, se închină şi merg mai departe, mai uşuraţi parcă de greutatea drumului.

Brîndușa Dediu www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

173

Biserica – Alinare sufletească pentru deținuți

Taina Sfântului Maslu la Penitenciarul din Bacău În cursul zilei de 11 noiembrie 2019, părintele paroh Petru Munteanu de la Parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești, județul Neamț a efectuat o vizită la Penitenciarul Bacău.

Ziua de 11 noiembrie este una deosebită, este prăznuit Sfântul Mina, cel care îi ajută pe cei care au fost păgubiți, dar multe persoane au simțit puterea acestuia și atunci când au întâmpinat probleme în viața de familie. Astfel, Sfântul Mina îi ajută pe oameni să depășească cele mai grele probleme ale vieții și le oferă liniște sufletească, iar rugăciunea Sfântului este rostită adesea pentru ajutor.

Astfel, luni 11 noiembrie, aproximativ 60 de deținuți din Penitenciarul Bacău au participat la o slujbă specială, unde s-au rugat pentru iertarea păcatelor, pentru sănătatea trupească şi sufletească. Taina Sfântului Maslu a fost săvârșită de un sobor de unsprezece preoți. Acestora li s-au alăturat şi reprezentanţi din partea conducerii instituţiei.

Slujba a fost oficiată de către părintele Petru Munteanu, Pr. Protopop Țoc Vasile (Parohia Roznov 1 Neamț), Pr. Asandei Iulian (Parohia Poloboc Neamț), Pr. Andonie Radu (Parohia Frunzeni Neamț), Pr. Gurbet Camelian (Parohia Mănoaia Neamț), Pr. Pristavu Petru (Parohia Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

174 Costișa Neamț), Pr. Munteanu Alexandru – Cristinel (Parohia Zănești Neamț), Pr. Meraru Mihai (Parohia Dragomirești Neamț), Pr. Ionuț Comisu (Parohia „Sfinții Împărați” Bacău), Pr. Liviu Apetrei (Parohia Țepoaia Bacău) și de preotul capelan Daniel Mașala (Penitenciarul Bacău).

„Cu multă emoție și dragoste față de Dumnezeu am venit astăzi aici, să vă vizităm. Invitația îi aparține domnului Sorin Dîrțu, directorul Penitenciarului, care este un apropiat al sfintei noastre biserici.

Ajungând la poarta penitenciarului ne-am bucurat când am văzut mai mulți părinți slujitori. La fel ca și mine, ei sunt de departe, unii chiar mai de departe. Din iubire față de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, la invitația părintelui capelan, au dorit să ne rugăm împreună… Să ne adunăm în taina frumoasă a rugăciunii, care ne vindecă rănile sufletului, care ne dăruiește adevărata pace și adevărata binecuvântare în Hristos Domnul nostru. Suntem într-un loc binecuvântat. Nu orice loc, ci în capela penitenciarului aflată sub binecuvântarea Înalpreasfințitului Părinte Ioachim. Dumnealui a binecuvântat acest loc, unde se slujește Sfânta Liturghie pe Sfântul Antimis de către părintele capelan Daniel Mașala. Și în această bucurie a noastră am trăit Taina Sfântului Maslu”, s-a arătat în cuvântul de învățătură adresat de părintele Munteanu, celor prezenți.

Părintele capelan Daniel Mașala a explicat că Biserica are rolul de a veni în ajutorul credincioşilor, atât trupeşte, cât şi sufleteşte, tămăduindu-i pe cei care se roagă cu credinţă.

La finalul slujbei, părintele capelan și-a exprimat recunoștința către părinții slujitori pentru participarea la slujba Sfântului Maslu: „Pentru noi a fost o activitate pastorală-misionară www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

175 reușită, slujind alături de un sobor de preoți. În timpul slujbei, pe chipul celor privați de libertate se putea observa imaginea vameșului („Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului!”), adică meditau asupra trecutului lor, dar și spre un viitor mai bun. Mulțumim că ați răspuns invitației noastre și am săvârșit împreună Taina Sfântului Maslu. Mulțumim, de asemenea, conducerii instituției și tuturor celor care au fost alături de noi astăzi. Această rugăciune să ne fie de folos tuturor”.

Persoanele private de libertate care au asistat la slujba religioasă, au spus că aceasta le-a adus o mare bucurie sufletească.

Taina Sfântului Maslu este slujba prin care Biserica se roagă pentru cei bolnavi, dăruindu-le harul tămăduirii, al iertării păcatelor prin ungerea cu untdelemn sfinţit însoţită de rugăciunea preoţilor.

Slujba Sfântului Maslu este o slujbă care are un impact folositor asupra celor care o primesc, deoarece îi ajută să se recupereze, atât sufleteşte, cât şi trupeşte, primind totodată iertarea păcatelor. Relaţia dintre credincioşii din penitenciar şi Biserică este una strânsă; oamenii, în momente grele, în momente sensibile, se apropie de Dumnezeu, iar Biserica este cea care îi primeşte pe toţi, în mod egal.

Prezent la Taina Sfântului Maslu, domnul comisar-șef Sorin Dîrțu, directorul Penitenciarului Bacău, a declarat: „Evenimentul de astăzi este pentru noi unul deosebit. Practic, slujba care s-a desfășurat astăzi a fost pentru noi ca un balsam pentru suflet. Nu avem foarte des ocazia de a avea în mijlocul nostru atât de mulți preoți. Rămânem în continuare alături, cu sufletul în primul rând, față de părintele Petru Munteanu, pentru că de la el a plecat toată activitatea de astăzi. Le mulțumesc tuturor că au venit, pentru că și mesajul pe care l-au transmis a fost unul vindecător pentru persoanele din penitenciar”.

Slujba fost însoțită de un cuvânt de învățătură despre semnificația slujbei săvârșite și importanța sfintelor taine în viața creștinilor. După slujbă au fost vizitați deținuții din celule, acestora oferindu-li-se cărți de rugăciuni și iconițe.

După cum îi este obișnuința, părintele Petru Munteanu a adus cu el și câteva daruri, constând în alimente, în valoare de 500 lei, dar și două unități de calculatoare dotate cu toate cele necesare funcționării optime, în valoare de 1200 lei.

Corina Băhneanu

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

176 „English Language Program for Youth” continuă la Săvinești 40 de copii din cadrul Școlii Gimnaziale „I. Gervescu” Săvinești cu vârste cuprinse între 9 și 15 ani participă la proiectul „English Language Program for Youth”, finanțat de Ambasada SUA prin intermediul Fundației Împreună Pentru Solidaritate Socială.

De două ori pe săptămână ei rămân după orele de curs pentru a studia suplimentar limba engleză, dar și pentru a afla mai multe noțiuni de istorie, geografie și cultură americană. „La început copiii au fost timizi și mai puțin încrezători în a se exprima liber în limba engleză sau a pune întrebări despre materia predată. Poate și datorită faptului că sunt de vârste diferite și din clase diferite. Acum s-au sudat ca grup, s-au legat prietenii, iar procesul de învățare este mult ușurat de acest lucru. Important pentru mine este că nu și-au pierdut interesul și curiozitatea și că sunt nerăbdători să arate și finanțatorilor noștri ce au învățat în cadrul proiectului”, a declarat Brîndușa Albert, profesorul care predă copiilor lecțiile de limbă și cultură americană.

O limbă străină este un întreg nou sistem de reguli şi înţelesuri ce trebuie corelate, iar în timp ce creierul lucrează pentru a înţelege noul cod de funcţionare, îşi îmbunătăţeşte capacitatea de interpretare, abstractizare şi generalizare, de deducere şi negocire, de găsire de soluţii în vederea comunicării.

Un studiu condus de Universitatea din Pompeu Fabra, Spania, arată că subiecţii poligloţi și cei care învață o limbă străină sunt mai perspicace atunci când vine vorba de discriminarea informaţiilor relevante de cele irelevante şi de identificarea informaţiilor false. Nu degeaba detectivi ca Sherlock Holmes şi Hercule Poirot erau vorbitori fluenţi de mai multe limbi străine…

Din moment ce învăţarea unei limbi străine este poartă de intrare într-o anumită cultură, această deschidere îţi permite nu doar să fii mai tolerant, mai flexibil referitor la modul altora de a acţiona şi aborda diferite aspecte ale vieţii, dar îţi şi conferă poziţia privilegiată de a privi lumea cu mai multă înţelegere şi înţelepciune.

Câteva impresii ale cursanților: „Mi-a plăcut foarte mult anul trecut, că ne-am jucat, că am lucrat în grupuri, ne-a adus doamna profesoară o hartă pe care trebuia să www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

177 identificăm diferite orașe. Acest curs m-a ajutat foarte mult și la ora de engleză și la cea de istorie. Am luat note mari. Sper ca și anul acesta să fie la fel de bun și folositor”, a precizat Teodora Paisa, elevă în clasa a VI-a. „Încă din prima zi, ideea de curs de limba engleză mi-a stârnit curiozitatea. Pentru întreg colectivul a fost o oportunitate. Timpul dedicat acestor activități a fost suficient să descoperim o nouă modalitate în care pot fi orele predate, să învățăm și să avem satisfacție că avem note bune și la alte materii, cum ar fi istoria. Doamna profesoară a fost foarte sociabilă și drăguță, fapt ce m-a motivat să continui cursurile” a mărturisit Ioana Țăndărel, elevă a Școlii Gimnaziale „I. Gervescu” Săvinești.

Proiectul are drept obiectiv îmbunătățirea cunoștințelor de limba engleză, precum și mai buna cunoaștere a culturii și istoriei Statelor Unite ale Americii de către un număr de 40 de copii, elevi ai Școlii Gimnaziale Comuna Săvinești.

Beneficiarii proiectului au vârste cuprinse între 9 și 15 ani și aparțin unor categorii sociale vulnerabile.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

178

„Ucenicii lui Moș Nicolae” au ajuns la Rădăuți „Cel ce gândește la Dumnezeu cinstește pe orice om, află ajutor de la orice om prin voința ascunsă a lui Dumnezeu. Și cel ce apără pe cel asuprit are pe Dumnezeu de partea sa. Iar cel ce întinde brațul său spre ajutorul aproapelui primește brațul lui Dumnezeu în ajutorul său.”

Sfântul Isaac Sirul Fundaţia Împreună pentru Solidaritate Socială, Piatra-Neamț, prin inițiativele părintelui director Petru Munteanu, a desfășurat joi, 28 noiembrie 2019, o nouă acțiune social-filantropică, din cadrul campaniei umanitare intitulată „Ucenicii lui Moș Nicolae”, beneficiarii fiind copiii de la Aşezământul de copii Sfântul Ierarh Leontie Rădăuţi.

Această campanie este adresată copiilor din zona Moldovei, care din diferite motive de ordin social duc o viață chinuită.

Pe lângă sprijinul moral, această campanie îşi doreşte să contribuie la remedierea problemelor şi la ajutorarea familiilor cu o situaţie materială precară.

Orice copil care primeşte un zâmbet trăieşte o clipă de fericire! Pentru copilul care călătoreşte în viaţă pe un drum pustiu, iubirea noastră este mângâierea şi iubirea lui. Puterea de a dărui mereu, fără răsplată, fără laudă, numai din iubire pentru oameni şi pentru faptele ce nu putrezesc precum lucrurile, este, de fapt, taina vieţii noastre.

Aşadar, printre darurile oferite copiilor de la Aşezământul de copii Sfântul Ierarh Leontie Rădăuţi s-au numărat diferite obiecte, îmbrăcăminte și încălțăminte, jocuri și jucării, dar și produse de igienă.

Valoarea bunurilor donate este de 30.200 lei.

Părintele Iustin Tănase, directorul executiv al așezământului a dorit să mulțumească pentru bucuria produsă de primirea darurilor: „Nemărginită bucuria copiilor noştri, nemărginită dragostea voastră frăţească cu care ne gratulaţi. Mulţumim fraţilor şi surorilor de la Săvineşti şi Piatra Neamţ, pentru iubirea către semeni. Mulţumiri speciale părintelui, fratelui întru preoţie, părintelui Petru Munteanu, un neobosit iubitor de oameni. Vouă celor care v-aţi însuşit cuvintele Mântuitorului: «Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine», vă mulţumim şi sunteţi mereu în rugăciunile noastre. Şi www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

179 cu ajutorul dumneavoastră, copiii de aici vor avea sărbători binecuvântate, aşa cum vă dorim şi domniilor voastre şi familiilor voastre. Vă mulţumim!” În fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii din întreaga lume știu că trebuie să-și lustruiască ghetuțele în așteptarea lui Moș Nicolae, care va oferi daruri copiilor cuminți.

Pe de altă parte, copiii care nu au fost cuminți vor primi în dar o nuielușă, prin care sunt atenționați că trebuie să asculte de părinți și de bunici.

Legenda lui Moş Nicolae s-a răspândit în toată lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţări. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor şi a activităţilor caritabile.

Pe lângă ghetuţe, copiii pregătesc în ajun o scrisoare în care îşi aştern toate dorinţele şi câţiva morcovi pentru caii moşului.

Copiii din Franţa, din Belgia şi Luxemburg lasă pentru Moş Nicolae, în ajun, un pahar de vin, iar pentru măgăruşul lui – morcovi şi puţin zahăr. În ziua de 6 decembrie, ei primesc ciocolată, turtă dulce, fructe şi trimit scrisori rudelor pentru a le ura sărbători fericite.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

180

„Ucenicii lui Moș Nicolae” vin, dar fără nuielușă Pentru a veni în întâmpinarea nevoilor sociale tot mai mari ale semenilor noştri, pentru a îndeplini cât mai activ slujirea aproapelui, Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială derulează mai multe activități social-filantropice.

Astfel, prin inițiativele părintelui director Petru Munteanu, a desfășurat luni, 2 decembrie 2019, o nouă acțiune social-filantropică, din cadrul campaniei umanitare intitulată „Ucenicii lui Moș Nicolae”.

Una din cele mai îndrăgite sărbători din timpul anului e cea închinată Sfântului Nicolae. În tradiţia populară, această zi marchează sfârşitul anului vechi. Oamenii se pregătesc pentru un nou început, în care să-şi pună în gând să devină mai buni şi mai înţelepţi. Tocmai pentru a marca acest nou început, se obişnuieşte să fie oferite şi daruri.

Dealtfel, e obiceiul cel mai cunoscut care se practică de Sfântul Nicolae. Nu e exclus ca printre daruri să se regăsească însă şi o nuieluşă.

Cel care vesteşte apropierea sărbătorii Nașterii Domnului este Sfântul Nicolae, celebrat pe 6 decembrie. Cu toții îl așteptăm să ne aducă daruri. www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

181 Micuții de la Așezământul social „Sf. Ierarh Iosif cel Milostiv” au primit primele daruri de la Moș Nicolae. Hăinuțe, jucării, obiecte de uz casnic, dar și alte bunuri au fost donate de către Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială din Piatra Neamț și au ajuns, cu bine, la Bârlad.

Valoarea bunurilor donate a fost de peste 44.000 de lei. „În general toate lucrurile omenești se risipesc, însă rodul milosteniei rămâne mereu neveștejit.

Așa se face că noi simțim din plin bucuria postului Nașterii Mântuitorului. Mulțumesc părintelui Petru Munteanu, directorul Fundației «Împreună pentru Solidaritate Socială» pentru darurile oferite princhideilor din Așezământul social «Sf. Ierarh Iosif cel Milostiv» în cadrul campaniei umanitare «Ucenicii lui Moș Nicolae»”, a declarat Mihaela Țapu, directorul așezământului social.

Moş Nicolae este considerat protectorul copiilor. În fiecare an, el vine în casele oamenilor şi lasă cadouri în ghetuţele copiilor cuminţi. În noaptea de 5 spre 6 decembrie, cei mici pot primi fie o nuieluşă, dacă nu au fost cuminţi, fie dulciuri şi alte daruri, dacă merită.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

182

La mulți ani, Săvinești! La mulți ani, România!

Ziua Națională, 1 Decembrie este o zi de sărbătoare pentru tot neamul românesc. O zi specială, care ne amintește că începând cu primii ani ai secolului XX, provinciile istorice românești au devenit istorie, iar România, un stat unitar și indivizibil, a apărut pe harta lumii.

Anul acesta se împlinesc 101 ani de la unirea Basarabiei, B u c o v i n e i ş i Transilvaniei cu România, prin aceasta încheindu-se procesul de eliberare a românilor aflaţi sub stăpânire străină. Ziua Națională a României reprezintă totodată pentru întreaga suflare românească un prilej de cinstire a memoriei celor care au reușit să ducă la îndeplinire idealul de unire al locuitorilor tuturor provinciilor românești.

Cântecul și voia bună fac parte din moștenirea noastră națională și ne unesc dincolo de barierele geografice.

Astfel, la data de 29 noiembrie 2019, sala Căminului Cultural din localitatea Săvinești, județul Neamț, a părut neîncăpătoare. Învățăceii de la Școala Gimnazială „I. Gervescu” din aceeași localitate au prezentat un spectacol de excepție, celebrând ziua de 1 Decembrie prin cântec, dans și www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

183 poezie. Îndrumați de către cadrele didactice, rând pe r â n d , d e l a prichindeii din clasele pregătitoare, până la cei aflați în prag de examen de clasa a VIII-a, au recitat poezii, au interpretat cântece patriotice și folclorice, încheind în ritm de dans spectacolul dedicat Zilei Naționale.

La invitația domnișoarei director, Ana Vasiliu, prezent la eveniment a fost și părintele paroh Petru Munteanu care, întrebat fiind despre Ziua Națională a accentuat importanța cunoașterii trecutului nostru ca țară, să nu uităm de moșii și strămoșii noștri: „Așadar, sărbătorind astăzi triumful măreţului vis de secole al românilor, să nu uităm de dragostea jertfelnică,de lucrarea demnă și măreață a înaintașilor noștri care și-au închinat viața pentru împlinirea unității neamului nostru.

Să ne apărăm, precum ei odinioară, identitatea, valorile spirituale și culturale pe care le-am moștenit. Chiar acest cuvânt moș-te-nire , ne trimite cu gândul la moșii și strămoșii noștrii…

Măcinați de ură și răzbunare, de indiferentism religios, de lupte fratricide pentru putere, uitându-ne credința strămoșească și istoria, ne retezăm rădăcinile care ne țin și ne-au ținut de-a lungul veacurilor.

Să învățăm din trecut, să mărturisim idealurilor sfinte ale vrednicilor noștri strămoși, iubind credința străbună, istoria neamului nostru, slujind acest neam binecuvântat fiecare după puterile lui, pentru împlinirea destinului nostru comun până în veșnicie.”

Foarte mulți părinți s-au aflat în sala Căminului Cultural pentru a-i admira și aplauda pe elevii școlii săvineștene. Printre ei s-a aflat și doamna Andra Avasilcăi, tânără mămică, în ochii căreia se citea emoția și bucuria de a fi alături de prichindei la această zi de sărbătoare: „Cu emoții am plecat de acasă, împreună cu copiii, spre serbarea de 1 Decembrie. De îndată ce am intrat în sală, am observat toți copilașii îmbracați în port popular, emoționați că vor da un spectacol pentru părinți. Imnul țării cântat de corul de copii, ne-a facut să îi iubim și mai mult și să vedem în ei viitorul nostru. Atunci când au interpretat melodii populare cunoscute nu puteai să nu fredonezi împreună cu ei. S-au descurcat minunat toți și fiecare în parte, dacă aș fi putut i-aș fi îmbrățisat pe toți și le-aș fi mulțumit pentru aceste minunate clipe pe care le-am trăit alături de ei.”

La finalul evenimentului, cadrele didactice, prezente la eveniment, au urcat pe scenă Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

184 pentru a primi la rândul lor aplauzele părinților, dar și al copiilor. „Astăzi este de fapt ziua în care copiii s-au hotărât împreună cu părinții, cadrele didactice să sărbătorească ziua de 1 decembrie. Anul acesta, 1 decembrie este duminică și atunci am hotărât, copiii să poată să meargă în oraș, să admire parada militară, să participe și la celelalte evenimente dedicate zilei de 1 Decembrie. Pentru Școala Săvinești este o tradiție ca, totdeauna, să sărbătorim ziua de 1 Decembrie cu un frumos program artistic și unde copiii se implică, alături de cadrele didactice și de întreaga comunitate. Ne bucură prezența părinților în sală, a invitaților și așa cum ne-am obișnuit, prezentăm un spectacol, spunem noi, de calitate și cu bucurie pentru toți. Ei cunosc semnificația zilei de 1 decembrie, deoarece fiecare cadru didactic, la clasă, a discutat cu copiii despre semnificația zilei, deci au fost și alte activități educative în care ei au discutat despre așa ceva. De altfel, acolo la scenă, ați văzut, este un colaj realizat de o elevă, ceea ce au realizat ei la clasă. Ce pot eu să le spun elevilor, elevilor mei, că a fi un bun român și a-ți iubi țara înseamnă, de fapt, să îți faci datoria. Dacă acolo unde ești tu, fie că ești elev, fie că ești cadru didactic, că ești muncitor, că ești savant, că ești cercetător sau politician, de ce nu, dacă îți faci datoria cu simț de răspundere și cu drag, și cu conștiința împăcată că ceea ce a ținut de tine ai făcut și ai dat totul, atunci ești un bun român. La mulți ani, România!”, a menționat domnișoara director, Ana Vasiliu. „Viteji ne-au fost strămoşii! Demni le sunt astăzi urmaşii!”

Cu o experiență de 45 de ani la catedră, „ani de bucurie, de dragoste față de copii”, după cum îi place să spună, doamna învățătoare Marieta Popârdă a pregătit împreună cu micii învățăcei de clasa a III-a, un frumos program artistic, un colaj de v e rs u ri ș i cân te ce de bucurie. „Nu a fost an să nu sărbătoresc această frumoasă zi cu elevii mei. Pentru noi, 1 Decembrie este o zi încărcată www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

185 de istorie, o zi care a marcat poporul român în bine şi o zi pe care trebuie să o păstrăm şi să o sărbătorim an de an. Ziua de 1 Decembrie pentru comunitatea noastră reprezintă un prilej de a sărbători, de a ne apleca în fața eroilor cu pioșenie. Toți, de la mic la mare, copii, părinți, cadre didactice trebuie să îi cânte României și să se bucure. Elevii școlii noastre au înțeles că ziua de 1 Decembrie înseamnă o zi deosebită, în care ne aducem aminte de mândra istorie a poporului nostru și de toate victoriile și înfăptuirile voievozilor. Dar cel mai important, prin exemplul nostru, al cadrelor didactice, le arătăm că suntem români și trebuie să ne mândrim cu asta, pentru că România este o țară frumoasă, cu oameni buni și muncitori, veseli și iubitori. Aceasta este patria noastră, România. Ea este pentru noi un motiv de bucurie şi mândrie. Acest lucru s-a văzut astăzi, pe scena Căminului cultural, când toți elevii, cu emoție, cu însuflețire au recitat și cântat cântece de slavă, de voie bună. La mulți ani, România! La mulți ani, dragi români!”

Dirigintă de clasa a VIII-a, doamna profesoară Bontaş Năstase Lenuţa le-a oferit posibilitatea tinerilor ei cursanți de a trece un alt examen, înainte de cel de Evaluare Națională.

Adolescenții au prezentat câteva stiluri de dans, precum valsul, spre încântarea spectatorilor: „E cunoscut faptul că ziua de 1 Decembrie, ca zi naţională, o sărbătorim din anul 1991. Într-o zi de duminică, la data de 1 decembrie 1918, la Marea Adunare de la Alba Iulia s-a votat Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România, sub conducerea regelui Ferdinand I. În acea zi, românii prezenţi la Alba Iulia s-au întors triumfători la casele lor. E o zi de mare bucurie pentru noi toţi şi trebuie să o transmitem şi copiilor. Noi, cadrele didactice, alături de elevii noştri şi de părinţii copiilor, în fiecare an vrem să aducem această bucurie şi în casele oamenilor. Credem că spectacolul pregătit cu acest prilej de elevii claselor (de la pregătitoare până la clasa a VIII-a) ne-a oferit ocazia de a ne reaminti de oamenii îmbrăcaţi în costume populare şi cu tricolorul în mână ce se îndreptau cu mic, cu mare, spre cetatea Alba Iulia. Aşa cum au cântat şi elevii noştri, ne rugăm astfel la bunul Dumnezeu: «Doamne, ocroteşte-i pe români!»” - Prof. Bontaş Năstase Lenuţa.

Conform îndemnurilor Bisericii, astăzi, toți cetățenii României, toate instituțiile statului avem datoria să păstrăm şi să cultivăm darul unității naţionale ca fiind un simbol al demnității poporului român, obținut cu multe jertfe de vieți omenești şi multe eforturi spirituale şi materiale, spre binele României şi bucuria românilor de pretutindeni.

Brîndușa Dediu

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

186

Vine, vine Moș Crăciun „Crăciunul, copilul meu, este dragostea în acţiune. De fiecare dată când iubim, de fiecare dată când dăruim, este Crăciun.” (Dale Evans Rogers) Vestirea Nașterii Domnului este răspândită și de campaniile socialfilantropice derulate de Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială din Piatra Neamț, coordonată de părintele Petru Munteanu.

Crăciunul e pentru copii cea mai așteptată sărbătoare. Și pe măsură ce creștem, îi descoperim sfințenia și veșnicia. Colindele, bradul cu steaua în vârf, steaua care nu se stinge niciodată, vestind marea bucurie şi taina îmbelșugată: Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos.

Sărbătoarea Nașterii Domnului ne aduce bucurie și ne amintește cu precădere de anii copilăriei, de emoția împodobirii bradului, de momentele când ne piteam pe după ușă pentru a-l vedea pe Moș Crăciun, măcar pentru o clipă.

Din păcate, nu toți copiii și familiile acestora se pot bucura de minunile Crăciunului.

Acest aspect ne-a motivat ca, în cadrul Fundației Împreună pentru Solidaritate Socială, să organizăm și în acest an Campania Umanitară „Fii Moș Crăciun pentru un copil”, pentru a ajuta copiii și familiile vulnerbile social din zona Moldovei, familii muncitoare, dar care nu reușesc să ofere copiilor un Crăciun așa cum aceștia merită. În acest sens, luni, 16 decembrie 2019, mai multe jocuri și jucării, îmbrăcăminte și încâlțăminte au ajuns la Roznov, voloarea acestora fiind de 9.450 lei. Campania își propune în fiecare an să dăruiască zâmbete, iar anul acesta bucuria se va afla și pe chipul persoanelor aflate în grija Protopopiatului Roznov și să le transformăm Crăciunul într-o adevărată sărbătoare de suflet. „Mulțumim fundației pentru generozitatea și prietenia cu care ne înconjoară de fiecare dată.

Bunurile donate vor distribuite la parohiile din Protopopiatul Roznov, urmând să ajungă la casele familiilor vulnerabile social”, a declarat părintele protopop Vasile Țoc.

Crăciunul este un prilej de a ne bucura împreună, de a-i ajuta pe cei nevoiași, și de a transmite gânduri bune tuturor oamenilor care ne-au fost alături de-a lungul anului.

Tot în ziua de 16 decembrie au fost donate Parohiei Frumoasa din județul Bacău hăinuțe, încălțăminte și jucării în valoare de 4.480 lei. Bunurile vor fi împărțite copilașilor din familii nu foarte înstărite. „Mulțumim părintelui Petru Munteanu, directorul Fundației «Împreună pentru Solidaritate www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

187 Socială» pentru darurile oferite princhideilor din parohia noastră în cadrul campaniei umanitare «Fii Moș Crăciun pentru un copil». Bucuria ce o vor simți copilașii va fi răsplata pentru gestul dumnealui”, a precizat părintele Marius Gheorghe Nechita.

Cine este Moş Crăciun? În cultura populară de la noi, se spune că Maica Domnului, cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun, dar el fiind sărac a refuzat-o şi i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. Dar el, neştiind că femeia este Maica Domnului, nu a primit-o să nască.

Crăciuneasa însă a ajutat-o și Moş Crăciun a pedepsit-o cu tăierea mâinilor. Când Crăciun a aflat că în grajdul său s-a născut pruncul Iisus, s-a căit şi i-a cere iertare lui Dumnezeu, devenind astfel primul creştin. Se spune că el s-ar fi căit atât de mult încât a doua zi şi-a împărţit întreaga avere copiilor săraci, de unde tradiţia de a face daruri de Crăciun, mai ales copiilor.

C. B.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

188

Proiectul „English Language Program for Youth”, desfășurat la Săvinești, a ajuns la final 40 de copii din cadrul Școlii Gimnaziale „I. Gervescu” Săvinești cu vârste cuprinse între 10 și 14 ani au participant, începând cu luna octombrie 2018 la proiectul „English Language Program for Youth” finanțat de Ambasada SUA prin intermediul Fundației Împreună Pentru Solidaritate Socială.

Proiectul „English Language Program for Youth”, care are drept obiectiv îmbunătățirea cunoștințelor de limba engleză, precum și mai buna cunoaștere a culturii și istoriei Statelor Unite ale Americii de către un număr de 40 de copii, elevi ai Școlii Gimnaziale „I. Gervescu” Săvinești.

Cursul s-a derulat în perioada octombrie 2018 – decembrie 2019, timp în care copiii au studiat de două ori pe săptămână limba engleză, dar și noțiuni de istorie, geografie și cultură americană.

Deși inițial proiectul s-a dorit a se derula pe parcursul anului școlar 2018-2019, cu acordul Ambasadei S.U.A. acesta s-a prelungit până la finalul semestrului I al anului școlar 2019-2020, astfel că elevii participanți au avut oportunitatea de a relua cursurile.

Motivele pentru care s-au reîntors la curs au fost dintre cele mai variate: majoritatea au fost atrași de metodele interactive de învățare (prin jocuri, lucrul cu harta, proiecte de grup etc.), de informațiile legate de cultura și istoria americană, dar și de faptul că unii membri ai familiei sunt plecați în străinătate și astfel ei au înțeles importanța cunoașterii limbii engleze pentru www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

189 viitorul lor.

Prin intermediul programului, direct şi indirect, s-a încercat modificarea percepţiei elevilor şi a familiilor lor despre educaţie şi importanţa acesteia, iar participanţii la program au fost motivaţi să îşi continue parcursul şcolar. „Am ales să includem în programul nostru copii care sunt interesați să își îmbunătățească cunoștințele de limba engleză și să afle mai multe despre Statele Unite ale Americii, cu speranța că acest lucru le va crește mai târziu șansele de a fi admiși mai departe la licee de prestigiu, de a fi incluși pe piața muncii mai ușor și, în general, de a avea acces la o viață mai bună” a declarat pr.

Petru Munteanu, coordonatorul acestui proiect și președintele Fundației Împreună pentru Solidaritate Socială.

Elevii, cu vârste cuprinse între 10-14 ani, au participat la activităţi educaţionale, concepute pentru a răspunde nevoilor lor şi pentru a le îmbunătăţi abilităţile lingvistice.

La ceremonia de încheiere a proiectului, doamna profesor, Brîndușa Albert, a dorit să menționeze: „A fost un curs deosebit. Grupul s-a închegat destul de repede, am învățat împreună despre cultura și istoria americană. Am folosit metode non-formale și tradiționale, iar copiii au fost dornici să descopere cultura și civilizația americană.”

Elevilor le-a fost stimulată stima de sine şi încrederea în sine, devenind astfel mai eficienţi în comunicare, dobândind o şansă de a se integra cu succes în comunitatea şcolară. Mai mult decât atât, prin dobândirea de competenţe lingvistice în engleză, aceşti copii vor fi mai încrezători în participarea la alte proiecte internaţionale, care le vor deschide noi perspective și le Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

190 vor oferi noi oportunităţi pentru dezvoltarea socio-economică şi integrarea şcolară viitoare.

Iată câteva impresii exprimate de o parte dintre cursanți: „Am hotărât să particip la cursurile de engleză pentru a-mi dezvolta vocabularul în această limbă și pentru a petrece câteva ore în scop productiv. Întotdeauna mi-au plăcut tradițiile, cântelece englezești. Când eram mai mică, obișnuiam să privesc desene animate din America, cum ar fi Scooby Doo. Unul dintre cele mai mari visuri ale mele în prezent este să călătoresc sau poate chiar să lucrez într-o țară din America.” – Țăndărel Ioana Andreea „Am venit la aceste cursuri pentru că îmi place foarte mult limba engleză și aș vrea să știu să o vorbesc. Am 12 ani.

Cred că m-ar ajuta mult!” – Habic Denisa „Acest curs de engleză m-a ajutat foarte mult la engleză și la istorie. Am luat note foarte mari. Sper ca anul acesta să fie la fel de bun și de ajutor ca anul trecut.” – Paisa Teodora „Îmi amintesc că am vorbit despre Martin Luther King și cred că aceasta a fost lecția mea preferată, pentru că a fost foarte interesant.” - Ana Zavate.

C. B.

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

191

O nouă troiță se ridică în Parohia „Sfinții Voievozi” – Săvinești Constatăm cu bucurie că la sate încă se mai păstrează troițele la intersecţii de drumuri, la capetele de pod şi la fântâni. Cruci din piatră, din lemn sau fier, simple sau pictate, cu inscripţii şi însemnări, sub cerul liber sau încadrate de mici adăposturi din lemn ori alte materiale, uneori aflate în interiorul unor mici construcţii. Aşa sunt troițele din Parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești, județul Neamț.

Troițele care se regăsesc în parohia păstorită de părintele Petru Munteanu sunt un manifest al cinstirii deosebite pe care a acordat-o mereu creștinul săvineștean principalului semn creştin. La intersecţii, precum şi la ieşirile şi intrările din sat, se întâlnesc troițe pentru ca omul care iese din spaţiul familiar, și nu numai, să se închine şi să rostească o rugăciune pentru sprijin. Iar la întoarcere să spună o rugăciune de mulţumire pentru ajutorul dat.

În parohia săvineșteană sunt 30 de troițe, ridicate până în prezent, iar în fața bisericii se construiește troița cu numărul 31 ce va purta hramul Sfântului Andrei, ocrotitorul românilor.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

192 O troiţă nu se poate ridica însă fără oficierea, de către preot, a unei slujbe de sfinţire.

Astfel, la data de 18 decembrie 2019, în fața Bisericii „Sfinții Voievozi” din comuna Săvinești începeau lucrările la troița Sfântului Andrei.

Potrivit tradiţiei populare româneşti, troițele se construiesc la răscruce de drumuri pentru a ne arăta calea cea bună pe care trebuie s-o urmăm. Și pentru ca, oprindu-ne şi făcându-ne semnul crucii în dreptul lor şi rostind o scurtă rugăciune, să fim ajutaţi de Domnul în călătoria noastră.

Troiţele erau construite pe partea dinspre răsărit a drumurilor, cu spatele la soare, pentru ca oamenii care se închină să fie mereu cu faţa către răsărit. La intersecţii, precum şi la ieşirile şi intrările din sate, se întâlnesc şi troiţe cu faţă dublă, pentru ca omul care iese din spaţiul familiar să se închine şi să rostească o rugăciune pentru sprijin, iar la întoarcere să spună o rugăciune de mulţumire pentru ajutorul dat. Hotarele, ca şi răscrucile, erau considerate locuri periculoase, de aceea trebuiau purificate şi apărate.

La fântâni erau aşezate fiindcă apa, ca sursă a vieţii, trebuia însoţită de acest semn sfințitor; călătorul care face un popas pentru a bea apă din fântână şi a-şi înviora trupul obosit de drum, simte nevoia să-şi învioreze şi sufletul, printr-o rugăciune.

Sfântul Andrei – „Ocrotitorul României” Unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, Sfântul Andrei este considerat „Ocrotitorul României” sau „Patronul spiritual al românilor”, deoarece el este cel care a creştinat poporul român după ce a poposit în Dobrogea.

Prima Biserică creştină de pe teritoriul ţării noastre şi primii preoţi ortodocşi sunt legate de numele său.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a decis, în anul 1995, ca ziua de 30 noiembrie să fie trecută în calendarul bisericesc cu cruce roșie – iar în anul 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României. Patru ani mai târziu, ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei a devenit sărbătoare bisericească națională, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din data de 14 noiembrie 2001.

Corina Băhneanu

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

193

„Naşterea Domnului Hristos este cel mai important eveniment din istoria lumii” „Sărbătoarea Naşterii Domnului sau Crăciunul este, în primul rând, sărbătoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oameni. Fiul cel Veşnic al lui Dumnezeu a coborât din Ceruri, S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om pentru a dărui oamenilor muritori viaţă veşnică. Această sărbătoare este, în acelaşi timp, sărbătoarea păcii şi a armoniei între oameni. Când Pruncul Iisus S-a născut la Betleem, îngerii din Cer au cântat Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, pe pământ pace şi între oameni bunăvoire” - Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Ziua de 25 decembrie – Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, a adunat în Biserica „Sfinții Voievozi” Săvinești, județul Neamț, numeroși credincioși, dornici să participe la Sfânta Liturghie și să împărtășească împreună bucuria Nașterii Domnului.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de părintele paroh Petru Munteanu, însoțit de părintele Ioan Mihai Măriuța din cadrul parohiei „Sf. Ilie Tesviteanul” din localitatea Bor, Valea Timocului din Serbia, dar fiul al satului, care de fiecare dată când revine pe plaiurile săvineștene slujește alături de cel care i-a îndrumat pașii spre taina preoției.

După citirea pericopei Evanghelice de către părintele Ioan Mihai Măriuța, părintele Petru Munteanu a dat citirii Scrisoarea pastorală la sărbătoarea Naşterii Domnului a Î.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, din care redăm un fragment: „Suntem aproape de sfârşitul anului 2019 de la Naşterea lui Hristos. Viaţa noastră obişnuită, cu bucuriile, dar şi cu grijile ei de zi cu zi, se schimbă întrucâtva la cumpăna dintre ani. Acum petrecem mai mult timp în familie, ne revedem cu prietenii, ne facem planuri pentru anul care vine. În această ambianţă, puţin diferită faţă de restul anului, auzim cântece de colind, iar preotul vine în casa noastră cu icoana Naşterii Domnului sau cu binecuvântarea Bobotezei.

Colindul, preotul sau prezenţa noastră la biserică în ziua de Crăciun naşte, poate, în mintea noastră întrebarea: ce legătură am eu cu sărbătoarea Naşterii Domnului? Ce legătură are acest eveniment cu viaţa mea, cu viaţa familiei mele, cu viaţa Ţării, a lumii în general?

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

194 Naşterea Domnului Hristos este cel mai important eveniment din istoria lumii. Coborârea lui Dumnezeu printre oameni – aceasta este semnificaţia Crăciunului – îl reaşază pe om în legătură cu Cerul. Poate fi ceva mai măreţ, mai adânc, mai important ca omul să fie în legătură cu Dumnezeu – Izvorul Vieţii şi al veşniciei?

Sărbătoarea de astăzi ne arată că Fiul lui Dumnezeu a luat trup din trupul nostru, că S-a făcut părtaş vieţii noastre. În acelaşi timp însă, viaţa lui Hristos poate fi şi viaţa noastră. El devine Fratele nostru mai mare, iar noi Ȋi suntem fii şi fraţi. Ceea ce s-a întâmplat la Betleem nu este numai un eveniment petrecut atunci, ci este ceva care mă atinge pe mine, care influenţează viaţa familiei mele, a celor pe care îi cunosc sau îi voi cunoaşte în viitor.

Veţi zice, poate: puţini sunt cei care cred şi simt în acest fel. Da, aşa este! Se repetă şi astăzi cele petrecute atunci. Doar magii şi păstorii L-au recunoscut pe Hristos la Naşterea Sa. Apoi, s-au adăugat şi alţii, dar tot puţini au rămas. Acum se întâmplă la fel. Faptul că sunteţi la biserică în această zi arată că vă aşezaţi între cei care-L urmează pe Hristos sau tind spre aceasta.

Dumnezeu acordă fiecăruia libertatea de a alege. „Iată, stau la uşă şi bat, zice Domnul; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine”. De ce aşteaptă Dumnezeu cu răbdare multă la uşa inimii noastre? Pentru că El „voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină”.

Pentru că „Dumnezeu vrea să lucreze pururea şi în toţi taina Întrupării Sale”, după cuvântul Sfântului Maxim Mărturisitorul.

Taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu ne arată, pe de o parte, existenţa unui moment istoric bine definit. Pe de altă parte, această Taină este rânduită a se împlini şi în viaţa noastră, aici şi acum. Cum se realizează aceasta? În primul rând, Taina Întrupării lui Dumnezeu se împlineşte în om prin Botez. La Botezul unui copil sau unui adult, preotul se roagă, zicând: „Şi fă să ia chip Hristosul Tău în acesta ce se va naşte din nou”. Sfinţii Apostoli şi Părinţii Bisericii mărturisesc despre chipul lui Hristos care se înrădăcinează în fiinţa cea mai dinlăuntru a omului: „O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!”, spune Sfântul Apostol Pavel. „Hristos Se naşte în om prin Botez”. La rândul său, cel botezat „renaşte în Hristos duhovniceşte”, „se uneşte şi-şi face ale sale simţirile şi funcţiile trupului lui Hristos”.

Prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir, noul botezat primeşte darurile Duhului Sfânt, care www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

195 fac posibilă creşterea omului în viaţa duhovnicească.

Prin dumnezeiasca Împărtăşanie, omul botezat şi pecetluit cu Duhul Sfânt primeşte Trupul şi Sângele lui Hristos sub chip de pâine şi vin.

Taina Întrupării lui Dumnezeu în viaţa omului se împlineşte apoi prin păzirea poruncilor în viaţa de zi cu zi. Căci „Domnul e ascuns în poruncile Sale. Şi cei ce-L caută pe El Îl găsesc pe măsura împlinirii lor”, spune Sfântul Marcu Ascetul. „Prin cuget smerit şi duh de pocăinţă, dar mai ales prin iubire şi rugăciune, omul se întăreşte în conştientizarea prezenţei lui Dumnezeu în sine.”

Sărbătoarea Naşterii Domnului este şi sărbătoarea darurilor oferite copiilor, bătrânilor, orfanilor, celor bolnavi şi singuri, dar şi tuturor celor dragi. Această sărbătoare a darurilor este răspunsul nostru la darul iubirii lui Dumnezeu arătat în Iisus Hristos.

Astfel, ca în fiecare an, cete de colindători au trecut pragul sfânt lăcașului de cult din Săvinești și au răspândit, cu vocile lor cristaline, vestea minunată a Nașterii lui Iisus. La finalul recitalului de colinde, Moș Crăciun i-a răsplătit cu daruri, pe cei mici, iar cei mari au primit pachet cu fructe și dulciuri, din partea parohiei, fiind oferite 600 de pachete cu diferite produse, în valoare totală de 9000 lei. În prima zi de Crăciun s-a încheiat și campania „Fii Moș Crăciun pentru un copil” inițiată de Parohia „Sfinții Voievozi”, în parteneriat cu Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială. Zeci de oameni cu suflet nobil s-au alăturat campaniei și au adus daruri pentru copiii nevoiași.

Distanța nu i-a speriat, astfel încât, voluntari din Iași, Bacău, București au ajuns la Săvinești cu brațele încărcate de cadouri, care au reușit să aducă un strop de lumină în sufletele copiilor săvineșteni.

Slujba oficiată la sărbătoarea Nașterii Domnului a adus lumină în ochii celor prezenți, care au plecat spre casele lor cu gândul că „Naşterea Domnului Hristos este cel mai important eveniment din istoria lumii. Coborârea lui Dumnezeu printre oameni – aceasta este semnificaţia Crăciunului – îl reaşază pe om în legătură cu Cerul. Poate fi ceva mai măreţ, mai adânc, mai important ca omul să fie în legătură cu Dumnezeu – Izvorul Vieţii şi al veşniciei “ (IPS Teofan).

Brîndușa Dediu

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

196 202

„Omul care este credincios este un om fericit” „Astăzi facem pomenirea Sfântului Apostol, Întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan. El era un tânăr plin de Duhul Sfânt care făcea minuni și propovăduia cu îndrăzneală credința în Iisus Hristos, dovedindu-o din Sfintele Scripturi. Este o icoană vie, luminoasă, a martiriului. Așa după cum Hristos Domnul S-a rugat pe Cruce zicând ‘Părinte iartă-le lor că nu știu ce fac’, referindu-se la cei care Îl răstigneau, tot așa și Sfântul Arhidiacon Ștefan se roagă pentru cei care îl ucid zicând ‘Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta’”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

La data de 27 decembrie, în cea de a treia zi după Nașterea Domnului, este prăznuit Sfântul Ștefan. Se numără printre primii creştini convertiţi dintre evreii greci. Este primul dintre cei şapte diaconi hirotoniţi de Apostoli şi primul mucenic al Bisericii Ortodoxe. Făcea mari minuni în popor, pe bolnavi îi vindeca și pe cei credincioși îi întărea. Pe cei necredincioși îi mustra prin cuvintele sale pline de înțelepciune.

Slujba dedicată Sfântului Apostol Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ștefan, oficiată de părintele paroh Petru Munteanu, a adunat, ca în fiecare an, numeroși credincioși în Biserica „Sfinții Voievozi” din Săvinești.

După citirea pericopei Evanghelice a urmat cuvântul de învăţătură propovăduit de către părintele paroh, care, așa cum ne-a obișnuit, ne oferă o adevărată lecție de credință și ne îndrumă pașii spre iubire pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos. „Suntem la o sărbătoare aleasă, la o sărbătoare înălțătoare, sărbătoare în care Biserica își cinstește primul martir, primul mărturisitor al Domnului nostru Iisus Hristos, al slăvitei Sale Învieri.

Suntem într-o perioadă de sărbători alese care încep cu sărbătoarea Nașterii Domnului și sărbătoarea de astăzi nu ar fi fost posibilă dacă nu ar fi fost sărbătoarea Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. Prin nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, timpul se împarte în două: înainte de Hristos și după Hristos. Noi, în perioada comunistă atee, învățam că timpul este împărțit înainte de era noastră și după era noastră și nu prea știam noi care este era noastră și de ce i se spune era noastră. Ei, am aflat după aceea că timpul se definește altfel, odată cu nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. Odată cu Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos timpul s-a umplut de veșnicie pentru că Hristos este noul Adam, după cum Maica Domnului este noua Evă și dacă avem înainte de Hristos în timpul căderii, al prăbușirii, un timp în care au existat prooroci și drepți, aleși ai Lui Dumnezeu care au vestit și au propovăduit cuvântul lui Dumnezeu și voia Lui, arătând că va veni vremea numită plinirea vremii când se va naște Mântuitorul Iisus Hristos, adică începutul erei www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

197 noastre. Prin întruparea Mântuitorului Iisus Hristos, Care este noul Adam, noi avem șansa unică ca să cunoaștem drumul către Rai. Dacă Adam cel vechi a fost alungat din Rai și odată cu el omenirea și umanitatea întreagă, istoria întreagă s-a prăbușit și am auzit că, tot la fel, după cădere, a existat un fratricid, adică o crimă între frați, când Cain, cel care lucra pământul și-a ucis fratele Abel, pentru că acesta a adus jertfă lui Dumnezeu și s-a revoltat că jertfa lui nu a fost primită ca a lui Cain. Abel a devenit, a fost omorât de catre Cain care s-a revoltat că jertfa lui nu a fost primită ca a lui Abel, deci vedem că la început are loc o crimă între frați și pământul devine din ce în ce mai opac, pentru că el se umple de sânge, sânge vărsat, sânge nevinovat, sânge cuprins cu ură și mânie și invidie, în uitare de Dumnezeu.” În continuarea omiliei, părintele Munteanu a menționat: „Iată, prin Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, noi participăm acum la această sărbătoare, tot la un eveniment de ucidere, fratricid. Dar unde frații își ucid mărturisitorul, pe Sfântul Arhidiacon Ștefan, care însă știa drumul către Rai, pentru că drumul către Rai ni-l arată doar cel care a deschis Porțile Raiului, cel care ne duce pe noi înapoi în împărăția lui Dumnezeu, Hristos Domnul nostru. Nu există cunoașterea drumului către Rai dacă nu ai o călăuză care să spună încotro și cum trebuie să ajungi acolo, iar călăuza pentru noi este Hristos. Această călăuză a tras la sine pe Sfinții Martiri mărturisitorii, cei pe care noi îi prăznuim în calendarul Sfintei noastre biserici, i-a dus către Rai, pentru că ei L-au urmat pe Mântuitorul Iisus Hristos. Noi să înțelegem foarte bine că nu putem să ajungem în Rai de unul singur. Sunt diverse filozofii sau diverse curente care ne zic nouă că putem să ajungem în Rai de unul singur, putem să ajungem în Rai dacă urmăm pe altcineva în afară de Hristos. Însă toți cei care au zis că știu drumul către Rai au trecut, s-au transformat în praf și cenușă și undeva, se odihnesc în pământ. Însă pentru noi, o singură persoană are mormântul gol, iar mormântul gol ne arată că el este în Rai și ne așteaptă și pe noi, și ne duce și pe noi către Împărăția lui Dumnezeu și acesta este Mântuitorul Iisus Hristos. Noi nu putem să găsim drumul către Rai în labirintul vieții noastre decât dacă suntem însetați, suntem flămânzi de Hristos, noi nu putem să înțelegem realitatea care ne înconjoară decât dacă luăm ochii lui Hristos, dacă luăm gândul lui Hristos, dacă avem îmbrățișarea lui Hristos, dacă cuvântul nostru devine hristofor, adică grăitor de Hristos. În biserica noastră totul este hristocentric, adică tot ceea ce înseamnă viața noastră este în Hristos, iar Sfântul Apostol Pavel vorbește așa: Hristos în noi este nădejdea Slavei. De aceea, orice sărbătoare se termină cu o împreună împărtășire din Sfântul Potir. Noi ne împărtășim cu Hristos, iar el devine o prezență în noi și o lucrare în noi, cei care căutăm Raiul și drumul către Împărăția lui Dumnezeu. Ei bine, Raiul acesta este undeva, dar este și deodată, adică este un drum, dar este și o țintă, este o prezență, dar și o stare, o stare viitoare, este, cum spune un teolog al bisericii noastre, noi suntem între deja și nu încă, noi suntem într-o așteptare a împărăției lui Dumnezeu și totuși în această viață deja suntem în împărăție, când trăim viața cu Hristos. Acesta este mesajul pe care ni-l adresează primul martir al Sfintei noastre biserici.”

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

198 204 202 Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte diaconi - din rândul evreilor eleniști - aleși de Apostolii din Ierusalim pentru a sluji la adunările Bisericii din primul veac, pentru ca Apostolii să se poată dedica vestirii Cuvântului lui Dumnezeu. Datorită harului și înțelepciunii de care se învrednicise și a semnelor și minunilor cu care își însoțea propovăduirea, a stârnit ura evreilor, care l-au adus la judecată în fața Sinedriului, acuzându-l că hulește Legea și pe Moise. Ștefan le-a arătat însă, cu dovezi din Scripturi, că Legea Veche s-a împlinit prin Hristos și că El este Mântuitorul cel așteptat și prezis de Profeți, mustrându-i totodată pentru împietrirea inimii și lipsa lor de credință.

Fiind condamnat la moarte, Ștefan a fost scos din cetate și ucis cu pietre, după obiceiul vechilor evrei, devenind astfel primul martir creștin și mărturisitor al lui Hristos. „Sfântul Arhidiacon Ștefan s-a împărtășit cu Hristos la Taina Sfintei Liturghii, el a slujit cu Sfinții Apostoli și cuvântul său a devenit hristologic, adică grăitor de Hristos și în acest c u v â n t h r i sto fo r, h i sto l o g i c , hristocentric, viața lui era în Hristos. În acest cuvânt el deranja pe ceilalți.

De ce deranja Hristos și de ce Hristos deranjează, că și înainte de El și poate și după El, multe filozofii, multe curente vorbesc despre strămoșii noștri, părinții noștri, care au înțelesirtute, vorbesc despre iertare, despre împăcare? Pentru că în Hristos nu există decât Înviere, în Hristos există libertate, în Hristos există viață și doar omul căutător de Hristos și apoi mărturisitor al lui Hristos devine liber. Acest cuvânt al Mântuitorului se adresează nouă, celor care suntem sclavi. El caută să ne elibereze pe noi, să ne elibereze de păcat și de moarte, iar opusul păcatului nu este virtutea, ci opusul păcatului este libertatea. Libertatea în Hristos. Acest cuvânt al Sfântului Arhidiacon Ștefan a deranjat pentru că el a început să vorbească despre Împărăția lui Dumnezeu, a început să spună evreilor că nu știu drumul către Rai, nu cunoașteți drumul către Rai, cum o să ajungeți acolo? Dacă ajungi într-o încăpere poți să apeși pe toți pereții, dar dacă nu știi unde e întrerupătorul, nu se aprinde lumina. Cum să spui că ajungi în Rai, dacă nu știi drumul către Rai? Și singurul care cunoaște drumul este Mântuitorul Iisus Hristos. S-au îngrozit acești evrei, au luat pietre și au început să arunce cu pietre în el, iar el în momentul acela trăia cu Hristos și Hristos din el, nădejdea slavei, cum odinioară pe Sfânta Cruce S-a rugat: Părinte, nu le socoti păcatul lor, Hristos din el a grăit: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta. Pentru că a văzut cerurile deschise. Așa cum în biserică, în orice biserică intrați, o să vedeți un petic de cer, pentru că biserica este încă în construcție, dar vedem un alt cer decât cerul pe care îl vedem noaptea. Biserica se construiește și tu ești o piatră vie în această biserică, a lui Hristos. Hristos are nevoie de tine ca să construiești spațiul cel viu al Bisericii. Încă se vede cerul și tu, piatră vie în construcția lui Hristos și al Sfintei biserici, să iei drumul către Rai și să mărturisești și celorlalți Raiul din tine.

Ei bine, iată, Sfântul arhidiacon Ștefan a fost lovit mai tare cu pietre când a zis: Iată, văd Cerurile deschise. Acesta este cuvântul cel mai profund pe care proorocii îl rosteau, numită șechina în limba www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

199 ebraică, adică văd Slava lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu nu pot să o vadă decât cei care sunt în Dumnezeu. Nu poți să vezi lumina sfințeniei decât dacă ești în această lumină a sfințeniei, altfel nu vezi nimic. Este ca și cum, întrebarea este ce vede un hoț sau unde se uită un hoț când privește un sfânt. Un hoț când privește un sfânt să uită la buzunar, doar sfântul care trăiește cu sfântul vede Slava lui Dumnezeu. În momentul în care noi ne umplem de această lumină a prezenței lui Hristos, atunci noi vedem Slava lui Dumnezeu. Și de aceea, acest drum este un drum provocator. Drumul cu Hristos este drumul pe care l-a luat Sfântul arhidiacon Ștefan în această zi mare și sfântă. Ei bine, mai trebuie spus un lucru foarte important. Există o diferență între sfinți și martiri. Sfântul este cel care a viețuit cu Hristos și Dumnezeu i-a dăruit darul sfințeniei, a luat drumul cu El și s-a odihnit la o vreme când Dumnezeu l-a luat în brațe și a luat sufletul în Împărăția Cerului. Însă printre acești sfinți există Martiri. Martirii sunt cei care au pătimit și au murit, fiind loviți, bătuți, decapitați, arși în ulei încins, chinuiți și torturați ca să se lepete de cel Care le-a arătat drumul către Rai. Iar ei, când pătimeau cumplit, ei se rugau ca Dumnezeu să îi ierte pe cei care îi chinuiesc și-i torturează, pentru că ei simțeau și trăiau ceea ce cei care îi torturau nu simțeau și nu trăiau. De aceea, noi avem această Teologie numită Teologie mistică. Am avut și noi pătimitori în temnițe, trăim și noi poezii mistice unde cel care era în temniță chinuit și bătut, pentru că el urma pe Hristos, L-a visat pe Hristos în celulă și a venit Hristos și s-a odihnit lângă el și când a scris poezia era tot cerul și toată împărăția lângă el. Când trăiești și-L cauți pe Hristos, viața ta devine un Rai, iar Raiul nu este decât o stare de sărbătoare continuă cu Hristos, în Hristos, mărturisitor apoi al Lui Hristos. Aceasta este, de fapt, ceea ce ne-au lăsat care este scopul vieții noastre.

Scopul vieții noastre nu este acela de a dobândi lucruri stricăcioase și vremelnice, ci de a ne descoperi drumul către Rai, cerând ca Hristos cel Înviat să fie călăuza noastră. Să fie îndrumătorul nostru, să fie cel care ne dăruiește pace din pacea Lui, bucurie din bucuria Lui, viață din viața Lui. Ei bine, mai sunt astăzi martiri? Martiri sunt și-o să fie până la sfârșitul veacului. A fi martir, în zilele noastre, presupune să iei drumul cu Hristos, și să-L mărturisești tuturor. Și dacă spui cuiva că ai fost la Biserică, este tot un act de curaj și de martiriu, pentru că o să zică lumea că ai pățit ceva la cap. Dar ce cauți tu la Biserică? Dar tu ești un băiat deștept, dar tu ești un băiat care ai făcut studii mari, ești un tânăr, du-te la un psiholog, du-te la un psihiatru, ce cauți tu la Biserică? Tu te-ai stricat la cap? La Biserică merg moșnegii, merg femeile bătrâne, ce cauți tu la Biserică? Dacă spui pe postul de televiziune, dacă mergi la serviciu și spui că megi la Sfânta Biserică, că ții post, înseamnă că ai o problemă. Ar trebui să-ți faci un control medical. Dacă iei drumul cu Hristos, devii o persoană incomodă. De ce devii incomod? Pentru că tu dorești libertatea, tu dorești sărbătoarea, tu vezi altceva când ceilalți nu mai văd nimic. Tu simți altceva, când cei de lângă tine nu mai simt nimic. Tu ești viu, când cei din jurul tău deja au murit. Numiți de către Mântuitorul «morminte vii», ochi au și nu văd, urechi au și nu aud, drumul lor este pavat încetul cu încetul cu direcția plictisului maxim, numit Iad. Viața este într-o continuă disperare și căutare, ei caută, însă nu știu că, de fapt, în căutarea lor, tânjesc după Hristos, după drumul către Rai. Și dacă n-au găsit drumul către Rai, atunci înseamnă că tu ești bolnav, că nu cauți ca ei, printre nimicuri, printre gunoaie, printre lucruri stricăcioase ceea ce este veșnic și nestricăcios, ceea ce este bucurie și pace, ceea ce este Rai și sărbătoare în viața noastră. Astăzi, sunt martiri, însă martirii aceștia sunt din ce în ce mai puțini. Va veni vremea când Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

200 206 202 bisericile vor fi frumoase, dar vor fi goale. Când vom rosti povești și ne vom delecta de poveștile acestea, dar nimeni nu va fi dispus să ia drumul cu Hristos, nimeni nu va fi dispus să plătească c-o picătură de sânge iubirea lui Hristos. Nimeni nu va fi dispus decât să trăiască într-o poveste și de aceea, eu văd că ni se fură Biserica, ni se fură sărbătorile, ni se fură Hristos și ni se dăruiește altceva. Vedem tot felul de Crăciunei, nu mai spune nimeni despre Nașterea Domnului. Crăciun fericit, Crăciun sănătos, Crăciunițe, Crăciunei, Moș Crăciun. Dar unde este Hristos? Vine Sfânta Înviere. Nu mai spune nimeni despre Înviere, ci iepuraș, ciocolate, ouă de ciocolată. Nu mai spune nimeni de Hristos. Și simțim că ceva piere din noi, este cel Care ne cheamă să ne arate drumul către Rai, și nu-L mai caută nimeni.

Sfântul Arhidiacon Ștefan ne provoacă pe noi astăzi, el se uită în ochii noștri și el vede Slava lui Dumnezeu și el caută să ne dăruiască nouă ceea ce a găsit el, pe Hristos și drumul către Rai. A fi martir, în zilele noastre, înseamnă a-L căuta pe Hristos și a-L mărturisi.

Bisericile noastre din primele veacuri nu pot să funcționeze, nu pot să trăiască decât dacă au în temelia Sfântului Altar moaște sau oseminte de martiri. Da, biserica aceasta din Săvinești, biserica unde mergem în alte părți, toate bisericile noastre creștine ortodoxe au în Sfânta Masă oseminte de martiri.

Este diferit de osemintele de sfânt. Nu se pune Sfânta Masă cu moaște de sfinți, ci moaște de martiri, și de ce se pun moaște de martiri în Sfânta masă și nu de sfinți, pentru că, spune biserica așa: În momentul când cineva a mărturisit pe Hristos cu prețul vieții, sângele lui devine sângele lui Hristos. Odată cu picătura lui de sânge, a curs sângele lui Hristos, încă o dată pe Sfânta Cruce. Și n-are cum să fie biserică fără sângele lui Hristos lovit, bătut, umilit, batjocorit, căutat fiind prin aceasta să se pună o piatră la mormânt, dar piatra aceea nu poate să țină învierea noastră, învierea tuturor. Și de aceea, iată, noi, prin Sfântul Arhidiacon Ștefan suntem chemați să retrăim vocația noastră a sfințeniei noastre și nu se știe ceasul, și clipa dacă vom fi chemați să fim martiri. Și atunci întrebarea este ce așteptăm sau ce acceptăm?

Drumul cu Hristos sau întoarcerea în labirintul vieții și drumul care duce către nimic, către moarte, către iad. Iubiți credincioși și credincioase, Biserica noastră creștină ortodoxă are în ea lumina Învierii datorită martirilor. Și în prezent, martiri sunt peste tot.” „Rugă pentru părinți” E vremea colindelor în fiecare colț de țară, iar tradiția rămâne încă vie. Prin satele românești, obiceiuri vechi de sute de ani renasc în aceste zile, aduse din nou la viață de tineri și bătrâni, deopotrivă.

Cu prilejul Naşterii Mântuitorului Nostru Iisus Hristos, dar şi a prăznuirii Sfântului Arhidiacon Ştefan, Parohia „Sfinţii Voievozi” din Săvinești, în parteneriat cu Fundaţia Împreună pentru Solidaritate din Piatra Neamț, a derulat şi anul acesta acţiunea social-filantropică intitulată „Rugă pentru părinţi”.

Astfel, la data de 27 decembrie 2019 mai multe persoane cu suflet nobil s-au alăturat părintelui paroh Petru Munteanu și au mers în vizită la persoanele asistate din cadrul Centrului pentru persoane vârstnice Roznov, acțiune devenită tradiție, care vestește bucuria Naşterii Domnului bătrânilor cu inimi de copil, doritoare de iubire şi afecţiune.

Ca în fiecare an, „bunicii pentru o zi” și-au primit colindătorii cu ochii în lacrimi, lacrimi care exprimau atât tristețea, precum și bucuria din sufletele lor încercate. Fiecare salon a fost vizitat, colindat, prilej cu care au fost împărțite daruri pentru fiecare. www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

201 Momente emoționate au trăit și participanții la această frumoasă acțiune, sentimente pe care au dorit să ni le împărtășească: „Am trăit un amestec de sentimente puternice: compasiune, dragoste, milă, revoltă. Experiența asta nouă, din viața mea, a avut un impact emoțional puternic.

Mi-am amintit pentru o clipă de mama, care nu mai e printre noi… Am avut impresia că pentru o clipă bătrânii au uitat de tristețe, de durere, de suferință, s-au bucurat de venirea noastră, iar unii dintre ei aveau ochii în lacrimi, când colindam. Deși nu știam toate versurile la colind m-am străduit să țin ritmul și să îl ajut pe părintele. Inima îmi era cât un purice… Mi-aș fi dorit să stau mai mult de vorbă cu ei și să le aud povestea lor de viață”, a opinat Liliana, una dintre persoanele participante la acest festin sufletesc. Și personalul angajat din Centrul pentru persoane vârstnice Roznov se înveselește în preajma colindătorilor, pe care-i întâmpină cu drag: „Vă mulțumesc pentru prezența dumneavoastră, este o onoare, și o bucurie pentru noi că sunteți alături de noi și anul acesta, dar ați fost dintotdeauna alături de Căminul pentru persoane vârstnice și cu gândul, și cu fapta, și cu rugăciunea, și cu prezența dumneavoastră fizică acum, având atâția enoriași lângă dumneavoastră. Să știți că vârstnicii chiar au nevoie de rugăciune, chiar au nevoie de un preot, de un duhovnic, pe care să îl simtă alături, căruia să îi spună durerea este foarte important acest lucru pentru ei. Mă bucur că puteți și vă rupeți din timpul dumneavoastră să veniți la bătrânii noștri, și cu siguranță sunt în asentimentul tuturor celor din centru și rezidenți, și personalul centrului. Suntem bucuroși că de câte ori puteți veniți aici alături de noi și considerați că și noi suntem alături de dumneavoastră de câte ori veți avea nevoie. Vă mulțumesc tare mult, Doamne ajută!”, a reliefat domnul Romeo Panaitescu, directorul Centrului.

Tot în această zi de Sărbătoare, troița din incinta curții Centrului pentru persoane vârstnice Roznov poartă hramul Sfântul Ștefan. Astfel, a fost oficiată Slujba de Agheasmă mică, de către părintele Munteanu, după care apa sfințită a ajuns în fiecare salon din centru. „A fost posibilă această întâlnire a noastră pentru că am simțit cu toții iubirea lui Dumnezeu.

Când omul simte iubirea lui Dumnezeu devine fericit și, în fericirea lui, fericește și pe alții. Când omul simte mângâierea lui Dumnezeu, mila lui Dumnezeu, iertarea Lui, ajutorul Lui mărturisește acestea și celorlalți.

Ne-am gândit ce ar fi mai potrivit să le aducem celor care sunt aici la acest centru, ce le-ar fi mai folositor, și, după cum știm cu toții, ce ne-a adunat aici la acest centru este credința noastră în Dumnezeu.

Numitorul comun este rugăciunea către Dumnezeu, de aceea am venit și cu dragoste, și cu dor la frații noștri, să le dăruim o carte de rugăciuni cu scris mare. Rugăm pe cei care au venit și cu pachețele, și cu Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

202 208 202 sendvișuri să ia din cărțile acestea de rugăciuni și să le distribuim celor care sunt aici și să îi îndemnăm ca să intre în această stare frumoasă, starea rugăciunii și starea credinței. Omul care este credincios este un om fericit, omul care se roagă intră în sărbătoare și sărbătoare este cu el. Mulțumim domnului director care ne primește de fiecare dată cu multă căldură și cu multă dragoste, el fiind de fapt cu rădăcini adânci înfipte în istoria slujirii Sfintei biserici, pentru că provine dintr- o familie de preoți, de oameni cărturari ai orașului Roznov. Îi dorim ca Bunul Dumnezeu să îi dăruiască multă putere, să poată să ducă această grea și nobilă cruce, de a organiza acest spațiu centru pentru persoane vârstnice și îi dorim bucurii și împliniri, și noi îndrăznim să îl îndemnăm, așa cum a adus biblioteca personală de acasă să o dăruiască celor care sunt aici, să le recomande, așa cum și domnia sa a primit îndemn rugăciunea. Când omul se roagă este fericit, iar astăzi Sfântul arhidiacon Ștefan ne mărturisește aceasta, că fiind lovit, bătut cu pietre, omorât, el, de fapt, fiind în rugăciune, a avut bucuria de a fi cu Hristos și Hristos în el, a vărsat sângele martirului Ștefan”, a evidențiat părintele Munteanu în cuvântul de învățătură adresat celor prezenți la săvârșirea Slujbei de Aghiazmă mică.

Brîndușa Dediu

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 203

Domnul Iisus Hristos binecuvântează și ocroteşte copiii Le dă sănătate şi putere să înveţe bine şi să facă fapte bune.

El a spus: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi”.

Domnul lisus Hristos binecuvântează pe copiii care vin la El. Să mergem la biserică să-L întâlnim pe Hristos şi să primim binecuvântarea!

Copilașul și îngerii -Unde stați voi, îngerași, Și ce faceți, drăgălași?

-Lângă Tatăl nostru stăm, Îi cântăm și ne-nchinăm.

-Cum aș face, drăgălași, Să fiu și eu îngeraș?

-Să fii bun și-ascultător Și ne poți fi frățior.

Sub îndrumarea domnului Măriuța Gheorghe

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

204 CATEHEZĂ

Timpul este moneda vieţii noastre şi de noi depinde cum o vom cheltui „În această lume săracă și urâtă, toți cerșim câte ceva. Stăm la colțurile străzii cu sufletul făcut căuș și cerșim după puțină omenie, după puțină dragoste.

Dar cel mai adesea sufletul se usucă sub privirile celor prea grăbiți și prea ocupați în mijlocul cărora ne ducem zilele. Pentru că... cel care nu va da, nu va primi niciodată.” (Nicolae Iorga) Oferim mai mult timp din viaţa noastră pentru a ne îndeplini multe vise şi dorinţe ce ţin de partea materială a acestei lumi, în dauna părţii spirituale, în dauna sufletului nostru. Ne îmbogăţim material cheltuind aproape tot timpul nostru, dar nu ne facem timp să ne hrănim sufletul cu bucurii duhovniceşti.

Ne facem timp pentru carieră, ne petrecem tot mai mult timp la serviciu, pentru a urca cât mai rapid pe scara socială, dar nu ne facem timp să ne rugăm măcar câteva momente pe zi, nu ne facem timp să Îl căutăm pe Bunul Dumnezeu şi să vorbim cu El în cămara inimii noastre. Găsim această scuză, a lipsei de timp pentru rugăciune. „Eu am făcut un calcul aproximativ, gândindu-mă că o zi are 24 de ore, o lună are în medie 30 de zile. Dacă le înmulţim cu 24, ajungem la un număr de 720 de ore. Dacă Dumnezeu este atât de bun şi ne poartă de grijă tot timpul, oare cât se cuvine să dedicăm rugăciunii? O rugăciune de 15 minute dimineaţa şi una tot de 15 minute seara înseamnă infinit mai puţin decât grija pe care ne-o arată Dumnezeu. Dacă participăm la Sfânta Liturghie în duminicile dintr-o lună, înseamnă 8 ore dedicate lui Dumnezeu, aceasta fiind a suta parte din timpul efectiv al lunii”, contrazice această scuză a lipsei noastre de timp pentru rugăciune - Pr. prof. Ioan Cristinel Teșu. Aşadar, o analiză obiectivă a programului nostru zilnic ne-ar arăta cât timp ne rugăm, dar şi cât timp ar trebui să acordăm de aici înainte rugăciunii, pentru a simţi cu adevărat ajutorul lui Dumnezeu.

Indiferent de preocupările fiecărui om, scopul vieţii creştine este mântuirea, la care se poate ajunge numai printr-o stare permanentă de rugăciune. Printre toate preocupările noastre putem să ne găsim timp şi pentru rugăciune, totul e să ne dorim acest lucru.

Nu ne mai facem timp să petrecem cu copiii noştri, cu părinţii, cu bunicii noştri. Nu ne mai jucăm cu copiii din lipsă de timp, nu ne mai vizităm părinţii şi rudele tot din criză de timp.

Timpul petrecut în familie e din ce în ce mai scurt şi e un timp petrecut mai mult pentru a viziona programele TV şi pentru a comunica pe reţelele de socializare. Zilele acestea am citit rugăciunea unui copil care tânjea după afecţiunea şi iubirea părinţilor, rugăciune care m-a impresionat până la lacrimi: „Doamne, în seara asta, te rog ceva special… Transformă-mă într-un televizor, ca să-i pot lua locul. Mi-ar plăcea să trăiesc cum trăieşte televizorul în casa mea. Cu alte cuvinte, să am o cameră specială, unde să se reunească toată familia în jurul meu. Fă să fiu luat în serios. Să fiu în centrul atenţiei, aşa încât toţi să mă asculte fără să mă întrerupă sau să discute. Mi-ar plăcea să mi se dea atenţia deosebită care este acordată televizorului atunci când ceva nu funcţionează… Şi să-i ţin de urât tatei când se întoarce acasă, chiar şi atunci când vine obosit de la muncă. Şi mama, în loc să mă ignore, să stea cu mine când e singură şi plictisită. Iar fraţii şi surorile mele să se certe ca să poată sta cu mine…Şi să distrez toată familia, chiar dacă uneori nu spun nimic. Mi-ar plăcea să simt că lasă totul deoparte ca să stea câteva minute alături de mine. Doamne, nu-ţi cer prea mult. Doar să trăiesc cum trăieşte orice televizor.”

Au ajuns copiii să cerşească un pic de iubire în familiile lor, au ajuns copiii să îşi dorească să www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 205 fie obiecte în casa lor, fiindcă unele obiecte sunt mai iubite ca ei, aşa cum e televizorul, mai nou cum e calculatorul. Fetiţa aceasta îşi dorea să fie televizorul din casa ei, în jurul căruia să se adune toţi membrii familiei. Dar ce ne facem când sunt familii care au câte un televizor pentru fiecare membru al lor? Acolo mai putem vorbi despre reunirea familiei măcar în jurul televizorului, despre împărtăşirea bucuriilor şi problemelor ei de peste zi? Nu, nu mai putem vorbi. A fost odată ca niciodată un timp în care în toate familiile, copiii erau iubiţi şi fericiţi, în care toţi membrii familiei petreceau mai mult timp împreună. A fost odată ca niciodată….

Nu mai avem timp să zâmbim, să râdem. E atât de uşor să zâmbim, dar din păcate suntem aşa de zgârciţi cu zâmbetele noastre. Preferăm să fim mereu trişti, mereu îngânduraţi, mereu nişte oameni cu chipuri crispate. Omul care zâmbeşte des şi care oferă cu generozitate zâmbetele sale e un om care iubeşte oamenii, care doreşte ca lumea în care trăieşte să fie o lume veselă, o lume plină de nădejde, de speranţă, de bucurie, de prietenie. Omul zâmbitor e un om cu suflet de copil care iubeşte viaţa, care doreşte ca toţi din jurul său să fie fericiţi. Nu e greu să zâmbim, dar nu vrem să o facem, fiindcă nimic nu ne mai mulţumeşte, fiindcă nu iubim simplitatea, fiindcă nu mai avem bucuria de a trăi viaţa, şi cu bune şi cu rele, fiindcă nu avem timp să fim fericiţi, avem timp doar să ne plângem de tot şi de toate, avem timp să fim trişti şi depresivi.

Nu avem timp să ne plimbăm în natură, să ne oprim pentru o clipă să privim la cer, la soare, să ne încântăm ochii cu coloritul unei flori frumoase şi să ne îmbătăm de mirosul ei ameţitor, să ascultăm trilul unei păsărele, să privim la cerul înstelat, să privim un răsărit sau un apus de soare. Ne lipsim cu bună ştiinţă de puterea vindecătoare a traiului în armonie cu natura.

Natura e atât de minunată şi atât de bogată în frumuseţe, dar noi de multe ori suntem orbi la toată această frumuseţe, de multe ori suntem insensibili la splendorile acesteia şi noi suntem cei care avem de pierdut. Noi, care nu conştientizăm că întreaga zidire a lui Dumnezeu a fost creată cu multă iubire şi măiestrie şi ne-a fost dăruită nouă, oamenilor, pentru a ne bucura de ea, pentru a ne asigura cele necesare trupului, dar şi pentru a ne bucura sufletul...

Nu mai avem timp să mergem la un concert de muzică bună, la o piesă de teatru, la un film frumos şi interesant, nu mai avem timp să citim, să pictăm, să scriem o poezie, să stăm la „un pahar de vorbă” cu un semen de-al nostru.

Nu mai avem timp să mergem în sărbători la Sfânta Biserică, nu mai avem timp să ascultăm un cuvânt de folos, nu mai avem timp să mergem într-o excursie cu familia, într-un pelerinaj la locuri sfinte. Sunt în ţara noastră o mulţime de locuri cu frumuseţi desprinse parcă din poveşti, o mulţime de locuri încărcate de istorie, de mister, de spiritualitate, dar nu încercăm să le vizităm, fiecare după posibilităţile materiale. Nu trebuie să ne ducem la o distanţă prea mare de casă, dacă nu avem banii necesari pentu călătorii, trebuie să căutăm cât mai aproape de noi astfel de locuri, pentru că ele există la tot pasul, pentru că Bunul Dumnezeu a înzestrat România cu atâta iubire şi dărnicie, pentru că în fiecare comunitate există înălţată o sfântă biserică sau mănăstire, pentru că fiecare comunitate are istoria ei, are eroii ei, are tradiţiile şi obiceiurile ei frumoase. Poate dacă am cunoaşte mai multe locuri minunate din ţara noastră, am iubi-o mai mult, am fi mândri cu rădăcinile, cu istoria noastră, am fi mândri că ne-am născut şi că suntem români...

Nu mai avem timp să dăruim o îmbrăţişare, nu mai avem timp să stăm să ascultăm povestea unui semen care vrea să se destăinuie nouă, pentru a-şi mai uşura povara ce-o poartă în suflet. Nu mai avem timp să primim şi să oferim iubire, avem inima împietrită, am devenit imuni la suferinţele celor din jurul nostru, indiferenţi şi nedorind să ne rupem o bucăţică din timp, pentru a ajuta, pentru a alina, pentru a aduce bucurie şi speranţă în sufletul unui om de lângă noi.

Suntem mereu grăbiţi, mereu pe fugă, parcă o mână invizibilă ne împinge mereu de la spate, făcându-ne să alergăm şi să tot alergăm pe tot felul de cărărui întortocheate ale vieţii.

Avem timp doar pentru a ne oferi confortul material şi nu avem timp să ne bucurăm cu adevărat sufletul, nu avem timp pentru a face tot ce ne stă în putinţă pentru dobândirea Harului Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

206206 CATEHEZĂ Sfânt, pentru mântuirea noastră, pentru atingerea adevăratei „ţinte” a vieţii noastre. Nu avem timp.....

Avem timp să cârtim în necazuri şi nevoi, să spunem că Dumnezeu ne-a uitat şi că nu-I pasă de noi, dar nu avem timp să-L iubim din toată inima şi cu toată fiinţa noastră, fiindcă dacă ne-am face timp să-L invităm pe Bunul Dumnezeu în inima noastră, ne-am da seama că El ne întinde mereu o mână de ajutor, un colac de salvare, că ne poartă în braţele Sale iubitoare, care sunt braţele unui prieten, ale unui vecin, ale unui frate, ale mamei, ale tatălui, ale duhovnicului, ale unui străin cu inima iubitoare şi caldă, că Dumnezeu e peste tot în jurul nostru, dar noi nu conştientizăm acest lucru, aşteptăm semne şi minuni, aşteptăm să ni se înfăţişeze în vise, aşteptăm să visăm îngeri, dar nu pricepem că îngerii lui Dumnezeu ne apar mereu sub înfăţişarea unui binefăcător, a unui om obişnuit, care ne este alături în încercări şi greutăţi.

Ce minunat ar fi, dacă am spune cu toţii: Mă grăbesc să îmi umplu „traista” cu care mă voi prezenta în Faţa Tronului Sfintei Treimi cu fapte bune, cu fapte ale milei trupeşti şi sufleteşti! Mă grăbesc să hrănesc un flămând, să îmbrac un om fără haine, să încalţ un om în picioare goale. Mă grăbesc să mă duc la închisoare să vizitez un deznădăjduit, mă grăbesc să cercetez un bolnav într-un spital, mă grăbesc să mă duc să ascult povestea unui bătrân, mă grăbesc să mă duc să mă joc cu un copil orfan şi să-i ofer o îmbrăţişare. Mă grăbesc să fac o rugăciune din inimă, Domnului nostru drag, mă grăbesc să mă duc la Sfânta Liturghie, mă grăbesc să mă duc să mă pregătesc pentru un pelerinaj în locuri sfinte. Mă grăbesc să ajut pe vecinul meu care are un necaz, mă grăbesc să mă duc la nunta, la botezul copilului vecinului meu, mă grăbesc să-l ajut la munca câmpului, mă grăbesc să-l ajut la construirea casei lui. Mă grăbesc să mă duc să îi ofer un dar prietenului meu, fiindcă azi e ziua lui de naştere. Mă grăbesc să mă duc să îmi vizitez bunica care mă aşteaptă cu drag şi dor la ea acasă. Mă grăbesc să îmi cercetez păcatele ca să mă pot spovedi curat, mă grăbesc să închid uşa cămarei mele şi să vorbesc cu Domnul meu.

Mă grăbesc... Visez frumos, nu-i aşa? Sunt o visătoare incurabilă, încă nu mi-am pierdut speranţa că putem deveni mai buni şi mai dornici de a ne petrece timpul făcând şi fapte bune şi mai puţin dornici de a ne petrece timpul pentru realizarea de acţiuni care nu ne sunt de folos nouă şi celor din jurul nostru.

Mulți spun că, cel mai frumos cadou pe care îl poţi face cuiva este TIMPUL tău, pentru că dăruieşti o bucată din viaţa ta pe care nu o vei mai putea lua înapoi niciodată. Da, e cel mai frumos cadou, fiindcă puteai să alegi ca acel timp pe care l-ai dăruit altuia, să îl foloseşti pentru a-ți face o bucurie personală. Dar fiindcă ai preferat să ajuţi pe altul, oferind timp din viaţa ta, înseamnă că eşti o persoană altruistă, o persoană iubitoare de Dumnezeu şi semeni, care pune mai presus de interesul său, interesul altora, care îşi bucură sufletul, dăruind altora din darurile sale.

Omul înţelept preţuieşte orice clipă primită în dar de la Bunul Dumnezeu şi o foloseşte pentru a săvârşi fapte bune, pentru a săvârşi fapte plăcute Lui, fapte care îi vor umple „traistuţa” cu care se va prezenta la Judecata de Apoi şi care îl vor ajuta să se învrednicească de viaţa veşnică, primind astfel plata pentru preţuirea timpului, pentru folosirea lui cu folos, pentru înmulţirea darurilor cu care a fost înzestrat. Şi va constata că nu a fost aşa greu, că efortul lui nu a fost în zadar, că toate greutăţile cu care s-a confruntat nu mai au nicio importanţă, că acestea l-au ajutat să se apropie mai mult de Domnul, că acestea l-au ajutat să Îl cheme pe Acesta în ajutor şi în inima sa, că acestea l-au ajutat să se mântuiască, că acestea l-au ajutat să se asemene într-un fel cu Mântuitorul Iisus Hristos, ducând ca El o cruce pe drumul Golgotei Sale... www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 207 Dacă consideri orice clipă dăruită de Bunul Dumnezeu, preţioasă, nu te înduri să o laşi să se irosească în zadar. Şi atunci te străduieşti din toate puterile să realizezi cât mai multe lucruri bune şi frumoase în orice moment, pentru a dărui cât mai multă iubire în jurul tău, pentru a aduce cât mai multă bucurie în viaţa celor din preajma ta. Dacă crezi că timpul nu este valoros, îţi măguleşti lenea, devii ignorant la suferinţele şi nevoile celor din jurul tău, amâni realizarea proiectelor tale de azi pe mâine şi reuşitele tale sunt mult mai puţine decât ar fi putut să fie, dacă preţuiai valoarea timpului.

Nu trebuie să uităm că timpul se scurge nemilos, că niciodată nu se mai poate întoarce şi de aceea nu e bine să lăsăm pe mâine ce putem face azi bun şi frumos pentru semenii noştri şi spre slava lui Dumnezeu. Pe ceasul unei Biserici din Franţa, sunt scrise cuvintele latineşti: „Transeunt et imputantur”; adică: „Ceasurile trec şi se socot”. De fiecare ceas şi fiecare minut va trebui să dăm seama în Ziua Judecăţii de Apoi.

Părintele Arsenie Papacioc ne-a dăruit foarte multe mărgăritare duhovnicești despre timp: „Nu-i nimic mai scump de la Dumnezeu, dragii mei, ca timpul. Ne-a creat Dumnezeu singur numai pentru El. Şi dacă ne lasă timp şi ne prelungeşte timpul vieţii noastre [o face] tot cu scopul ca să fim împreună. Niciun dar nu e mai mare de la Dumnezeu ca timpul pe care ni-L dă. Pentru că moartea nu vine să-i faci o cafea. Vine să te ia. (…) Nu pierdeţi timpul, dragii mei! Astăzi vorbim şi mâine nu ştim dacă mai suntem. E posibil: te muşcă o muşcătură veninoasă, îţi cade o cărămidă în cap când nu te-aştepţi şi, pe urmă, suntem la dispoziţia stăpânului nostru Dumnezeu. Şi dacă nu vine moartea mâine, aveţi timp să câştigaţi haruri deosebite. Aşa că, să preţuiţi foarte mult [timpul]. Că dacă ar fi cu putinţă să-i întrebăm pe cei de sus: «Ce v-a costat de aţi ajuns la atâta fericire?» «Timp, puţin timp petrecut bine!» Dumnezeu ne-a creat ca să rămânem în bucuria veşnică alături de El. De ce ne complicăm? Biserica mai mult sfinţeşte decât învaţă şi de aici se reflectă faptul că noi nu vrem împărăţia omenească, ci împărăţia cea de veci. Timpul pentru asta este, pentru a ne ţine în legătură cu veşnicia. Şi vă spun: nu e puţin lucru să ai sentimentul veşniciei în tine, mereu. (…) Să nu pierdem niciun pic de timp, căci e atât de preţios. Pierderea timpului va fi motivul vaietelor, cândva. S-a pierdut un timp…”

Timpul este moneda vieţii noastre. Este singură monedă pe care o avem, şi numai noi putem hotărî cum o vom cheltui şi, aşa cum spunea Antoine de Saint Exupéry: „E bine ca timpul care se scurge să nu ne macine şi să ne piardă asemenea unui grăunte de nisip, ci să ne împlinească, e bine ca timpul să fie o construcţie.”

Ar fi minunat, dacă ne-am folosi timpul vieţii, pentru „a fi” şi nu pentru „a avea”!

Cristina Toma

Poţi rupe paginile murdare... „Viețuirea în lumea aceasta se aseamănă cu scriitorii, care alcătuiesc o carte, dar este încă în ciornă. Și dacă cineva vrea, adaugă sau scoate ceva și face schimbare în scriere. Iar viața viitoare se aseamănă cu manuscrisele (hieroglifele) cele scrise pe hârtie curată și pecetluite cu pecete împărătească, în care nu se mai fac nici adăugiri, nici ștergeri. Câtă vreme suntem în mijlocul schimbărilor, să luăm seama la noi. Și câtă vreme avem putere asupra cărții vieții noastre, pe care am scris-o cu mâinile noastre, să ne silim să facem în ea adaosul vieții celei bune și să ștergem Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

208 CATEHEZĂ din ea păcatele, cele din viața de mai înainte. Că până mai suntem în lumea aceasta, nu pune Dumnezeu pecetea, nici pe cele bune, nici pe cele rele ale noastre, până în ceasul ieșirii, în care ne sfârșim lucrul în patria noastră și trecem în altă țară” - Sfântul Isaac Sirul.

Orice om greşeşte în viaţă, nu este om perfect, nu este om fără prihană, doar Bunul Dumnezeu este fără de pată, este perfecţiunea întruchipată, însă fiecare om are şansa de a se îndrepta, de a-şi repara greşelile, de a pune început bun în viaţa sa. La Bunul Dumnezeu găsim milă şi iertare, dacă ne pare rău din suflet pentru greşeli, dacă ni le mărturisim cu căinţă şi cu lacrimi şi ne hotărâm să nu le mai facem. Greşelile noastre se şterg prin baia Sfântă a Spovedaniei şi, astfel se rup paginile păcatelor noastre. Cartea vieţii poate rămâne doar cu paginile curate, cu paginile unde ne sunt contabilizate doar faptele frumoase şi plăcute lui Dumnezeu, doar faptele de care nu ne ruşinăm. Însă Sfânta Spovedanie trebuie să fie amănunţită, sinceră, curată, făcută cu căinţă şi zdrobirea inimii, Spovedania, fiind una dintre cele mai mari Taine ale Bisericii, un binecuvântat dar, mărturisit de Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos după Învierea Sa, prin următoarele cuvinte adresate apostolilor Săi: „Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” (Ioan 20, 22-23).

Pentru că ne murdărim în fiecare zi Haina Sfântă a Botezului, pentru că uneori chiar ne dezbrăcăm de această Sfântă Haină prin păcatele fără număr, şi mai grele, şi mai uşoare, avem nevoie de Spovedanie pentru a reînvia din moartea duhovnicească, avem nevoie de un nou botez al lacrimilor.

Bunul Dumnezeu iubeşte omul smerit şi nu se îndepărtează de omul păcătos, dar de omul păcătos care conştientizează neputinţa sa, care cere milă şi iertare de păcate, strigând mereu: „Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea” (Ps. 50, 1- 4) şi: „Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o împotriva mea. Zis-am: mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu” (Ps. 31, 5). Să ne rugăm Domnului să ne ajute să devenim smeriţi şi curaţi cu inima, fiindcă aşa cum spunea Părintele Arsenie Boca: „înaintea lui Dumnezeu adevărata virtute e smerenia care tămăduieşte, curăţă, apără şi întoarce toate spre pace.”

Dacă am fi smeriţi şi curaţi cu inima, am putea rupe şi cu o mai mare uşurinţă paginile murdare ale sufletului nostru, dar lenea și mândria noastră nu ne lasă să alergăm imediat la duhovnicul nostru, la doctorul sufletului nostru şi să îi spunem cu căinţă şi sinceritate tot ce am greşit. Ne ruşinăm să facem acest lucru, dar nu ne-a fost deloc frică şi ruşine când am săvârşit păcatul. Şi atunci, tot mototolim aceste pagini murdare, am vrea să le rupem şi nu prea, cu un gând am vrea acest lucru, cu altul ba, încercăm timid să tragem de ele, dar ele se rup doar sub forţa binelui, iubirii, rugăciunii, pocăinţei sincere şi curate.

Aşa cum spunea Părintele Arsenie Boca: „pe calea mântuirii nimeni nu poate merge singur de nu se va lăsa condus de mâna nevăzută a Mântuitorului prin preoţii Bisericii, slujitorii Săi văzuţi. Căci zice: «Cine vă primeşte pe voi pe Mine mă primeşte»” (Matei 10, 40).

Nu există păcate, oricât de mari ar fi ele, să nu poată fi iertate, dacă nu ne lăsăm biruiți de ele până în ultima clipă a vieții.

Așadar, oricât de multe păcate ar avea omul, oricât de adânc ar fi spinii patimilor sale înfipţi în pământul sufletului, dacă îl mustră conștiința și își dă seama cât de mare e păcătoşenia sa, dacă conştientizează că a greşit slujind doar vrășmașului diavol şi nu mai vrea să fie prietenul acestuia, dacă dorește să se elibereze din capcana păcatului, dacă îşi cere iertare și își doreşte din toată inima mântuirea, regretând toate greşelile, spălându-şi cu baia Spovedaniei şi a lacrimilor de pocăinţă întunecimea sufletului, Bunul Dumnezeu îl iartă, făcându-l sănătos trupeşte şi sufleteşte, așa cum l-ar fi iertat și pe Iuda, dacă își cerea sincer, iertare. În viaţa de zi cu zi, în familie, la serviciu, în societate, greșim semenilor noștri şi ei ne greşesc de multe ori nouă, dar trebuie să ne iertăm unii pe alţii, să ne mai dăm o şansă din iubire www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 209 şi cu credinţa că orice om se poate îndrepta atunci când a făcut ceva urât şi rău. Eu cred în schimbarea în bine a oamenilor, eu cred că, cu ajutorul şi mila lui Dumnezeu putem deveni mai buni, mai iertători, mai iubitori, mai credincioşi. Și Sfântul Nil spunea, că: „atâta putere sinceră are pocăinţa sinceră încât, dacă este folosită chiar şi de cel aflat pe patul de moarte, se poate izbăvi de nenumărate păcate într-o singură clipă. Fiindcă supărarea care produce această stare a omului aflat pe patul de moarte nu poate înfrunta iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Căci este scris în cartea proorocului Isaia: «Dacă vă întoarceţi şi sunteţi în bună pace, vă veţi izbăvi» (Isaia 30, 15) Să te convingă şi pilda vameşului smerit, care s-a rugat suspinând şi îndată a primit iertarea mulţimii de păcate şi a fost găsit drept înaintea lui Dumnezeu, faţă de fariseul cel mândru, care săvârşise atâtea fapte bune.”

Nu trebuie să fim însă, nici prea încrezători că Bunul Dumnezeu ne iartă cu uşurinţă toate păcatele, că rupe cu mila şi iubirea Sa, toate paginile murdare ale vieţii noastre. Să nu tot murdărim fără frică şi fără ruşine, fără mustrarea conştiinţei, pagini întregi ale vieţii, cu mâlul păcatelor noastre şi să ne dorim să le tot rupem. Să ne gândim, că tot rupând pagini, se subţiază această carte, se subţiază, dovedind că ne-am petrecut toate zilele vieții, fără de folos, că toate zilele noastre au fost sărace în iubire, în fapte bune, în frumos, în pace, în rugăciune, în prietenie şi solidaritate, în smerenie, în răbdare, în dreptate, în adevăr, în credinţă, în nădejde, în milostivire şi dăruire, în blândeţe şi bunătate, în cinste, hărnicie, înţelepciune, curaj, în alte virtuţi şi în tot ce e bun şi folositor pentru mântuirea noastră.

Dacă dorim neapărat să rupem aceste pagini negre de mâlul patimilor noastre, să îngenunchem ca nişte copii neajutoraţi în faţa Tatălui nostru Ceresc şi să Îl rugăm din toată inima să ne ajute să scăpăm de aceste pagini înnegrite, să Îl rugăm să ne dăruiască lacrimi curate de căinţă, care să cadă picuri, picuri pe aceste pagini, să le înmoaie, să le şteargă murdăria şi să le rupă mai uşor. Să Îl rugăm să ne ajute să rămână în cartea sufletului doar pagini albe, pe care să le umplem cu rânduri scrise cu iubire, cu bunătate, cu nădejde, cu milostivire, cu smerenie, cu credinţă, cu frumos, să le umplem, cu cuvintele virtuţilor morale şi creştine, să le umplem cu poveşti de iubire, cu poveşti în care întotdeauna binele învinge răul, frumosul învinge urâtul, adevărul învinge minciuna, bunătatea învinge răutatea, blândeţea învinge mânia etc.

Să ne rugăm să ne trezim din orbirea spirituală, cu ajutorul Harului dumnezeiesc, să ne rugăm să ne trezim din somnul greu al necredinţei, din somnul greu al păcătoşeniei, să ne rugăm să nu mai fim duhovniceşte, orbi, nepurtând grijă de mântuirea noastră, ci să vedem cu ochii minţii, inimii şi sufletului nostru Calea pe care trebuie să o urmăm spre drumul spre Acasă, să vedem adevărata Cărare a mântuirii, pe care a mers aşa cum a spus atât de frumos Părintele Arsenie Boca: „Dumnezeu Îsuşi ca om adevărat, făcându-ni-Se pildă întru toate şi dându-ne îndrăzeală.”

Dacă Îl rogi pe Bunul Dumnezeu, ca această carte a sufletului tău, această carte a vieţii să fie scrisă doar cu fapte ale iubirii pentru El şi aproapele, doar cu fapte plăcute Lui, poţi deveni un om pe deplin fericit, un om cu conştiinţa curată şi liniştită, un om cu nădejde în mântuirea lui, fiindcă astfel de om nu se mai teme, că diavolii îl vor pârî la Judecata de Apoi că a săvârşit multe păcate şi că a sa carte a vieţii are pagini scrise doar cu: răutate, egoim, mândrie, indiferenţă, minciună, nepăsare, necredinţă, împietrirea inimii etc. De noi depinde dacă alegem să avem o carte a sufletului cu pagini murdare sau o carte a sufletului cu pagini de un alb imaculat. De noi depinde dacă paginile murdare atrag răul în sufletul nostru, dacă paginile murdare îl cheamă pe domnul cel rău să scrie şi mai multe răutăţi în ele sau dacă paginile albe şi curate tânjesc să fie atinse şi răsfoite doar de iubirea de Dumnezeu şi semeni, dacă doresc să nu se murdărească de nicio pată a negrului păcat. De noi depinde dacă reușim după ce rupem paginile murdare, să ne luptăm din răsputeri cu înverşunatul diavol și să ducem mereu un război nevăzut cu acesta. De noi depinde dacă suntem bravi ostaşi şi râvnitori de a învinge răul, de a menţine pacea, bucuria Harului Sfânt în inima noastră.

Să Îi mulţumim mereu Bunului Dumnezeu, când ne ajută să ne curăţim cartea vieţii de toate răutăţile, când ne ajută să ne curăţim Haina Botezului şi să nu îngăduim ca peste cugetul, Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

210 CATEHEZĂ inima şi sufletul nostru să se lase iar negrija, nepăsarea, uitarea. Să nu agăţăm armele împotriva diavolilor în cui, ci să fim mereu cu luare aminte să nu ne atace pe nepregătite şi să ne păteze iar cartea vieţii noastre cu toate mizeriile şi răutăţile lor.

Domnul iubeşte tare mult smerenia şi blândeţea, Domnul iubeşte curajul nostru de a lupta cu patimile noastre, Domnul ne ajută să rupem paginile murdare ale vieţii, dacă ştie că ne dorim din toată inima acest lucru, dacă ştie că vrem să punem început bun în tot ce facem, dacă ştie că vrem să avem o carte a vieţii, frumoasă, care să ne fie moneda de schimb pentru mântuirea noastră, pentru obţinerea cununii veşnice a Împărăţiei Lui, dacă conştientizăm că nu există fericire mai mare decât a moşteni Împărăţia cerurilor, şi nefericire mai mare decât a pierde această Împărăţie.

Așadar, paginile murdare ale vieţii noastre, fie pline de păcate, fie de amintiri neplăcute şi dureroase se pot rupe, acest lucru aducând bucurie şi nădejde în suflet. Nu e nimic greu când Bunul Dumnezeu ne este sprijin şi ajutor, când devenim plini de Duhul Sfânt, când ne deschidem sufletul şi inima în fața iubirii lui Hristos. Dar noi vrem oare să avem o carte a vieţii curată, o carte a vieţii fără nicio pagină murdară?

Doamne, fericit e sufletul ce-și scrie povestea cu slove de iubire pentru aproapele și Doamne!/ Fericit e sufletul ce poate împărtăși din romanul vieții - capitole pline de înțelepciune -/ Înțelepciune însușită în urma examenelor cu credință, smerenie și răbdare - promovate!/ Fericit e sufletul ca o oglindă din care se reflectă lumina gândurilor și sentimentelor curate!/ Fericit e sufletul ce-și scrie cartea vieții cu slove de virtuți și fapte frumoase, minunate!/ Fericit e sufletul ce-și scrie cartea vieții doar cu condeiul purtat de mâna lui Iisus Hristos!/ Fericit e sufletul ce și-a scris o poveste binecuvântată, cu final luminos, fericit și frumos,/ Ce-l înalță pe aripi de îngeri la Cer, la Doamne, ce-i dăruiește cununa mântuirii!/ Fericit e sufletul ce-și scrie o poveste scrisă cu cerneală de Har - cerneala iubirii!!! Doamne, aș vrea să am și eu o carte a vieții cu pagini scrise cu cuvintele faptelor frumoase și plăcute Ție! Aș vrea să îmi scriu cartea vieții cu slove de credință autentică, iubire divină și bucurie sfântă, cu slove de speranță, curaj, voință, perseverență, cu slove de delicatețe, discreție, simplitate, decență, așadar, cu slove înmuiate în cerneala adevărului și sincerității, dar fără ajutorul Tău, nimic nu pot, nu pot scrie nici măcăr un cuvânt frumos și luminos, nu pot șterge niciun cuvânt scris cu cerneala răutății, cu cerneala neagră a păcatului, cu cerneala libertății prost înțeleasă. Doamne, fii, Te rog, creionul cu care să scriu o carte a vieții cu final frumos și fericit, o carte care să nu aibă nicio pagină murdară, ci doar pagini luminoase, doar pagini în care să fie scrise povești frumoase de iubire pentru Tine și aproapele și pilde înțelepte despre: prietenie autentică, solidaritate, altruism, dăruire, compasiune, milostivire și empatie, iertare, comuniune, rugăciune, smerenie, răbdare, curaj, sinceritate și adevăr, frumos, pace, armonie și înțelegere între oameni! Doamne, dăruiește-mi radiera pocăinței sincere și curate, cu care să pot șterge tot ce e urât și murdar din cartea sufletului meu, din cartea după care acesta va fi judecat în fața Tronului Sfintei Treimi!

Doamne, și paginile ce nu pot fi curățite cu radiera pocăinței, rupe-le cu milostivirea și iubirea Ta infinită pentru mine, copila Ta, ca să nu mă vădească vrăjmașul diavol la Judecata de Apoi, ca fiind slujitoarea lui, cu o carte a vieții scrisă împreună cu el. Doamne, ajută-mă să Te caut în fiecare clipă, având model pe vameşul Zaheu, să am mereu o sete şi o foame de Dumnezeu, să tânjesc mereu după iubirea lui Hristos și să doresc să mă întâlnesc cu El pe drumul vieţii, iubind, iertând, smerindu-mă şi trăind credinţa autentică, roditoare în fapte bune şi frumoase! Amin!

Cristina Toma

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

CATEHEZĂ 211

Dezamăgirile pot avea un rol benefic în viața noastră?

Oare există cineva care să nu fi trăit o dezamagire pe drumul vieții sau care să nu fi provocat la rândul său o dezamăgire, cuiva? Cred cu tărie, că răspunsul la această întrebare e unul negativ. De ce cred acest lucru? Fiindcă nu cred că există o persoană care să nu aibă așteptări și așteptările sunt însoțite de multe ori și de dezamăgiri. Și mai cred, că nimeni nu a reușit să se ridice la înălțimea așteptărilor celor din jur, așadar, cu toții suntem atât ținta cât și sursa dezamăgirilor.

Când suntem dezamăgiți?

Suntem dezamăgiți când între așteptările noastre și realitatea ce ne înconjoară este o distanță uriașă, suntem dezamăgiți când nu ni se împlinesc visurile, când nu ne atingem obiectivele și scopurile propuse. Suntem dezamăgiți când suntem răniți de persoane dragi din viața noastră cu: minciuna, falsitatea și viclenia lor, cu ura și răutatea lor, cu judecata și bârfa lor, cu egoismul, mândria și orgoliile lor, cu trădarea, indiferența și nesimțirea lor.

Suntem dezamăgiți când suntem folosiți și exploatați de cei din jur, când suntem devalorizați, când nu suntem prețuiți și iubiți necondiționat, când cei de lângă noi ne frâng aripile visurilor. Și când mai suntem dezamăgiți?

Suntem dezamăgiți și de noi înșine, când conștientizăm că rătăcim drumul spre Acasă, când conștientizăm că am ales calea cea lată, plină de tentații de tot felul și, nu calea cea strâmtă, calea care duce spre Cer, calea care duce spre Hristos - Mântuitorul nostru. Suntem dezamăgiți când conștientizăm că avem o credință uscată și neroditoare. Suntem dezamăgiți când conștientizăm că iubim mai mult verbul „a avea” decât verbul „a fi”. Suntem dezamăgiți când conștientizăm că ne-am folosit într-un mod iresponsabil libertatea vieții noastre. Suntem dezamăgiți când nu reușim să persistăm în fapta cea bună. Suntem dezamăgiți când ne dăm seama că am ținut însetat și flămând sufletul nostru, fiindcă ne-am iubit mai mult trupul și doar pe acesta l-am slujit și îngrijit. Suntem dezamăgiți când nu reușim să iertăm cu adevărat pe toți greșiții noștri. Suntem dezamăgiți când ne dăm seama, că nu am prețuit orice clipă a vieții noastre, când ne dăm seama că nu ne-am înmulțit cu credință și iubire talanții, ci i-am îngopat în lene, nepăsare și egoism. Suntem dezamăgiți că n-am reușit să împlinim poruncile lui Dumnezeu, că nu ne-am învrednicit de virtuțile creștine și morale, că nu L-am urmat pe Hristos pe drumul Golgotei Sale. Suntem dezamăgiți că ne-am murdărit haina luminoasă a Botezului, cu mâlul greșelilor, păcatelor și patimilor noastre și am amânat pocăința și lucrul faptelor bune și plăcute lui Dumnezeu. Suntem dezamăgiți că orbecăim în spațiul morții și al întunericului și ne-am îndepărtat de spațiul Învierii lui Hristos. Suntem dezamăgiți că am provocat suferință în jurul nostru și nu ne mai putem bucura de încrederea și iertarea celor de lângă noi. Suntem dezamăgiți că nu aparținem doar lui Hristos, ci am devenit și sclavii lui mamona. Suntem, așadar, www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

212 CATEHEZĂ dezamăgiți că nu am putut fi învingători în războiul duhovnicesc, că am fost lași și fricoși când a trebuit să-L mărturisim pe Hristos în fața potrivnicilor Săi, că am întristat și alungat Sfântul Duh cu păcatele și răutatea noastră.

Pot avea dezamăgirile un rol benefic în viața noastră?

Cred că dezamăgirile din viaţa fiecăruia au şi un rol benefic. Cum argumentez acest lucru?

Cu siguranță, când îţi dai seama, că de la oameni de la care nu te aşteptai ai primit lovituri urâte sau când vezi că nu reuşeşti să evoluezi spiritual de una /unul singur şi mai rău te afunzi în mocirla neputinţelor şi a păcatelor, alergi la singurul sprijinitor şi ajutător de nădejde, apelezi la Bunul Dumnezeu Care nu dezamăgeşte pe nimeni niciodată, fiindcă Iubirea necondiționată nu dezamăgește, nu rănește, ci alină și vindecă orice durere.

De multe ori după numeroasele dezamăgiri din viaţa mea, dezamăgiri provocate de diferenţa mare dintre aşteptări şi realitate, dezamăgiri provocate de loviturile primite de la cei de la care mă aşteptam cel mai puţin, am ridicat ochii sufletului la Cer și am împletit fire de rugăciune în inima mea. Lacrimi de durere și neputinţă îmi invadau ochii şi inima şi, după aceste lacrimi, izvorau din ochii inimii și ai sufletului: lacrimi folositoare, lacrimi datorate rugăciunilor prin care Îl rugam pe Bunul Dumnezeu să-mi aline suferinţele provocate de semeni. Îl rugam să fie Învăţătorul și Îndrumătorul meu pe drumul vieţii, Îl rugam să mă ajute să ştiu cu ce oameni să mă însoţesc pe Cale, pentru a nu fi dezamăgită prea tare de aceștia. Îl rugam să mă ajute să mă schimb în bine și să pun început bun în toate, fiindcă conștientizam că singură nu puteam face nimic bun, frumos și de folos. Așa cunoşti și înveți ce înseamnă puterea duhovnicească a deznădejdii, deznădejde care te ajută să îţi faci procese de conştiinţă, care te ajută să conştientizezi cât eşti de păcătos/oasă şi că nu poți fi mulţumit/ă cu starea duhovnicească în care te afli. Aşa îţi începi pocăinţa prin botezul lacrimilor şi prin conștientizarea faptului, că nu trebuie să te încrezi prea mult în oameni sau în tine, ci singura nădejde trebuie să o ai la Dumnezeu Care nu te dezamăgeşte niciodată pe nedrept. Cred, așadar, că dezamăgirile te apropie mai mult de Domnul, fiindcă în momentul când îţi pierzi încrederea în cel de lângă tine, la El strigi să îți aline suferințele provocate de dezamăgire.

Dezamăgirile te ajută să te întărești în credință, să înveți că omul are aspirații mai presus de el și că nu poate reuși de unul singur să-și împlinească aceste aspirații, fiindcă împlinirea o dă doar Dumnezeu, fiindcă tot ce nu cuprinde pe Acesta, e amăgire.

Dezamăgirile te ajută să nu îți mai dorești să modelezi pe cel de lângă tine, pentru a-ți împlini uneori, așteptările egoiste. Te ajută să înțelegi că nu toate visurile se pot împlini și că nu e o tragedie dacă de pe cerul viselor tale mai cad niște steluțe, fiindcă el va rămâne luminat de credința ta, de nădejdea ta, de încrederea în pronia lui Dumnezeu.

Dezamăgirile te ajută să conștientizezi adevărul proverbului: „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” Cunoscând gustul amar al dezamăgirilor provocate de cei din jur, vei încerca să nu mai dezamăgești nici tu, ca să nu mai fii izvor de durere și nefericire, vei încerca să descifrezi tainele bunătății și iubirii autentice.

Dezamagirile te ajută în același timp să dorești să nu mai fii amăgit de diavol și să lupți cu arma credinței și pocăinței împotriva lui, ca să nu te mai prindă în plasa minciunilor și promisiunilor atrăgătoare, ca să nu mai fii sclavul său umil, credincios și obedient.

Dezamăgirile te ajută, așadar, să înveți din greșeli, să înveți multe lecții ce te ajută să iei note de trecere la examenul vieții: lecția iubirii necondiționate, lecția iertării, lecția păcii, lecția modestiei și simplității, lecția milostivirii, lecția prieteniei, lecția acceptării celor de lângă tine, și cu defecte și cu calități, lecția smereniei, lecția îndelung-răbdării, lecția curajului și bărbăției, lecția lăsării în grija lui Dumnezeu și acceptarea voii Sale, lecția credinței și nădejdii, lecția www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 213 rugăciunii și privegherii, lecția pocăinței ș.a.m.d.

Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne ajute să transformăm întunericul dezamăgirilor în lumina credinței, să ne ajute să nu fim copleșiți niciodată de greutatea dezamăgirilor și să luăm din acestea doar partea bună, să ne ajute să nu ne lăsăm copleșiți de întristare și deznădejde, ce pășesc alături de dezamăgire, să ne ajute să învățăm, că după orice furtună răsare soarele și că acolo unde este credință, toate sunt înveșmântate în mantia iubirii și bucuriei, în mantia iertării și toleranței. Unde este credință nu există dezamăgire, unde este credință este Dumnezeu Care ne însoțește mereu pe Cale și Care ne vrea fii ai luminii, ai păcii, ai iubirii și bucuriei sfinte. Să ne ajute să înțelegem ce vrea să ne spună în orice întâmplare a vieții noastre, ca să ne vindecăm de boala grea a nerecunoștinței și cârtirii. Amin.

Cristina Toma

Bun eşti Tu, Doamne! Îţi mulţumim pentru iubirea, mila şi purtarea Ta de grijă!

S-a mai scurs încă un an din cununa vieţii noatre, a mai trecut un an cu bucuriile şi tristeţile sale, cu realizările şi neîmplinirile sale. A mai trecut încă un an în care unii au reuşit să se trezească măcar un pic din orbirea spirituală sau în care alţii au orbecăit în întunericul necredinţei, în întunericul mândriei şi orgoliilor de tot felul. A mai trecut un an în care unii au evoluat spiritual sau în care alţii s-au împotmolit în mocirla patimilor. A mai trecut un an în care ne-am hrănit sufletul cu bucurii duhovniceşti sau în care am avut doar grijă de trupul nostru, oferindu-i din belşug din hrana stricăcioasă a lumii în care trăim.

A mai trecut un an în care I-am mulţumit Bunului Dumnezeu în fiecare clipă pentru binecuvântări, pentru toate binefacerile, pentru cele ştiute şi pentru cele neştiute, pentru cele arătate şi pentru cele nearătate sau în care am cârtit împotriva Lui, fiind mereu nemulţumiţi de starea în care ne-am aflat.

De ce am mulţumit unii dintre noi, Bunului Dumnezeu, pentru iubirea, mila şi purtarea Sa de grijă?

Am mulţumit, pentru că ne-a oferit în dar multe zile cu soare, cu un cer albastru infinit, am mulţumit pentru frumoasa şi minunata Sa Creaţie: „Minunate-s lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai facut”. Atunci când iubeşti pe Dumnezeu, iubeşti întreaga Sa Creaţie, iubești întreaga Sa zidire, iubești natura toată, cu toate frumuseţile ei şi-I mulţumeşti că a fost aşa de iubitor şi darnic cu noi şi ne-a binecuvântat cu multă frumuseţe care să ne încânte toate simţurile şi să ne bucure sufletul.

E minunat să te poţi bucura de un răsărit sau un apus de soare, e minunat să te bucuri de frumuseţea cerului înstelat, e minunat să îţi întinzi mâinile spre soare şi să-i simţi sărutarea caldă pe față, e minunat să mergi cu picioarele goale prin iarba udă, e minunat să asculţi clipocitul unui izvor, e minunat să asculţi un concert de păsărele, e minunat să respiri aerul îmbălsămat de Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

214 CATEHEZĂ parfumul florilor gingașe!

Când te afli în faţa unei construcţii măreţe, de asemenea, rămâi impresionat, te simţi ca un copil entuziasmat ce vede pentru prima oară un lucru pe care nu-l cunoaşte şi care îl face să îi strălucească privirea.

E minunat să te poţi bucura de frumuseţea care te înconjoară, așadar, să ne facem timp să admirăm natura, să admirăm frumosul, să ne bucurăm că nu totul e urât în jurul nostru! Să ne hrănim sufletul cu mici bucurii pe care ni le poate oferi întreaga Creaţie a lui Dumnezeu şi să spunem din tot sufletul: Îţi mulţumim, Doamne, pentru dărnicia şi iubirea cu care ne-ai binecuvântat!

Am mulţumit pentru talanţii cu care ne-a înzestrat, talanţi care ne ajută să împlinim visele, obiectivele, scopurile frumoase şi de folos, ale noastre şi ale multor semeni din jurul nostru. Am primit în dar şi am dăruit la rândul nostru, fiind astfel binecuvântaţi cu iubire de Bunul Dumnezeu şi cu mai multe daruri (sănătate, pâinea cea spre fiinţă, „îngeri păzitori”, virtuţi morale şi creştine ş.a.).

Am mulţumit, pentru că am conştientizat că tot ce am realizat bun şi frumos pentru noi şi semenii noştri, am realizat datorită ajutorului primit de la Bunul Dumnezeu. „Ajutorul meu de la Cel ce a făcut cerul şi pământul.” Suntem datori a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru atât de multe lucruri!

Să-I fim recunoscători și pentru faptul că în marea Lui dragoste, în marea, în neţărmurita şi neştiuta de noi, purtare de grijă, ne apără şi ne ocroteşte de cel mai mare duşman al nostru - de vrăjmaşul diavol. Ne ajută să învingem ca nişte bravi ostaşi în războiul nevăzut pe stăpânitorii întunericului şi duhurile răutăţii, duhurile mândriei, invidiei, trândăviei, desfrânării, mâniei, făţărniciei, vicleşugului, minciunii, împietririi inimii, iubirii de argint, nedreptăţii, egoismului, fricii, deznădejdii ș.a. Fără Bunul Dumnezeu, conducătorul nostru, am pierde cu siguranţă, acest război, dar Acesta ne înarmează cu nădejde tare în El, ne înarmează cu rugăciunea şi postul, ne înarmează cu Învăţătura despre Patimile Domnului Iisus Hristos, ne înarmează cu răbdare şi putere în ispite şi nevoi, ne înarmează cu Sfânta Cruce, arma cea mai de temut împotriva vrăjmaşului diavol, ne înarmează cu împărtăşirea cu dumnezeieştile Taine. Ne înarmează cu o conştiinţă trează care ne ajută să cunoaștem mulţimea păcatelor noastre şi care ne împinge la luptă împotriva duşmanilor care nu o lasă să fie curată şi fără de mustrare.

Am mulţumit, pentru că ne-a ajutat să ne purtăm Crucea spirituală atunci când am fost îngenuncheaţi uneori sub greutatea ei. Ne-a ajutat, fiind „Prietenul” cel mai bun şi mai devotat şi „Tovarăşul” nostru permanent la oricare pas al vieţii. Ne-a ajutat, purtându-ne de multe ori cu iubire în braţe, atunci când eram sleiţi de putere, atunci când eram obosiţi şi trişti fiindcă ne simţeam singuri pe lume, fiindcă ne simţeam neînţeleşi de nimeni, fiindcă ne simţeam de multe ori folosiţi de cei din jur, neiubiţi şi părăsiţi de semenii noştri, atunci când nu mai eram sus, ci eram căzuţi şi fără putere materială şi socială. Am mulţumit şi pentru necazuri care ne-au întărit, care ne-au călit, care ne-au învăţat multe lecţii de viaţă (lecţia nădejdii, lecţia acceptării Voii lui Dumnezeu, lecţia credinţei, lecţia rugăciunii, lecţia lăsării în grija Bunului Dumnezeu ş.a.).

Am mulţumit, pentru că ne-a trimis îngeri păzitori care să ne apere de necazuri, care să ne atenţioneze să nu facem unele greşeli pe care am putea să le regretăm. Ne-a trimis şi „îngeri păzitori” întruchipaţi de oameni ce iubesc cu iubirea lui Hristos. Bunul Dumnezeu a colaborat pentru a ne veni în ajutor atunci când aveam nevoie, cu duhovnicul, cu tovarăşul de viaţă, cu părinţii, cu fraţii şi surorile noastre, cu rudele noastre, cu vecinii noştri, cu colegii noştri, cu www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 215 prietenii noştri, cu persoane necunoscute care au fost la locul potrivit şi în momentul potrivit lângă noi, pentru a ne dărui un zâmbet, o îmbrăţişare, o încurajare, un sfat. Bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat cu „îngeri păzitori” care s-au rugat pentru noi, care au râs şi plâns împreună cu noi, care ne-au ajutat să găsim soluţiile şi puterea de a merge mai departe pe drumul vieţii şi de a nu abandona Crucea noastră spirituală. Ne-a binecuvântat cu „îngeri păzitori” care ne-au fost modele demne de urmat în viaţa noastră de zi cu zi, care ne-au ajutat să conştientizăm, că nu e imposibil să ai o viaţă duhovnicească și să evoluezi spiritual, oricât de mari şi de multe ar fi tentaţiile lumii în care trăim.

Pentru ce a trebuit să Îi mai mulţumim Bunului Dumnezeu?

Am mulţumit pentru că, deşi am fost păcătoşi, ne-a iubit ca un Tată iubitor, blând şi milostiv şi ne-a iertat multe greşeli, ajutându-ne să ne curăţim cămara inimii, pentru a se sălăşlui în ea şi pentru a ne-o umple de lumină, căldură şi dulceaţa Duhului Sfânt, învrednicindu-ne astfel să cunoștem iubirea Lui în desăvârşirea ei, bucurându-ne sufletul care doreşte să rămână pururea într-o asemenea tihnă şi dulceaţă a Duhului Sfânt. Şi atunci cum să nu Îi spui Domnului Tău drag, cum I-a spus Cuviosul Siluan Athonitul: „Bun eşti Tu, Doamne. Mulţumesc milei Tale: Tu ai revărsat peste mine Duhul Tău Cel sfânt şi mi-ai dat să gust iubirea Ta, pentru mine, mult greşitul, şi sufletul meu e atras spre Tine, Lumină neapropiată”.

Am mulţumit Bunului Dumnezeu, pentru că ne-a luminat mintea ca să putem lua deciziile cele mai bune şi mai corecte spre folosul nostru şi al celor de lângă noi în momente de cumpănă în care nu ştiam încotro să o apucăm şi am spus şi noi ca înţeleptul Solomon: „Trimite înţelepciunea din Sfintele Tale ceruri, de lângă tronul slavei Tale, ca să mă ajute în ostenelile mele şi ca să cunosc ce este bineplăcut înaintea Ta. Fiindcă înţelepciunea Ta toate le ştie şi înţelege, şi mă va povăţui înţelepţeşte în lucrările mele, şi prin slava sa mă va păzi”.

Am mai mulţumit Bunului Dumnezeu, şi pentru că ne-a ajutat să iertăm greşiţilor noştri, umplând cu pace şi iubire inima noastră, cu linişte, cu bunătate, ajutându-ne să nu ne judecăm şi urâm aproapele, conştientizând că trebuie să Îl avem Model de iertare infinită, conştientizând că trebuie să împlinim îndemnul din rugăciunea domnească: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noștri”. I-am mulţumit, că ne-a ajutat să ne învingem mândria şi orgoliile noastre, smerindu-ne şi binecuvântându-ne cu puterea de a ierta orice greşeală a semenilor noştri, oricât de mare ar fi fost ea şi oricâtă suferinţă şi durere ne-ar fi pricinuit în suflet.

De ce a trebuit şi trebuie să Îi mai mulţumim mereu lui Dumnezeu? Ce a mai făcut pentru noi? Așa cum a spus Sfântul Nectarie din Eghina, Dumnezeu: „A făcut lumea cea pieritoare şi cea nepieritoare... Pentru noi Dumnezeu s-a coborât printre oameni. Pentru firea cea căzută Cuvântul a luat trup şi a venit să locuiască împreună cu noi, cei nerecunoscători şi nemulţumitori, ca un binefăcător.

Pentru cei robiţi a venit ca un mântuitor; pentru cei ce zăceau în întuneric a fost soarele dreptăţii; pe cruce a urcat nepătimitor; în moarte a fost viaţa; în iad a fost lumina; a fost învierea celor căzuţi; duhul învierii; împărţirea harismelor; făgăduiala cununilor şi toate celelalte pe care ne-ar fi uşor a le pomeni aici.

Pentru noi Dumnezeu s-a coborât printre oameni. El a făcut împărţirea Duhului Sfânt; El a fost desfiinţarea morţii, nădejdea învierii, poruncile dumnezeieşti care ne desăvârşesc nouă viaţa; calea spre Dumnezeu prin porunci; împărăţia cerurilor gătită pentru noi; cununa dreptăţii pregătită pentru cel ce nu fuge de ostenelile cele pentru virtute…”

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

216 CATEHEZĂ Pentru iubirea infinită şi mulţimea binefacerilor să Îi mulţumim Bunului Dumnezeu şi să Îl slăvim neîncetat, rugându-ne astfel: „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea şi îndurarea, Care ai nemăsurată milă, nespusă şi neajunsă iubire de oameni, căzând acum către a Ta slavă, cu frică şi cu cutremur, aduc Ţie mulţumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul robul Tău. Te slăvesc, Te laud şi Te cânt ca pe un Domn, Stăpân şi făcător de bine. Şi iarăşi căzând înaintea Ta, Îţi mulţumesc şi cu smerenie mă rog nemăsuratei şi negrăitei Tale milostiviri, ca şi de acum înainte să-mi dăruieşti faceri de bine, ca să sporesc în dragostea de Tine şi de aproapele meu. Izbăveşte-mă de tot răul şi necazul. Dăruieşte-mi linişte. Şi mă învredniceşte ca în toate zilele vieţii mele, totdeauna mulţumire să-Ţi aduc şi să grăiesc şi să cânt cele preabune Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”

Acum la Început de An Nou, să încercăm să urmăm sfaturile Părintelui Cleopa, care ne-a învăţat că: „Începând de la Anul Nou, grija noastră cea mai mare: …Este să ne înnoim viaţa, să luăm aminte, cu fiecare an nou, să lăsăm câte un păcat care ne stăpâneşte cine ştie de când şi să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greşelile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toţi, să începem Anul nou cu inima curată şi cu credinţă în Dumnezeu. Să nu începem la crâşmă, cu beţie, cu fluiere, cu câte şi mai câte petreceri. Că dacă începi bine din ziua întâi, fiindcă ziua bună se arată de dimineaţă, aşa o să-ţi meargă tot timpul! Să mulţumim Preasfintei Treimi şi Maicii Domnului, care mijloceşte pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem început bun şi să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, creştineşte. Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de a ne răpi moartea! Amin!”

Să ne dorim, aşadar, la început de An Nou, să devenim mai recunoscători faţă de Bunul Dumnezeu, să Îl iubim mai mult şi să-I mulţumim pentru iubirea, mila, grija Sa, împlinindu-I poruncile, respectând legile Sale, cercetând Biserica, iubindu-ne aproapele şi ducând o viaţă bineplăcută Lui, pentru că mulţumirea şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu îi aduc omului laudă, fericire şi binecuvîntare!

Un An Nou, binecuvântat de Bunul Dumnezeu cu multe daruri frumoase şi de folos, cu iubire, pace, bucurie, lumină, credinţă, nădejde şi speranţă în suflete, ajutor și sporire în cele bune, vă doresc din toată inima mea! LA MULŢI ANI! Cristina Toma

Sfânta Biserică este Casa lui Dumnezeu Este Duminică. Nicu și Alina merg cu părinții la biserică. În biserică sunt mulți credincioși.

Copiii stau în față, aproape de altar.

Toți se roagă și cântă.

Preotul le vorbește despre Dumnezeu.

Ce frumos este la biserică!

Biserica este casa sfântă a lui Dumnezeu.

Sub îndrumarea domnului Gheorghe Măriuța www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 217

Cuvânt despre Sfinţii Trei Ierarhi Pe Sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, îi sărbătorim laolaltă în data de 30 ianuarie, ca pe cei mai mari învăţători şi păstori ai Bisericii. Viaţa lor sfântă şi învăţăturile lor alcătuiesc dreptarele Ortodoxiei, vrednice de toată lauda şi încrederea. Este o dovadă limpede că este rătăcire să nu crezi ca ei.

Ei arată la treapta cea mai înaltă „calea cea împărătească” în Biserica Ortodoxă. Şi pentru că, pe lângă darul tălmăcirii Sfintelor Scripturi, ei s-au învrednicit şi de înalta treaptă a arhieriei, sunt cunoscuţi îndeobşte sub numele de Sfinţii Trei Ierarhi.

Pomenirea aparte a Sfântului Vasile se face la 1 ianuarie, a Sfântului Grigorie Teologul la 25 ianuarie, iar a Sfântului Ioan Gură de Aur la 27 ianuarie şi la 13 noiembrie. Astăzi prăznuim roadele pe care multa lor strădanie le-a adus Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos.

Sfinţii Trei Ierarhi au trăit cam în aceeaşi vreme, adică în veacul al patrulea, şi toţi trei au adus Ortodoxiei chezăşia şi strălucirea sfinţeniei unor oameni cu înaltă ştiinţă de carte, cunoscând ei atât adâncurile învăţăturii lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi, moştenite de la Sfinţii Apostoli, cât şi preţuind, ceea ce era bun în ştiinţa şi filosofia vremii lor.

Contextul în care au trăit Sfinţii Trei Ierarhi Sfinţii Trei Ierarhi au trăit în anii când Biserica, abia scăpată din prigonirile sângeroase ale împăraţilor romani, ajunsese primejduită de erezii, adică de abaterile de la dreapta credinţă.

Din cauza mulţimii învăţăturilor greşite ce se iviseră, Sfinţii Trei Ierarhi au dus o luptă grea şi neîncetată pentru adevărata înţelegere, pentru păzirea dreptei credinţe apostolice, cu privire, îndeosebi, la dogma Sfintei Treimi, cea mai de seamă taină a credinţei creştine.

Fiind toţi trei mari Ierarhi ai Bisericii, au folosit amvonul, dar fiecare în felul său.

Sfântul Vasile cel Mare Sfântul Vasile cel Mare a fost totodată păstor al mirenilor, dar şi mare îndrumător al călugărilor. Cele mai vestite cuvântări ale lui, din amvon, sunt tâlcuirile la Cartea Facerii şi tâlcuirile la Cartea Psalmilor. Cât priveşte rânduielile date de el călugărilor, acum 16 veacuri, ele dăinuiesc şi astăzi. Vrednic de însemnat este locul pe care Sfântul Vasile îl dă muncii, alături de rugăciune, în viaţa călugărilor.

Cu adevărat, învăţător al mirenilor, el uneşte cuvântul cu fapta, chemând pe cei bogaţi să sprijine aşezămintele creştine întemeiate de el pentru ajutorarea săracilor, a bolnavilor, a tuturor celor slabi şi neputincioşi din cetate.

Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur s-au străduit şi cu înfrumuseţarea şi desăvârşirea Sfintei Liturghii din timpul lor, lăsând Bisericii Răsăritene cele două Liturghii care le poartă numele şi care se săvârşesc în Biserica Ortodoxă până astăzi.

Sfântul Grigorie Teologul Şi Sfântul Grigorie de Nazianz a folosit puterea cuvântului în chip minunat.

Orator înnăscut, poet şi mare teolog, Sfântul Grigorie şi-a câştigat renumele de Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

218 CATEHEZĂ „Cuvântătorul de Dumnezeu”, adică „Teologul”, tălmăcind pe înţelesul oamenilor din timpul său, taina Sfintei Treimi.

Chemat la Constantinopol, cetate care căzuse atât de mult în rătăcirea lui Arie, încât nu mai rămăsese în ea decât o singură biserică ortodoxă, biserica Învierii, după cinci ani de cuvântări în această biserică, starea lucrurilor s-a răsturnat şi în toată capitala nu mai era decât o singură biserică a adepţilor lui Arie, toate celelalte redevenind ortodoxe.

Pentru aceasta a şi fost ales arhiepiscop al Constantinopolului. Puţini teologi au ajuns la înălţimea şi la adâncimea teologiei lui. Cele mai vestite dintre cuvântările lui sunt Cele cinci Cuvântări Teologice, ţinute de el în biserica Învierii din Constantinopol.

Sfântul Ioan Gură de Aur În ceea ce priveşte pe Sfântul Ioan Gură de Aur, acesta a folosit amvonul mai ales pentru învăţarea mirenilor, chemându-i pe toţi, de la cei mai smeriţi, până la cei mai semeţi, la pocăinţă şi la milostenie, îmbărbătându-i şi dojenindu-i, dând ca pildă viaţa sa de nevoinţă, dar şi de dârză bărbăţie.

A fost socotit cel mai iscusit predicator pe care l-a avut Biserica. Drept mărturie a cuvântărilor lui, el a lăsat Bisericii Tâlcuirea Evangheliei după Matei şi Tâlcuirea celor 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel. Tâlcuirile lui sunt o adevărată Evanghelie practică. În sfârşit, Sfinţii Trei Ierarhi s-au asemănat între ei şi prin slăbiciunea lor trupească. Toţi trei au avut o sănătate plăpândă, îndurând cu răbdare numeroase neputinţe şi boli. În slăbiciunea vasului lor trupesc sălăşluia însă tăria cea neasemănată a Duhului şi cuvântul lor era unit cu fapta. Împodobiţi cu asemenea daruri, Sfinţii Trei Ierarhi au fost mult cinstiţi în toată lumea creştină, dar mai ales în Împărăţia dreptcredincioasă de răsărit, atât de mult, încât, în chip neaşteptat, cinstirea lor a ajuns o pricină de dezbinare între credincioşi, la sfârşitul veacului al XIlea şi începutul veacului al XII-lea, pe vremea când în Constantinopol cârmuia cucernicul împărat Alexie I Comneanul (1081-1118).

Cinstirea Sfinților Trei Ierarhi – pricină de dezbinare Erau unii dintre creştini care-l socoteau pe Sfântul Vasile mai mare, întrucât a unit, ca nimeni altul, cuvântul său cu fapta. Alţii, coborându-l pe acesta şi pe Sfântul Ioan Gură de Aur, îl socoteau fruntaş al lor pe Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu, atât pentru frumuseţea cuvintelor lui, cele dulci ca mierea, cât şi pentru puterea şi adâncimea gândului.

Alţii dădeau întâietate Sfântului Ioan, cel „cu gura de aur”, mai iscusit la cuvânt decât toţi şi îndemnător la pocăinţă. Şi neînţelegerea ajunsese atât de mare, încât creştinii se împărţiseră între ei.

Ajungând cinstirea lor piatră de poticnire, Sfinţii n-au răbdat o dezbinare ca aceasta. De aceea, s-au arătat mai întâi câte unul, apoi toţi trei laolaltă, unui arhiereu înţelept, care păstorea în acea vreme cetatea Evhaitelor, anume Ioan, şi i-au grăit aşa: „După cum vezi, noi la Dumnezeu suntem una şi nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul său, îndemnaţi de Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea. De chemi pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, sculându-te, porunceşte celor ce se învrăjbesc să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră, cât am fost în viaţă şi după moarte, a fost să împăcăm pe oameni şi să aducem pace şi unire în lume. Aşadar, fă-ne praznic la toţi trei într-o singură zi şi înştiinţează despre aceasta pe creştini, că noi, în faţa lui Dumnezeu, suntem una”.

Ascultând porunca lor, Ioan mitropolitul Evhaitelor, a rânduit pomenirea laolaltă a www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 219 Sfinţilor Trei Ierarhi, pe 30 ianuarie, în vremea împăratului Alexie I Comneanul, adunând, ca într-un singur glas, cele trei chemări ale Ortodoxiei: chemarea călugărească a Sfântului Vasile cel Mare, înalta teologie a Sfântului Grigorie Teologul şi evanghelia practică a Sfântului Ioan Gură de Aur. Pr. Diac. Daniel Dimitriu-Sîrghie

Pelerini din Pașcani pe Tărâm Sfânt, Israel „Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime/ Că Slava Domnului peste tine a răsărit!”

(Fragment din Axionul Învierii) Cu binecuvântarea Înalt Mitropolitului Teofan, în perioada 3-10 februarie 2019, a Anului Mântuirii 2019, două grupuri de pelerini din Pașcani (unul alcătuit din 52 de creștini, însoțiți de pr. Dumitru CristeaParohia „Sf. Gheorghe” - Pașcani și altul de 28 de credincioși însoțiți de părintele diacon Daniel Dimitriu Sîrghie „Înălțarea Domnului”Pașcani și de părintele Marius Ionuț Tabarcea-Parohia „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril”-Poenița, au fost în pelerinaj la Locurile Sfinte, pe urmele Mântuitorului Iisus Hristos.

Pelerinajul a fost organizat în mod profesionist de către Agenția de Pelerinaje „Sfânta Cuvioasă Parascheva”- Iași, în colaborare cu parteneri din Israel. De altfel, reușita acestui pelerinaj nu a fost o noutate, majoritatea dintre participanți fiind chiar la a șasea experiență pe tărâmul Țării Sfinte, deprinși cu trăirile duhovnicești și obiectivele religioase ce au fost vizitate de-a lungul celor șapte zile de împreună-trăire pe drumul Mântuitorului și al Sfinților Apostoli.

Pelerinajul s-a desfășurat atât în vechiul Regat de Sud al Iudeii, adică Ierusalim (Via Dolorosa-Drumul Crucii), Ierihon, Betleem, Hozeva, Iordan (locul Botezului Domnului), Carantania, Qumran; cât și în Regatul de Nord al lui Israel, adică Nazareth, Capernaum, Cana Galileii, Haifa, Tiberiada, Tel Aviv. În fiecare paraclis, s-au citit Evanghelii și rugăciuni, prezentându-se date istorice și teologice despre cele vizitate. Prima oprire a fost la Lida, oraș aflat la 15 km de aeroport, la Biserica care adăpostește mormântul Sfântului Gheorghe. După martiriul sfântului, creștinii i-au luat sfântul trup și i l-au adus în Țara Sfântă, în satul său natal.

Biserica Sfântul Gheorghe (el-Khader) din Lodd (Lida).

Muntele Tabor, complet izolat în mijlocul câmpiei Esdrelonului, cu o înălţime de 588 m şi cu o vastă platformă pe pisc, este muntele cel mai reprezentativ din Galileea. Taborul tot este un templu al lui Dumnezeu.

Pentru Sfântul Ieronim, Tabor înseamnă veniens lumen sau veniat lux: lumina care vine, să Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

220 CATEHEZĂ vină lumina, părere confirmată de unul din numele pe care arabii îl dau muntelui: Gebel en-Nur, adică muntele luminii.

Pelerinii au vizitat locurile sfinte, Așezămintele Românești, au primit binecuvântare de la părintele Teofil – Superiorul Așezămintelor Românești din Țara Sfântă, iar bucuria împlinirii duhovnicești a fost participarea la Sfânta Liturghie de la Mormântul Sfânt, unde pelerinii s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Mântuitorului. Picături de rouă duhovnicească vor rămâne în sufletele pelerinilor spre întărirea lor și a acelora pentru care s-au rugat pe calea mântuirii.

Dincolo de încărcătura istorică și duhovnicească a vizitării acestor locuri sfinte, vineri, 8.02.2019, cele două grupuri de credincioşi din Pașcani au fost primite, cu multă căldură, de Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, la Reşedinţa Patriarhală din Ierusalim. În timpul generoasei alocuțiuni adresate în mod expres grupului de pelerini români în limba engleză, Preafericirea Sa i-a binecuvântat şi le-a vorbit despre importanța mărturisirii credinței în Ţara Sfântă și despre binefacerile spirituale ale pelerinajului. A evidențiat bucuria pe care trebuie să o împărtășim și celor din casele noastre, amintindu-ne că aici ne-am atins și noi, ca și Apostolii, de locurile pe unde a pășit Mântuitorul Hristos, închinându-ne la multele icoane făcătoare de minuni și la moaștele sfinților care bine s-au nevoit și au primit cununa biruinței de la Dumnezeu.

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Teofil a evocat momentele de bucurie trăite la București în anul 2018, când a răspuns invitației Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, de a participa la sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului, în Anul Centenarului. La finalul vizitei, Patriarhul Ierusalimului a făcut poze cu grupul de pelerini români, dăruind fiecăruia câte o iconiță.

Ierusalimul reprezintă cel mai sfânt loc de pe pământ. Aici s-au petrecut cele mai mari minuni ale creștinătății și ele continuă și astăzi să impresioneze sau să convertească total la credință nu numai pe cei mai puțin credincioși, dar și pe alți oameni, de alte religii, care din simpli turiști devin creștini în cel mai autentic sens al cuvântului.

Aceste minuni sunt realități care încălzesc și bucură nespus sufletele multor credincioși care vin la Mormântul Domnului și se întorc la casele lor cu credința că Dumnezeu este aproape și ajută pe fiecare credincios care se închină cu credință adevăratului și Unicului Dumnezeu numit Iisus Hristos. Vizitând astăzi Ţara Sfântă Îl întâlneşti pe Mântuitorul Iisus Hristos prin pelerinaj sfânt, prin rugăciune fierbinte şi prin meditaţie religioasă profundă. Cine ajunge în Israel, ca și pelerin, înţelege că vizitarea Locurilor Sfinte este o îmbogăţire în Dumnezeu, prin harul şi adevărul ce emană din pământul acela. Acolo, fiecare creștin aude graiul elocvent al pietrelor „Vă spun că, dacă aceștia ar tăcea, pietrele ar striga.” (cf. Lc. 19, 40) şi emană o energie sfântă, îmbibată în colinele, văile şi potecile pe care „trecea Iisus din Nazaret, făcând binele” (cf.

Fapte 10, 38). Călătorind pe urmele pământeşti ale Mântuitorului, duhul ţi se înviorează, mintea se iluminează, inima se înalţă spre absolutul divin, iar din gura ta ţâşnesc, fără să vrei, cuvintele: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său” (Lc. 1, 68). Pelerinajul în Ţara Sfântă este, într-adevăr, o ocazie deosebită de a răspunde cu dragoste la suferinţa Mântuitorulului Iisus Hristos, prin purtarea zilnică a crucii, şi de a-I aduce, neîncetat, rugăciuni de slavă şi de mulţumire pentru toate. www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 221 Pelerinajul în Țara Sfântă nu face decât să ne ajute să-L descoperim pe Dumnezeu și să ne ajute să înțelegem mai bine Evanghelia. De aceea reprezintă o matrice a sufletului. Emoțiile și bucuriile duhovnicești sunt de nedescris în cuvinte. În sufletul fiecăruia se amestecă bucuria cu emoția, teama de a atinge locurile prin care a pășit Mântuitorul și Maica Domnului cu rugămintea de a încerca să atingă cu evlavie și atenție pământul mângâiat de Fiul lui Dumnezeu Întrupat.

Așadar, pelerini din mai multe locuri ale frumoasei și binecuvântatei țări, România, aduc mulțumire Bunului Dumnezeu pentru darurile primite, la Locurile Sfinte din Țara Sfântă, pentru mulți pelerinajul în Israel, fiind o dorință devenită realitate. Tuturor le vibrează în suflet cuvintele sfinte rostite la Învierea Domnului: Bucurați-vă! Să ne bucurăm, așadar, de darurile primite de la Stăpânul Hristos!

Drept urmare, cred că o dată în viaţă, merită trăit un astfel de sentiment, merită să fii „Pelerin în Ţara Sfântă”.

Vasilica Dimitriu Sîrghie – Colegiul Național „M. Sadoveanu”- Pașcani

Ce trebuie să știți atunci când vă hotărâți să mergeți în pelerinaj în Israel Țara Sfântă sau „Țara iubirii fără sfârșit” Ce haine trebuie să aveți în bagaj?

Când vă faceți bagajele pentru a călători în Israel, nu uitați să luați în considerare clima țării. Vremea variază de la cald și uscat în timpul verii (aprilie-octombrie) la receploioasă în timpul iernii (noiembrie-martie). Veți avea nevoie de haine modeste și un acoperământ pentru cap, atunci când vizitați locurile sfinte – unde nu este permisă intrarea cu pantaloni scurți și rochii fără mâneci!

Limba Cele două limbi oficiale ale Israelului sunt ebraică și arabă, dar este greu să găsești un israelian care nu este (cel puțin) bilingv. Aproape toate indicatoarele rutiere, magazinele, meniurile din restaurante, ghidurile și alte materiale sunt în limba engleză. Însă, să nu fiți surprinși, în bazare și alte zone de interes pe care le veți vizita, majoritatea vorbesc și română.

Moneda israeliană este shekel. Banii se pot schimba la orice bancă în Israel și la birourile de schimb valutar autorizate din toate orașele principale. Dacă nu reușiți să schimbați în shekel nu vă faceți griji, puteți face cumpărături și în lei, euro sau dolari.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

222 CATEHEZĂ Zile lucrătoare În Israel, zilele lucratoare sunt de duminică până joi, iar weekend înseamnă vineri și sâmbătă. Cele mai multe magazine și birouri care sunt deschise vinerea își încheie programul după amiaza devreme, înainte de începerea Sabatului evreiesc, care ține de vineri de la apusul soarelui până puțin după apusul soarelui în ziua următoare.

Turiștii care folosesc moneda străină la cumpărarea unor bunuri în valoare mai mare decât 100 USD în magazinele israeliene, listate de către Ministerul Turismului, au de obicei dreptul la reducere de 5% în magazin și la returnarea TVA la aeroportul Ben Gurion, la plecare. În marile orașe din Israel, magazinele sunt deschise de obicei de la 9:00 la 19:00, de duminica până joi. Unele, în special magazinele de cartier, încă se mai închid pentru siesta de după amiază, de la 13:00 (sau 14:00) până la 16:00. Dacă doriți să cumpărați suveniruri recomandat e să le luați din Betleem în drum spre Biserica Nașterii Domnului.

Restaurante Multe restaurante din Israel sunt cusher; cu toate acestea, pentru că țara a devenit de mult un punct de atracție turistică, selectarea și solicitarea de restaurante non-cusher au crescut corespunzator. Mâncarea tradițională a Israelului este mediteraneană, și include humus (făcut din năut), tehini, falafel și lipie.

Cele mai vizitate locuri sfinte din Israel sunt: Drumul Crucii cu cele 14 opriri din Cetatea Sfântă, se vizitează Biserica Sfintei Învieri cu Golgota, Piatra Ungerii, Sfântul Mormânt și locul unde s-a aflat Sfânta Cruce.

Drumul Crucii – Via Dolorosa sau Via Crucis – aminteşte omului măsura dragostei lui Dumnezeu faţă de el. Începe de la Mănăstirea „Ecce Homo“ şi se încheie la Mănăstirea Învierea Domnului sau a Sfântului Mormânt. Potrivit tradiţiei creştine, aceasta este calea pe care Mântuitorul a fost dus spre Răstignire, începând cu judecarea Sa în pretoriu şi terminând cu înmormântarea Sa. După tradiţia Bisericii din Ierusalim, Drumul Crucii este împărţit în 14 popasuri, fiecare dintre ele marchează un eveniment deosebit. Primele 9 opriri au loc în diferite puncte ale oraşului, pe când ultimele 5 opriri au loc în interiorul Bisericii Sfântului Mormânt.

Fiecare dintre cele 14 opriri este însemnată cu o plăcuţă cu numărul ei.

Biserica Sfântului Mormânt – în interiorul Mormântului se stă doar câteva secunde, pentru că ești grăbit să faci loc și altor pelerini veniți din toate colțurile lumii, senzația pe care o ai când ieși din acel loc sfânt este specială pentru că Hristos care a biruit moartea ne-a oferit tuturor viață. Tot în Biserica Sfântului Mormânt, ne oprim pentru a ne închina la locul Răstignirii Domnului Hristos și în fața Pietrei Ungerii. Credincioșii spun despre această piatră pe care a fost așezat Mântuitorul, după ce a fost coborât de pe Cruce, că izvorăște un mir vindecător.

Paraclisul Cununii de Spini se află în imediata apropiere a răstignirii, în centrul paraclisului este un stâlp de granit încadrat sub o sfântă masă de marmură. Pe această coloană ruptă tradiția spune că a fost așezat Domnul în Pretoriu, când soldații romani i-au pus pe cap coroană cu spini.

Credincioșii își alipesc urechea de sfânta masă care încadrează stâlpul de granit și pot auzi sunetul suferințelor. Mulți creștini aud, aici, loviturile biciului precum și bătăile ciocanului care au bătut cuiele în mâinile și picioarele Mântuitorului Iisus Hristos.

Biserica Învierii Domnului este cel mai sfânt loc de pe pământ. Aici s-au petrecut cele mai mari minuni ale creștinătății și ele continuă și astăzi să impresioneze bucurând nespus sufletele www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 223 multor credincioși care vin la Mormântul Domnului și se întorc la casele lor cu credință.

Biserica Mormântului Maicii Domnului, unde se afla Icoana Maicii Domnului – Ierusalimita, apărătoarea Ierusalimului.

Zidul Plângerii este cel mai venerat loc de tradiția evreiască.

Biserica Nativității din Betleem unde se află grota Nașterii Domnului și Icoana Betleemița, singura icoană din lume în care Maica Domnului zâmbește, semn că lumea a primit Lumină și Viață, prin Nașterea Pruncului Sfânt. Pe stâlpul din fața altarului și a locului unde a fost ieslea în care El S-a născut, este pictată Icoana Mântuitorului având ochii închiși, din orice colț privești acest Chip ai senzația că clipește odată cu tine. Din biserică se coboară câteva trepte pentru a intra în locul unde S-a născut Mântuitorul care este marcat de o stea de argint cu 14 colțuri. Grota Laptelui unde se spune că Maica Domnului a alăptat Pruncul Sfânt, iar o picătură din laptele matern a căzut în peșteră și totul a devenit alb. Grota Laptelui este considerată un loc miraculos, încărcat de virtuți terapeutice. Mulți credincioși vin aici pentru a se vindeca de boli incurabile, dar peștera pare să ajute cu precădere femeilor care își doresc un copil și nu au reușit să-l aibă în ciuda multor tratamente medicale. Se spune că praful alb care cade de pe pereți nu este dăunător, nu sufocă, ci este comestibil, fiind un leac pentru infertilitate. În grotă, vin să se închine nu doar femei creștine ci și musulmane, rugându-se toate să aibă lapte pentru a-și hrăni copiii.

Mănăstirea Hozeva Mănăstirea Hozeva din deșertul Iudeii, care adăpostește Moaștele Sfântului Ioan Iacob Românul, o mănăstire foarte frumoasă înconjurată de un decor fantastic în mijlocul deșertului cu călugări primitori unde veți fi serviți cu ceai sau cafea și biscuiți.

La coborârea din autocar veți întâlni numeroși comercianți beduini care vă propun să vă transporte până la mănăstire cu măgărușul, însă acest drum poate fi parcurs pe jos.

Râul Iordan Mănăstirea Sfântul Proroc Ilie Mănăstirea Sfântul Sava din pustiul Iudeii unde de jur împrejur vezi numai piatră, nisip și grote săpate în stâncă. Aici viețuiesc câțiva călugări cu reguli foarte aspre, în acest loc pot pătrunde numai bărbații iar pentru femeile care se opresc la poarta mănăstirii un călugar aduce părticele din moaștele Sfântului Sava pentru a se închina. Femeile care doresc să rămână însărcinate și nu au reușit, primesc o frunză de finic, din copacul sădit chiar de Sfântul Sava, se spune că, prin post și rugăciuni către sfânt și Maica Domnului, cuplurile sunt binecuvântate cu bucuria nașterii unui copil în familia lor.

Vizitând locurile sfinte din Ierusalim, veți trăi momente emoționante, lăsându-vă în suflet o bucurie și fericire unică, ce vă cheamă de fiecare dată în Țara iubirii fără sfârșit.

Vasilica Dimitriu Sîrghie – Colegiul Național „M. Sadoveanu”- Pașcani

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

224 CATEHEZĂ

Povestea băiatului orb Un băiat orb s-a așezat pe treptele unei clădiri, cu o pălărie în dreptul picioarelor. Lângă el, era un carton pe care scria așa: „Sunt orb, te rog, ajută-mă!” În pălărie erau doar câteva monede.

Un bărbat care trecu pe acolo scoase câteva monede din buzunar și le aruncă în pălărie. Apoi luă cartonul, îl întoarse și scrise câteva cuvinte. Puse cartonul înapoi, astfel încât toți cei care treceau pe acolo să vadă.

Curând, pălăria începu să se umple. Mai mulți oameni dădeau bani băiatului orb. În acea după-amiază, omul care schimbase cuvintele de pe carton veni să vadă cum stau lucrurile.

Băiatul îi recunoscu pașii și îl întrebă: „Tu ai fost cel care mi-a schimbat cartonul în dimineața asta? Ce ai scris?”

Bărbatul îi răspunse: „Am scris numai adevărul. Am spus ce ai spus tu, dar într-un mod diferit”. Ce scrisese el era: „Astăzi este o zi frumoasă și eu nu o pot vedea.” Credeți că primul mesaj și cel de-al doilea spuneau același lucru? Desigur, ambele mesaje spuneau că băiatul era orb. Dar primul a spus pur și simplu că băiatul era orb. Cel de-al doilea a spus oamenilor că erau norocoși că nu erau orbi. Ar trebui să fim surprinși că cel de-al doilea mesaj a fost mai eficient?

Morala poveștii: Fii recunoscator pentru ceea ce ai. Fii creativ. Fii inovator. Gândește diferit și pozitiv. · Invită-i pe alții să înțeleagă mai bine viața. Viața se trăiește fără nicio scuză, cu dragoste multă și fără regrete. · Când viața îți dă 100 de motive să plângi, arată-i că ai 1000 de motive să zâmbești. · Nu mai ține regrete din trecut. Manipulează-ți prezentul cu încredere. Pregătește-te pentru viitor fără frică. Păstrează-ți credința și eliberează-te de frică. · Cel mai frumos lucru este să vezi o persoană zâmbind și mai frumos decât atât este să știi că tu ești motivul din spatele zâmbetului său.

Vasilica Dimitriu Sîrghie – Colegiul Național „M. Sadoveanu”- Pașcani

Întâmpinarea Domnului – preambul al întâlnirii cu Hristos cel Înviat Întâmpinarea Domnului (2 februarie) este prăznuită la 40 de zile de la Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, când este adus la Templul din Ierusalim de Fecioara Maria și de Iosif pentru împlinirea rânduielilor Legii.

Această sărbătoare se ținea la Ierusalim cel puțin de la începutul secolului al V-lea, „cu www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 225 aceeași bucurie ca Paștele” (relatarea pelerinei Etheria). La Roma a fost introdusă în jurul anului 650.

Conținutul sărbătorii se referă la prezentarea pruncului Iisus în Templu: Luca 2, 22-40, după cum arată denumirea apuseană (de după 1960) a sărbătorii: „Prezentarea Domnului”.

Denumirea răsăriteană de „Întâmpinarea Domnului” exprimă faptul că Mesia vine în Templul său și-l întâlnește pe Poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament, reprezentat de Simeon și Ana. În Apus, în trecut, era văzută mai ales ca o sărbătoare a Maicii Domnului, fiind numită, până în 1960, „Purificarea Mariei”, cu referire la Legea iudaică. În prisma religiei creștine semnificația sărbătorii este dată de Hristos ca lumină a neamurilor. Hristos aduce lumina lui Dumnezeu într-o lume întunecată de păcat. Creștinii trebuie să ducă această lumină în lume, dat fiind că împărtășesc misiunea și viața lui Iisus Hristos.

El a împlinit acest lucru pentru oameni, prin moartea sa, prin care a nimicit puterea răului. Hristos a devenit asemenea oamenilor prin întrupare și, deoarece El însuși a fost ispitit, îi ajută pe toți cei care sunt ispitiți.

Praznicul Întâmpinării Domnului, ne face părtaşii acelui eveniment biblic despre care Sfântul Evanghelist Luca ne relatează că după Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, trecând patruzeci de zile şi împlinindu-se vremea, Preabinecuvântata Maică a lui Dumnezeu plecând din Betleem împreună cu dreptul Iosif a venit la Templul din Ierusalim pentru a împlini Legea, iar aici dumnezeiescul Prunc a fost întâmpinat şi ţinut în braţe de credinciosul şi dreptul bătrân Simeon, care, ca un reprezentant al întregii creaţii, cere eliberarea, pentru că se simte împlinit de întâlnirea cu Hristos, pentru că a găsit odihna în Dumnezeu.

Din relatarea istorico-biblică, dar şi din imnologia acestei mărite sărbători se arată că în aşteptarea dreptului Simeon se concentrează toate aşteptările patriarhilor Vechiului Testament, iar Mântuitorul Hristos împlineşte planul mântuirii şi în interiorul Legii Vechiului Testament, pe care, după ce o împlineşte, o depăşeşte.

De praznicul Întâmpinării Domnului, Mântuitorul Iisus Hristos este vestit în templul din Ierusalim ca Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Cel mult-aşteptat. Întâlnirea dintre Mântuitorul, „Prunc tânăr“, şi Simeon „cel drept şi temător de Dumnezeu“ devine practic o întâlnire dintre Legea Noului Testament şi Legea Vechiului Testament.

Plecând de la informaţiile din Sfânta Scriptură referitoare la bătrânul Simeon, despre care se spune că avea înştiinţare de la Dumnezeu că nu va vedea moartea cu ochii până când nu-L va vedea pe Hristos, pe Mesia, pe Cel aşteptat, întreaga compoziţie imnografică a praznicului ne înfăţişează o întâlnire între două perioade din istoria oamenilor, Hristos venind la întâlnire cu puterea de a înnoi nu numai legea veche, ci întreaga zidire.

Bătrânului Simeon i se împlineşte astăzi dorul slobozirii de această lume, iar inima sa se simte împlinită de vederea şi de primirea înlăuntru a lui Dumnezeu Însuşi. Încercat de ani, dar plin Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

226 CATEHEZĂ de Duhul Sfânt, simte, cunoaşte şi i se descoperă de către Duhul că are înaintea sa pe DumnezeuOmul, pe Iisus Hristos şi Îl primeşte în braţe cu negrăită bucurie şi cucernică frică pe Cel pe care Îl aştepta cu credincioşie nemăsurată, arătând că nu orice aşteptare aduce mântuire, ci doar aşteptarea cu pregătire.

Când primeşte în braţe pe „Izbăvitorul sufletelor noastre“, Simeon, omul lui Dumumnezeu, cuvântă: „Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel“ (Luca 2, 29-32). Este glasul celui credincios, al celui încrezător în făgăduinţele lui Dumnezeu, care aşteaptă cu nădejde şi bucurie împlinirea profeţiilor care au vestit mântuirea omenirii şi a universului întreg, în general, dar şi împlinirea descoperirilor personale şi directe, nemijlocite ale lui Dumnezeu.

Cuvintele pline de emoţie, nădejde şi mulţumire ale bătrânului Simeon au traversat istoria vieţii bisericeşti, statornicindu-se în cult şi fiind rostite la fiecare slujbă a Vecerniei, precum şi de fiecare dată când creştinul se împărtăşeşte, la sfârşitul rugăciunilor de mulţumire.

O afirmaţie profetică, anticipează întreaga traiectorie a istoriei mântuirii.

De asemenea, purtând în braţe pe Hristos, bătrânul Simeon face şi o profeţie privitoare la consecinţele venirii Sale în lume: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel“ (Luca 2, 34). O afirmaţie profetică învăluită de mister, o afirmaţie ce anticipează deja întreaga traiectorie a istoriei, a neamului omenesc de la Hristos încoace, o afirmaţie ce poate fi mai bine înţeleasă dacă aşezăm acest fragment evanghelic al sărbătorii în contextul general al evenimentelor prezentate în Evanghelia după Luca, din care reiese evident că Hristos răstoarnă orice convenţie, demolează statu-quo-ul unei comunităţi umane ipocrite, împărţită formal între drepţi şi păcătoşi.

Sfântul Luca ne arată în Evanghelia sa că dispreţul, dezinteresul, mustrarea şi izolarea cu care erau trataţi cei păcătoşi şi neputincioşi în lumea fariseilor şi cărturarilor de atunci sunt înlocuite la Mântuitorul de o simpatie evidentă şi de un interes deosebit. Profeţia dreptului Simeon vizează tocmai această stare de lucruri: căderea multor „drepţi“ se datorează suficienţei de sine, care este prezentată de Evanghelia după Luca drept cel mai mare obstacol în calea omului spre Dumnezeu.

Sărbătorirea praznicului a fost menţionată documentar pentru prima dată în memorialul pelerinei Egeria.

Un alt imn liturgic reprezentativ al acestei sărbători este Axionul de la Sfânta Liturghie, pe care îl găsim la cântarea a noua a Canonului de la Utrenie: „Născătoare de Dumnezeu, nădejdea tuturor creştinilor, acoperă, apără, păzeşte pre cei ce nădăjduiesc spre tine. În Lege, în umbră şi în Scriptură, închipuire vedem noi, credincioşii. Cel de parte bărbătească ce Se naşte întâi, Sfânt lui Dumnezeu este, deci, pre Cuvântul Cel mai înainte născut, Fiul Tatălui, Celui fără de început, Cel întâi născut din maică, fără de ispită bărbătească, Îl mărim“. În Mineiul pe luna februarie, la ziua praznicului, indicaţia tipiconală arată că nu se cântă „Ceea ce eşti mai cinstită“, cântarea obişnuită din zilele de rând, ci se pun mărimurile acestei cântări, alcătuite de Cosma Monahul – după indicaţia din Minei – pe care noi îl identificăm a fi Cosma Melodul, adică fratele adoptiv al Sfântului Ioan Damaschin.

Sărbătorirea praznicului Întâmpinării Domnului este pentru prima dată menţionată www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 227 documentar în memorialul pelerinei Egeria (secolul al IV-lea), iar mai apoi, mărturiile despre existenţa sărbătorii se înmulţesc spre sfârşitul secolului al V-lea spre începutul secolului al VIlea.

Asemenea Praznicelor Împărăteşti, sărbătoarea Întâmpinării Domnului ne aşează într-o întâlnire directă, plină de bucurie, cu Hristos şi cu persoanele sfinte prin care are loc evenimentul mântuitor, dar ne şi invită la o aşezare într-o pregătire continuă şi credincioasă, fidelă, după modelul bătrânului Simeon, care după purtarea necondiţionată a greutăţii mulţimii anilor vieţii sale a fost învrednicit să vadă mântuirea.

Diac. Daniel Dimitriu Sîrghie – Parohia „Înălțarea Domnului”-Pașcani

Fragment din textul „Basmul din Carpaţi”, publicat în cartea lui Dan Puric, „Despre Omul Frumos” (...) Se spune că odată, într-un sat, un copil, într-o noapte, a visat Raiul.„ Mamă! Mamă!

Unde e Raiul?”, a întrebat copilul nerăbdător, a doua zi de dimineaţă, de cum se trezi. Dar mama, biata mamă, n-avea timp. Avea atâta treabă în gospodărie! Şi-atunci, s-a dus la tata, să-l întrebe. „Nu ştiu..., caută-l singur”, îi spuse acesta obosit şi se apucă mai departe de muncă... „Unde?

Unde e Raiul?,” îi întreba copilul, aproape plângând, pe oamenii din sat. Dar oamenii nu aveau timp de el, erau grăbiţi. „Ce lume urâtă...”, îşi spuse pentru sine puştiul. „Ca să-l găseşti, trebuie să părăseşti satul acesta...”, se-auzi glasul unui bătrân, ce-l privea demult. „Şi acolo, în pustie, după ce ai să mergi cale de o zi, ai să găseşti un om singur, ce stă într-o colibă. El o să-ţi spună unde este Raiul”. Zis şi făcut. Şi a doua zi de dimineaţă, când părinţii lui nu se sculaseră încă, îşi luă o trăistuţă cu câteva merinde şi plecă furişându-se printre casele adormite, către pustie. În curând, soarele răsărise, iar în urma paşilor lui satul fusese acoperit de nisip. Merse ce merse şi, într-adevăr, către seară, ca prin minune, din pustia întinsă ţâşni o colibă.

Mare îi fu mirarea bătrânelului ce locuia acolo de mulţi ani. „Ce te aduce pe-aici, copilule?”, îl iscodi acesta pe micul călător. „Vreau să găsesc Raiul,” răspunse copilul, „şi cineva mi-a spus că tu ştii cum trebuie să ajung”. Bătrânul tăcu, îl privi adânc, apoi îi spuse: „Acum hai să mănânci ceva şi să te culci, că oi fi obosit. Mâine în zori o să plecăm împreună către Rai”.

Noaptea trecu repede. De data asta, el, copilul, n-avu nici un vis. De fapt, nici n-a dormit. A stat aşa, cu ochii deschişi, aşteptând ziua. Bătrânul ştia. Iar către zori, pustia primea în pântecul ei două siluete, ce se porniseră la drum. Merseră ce merseră şi, către seară, dintre nisipuri, puştiul văzu cum se ridică nişte ziduri de piatră şi o clădire mare, cu o cruce în vârf. „Ce este aceasta?”, întrebă copilul. „Aceasta este o mănăstire”, spuse bătrânul. „De-aici începe poteca către Rai”. Şi apoi, bătrânul mănăstirii îl primi pe micuţul care nu ştia nimic de rosturile de acolo. „Şi ce-am să fac aici?”, întrebă copilul. „Deocamdată, să faci curat, ai să mături şi mai încolo om vedea”. Şi timpul trecea, trecea, copilul le făcea cu răbdare şi sârg pe toate.

Dar iată că vine o zi, după mult timp, când bătrânul mănăstirii îl întrebă pe neaşteptate: „Cum merge, cum îţi e?” „Mi-e foarte bine”, răspunse puştiul. „Am de toate”. Şi-apoi tăcu, Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

228 CATEHEZĂ închizându-se în sine. Bătrânul îi simţi liniştea şi îl iscodi în continuare. „Parcă ai ascunde ceva în suflet, aşa ai tăcut. Spune-mi cinstit, totul, până la capăt. Îţi lipseşte ceva?” „Mie..., nimic”, se hotărî într-un târziu puştiul să răspundă, „dar este acolo, în clădirea aia mare, un frate de-al nostru, tot aşa, cu barbă şi plete, ce stă legat, întins pe o cruce, şi nu poate să se mişte, şi nimeni nu-i duce de mâncare. De ce nu vine şi el la masă?”, ridică puştiul ochii din pământ, privindu-l pentru prima dată pătrunzător pe bătrân. Părintele simţi că trebuie să tacă. Aşa că lăsă liniştea să vorbească. „Da, aşa i-am dat noi canon, acolo l-am lăsat noi să stea, pentru că nu a măturat cum trebuie şi n-a făcut curat ca lumea, se-auzi vocea unui monah, care stătea în apropiere şi care auzise discuţia.” Îngerul tăcerii, care tocmai se aşezase pe umerii puştiului, dispăru. „Acolo vei ajunge şi tu, dacă nu faci treaba cum trebuie”, se-auzi vocea monahului.

Dintr-o dată, spune povestea, păcatul ăl bun s-a strecurat în inima copilului. Era primul pas către Rai, ce se numea iubire. Mai târziu, către seară, copilaşul se strecură nevăzut la bucătăria mănăstirii, fură ceva de mâncare şi, fără să fie observat de nimeni, intră în biserică şi o puse jos, la picioarele Fratelui atârnat de cruce. „Hai, vino să mănânci!”, îi zice puştiul, uitându-se îngrijorat în stânga şi în dreapta. „Hai, că nu ştie nimeni!” Şi Fratele coboară. Un zâmbet avea pe buze şi, mângâindu-l pe puşti pe frunte, acesta nu-şi dădu seama că biserica toată se umplu de o lumină nemaivăzută şi că uşile ei se ferecaseră pe dinăuntru.

Apoi, ca şi când s-ar fi cunoscut demult, au început să râdă şi să glumească, cum nu mai făcuse puştiul niciodată în viaţa lui. Era atât de fericit că-şi găsise un prieten! Dar el nu ştia că urcase a doua treaptă a Raiului: prietenia. Azi aşa, mâine aşa, însă fraţii ceilalţi din mănăstire au început să se întrebe: „Unde-i copilul? Ce face? De ce lipseşte seara mereu dintre noi?”

Apoi, curioşi, au început să-l caute prin toată mănăstirea. Numai biserica nu fusese controlată; şi-atunci s-au repezit spre ea dar, spre mirarea lor, pentru prima oară nu i-au putut deschide uşile. Atunci au încercat să se uite pe gaura cheii şi, în clipa aceea, o lumină puternică i-a orbit. Nemaiştiind ce să facă, au stat aşa, înfricoşaţi, după zidurile groase ale bisericii, aşteptând până noaptea târziu, când copilul a ieşit. „Ce-ai făcut înăuntru?”, se repeziseră ei ca un stol de păsări negre asupra lui. „N-am făcut nimic”, răspunse puştiul tremurând. „Minţi! Spune ce-ai făcut?”, l-au întrebat din nou călugării furioşi. „Am furat mâncare şi am dus-o Fratelui ce stătea pe cruce”, răspunse copilul înspăimântat. „Care Frate?”, au întrebat, nedumeriţi, pentru prima dată, monahii. „Cel ce stă legat de cruce şi nimeni nu-i dă de mâncare”, răspunse puştiul. „Şi ce-a făcut Fratele?”, au întrebat tulburaţi călugării. „A coborât şi-a mâncat”, răspunse dintr-o suflare puştiul. Şi, în clipa aceea, toţi cei din jurul copilului au căzut în genunchi. Mare fu apoi spaima pe bătrânul mănăstirii, aflând toate acestea. Egumenul începu şi el, la rândul lui, să tremure şi, cu lacrimi în ochi, îi spuse copilului: „Spune-i Fratelui cel Mare că îl rog să mă primească şi pe mine la masă...” „Am să-i spun!”, răspunse copilul bucuros, „dar acum pot să iau mâncare de la bucătărie?” „Da, poţi să iei cât vrei”, răspunse tremurând egumenul. Şi seara din nou coborî peste mănăstire, iar puştiul, de data aceasta cu mâncarea luată de la bucătărie, se îndrepta vesel spre biserică. „Hai să mănânci!”, îi striga el, mai vesel ca oricând. Şi, din nou, Fratele cel Mare coborî de pe cruce, îl mângâie şi biserica se umplu de lumină. Ca de obicei, uşile se ferecaseră ca de la sine. Apoi câte glume şi câtă veselie în jurul celor doi! Dar, printre lacrimile de râs, puştiul şi-a adus aminte de rugămintea egumenului. „Frate, îi spuse el, www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 229 bunicul cel mare, de-aici, din mănăstire, ar dori şi el să-l primeşti la masă”. Şi, pentru prima oară, faţa Prietenului său mai mare se întristă. Privea undeva, jos. „Vezi firimiturile ăstea, de pe masă?”, îi spuse, într-un târziu, Fratele cel Mare. „Sunt cu mult mai puţine decât păcatele lui... Nu poate să vină.” „Nu poate să vină?”, rămase uimit copilul. „Nu!”, fu răspunsul scurt al Fratelui. Şi apoi, din nou, fruntea lor s-a descreţit şi-au început să râdă şi să glumească. Într-un târziu, copilul şi-a luat la revedere de la Fratele cel Mare şi s-a dus spre chilia egumenului, unde acesta îl aştepta tremurând. „Ce-a zis Fratele?”, întrebă acesta, gâtuit de emoţie. „A zis că nu te poate primi!”, răspunse copilul. „De ce?”, întrebă înspăimântat egumenul. „Mi-a spus că ai mai multe păcate decât toate firimiturile de pâine căzute pe masă.” Şi atunci el, egumenul, se prăbuşi în genunchi, într-un hohot de plâns. „Spune-i să mă ierte, spune-i că-l rog din tot sufletul meu să mă ierte.” Şi, cu un gest disperat, se agăţă de copilaş. Acesta îl privi surprins şi-i spuse: „Bine, am să-l rog din nou şi mâine!”

Grea noapte pentru egumen! Cu zvârcoliri şi gemete de pocăinţă. Copilul însă dormi liniştit. Şi, din nou, treaba obişnuită prin mănăstire. Dar toţi se făceau că lucrează. Aşteptau seara, căci ea putea să aducă iertarea. „Pot să iau mâncare?”, întrebă, cu nevinovăţie, copilul la bucătărie. „Poţi, îi spuse monahul, şi-i umplu cu mâna tremurândă vasul”. Apoi, cu paşi mici, ca să nu răstoarne prea-plinul de mâncare, copilul intră din nou în biserică. „Hai să mâncăm!”, spuse el Fratelui cel Mare. „Hai!”, răspunse acesta, îndreptându-se spre el. Şi câte jocuri, câte glume au urmat! Apoi, în mijlocul veseliei, copilul îşi aduse brusc aminte: „Te roagă egumenul să-l ierţi... şi să-l primeşti şi pe el la masă!...”

Tristeţea se aşeză între ei. De data aceasta, copilul privi singur firimiturile de pâine de pe masă: erau parcă mai multe... „Am înţeles...,” spuse copilul, „nu se poate...” „Da, nu se poate”, răspunse Fratele cel Mare. Şi atunci, păcatul cel bun coborî din nou în inima copilului şi acesta îndrăzni. „Dar Tu nu te gândeşti că acum mănânci din mila lui?”, îi spuse, cu curaj, copilul, pentru prima oară. Şi sufletul Prietenului său mai mare fu mişcat din nou. Acesta îi văzu din nou inima lui bună. Bine, spuse, după o lungă tăcere, Fratele cel Mare, „spune-i că peste opt zile am să-l primesc la masă...”

Ce bucurie pe egumenul mănăstirii, când, târziu în noapte, copilul îi spusese! Şi cele opt zile trecură. Pentru el, pentru bătrân, în post şi rugăciune şi, mai ales, în multă pocăinţă. A opta zi, dis-de-dimineaţă clopotele băteau. De ce?, întrebă nedumerit copilul. „Bătrânul a plecat la Domnul”, i-au spus călugării, care deja se pregăteau pentru înmormântare. Şi atunci copilul văzu!

Vedea cum, la masa Prietenului său cel Mare, stătea fericit, cu lacrimi în ochi, egumenul, chiar el. Mâncaseră dimpreună. Pe masă nu mai era nici o firimitură, Mântuitorul îl iertase. „Am văzut Raiul!” striga fericit copilul, prin mănăstire. „Am văzut Raiul!”, repeta el, pentru fiecare monah în parte. „Nu se poate!” strigau aceştia. „Cum arată?” „E plin de iertare, murmura copilul.” (...)

Maria Gabriela Dimitriu Sîrghie, clasa a VII-a A– Colegiul Național „M. Sadoveanu”- Pașcani Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

230 CATEHEZĂ

Fiecare vede în jur după cum are inima O vorbă din popor spune că ochii sunt oglinda sufletului, aşadar, fiecare vede în jur după cum are inima.

Omul cu inima ocean infinit de iubire de Dumnezeu şi semeni vede în jurul său frumuseţea întregii Creaţii. Pe toate le vede minunate şi Îi mulţumeşte Domnului pentru soare, pentru lună, pentru cer, pentru stele, pentru munţi, dealuri şi câmpii. Îi mulţumeşte pentru oamenii frumoşi cu care se intersectează pe drumul vieţii. Omul cu iubire în suflet vede doar diamantul dumnezeirii din fiecare semen, vede doar lumina din oameni, vede doar talanţii cu care sunt înzestraţi semenii lor, vede numai virtuţile acestora, nu greşelile, păcatele şi patimile lor. Nu judecă, nu bârfeşte, nu invidiază, nu se crede mai bun decât aproapele lui.

Cei cu inima plină de răutate, egoism, invidie, mândrie îşi văd semenii mai murdari sufleteşte decât sunt, îi văd mici şi nesemnificativi, nu-i consideră fraţi sau surori întru Hristos, copii ai Aceluiaşi Tată Ceresc.

Omul cu inima plină de pace şi linişte sufletească le vede pe toate din jur în deplină armonie, om şi natură într-o comuniune pefectă. Conştientizează, că şi cele cuvântătoare şi cele necuvântoare îşi au rostul lor în această lume, că Bunul Dumnezeu ne-a creat cu multă înţelepciune ca să învăţăm împreună multe lecţii de viaţă, fiindcă Creaţia întreagă este ca o carte deschisă din care poţi învăţa multe lucruri utile. Omul cu inima plină de pace, ştie că, după orice furtună apare soarele, nu cârteşte când plouă prea mult sau când nu plouă mult timp, nu cârteşte că e prea cald sau prea rece, ci se bucură de tot ce îl înconjoară. Se bucură şi de soare şi de vânt şi de ploaie şi de ninsoare şi de ger şi de arşiţă, şi pe toate le vede frumoase şi minunate, fiindcă el Îl vede pe Bunul Dumnezeu în orice floare, în orice fir de iarbă, în orice răsărit şi apus de soare, în lună, în cer, în stele, în tot ce îl înconjoară.

Omul cu inima plină de nelinişte nu este mulţumit de nimic de ce vede în jurul său. Nici natura, nici oamenii, nu-i aduc bucurie şi lumină în suflet. El pe toate le vede în culori întunecate, nu se bucură de lucrurile simple, nu are răbdarea să se oprească din drumul său pentru câteva clipe ca să admire, de exemplu: imensitatea cerului, linia orizontului, zborul unei păsări, coloritul unei grădini presărate cu flori de tot felul, valurile înspumate ale mării, un palat încărcat de istorie, o mănăstire plină de sfinţenie, o clădire impresionantă ş.a.

Omul cu inima plină de bucurie le vede pe toate ca pe nişte izvoare ale fericirii sale sufleteşti. Omul bucuros simte nevoia să îmbrăţişeze pe toţi din preajma lui, omul bucuros de multe ori nu îmbrăţişează numai pe aproapele său, ci îmbrăţişează şi animalele din jurul lui, chiar şi copacii şi oferă zâmbete cu dărnicie. Zâmbeşte şi soarelui ce-l vede pe cerul senin, zâmbeşte şi unui străin de pe stradă, zâmbeşte şi celor ce-l iubesc şi celor ce nu-l iubesc, zâmbeşte www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 231 necondiţionat.

Omul cu inima tristă are privirea golită de orice bucurie, omul trist nu observă nimic în jur, omul trist se izolează în carapacea sa şi vede numai partea goală a paharului.

Omul cu inima plină de nădejde şi credinţă nu vede în orice încercare, un obstacol în viaţa sa, omul cu inima plină de nădejde şi credinţă vede în jurul său multe semne de iubire şi purtare de grijă a lui Dumnezeu. Vede cum Acesta îi scoate în cale semeni ce-i vin în ajutor când are nevoie de sprijin, semeni care iubesc necondiţionat şi care au drept misiune în viaţa lor, slujirea cu credinţă a lui Dumnezeu şi a aproapelui. În schimb, omul cu inima prinsă în gheara deznădejdii le vede pe toate în negru în jurul său, nu mai vede nicio luminiţă în tunelul problemelor şi necazurilor lui. El vede în jurul său, doar indiferenţă, doar izolare, doar individualism şi negru egoism. El nu simte adierea aripilor îngerilor păzitori ce-l veghează necontenit. El vede, aşadar, în jurul lui, doar suferinţă şi tristeţe, doar răutate şi nepăsare. El crede că Dumnezeu l-a părăsit şi l-a lăsat să se lupte de unul singur cu necazurile vieţii, nu vede urma paşilor lui Dumnezeu – „Tovarăş” permanent pe drumul vieţii. Nu conştientizează, că uneori se vede doar un rând de paşi pe cărarea vieţii lui - paşii Bunului Dumnezeu - Care l-a purtat în brațe, când nu a mai avut puterea să meargă de unul singur, când a fost copleşit de greutatea crucii sale spirituale.

Omul cu inima curajoasă vede în orice obstacol de pe drumul vieţii o oportunitate de a învăţa unele lecţii: lecţia răbdării, lecţia bărbăţiei, lecţia credinţei, lecţia lăsării în grija lui Dumnezeu.

Omul cu inima plină de teamă vede în jurul său, numai duşmani care vor să-i facă rău.

Vede în jurul său, doar pesimism, doar lipsă de speranţă, doar griji pentru ziua de mâine, doar piedici pe cărarea vieții sale şi a celor din jurul său.

Omul cu inima curată şi nevinovată ca a unui copil le vede pe toate în jurul său, cu curiozitatea datorată inocenţei şi purităţii sufleteşti. Pe toate le priveşte cu mirare şi bucurie, pe toate le priveşte cu ochii simplităţii şi modestiei. Acesta nu vede în jurul său măşti, nu vede falsitate, nu vede viclenie, nu vede lumea întreagă ca pe o sală de teatru pe scena căreia joacă cu măiestrie actori talentaţi.

Omul cu inima lipsită de puritate şi inocenţă le vede pe toate în jurul său complicate, la toate le găseşte cusur şi nu crede în vorba înţeleaptă, că nu vârsta face omul, ci omul face vârsta.

Acesta nu conştientizează, că fericirea înseamnă simplitate, înseamnă joc şi cântec, înseamnă zâmbete şi îmbrăţişări, înseamnă explorarea cu bucurie a tot ce te înconjoară, înseamnă bucuria comuniunii, bucuria descoperirii, înseamnă prietenie, înseamnă creativitate ş.a.m.d.

Omul cu inima vicleană îi vede pe toţi din jurul său, actori talentaţi ca şi el, actori ce poartă pe chip şi în suflet masca falsităţii şi a egoismului. Acesta mereu priveşte cu teamă în jur, ca nu cumva să cadă în capcana vicleşugului, fiindcă conştientizează că nu e singurul actor din lumea aceasta, ca el mai fiind mulţi alţi semeni.

Omul cu sufletul întunecat, aşa cum a spus Paulo Coelho: „îşi va vedea întotdeauna propria urâţenie. Deoarece, ca orice oglindă, ochii înapoiază fiecăruia dintre noi imaginea propriului nostru chip”.

Să ne rugăm, așadar, Bunului Dumnezeu să ne ajute să ne curăţim inima de toată urâţenia şi răutatea, ca să vedem în jurul nostru, doar frumuseţe, lumină, bucurie, speranţă, armonie, Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

232 CATEHEZĂ prietenie. Să ne ajute să ne bucurăm de viaţă, cu tot ce ne oferă ea, şi bune şi rele, să ne ajute să Îl vedem pe Domnul prezent peste tot. Să ne ajute să fim fericiţi, cu suflete de copil, să ne ajute să fim puri şi inocenţi, cu inima tron al lui Hristos, ca să ţinem departe de noi: răutatea, ura, minciuna, teama, frica, mândria, bezna indiferenţei şi egoismului. Să ne ajute să ne folosim libertatea vieţii în mod responsabil, ca să rămânem normali într-o lume anormală. Amin.

Cristina Toma

În viaţă şi călătoria e importantă, nu doar destinaţia „Întâi dragostea. Dragostea care înfloreşte cireşul, care creşte copilul, care satură flămândul, care mângâie răstignitul, dragostea lui Dumnezeu pentru creaţia Sa. Aşa vine pacea, pacea desăvârşită, pacea raiului şi a vieţii veşnice. Pământul e uşor sub pasul tău, uşor ca arborul gândurilor pure, omule, lumina creşte şi înfloreşte pe buzele, pe ochii, pe cerul minunilor puse acolo de degetul lui Dumnezeu.

Când ai pornit să fii om să ştii că dragostea e cea dintâi virtute, ea este semnul dezrobirilor. Cântecul tău se îneacă fără dragoste şi mâna ta bâlbâie. Caută sâmburele vieţii. E în tine!” – Ernest Bernea. În viaţă nu contează doar destinaţia, contează şi călătoria. Contează, dacă până am ajuns acolo unde ne-am dorit, am călătorit trecând chiar şi „peste cadavre”. Contează dacă, dorind cu orice preţ să ajungem la capăt de drum, ne-am ghidat după principiul: „scopul scuză mijloacele”.

Contează, dacă am dat un alt sens binelui şi răului, ajungând să credem că binele e rău şi răul bine, transformându-ne astfel din copiii lui Dumnezeu în vrăjmaşii Săi. Contează, dacă în decursul călătoriei am săvârşit fapte rele: am minţit, am furat, am înşelat, am uneltit, am asuprit, am nedreptăţit, am umilit ş.a.m.d. Contează, aşadar, dacă de-a lungul călătoriei am semănat sau nu am semănat suferinţă în jurul nostru, contează, dacă am avut sau nu am avut principii şi valori sănătoase de viaţă, în Duhul lui Dumnezeu. Un creştin autentic, un creştin care doreşte să fie următor al lui Hristos, trebuie să ştie, aşa cum a spus şi Pr. Constantin Sturzu, că niciodată scopul nu scuză mijloacele, fiindcă „mijloacele sunt însăşi «calea Domnului». Ori, această cale nu poate fi strâmbă. «Îndreptați calea Domnului», strigă şi azi Sfântul Prooroc Ioan, urmând lui Isaia” (v.

Ioan 1, 23).

Contează, dacă în călătoria noastră am avut o cârmă a minţii dreaptă, dacă lumina minţii noastre nu a fost o lumină stinsă. Contează, aşa cum spunea Părintele Arsenie Boca, dacă pe drumul vieţii noastre ştim: „ce suntem, cine ni-s părinții, de unde venim, ce-i cu noi pe aici și, într-o lume cu viclene primejdii, cum să ne purtăm, cine ne cheamă Acasă și cine ne întinde momelele. Că de la cârma minții atârnă încotro pornim și unde să ajungem.”

Contează, dacă călătoria a durat mai mult decât ne-am fi dorit, dar a fost făcută fără să cârtim, fără să cădem în deznădejde, atunci când a fost plină de obstacole. Contează, dacă călătoria a fost făcută de bunăvoie, dacă a fost făcută cu iubire și smerenie, cu pace în suflet, cu inima plină de bucurie sfântă, cu răbdare şi iertare. Contează dacă „Tovaraşul” nostru de călătorie a fost Bunul Dumnezeu, dacă pe EL-am chemat să ne fie Ajutător pe cale, dacă pe El L-am avut mereu prezent în toată fiinţa noastră sau dacă ne-am însoţit cu urâciosul diavol care a făcut ca această călătorie să aibă multe peripeţii, să fie plină de răutate, să fie plină de întuneric, să fie plină de deznădejde, să fie plină de căderi şi îngenuncheri. www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 233 Contează dacă am ales calea cea dreaptă, calea legii lui Dumnezeu, calea luminată de Soarele Hristos, calea mântuirii, calea ascultării de un duhovnic iscusit, ghid în toate călătoriile vieţii sau dacă am ales să călătorim pe calea cea strâmbă, pe calea pe care ne-am bazat doar pe noi înşine, doar pe înţelepciunea şi voia noastră.

Contează şi dacă în călătoria noastră am fost însoţiţi de prieteni adevăraţi, care ne-au făcut-o mai uşoară şi mai plăcută sau dacă am fost singuri, fără niciun semen alături, ci doar cu Bunul Dumnezeu, Sprijinitor şi Îndrumător. Şi ca să fim binecuvântaţi cu tovarăşi de călătorie buni, pe care ne putem baza în orice situaţie a vieţii, fie uşoară, fie grea, fie frumoasă, fie mai puţin plăcută, ar fi trebuit ca noi înşine să fi fost însoţitori de nădejde pentru alţi semeni, pe drumul vieţii lor. Ar fi trebuit ca şi noi să fi ajutat pe aproapele nostru să înlăture obstacolele ce i-au apărut pe cale.

Contează, dacă am ales călătoria pe calea cea strâmtă, dacă am ales, aşa cum a spus tot Părintele Arsenie Boca: „cărarea pe care a mers Dumnezeu Însuși ca om adevărat, făcându-ni-se pildă întru toate și dându-ne îndrăzneală.” Contează dacă am ascultat Cuvântul Sfintei Evanghelii: „Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află” (Matei 7, 13). Această cale strâmtă aşa cum spune Sfântul Ignatie Briancianinov: „are un sens foarte profund: ea ne ridică de pe pământ, ea ne scoate din întunericul mândriei, ea ne duce la Rai, ea ne conduce la Dumnezeu, ea ne aşează în lumina cea neapusă a feţei Sale pentru fericirea veşnică.”

Contează, aşadar, dacă pe calea mântuirii ne-am desprins de pământ şi am călătorit spre Cer, conştientizând că suntem doar trecători pe acest pământ şi, că de fapt noi trebuie să ne dorim să fim cetăţeni ai Cerului, trebuie să ne dorim să ne întoarcem Acasă şi să lăsăm lumea cu toate tentaţiile ei, să nu îi slujim ei, fiindcă aşa cum a spus Părintele Arsenie Boca: „de la Dumnezeu ieşim, petrecem pe pământ o vreme şi iarăşi la Dumnezeu ne-ntoarcem. Fericit cine se întoarce şi ajunge iar Acasă, rotunjind ocolul. Aceasta e cărarea.”

Contează, aşadar, dacă în decursul călătoriei noastre pe acest pământ trecător, nu am făcut nimic din cele ce ne-ar putea mustra conştiinţa, nimic din cele ce ne-ar face să avem un comportament neadecvat unui creştin care poartă icoana Mântuitorului Hristos în sufletul său, fiindcă în funcţie de comportamentul nostru, de faptele noastre, destinaţia spre care tindem, va fi una frumoasă şi se va numi Acasă sau va fi una care ne va arunca în focul nestins al iadului veşnic. Contează dacă am fost vrednici următori ai lui Hristos, dacă ni L-am ales pe El, drept Model de iubire, credinţă, milostivire, dăruire, slujire, jertfire, smerenie, pace, iertare și răbdare sau dacă am fost creştini căldicei şi nu am împlinit poruncile Domnului, luând în deşert Cuvântul Lui: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui meu Celui din ceruri” (Matei 7, 21).

Să ne rugăm, aşadar, lui Dumnezeu să ne însoţească mereu pe drumul mântuirii, să ne binecuvânteze cu iubirea Sa şi să ne trimită în ajutor pe: Măicuţa Sfântă, pe Sfinţii Săi, pe toate Puterile Cereşti, pe preoţii Bisericii Sale, pe toţi următorii Săi vrednici, pentru ca în călătoria noastră pentru atingerea scopului vieţii noastre - dobândirea Duhului Sfânt - să nu ne rătăcim, orbiţi de mândria noastră, orbiţi de bezna patimilor noastre, orbiţi de egoismul şi necredinţa noastră.

Doamne, Te rog, ajută-mă să aleg și eu, calea cea strâmtă către Tine, către Cer, către Acasă, ajută-mă să mă însoțesc pe drumul vieții mele, cu iubirea necondiționată a lui Hristos, cu Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

234 CATEHEZĂ dreptatea, cu Adevărul, cu smerenia, cu modestia și simplitatea, ajută-mă să nu calc niciodată peste „cadavre”, pentru împlinirea obiectivelor, scopurilor și visurilor mele! Ajută-mă să călătoresc pe cale, înveșmântată în lumină divină, în comuniune și pace, ajută-mă să nu pun niciodată interesele mele mai presus de iubirea aproapelui, mai presus de prietenia autentică, mai presus de solidaritate și omenie! Să nu mă lași, Doamne, să nedreptățesc, să judec, să invidiez, să întristez pe aproapele meu! Să nu mă lași, Doamne, să rănesc sufletul aproapelui, cu cuvântul sau cu fapta mea! Doamne, ajută-mă să nu-l fac pe celălalt să plătească prea scump pentru iubirea pe care i-o dăruiesc!

Ajută-mă să mă însoțesc pe cale cu tovarăși care Îl iubesc pe Hristos, care s-au dăruit Acestuia cu întreaga lor viață, ajută-mă să mă dăruiesc și eu lui Hristos cu întreaga mea ființă!

Ajută-mă să înlătur toate obstacolele de pe calea spre Tine, cu demnitate, cu credință, respectând principii și valori sănătoase de viață, trăind starea libertății responsabile, trăind în Duhul lui Dumnezeu, trăind în spațiul Învierii Tale! Amin.

Cristina Toma

Rugăciunea noastră să fie o declarație de dragoste pentru Domnul, și nu un raport cu cuvinte seci și goale! „În dialogul iubirii se întâlnesc sufletele, se întâlneşte Dumnezeu cu noi” (Pr. Petru Munteanu).

Despre rugăciunea adresată lui Dumnezeu am mai citit şi am mai scris, dar atât de mult mi-a plăcut și m-a impresionat compararea acesteia, de către Pr. Petru Munteanu la Predica Evangheliei Duminicii Vameșului și a Fariseului cu un „raport sec” sau cu „o declaraţie de dragoste”, încât a încolţit în inima mea o dorinţă puternică, de a împărtăşi şi altor semeni această comparaţie şi de a argumenta veridicitatea ei. E atât de adevărată această comparaţie. Oare când ne rugăm fără iubire, fără credinţă, fără smerenie, cum e rugăciunea noastră către Dumnezeu? Oare nu e ca un raport sec, scris pentru un şef, pentru care în niciun caz nu nutrim sentimente de dragoste, poate nici măcar de respect? Cine scrie un raport către un şef cu iubire necondiţionată? Cu siguranţă când Îl priveşti pe Bunul Dumnezeu doar ca pe un şef la care te duci să ridici doar pretenţii, la care te duci să îţi ceri doar drepturi, nu poate fi vorba de iubire, nu poate fi vorba de comuniunea autentică şi deplină în care se întâlnesc sufletele.

Oare când te rogi Bunului Dumnezeu doar să te ajute să îţi împlineşti tot felul de dorinţe, unele folositoare, altele nefolositoare şi neplăcute Acestuia, scrii o declaraţie de dragoste, o scrisoare de iubire, cu cuvinte de recunoştinţă, cu cuvinte de mulţumire, cu cuvinte de bucurie sfântă? Nu, fiindcă iubirea adevărată presupune reciprocitate, presupune să şi dăruieşti, nu www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 235 numai să primeşti, presupune dialogul adevărului și sincerităţii, dialogul respectului, dialogul smereniei, dialogul comuniunii.

Oare când în rugăciunea ta te mândreşti şi te compari mereu cu semenul de lângă tine, pe care îl consideri mai rău decât pe tine, pe care îl consideri mai sărac în daruri decât tine, pe care îl consideri mult mai păcătos decât tine, nu eşti ca un subaltern care se duce la şef şi-l vorbeşte de rău pe colegul său, scoțându-i în evidență numai defectele, doar, doar va capăta întâietate în ochii acestuia? Oare astfel de rugăciune nu e ca un raport sec şi fals, în care nu scrii şi despre meritele semenilor tăi, în care scoţi în evidenţă doar faptele tale, în care îţi expui doar punctele tari, şi nu şi punctele slabe, în care vorbești doar despre virtuțile tale, nu și despre greșelile și lipsurile tale? Oare nu e ca un raport fals, cu cuvinte goale, ca un raport cu limbaj de lemn, care plictiseşte şi oboseşte, fiindcă nu e un limbaj al sufletului curat şi sincer? Pe Bunul Dumnezeu nu trebuie să-L priveşti ca pe un şef pentru care nu nutreşti sentimente sincere şi dezinteresate, ci trebuie să-L priveşti ca: „pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale, pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu mile şi cu îndurări, pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta” (Psalmi 102, 3-5).

Bunul Dumnezeu trebuie să reprezinte pentru noi, totul, trebuie să reprezinte: Viaţa, Lumina, Adevărul. Pe Bunul Dumnezeu trebuie să-L mărturisim drept: Creatorul, Făcătorul, Ziditorul nostru şi al întregii lumi şi să-L slavoslovim cu iubire, aşa cum un îndrăgostit/ă îşi laudă iubita/iubitul. Pe Bunul Dumnezeu trebuie să-L privim cu ochii inimii plini de iubire adevărată, nepieritoare şi cu neputinţă de a fi stinsă. Aşa cum un îndrăgostit face cea mai frumoasă declaraţie de dragoste persoanei iubite, aşa şi noi în orice clipă a vieţii noastre trebuie să-I facem Bunului Dumnezeu cea mai fierbinte declaraţie de dragoste, având inima plină de cântul iubirii, având inima plină de un dor adânc de ACASĂ. În fiecare clipă a vieţii noastre să-I spunem Domnului: că Îl iubim, că Îl Slăvim, că Îi mulţumim pentru toate binefacerile ştiute şi neştiute.

Rugăciunea noastră de iubire să se ţese mereu în inima noastră ca să Îl putem adora pe Dumnezeu, ca să putem trăi pe Hristos, ca să devenim următorii Săi iubitori şi credincioşi.

Rugăciunea noastră să fie făcută cu şoapte de dor şi iubire, să fie o vorbire smerită și curată, fiindcă numai rugăciunea săvârșită cu Duhul și adevărul este adevărata rugăciune ce se deosebește de rugăciunea celor mincinoși și a celor mândri, de rugăciunea fariseului din Evanghelie.

Când vrem să vorbim cu Tatăl Ceresc, să ne unim mai întâi cu Hristos, să-L chemăm să ne îmbrățișeze sufletul cu iubirea Sa, să ne aruncăm în brațele Sale, așa cum se aruncă îndrăgostiții în brațele iubirii lor. Doar prin mijlocirea lui Hristos Care este, și Dumnezeu, și om, și Fiu iubit al lui Dumnezeu și Fiu al omului, ne putem aduce pe sine la Dumnezeu Părintele. Și de aceea numai întru acest nume al Mântuitorului Hristos, să ne rugăm. Mereu să ne unim și să vorbim cu dragoste lui Hristos, fără semeție și să-I vorbim cu mintea noastră, cu sufletul nostru, cu inima noastră, zicându-I: Doamne, Te iubim! Doamne, Îţi mulţumim pentru darurile cu care ne binecuvintezi cu multă iubire și milostivire! Doamne, ne e dor de Tine! Doamne, ne e dor de ACASĂ! Doamne, nu ne lăsa să slujim la doi domni, și Ție și lui mamona! Doamne, ajută-ne să avem o credință roditoare în fapte bune și frumoase, fiindcă noi singuri nimic bun nu putem face!

Doamne, ajută-ne să ne predăm cu totul Ţie! Doamne, nu putem trăi fără Tine! Doamne, nu ne părăsi pentru păcatele noastre! Fără Tine sufletul nostru e mort! Fără Tine sufletul nostru nu Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

236 CATEHEZĂ cunoaşte Raiul, bucuria, adevărul, credinţa, smerenia! Fără Tine murim pentru veșnicie, fiindcă doar Tu ești Viața! Doamne, învață-ne lecțiile iubirii, iertării, milostivirii, smereniei! Doamne, ajută-ne să Te urmăm în toate! Doamne, ajută-ne să ne ducem crucea spirituală cu credință, iubire și nădejde! Doamne, ajută-ne să fim fii ai luminii! Doamne, ajută-ne să facem mereu Voia Ta! Doamne, ajută-ne ca întreaga noastră viață să fie un cântec de iubire necondiționată, un cântec de mărturisire și recunoștință!

Dacă Îl vom lăuda neîncetat pe Domnul precum îngerii din cer, dacă Îi vorbim cu sufletul și cu inimă smerită, sinceră și curată, dacă Îi vom cere cu smerenie toate cele de folos, dacă vom fi atenți la glasul și iubirea Lui, vom fi mereu uniți cu El, și nu cu vrășmașul diavol, vom fi mereu îndrăgostiți de El și rugăciunea noastră va fi mereu o declarație de dragoste, și nu un raport cu cuvinte seci și goale.

Să Îl iubim mereu pe Dumnnezeu, ca să avem iubire, viață, putere, credință. Să ne străduim să dobândim dragostea lui Hristos, fiindcă așa cum spunea Părintele Porfirie: „dragostea lui Hristos este o dragoste ce nu se poate pierde. De acolo izvorăşte bucuria. Bucuria este Hristos Însuşi. Este o bucurie ce te face alt om. Este o nebunie duhovnicească, dar în Hristos. Acest vin duhovnicesc te îmbată precum vinul curat… Această beţie dumnezeiască este darul lui Dumnezeu ce se dă celor curaţi cu inima.”

Să Îi spunem mereu Domnului, precum Fericitul Augustin: „Te iubesc, Doamne Dumnezeul meu, şi doresc Să te iubesc pururi şi tot mai mult.

Căci Tu eşti, într-adevăr, mai dulce decât mierea cea mai bună, mai desfătat decât laptele cel mai ales, şi mai strălucitor decât toată lumina.

De aceea eşti, pentru mine, Mai de preţ decât aurul, şi argintul, şi nestematele… ” Să conștientizăm, așadar, cum a spus Pr. Petru Munteanu, că doar: „În dialogul iubirii se întâlnesc sufletele, se întâlneşte Dumnezeu cu noi”.

Cristina Toma

Să-L căutăm pe Domnul, având model pe vameşul Zaheu „Omul care nu iubeşte nu înţelege nimic din lumea lucrurilor văzute şi ascunse. Graiul minunilor îi este cu desăvârşire închis. Acolo unde nu este dragoste nu este nici cunoştinţă adâncă. Este în firea omului să învingă prin dragoste. Dumnezeul întrupat ne-a dezvăluit lumea nouă, adevărul, viaţa şi puterea prin dragoste.” Ernest Bernea Pilda vameşului Zaheu, o pildă de pocăinţă, iubire şi smerenie, m-a ajutat să înţeleg şi să învăţ multe lecţii ale vieţii duhovniceşti, lecţii la care nădăjduiesc că voi lua note de trecere, cu ajutorul şi iubirea Bunului Dumnezeu. Ce am înţeles şi ce am învăţat din această pildă? www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 237 Am înţeles, că niciodată nu putem pune început bun în viaţa noastră, că nu putem să ne schimbăm în bine, oricât ne-am dori acest lucru şi oricât de mult am trâmbiţa despre aceasta, dacă nu ne dorim întâlnirea cu Hristos, dacă nu dorim ca sufletul nostru să-L cunoască şi să fie atins cu aripa iubrii Sale necondiţionate. Am învăţat, că doar Hristos, Domnul luminii, poate alunga bezna patimilor din sufletele noastre, am învăţat, că doar El poate transforma cel mai adânc întuneric în lumina cea mai blândă şi mai caldă, că poate transforma o inimă de gheaţă într-un soare arzător. Am învăţat, că doar în prezenţa lui Hristos îţi conştientizezi întunericul sufletului şi vrei să nu mai fii orb spiritual, vrei să te îndrepţi către Lumină, către Iubire, către Adevăr, către Viaţă, vrei să ai o inimă caldă şi iubitoare de Dumnezeu şi semeni, şi nu una împietrită de nepăsare, răutate, egoism, invidie, ură, vrei să ai o credinţă roditoare, să lucrezi fapte bune, frumoase şi plăcute Mântuitorului Hristos.

Am înţeles, că atunci când facem câţiva paşi spre Dumnezeu, face şi El mai mulţi către noi, fiindcă Bunul Dumnezeu e iubire şi El nu poate sta indiferent la dorinţa noastră de a-L întâlni, El nu ne forţează uşa inimii noastre, dar atunci când simte că vrem să Îl primim în casa sufletului nostru, se grăbeşte să vină la întâlnirea cu noi, fiindcă a tânjit după acest lucru, fiindcă a dorit să Îi dăruim cu multă iubire inima noastră, pentru a şi-o face tron al Împărăţiei Sale. Am învăţat, că Bunul Dumnezeu nu vrea să-l piardă, ci să-l caute pe păcătos, fiindcă ne iubeşte atât de mult, şi pe cei buni şi pe cei răi, şi pe credincioşi, şi pe păcătoşi, şi ne vrea pe toţi ACASĂ, pe toţi ne cheamă pe Calea mântuirii.

Am înţeles, că Bunul Dumnezeu ne priveşte cu ochii iubirii şi ai iertării, că nu ne priveşte cu ochii judecăţii, aşa cum îi privim noi pe semenii noştri, stăpâniţi de unele patimi. Am înţeles, că Dumnezeu are judecăţile Sale drepte. Bunul Dumnezeu nu aruncă în noi cu piatra, Bunul Dumnezeu nu râde de neputinţele noastre. Bunul Dumnezeu nu ne umileşte şi nu ne urăşte, chiar dacă L-am supărat de nenumărate ori cu păcatele noastre, chiar dacă greşelile noastre sunt câtă frunză şi iarbă și sufletul ne este mort sub lespedea patimilor noastre. Dumnezeu vede şi lumina din noi, nu numai întunericul pe care îl vedem noi în aproapele nostru care greşeşte. Am învăţat, că Dumnezeu ne acoperă cu haina iubirii, dacă vrem să ne îmbrăcăm în Hristos, am învăţat că ne dă să bem apa de viaţă dătătoare, dacă avem o sete permanentă şi arzătoare de El. Am învăţat că Dumnezeu bate şi la inima vameşilor, şi la inima femeilor desfrânate, şi la inima tâlharilor, caută şi acolo sălaş şi intră cu multă dragoste dacă este primit cu pocăinţă adâncă şi curată, cu smerenie şi cu multă iubire. Am învăţat, că toate poruncile lui Dumnezeu trebuie să îşi aibă izvorul în porunca iubirii, şi că trebuie să renunţăm la a ne judeca semenii, fiindcă nu ştim cum este inima lor înaintea lui Dumnezeu, fiindcă nici noi nu suntem fără de păcate, fiindcă judecata aproapelui înseamnă mândrie și egoism, înseamnă răutate și lipsă de iubire, înseamnă, aşa cum spunea Părintele Porfirie: „smulgerea puterii lui Hristos şi convingerea că suntem mai presus de Hristos şi de Dumnezeu Tatăl.”

Am învăţat că lăcomia este patima care ne ţine sufletul acoperit cu o lespede grea, am învăţat că lăcomia ne împietreşte sufletul şi ni-l face imun la durerea şi suferinţa semenilor, că lăcomia ne ţine într-un întuneric permanent, într-un egoism nesfârşit, că lăcomia ne ţine sufletul prizonier într-un mormânt adânc, dacă Bunul Dumnezeu nu se milostiveşte să ridice lespedea de pe acesta, cu iubirea Sa nemărginită de oameni. Am învăţat că poţi să te trezeşti din somnul cel de moarte al patimilor, dacă pocăinţa ta e sinceră şi curată, dacă ţi-L iei drept model de trăire şi Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

238 CATEHEZĂ slujire pe Mântuitorul Iisus Hristos.

Am învăţat că bogăţia nu este o piedică pe drumul mântuirii, am învăţat că şi bogaţii se pot mântui, dacă toate bogăţiile lor sunt folosite cu folos, spre ajutorarea semenilor aflaţi în diverse nevoi, dacă bogăţia nu este realizată prin mijloace necinstite, prin asuprirea, exploatarea, nedreptăţirea semenilor. Şi bogaţii se pot mântui dacă au sufletul plin de Hristos, dacă scopul lor în viaţă nu e să se îmbogăţescă material, ci sufleteşte, dacă dăruiesc cu iubire din toate cu care au fost binecuvântaţi cu dărnicie de Bunul Dumnezeu.

Am învăţat că nu trebuie să îţi fie ruşine să arăţi, că Îl iubeşti mai presus de toate pe Bunul Dumnezeu, am înţeles că umilinţa la care te supun cei din jurul tău, atunci când te simt neajutorat, atunci când te simt ca un copil inocent lipsit de apărare, nu trebuie să îţi trezească sentimentul de răzbunare, nu trebuie să îţi trezească dorinţa de a răspunde cu aceeaşi monedă, de a răspunde răului cu rău, ci de a răspunde răului cu iubire şi iertare, cu smerenie şi înţelepciune.

Am învăţat că Spovedania sinceră și curată, făcută fără ruşine, în văzul tuturor îţi linişteşte conştiinţa, care e cel mai aspru judecător, am învăţat, că spovedania îţi aruncă de pe chip şi din suflet mulţime de măşti şi te îmbracă în haină nouă şi luminoasă, te curăţeşte de toată întinăciunea, te ajută să îţi îmbraci sufletul în Har și să te întâlneşti cu Hristos, te ajută să rupi paginile murdare din cartea vieţii tale, te ajută să pui piatra de temelie a schimbării tale interioare şi exterioare, te ajută să te transformi din omul vechi, cu inima împietrită, în omul nou, cu dorinţă de îndumnezeire, în omul însetat, flămând şi plin de dor de Hristos.

Am învăţat, aşadar, că oricât de păcătoşi am fi, nu trebuie să ne pierdem nădejdea mântuirii, dar pentru aceasta, trebuie să-L căutăm pe Domnul, având model pe vameşul Zaheu, trebuie să avem mereu o sete şi o foame de Dumnezeu, trebuie să tânjim mereu după iubirea lui Hristos, trebuie să ne dorim să ne întâlnim cu El pe drumul vieţii, iubind, iertând, smerindu-ne şi trăind credinţa autentică, roditoare în fapte bune şi frumoase.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajută-mă să simt și eu ca vameșul Zaheu, cât de Mare și Sfânt ești, și să doresc să Te văd, să Te aud, să Te cunosc, să Te caut, să Te urmez, să Te slujesc împlinind poruncile Tale și făcând Voia Ta! Doamne, cercetează-mi, Te rog, sufletul păcătos și trezește-mi adormita conștiință, deschide-mi ochii inimii ca să alung întunericul dinlăuntrul meu și să caut Lumina, Adevărul, Viața! Ajută-mă să mă rog Ție cu adâncă smerenie și pocăință, ajută-mă să renasc duhovnicește, să simt a Ta putere, prezență și iubire, în fiecare clipă a vieții mele, să simt mereu o sete și o foame de Tine, să năzuiesc spre Tine cu toată ființa mea.

Doamne, Te rog, vino și în casa sufletului meu! Vreau să deschid larg ferestrele și ușa inimii, ca să Te primesc cu drag în ospeție! Pogoară-Te, Iisuse al meu și sub acoperământul sufletului meu, mântuiește-mă, Te rog, și pe mine, oaia Ta rătăcită și pe toți cei ai casei mele!

Ajută-mă să nu agonisesc niciodată comori materiale, pieritoare și stricăcioase, îmbogățește-mă spiritual, îmbogățește-mă în lumină, smerenie, credință și iubire, în milostivire, bunătate, cinste și dreptate. Ajută-mă să mă eliberez din lanțurile păcatului și să mă înalț pe aripile credinței spre Tine – Izvorul Păcii, Bucuriei și Fericirii autentice! Doamne, ajută-mă să conștientizez că: În viaţă şi călătoria e importantă, nu doar destinaţia, Te rog, ajută-mă să ajung din nou ACASĂ, călătorind pe calea virtuților creștine și morale, și nu pe calea cea largă a păcatului. www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 239239 Doamne, îmbrățișează-mă cu Brațele bunătății Tale milostive și ale iubirii Tale de viață dătătoare, ca să îmi schimb modul de a gândi, de a simți, de a înfăptui! Ajută-mă să TE IUBESC, DOAMNE, ca să suspin mereu după Tine, ca să tânjesc mereu după Tine, ca să vin la Tine în mod liber, cu sufletul plin de dorința de mântuire, de fericirea veșnică și de iubirea din sânul Preasfintei Treimi. Amin.

Cristina Toma

Sfânta spovedanie Una dintre marile datorii duhovniceşti ale creştinilor este mărturisirea păcatelor. Trebuie să ştim mai întâi că toţi greşim înaintea lui Dumnezeu, unii mai mult, alţii mai puţin, şi nimeni nu este fără de păcat. Acest lucru ni-l arată Sfânta Scriptură, care zice: Toţi multe greşim. Iar de vom zice că păcat nu avem, pe noi înşine ne înşelăm şi adevărul nu este în noi; iar dacă ne vom mărturisi păcatele, credincios şi drept este Dumnezeu, ca să ne ierte nouă păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată întinăciunea şi nedreptatea.

Taina Mărturisirii sau a Spovedaniei cuprinde patru părţi. Prima parte este durerea inimii pentru păcate. Să-mi pară rău şi să plâng pentru păcatul prin care am supărat pe Dumnezeu. A doua este spovedania prin grai viu la duhovnic. A treia este facerea canonului. A patra parte, cheia Sfintei Spovedanii, este dezlegarea păcatelor, prin punerea mâinilor preotului pe capul credinciosului. Aceasta se numeşte epicleza duhovniciei, adică venirea Duhului Sfânt peste capul celui ce s-a mărturisit curat. Că nu se poate încheia Taina Sfintei Spovedanii, decât atunci când a pus preotul mâna pe capul celui ce se mărturiseşte şi i-a citit rugăciunea de dezlegare. Dar preotul nu poate dezlega la Spovedanie decât ce i s-a spus. Iar dacă cineva are vreo rezervă şi ţine vreun păcat nespus, toate păcatele le are îndoite, pentru că a crezut că Dumnezeu nu ştie ce a făcut.

O spovedanie trebuie să împlinească următoarele condiţii: 1. Spovedania trebuie să se facă înaintea duhovnicului. Deci, eu când mă duc la spovedanie înaintea preotului, mă duc în faţa lui Dumnezeu. Preotul este un simplu martor. În ziua judecăţii el atât poate spune, cât i-am spus eu. Ce nu i-am spus, nu-i dezlegat nici pe pământ, nici în cer. Dar eu, dacă m-am dus la spovedanie şi i-am spus toate şi preotul mi-a făcut dezlegare cu mâinile pe cap, eu sunt dezlegat. Nu aţi auzit în Evanghelie? A suflat asupra lor şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt; cărora le veţi ţine păcatele, ţinute vor fi şi cărora le veţi ierta, iertate vor fi, şi orice veţi dezlega voi pe pământ, va fi dezlegat şi în cer...”

2. Spovedania trebuie să fie completă şi să nu se ascundă nimic din cele făptuite. Dar ca să Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

240 CATEHEZĂ ţii minte şi să faci o mărturisire întreagă, nu te duce cu ochii legaţi la preot, căci diavolul îţi ia mintea şi uiţi. Cu o săptămână sau două înainte, stai liniştit într-o cameră, ia-ţi un caiet şi scrie toate păcatele tale din copilărie, sau de la ultima spovedanie. Ce păcate ai pe conştiinţă, de când erai copil mic; când erai de cinci ani, când erai de şapte ani, când erai în clasa întâi la şcoală, când erai în clasa a doua, când erai într-a noua, când erai fată mare sau flăcău, înainte de căsătorie sau după căsătorie, când erai militar. Scrie, că şi diavolul a scris. Avem contabil bun, îngerul rău, pe umărul stâng, care scrie tot.

3. Spovedania trebuie făcută de bună voie, după mărturia Duhului Sfânt, Care zice: şi din voia mea mă voi mărturisi Lui. 4. Spovedania să fie făcută cu umilinţă, căci inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

5. Spovedania să nu fie prihănitoare, adică să nu dăm vina pe nimeni, nici pe oameni, nici pe vreo altă zidire a lui Dumnezeu, nici chiar pe diavoli. La spovedanie numai pe noi să ne învinuim şi să ne prihănim, cum zice Sfântul Ioan Scărarul: „A mea este buba, a mea este rana; dintru a mea lenevire s-a făcut, iar nu dintr-a altuia”.

6. Spovedania se cuvine să fie dreaptă, adică să spui adevărul; spune cum ai făcut toate, fără ruşine. Isus Sirah zice: Este ruşine care aduce păcat şi este ruşine care aduce slavă şi har.

Ruşinea aceasta pe care o suferi la spovedanie te scuteşte pe tine de ruşinea aceea pe care o vom suferi cu toţii în ziua cea înfricoşată a Judecăţii lui Dumnezeu.

7. Spovedania să fie hotărâtoare. Să luăm înaintea duhovnicului o mare hotărâre de a nu mai păcătui, ajutându-ne nouă dumnezeiescul har, şi să voim mai bine a muri de mii de ori decât a mai păcătui de acum înainte cu voinţa noastră. Sfântul Vasile cel Mare zice: „Nu se foloseşte de mărturisire, nici se mărturiseşte, cel ce zice la spovedanie numai că a greşit, însă rămâne iarăşi în păcat şi nu-l urăşte”. Toată pocăinţa ta întru aceasta constă, să te hotărăşti a-ţi schimba viaţa.

Sub îndrumarea domnului Gheorghe Măriuța

Torna, torna, fratre!

Timp de peste un mileniu, aproximativ între secolele al III-lea şi al XIII-lea, spaţiul românesc s-a aflat în calea popoarelor migratoare. Goţi, huni, gepizi, avari, slavi, cumani ori tătari s-au aflat pentru anumite perioade de timp aici sau în apropierea teritoriului de astăzi al României. În această vreme, Epoca Antică a lăsat locul Evului Mediu, în decursul mai multor secole, limba vorbită de daco-romani s-a schimbat.

S-a format poporul român, vorbitor al unui grai neolatin - limba română.

Mileniul marilor migraţii - noi popoare europene Între secolele al III-lea şi al XIII-lea, perioadă cunoscută sub numele de Mileniul marilor migraţii, peste teritoriul locuit de daco-romani apoi de români, au trecut valuri succesive de popoare migratoare de origine europeană şi asiatică. Desfăşurat pe întregul continent european, procesul migraţiilor de la sfârşitul Antichității și din primele secole ale Evului Mediu a avut ca rezultat formarea unor popoare noi şi a limbilor vorbite de acestea: romanice, germanice, www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 241 slave. În documentele vremii, popoarele migratoare au fost numite de romani barbare, pentru că nu aparţineau civilizaţiei romane.

Migratori şi autohtoni Dacă în fosta provincie romană Dacia stăpânirea romană a încetat în secolul al III-lea, în regiunea dintre Dunăre şi Marea Neagră aceasta a durat până în anul 602. Primii migratori sosiți la nordul Dunării au fost goţii de neam germanic (mai întâi vizigoții- ramura lor de apus, apoi cea de răsărit - ostrogoţii). Apoi au ajuns gepizii, avarii, slavii, vechii bulgari. Mulţi dintre aceștia au exercitat o dominaţie de la distanţă, având centrul de putere în afara spaţiului românesc propriuzis (de pildă, în Pannonia, pe teritoriul de astăzi al Ungariei). Din secolul al IX-lea, românii s-a confruntat succesiv cu invaziile ungurilor, pecenegilor, uzilor ş.a., ultimele atacuri fiind cele ale tătaro-mongolilor (sec. XIII).

Sub îndrumarea domnului Gheorghe Măriuța

Postul Paștelui, cale a dragostei și a speranței lui Dumnezeu, timp de înfrânare și sporire duhovnicească „De ce îi este foame omului? De iubire și de sens.”

(Părintele Nicolae Steinhardt) Postul Paștelui este cel mai lung şi mai aspru dintre toate cele patru posturi importante din an şi de aceea se mai numeşte şi Postul Mare. Acest post durează 40 de zile, la care se adaugă Săptămâna Patimilor.

Postul (sl. пост) este înțeles în general ca o practică de abținere de la anumite mâncăruri, în anumite zile ale săptămânii (miercurea și vinerea) sau pe perioade mai lungi stabilite de Biserică, posturile (și însemnate în calendarul bisericesc). Totuși, postul este și o practică de nevoință sufletească și atenție sporită, trezvie. Postul include reținerea de la gânduri și fapte rele. În primele secole, motivul principal al postirii era pregătirea catehumenilor care urmau să fie botezati de Paşti şi să intre în biserică. În timp, Postul Paştelui a devenit o perioadă de pregătire spirituală pentru ca toţi creştinii să sărbătorească Învierea Mântuitorului Iisus Hristos.

Postul Mare datează dinainte de începerea activităţii mesianice a Mântuitorului. În primele secole se obişnuia să se postească doar în Vinerea Patimilor sau câteva zile înainte.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

242 CATEHEZĂ La sfârşitul secolului al III-lea, Postul Mare a fost împărţit în două: postul prepascal, cunoscut sub numele postul „Păresimi“ - cuvânt care desemna cele patruzeci de zile ale postului, „quadragesima“ însemnând „patruzeci“ în limba latină -, care ţinea până în Duminica Floriilor şi postul Paştilor (postul pascal), care ţinea o săptămână, începând cu Duminica Floriilor şi încheindu-se cu Duminica Învierii Domnului. În urma Sinodului I ecumenic de la Niceea, din anul 325, în Biserica de Răsărit s-a stabilit ca durata postului să fie de şapte săptămâni, durată care a rămas valabilă până în zilele noastre. În calendarul bizantin, postul mare începe în lunea de după Duminica izgonirii lui Adam din Rai, iar în cel latin, cu Miercurea Cenuşii.

Ne aflăm în Postul Paștelui, perioadă duhovnicească şi liturgică plină de semnificaţii din timpul anului bisericesc, ce ne conduce spre slăvitul praznic al Învierii Fiului lui Dumnezeu.

Biserica a rânduit acest timp duhovnicesc de nevoinţă sufletească şi trupească a credincioşilor, aceştia fiind chemaţi să participe la sfintele slujbe, să lupte cu ispitele şi patimile, să cultive virtuţile creştine, să se spovedească şi să primească Preacuratele Taine.

Postul Paștelui este prilej de bucurie, de liniște și de fericire. În perioada Postului Paștelui trebuie să învățam să ne bucurăm de tot ceea ce ne înconjoară și să așteptăm cu emoție minunea de la sfârșitul postului și anume Învierea Domnului.

Postul Paștelui trebuie să fie și un bun prilej de iertare. Postul trebuie să fie înstrăinarea de toate deșertăciunile acestei lumi, înfrânarea limbii, depărtarea de toate poftele, de clevetire, de minciună și de toate relele. În Săptămâna Mare (premergătoare Sfintelor Paști), postul este și mai aspru, iar în Vinerea Mare creștinii sunt îndemnați să țină post negru (fără apă și mâncare între răsărit și asfințit), în amintirea Patimilor Mântuitorului.

Sunt doar două zile cu dezlegare la pește: Buna Vestire și Floriile (duminica dinaintea Paștelui).

Un post adevărat este cel care presupune lăsarea de bucate și, de rând cu ele, de păcate și de orice răutate. Iar cel care vrea să dobândească toată virtutea ar trebui să se împrietenească cu postul și cu rugăciunea, lucrând faptele bune.

Postul cel Mare mai este și o călătorie spre rai, din care Adam a fost scos pentru neascultare. De aceea postul presupune nu doar iertarea unuia cu altul și cu Dumnezeu, dar și întoarcerea la lucrarea celor sfinte și dumnezeiești, la împăcarea cu toți și cu toate. În post dezrădăcinăm tot răul din noi, dobândind armele necesare contra vrăjmașului sufletelor noastre. Fără nevoință și asceză nu e posibilă biruința.

Prin post şi rugăciune omul se apropie de Dumnezeu, se umple de harul Lui, de prezenţa Lui iubitoare, sfinţitoare şi tămăduitoare. Deoarece „Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 8), nu putem ajunge la dragoste decât prin cunoaşterea lui Dumnezeu. Cât de frumos ar fi să mărturisim şi noi împreună cu apostolii şi ucenicii Lui: „Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el.” (I Ioan 4,16).

Măsura vieţii creştine este dragostea, iar toate câte le facem trebuie să ducă spre dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, inclusiv postul.

Postul ne trezeşte la pocăinţă şi la poftă de viaţă îmbunătăţită întru Hristos. Probabil www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 243 cununa eforturilor depuse în această perioadă e să ne apropiem mai vrednici de Sfânta Împărtăşanie. Nu în zadar, înainte de a primi Trupul şi Sângele Domnului, slujitorul ieşind cu potirul din altar rosteşte cuvintele: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi”.

Acestea sunt condiţiile primirii Împărtăşaniei, care aduce alese binecuvântări în viaţa creştinului: „iertarea păcatelor, tămăduirea trupului şi a sufletului şi viaţa de veci”.

Nu e bine să ţinem post în exclusivitate pentru noi, ci mai ales pentru a împărtăşi din dragostea noastră. Foarte frumos e să întâlneşti oameni care postesc pentru familie, pentru pace, pentru rodirea pământului… După astfel de eforturi, sigur primesc binecuvântarea cerească, iar rugăciunile devin auzite.

Prin greutăţi omul se căleşte, iar efortul personal trebuie să ducă la invocarea ajutorului Lui Dumnezeu, fără de care „nu putem face nimic” (Ioan 15, 5). Nu suntem în stare nici chiar să iubim.

Toate se raportează la iubirea lui Dumnezeu, Care se jertfeşte omenirii din prea marea Sa dragoste. „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).

Să răspundem şi noi Celui de Sus cu aceeaşi iubire, după cum ne îndeamnă Apostolul iubirii: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este întru el” (I Ioan 2, 15). „Cel ce are bogăţiile lumii acesteia şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum mai rămâne în el dragostea lui Dumnezeu” (I Ioan 3, 17).

Așadar, să rămânem în dragoste, căci ea este „rădăcina şi izvorul binelui” (Sf. Ioan Gură de Aur). Fie ca această primăvară duhovnicească, căci așa mai este numit acest post, să ne ajute să reînviem prin Sfintele Paști, pe care vrem să-l trăim în acest an cu mai multă intensitate.

Să depășim toate neputințele și să alegem calea postului, care aduce doar roade duhovnicești!

Prof. Dimitriu Sîrghie VasilicaColegiul Național „M. Sadoveanu” –Pașcani

Rugăciuni care se citesc în Postul Paştelui O singură rugăciune scurtă, dar cu mesaj puternic de pocăinţă, este citită de două ori la sfârşitul fiecărei slujbe din timpul Postului Mare, de luni până vineri. Aceasta poate fi considerată o rugăciune specială pentru această perioadă. Tradiţia o atribuie unui mare învăţător al vieţii duhovniceşti, Sfântul Efrem Sirul. „Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, daruieşte-l mie, robului Tău. Aşa Doamne, împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.“ De ce ocupă un loc atât de important această scurtă şi simplă rugăciune în slujbele de Post şi ce mesaj transmite credincioşilor? Părintele Eugen Ramon Ilie, preot paroh la biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“, explică tâlcul Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

244 CATEHEZĂ acestor vorbe şi ne spune de ce mesajul este esenţial pentru fiecare dintre bunii creştini. „Este un canon de pocăinţă, o rugăciune deosebită care arată bunăvoinţa şi străduinţa omului în creşterea duhovnicească şi recapitulează într-o manieră unică şi lucrurile bune, dar şi cele rele ale pocăinţei.

Constituie, să spunem aşa, o «verificare» pentru ostenelile noastre personale de-a lungul Postului”, spune preotul.

Canonul cel Mare, cea mai importată operă a imnografiei Tot în postul Paştelui, o altă rugăciune deosebit de importantă care se citeşte în biserică este Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Conform creştinortodox.ro, aceasta reprezintă una dintre treptele pocăinţei ce conduc spre Ziua Învierii lui Hristos. Este una dintre cele mai importante, dacă nu chiar cea mai importantă operă a imnografiei despre pocăinţă. Deşi abundă în episoade biblice, totuşi nu este o simplă concentrare a unor teme biblice. Dimpotrivă, în acest Canon toate faptele scripturistice la care s-a făcut părtaş omul - crearea, căderea, alungarea din Rai, întoarcerea, aşteptarea, răscumpărarea - sunt personalizate. Ele se transformă în faptele fiecăruia dintre noi: crearea mea, căderea mea, răscumpararea mea. Istoria personajelor devine istoria mea, iar eu devin conştient de profunzimea ei: „De unde voi începe să plâng faptele vieţii mele celei ticăloase?“. Canonul ne introduce pe fiecare dintre noi în istoria Sfintei Scripturi şi ne determină să conştientizăm, prin intermediul modelelor de pocăinţă, amplitudinea păcatelor noastre şi înstrăinarea faţă de Dumnezeu.

Părinte pentru orfani şi săraci Despre autorul Canonului cel Mare, Sf. Andrei Criteanul, teologii spun că nu se cunosc foarte multe amănunte. Se crede că s-a născut în Siria, în orasul Damasc, în jurul anului 660.

Legendele spun că Andrei nu a putut vorbi până la vârsta de 7 ani, când a primit Sfânta Împărtăşanie într-o biserică din Ierusalim. Din acest motiv, părinţii l-au închinat lui Dumnezeu.

De-a lungul vieţii sale şi-a însuşit o bogată învăţătură teologică şi s-a remarcat prin milostenie.

Era părinte pentru orfani, arăta compasiune faţă de săraci şi a fost un fervent apărător al cauzei dreptăţii şi refugiu pentru cei persecutaţi. Distingându-se prin numeroasele sale calităţi, în preajma anului 712 a fost ales Arhiepiscop al Gortynei, în insula Creta. Aici binefacerile sale s-au înmulţit şi s-au extins, concretizându-se prin ridicarea mai multor aşezăminte filantropice, între care şi un spital pentru săraci.

Scrierile sale au un caracter profund De numele său se leagă mai multe scrieri bisericeşti aproximativ 60 de cuvântări, 59 de canoane, 66 de irmoase (troparele de la începutul canoanelor), 34 de stihiri şi 47 de idiomele (tropare cu melodie şi ritm propriu), ceea ce indică o activitate prolifică pentru epoca sa. Canonul de pocăinţă este cunoscut şi sub numele de Canonul cel Mare, nu numai datorită lungimii sale (266 de strofe faţă de cele 30 ale unui canon obişnuit), ci și profunzimii conţinutului său. Conform creştinortodox.ro, prin Canonul de pocăinţă, Sfântul Andrei a înaintat un puternic protest împotriva păcatului. Ca principiu de viaţă, el promovează permanenta pocăinţă pentru păcatele pe care le săvârşim clipă de clipă, precum şi dorinţa continuă de a urma lui Hristos şi celor care s-au apropiat de el prin curăţirea de păcate.

Liturghia Darurilor mai Înainte Sfinţite Tot în perioada Postului Mare, în biserică se săvărşeşte o slujbă specială, numită Liturghia Darurilor mai Înainte Sfinţite. Deoarece pocăinţa are drept menire bucuria Învierii, sâmbăta şi www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 245 duminica din timpul Postului Mare, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur şi cea a Sfântului Vasile cel Mare se săvârşesc în veşminte luminate, iar miercurea şi vinerea, Liturghia Darurilor mai Înainte Sfintite unită cu Vecernia, ca semn de pocăinţă, se săvârşeşte în veşminte cernite. „Această Liturghie este săvârşită pentru împărtăşire euharistică mai intensă întrucât şi Postul acesta este mai intens sau mai sever. Perioada este potrivită pentru învierea lentă a sufletului din moartea păcatului şi culminează cu explozia bucuriei Învierii din noaptea de Paşti”, spun preoţii.

Rugăciune care se citeşte în fiecare post „Dumnezeul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai înainte ai întocmit, prin Legea Ta cea Veche și Nouă, aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudăm și Ție ne rugăm: întărește-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârguință, spre mărirea numelui Tău celui sfânt și spre iertarea păcatelor noastre, spre omorârea patimilor și biruință asupra păcatului; ca împreună cu Tine răstignindu-ne și îngropându-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte și să petrecem cu bună plăcere înaintea Ta întru toate zilele vieții noastre.

Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Hristoase, Dumnezeule, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte, și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”

Fie ca Domnul să ne ajute pe toată durata Postului Mare să îl îndeplinim pe acesta cum se cuvine așa încât să putem sărbători cu vrednicie Sfânta Înviere!

Zilele Mitropolit Visarion Puiu”, ediția a XXIII-a La Colegiul Național „Mihail Sadoveanu” din Pașcani, tradițională activitate culturalreligioasă, în cadrul manifestării „Zilele Mitropolit Visarion Puiu”, ediția a XXIII-a. O delegație de preoți, cercetători și profesori condusă de președintele Asociației „Mitropolit Visarion Puiu”, pr. dr. Florin Aurel Țuscanu, s-a întâlnit cu elevi interesați de viața și de activitatea vrednicului de pomenire ierarh orthodox născut la Pașcani, în urmă cu 140 de ani. Întâlnirea cu liceenii a avut următoarele momente: - evocarea personalității complexe a mitropolitului Visarion Puiu; - prezentare de carte: Visarion Puiu, Episcopul Hotinului, Glas în pustie – îmbunătățiri bisericești întârziate, Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2019; ediție îngrijită de pr. dr. Florin Aurel Țuscanu; - rezultatele ultimelor cercetări făcute în Bibliotheca Apostolica Vaticana; - note de călătorie pe urmele mitropolitului aflat în exil: Abbazia di Maguzzano – opera Don Calabria (Italia); - teatru documentar: O zi din copilăria mitropolitului Visarion Puiu.

Activitatea a fost organizată de catedra de religie, coordonator: prof. Vasilica DimitriuHai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

246 CATEHEZĂ Sîrghie și de catedra de limba română (pr. prof. dr. Leonardo Ioan Atudorei și prof. Mărioara Preutu). Elevii Estera Vodă, Aleksandru Curcudel și Ionuț Danțuș (clasa a XI-a A), Ștefan Robert Molocea și Costel Ionuț Arseni (clasa a VIII-a A) au emoționat prin interpretarea lor plină de sensibilitate.

Prof. Dimitriu Sîrghie VasilicaColegiul Național „M. Sadoveanu” –Pașcani

Rugăciunea de seară – „cheia visteriei darurilor dumnezeiești” Fiecare creștin are două momente pe care le dedică rugăciunilor mai îndelungate: dimineața și seara. Desigur, ne putem ruga în orice clipă a zilei, dar timpul oferit rugăciunii este, de regulă, foarte limitat din cauza locului de muncă, a grijilor privitoare la familie, la casă, la diferite probleme de care suntem asaltați zilnic. Însă, este important ca măcar aceste două momente ale zilei să le închinăm lui Dumnezeu, având în vedere că așa au făcut creștinii încă din primele secole.

De multe ori se întâmplă să ne facem rugăciunea de seară cuprinși de oboseală iar gândurile să ne fie împrăștiate la nimicurile făcute peste zi și la grijile zilei de mâine. Astfel, ne rugăm cu greutate, fără vlagă, fără profunzime, cu simțământul de obligație față de Dumnezeu, adică cu o „rugăciune de tipic și la inimă nimic”, după cum spunea părintele Arsenie Papacioc.

Din aceste motive, rugăciunea de seară are o importanță covârșitoare pentru viața și mai ales pentru creșterea noastră spirituală. Rugăciunea neîncetată este paza continuă a simțurilor.

Sunt motive pentru care rugăciunea de seară este neglijată cum ar fi munca istovitoare sau grija creșterii copiilor, însă aceste motive, dacă sunt întemeiate, nu sunt dăunătoare pentru suflet, cu condiția ca munca și grija creșterii copiilor să fie însoțite de rugăciune, cu toată strădania noastră. Totuși, chiar și istoviți fiind, o scurtă rugăciune de seară fie cât de mică, înseamnă mult înaintea lui Dumnezeu.

Nu în ultimul rând, rugăciunea de seară este ocazia cea mai potrivită de a ne deprinde cu cercetarea de sine, prin cugetarea la toate gândurile, cuvintele și faptele săvârșite peste zi. Astfel, conștientizăm mult mai bine ce am făcut bine și ce am făcut rău, dar și ce am fi putut să facem bine și nu am făcut. În urma acestei cercetări, rugăciunea de seară este și un mijloc de împăcare cu Dumnezeu pentru toate relele din timpul zilei, pe care le-am conștientizat prin cercetare, și o lăsare a noastră în grija Sa pe timpul nopții.

Sfânul Varsanufie ne spune că „cine se roagă pentru altul câştigă el însuşi căci săvârşeşte un act de iubire şi sporeşte în ea ridicându-se la o stare superioară. Apoi se roagă şi pentru sine căci prin însuşi faptul că se roagă, se pune în legătură cu Dumnezeu de la Care vine bunătate şi putere. Deci rugându-te pentru altul continuu, te rogi şi pentru tine continuu şi câţi pot să facă aceasta? Apoi cine poate să-i aibă mereu în minte pe toţi în mod continuu? Dar cel desăvârşit îi poate avea virtual pe toţi în gând. În orice caz, rugăciunea cuiva pentru altul îl uneşte cu acela în cugetul lui. Astfel rugăciunea este un mijloc de unire între oameni pentru că este un mijloc de unire între ei.”

Trebuie, neapărat, să conștientizăm și faptul că neglijarea rugăciunii de seară este o mare piedică pentru dobândirea rugăciunii neîncetate. Iar cine simte că nu sporește duhonicește, să se www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 247 cerceteze cu atenție și să vadă dacă nu cumva și-a făcut un obicei din a neglija rugăciunea și mai ales pe cea de seară.

Rugăciunea de seară are trei părți componente: mulțumirea pentru ziua care a trecut, cererea milei lui Dumnezeu pentru noaptea ce va să vină și, cel mai important, căutarea iertării dumnezeiești pentru relele săvârșite. În ceea ce privește mulțumirea pentru tot ce am primit bun în cursul zilei, aceasta nu trebuie să lipsească niciodată pentru că nu vom putea realiza altfel tot ajutorul dumnezeiesc pe care l-am primit și vom ajunge, cu timpul, să fim tot mai nerecunoscători și lipsiți de dragoste față de Dumnezeu.

Unele rugăciuni cuprinse în rânduiala de seară amintesc aceste păcate, dar, din nefericire, rostirea lor nu este însoțită și de simțirea inimii noastre. De multe ori, trebuie să o recunoaștem, nu ne simțim vinovați absolut deloc, ceea ce înseamnă că nu suntem atenți la căderile noastre sufletești și că nu considerăm drept păcate anumite cuvinte sau gânduri ale noastre care sunt astfel. Aici trebuie să lucrăm duhovnicește mai intens, pentru a dobândi simțirea spirituală mai înaltă a pocăinței.

Rugăciunea nu este o simplă discuţie cu Dumnezeu, ea este împărtăşire, mângâiere… este iertare şi împăcare. „Omul are atâta sfințenie câtă rugăciune are în el” ne spune Părintele Iustin Pârvu. Să urmăm îndemnul Domnului de a ne ruga neîncetat. Cum? Ne răspunde Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa: „Toate cuvintele tale să fie cuvinte care ar putea să constituie o rugăciune.” Apoi să fim vrednici de trăirile părintelui Tadei: „Ascult inima şi aud înlăuntru: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul». Încerc să-mi amintesc vreun lucru şi vreun eveniment din trecut, dar nu pot. Toate gândurile se odihnesc într-o pace nespusă, iar în toată fiinţa mea domneşte o bucurie şi o râvnă negrăită după Dumnezeu. Aceasta este starea Îngerilor şi a Sfinţilor, starea vieţuirii în plinătatea harului.”

Așadar, cine se deprinde cu rugăciunea de seară, ajunge cu timpul să cunoască și dulceața rugăciunii din timpul nopții și se învrednicește și de luminarea minții prin cugetarea la cele sfinte din timpul privegherii de noapte. În acest sens, Sfântul Vasile cel Mare ne spune despre rugăciunea de seară: „Sfârșindu-se ziua, să dăm mulțumire pentru cele dăruite nouă de-a lungul ei sau pentru cele bune pe care le-am făcut și să mărturisim cele pe care le-am trecut cu vederea și păcatul ascuns pe care l-am săvârșit, ori cu voie, ori fără voie, ori chiar fără să știm, sau în cuvânt, sau cu fapta, sau în însăși inima noastră, pentru toate acestea cerând îndurare de la Dumnezeu prin rugăciune. Căci ne este de mare folos să le cercetăm pe cele trecute, ca să nu mai cădem iarăși în păcate asemănătoare. De aceea, zice psalmistul: «De cele ce ziceți în inimile voastre căiți-vă în așternuturile voastre!» (Psalmi 4, 4). Și iarăși, când începe noaptea, să înălțăm cerere ca odihna să ne fie netulburată și izbăvită de năluciri; este necesar să se zică și în acest ceas Psalmul nouăzeci” (Sf. Vasile cel Mare, „Regulile mari”, XXXVII, în: Scrieri morale și ascetice, p. 285).

Prof. Dimitriu Sîrghie Vasilica – Colegiul Național „M. Sadoveanu”- Pașcani

Din înțelepciunea Sfântului Serafim de Sarov „Bea apă din izvorul de unde beau caii. Calul dintr-o apă rea nu va bea niciodată.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

248 CATEHEZĂ Așterne-ți acolo unde își face culcuș pisica.

Mănâncă fructul care a fost atins de un vierme.

Culege cu îndrazneală ciuperca pe care stau gâzele.

Sădește pomul acolo unde sapă cârtița.

Casa clădește-o pe locul unde se încălzește șarpele.

Fântâna sap-o acolo unde se adăpostesc păsările pe arșiță.

Culcă-te și trezește-te odată cu păsările – vei culege toate grăunțele de aur ale zilei.

Mănâncă mult verde – vei avea picioare puternice și inimă rezistentă, precum viețuitoarele codrului. Înoată des – și te vei simți pe pământ precum peștele în apă.

Privește cât mai des cerul - și vor deveni gândurile tale ușoare și limpezi.

Taci mult, vorbește puțin- și în sufletul tău va poposi tăcerea, iar duhul îți va fi liniștit și plin de pace”.

Mic Dicționar al Postului Mare În Biserica Ortodoxă sunt utilizați, în această perioadă liturgică specială, a Postului Mare, termeni specifici care de multe ori sunt înțeleși superficial sau deloc și anume: 1. Acatistul Bunei Vestiri Acatistul Bunei Vestiri, cel mai vechi acatist, este, ca formă imnografică, prima creație a genului. Slujba Imnului Acatist al Bunei Vestiri sau Denia Acatistului Bunei Vestiri este oficiată, vineri seara, în săptămâna a 5-a din Postul Sfintelor Paști. Acatistul cuprinde 24 de strofe, având 13 condace şi 12 icoase.

Acatist, e – (gr. ἀκάθιστος, ὁ — akathistos = care nu e aşezat, care stă în picioare, de aici ὕμνος, ὁ ἀκάθιστος — imnos akathistos = imne care se cântă stând în picioare) imne, rugăciuni de laude şi preamărire aduse Mântuitorului, Maicii Domnului şi altor sfinţi, prin care se cere ocrotire şi ajutor pentru cei ce se roagă.

2. Aliluia Aliluia – provine din limba ebraică și înseamnă „Lăudați pe Domnul”. În Vechiul Testament era o cântare de bucurie foarte des întâlnită în rugăciuni și servicii religioase și s-a transmis și în cultul Bisericii. „Aliluia” este o formă solemnă de a încheia cântarea religioasă și arată că toate se fac spre slava (lauda) lui Dumnezeu.

3. Bogdaprosti Bogdaprosti – provine din limba slavă și poate fi tradus în mai multe forme, apropiate una de cealaltă: „Dumnezeu să(-ţi) ierte păcatele!”, „Dumnezeu să-i ierte pe cei răposați!”, „Să fie bine primit!” sau „Să primească Dumnezeu!”.

Cuvântul „bogdaprosti” trimite cu gândul la iubirea lui Dumnezeu și e o formă de www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 249 recunoștință pe care o arătăm pentru cei care oferă o milostenie pentru sufletul cuiva, chemându-L pe Dumnezeu ca martor la respectivul act de milostenie și rugându-L totodată să îl răsplătească.

4. Canonul Mare Canonul Mare sau Canonul Sfântului Andrei Criteanul este un canon de pocăință, un imn liturgic lung alcătuit din 9 cântări, compuse, la rândul lor, din peste 250 stihiri scurte de pocăință, ritmate de invocația: „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”, cerere care amintește de rugăciunea vameșului din prima duminică a perioadei Triodului.

Canonul Sfântului Andrei Criteanul se citește pe fragmente în prima săptămână a Postului Sfintelor Paști în zilele de luni, marți, miercuri și joi, în cadrul Slujbei Pavecerniței; iar în întregime se citește la Denia de joi din săptămâna a 5-a a Postului Sfintelor Paști, la Utrenie.

5. Denie Denie – provine din slavonă – bdenie și înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Denia este Utrenia de a doua zi și se oficiază seara, în ajun.

Prin caracterul și conținutul lor, deniile sunt slujbe unicat în cultul divin ortodox și se oficiază seara, în ajun, în următoarele zile din Postul Mare: miercuri și vineri din săptămâna a cincea, precum și în toate zilele de rând din Săptămâna Patimilor.

6. Dezlegare Permisiune privitoare la consumul anumitor alimente, care nu sunt permise în perioada postului. Exemplu: Dezlegare la untdelemn și vin, Dezlegare la pește.

7. Florii Floriile, Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor, este prima sărbătoare împărătească din cursul anului bisericesc cu dată schimbătoare, fiind legată de data Paştelui. În a 6-a duminică din Postul Mare se amintește intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim, înainte de Patimile Sale. Sărbătoarea de origine ierusalimiteană, este menţionată abia în sec. IV de pelerina Egeria sau Eutheria, care a asistat la sărbătorirea acestei zile în Ierusalim şi descrie cum era oficiată slujba.

Se mai numea şi Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez. Egeria arată obiceiul de a se împărţi în biserici ramuri de salcie, care se binecuvântau de preoţi, obicei rămas până azi în bisericile creştine, în amintirea ramurilor de finic şi măslin cu care a fost întâmpinat Mântuitorul.

Creştinii poartă ramuri verzi şi în amintirea biruinţei vieţii împotriva morţii, prin învierea lui Lazăr de către Hristos, în sâmbăta Floriilor.

8. Golgota Golgota este numele evreiesc al dealului sau stâncii pe care a fost răstignit Iisus Hristos.

Este numit și Locul Căpățânii, datorită faptului că stânca seamănă cu un cap de om.

9. Icos Icos (gr. ὀικοσ – oikos = casă) este una dintre cele două strofe ale vechilor condace, aşezate astăzi la sfârşitul odei a şasea, uneori al odei a treia din canoanele slujbelor bisericești.

10. Înfrânare Înfrânare – acțiunea de a (se) înfrâna, reținere, abținere, cumpătare. Se referă la abstinență, faptul de a-și impune anumite restricții, abținere de la excese.

11. Liturghia Darurilor înainte sfinţite Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

250 CATEHEZĂ Slujba cunoscută sub numele de Liturghia Darurilor înainte sfinţite este de fapt un ritual de împărtăşanie dezvoltat prin îmbinarea slujbei Vecerniei cu unele elemente ale Sfintei Liturghii. Cu toate că nu se aduce jertfa cea fără de sânge şi nu se sfinţesc darurile de pâine şi vin, ea poartă denumirea de Liturghie deoarece în cadrul ei are loc împărtăşirea cu Sfintele Taine.

Este o slujbă specifică Postului Mare și poate fi oficiată în zilele de peste săptămână, cu excepţia zilelor aliturgice, a sărbătorii Bunei Vestiri şi a Joii şi Sâmbetei Mari.

12. Metanie Metania (μετάνοια, ἡ – pocăinţă, îndreptare, căinţă) este un gest ritual care însoţeşte rugăciunea, o îngenunchere şi o ridicare (alternate) însoţite de semnul crucii (închinare) şi de adâncă plecăciune până la pământ. Simbolic, metania, ca şi simpla îngenunchere la rugăciune, este o mărturisire a căderii omului în păcat şi ridicarea lui prin Iisus Hristos.

13. Pavecerniță Pavecernița, Dupăcinarea sau Noptânda este slujba de seară, care se face în mănăstiri după cină, iar în bisericile de enorie, după Vecernie.

Pavecerniţa Mare se oficiază în Postul Mare în fiecare zi, în afară de sâmbete şi duminici, dar şi în afară de zilele în care se face denie.

14. Păresimi Păresimile, Postul Paştilor sau Patruzecimea, adică postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe.

Abia în secolul al IV-lea, după uniformizarea datei Paştilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic, Biserica de Răsărit a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de şapte săptămâni, durată pe care o are şi astăzi. În primele trei secole, durata şi felul postirii nu erau uniforme peste tot. Astfel, după mărturiile Sfântului Irineu, ale lui Tertulian, ale Sfântului Dionisie al Alexandriei ş.a., unii posteau numai o zi sau două înainte de Paşti, alţii trei zile, alţii o săptămână, iar alţii mai multe zile, chiar până la şase săptămâni înainte de Paşti.

Ultima dintre cele şapte săptămâni de post deplin, Săptămâna Sfintelor Patimi, nu era integrată în postul Păresimilor, ci se socotea aparte.

15. Pocăință Pocăință – căință pentru păcatele săvârșite, regret pentru o faptă rea, o greșeală etc.

Mărturisirea greșelilor și făgăduința de a se îndrepta, pentru a căpăta iertare, postind și rugându-se, recunoașterea, de bună voie, a unei greșeli făptuite și hotărârea de a se îndrepta.

16. Post Negru Postul negru înseamnă abținerea de la a mânca ceva până după-amiază sau spre seară, ori chiar până a doua zi. Acesta poate fi ținut de fiecare persoană în funcție de starea trupească a fiecăruia, pentru că unii pot posti mai mult, iar alţii mai puțin. În mănăstirile noastre, în general, se practică acest post aspru în prima săptămână a postului – primele patru zile – și apoi în Săptămâna Mare, sau Săptămâna Sfintelor Pătimiri, înainte de Sfintele Paști, după putinţă.

17. Prohod Prohod, Prohodul Domnului – denumirea slujbei de înmormântare a Domnului, Denia din Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor. Există și un Prohod al Maicii Domnului, care se cântă în seara www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 251 de 14 august, înaintea praznicului Adormirii Maicii Domnului.

Generic, mai este numită prohod orice slujbă de înmormântare. Prohodire înseamnă jelire, bocet, plângerea unei persoane care a murit.

18. Săptămâna Mare Săptămâna Patimilor, a Pătimirilor sau Săptămâna Mare este perioada liturgică care începe cu Denia din Sfânta și Marea Luni și se încheie cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia din Sfânta și Marea Sâmbătă. Este ultima săptămână din perioada Triodului.

Este cea mai veche perioadă de post din istoria Bisericii. O perioadă unică în Biserică, atât din punct de vedere liturgic cât și duhovnicesc. Se numește Săptămâna Mare pentru că de-a lungul ei se rememorează minunile mari și mai presus de fire și faptele neobișnuite ale Mântuitorului nostru.

19. Sfântul Aer Sfântul Aer, Plascenița sau Sfântul Epitaf (din gr. ἐπιτάφιος compus din ἐπι = „pe, deasupra” și τάφιος = „mormânt”) este un obiect bisericesc de cult confecționat din pânză pe care se află reprezentată icoana Înmormântării Mântuitorului Hristos.

20. Triod Cuvântul Triod provine din grecescul triodion, format din cuvintele „tria” = trei și „odi” = odă, adică cântare în trei ode/strofe. Triodul este perioada liturgică de la Duminica Vameșului și Fariseului și până în Sâmbăta Mare (înainte de Paști), în total 10 săptămâni: Duminicile pregătitoare pentru post, Postul Mare, Săptămâna Patimilor.

21. Zile Aliturgice Zile aliturgice, neliturgice sau nonliturgice – acele zile în care nu se oficiază Sfânta Liturghie: miercuri şi vineri din Săptămâna albă; luni şi marţi din prima săptămână a Postului Paştelui; Vinerea Mare sau a Patimilor; vinerea dinaintea Crăciunului şi cea dinaintea Bobotezei, când aceste praznice cad duminica sau lunea şi se oficiază slujbele Ceasurilor şi Vecernia.

De regulă, în zilele aliturgice se posteşte cu ajunare deplină, iar faptul că nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie arată că, în primul rând, acestea sunt prilej de meditaţie profundă, de rugăciune.

Prof. Vasilica Sîrghie Dimitriu, Colegiul Național „Mihail Sadoveanu”, Pașcani

Pâinea bună începe de la grâul măcinat!

Omul călit de suferinţe, omul al cărui suflet a fost măcinat de dureri, umilinţe, neputinţe, nedreptăţi, omul care a ajuns să fie smerit, datorită acceptării crucii sale spirituale şi ducerii sale cu demnitate şi credinţă, fără cârtire, cu iubire de Dumnezeu şi semeni pune început bun în viaţa sa. Conştientizează că suferinţele şi încercările îşi au rostul lor, conştientizează că prin acceptarea lor se apropie mai mult de Mântuitorul Hristos Care s-a lăsat răstignit, din iubire pentru întreaga lume. Încercările te fac mai puternic, mai credincios, mai smerit, mai iubitor de Dumnezeu şi semeni, mai Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

252 CATEHEZĂ înţelept, mai virtuos. Încercările te ajută să înveţi multe lecţii de viaţă, încercările te ajută să ai mai multă nădejde în mila şi grija lui Dumnezeu, încercările te ajută să îţi îmbogăţeşti duhovniceşte sufletul, încercările te ajută să evoluezi spiritual.

De câte ori nu am spus mulţi dintre noi că Dumnezeu e rău cu noi, că ne pedepseşte prea mult şi prea greu pentru faptele noastre, că pentru noi e un Dumnezeu rău, iar pentru alţii e un Dumnezeu bun şi milostiv, că oricât ar greşi aceştia o duc bine şi nu se confruntă cu nicio problemă în viaţa lor? Dar noi spunând aşa, greşim, pentru că Bunul Dumnezeu nu e rău cu noi, e un Tată iubitor cu fiii şi fiicele Sale, doar că îngăduie din când în când să fim ispitiţi cu nevoi şi necazuri mai mari sau mai mici, pentru a ne testa credinţa, iubirea, pentru a ne face mai puternici şi pentru a ne învăţa să ne ducem crucea cu demnitate pe drumul Golgotei noastre. Noi întotdeauna ne călăuzim în viaţă după judecata noastră, nu după judecata Bunului Dumnezeu Care ştie cel mai bine de ce se întâmplă toate, care ştie cel mai bine ce ne e de folos nouă, şi ce nu. Şi, nu conştientizăm că pedepsele noastre sunt rezultatul propriilor greşeli şi încercăm să-L scoatem „ţap ispăşitor” pentru toate problemele noastre pe Dumnezeu, şi nu pe noi înşine şi pe diavolul care ne dă târcoale mereu şi care ne găseşte pregătiţi pentru a-l primi în viaţa noastră.

Luăm nota zece la cârtire împotriva lui Dumnezeu, însă trebuie să vedem orice încercare a noastră ca pe o lecţie de viaţă şi să conştientizăm că de noi depinde dacă obţinem notă de trecere la aceste lecţii sau rămânem corigenţi, chiar repetenţi, fiindcă nu acceptăm cu credinţă să ne purtăm crucea spirituală, fiindcă nu învăţăm din greşeli. Din greşelile pe care le facem ar trebui să învăţăm lecţia iubirii, lecţia sacrificiului, lecţia solidarităţii, lecţia prieteniei, lecţia smereniei, lecţia încrederii în mila şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu, lecţia milostivirii, lecţia încrederii în oamenii care ţi-au greşit, dar care şi-au cerut iertare pentru acest lucru, lecţia simplităţii, lecţia cinstei, lecţia adevărului și sincerității, lecţia binelui şi a blândeţii şi multe alte lecţii. Dar pentru ca să iei notă de trecere la aceste lecţii, trebuie să reţii toate situaţiile care te-au trecut prin aceste teste. Şi cum le reţii mai uşor? Când îţi aminteşti cât de greu ţi-a fost ca să îţi înveţi lecţia, când îţi aminteşti că ai suferit mult pentru a pricepe ce este viaţa, până ai priceput că aceasta e o luptă, e un permanent război duhovnicesc, este o luptă cu binele şi răul, este o luptă între sentimentele pozitive şi sentimentele negative, este o luptă cu răutatea oamenilor, cu indiferenţa, cu nesimţirea, cu falsitatea, cu viclenia, cu nedreptatea, cu dezamăgirile, cu minciuna, cu egoismul, cu invidia. Tot ce se obţine mai greu în viaţă, cu mai multe sacrificii te ajută să capeţi mai multă înţelepciune.

Să credem că nimeni nu are o cruce mai grea decât o poate duce și că, deşi, de multe ori în deznădejdea şi în necredinţa noastră, am avut impresia că totul s-a sfârşit, de fapt nu a fost aşa.

Ni s-a închis poate o uşă, dar ni s-au deschis mai multe, totul e să vrem să trecem de acele uşi şi să păşim cu încredere spre un nou drum prin viaţă, să avem nădejde la mila lui Dumnezeu şi să ne lăsăm în voia Sa. Să conştientizăm că fără suferinţă nu există mântuire, că trebuie să privim suferinţa ca pe o doctorie dumnezeiască, care ne poate vindeca de bolile trupeşti şi sufleteşti datorate patimilor noastre.

O vorbă din popor spune că: „tot răul e spre bine”. E adevărat acest lucru. Am să încerc să dau doar un exemplu. Când omul are un necaz mare, simte că totul s-a sfârşit şi strigă la Bunul Dumnezeu să îl ajute. Se simte jos, se simte fără speranţă, dar un lucru bun tot s-a întâmplat, şi-a despietrit inima şi s-a apropiat un pic de Dumnezeu. A pierdut pe alte planuri, dar a câştigat mai www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 253 mult pe plan spiritual. I s-a deschis sufletul spre Dumnezeu şi acesta e un nou început, este un imbold care îl sileşte să-L caute pe Domnul cu mai multă fierbinţeală şi îl ajută să se îndepărteze cu mai multă râvnă de tot ce crede că nu e plăcut Acestuia şi nepotrivit voii Sale. Se îndepărtează de mândrie, slavă deşartă, nu se mai crede „buricul pământului”, nu mai doreşte să fie preţuit de cei din jur mai mult decât se cuvine, recunoscându-şi astfel neputinţa şi faptul că nu trebuie să se preţuiască prea mult pe sine, să se încreadă numai în sine. Şi atunci va reuşi să mărturisească: „Ca să nu mă înalţ pentru mulţimea descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, ca să mă bată pe obraz, ca să nu mă înalţ” (II Cor. 12, 7). „Aşa cum atletul care aleargă la maraton este obligat să îndure frigul şi arşiţa, praful şi transpiraţia, ca până la urmă să câştige laurii victoriei, la fel şi omul drept, care concurează la maratonul duhovnicesc, trebuie să îndure multe suferinţe ca să primească în viaţa viitoare cununa biruinţei. Şi dacă este demn de admiraţie trupul care poate să îndure chinuri şi suferinţe, cu atât mai vrednic de laudă este sufletul care poate, cu răbdare şi bărbăţie, să îndure orice nenorocire, neabătându-se de la scopul său.

De aceea, nu este răsplătit numai cel care face binele, ci şi cel care îndură cu răbdare răul. Lucrul acesta este dovedit de dreptul Iov, ale cărui virtuţi au devenit mult mai cunoscute decât nenorocirile sale.” (razbointrucuvant.ro) În concluzie, încercările îşi au rolul pozitiv în viaţa noastră, fiindcă în nevoi şi necazuri te apropii mai mult de Dumnezeu, te rogi mai mult, strigi mai mult la El după ajutor, conştientizezi că fără Acesta nu eşti nimic şi nu poţi face nimic bun în viaţa ta. Încercarile te fac mai uman și îţi testează: iubirea de Dumnezeu şi semeni, credinţa, nădejdea, capacitatea de a accepta voia Domnului, capacitatea de a te lăsa în grija Lui. Încercările acceptate cu demnitate şi credinţă te fac mai asemănător cu Domnul Iisus Hristos Care şi-a dus Crucea Sa, cu atâta iubire pentru lumea întreagă, încercările ne pot ajuta să fim răsplătiţi cu bunătăţi cereşti veşnice, dacă în boli, nenorociri, sărăcie şi alte rele, rămânem aproape de Dumnezeu şi nu ne tulburăm, nu cârtim, nu ne văităm, nu ne împuţinăm la suflet.

Dumnezeu nu dă nimănui o cruce mai grea decât o poate duce, ispitele toate sunt după măsura puterii noastre şi de aceea e bine să le înfruntăm cu credinţă, să avem încredere că avându-L pe Mântuitorul Hristos drept Sprijinitor şi Apărător „vor trece şi acestea” şi că viaţa merge înainte cu urcuşuri şi coborâşuri. Să ne-o trăim demn, cu bucurie, cu credinţă şi nădejde, să nu ne descurajăm pe cale, să nu lăsăm necazurile şi suferinţele să ne omoare sufletul, ci să credem că suferinţele pot aduce în acesta: viaţă, pace, smerenie, credinţă, putere, vindecare, binecuvântare.

Fericiți sunt, așadar, cei care se înarmează cu arma rugăciunii și pocăinței, în ale vieții încercări neașteptate/ Și au învățat că, dacă vor stărui cu răbdare în cele neplăcute, nu vor fi lipsiți nici de cele binecuvântate./ Fericiți cei care au învățat că suferința și desăvârșita răbdare îi așază de-a dreapta Mântuitorului./ Fericit este cel care nu se revoltă, nu deznădăjduiește şi nu blestemă în furtunile învolburate ale vieții lui,/ Ci își înalță cu răbdare Crucea, pe umerii credinței nestrămutate, pe umerii bărbăției și curajului./ Fericiți cei ce nu fug de răbdare, ca niște lași în necaz, ajungând la deplina înțelegere a Adevărului./ Îl rog pe Doamne, și eu, cârtitoarea cea lipsită de răbdare, să mă învrednicească de răbdarea Raiului/ Ca să pot răbda cu recunoștință orice necaz îngăduit asupra mea de Voia și Pronia Domnului.

Doamne, Te rog, ajută-mă să mă învrednicesc de răbdarea lui Iov – munte de răbdare./ Ajută-mă să mă împrietenesc cu răbdarea şi să merg de mână cu ea, pe-a vieţii cărare./ Ajută-mă Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

254 CATEHEZĂ să nu cârtesc în necazuri, ispite şi nevoi, oricât aş fi de doborâtă de acestea./ Ajută-mă să mă înveşmânt în credinţă tare, linişte şi pace, ajută-mă să agonisesc răbdarea./ Doamne, Te rog, ajută-mă să-mi cultiv în ogorul sufletului și inimii, nădejdea mântuirii./ Te rog, ajută-mă să mă înarmez cu iubire jertfelnică și răbdare tare, pe calea grea a Crucii,/ Așa cum s-au înarmat: Mântuitorul Hristos, apostolii, proorocii, drepții, sfinții și mucenicii/ Care au băut din paharul prigoanelor, din paharul batjocurilor, din paharul nevoințelor,/ Care au băut din paharul supărărilor, din paharul suferințelor amare, din paharul neputințelor,/ Care au băut din paharul trădărilor, din paharul disprețului și răutăților, din paharul chinurilor./ Să nu uităm că aceștia nu au avut o viață liniștită și fericită, plină de slavă și cinste omenească,/ Să nu uităm că aceștia nu au avut o viață plină de desfătări, ci o viață plină de lipsuri și nevoință/ Și că răbdarea lor – licoare amară ca pelinul – s-a transformat în licoare dulce, în leac tămăduitor/. Să nu uităm, așadar, că pentru sănătatea noastră trupească și sufletească, răbdarea e un leac mântuitor/. Când ne pierdem răbdarea în supărări și necazuri să ne ațintim ochii la Hristos răstignit pe Cruce/ Și astfel, vom găsi dulce mângâiere, căci comparând Crucile noastre, vom vedea că le putem duce,/ Căci Dumnezeu nu împovărează pe nimeni mai presus de putere și nu va îngădui ca patimile noastre/ Să ne doboare în praful deznădejdii de moarte, nu va îngădui să fim umiliți sub a diavolilor biciuire/. Să ne ridicăm ochii inimii la Hristos răstignit pe Cruce și să avem nădejde la bucuria sfântă a mântuirii/. Să ne purtăm cu răbdare și demnitate Crucea, pe drumul Golgotei noastre, întăriți de bucuria Învierii/. Pentru bune și rele să dăm slavă lui Dumnezeu, ca și noi asemenea lui Iov, să dobândim cununa răbdării,/ Cununa de biruință a răbdării – cunună de mare preț – cu care poți să-ți cumperi cununa nestricăciunii/. Să ne rugăm ca Sfântul Efrem Sirul, cu credință, curăție și smerenie:/ „Doamne și Stăpânul vieții mele! Duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie!”/ Să cerem fierbinte, duhul răbdării, fiindcă doar în acesta stă mântuirea lumii/. Să nu ne ferim să bem paharul amărăciunii, ca să ne înveșmântăm în haina Luminii,/ În haina țesută cu firele dragostei, ce toate le rabdă, în haina virtuții și desăvârșirii. Să nu uiăm, așadar, că: „Pâinea bună începe de la grâul măcinat.” Și să nu uităm nici, că Hristos este Tovarășul nostru pe drumul vieții și că El ne este Prietenul cel mai bun, mai iubitor și mai devotat, care ne iubește necondiționat și care ne este alături mereu, atât la bine, cât și la greu.

Cristina Toma

Hristos - Prietenul nostru De multe ori am auzit pe unii semeni spunând că nu mai cred în prietenie, că prietenia autentică nu mai există astăzi, că lumea în care trăim este o lume săracă în prietenie, solidaritate, fidelitate, devotament, comuniune, iubire, dăruire, că lumea în care trăim este o lume a falsității, egoismului și individualismului. Așadar, cei mai mulți dintre noi nu avem prieteni cu care să împărțim bucuriile, speranţele, succesele, visurile, durerile, necazurile, căderile, încercările vieţii, și uităm că www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 255 Hristos dorește să fim prietenii Lui, uităm că prietenia cu Acesta este cea mai frumoasă, sfântă, curată, adevărată, fidelă, puternică, neschimbătoare, temerară, veşnică și necondiționată prietenie. Cei care evită prietenia cu Iisus Hristos sunt lipsiți de bucuria ce îţi dă aripi atunci când te simţi iubit necondiţionat, chiar dacă nu meriţi acest lucru, de bucuria comuniunii autentice, de bucuria dăruirii permanente, de bucuria vieții - dar prețios al lui Dumnezeu.

E greu de crezut că este imposibil să avem măcar un prieten sincer și bun dintre semenii noștri, dintre frații și surorile noastre întru Hristos. Încă mai cred în prietenie și refuz să accept că poate fi în această lume un om lipsit de darurile şi frumuseţea prieteniei sincere şi curate, refuz să cred că există în această lume un om care să nu fie prietenul cuiva şi care să nu fie iubit necondiţionat, măcar de un semen. Și dacă într-adevăr există un om atât de sărac în prietenie, dacă într-adevăr există un om care nu a avut niciodată sufletul înveșmântat în haina comuniunii și prieteniei, Îl rog pe Doamne să devină prietenul aproapelui meu, Îl rog pe Doamne să îi insufle acestuia dorința de a se împrieteni cu El, de a îndrăzni să ridice ochii sufletului spre Hristos și să spună: Doamne Iisuse Hristoase, eu nu am niciun prieten printre semenii mei, vrei să fii Tu Prietenul meu? Vrei să mă îmbrățișezi cu brațele Tale iubitoare, strâns, strâns, cu multă căldură și iubire? Tânjesc după o prietenie care să îmi ofere un umăr pe care aș putea pune capul când sunt obosit/ă, un umăr pe care aș putea să plâng când mă simt doborât/ă de greutăţile vieţii. Doamne, îmi doresc o prietenie care să mă poarte pe targă de rugăciune fierbinte, mijlocitoare și grabnic ajutătoare, înălțată spre Cer, dintr-o inimă înveșmântată în iubire și compasiune.

Doamne, vrei să fii Tu Prietenul meu, Căruia să Îi pot împărtăşi în orice clipă: toate secretele, dorințele, visurile, bucuriile, succesele, împlinirile sau neîmplinirile, tristeţea, deznădejdea, necazurile, durerea, suferința mea? Doamne, mă simt atât de singur/ă, atât de lipsit/ă de iubire, Doamne, fii Tu Prietenul meu, care îmi șterge cu gingășie lacrima tristeții și neputinței din ochii inimii și sufletului, Doamne, fii Tu Prietenul meu, Care să îmi zâmbească cald și sincer, când pe cerul sufletului meu s-au adunat nori negri de încercări și ispite, fii Tu Prietenul Căruia să Îi dăruiesc și eu zâmbete timide, sincere și iubitoare, care să Te facă tare fericit.

Doamne, știu că nu sunt un/o prieten/ă la fel de bun/ă ca Tine, aștept să îmi oferi multe daruri, aștept să îmi oferi necondiționat: iubire, înțelegere, ajutor și eu Îți dăruiesc, atât de puțin. Sunt un/o prieten/ă egoist/ă, vreau doar să primesc, nu să și ofer. Iartă-mă! Nu sunt demn/ă de iubirea și prietenia Ta! Da. Știu asta, dar, Te rog, nu mă părăsi, nu mă abandona, am nevoie de prietenia Ta, ca de aer, ca de apă, ca de hrană! Nu mai pot trăi fără prietenia Ta! Fără prietenia Ta aș simți că trăiesc doar starea iadului, a iadului neiubirii și necomuniunii. Fără prietenia Ta, viața mea nu mai are rost și sens, fără prietenia Ta, viața mea e o viață trăită în întuneric, e o viață sărăcită de frumos, adevăr și bucurie. Doamne, Fii PRIETENUL meu, TE ROG! Ajută-mă să Îți fiu și eu un prieten bun, sincer, fidel, credincios, un prieten care împlinește și dorințele Tale, un prieten care Ți se dăruiește așa cum mi Te dăruiești Tu! Cred cu tărie, fără să mă îndoiesc niciodată, că Hristos nu poate rămâne indiferent la o astfel de cerere de prietenie, cred că El este Prietenul nostru al tuturor, de aceea îndrăznesc să Îl consider Prietenul meu cel mai bun și mai apropiat. Doamne a rânduit ca pe drumul vieții să am alături prieteni sinceri, prieteni cu care sufletul meu se află pe aceeași lungime de undă și pe care îi simt parte din mine, prieteni care îmi înseninează viața, care sunt îngerii mei păzitori şi pentru Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

256 CATEHEZĂ care și eu sunt uneori înger păzitor, prieteni care m-au învățat multe lecții de viață și care mi-au preluat din poverile grele, ce-mi apasă umerii slăbănogiți de încercările vieții.

Doamne, Îți mulțumesc pentru prieteniile semenilor mei, dar Tu știi că eu sunt ca un copil care tânjește mereu după afecțiune și iubire și nu pot cere nimănui să mi se dăruiască total, nu pot cere nimănui să îmi ofere toată atenția, afecțiunea, tandrețea sufletească, iubirea, timpul, lumina... Știi, că mereu sunt însetată și flămândă de iubire și când nu îndrăznesc să cer niciunui pieten să-mi potolească această sete arzătoare și această foame care mă face să simt un gol imens înlăuntrul meu, îndrăznesc să Îți cer, Doamne, să umpli Tu acel gol, Te rog, pe Tine, Doamne, să îmi alini dorul de mângâiere sufletească, Îți cer Ție, să mi Te oferi în dar ca să nu mai trăiesc starea de gol sufletesc, ca să nu mă mai simt niciodată singură sau abandonată, neînțeleasă, neiubită, tristă sau deznădăjduită. Doamne, cu Tine pot vorbi oricând, pot vorbi în ceas târziu din noapte sau în zorii zilei, când somnul nu mi se lipește de gene, când nu aș îndrăzni să deranjez pe niciun prieten ca să mă asculte sau să îmi vorbească. Tu nu Te superi dacă strig mereu la Tine, dacă Te deranjez să Îți vorbesc despre problemele sau temerile mele, despre succesele sau eșecurile mele, despre planurile sau visurile mele. Doamne, Tu nu Îți pierzi răbdarea când devin o plângăcioasă și o cârtitoare, nu Te plictisești niciodată să mă asculți și nu mă părăsești în momentele grele ale vieții, în momentele când lansez spre Tine sau aproapele un strigăt disperat de ajutor, un strigăt care nu e auzit nici măcar de prietenii mei cei buni, un strigăt care e perceput doar de urechile inimii Tale iubitoare, care niciodată nu sunt surde la strigătul de suferință și durere. Doamne, Tu știi că îmi iert prietenii atunci când nu îmi sunt alături când am nevoie, Tu știi, că deși aș vrea să îmi ofere uneori mai mult timp din viața lor, îi înțeleg când sunt zgârciți cu mine, le găsesc mereu scuze, încerc să nu mai am așteptări de la ei, încerc să cred că în ciuda indiferenței ce uneori le dă târcoale, ei mereu mă iubesc și mă poartă în sufletul lor, mă poartă pe aripi de gânduri bune și frumoase, pe targă de rugăciune sinceră și curată. În relațiile de prietenie cu semenii mei, simt că mai mult dăruiesc decât primesc, dar recunosc, în relația de prietenie cu Tine, mai mult primesc decât ofer. Iartă-mă, Te rog, îmi pare rău! Dacă Ți-aș mulțumi doar pentru darul iertării și tot nu mi-ar ajunge toate clipele vieții, pentru a-mi exprima recunoștința. Când Tu mă ierți pentru toate greșelile și patimile mele, pe lângă darul iertării îmi mai oferi și darul liniștii sufletești. Conștiința curățată de mâlul greșelilor, păcatelor și patimilor de tot felul este izvor de pace și liniște sufletească, izvor de bucurie sfântă. Și ce dar e mai scump decât liniștea sufletească? Dacă Ți-aș mulțumi doar pentru faptul că îmi oferi încrederea Ta, atunci când prin mine lucrezi la ajutorarea unor semeni încercați, luminându-mă să dau un sfat bun, înflorindu-mi pe chip un zâmbet pentru aproapele, dăruindu-mi iubire ca să o dăruiesc la rândul meu, nu mi-ar ajunge toate clipele vieții mele pentru a-mi exprima recunoștința.

Hristoase al meu, fără prietenia Ta nu aș gusta din bucuria și iubirea Raiului, fără prietenia Ta aș fi lipsită de tot binele, de toată frumusețea, de lumina adevărată, de adevăr, de pace și liniște sufletească, fără prietenia Ta aș orbecăi mereu în întunericul adânc al păcatului, aș fi o oarbă spiritual, aș fi lipsită de putere, de voință, de curaj, de viață. Îți mulțumesc, Hristoase al meu, pentru prietenia Ta sfântă și necondiționată, Îți mulțumesc, pentru că îmi ești Prietenul cel mai înțelept, mai bun, mai iubitor, mai sincer, mai credincios, mai înțelegător și mai devotat. Îți mulțumesc, Doamne că ești Sprijinitorul și Ajutătorul meu pe drumul Crucii, Îți mulțumesc că ești Mâna puternică și iubitoare, ce mă ridică www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 257 din adâncul valurilor furtunoase ale vieții, Îți mulțumesc că ești Scutul meu împotriva celui rău, Nădejdea și Adăpostul meu în încercări, ispite și necazuri. Îți mulțumesc, Doamne, pentru iubirea Ta infinită, pentru toate declarațiile Tale de iubire, pentru toate binecuvântările știute și neștiute, Îți mulțumesc, Doamne, pentru tot!!!! Şi Te mai rog, Doamne, să nu mă laşi niciodată să Te mint, fără să mă mustre conştiinţa, să nu mă laşi, Doamne, să găsesc scuze mincinoase, pentru a evita să dau curs invitaţiei la Cina Ta de Taină - ospăţul divin al iubirii necondiţionate, ospăţul comuniunii autentice, ospăţul la masa Împărăţiei, la care sufletul se hrăneşte cu Pâinea cea Vie, de viaţă veşnică dătătoare! Doamne, ajută-mă să fiu mereu părtaşă la Marea Ta Cină la masa Ta împărătească, în casa slavei Tale, în spaţiul Învierii Tale, ca să nu flămânzesc niciodată de iubire necondiţionată şi de bucurie sfântă, ca să mă hrănesc mereu cu roadele dulci ale Duhului Sfânt, ca să mă unesc cu Tine, Hristoase al meu şi să fiu una cu Tine, pentru veşnicie! Amin.

Cristina Toma

Libertatea este prietenă cu îndoiala „Nu locul îl mântuiește pe om, ci libera lui voie.

Adam, strămoșul nostru, a căzut chiar din Rai, iar dreptul Lot s-a păzit chiar în Sodoma” - Sfântul Efrem Sirul.

Aşa cum spunea Părintele Arsenie Boca, noi oamenii, fiinţe spirituale ale creaţiei, făcute după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu suntem liberi, posedăm voinţă proprie, decizia de a crede în Dumnezeu sau de a fi ateu, fiind o faptă a libertăţii. Așadar, de noi depinde dacă dorim să gustăm bucuria de a trăi în lumina dumnezeiască, în Paradis, sau suferinţa prăbuşirii din armonia paradisiacă, călcând de bună voie rânduiala stabilită de Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a înzestrat ca pe îngeri, cu libertate, şi nu ne forţează să Îl chemăm în viaţa noastră, în mintea noastră, în sufletul nostru, în inima noastră. Mântuitorul Iisus Hristos bate la uşa sufletului nostru, doreşte să intre înlăuntru în fiecare clipă, dar nu ne forţează să Îi deschidem, ne cere permisiunea de a intra și de a se sălășlui pe tronul inimii noastre. Am primit darul libertății, avem liberul arbitru cu care Dumnezeu ne-a înzestrat cu bunătatea Sa nemărginită, de noi depinde, așadar, dacă decidem să-I deschidem şi să-L poftim să intre în casa sufletului şi a inimii noastre. Bunul Dumnezeu ne face zilnic această ofertă. „Iată, stau la uşă şi bat. De va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine”. (Apoc. 3, 20) Aşadar, El aşteaptă răbdător şi iubitor să curăţim inima noastră de toată răutatea şi mizeria păcatelor noastre, curăţire care este condiţia esenţială pentru unirea cu Acesta, pentru că Dumnezeu se odihneşte şi sălăşluieşte doar într-o inimă curată, doar cei curaţi cu inima vor vedea pe Dumnezeu (vezi Matei 5, 8). „Adevărata libertate nu constă în a face orice, ci în a face binele. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

258 CATEHEZĂ toate îmi sunt de folos” (Corinteni 6, 12). „Dacă veţi rămâne întru cuvântul Meu, cu adevărat sunteţi ucenicii Mei, şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8, 31-32). Oamenii au nevoie de libertatea de a crede în ceea ce simt, oamenii au nevoie de libertatea de a fi creativi, oamenii au nevoie de libertatea de a-şi exprima sentimentele, de libertatea de a avea vise, de libertatea de a alege modalitatea prin care îşi împlinesc aceste vise. Au nevoie de libertate în a fi stăpânii propriei vieţi, au nevoie de libertatea de a-şi descoperi menirea în viaţă… Din păcate mulți dintre noi facem abuz de libertate, mulţi dintre noi ne folosim libertatea noastră pentru a deveni robii păcatelor, pentru a ne satisface toate plăcerile lumii acesteia, după pofta inimii.

Această libertate care ne desparte de Bunul Dumnezeu şi ne face prieteni cu necredința și vrăjmașul diavol este păgubitoare pentru sufletul nostru, ne duce la pierzanie. De la primii oameni până la sfârşitul veacurilor, toţi suntem într-o neîncetată luptă cu diavolii, cu duhurile răutăţii, care încearcă fără odihnă să ne stăpânească, să ne tragă în adâncul iadului.

Așadar, libertatea prost înţeleasă este prietenă cu îndoiala, fiindcă dacă nu ar fi aşa, nu am fi tentaţi s-o folosim mai mult, slujindu-i celui rău. Având deplină libertate stăm de multe ori în îndoială, neştiind ce să alegem: o viaţă în care să ne ducem cu credinţă Crucea spirituală, fie ea cât de grea sau o viaţă în care să ne împlinim toate poftele lumii acesteia, plină de tentaţii şi libertăţi de tot felul...

Ajută-mă, Doamne, să nu pășesc pe drumul vieții de mână cu libertatea iresponsabilă, ca să nu îmi dea târcoale, nici îndoiala de a săvârși fapta bună sau rea. Ajută-mă, Doamne, să nu fac abuz de libertate, să nu merg pe cărările libertății de mână cu necredința, neascultarea, fărădelegea, deșertăciunea!

Ajută-mă, Doamne, să nu îmi folosesc libertatea vieții pentru a sluji doar trupului, pentru a sluji doar egoismului și individualismului, ajută-mă să îmi folosesc darul libertății pentru a face binele, pentru a sluji aproapelui prin iubire, așa cum ne-a învățat Sfântul Apostol Pavel: „Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Ajută-mă, Te rog, Doamne, să conștientizez că nu am fost chemată la libertate pentru a da frâu liber păcatelor și patimilor mele și pentru a deveni roaba acestora, ajută-mă să mă robesc pe mine, să îmi robesc voința îndreptată spre tentațiile lumii stricăcioase și trecătoare, fiindcă doar atunci pot fi cu adevărat liberă, neînlănțuită de nicio constrângere exterioară, de nicio dorință de satisfacere a unor nevoi fizice și materiale, nefolositoare și păgubitoare.

Doamne, ajută-mă să cunosc Adevărul, fiindcă doar așa pot trăi starea libertății creștine, și nu starea minciunii și morții – starea libertății iresponsabile. Ajută-mă să trăiesc doar starea libertății harice – libertatea înveșmântată în adevăr, iubire, credință, curaj, dreptate, bine, frumos, iertare, smerenie, responsabilitate.

Doamne, ajută-mă să mă lepăd de sine și să Îl urmez în mod liber pe Hristos, pe drumul Crucii! Doamne, Te rog, ajută-mă să frecventez cu iubire și multă responsabilitate, Școala libertății - Biserica lui Hristos! Ajută-mă, Doamne, să fiu responsabilă față de darul prețios al vieții, ajută-mă să nu ajung de bună voie o unealtă a răului, ajută-mă să nu îmi îndrept cu plăcere demonică, pașii vieții spre minus infinit, spre moarte, spre lumea întunericului, spre cumplitul iad. Ajută-mă, Doamne, să mă depărtez de duhurile necurate, să nu devin roaba lor, pentru că așa cum ne spun Sfinții Părinți: „lumea aceasta a duhurilor necurate caută să paraziteze libertatea noastră, libertatea umană, pentru că omul care este parazitat de duhurile necurate își pierde darul www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 259 libertății, devine victimă a pierderii libertății.”

Ajută-mă, Te rog, Doamne, să urc liberă pe treptele desăvârșirii, ajută-mă să nu mă despart niciodată de Tine, ajută-mă să mă unesc cu Tine, ajută-mă să mă sfințesc, ajută-mă să fiu cu adevărat liberă, adică vie, fiindcă libertatea înseamnă viață, o viață trăită în Duhul lui Dumnezeu. Ajută-mă, Doamne, să pășesc spre „plus infinit - libertatea în Hristos”, așa cum a definit-o atât de frumos, părintele Petru Munteanu, spre libertatea ce te ajută să lucrezi cu multă credință, iubire și bucurie, doar binele și frumosul, doar ceea ce Îți place Ție.

Așadar, Doamne, ajută-mă să aleg din voință proprie și cu libertate responsabilă, viața, și nu moartea, binele, și nu răul, adevărul, și nu minciuna, credința, și nu necredința, lumina, și nu întunericul, pacea, și nu războiul, iubirea, și nu ura, milostivirea și nu zgârcenia, smerenia, și nu mândria și slava deșartă, blândețea și nu răutatea, comuniunea și nu indiferența și împietrirea inimii, ajută-mă, Doamne, să aleg virtutea și nu viciul, ajută-mă să Îți slujesc Ție în toate clipele vieții și nu vrăjmașului diavol! Ajută-mă, Doamne, să conștientizez că libertatea creștină este cel mai prețios dar cu care m-ai înzestrat, că libertatea responsabilă este cea mai prețioasă zestre sufletească, că starea libertății autentice e starea trăită doar în spațiul Învierii lui Hristos!

Ajută-mă, Te rog, Doamne, să nu îmi folosesc libertatea vieții ca o fiică rătăcitoare și risipitoare de timp prețios al vieții! Amin.

Cristina Toma

Să fim autentici rugători și postitori!

Postul autentic e starea iertării și iubirii.

E starea recunoștinței, milostivirii și dăruirii.

E starea înfrânării și rugăciunii.

E starea smereniei și ascultării.

E starea blândeții și tăcerii.

E starea neclevetirii și acceptării.

E starea păcii și nediscriminării.

Postul adevărat e starea simplității și modestiei.

E starea regăsirii de sine, nădejdii și bucuriei.

E starea libertății autentice și responsabile.

E starea urmării lui Hristos pe drumul Golgotei Sale.

Postul autentic e post duhovnicesc, E post, nu numai de bucate, Ci e post de patimi și păcate, Hai cu noi - Retrospectiva 2019

De răutate și gânduri necurate.

E post de invidie și egoism, De slavă deșartă și materialism.

E post de judecată și osândire.

E post de indiferență și nesimțire.

E post de minciună și falsitate.

E post de lene și inactivitate.

E post de cârtire și nerecunoștință.

E post de deznădejde și necredință.

Adevăratul post nu înseamnă istovirea trupului.

Adevăratul post constă în curățirea sufletului.

Adevăratul post e armă tare împotriva diavolului.

Adevăratul post e izbândă în războiul www.haicunoi.com

260 CATEHEZĂ răului.

Și pentru noi, cei mai fierbinți mijlocitori!

Să-i avem, așadar, modele de smerenie, iubire Postul autentic e viață sfântă, e viața lui și slujire, Hristos, Modele de simplitate, rugăciune, iertare și E viața în spațiul Învierii, în spațiul cel luminos. postire.

E scară solidă, ce ne-nalță către Cer, Să dorim să fim și noi, pentru urmașii noștri, E aripă de înger ce ne poartă-n zbor, Candele de lumină ce ard cu flacăra credinței, Spre ACASĂ, în Împărăția lui Dumnezeu.

Faruri în întuneric și lacrimile pocăinței.

E izvor de lacrimi de pocăință ce izvorăște mereu.

Să fim ajutători de nădejde și îngeri păzitori, E izvor de Har, e izvor de daruri duhovnicești, Ai valorilor strămoșești și ai ortodoxiei E izvor bogat de virtuți morale și creștinești. apărători, Pe altarul iubirii, să fim de bună – voie, Postul e a lui Dumnezeu cinstire. jertfitori!

E o jertfă, un mijloc de desăvârșire.

Să fim ai lui Hristos, iubitori mărurisitori!

E un semn de râvnă și recunoștință.

Să fim ai lui Hristos, vrednici următori!

E omorârea voii, e un test de voință.

Să nu iubim lumea consumeristă și Postul, cu sfinții și cu Hristos ne-aseamănă, secularizată, Cu îngerii care nu au nevoie de hrană.

Să-I dăruim necondiționat lui Dumnezeu, inima și viața toată!

Postul este prima poruncă a lui Dumnezeu, Dată lui Adam și Evei în Grădina Raiului.

Să ne răstignim sinele pe Crucea lui Hristos Postul e ascultare, e nevoință, Și inima noastră să-I fie Acestuia, tron frumos!

Postul e bucurie, înviere, biruință.

Sufletul să ne fie Împărăție a lui Dumnezeu Și Domnului drag, să-I mulțumim mereu, Ferice de oamenii cu adevărat postitori!

Ferice de oamenii autentici rugători, Pentru iubire, grijă și a Sa milostivire, Pentru ridicarea din păcat, prin a lui Ai mucenicilor și sfinților următori!

Răstignire!

Ferice de oamenii ce postul străbun îl țin cu sfințenie, Și Crucea să ne-o purtăm pe umeri cu nădejde Pentru ca întreg neamul românesc, și credință, binecuvântat să fie!

Să ne asumăm liber și conștient a noastră suferință.

Ferice de bunicii și bunicile noastre, creștini Să nu fugim cu lașitate de Golgota noastră, adevărați, Să conștientizăm, că mântuirea e o luptă Oameni simpli, modești la suflet și la inimă aspră, curați, Ce se roagă și postesc pentru copii și-ai lor Și că nu există Cruce fără Înviere și nici Înviere fără Cruce! nepoți, Pentru glie, țară, neam, pentru românii toți! Să conștientizăm, că postul ne ajută Crucea să ne-o putem duce!

Să le mulțumim și să le fim profund recunoscători, Să fim cetățeni ai Raiului luminos, Că sunt ai lui Hristos, autentici mărturisitori www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 261 Să fim oile Păstorului Hristos, Să fim semănători în ogorul lui Dumnezeu, Să fim samariteni milostivi, și azi, și mâine, și mereu!

Să fim autentici rugători și postitori, Ai Sfintei Biserici, cinstitori și apărători, Să fim ai Învierii Domnului, bucuroși vestitori și trăitori! Amin!

Cristina Toma

Să iubim florile și natura!

Copiii iubesc florile şi natura. Ele arată puterea Creatorului tuturor. Dumnezeu răsare soarele şi trimite ploaia. Face să răsără iarbă şi să înflorească florile. Înverzeşte copacii pădurilor şi face câmpul să rodească.

El dă omului hrana cea de toate zilele.

Oamenii îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate.

Ei aduc la biserică flori, fructe şi alte roade ale pământului.

Creştinii ocrotesc florile şi natura!

Realizat sub îndrumarea domnului Gheorghe Măriuța

Lumina Învierii „În copaci, prin vechi coroane, Seve urcă în artere S-ar părea că-n țevi de orgă Suie slavă de Înviere”.

Lucian Blaga E primăvară! Şi, ca în orice primăvară, natura renaşte din moarte aşa cum Mântuitorul Iisus Hristos înviază după trei zile. Trei zile de liniște, trei zile de coborâre în mormânt pentru a-i ferici pe cei morţi.

Primăvara și-a intrat, deja, în drepturi iar noi am primit-o cu bucurie după o lungă iarnă. Păsărelele ne încântă cu glasurile lor, pomii şi-au deschis petalele spre soare, pregătindu-se de sărbătoarea sărbătorilor. Când vorbim despre primăvară, vorbim despre renaştere, despre înviere şi despre sărbătoarea primăverii, Paştele. E anotimpul reînvierii naturii care anunţă schimbarea ce ni s-a oferit tuturor, iertarea şi redobândirea statutului de fii adevarăţi ai lui Dumnezeu.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

262 CATEHEZĂ Din iubire Dumnezeu Și-a oferit Fiul să moară pe cruce pentru a ne putea mântui.

Mântuitorul Iisus Hristos a acceptat toate acestea, S-a dat pe mâinile omenirii întregi, omenire ce L-a răstignit, ce I-a pus pe umeri toate păcatele, deşi nu-I aparţineau. El a primit tot cu smerenie şi ne-a salvat prin Învierea cea de a treia zi, dăruindu-ne viaţa, lumina, bucuria și liniştea.

Ne-am pregătit cu toţii şi am aşteptat această sărbătoare cu drag, pregătind masa îmbelşugată de sărbători, dar mai ales curăţindu-ne sufletele. Ne bucurăm cu toţii în familie de această sărbătoare minunată, participăm la slujba Învierii, ciocnim cu toţii câte un ou şi petrecem zile senine şi frumoase alături de cei dragi.

Sărbătoarea Paştelui este pentru fiecare creştin un nou început. Un moment zero, un bilanţ spiritual în cadrul căruia fiecare dintre noi ar trebui să se oprească pentru câteva clipe din goana zilnică pentru a-şi ridica ochii către cer, către Crucea lui Iisus care se înalţă deasupra fiecăruia. O cruce la ridicarea căreia am contribuit cu toţii prin păcatele noastre. Păcate care se strâng an de an, tot mai multe, apăsându-ne cugetul şi împovărându-ne conştiinţa.

Punând în balanţă societatea decadentă cu lumea interioară a fiecăruia, credinţa ar trebui să reprezinte punctul de sprijin al sufletului, limanul către care aspirăm pentru a putea merge mai departe, pentru a putea să ne ducem propria cruce. Pentru că povara vieţii şi încercările prin care trecem cu toţii nu fac altceva decât să reitereze un alt „drum al crucii” pentru care fiecare om este deplin responsabil.

Omul de astăzi, prins în goana zilei de mâine, uită de sine şi de Dumnezeu. Sărbătorile rămân, din ce în ce mai mult, jaloane ale tradiţiei şi nu manifestări ale adeziunii interioare la fenomenul religios. Cerem din ce în ce mai mult, mulţumim din ce în ce mai puţin. Şi totuşi, aşteptăm ajutorul Domnului şi ne indignăm când ni se pare că nu-l primim.

Când spunem „Paşte” poate că ar trebui să ne gândim mai mult la propriul suflet decât la miel şi ouă roşii. Când spunem „Paşte” poate că ar trebui să ne gândim mai mult la Dumnezeu decât la sărbătoare. Când spunem „Paşte” poate că ar trebui să ne gândim mai mult la sacrificiu decât la noi înşine. Şi astfel, lumânarea Învierii pe care o aprindem an de an, ar căpăta o altă valenţă: ar fi aprinsă în propriul suflet, nu doar în casă sau pe mormintele celor dragi. Ar arde păcatele care ne macină, ne-ar curăţa sufletele de ispite. Şi ar reprezenta Învierea lui Hristos undeva, departe, în fiecare fibră a fiinţei noastre. Depinde, însă, numai de noi cât ştim s-o păstrăm aprinsă, cât ştim s-o ferim de intemperii.

Noaptea de Înviere ne aduce, tuturor laolaltă şi fiecăruia dintre noi, o bucurie luminoasă. În plină noapte, venim la biserică şi căutăm, parcă, Lumina care ne lipseşte sau pe care am lăsat-o pe dinafara sufletului.

Sătui şi împovăraţi de întunericul spiritual pe care noi înşine l-am lăsat să ne inunde fiinţa, ne simţim chemaţi, din adâncuri de conştiinţă, către acea dumnezeiască exclamaţie pascală care deschide porţile unei lumini de dincolo de noi: „HRISTOS A ÎNVIAT!”. Tocmai de aceea avem grijă ca atunci când o facem să răsune din piepturile noastre, să purtăm în mână lumânarea aprinsă de la sfântul altar, în urma chemării, la fel de emoţionante: „Veniţi de luați lumină!”, urmând glăsuirea bisericească, „acum toate s-au umplut de lumină: şi cerul şi pământul şi cele dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru Care s-a întărit”. www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 263 Lumina pe care o purtăm în mâini este una mântuitoare, întrucât izvorul ei este Trupul jertfit şi înviat al Domnului Hristos. În Lumina Învierii vedem sensul şi puterea Crucii, percepem vremelnicia morţii, transformată în trecere, ne îndreptăm către destinaţia finală a omului: îndumnezeirea lui; căutând să pătrundem taina Bisericii şi a Împărtășaniei - nemurirea noastră prin Învierea Lui Hristos.

Iată cum lumânarea pe care o purtăm aprinsă la Înviere constituie un îndemn la însuşirea roadelor Minunii care a produs-o, adică Învierea Domnului din morți.

Trebuie, aşadar, să ne lăsăm luminaţi lăuntric de ea, rodind la rândul nostru lumină spirituală, prin credinţă şi prin faptele iubirii creştine. Găsesc potrivit să amintesc acum şi aici îndemnul plin de forţă al poetului Alexandru Vlahuţă: „Voi toţi ce-aţi stat în întuneric Şi nimeni nu v-a mângâiat Din lunga voastră-ngenunchere Sculaţi! «Hristos a înviat!»”

Sărbători Pascale pline de lumină și liniște sufletească! Prețuiți momentele petrecute alături de cei dragi, oferiţi-vă puţin timp să descoperiţi adevăratele minunăţii ale lumii, iar când vom merge cu toţii să luăm Sfânta lumină, să ne regăsim mai buni, mai milostivi, mai deschişi spre Dumnezeu.

Vă doresc din suflet o primăvară plină de pace și iubire, de zâmbete și bucurii nenumărate! Domnul să vă lumineze gândurile și să vă aibă în paza Sa! Hristos a Înviat!

Prof. Vasilica Dimitriu Sîrghie - Colegiul Național „M. Sadoveanu” –Pașcani

Intrarea Domnului în Ierusalim sau Duminica Floriilor Duminica Floriilor sau Floriile este o sărbătoare care nu are dată fixă, dar se sărbătorește în ultima duminică dinaintea Paștelui. Săptămâna până la Florii se mai numește în popor Săptămâna Floriilor.

Pentru creștini, bucuria sărbătoririi Duminicii Floriilor este determinată și de faptul că vestește apropierea sfârșitului Postului Mare, și mai ales, Învierea Domnului Iisus Hristos.

Sărbătoarea își are originea în antichitate și anume în organizarea vestitelor serbări de primăvară Floralia în cinstea zeiței Flora. În Dacia sărbătoarea devenită foarte populară era numită Florilia. Deși inițial sărbătoarea era dedicată venirii primăverii și renașterii naturii, creștinii au asimilat-o atribuindu-i conotații religioase.

Conform tradiției creștine, sărbătoarea Intrării Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, care a fost întâmpinat de popor cu ovații, flori și ramuri înflorite de palmier, curmal și măslin, s-a suprapus peste cea veche, numită în terminologia populară Florii. Astfel, această simbioză armonioasă a generat tradiții și obiceiuri spectaculoase.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

264 CATEHEZĂ Sâmbăta dinaintea Floriilor numită și Sâmbăta lui Lazăr se serbează în amintirea celor trei Lazări. Lazăr cel sărac, pomenit de evanghelistul Luca, Lazăr din Betania, fratele Mariei și Martei, cel înviat de Hristos și un alt Lazăr, cunoscut sub numele Lăzărel sau Lăzărică despre care se mai spune că „ar fi murit de dorul plăcintelor”. După Sâmbăta lui Lazăr, se sărbătorește Duminica Floriilor. În tradiția autohtonă de Florii creștinii aduc și primesc de la biserică ramuri de salcie sfințite, totdeauna înflorite în această perioadă, numite în popor și „mâțișori”. Dimineața se merge la slujbă, pe parcursul căreia creștinii se roagă ținând în mâini flori, crenguțe de salcie și lumânări aprinse.

Se crede că ramurile sfințite de Florii, care ulterior erau păstrate la icoane sunt bune de leac pentru multe boli și vor apăra casa și gospodăria de incendii, grindină și trăsnete.

Ramurile de la Florii sunt considerate simboluri ale fertilității și vegetației de primăvară.

Prin urmare, putem aminti obiceiurile păstrate până în prezent de a pune crenguțe sfințite în grădini sau a le îngropa sub brazdă în speranța unei roade bogate. În Moldova se cunosc mai multe datini și credințe specifice Duminicii Floriilor. În acest sens le vom enumera doar pe cele mai răspândite și reprezentative.

- Se consideră că așa cum este timpul în ziua de Florii, așa va fi și la Paște; - În această zi creștinii se îngrijesc de suflet spovedindu-se și împărtășindu-se, în același timp, au grijă și de sufletul celor decedați, făcând pomeniri la biserică și îngrijind de morminte; - Despre cei care se Împărtășesc în Duminica Floriilor se spune că orice dorință pe care și-o pun în momentul când se apropie de preot, se va îndeplini; - Bărbații se încingeau cu ramuri de salcie peste mijloc, crezând că aceasta îi va apăra de boli și îi va face mai puternici; - Fetele în noaptea de Florii pun busuioc sfințit sub pernă, pentru a deveni mai frumoase și mai sănătoase; - Se crede că cine înghite unul sau trei mugurași de salcie în ziua de Florii va fi sănătos tot anul, îndeosebi va fi ferit de durerile de gât; - În această zi este bine să se sădească pomi pentru că aceștia să se prindă ușor și să rodească; - Dacă atingi cu salcie sfințită un obiect sau un animal pregătit de vânzare, se îmbulzesc cumpărătorii la fel ca oamenii în ziua de Florii după rămurele sfințite; - De Florii se mănâncă bucate din pește; - În această zi își sărbătoresc zilele onomastice toți cei care au prenume de flori: Florica, Florina, Florin, Violeta, Viorica, Viorel, Lăcrimioara etc., fiind o tradiție mai recentă.

Un aspect important al sărbătoririi Floriilor este că în această zi Biserica dă dezlegare la pește și la vin, „ca să pară postul mai mic”, spun creștinii. În special, la masa din ziua respectivă se mănâncă pește prăjit în ulei ori pește sărat.

Duminica Floriilor este o sărbătoare ce simbolizează dorința tuturor de a avea o viață la fel de ușoară, frumoasă ca și florile, iar crenguțele de salcie sfințite la Florii să ne ferească de necazuri!

Diac. Daniel Dimitriu Sîrghie - Parohia „Înălțarea Domnului”-Pașcani

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 265

Săptămâna Patimilor – Semnificaţia fiecărei zile din săptămână Postul Sfintelor Paşti este perioada care ne mijloceşte cea mai adâncă trăire duhovnicească din întreg anul bisericesc.

Este un timp dăruit spre curăţirea inimii, de înălţare a duhului către Cel ce Se pogoară în mormântul sufletelor noastre ca să-l lumineze cu Lumina Învierii Sale.

Postul Paştelui este o împreună petrecere cu Hristos în pustiul în care suntem şi noi ispitiţi precum odinioară Iisus, flămânzind şi noi după pilda dată nouă de Cel ce pe toate le-a suferit pentru fiecare dintre noi şi mergând astfel împreună cu El pe calea cea dureroasă a Golgotei spre bucuria Învierii.

Săptămâna Patimilor, numită în popor şi Săptămâna Neagră, e profund încărcată de tristeţea celei mai cutremurătoare poveşti de viaţă: viaţa Fiului lui Dumnezeu întrupat şi pogorât printre cei pe care i-a iubit mai presus de minte şi pentru care îşi asumă acum întreaga suferinţă a morţii. Această suferinţă pricinuită de păcatele omenirii se pregăteşte Hristos să o poarte cu ascultare până la moarte spre mântuirea fiecăruia dintre noi. Săptămâna Patimilor este perioada de maximă tensiune a pregătirii sufleteşti, pe care trăind-o prin post, rugăciune, citirea Sfintei Scripturi, spovedanie cu pocăinţa de care flămânzeşte sufletul nostru şi împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Sânge al Domnului, participăm cu adevărat la suferinţa lui Hristos luată asupra Lui spre a ne dărui nouă oamenilor şansa de a ne putea reapropia de Dumnezeu. Săptămâna Mare e plină de înţelesuri duhovniceşti rânduite în slujbele Bisericii noastre spre a ne mijloci participarea duhovnicească la ultimele zile din viaţa Mântuitorului.

Primele trei zile se numesc mari și sfinte pentru că reamintesc sensul eshatologic al Paştelui. A patra zi, joi, marchează cea din urmă Cină a Domnului cu ucenicii Săi și trădarea lui Iuda. A cincea zi, vineri, numită și „Paștile Crucii”, este cu adevărat începutul Paștelui (Trecere), iar sâmbătă este ziua în care tristețea este transformată în bucurie prin biruirea morții.

LUNI Luni, prima zi a Săptămânii Patimilor, ne înfăţişează pilda smochinului neroditor. „Şi lăsându-i, a ieşit afară din cetate la Betania, şi noaptea a rămas acolo. Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit; Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată.” (Matei 21, 17-19) Iată un lucru pe care Hristos nu l-a făcut niciodată cu oamenii: a blestemat! Prin aceasta El îşi arată puterea de a pedepsi într-adevăr orice pom care nu aduce roadă, prin aceasta se arată dreptatea şi răsplata lui Dumnezeu faţă de neascultarea făpturii Sale, fie ea însufleţită sau neînsufleţită. Orice om care rămâne insensibil la venirea lui Dumnezeu şi la chemarea iubirii Sale se aseamănă acestui smochin fără roade, iar blestemul abătut asupra lui nu este nicidecum un blestem al lui Dumnezeu ca în cazul smochinului, ci însăşi uscăciunea firească a oricărui suflet care nu se adapă cu apa cea vie, adică cu Hristos.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

266 CATEHEZĂ MARŢI Sfânta zi de Marţi din Săptămâna mântuitoarelor Patimi ale Domnului ne aduce aminte de ziua Judecăţii prin cele două pilde: pilda celor zece fecioare şi pilda talanţilor. Pilda celor zece fecioare ne pune în gând şi în inimă dreptatea lui Dumnezeu la a doua Sa venire. „Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte. Căci cele fără de minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor. Şi cele fără de minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis.

Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului." ( Matei 25, 1-13) Cele cinci fecioare înţelepte reprezintă personificarea tuturor oamenilor care, ascultând cuvântul lui Dumnezeu, se îngrijesc de lumina cea sufletească (candela). Această lumină sufletească nu se poate aprinde decât prin faptele milostivirii (untedelemnul), prin dragostea faţă de aproapele nostru. Cele cinci fecioare nebune reprezintă sufletele care au dat uitării faptele iubirii de Dumnezeu şi de oameni. Şi iată ziua adormirii, ziua în care fiecare merge la întâlnire cu Hristos. Dar iată şi uşa care se închide precum şi sufletele noastre s-au închis la nevoile aproapelui nostru. Precum rămâne fără folos bătaia suferinţei oamenilor aflaţi în nevoi la uşa inimii noastre, aşa rămâne şi bătaia noastră la uşa Împărăţiei lui Hristos fără niciun fel de răspuns, primind şi noi după dreptate toate câte le merităm.

Pilda talanţilor este în legătură directă cu pilda celor zece fecioare şi ne arată cât de importantă este înmulţirea darurilor noastre prin faptele cele bune puse în slujba bucuriei aproapelui nostru. „Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său. După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele. Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: «Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei». Zis-a lui stăpânul: «Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău». Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: «Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei». Zis-a lui stăpânul: «Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău». Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: «Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău». Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: «Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer de unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat? Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 267 prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor»”. (Matei 25, 14-30) Domnul nostru Iisus Hristos ne aminteşte de ziua cea mare a Judecăţii de Apoi, când doar dreptatea lui Dumnezeu îşi va spune cuvântul. Dumnezeu a dăruit fiecăruia anumite posibilităţi, după Voia Lui cea sfântă a rânduit fiecărui om anumite daruri (talanţii), pentru ca să le folosească spre slujirea aproapelui şi prin aceasta spre dobândirea mântuirii. Spre deosebire de cei ce au făcut să rodească darurile lor, cel ce a primit un singur talant, l-a îngropat, ignorând porunca lui Dumnezeu de a-l înmulţi. Aşa se întâmplă şi cu noi atunci când uităm că tot ceea ce avem Îi datorăm Domnului şi că dăruind din darurile noastre aproapelui nostru, de fapt nu le pierdem, ci dimpotriva le redobândim însutit în ziua neînserată a Împărăţiei lui Hristos. Atunci când ne închidem în noi înşine, uităm că a noastră chemare este aceea de a ne împărtăşi de Hristos şi de a împărtăşi totul cu Hristosul care se află în fiecare dintre aproapele nostru, pe care slujindu-l ne înmulţim darurile mântuitoare: credinţa, dragostea, nădejdea, răbdarea, milostenia, iertarea, curăţia inimii şi toate celelalte. Iar cel ce slujeşte lui Dumnezeu prin faptele cele bune, creşte neîncetat în roada mântuirii şi la ziua Judecăţii află bogăţia milostivirii lui Dumnezeu, regăsindu-şi darurile sporite în timpul vieţii prin faptele iubirii.

MIERCURI Miercurea cea mare, ziua trădării. Iuda Iscarioteanul slujeşte satanei prin vânzarea Mântuitorului. Pentru treizeci de arginţi Iuda Îl vinde pe Hristos şi devine astfel prizonier al iadului. Zi de adâncă întristare pentru fapta cea necugetată a celui care, deşi văzând minunile şi dragostea cea fără margini a lui Hristos, a rămas de piatră. Zi de adâncă întristare pentru fiecare suflet care Îl trădează pe Hristos, devenind prizonierul păcatului.

Miercurea cea mare este însă şi o zi de nădejde pentru tot sufletul care se pocăieşte. Este ziua de pomenire a femeii păcătoase. „Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: «Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă». Şi răspunzând, Iisus a zis către el: «Simone, am să-ţi spun ceva». «Învăţătorule, spune», zise el. «Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci.

Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult»? Simon, răspunzând, a zis: «Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult». Iar El i-a zis: «Drept ai judecat». Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: «Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit.

Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte». Şi a zis ei: «Iertate îţi sunt păcatele». Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: «Cine este Acesta care iartă şi păcatele»? Iar către femeie a zis: «Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace»". ( Luca 7, 37-50) Cu lacrimile pocăinţei, cu mirul dragostei de Dumnezeu, cu sărutarea nădejdii femeia cea păcătoasă se așează la picioarele Mântuitorului. Datoria ei e mare, greşalele ei sunt multe, însă pocăinţa ei e mai mare decât păcatele ei, iubirea ei pentru Dumnezeu copleşeşte Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

268 CATEHEZĂ agoniseala ei cea ruşinoasă, credinţa ei îi aduce mângâierea iertării. Nu se teme de ceea ce spun ceilalţi, se dăruieşte lui Hristos cu toată suferinţa pe care păcatul a înmulţit-o în inima ei, dar şi cu pocăinţa născută prin primirea luminii lui Hristos. Şi nu numai că Mântuitorul Iisus îi iartă păcatele, ci face amintirea ei neştearsă din conştiinţa oricărui om care primeşte Cuvântul Evangheliei.

JOI Sfânta şi marea zi de Joi. Ziua Cinei cele de Taină, ziua întemeierii celei mai mari Taine de pe pământ: Sfânta Euharistie prin care Hristos se dăruieşte întregii lumii cu adevărat Trupul Său şi cu adevărat Sângele Său. „Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.” ( Matei 26, 26-28).

Hristos împreună cu ucenicii Săi petrece ultimele clipe de dinaintea Patimilor Sale. Seară tainică, tristă, plină de durere. Astăzi, Domnul le dă ucenicilor exemplu desăvârşit al slujirii, spălându-le picioarele, învăţându-i că „Cel care vrea să fie întâiul să fie slujitorul tuturor” (Marcu 9, 35). Este de asemenea seară de adâncă rugăciune. Mântuitorul se roagă pentru toţi ucenicii Săi şi pentru toţi cei care vor crede în Cuvântul Lui „ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (In 17,21) şi le încredinţează porunca cea mai mare: porunca iubirii. „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.” ( In 13, 34-35). Şi El Însuşi împlineşte această poruncă prin acceptarea chinurilor morţii la care va fi supus începând din această seară.

Joia Mare, noaptea petrecută de Iisus în grădina Ghetsimani, cu rugăciune şi sudoare prefăcută în picături de sânge.

VINERI Sfânta şi Marea zi de Vineri. Vinerea Neagră, ziua cea mai dureroasă din istoria creştinismului, ziua înfricoșătoarelor Patimi. Hristos este judecat şi condamnat pe nedrept la moarte, El, Dumnezeul Adevărului, El, Domnul iubirii. Spre Golgota, purtând crucea cea mântuitoare, cu rănile batjocoririi de către ostaşi, singur şi părăsit de toţi, Hristos înfăţişează întregii lumi starea răutăţii în care se afla aceasta. Pironit pe cruce, Hristos aşteaptă astăzi cu braţele larg deschise pe tot omul atins în inimă de durerea cumplită a păcatelor sale, precum pe tâlharul care strigă din adâncul fiinţei: „Pomeneşte-mă, Doamne când vei veni întru Împărăţia Ta” (Lc 23,42) şi care primeşte vestea cea minunată a mântuirii: „Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.” (Lc 23, 43).

Cerul se întunecă, soarele îşi ascunde faţa, neputând să îndure cumplita suferinţă, pământul se cutremură pătruns de fiorul înfricoşatelor patimi ale lui Hristos, Maica Sfântă priveşte copleşită de durere către Fiul ei răpus de răutatea şi toate păcatele oamenilor, care îl ocărau până în ultima clipă. Hristos smerindu-Se şi iubind până în clipa morţii, rosteşte cutremurătoare rugăciune pentru cei ce-L vrăjmăşesc: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac.” (Luca www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 269 23, 34).

Astăzi încetează orice jertfă pentru că Hristos devine Jertfa cea de-a pururea mântuitoare. Astăzi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie, ci este ziua slujbei de înmormântare a Domnului Iisus. Astăzi toţi credincioşii pătrunşi de dragostea pentru Hristos şi de suferinţa Lui se strâng în jurul epitafului aşezat pe masă în mijlocul bisericii, închipuind mormântul Domnului şi dau glas tânguirii îngropării, cântând laolaltă Prohodul. „În mormânt, Viață, pus ai fost, Hristoase, și s-au spăimântat oștirile îngerești, smerirea Ta cea multă preamărind” (Starea întâi – Prohodul Domnului).

Zi de post negru, Vinerea Mare este prilej de profundă meditaţie şi adâncire a conştiinţei.

SÂMBĂTĂ Sâmbăta Mare. Hristos stă aşezat în mormânt nou prin strădania lui Iosif din Arimateea.

Astăzi se cântă: „Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând prea curat trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-l și cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus”. Cu trupul în mormânt fiind, Hristos coboară cu sufletul în adâncul iadului, îi sfărâmă porţile şi încuietorile şi îi scoate pe Adam şi pe Eva şi împreună cu ei pe toţi ce ce au adormit în nădejdea mântuirii. Pogorârea la iad a Mântuitorului este icoana prin excelenţă a Învierii în tradiţia iconografică bizantină, pentru că prin zdrobirea împărăţiei morţii, cu moartea pe moarte călcând, Hristos deschide porţile raiului tuturor celor ce şi-au pus nădejdea mântuirii în El şi dăruieşte din nou oamenilor şansa de trăi laolaltă cu Dumnezeu, în Împărăţia Sa, aici pe pământ înlăuntrul nostru şi desăvârşit, nemijlocit, în viaţa cea veşnică, acolo unde „Mielul, Cel ce stă în mijlocul tronului, îi va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor" (Apoc. 7,17).

Iată deci o săptămână plină de durere, plină de întristare sufletească. O săptămână în care Biserica ne mijloceşte retrăirea acelor momente şi înţelegerea sensurilor acestei înalte jertfe a lui Hristos prin slujbele din aceste zile. Prin aceste slujbe avem şansa să participăm direct la taina mântuirii noastre, care s-a realizat prin Iisus Hristos, Cel Care a luat asupra Sa păcatele noastre şi moartea pe care noi o meritam. Prin participarea noastră la suferinţa lui Hristos mărturisim cu inima udată de lacrimile pocăinţei, că păcatele noastre devin astăzi cuiele răstignirii şi durerile cumplite ale Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Şi într-o astfel de stare, mărturisiţi Domnului prin Taina cea mântuitoare a Sfintei Spovedanii şi prin Împărăşirea de Trupul şi Sângele Lui, putem şi noi să-L însoţim pe Hristos pe Calea suferinţei Crucii spre bucuria Învierii, de care să ne umplem sufletele în ziua cea minunată a Sfintelor Paşti. „Să tacă tot trupul omenesc și să stea cu frică și cu cutremur și nimic pământesc întru sine să nu gândească, că Împăratul împăraților și Domnul domnilor merge să se junghie și să se dea spre mâncare credincioșilor. Și merg înaintea lui cetele îngerești cu toată căpetenia și puterea, heruvimii cei cu ochi mulți și serafimii cei cu câte șase aripi, fețele acoperindu-și și cântând cântare: Aliluia, Aliluia, Aliluia”.

(Heruvic).

Prof. Vasilica Dimitriu Sîrghie - Colegiul Național „M. Sadoveanu” – Pașcani

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

270 CATEHEZĂ

Apariţia Sfintei Lumini la Sfântul Mormânt din Ierusalim! În fiecare an, în Sâmbăta Mare, în Biserica Sfântului Mormânt are loc un eveniment care inspiră veneraţia. Lumina Sfântă sau Focul Sfânt este un miracol al Ortodoxiei care se întâmplă în fiecare an de Paștele Ortodox la Ierusalim, când în timpul Vecerniei Mari din Sâmbăta Mare, între orele 12.30-14.30, deasupra Sfântului Mormânt se aprinde Sfânta Lumină, un foc care se pogoară din cer, manifestându-se diferit în fiecare an și care în primele minute nu arde.

La amiaza Sâmbetei Mari, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu escorta sa – protopopi, preoţi şi diaconi şi cu Patriarhul armean intră în Sfântul Mormânt. După ce termină rugăciunile, apare o lumină miraculoasă - Patriarhul Ierusalimului aprinde două candele de la această lumină şi apoi iese din mormânt şi aprinde candelele patriarhilor ne-calcedonieni care aşteaptă afară. Candelele celorlalţi se aprind singure. În primele câteva minute de la apariţia focului, acesta nu arde când este atins şi mulţi pelerini îşi scufundă feţele şi mâinile în flăcări fără să se ardă.

Lumina Sfântă coboară, aici, cel puţin din secolul al IV-lea, dacă nu de mai demult. În 1579, când patriarhul ortodox a fost scos din mormânt de autorităţile turce şi de către patriarhul oriental ortodox, Sfânta Lumină a ţâşnit dintr-o coloană din afara bisericii şi a ajuns la patriarhul ortodox şi la credincioşi. Coloana despicată încă face parte din clădirea bisericii. Alte câteva incidente (inclusiv doi preoţi romano-catolici din secolul al XI-lea care au fost pedepsiţi de Domnul pentru că au încercat să obţină focul doar pentru ei) atestă vechimea şi autenticitatea acestei minuni.

O altă versiune (probabil) a istorisirii de dinainte este redată mai jos. După ce prinţul Ibrahim Paşa, fiul lui Mohamed Ali Paşa, a cucerit Ierusalimul şi Siria în 1832 el l-a invitat pe Papa copt Petru al VII-lea să viziteze Ierusalimul şi să slujească în timpul apariţiei Sfintei Lumini din Sfântul Mormânt al Mântuitorului în Sâmbăta Mare, aşa cum face Patriarhul ortodox grec în fiecare an.

Patriarhul-Papă copt a acceptat invitaţia şi când a ajuns, a fost primit cu onoruri şi cinste şi a intrat în Ierusalim printr-o mare procesiune şi o celebrare splendidă, la care au participat guvernatorul, conducătorii şi capii diferitelor facţiuni creştine prezente. Cu înţelepciunea sa, şi-a dat seama nu va putea sluji în Sfântul Mormânt fără să stârnească animozităţi între copţi şi greci.

Papa i-a cerut Paşei să nu-l silească la aceasta, ci să-l lase să participe împreună cu patriarhul grecilor ca terţ, pentru că se îndoieşte de autenticitatea luminii. În Sâmbăta Mare, biserica Sfântului Mormânt s-a umplut de credincioşi, dar Paşa a ordonat ca toţi să fie scoşi afară din biserică în curtea spaţioasă din faţa acesteia. Când a venit vremea începerii slujbei, cei doi patriarhi şi Paşa au intrat în Sfântul Mormânt ca să spună rugăciunile cuvenite acestui moment.

La momentul potrivit, lumina a ţâşnit din Sfântul Mormânt astfel încât l-a îngrozit pe Paşă, lăsându-l uimit şi confuz, Papa având grijă de el până şi-a revenit. Oamenii care aşteptau afară nu au fost lipsiţi de binecuvântarea luminii deoarece unul din stâlpii porţii vestice a bisericii s-a crăpat şi lumina a ţâşnit din el. Această minune l-a făcut pe Paşă să-l cinstească pe www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 271 Papă şi mai mult. Papa Petru al VII-lea a făcut multe reparaţii şi renovări în Biserica Învierii. ȘTIAȚI CĂ ... ... Lumina Sfântă nu apare decât de Paștele Ortodox și decât la ortodocși. Ori de câte ori non-ortodocșii au încercat să obțină Lumina Sfântă, tentativele lor au eșuat lamentabil? ... de-a lungul timpului mulți păgâni s-au convertit la Ortodoxie convinși fiind de miracolul Sfintei Lumini? ... cu mulți ani în urmă timpul cât Sfânta Lumină nu ardea era mai mare decât astăzi? S-a observat că odată cu trecerea anilor, miracolul nearderii durează din ce în ce mai puțin și Sfânta Lumină se pogoară din ce în ce mai târziu.

Focul grecesc - între știință și religie Primele referiri scrise legate de focul lichid – cum mai era numit focul grecesc/bizantin – au fost făcute de cronicarul Teofan Confesorul. Acesta vorbeşte despre anii domniei împăratului bizantin Constantin al IV-lea Pogonatul (665-685 d. Hr.), cel care a folosit cu succes această tehnologie în ciocnirile pe care le-a avut cu arabii în prima încercare a lor de a cuceri Constantinopolul (674-678 d.Hr.). Potrivit cronicarului, focul lichid a fost inventat de un anume Kallinikos (Callinicus), un meşteşugar şi arhitect din oraşul Heliopolis. Acesta a fost nevoit să fugă din calea invadatorilor arabi şi şi-a găsit refugiul în marea cetate a Constantinopolului. El ar fi pus focul lichid la dispoziţia bizantinilor şi aceştia ar fi repurtat o strălucită victorie împotriva asediatorilor musulmani. Cert este că efectele devastatoare ale focului grecesc au fost descrise de numeroşi cronicari; focul lichid avea proprietatea de a arde chiar şi în apă.

Importanţa pe care o avea această armă, precum şi păstrarea secretului compoziţiei sale o regăsim precizată în cartea împăratului Constantin Porfiregenetul (945–959), De Administrando Imperio, lucrare dedicată moştenitorului său. Acesta îşi sfătuieşte fiul, pe viitorul împărat Roman al II-lea, să nu divulge niciodată nimănui secretul focului grecesc și afirmă că focul grecesc fusese: „arătat şi revelat lui Constantin, primului mare sfânt împărat creştin”, iar îngerul l-a legat pe acesta să „nu folosească acest foc decât pentru apărarea creştinilor şi a capitalei împărăteşti”. Ca un avertisment, el adăuga că un oficial care a fost mituit de duşmanii imperiului să le dea o parte din acest amestec chimic a fost lovit de o „flacără venită din rai”, în momentul în care voia să intre într-o biserică.

Mărturiile legate de folosirea focului lichid de către bizantini ajung până la sfârşitul secolului al XII-lea. Ultima lui folosire a fost probabil în timpul Cruciadei a IV-a, care a fost deturnată şi s-a încheiat prin cucerirea Constantinopolului de către armatele venite din Occident. În anii 717-718 au fost distrus cu ajutorul focului grecesc 2560 de corăbii arabe, doar 5 rămânând întregi.

Nimeni nu poate să fie absolut sigur de compoziţia exactă a focului grecesc. Deşi este şi astăzi o necunoscută, se pare că în amestec se găseau petrol lichid, nafta, sulf, răşină, bitum, var nestins şi un alt ingredient secret. Focul grecesc ardea pe apă și sub apă, astfel încât nimic nu îl putea stinge. Amestecul era depozitat în amfore din lut şi era proiectat prin aceste sifoane; el provoca mult fum şi un zgomot „ca de tunet”. În primă instanţă, pornind de la ultimele două observaţii, fum dens şi bubuitură, cercetătorii au considerat că la baza amestecului stă de fapt salpetru (nitrat de potasiu). Totuşi, datele nu confirmă prezenţa acestui element, cunoscut ca o Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

272 CATEHEZĂ formă incipientă a prafului de puşcă în istoria artei războiului până în secolul al XIII-lea. Mai târziu s-a mers pe versiunea aprinderii sau a intensificării puterii focului grecesc la contactul cu apa; se sugera astfel că la baza focului lichid s-ar fi aflat varul nestins. Această teorie este contrazisă însă chiar de autorii medievali, care spun că adesea focul bizantin era pulverizat direct pe corăbiile inamice, fără a intra în contact cu apa. De asemenea, împăratul Leon aminteşte în lucrarea sa Tactica de faptul că se foloseau nişte grenade de mână făcute din lut care erau umplute cu foc grecesc şi aruncate asupra inamicilor.

Cert este ca nici la ora actuală nu s-a găsit rețeta focului grecesc, chiar dacă știința a ajuns în așa grad de evoluție, răspunsul îl găsim tot în religie.

Prof. Apetroaie Camelia- specialitatea chimie Colegiul Național „M. Sadoveanu” – Pașcani

Rugăciunea copiilor pentru părinţi Dragostea faţă de părinţi se poate manifesta şi prin rugăciunile pe care copiii le fac pentru aceştia. Rugăciunile sunt şi o formă de cinstire a părinţilor, însuşi Domnul îndemnându-ne în acest sens prin a V-a poruncă a Decalogului: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ" (Ieşirea 20,12). Dumnezeu ascultă rugăciunile copiilor întrucât aceştia sunt mai curaţi sufleteşte decât adulţii. În secolul al III-lea a trăit Sfântul Mucenic Neofit care făcea minuni de la vârsta de zece ani. Acesta împărţea hrana sa copiilor săraci, iar el rămânea flămând. Le astâmpăra apoi setea lovind cu mâna într-un zid de piatră de unde izvora apă, îndemnându-şi prietenii să nu spună nimănui cele văzute. Deci pentru puritatea, nevinovăţia copiilor, rugăciunea lor este primită şi grabnic ascultată de către Dumnezeu. Însuşi Mântuitorul afirmă: „De nu vă veţi Întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor" (Matei 18,3).

Rugăciunea pentru părinţi trebuie să fie principala îndatorire a copiilor. Ei trebuie să fie şi să rămână necontenit recunoscători părinţilor pentru faptul că le-au dat viaţă şi i-au îngrijit, oferindu-le cele necesare vieţii şi educaţie. Copiii trebuie să se roage pentru sănătatea, mântuirea şi iertarea păcatelor părinţilor, având grijă totodată să mulţumească Domnului pentru toate aceste binefaceri. Copilul are îndatorirea să se roage şi pentru părintele spiritual, adică naşul de botez, faţă de care trebuie să poarte o mare recunoştinţă, fiind persoana ce a mărturisit la naşterea sa credinţa creştină în locul său. O altă îndatorire importantă a copilului este şi rugăciunea pentru duhovnic, adică pentru părintele duhovnicesc, având în vedere faptul că acesta ascultă mărturisirea păcatelor, oferă dezlegarea de acestea şi îndrumă sau călăuzeşte pe calea mântuirii.

Sub îndrumarea domnului Gheorghe Măriuța

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 273

Tipăriturile lui Coresi Mai presus de gând și de cuvânt, Dumnezeu se unește cu credincioșii ortodocși în har. El Însuși este, cum citește preotul în taină, la Sfânta Liturghie, negrăit și necuprins cu gândul, nevăzut, neajuns, pururea fiind și același fiind.

Pentru a Se face mai bine înțeles și mai ușor de primit și de urmat, Fiul lui Dumnezeu se întrupează și vorbește oamenilor pe limba lor: lui Irod, lui Caiafa, cărturarilor, fariseilor, vameșilor, pescarilor, femeilor, bărbaților, bolnavilor, sănătoșilor, drepților și păcătoșilor.

Asemenea Lui, Biserica vorbește oamenilor în fiecare generație, tuturora. O face mai bine prin sfinți decât prin cărturari, cu toate că sfinții s-au lovit de aceași greutate: să articulezi în cuvinte, să scrii cu litere, ceea ce tu după multă nevoință și cunoștință ai primit în dar, în taină, ceea ce ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit și la inima omului nu s-a suit (1 Co. 2: 9).

Nu vorbim și nu scriem învățătura dumnezeiască nici în limba ebraică, a lui Moise, nici aramaică, în care a glăsuit Mântuitorul, nici în slavona din timpul voievozilor, nici în engleză, ca să ne dăm interesanți. Folosim limba poporului ca să ne facem înțeleși, trăim cuvintele ca să fim crezuți și invităm la rugăciunea minții, la rugăciunea lui Iisus, ca să putem fi verificați de creștinii râvnitori, cum povestea și părintele Cleopa Ilie despre țăranca din Pipirig care se ruga în fața icoanei Măicuței Sfinte ridicată de la pământ, în aer.

La 200 de ani de la întemeierea țărișoarelor române și 100 de ani de la inventarea tiparului, se punea problema trecerii cărților de rugăciune, a predicilor și a cărților de învățătură pe limba poporului, limba românească, pentru ca înțelegând, acesta să se poată mai bine curăți și sfinți, iar cei mai aleși să vorbească cu Dumnezeu dincolo de gând și de cuvânt.

Acesta este motivul pentru care s-a observat de-a lungul istoriei preocuparea Bisericii să existe cărți în limba română în folosul preoților, călugărilor și mirenilor. Limba este o unealtă, una de care ne folosim ca să înțelegem și să ne facem înțeleși, să exprimăm ce simțim și să numim ce se petrece înăuntrul nostru, să cântăm, să ne rugăm. Și pentru că Bisericii îi plac lucrurile bune făcute bine, eficient și plăcut lui Dumnezeu, ea a înțeles că pentru români, comoara limbii se prezintă ca o unealtă de căpătâi ca harul lui Dumnezeu și iubirea Lui să ajungă la oameni, iar oamenii să se întoarcă la Dumnezeu, să-L urmeze și să se unească cu El. Unul din 10000 de rugători, spunea un părinte sfânt, ajunge să vorbească cu Dumnezeu mai presus de cuvânt, așa că limba, cuvântul, litera, sunt folosite la maximul potențial de Biserică, pentru sporirea în har a marii mase a credincioșilor. Ele sunt temelia adunării și curățirii minții și a inimii, când ne rugăm, când cântăm, când ascultăm. În secolul al 16-lea, la Brașov, un diacon târgoviștean, Coresi (probabil de la Nicolae/Nicoară), după ce ucenicește în Țara Românească, începe să tipărească în slavonă (strămoașa limbilor rusă, bulgară, sârbă etc.). Repede trece la tipărituri în română, scrise cu alfabet slavon: cărți pentru altar, pentru strană, de cântare, de predică, de canoane. A spart gheața, a fost deschizător de drumuri, tipăriturile sale au circulat în toate țările românești, potolind foamea de carte românească. Din slavona veche, a tradus în limba poporului, pe românește, cu accente transilvănene și muntenești, și efortul său, apreciat de oameni de cultură ai veacurilor trecute, a făcut obiectul multor studii și lucrări.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

274 CATEHEZĂ Ca ploaia pe pământul însetat, așa au venit traducerile și tipăriturile sale. Oamenii veneau în număr foarte mare la biserică, să-și vindece și să-și odihnească sufletele rănite de greutățile veacului, și înțelegerea slujbelor prin care venea harul i-a ajutat foarte mult. Preoții nu erau cărturari, nici predicatori, așa că o carte din care să se citească o predică, sau cazanie, cum i se spunea, le bucura și le hrănea inimile.

Molitfelnicul, Liturghierul, Sfânta Evanghelie pentru altar, Octoihul, Triodul, Apostolul, Psaltirea, pentru strană, Cartea de învățătură pentru predică, Pravila Sfinților Părinți pentru cunoașterea canoanelor, toate au apărut într-o vreme când totul se făcea manual, pagină cu pagină, între anii 1559 și 1581, unele în mai multe ediții, dovadă a popularității și cererii crescânde. Fiul lui Coresi, Șerban, i-a călcat pe urme, începând să traducă și să tipărească Facerea, Ieșirea, primele cărți din Vechiul Testament. Peste câteva decenii, în Moldova, Sfinții Mitropoliți Varlaam și Dosoftei au călcat pe urmele lui Coresi, traducând și tipărind în românește.

După 1990, suntem martorii multor traduceri în românește, din limbi clasice și moderne, ca să ne hrănim în limba și cultura în care am crescut, din Ortodoxia vechilor și mai noilor Părinți, Maici și trăitori de pretutindeni. Procesul va continua, cărți noi vor apărea în fiecare săptămână, contează să ne folosim discernământul, să ne întrebăm duhovnicul, pentru a selecta ce ni se potrivește din ce este mai bun.

Vă îndemnăm părintește să ne formulăm și să ne definim în limba noastră maternă ceea ce simțim și ceea ce gândim, ceea ce vorbim și ceea ce ascultăm în legătură cu relația noastră cu Dumnezeu, trăită în Sfânta Biserică Ortodoxă. Este limba în care putem înțelege și ajung la inima noastră nuanțe și detalii pe care nu le putem sesiza din alte limbi. De asemenea, să nu uităm ce spuneam la început: de la cuvinte și gânduri rele, să trecem la gânduri și cuvinte bune; din cele bune, cât mai multe să fie din cartea de rugăciuni, din Scripturi, din Sfinții Părinți; după acestea, să spunem cât mai des „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” sau „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul sau păcătoasa!”; spunând această rugăciune, să rămânem din ea cu un singur cuvânt: „miluiește-mă!”, căci restul nu le mai gândim, ci doar știm că ne referim la Domnul Care de la Botez își are începutul înăuntrul nostru. Dincolo de această treaptă, așteptăm deschiderea inimii, coborârea minții în ea, izvorârea lacrimilor și vederea lui Dumnezeu Cel mai presus de gând și de cuvânt.

Pr. George-Ovidiu Chirița

Sfinții Împărați Constantin și Elena, apărătorii creștinismului Sărbătoarea de pe 21 mai, a Sfinților Constantin și Elena, este prăznuită de către toți creștinii ortodocși și este cu dată fixă. Cu siguranță, unele tradiții ale sărbătorii date sunt mai vechi decât cele creștine și au evident altă denumire, în calendarul popular era un important hotar de începere a anumitor munci, lumea păsărilor fiind cea care inspira multe dintre activitățile specifice acestei zile. În timp i s-au adăugat și multe alte elemente legate de cruce, așa încât importanța sa a crescut considerabil.

Sfinții Împărați Constantin și Elena erau considerați „părinți ai Sfintei Cruci”. Se mai spune că Împăratul Constantin i-a ajutat pe creştini să intre în legalitate. Potrivit unei credințe, mama sa www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 275 Elena ar fi descoperit crucea pe care a fost răstignit Iisus într-un loc cu mult busuioc; de atunci, busuiocul ocupă un loc foarte important în viața creștinilor, înlocuind uneori chiar crucea sau simbolizând sângele Domnului. În amintirea acestei descoperiri minunate oamenii păzeau cu strășnicie sărbătoarea celor doi împărați, celor care lucrau acum arzându-le bucatele pe câmp.

Tot o ilustrare a prețuirii de care s-au bucurat Împărații Constantin și Elena este şi faptul că mulți creștini își numesc odraslele cu aceste două nume.

Sărbătoarea dată în popor mai este numită Constantin al graurilor. Pentru oamenii de altă dată, această sărbătoare era un hotar, o dată limită care marca încetarea anumitor munci, precum punerea în pământ a meiului, ovăzului, porumbului, căci ies graurii și mănâncă grăunțele. Interesant era și faptul că prășitul în vii trebuia terminat până la Constantin Graur sau Constandinu Puilor, zicându-se că după această sărbătoare înflorește vița de vie.

De ce sărbătoarea din 21 mai a fost considerată una a păsărilor de pădure, în special a graurului, numit în popor și grangure e ușor de intuit. Se spunea că în această zi păsările își învață puii să zboare încheindu-se astfel cele trei luni, începute la Dragobete, de inițiere a puilor în tehnica zborului.

Demult se credea că, dacă cineva lucra în această zi, recolta câmpului îi va fi distrusă de foc sau de păguboasele pasări zburătoare. De asemenea, de ziua Sfinţilor Împăraţi nu se lucra pentru ca uliul să nu fure din ogradă păsările gospodarului.

Mai exista şi credinţa că cine mai seamănă după această zi riscă să i se usuce recolta.

Ziua Sfinţilor Împăraţi era şi momentul în care păstorii hotărau cine le va fi baci, unde vor fi amplasate stânele şi cine va fi angajat să le păzească pe timpul păşunatului.

Pentru a fi apăraţi de farmece, blesteme, vrăjitorii, la ţară oamenii făceau un foc şi stăteau în jurul lui. Prin fumul focului erau trecute şi oile, ca să fie ferite de rele în perioada cât stăteau la stână. De asemenea, prin sate se făcea gălăgie mare pentru ca vrăjitoarele care încercau să fure sporul laptelui, să fie izgonite.

Prof. Vasilica Dimitriu Sîrghie - Colegiul Național „M. Sadoveanu” –Pașcani

Prietenia-cel mai nobil sentiment între tineri „Prietenul adevărat este acela care îndură necazurile, nevoile și nenorocirile aproapelui, atunci când acela e încercat, ca de ale sale, fără zgomot și fără tulburare” (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

Cât de adevărate sunt cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul și cât de pătrunzătoare!

Dar oare știm ce înseamnă un prieten adevărat? Știm cum să-l prețuim și să-i oferim ajutorul atunci când are nevoie de el? Unii știu, iar alții nu. Dar, mai întâi de toate să facem o scurtă prezentare vis-a-vis de prietenie.

Când a făcut lumea, Dumnezeu l-a creat pe om cu trup văzut și suflet nevăzut, înzestrându-l cu puteri spirituale (rațiune, voință și sentiment). Cum trupul se hrănește din Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

276 CATEHEZĂ roadele pământului, dăruite tot de Dumnezeu, sufletul se hrănește din comunicarea cu Acesta prin rugăciune, din sentimentele pe care le nutrește față de semeni, din relațiile pe care le stabilește și le întreține cu aceștia. El și-a considerat mereu aproapele ca pe un prieten, oferindu-i iubire, ajutor spiritual și material necondiționat, nespusă înțelegere și răbdare. Astfel, una dintre cele mai frumoase și mai nobile relații care există și care pot exista între oameni este PRIETENIA. Dar oare există o definiție pentru aceasta? DA! Prietenia adevărată nu e o simpla atracție emotivă, nici o pasiune oarbă sau o camaraderie obișnuită. Ceea ce o deosebește cu adevărat de toate acestea este folosul moral, temelia autentică de înțelegere și iubirea reciprocă reflectată în spiritul de sacrificiu. Poate că în afară de înțelepciune, Dumnezeu n-a dat omului nimic mai bun, decât prietenia, care nu e nimic altceva decât înțelegerea deplină, unită cu bunăvoință și iubire, în toate lucrurile divine și omenești. „Prietenul credincios este acoperământ tare, și cel ce l-a aflat pe el aflat-a comoara”(Înțelepciunea lui Isus Sirah 6,14).

Așadar, roadele prieteniei sunt multiple și de un real folos spiritual. În primul rând, cum poate fi viața cu adevărat aceea care nu-și găsește liniștea în iubirea mutuală a unui prieten? Ce e mai plăcut decât să ai pe cineva cu care să îndrăznești să vorbești totul cum vorbești cu tine? Ce preț ar mai avea bucuria în împrejurări fericite, dacă nu ai avea pe cineva care să se bucure de ea la fel ca tine? Iar nenorocirea ar fi greu să o înduri fără cineva care s-o suporte și mai greu decât tine. De asta trebuie să prețuiești un prieten și să vă fiți alături la bine și la rău.

Dar, în aprecierea unei prietenii trebuie să avem în vedere, mai întâi, influența pe care o are aceasta asupra noastră, asupra vieții morale a persoanelor implicate, din punct de vedere religios și social. Prietenia adevărată presupune un ajutor reciproc în vederea distrugerii păcatului și un îndemn permanent spre practicarea poruncilor lui Dumnezeu. Cei care pun supremul bine în virtute, aceia fac într-adevăr foarte bine. Dar tocmai această virtute creează și menține prietenia, căci fără virtute nu poate exista nicidecum prietenie. La baza unei prietenii trebuie să existe credința în Dumnezeu și iubirea față de Acesta.

Firește, prietenia este întemeiată pe înțelegere, deoarece prietenii împărtășesc gusturi, preferințe. Așa cum ne îndeamnă și Sfântul Apostol Pavel: „Credința fără fapte moartă este”, așa și prietenia nu poate exista fără o relație bazată pe sinceritate, înțelegere, respect și ajutor reciproc. Trebuie să ai răbdare cu aproapele, să-l ajuți să depășească toate obstacolele care-i pot umbri fericirea, așa cum ne îndeamnă și binecunoscutul proverb „prietenul la nevoie se cunoaște".

Fiecare persoană este unică prin felul său de a fi. Lucrurile comune ne unesc, iar nu starea și condiția socială. Dovada iubirii stă în jertfirea pentru aproapele, în ajutorul și înțelegerea noastră. Cine dorește să se bucure de roadele prieteniei trebuie el însuși să dorească să-și facă el întâi datoria. Spiritul de sacrificiu întărește prietenia. Asta, în cazul în care nu depășeste o limită.

Căci nu poți să devii vicios numai de dragul unei prietenii. Datoria ta este să-l aduci pe calea cea bună fără a te cufunda și tu în necunoștință, arătându-i printr-un comportament pozitiv și demn de urmat ceea ce ar trebui să facă.

O prietenie între oameni este adevărată atunci când, de fapt, suntem, prieteni ai lui Hristos, când respectăm Cuvântul Său și îl împlinim.

Astfel, pentru întreaga creștinătate, prietenia are o bază mai solidă decât înțelegerea reciprocă: Cuvântul Mântuitorului și ascultarea poruncilor Lui: „Voi sunteți prietenii Mei dacă www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 277 faceți ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu știe ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute" (Ioan 15, 14-15).

Să facem aceasta în speranța că ne vom întâlni cu prietenii noștri de aici și cu Prietenul Iisus Hristos în Rai! Anastasia Dumitrița Veriveș, clasa a XI-a BColegiul Național „M. Sadoveanu” –Pașcani

Cum trebuie să stea credincioşii la sfintele slujbe şi ce datorii au cei ce merg la Sfânta Biserică Creştinii trebuie să stea la sfintele slujbe ale Bisericii cu credinţă în Dumnezeu şi cu luare aminte. Ei sunt datori, după putere, a se ruga fără răspândirea minţii şi cu simţirea inimii. Datoriile creştinilor şi ale celor ce merg la Sfânta Biserică sunt acestea: - să meargă la biserică regulat. Cine lipseşte mai mult este oprit de la Sfintele Taine, afară de cel bolnav; - să fie împăcaţi cu toţi oamenii şi să ceară iertare de la toţi; - să ţină curăţenie trupească cel puţin două zile mai înainte de a merge la biserică şi cel puţin o zi după ce vin de la Sfânta Biserică; - să meargă la slujbă mai de dimineaţă spre a avea timp să se închine în linişte şi să asculte slujba utreniei; - fiecare creştin să aducă după a sa putere un dar cât de mic Domnului ca jertfă din osteneala mâinilor sale; - să dea pomelnicul din timp şi să ceară preotului să i se scoată părticele pentru cei vii şi morţi ai familiei; - în Sfânta Biserică creştinii să stea cu bună credinţă, bărbaţii în partea dreaptă, iar femeile în partea stângă; - credincioşii să fie îmbrăcaţi curat şi cât mai cuviincios, iar femeile să aibă capul acoperit şi chipul smerit; - în timpul sfintei slujbe este păcat a se vorbi în Sfânta Biserică, afară de mare nevoie; - după ce s-a dat binecuvântarea de Sfânta Liturghie credincioşii sunt datori să stea fiecare la locul său şi să nu se mai închine pe la sfintele icoane; - să asculte Sfânta Liturghie cu mare evlavie, silindu-se fiecare a urmări rugăciunile şi cântările de la strană; - să asculte cu luare aminte citirea Apostolului, a Sfintei Evanghelii, precum şi cuvântul de învăţătură (predica); - să nu iasă din Sfânta Biserică mai înainte de terminarea Sfintei Liturghii, afară de mare nevoie; - credincioşii spovediţi şi pregătiţi pentru Sfânta Împărtăşanie să citească din timp Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

278 CATEHEZĂ rugăciunile necesare şi să-şi ceară iertare de la toţi când se apropie de cele sfinte; - după Sfânta Împărtăşanie credincioşii sunt datori să asculte sau să citească rugăciunile de mulţumire, petrecând în acea zi cu bucurie duhovnicească şi păzindu-se de orice ispită; - părinţii sunt datori să-şi ducă şi copiii la Sfânta Biserică şi să-i împărtăşească cu Trupul şi Sângele lui Hristos; - după terminarea sfintelor slujbe, creştinii să se întoarcă cu evlavie la casele lor petrecând restul zilei în cugetarea şi citirea celor sfinte şi în cercetarea bolnavilor; - credincioşii sunt datori să spună şi celorlalţi de acasă (care din binecuvântate pricini nu au putut veni la sfânta slujbă), ce au auzit şi au învăţat la sfânta biserică din cântările, din citirile şi predica rostită.

Acestea sunt cele mai importante datorii ale credincioşilor care merg în duminici şi sărbători la Sfânta Biserică.

Prof. Dimitriu Sîrghie VasilicaColegiul Național „M. Sadoveanu” –Pașcani

,,Când femeia creștină înțelege viața, înțelege mandatul vieții” „Când femeia creștină înțelege viața, înțelege mandatul vieții, atunci ea pășește cu discreție, cu iubire, cu frumusețe, cu generozitate peste tot, iar tot ce atinge înflorește, tot ce vorbește ea, mângâie. Ori pe unde merge, ea schimbă viața, schimbă viața omului. De aceea, există această extremitate între femeia creștină și femeia lipsită de credință, care tot ce atinge ofilește, orice spune creează dezastre în destin, viața ei este o trăire în egoism și orgolii.(…) În femeia creștină se întâlnește bucuria lui Hristos cel Înviat, în femeia creștină trăiește și doinește neamul românesc”. (Pr. Petru Munteanu) Mi-am dorit ani de zile să ajung la Săvinești în marea sărbătoare creștină a femeilor, în ziua când sunt prăznuite și preamărite sfintele femei mironosițe, primele martore ale Învierii lui Hristos. Și cu ajutorul Bunului Dumnezeu, această dorință fierbinte și frumoasă, mi s-a împlinit în anul 2016. De ce mi-am dorit acest lucru? Mi-am dorit să particip la o procesiune în Lunca Bistriței, mi-am dorit să mă molipsesc de bucuria comuniunii, de bucuria comuniunii cu aproapele, dar și cu natura, minunata Creație a lui Dumnezeu, care te fascinează prin frumusețea ei divină și care îți înveșmântă sufletul în frumos autentic, în armonie, liniște și pace.

De ce mi-am mai dorit să ajung la Săvinești în Duminica femeilor Mironosițe, a femeilor creștine, mironosițe ale Bisericii ortodoxe, a femeilor care întrețin flacăra credinței, a dragostei, a www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 279 vieții, a păcii și înțelegerii în familie și în întreaga lume? Ca să mă îmbogățesc sufletește ascultând cuvântul de învățătură al Pr. Munteanu, cuvânt care îmi trezește întotdeauna adormita conștiință, ca să ascult sfaturile înțelepte ale Sfinției Sale, sfaturi pe care, dacă noi femeile creștine le-am urma, ne-am sfinți viața, am împrăștia în jurul nostru mireasma iubirii creștine, milostive și slujitoare, așa cum împrăștiau peste tot în jurul lor sfintele femei care l-au însoțit pe Hristos pe drumul Golgotei Sale și de la care am primit Salutul Învierii, așa cum ne-a spus Părintele Munteanu la începutul cuvântului de învățătură, rostit după citirea pericopei evanghelice. „Este salutul care ne-a schimbat viața noastră, este salutul care ne-a luminat și ne-a deschis Spațiul Învierii care este total diferit de spațiul fără de Hristos sau numit de către Sfinții Bisericii - spațiul morții.”

De ce sunt total diferite aceste spații?

Creștinii care trăiesc în spaţiul morţii, în spaţiul întunericului, nu spală cu mirul credinţei lucrătoare Trupul Mântuitorului şi nu oferă la picioarele Lui întreaga lor viaţă, nu sunt fiii luminii, sunt fiii celui rău, care îi păcăleşte cu plăcerile vremelnice ale vieţii acesteia trecătoare, şubrezindu-le şi dărâmându-le cămara sufletului. Trăim, așadar, în spaţiul morții când punem accent pe partea materială a vieţii noastre şi nu pe partea spirituală a acesteia, când nu imităm pe creştinii adevăraţi, modele de credinţă şi virtuţi, care îşi construiesc un adevărat univers spiritual în interiorul lor, care își construiesc o casă a sufletului trainică şi frumoasă în care domnesc doar virtuţile morale şi creștine, în care Duhul Sfânt e prezent în orice clipă din zi şi noapte. Trăim în spaţiul morţii când nu lăsăm lumina să intre din belșug prin ferestrele sufletului nostru, când nu aerisim mereu casa sufletului și nu lăsăm doar soarele iubirii, al rugăciunii, al smereniei să o încălzească. Trăim în spaţiul morţii când gustăm din dulceaţa nelucrării, când amânăm pocăinţa, când amânăm săvârşirea tuturor faptelor celor bune, când nu alungăm trândăvia din viaţa noastră şi nu împlinim porunca apostolului: „nevoieşte-te cu nevoinţa cea bună întotdeauna.” Și trăim în spațiul Învierii lui Hristos când suntem creștini cu o credință roditoare, slujitoare, în care faptele bune rodesc în ogorul lui Dumnezeu, cu o credință care ne arată vrednici următori ai lui Hristos, adevărați mărturisitori ai Săi, care îi oferim cu multă iubire şi fără zgârcenie: mirul faptelor noastre bune, mirul iubirii, mirul credinţei, mirul evlaviei, mirul smereniei, mirul dăruirii, mirul slujirii și jertfirii de sine. Trăim în spațiul Învierii lui Hristos când avem aceeaşi râvnă neobosită, aceeaşi dragoste de Dumnezeu, aceeaşi credinţă neşovăielnică, puternică şi nestrămutată care te ajută să muţi şi munţii din loc, care te ajută să nu îţi fie frică de întuneric, de ostaşi înarmaţi, care te ajută să te lupţi cu orişicine te împiedică să ajungi la mormântul Domnului Tău drag, pentru a-I unge cu arome Trupul Sfânt, așa cum au avut femeile mironosițe. Trăim în spațiul Învierii lui Hristos când trăim „darul vieții, ca dar al iubirii milostive”, așa cum ne-a spus Pr. Petru Munteanu, că trăiește femeia creștină. „Sfânta Evanghelie de astăzi ne arată o calitate a femeii purtătoare de mir, o calitate care este reprezentativă pentru femeie în general.

Duminica aceasta este dedicată femeii creștine, care trăiește darul vieții, ca dar al iubirii milostive.

Femeia purtătoare de mir este cea care simte darul Învierii. Motorul femeii creștine este iubirea care regenerează viața, motor al existenței, iar iubirea femeii purtătoare de mir este iubirea purtătoare de pace și de sănătate. Femeile purtătoare de mir au luat drumul către spațiul Învierii, pentru că trăiau în sufletul lor iubirea veșnică; ele ne mărturisesc astăzi bucuria acestui spațiu în care Hristos a Înviat”.

Să ne rugăm, aşadar, Bunului Dumnezeu să ne ajute și pe noi să luăm drumul către Spațiul Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

280 CATEHEZĂ Învierii și să devenim izvoare de bucurie, alinare, lumină. Să ne rugăm să devenim stâlpi ai dreptei credinţe, să ne rugăm să avem mereu inima ocean de iubire, milostivire, compasiune, să avem mereu inima plină de Harul Sfânt pentru a putea lucra fapta bună cu multă dragoste de Dumnezeu şi semeni. Să ne rugăm să fim neînfricate mărturisitoare ale lui Hristos, să ne rugăm pentru a putea avea îngerească vieţuire, pentru a ne lăsa mereu în grija Domnului, pentru a avea putere şi răbdare de a trece peste toate necazurile vieţii. Să ne rugăm să ne trăim viaţa împlinind poruncile Scripturilor, să ne rugăm să ne purtăm cu demnitate, cu credinţă, cu iubire, cu nădejde și răbdare, crucea spirituală. Să ne rugăm să rămânem neclinitite în dragostea şi mărturisirea lui Hristos! Să ne rugăm să fim mereu învingătoare în războiul cu balaurul patimilor, în războiul cu cumplitul diavol care doreşte să fim nişte creştine fricoase şi laşe, pentru a ne putea prinde în cursele sale. Să ne rugăm să iubim mai mult viaţa duhovnicească, şi nu pe cea lumească cu toate plăcerile şi tentaţiile ei. Să ne rugăm să ne împlinim cu dreptate şi cu sfinţenie slujba noastră, acolo unde suntem rânduite de Dumnezeu, fiecare după mulţimea talanţilor, să înmulţim aceşti talanţi cu iubire de Dumnezeu şi semeni şi să nu îi îngropăm în lenea, adormirea şi egoismul nostru. Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne fie ajutor şi întărire în cultivarea virtuţilor creştineşti, pentru ca la sfârşitul vieţii să nu ne aflăm în spaţiul morţii, ci în spaţiul Învierii lui Hristos, ca să putem afla pe Domnul blând şi milostiv la ziua Judecăţii şi să primim plată deplină pentru mărturisirea Lui cu credinţă şi pentru toate ostenelile noastre.

Femeile mironosițe l-au însoțit pe Iisus Hristos până la Golgota și așa cum a spus Pr. Petru Munteanu: „Preocuparea lor era, că Mântuitorul nu a avut parte de îngropăciunea cuvenită, nu a avut parte de prohodire, ritualul înmormântării nu a fost complet.” Cât de mult L-au iubit femeile mironosițe pe Hristos, ele nu au putut accepta, că după răstignire Acesta a fost depus în grabă în mormânt, că Trupul Său nu a fost uns cu miresme și că ritualul înmormântării nu a fost încheiat.

Ele nu s-au putut împăca cu faptul că: „,Izvorul Vieții veșnice, Izvorul Iubirii lumii, iubirea cea necondiționată, dăruită nouă tuturor, nu a avut parte nici de prohodire, nu a avut parte nici de tânguire.” Și, pentru a încheia ritualul înmormântării Mântuitorului Iisus Hristos, pentru a-L plânge sincer și duios, Sfintele Mironosițe au predat lecții de iubire, prețuire, evlavie și curaj, apostolilor, arătând puterea credinței în Hristos, a iubirii smerite și sfinte și a nădejdii în Dumnezeu, arătând că femeile de obicei sunt mai sensibile, mai compasive, mai evlavioase, mai solidare în suferință decât bărbații și că au o bărbăție creștină mai mare decât aceștia. Să învățăm și noi această lecție a iubirii și a slujirii cu credință și jertfelnicie, să avem tăria creştină pe care au avut-o sfintele mironosiţe și mândria lăuntrică că suntem adevărate femei creştine, să nu uităm, aşa cum a spus Părintele martir Constantin Sârbu că: „femeile au profunzimi sufletești mai mari decât bărbații. Au o inimă caldă și intuiesc totul din iubire. Au puterea de a se dărui, aducând lumină și bucurie. Sunt ființe plăpânde, dar cu suflet mare, plin de delicatețe și gingășie. Femeile sunt asemeni florilor. Floarea bucură pe toți. Înflorește să aducă bucurie. Oferă frumusețea petalelor ei minunat colorate și parfumul ei. Se lasă ruptă și moare ca să-ți facă o bucurie, ca să-ți înfrumusețeze viața și casa. Căci totul în lume răsare din durere.”

Să ne rugăm, aşadar, lui Dumnezeu, să fim precum florile care înfrumuseţează viaţa tuturor, să împrăștiem peste tot în jurul nostru, mireasma iubirii și gingășiei sufletești, mireasma compasiunii și dăruirii necondiționate, mireasma curăției și smereniei, mireasma hărniciei și omeniei. www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 281 Am încercat, nu știu dacă am și reușit, să transmit mai departe lumina ce iradiază din orice cuvânt de învățătură al părintelui Munteanu, am încercat așadar să dăruiesc la rândul meu, din hrana duhovnicească cu care am fost binecuvântată, în spațiul luminos al Bisericii dragi, dragi, sufletului meu.

Am să vă împărtășesc și din bucuria participării după Sfânta Liturghie la serbarea câmpenească ce a devenit o tradiție la Săvinești în Duminica Mironosițelor Femei. Am avut bucuria de a participa împreună cu două prietene și colege: Doina și Roxana, în ziua de 15 mai, 2016, la a VIII-a ediție a acestui minunat eveniment, în cinstea căruia întreaga comunitate săvineșteană a îmbrăcat straie de sărbătoare. Cu toții de la mic la mare s-au pregătit pentru această sărbătoare, pentru primirea oaspeţilor: fii ai satului și invitați din alte zone mai apropiate sau mai îndepărtate de Săvinești (Iași, Bacău, Piatra Neamț). Erau un pic îngrijorați că din cauza vremii un pic mohorâte, nu va mai fi posibilă procesiunea în Lunca Bistriței. Soarele era cam zgârcit cu razele sale, nori capricioși și întunecați îi făceau în ciudă, lăsând să străbată printre ei, doar câte o rază anemică, din când în când. M-am rugat și eu fierbinte Măicuței Domnului – sufletul și inima mea – să mijlocească pentru noi, așa cum o face mereu cu multă dragoste, și să binecuvinteze această zi în care sunt sărbătorite femeile mironosițe – prietenele Ei duhovnicești – cu mult soare, cu multă lumină și căldură. Simțeam în adâncul sufletului, că voi participa la procesiune, simțeam că Bunul Dumnezeu îmi va împlini visul frumos care a prins aripi cu mulți ani în urmă, simțeam că totul va fi așa cum mi-am imaginat. Doream să văd și eu cel mai impresionant cozonac, cel mai impresionant ou roșu, cel mai impresionant foc de tabără și să mă entuziasmez ca un copil, așa cum s-a entuziasmat cu ani în urmă fetița Teodora, care a reușit să mă molipsească cu bucuria ei, cu inocența ei, în timp ce ascultam o înregistrare de la Săvinești, o înregistrare de pe blogul părintelui. Din acea clipă a încolțit în sufletul meu, dorința arzătoare și frumoasă de a participa la această minunată serbare câmpenească. Am o imaginație bogată și vedeam cu ochii minții, inimii, și sufletului, tot ce vedea în realitate fetița Teodora, în acea zi de sfântă sărbătoare. Eram și eu un copil care se bucura de tot ce vedea în jur, un copil inocent, fără griji și probleme. Ce minunată e această stare a copilăriei – vârsta inocenței, iubirii, bucuriei, jocului, creativității, vârsta când totul în jurul tău ți se pare frumos și impresionant.

Am simțit că vremea capricioasă se va îmbuna, și așa a fost. Norii au fost alungați de pe cer de curajosul Soare, și astfel, după Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie toți credincioșii prezenți în Biserica ocrotită de aripile de iubire și lumină ale Sfinților Arhangheli: Mihail și Gavriil, împreună cu părintele Petru Munteanu și părintele Mihai Meraru, am pornit în procesiunea în Lunca Bistriței, cântând cu bucurie și credință pe tot parcursul traseului: „Hristos a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din mormânturi viață dăruindu-le”. În deschiderea serbării, părintele Petru Munteanu ne-a spus celor prezenți: „Din mesajul Sfintei Evanghelii ne aducem aminte de rolul și însemnătatea pe care femeia creștină o are în societate și în biserică. De aceea, noi astăzi, vedem mai multe credincioase participante la această frumoasă sărbătoare.” Și multe din femeile participante – gospodine autentice și gazde ospitaliere - au întins pe mese, bucate tradiționale alese: ouă roșii, pască, cozonaci și prăjituri care mai de care mai apetisante și mai gustoase. Și din partea Centrului social educativ „Popasul Iubirii Milostive”, care a împlinit în acel an 11 ani de activitate neîntreruptă, au fost oferite bucate alese pentru cei peste 150 de participanți, precum și desertul mult așteptat, constând în iepurași și ouă de Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

282 CATEHEZĂ ciocolată.

Era o atmosferă minunată, plină de bucurie autentică, peisajul era mirific și te înălța cu gândul la Creatorul Cerului și al pământului. Și în această stare de recunoștință și comuniune frățească, mai mulți credincioși, prezenți în Lunca Bistriței - un colțișor de Rai - au simțit nevoia să rostească un cuvânt de mulțumire pentru toate binecuvântările pe care le-au primit de la Bunul Dumnezeu, un cuvânt în care să își exprime de asemenea, prețuirea, respectul și recunoștința față de părintele Petru Munteanu, care împreună cu colaboratorii Sfinției Sale a dat viață unor proiecte de suflet pentru suflet, proiecte care au schimbat în bine viața multor semeni. În sufletul meu era un amalgam de sentimente și emoții, ascultam cu interes toate aceste luări de cuvânt, când la un moment dat, am fost surprinsă de dorința părintelui Petru Munteanu de a adresa și eu câteva cuvinte celor prezenți acolo. Emoțiile m-au copleșit, eu neavând darul vorbirii în public. Mă exprim mult mai ușor cu ajutorul cuvântului scris. Evit mereu să vorbesc într-un cadru formal, nu reușesc niciodată să exprim, în cuvinte vorbite, ceea ce simt. Iată ce am reușit să spun atunci: „Hristos a înviat! Astăzi, sufletul mi-e înveşmântat în bucurie, fiindcă mă aflu aici, la Săvineşti, locul unde mă simt cea mai fericită şi unde am conştientizat ce înseamnă solidaritatea și credinţa roditoare. Sunt impresionată, copleșită de admiraţie şi recunoştinţă, când văd atâtea şi atâtea fapte minunate, pe care părintele Petru Munteanu împreună cu colaboratorii Sfinţiei Sale le face, pentru a aduce bucurie, speranţă, nădejde, credinţă și iubire, aproapelui care se confruntă cu diverse nevoi.

Mi-ar plăcea tare mult, ca și în comunitatea mea să fie la fel și mereu povestesc celor din jurul meu, despre ceea ce am văzut frumos, aici, la Săvineşti. Ar fi minunat, dacă am avea modele de slujire, credință și iubire pe Sfintele Mironosițe și dacă am avea mereu curajul să Îl mărturisim pe Hristos, Izvorul iubirii necondiționate, milostivirii, bucuriei autentice, Izvorul vieții. Sincere felicitări pentru tot ceea ce realizați frumos și de folos pentru aproapele și slava lui Dumnezeu! Vă doresc mult succes în viitor, multă sănătate și toate cele bune și de folos! Hristos a înviat!” Cuvintele mele au fost prea sărace, și nu au reușit să exprime tot ceea ce simțeam. Tainic, L-am rugat pe Bunul Dumnezeu să mă ajute să fiu o creștină autentică, ca să nu umblu pe vârfuri pe drumul vieții, ci să las urme adânci de iubire, compasiune și dăruire, oriunde mă vor purta pașii.

După ce am depășit emoțiile scurtului meu discurs, prietenele și colegele mele au dorit sa facem fotografii care să ne amintească de frumusețea acestei zile de sărbătoare și am ciocnit și câte un ou roșu, amuzându-ne și amintindu-ne de credințele populare (cel ce reușește să spargă ouăle celorlați va trăi mai mult ca toți). Eu le-am dăruit cu dărnicie, îmbrățișări strânse și calde, îmbrățișările fiind darul meu de suflet, dar ce îl ofer cu mare drag și dar pe care îl aștept și eu de la aproapele meu, mereu.

După ce această manifestare a prieteniei și comuniunii autentice s-a sfârșit, ne-am reîntors în sfânta biserică, unde am fost miruiți de părintele Petru Munteanu și unde am făcut poze de grup care să ne amintească că suntem o familie mare și frumoasă, o familie care se reunește cu mult drag în zile de sfântă și mare sărbătoare. A fost o zi minunată și frumoasă pe care o voi păstra cu mare drag în cutiuța cu amintiri speciale ale sufletului meu. A fost o zi IMPRESIONANTĂ! Totul a fost frumos și IMPRESIONANT! Cristina Toma

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 283

Olimpiada națională de Religie Ortodoxă, Oradea- concursul cu cele mai intense trăiri sufleteşti „Să ţii în palmă sufletul unui copil este, cu siguranţă, un privilegiu. Să fii important în viaţa unui copil este, poate, un dar divin.” (J.J.Rousseau) Cu înalta binecuvântare a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, prin purtarea de grijă a Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în perioada 1-5 mai 2019, s-a desfăşurat la Oradea cea de-a XI-a ediţie a Olimpiadei Naţionale de Religie Ortodoxă, pentru clasele V-XII, organizată de Ministerul Educației Naționale.

Deschiderea festivă a Olimpiadei a avut loc miercuri, 1 mai, de la ora 17, la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” din Oradea. Momentul a debutat prin oficierea slujbei de Tedeum, în prezenţa Preasfinţitului Părinte Episcop Sofronie, a numeroase oficialităţi centrale şi locale, implicate în desfăşurarea concursului, precum şi în prezenţa celor peste 600 de elevi participanți la Olimpiadă şi a cadrelor didactice, din întreaga țară. Răspunsurile au fost date de către corul Diacon Nicolae Firu al Liceului Ortodox Episcop Roman Ciorogariu din Oradea, dirijat de Arhid. Prof. Ștefan Lakatos, care a susținut și un scurt concert de cântări și imne bisericești specifice perioadei Pascale. În cuvântul de deschidere, Părintele Prof. Florin Negruţiu, inspector şcolar pentru Religie în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Bihor, a subliniat importanţa orei de Religie în formarea morală şi spirituală a elevilor, arătând că ora de Religie nu înseamnă o umplere a timpului, ci o sfinţire a lui, citând pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al României.

Domnul Conf. Univ. Dr. Vasile Timiş, inspector general pentru Religie în cadrul Ministerului Educaţiei Naționale, a arătat legătura dintre Biserică şi Educaţie prin Religie, amintind despre începutul învăţământului românesc, care s-a făcut „în tinda Bisericii” şi despre rolul Bisericii în formarea spirituală şi culturală a neamului românesc.

Domnul Prof. Alin Novac-Iuhas, inspector școlar general al județului Bihor a urat bun venit participanților la Olimpiadă în Oradea și județul Bihor și mult succes, iar Domnul Prof. Univ.

Dr. Sorin Curilă, Președintele Senatului Universității din Oradea și Președintele Asociației Părinți pentru Ora de Religie, filiala Bihor, a subliniat câteva aspecte privind apărarea și statornicirea orei de Religie în cadrul școlii românești.

Preasfinţitul Părinte Episcop Sofronie al Oradiei i-a binecuvântat pe elevii participanţi la Olimpiadă şi pe toţi cei prezenţi la eveniment, amintindu-le că, indiferent de rezultatele pe care le vor obţine la Olimpiadă, toţi sunt câştigători prin faptul că Îl câştigă pe Hristos Domnul în sufletele lor: „Este pentru a doua oară când municipiul Oradea este gazdă a Olimpiadei de Religie Ortodoxă, etapa națională, după ce, în urmă cu șapte ani, în 2012, aceeași olimpiadă națională s-a desfășurat tot la Oradea, atunci în Săptămâna Mare, iar acum, în 2019, în Săptămâna Luminată. Este o mare onoare să vă fim gazde și sperăm să fim la înălțimea așteptărilor dumneavoastră, astfel încât timpul pe care îl veți petrece în Oradea să fie cât mai fructuos și să puteți cunoaște cât mai multe din orașul nostru și din ceea ce înseamnă viață și pulsează ca și credință la granița de vest a țării.” „Ați venit din toate colțurile țării tocmai la Olimpiada națională de Religie Ortodoxă, iar acest Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

284 CATEHEZĂ lucru este un privilegiu pentru dumneavoastră, un privilegiu de care să vă bucurați. Vă felicităm că ați ajuns la etapa națională, după ce ați trecut de etapele locală și județeană. Ora de religie în școala românească este un privilegiu pe care îl au toți copiii, un privilegiu de care generațiile de dinainte de anul 1989, din timpul regimului comunist ateu, inclusiv generația noastră, au fost păgubite. Noi nu am învățat religie la școală pentru că nu era permis, dar, totuși, am învățat religie de la părinții noștri și folosindu-ne de manualele de religie de dinainte de instaurarea regimului comunist, acasă, în mare secret. Mai mult, la școală, în pauze, vorbeam cu colegii despre Dumnezeu și am ajuns chiar să ducem Sfânta Scriptură la școală și să o împrumutăm colegilor. Astfel, ceea ce odinioară era un act de curaj în mărturisirea credinței, pentru dumneavoastră, generațiile de astăzi, din anul 1990 începând, este un adevărat privilegiu.” „Dumneavoastră, dragi tineri, aveți misiunea sfântă și nobilă de a duce mai departe candela aprinsă, care este lumina Învierii Domnului Iisus Hristos, pentru ora de Religie, pentru ca și copiii și nepoții voștri și toți urmașii voștri să poată învăța, senin, în pace, în liniște, ora de Religie, bucățică ruptă din trupul mistic al neamului, pentru că ora de Religie este sarea de care cultura română are mare nevoie.

Fără a învăța, sistematic, articulat, în cadru organizat, despre adevărurile fundamentale de credință și, astfel, a înțelege cultura bătrână a poporului nostru, fără aceste valori nu avem niciun viitor ca popor, ca țară.”

Cei peste 600 de elevi au susținut joi proba scrisă din cadrul concursului, după care au vizitat diferite obiective religioase și culturale din Oradea și județul Bihor. Festivitatea de premiere a olimpiadei a avut loc sâmbătă, 4 mai, la Catedrala Episcopală Învierea Domnului din Oradea.

Noi, cei cărora Dumnezeu ne-a insuflat dorința de a fi dascăli, avem acest privilegiu și această onoare, prin însăși profesia pe care ne-am ales-o. Școala este locul unde poti dărui, fără a ezita, o parte din ființa ta și, nu există mulțumire mai mare decât să regăsești ceea ce ai dăruit în sclipirea din ochii elevilor și în zâmbetul de pe chipurile lor. Poate că zâmbetul de pe fețele lor este, în fapt, suprema satisfacție a muncii de dascăl.

Am înțeles că nu sunt doar un profesor, ce trebuie să comunice și să facă accesibil un conținut religios, ci și un om ce se confruntă cu o uriașă responsabilitate creștină: cea de a modela suflete pure de copil, pentru a le da chip de înger. Am cea mai frumoasă şi onorabilă menire– să modelez suflete, să deschid drumuri pe care elevii mei să păşească cu vrednicie.

Consider că fiecare copil este înzestrat de Dumnezeu cu foarte multe daruri. Misiunea mea, ca profesor de religie, este de a-i ajuta pe elevi să descopere aceste daruri, să le valorifice și să meargă pe calea cea bună.

Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu a cerut ca să fie lăsaţi copiii să vină la El pentru a primi binecuvântare, înţelepciune, întărire şi mântuire: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia”. (Luca 18,16). Tot Mântuitorul este Acela care ne îndeamnă cu dragoste şi pe noi, profesori de Religie, mai ales acum, să venim la El, să-L urmăm şi să-L iubim, adică să-I împlinim Poruncile Sale dumnezeieşti, pentru a putea fi fericiţi atât în viaţa pământească cât şi cea veşnică. Făcându-ne datoria în faţa viitorului vom fi puternici, plini de convingere faţă de menirea socială pe care Dumnezeu ne-a dat-o, uniţi.

Prin participarea la olimpiade și concursuri religioase, elevii înțeleg că rolul disciplinei religie este mult mai important decât ar părea la prima vedere şi aceasta deoarece, pe lângă însuşirea principalelor învăţături de credinţă, reguli, tradiţii şi evenimente religioase ale Bisericii www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 285 Ortodoxe, dobândesc şi deprinderi, obişnuinţe spirituale, care îi înalţă, îi fac mai buni, mai respectuoşi, mai responsabili.

Ideea de concurs nu trebuie să aibă sensul unei competiții pentru câştigarea unui loc de frunte, ci de dobândire a experienţei şi de perfecţionare în raport cu alţii. Pe lângă clasamente şi premii, competiţia le aduce tinerilor bucuria zidirii spirituale, atât de necesară în urcuşul duhovnicesc, atât de folositoare fiecăruia dintre noi. Un eveniment cultural, dar şi spiritual.

Numărul foarte mare de participanţi de anul acesta (peste 600 de elevi) a dovedit, încă o dată, aprecierea şi interesul elevilor pentru ora de religie, precum şi dorinţa lor de a-şi demonstra cunoştinţele însuşite dar în primul rând, dragostea față de Dumnezeu. În acest sens, nu mai puţin importantă este şi performanţa elevilor din județul Iași care, și anul acesta, s-au întors cu rezultate deosebit de frumoase:

CLASA

NUMELE ȘI

ȘCOALĂ/COLEGIU

PREMIU ACORDAT

COORDONATOR

PRENUMELE ELEVULUI

PANȚIRU MARIA PELAGHIA

X

COLEGIUL NAȚIONAL IAȘI

PREMIUL AL II – LEA și PREMIUL SPECIAL (DIN PARTEA PATRIARHIEI)

PROF. CHIHĂROI CAMELIA

CIUBOTARU O. MARIA

V

LICEUL TEORETIC „VASILE ALECSANDRI” IAȘI

MENȚIUNE( 96p)

PROF. NEGURĂ NICOLETA

MATCOVICI T. GEORGIANA

VIII

ȘCOALA GIMNAZIALĂ HELEȘTENIOBOROCENI

MENȚIUNE( 95p)

PROF. PALADE MARIA SMĂRĂNDIȚA

COZMA CONSTANTINA

IX

COLEGIUL NAȚIONAL „MIHAIL SADOVEANU” PAȘCANI

MENȚIUNE( 95p)

PROF. DIMITRIU SÎRGHIE VASILICA

AGAVRILOAIE TEODORA

X

COLEGIUL NAȚIONAL IAȘI

MENȚIUNE( 95p)

PROF. CHIHĂROI CAMELIA

AȘTEFĂNOAIEI V. ALEXANDRA-EMILIA

IX

COLEGIUL ECONOMIC ADMINISTRATIV IAȘI

MENȚIUNE( 95p)

PROF. BUDEANU MARIA

BURUIANĂ N. IASMINA

VII

ȘCOALA GIMNAZIALĂ PRISACANI

PREMIUL SPECIAL (90 p)

PROF. NIȚĂ GEORGIANA

TĂTARU ADRIAN GABRIEL

VII

COLEGIUL NAȚIONAL ”MIHAIL SADOVEANU” PAȘCANI

PREMIUL SPECIAL (90 p)

PROF. DIMITRIU SÎRGHIE VASILICA

GAVRILĂ A. I. MARIA

VIII

COLEGIUL NAȚIONAL IAȘI

PREMIUL SPECIAL (92 p)

PROF. CHIHĂROI CAMELIA

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

286 CATEHEZĂ Rezultatele obținute la olimpiada națională de Religie reprezintă un ţel pe care și l-au atins aproape pe deplin, o stare de mulțumire firească asupra sinelui; rezultate foarte bune, în spatele căruia se află foarte multă, muncă, trăire spirituală şi concentrare.

Prin prisma Olimpiadei de Religie, elevii au învăţat și au demonstrat că «Bucuria» şi «Lumina» sunt alte nume ale Mântuitorului Hristos Care ne vrea, în definitiv, înveşmântaţi cu «armele luminii» (Romani 13, 12) şi înfrumuseţaţi cu podoaba bucuriei izvorâte din lucrarea adâncă a pocăinţei, pe care fie ca şi noi să o săvârşim, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Ne bucurăm că am avut ocazia să coordonăm nişte elevi atât de talentaţi, de sensibili, în sufletul cărora vom sădi, permanent, dragostea pentru frumos, pentru adevăr dar, înprimul rând, pentru Dumnezeu. Acele seve ascunse ale fiecărui om trebuie aduse, prin lumină, la suprafaţă, trebuie să devină bogăţie, şi oferite, fără îndoială, semenilor cu iubire.

Așadar, trebuie să ne implicăm și să demonstrăm, în continuare, tuturor că educația religioasă trebuie menținută în școală. Este o ocazie de a arăta că Biserica și Școala colaborează permanent și îşi menţin bine rolul de formare religioasă a tinerilor în societatea noastră așa cum ne îndeamnă și Sfântul Apostol Pavel: „Orice aţi face, cu lucrul sau cuvântul, toate să le faceţi în Numele Domnului Iisus, şi, prin El să multumiţi lui Dumnezeu Tatăl pentru toate.” (Coloseni 3,17) Prof. Vasilica Dimitriu Sîrghie Colegiul Național „M. Sadoveanu”- Pașcani

Bucuria Pascală și Olimpiada națională de Religie Ortodoxă „Dau slavă lui Dumnezeu pentru bucuria și provocarea de a participa la etapa națională a Olimpiadei de Religie, pentru că am avut șansa să mă îmbogățesc sufletește, învățând mai multe despre Dumnezeu, dar și ocazia de a arăta cunoștințele de religie pe care le-am dobândit.

Am plecat cu grupul din Iași, cu autocarul, spre Oradea miercuri dimieața, în Săptămâna Luminată. Deși drumul a fost destul de obositor, toți am fost fericiți și ne-am simțit bine împreună, fiindcă sufletele noastre au vibrat la unison, încălzite de credința noastră în Domnul nostru Iisus Hristos. Am ajuns miercuri seara și am fost cazați la un hotel. A fost de apreciat buna organizare și cred că alegerea pentru desfășurarea olimpiadei de religie în Săptămâna Luminată a fost una inspirată. Deschiderea oficială a olimpiadei a avut loc în aceeași zi la catedrala din Oradea, unde ne-am bucurat de binecuvântarea părintelui episcop. Gestul de dragoste părintească s-a înscris firesc în grija și atenția pe care biserica o acordă și sper să ne-o acorde în continuare nouă, generației tinere, după cuvintele Domnului: «Lăsați copiii să vină la Mine...!».

Privind în ansamblu cele patru zile, programul a fost bine gândit: pe de o parte am avut timpul suficient să ne concentrăm pe competiție, iar pe de alta, ne-am putut relaxa și am făcut cunoștință cu zona respectivă, vizitând câteva obiective culturale și turistice reprezentative. A treia zi, vineri, de Izvorul Tămăduirii, am participat la Sfânta Liturghie, la Mănăstirea «Sfânta Cruce», o adevărată încununare a scurtului nostru sejur, întrucât toți ne-am umplut sufletele de www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 287 pace și liniște dumnezeiască, de bucurie și dragoste. Lumina Învierii a răsărit în inimile noastre ca un izvor de speranță pentru lumea în care trăim și pentru generația de mâine, din care o mică parte o reprezentam și noi, participanții la olimpiada de religie. Sper că și elevii care vor participa la olimpiada de religie în anii următori vor beneficia de experiențe fumoase așa cum am avut noi în acest an, la olimpiada organizată în cadrul Episcopiei Oradea!

Premierea a avut loc sâmbată după-amiază, în noua catedrală a Episcopiei Oradiei. Numărându-mă printre premianți, m-am bucurat mult de cărțile primite cadou, care aveau și un însemn al binecuvântării Părintelui Patriarh. M-am întors în Iași, bucurându-mă de căldura familiei, care m-a primit cu dragoste.

Concluzionând, în cadrul grupului și al echipei de care aparțineam, am avut parte de o colegialitate plăcută. Prieteniile au fost zidite pe principii creștine ale dragostei și prețuirii reciproce, iar atmosfera a fost una a entuziasmului și a voioșiei specifice vârstei. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am luat premiul al II-lea și voi încerca în continuare să particip la astfel de competiții, spre slava lui Dumnezeu și spre bucuria noastră, dar și a părinților, a profesorilor și a școlii, care și-au pus speranța în noi. Și pe ceilalți copii, chiar dacă unii nu au luat premii, îi consider la fel de valoroși, pentru că sistemul de evaluare uman nu coincide întotdeauna cu felul în care Dumnezeu vede credința și dragostea din sufletul omului. Acest sistem poate exista doar pentru a arăta cunoștințele dobândite, în timp ce «evaluarea» pe care o face Dumnezeu este desăvârșită, pentru că «omul privește la față (la aspect) și Dumnezeu privește la inimă (vede adâncimile ființei)»”.

Eleva Maria Pelaghia Panțiru, clasa a X-a, Colegiul Național, Iași, Premiul al II-lea, Olimpiada de Religie Ortodoxă, faza națională „Să particip la Olimpiada Națională de Religie a fost o experiență ce mi-a adus bucurie și emoție în același timp, un prilej plăcut de a-mi mărturisi, încă o dată, credința și dragostea față de Dumnezeu, o modalitate de a-L descoperi mai mult pe Dumnezeu prin învățăturile pe care Biserica le transmite, învățături care mă vor îndruma pe parcursul vieții și care mă vor ajuta să înțeleg adevăratele valori și adevăratul scop al omului pe acest pământ. Participarea la olimpiadă mi-a oferit totodată prilejul de a cunoaște locuri noi, oameni minunati, copii, profesori care îmi vor rămâne în suflet și în gând. După această experiență de neuitat m-am întors acasă cu împlinire sufletească, mulțumind Bunului Dumnezeu pentru toate!”

Eleva Constantina Cozma, clasa a IX-a E, Colegiul Național „M. Sadoveanu”- Pașcani Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

288 CATEHEZĂ „Din punctul meu de vedere, participarea la Olimpiada Națională de Religie Ortodoxă este o onoare pentru fiecare elev, un act de mărturisire a credinței și un mod de a răspunde la iubirea infinită a lui Dumnezeu față de oameni și la chemarea Sa. În cadrul olimpiadei, am avut prilejul de a așterne pe hârtie, prin cuvinte inspirate de Dumnezeu, un strop din adâncul sufletelor noastre tinere, însetate de cunoașterea Lui. Uniți prin credință, am legat prietenii și am descoperit locuri bogate din punct de vedere spiritual, câștigând bucuria unei experiențe inefabile.”

Eleva Georgiana Matcovici -clasa a VIII-a, Școala Gimnazială Oboroceni

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 289

Pelerini în Țara Sfântă Motto: „Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele.”

Psalmul 140 - Psalmi - Biblia Ortodoxă Un vis. Un vis frumos. De la acest vis a început hotărârea mea de a vizita locurile sfinte de la Ierusalim. De mic copil urmăream cu deosebit interes momentul coborârii Sfintei Lumini.

Minune a zilelor noastre care are loc în fiecare an. O minune Dumnezeiască, documentată de cel puţin 1500 de ani. Minune care se repetă an de an la Paștele Ortodox. Într-o lume în care se pierde din ce în ce mai mult din vedere viaţa creştină și apropierea de dreapta credinţă, Bunul Dumnezeu se milostiveşte de noi şi ne trimite în semn minunat dragostea Lui. Printr-o conjunctură favorabilă am reuşit ca, în acest an, de Paşte să fiu la Ierusalim.

Mulţumită Centrului de Pelerinaje Iaşi care a organizat absolut impecabil întreaga deplasare pentru un preţ convenabil.

Emoţiile m-au ţinut treaz aproape toată noaptea dinaintea plecării. Nu cred că am dormit mai mult de două ore. La 4 dimineaţa deja eram la aeroport aşteptând nerăbdător întâlnirea cu Părintele Daniel Sîrghie, coordonatorul pelerinajului şi, bineînţeles, a celorlalţi pelerini. Este pentru mine, prima dată când plec într-un concediu, altfel decât însoţit de prieteni sau de familie.

Practic plec într-o ţară străină, alături de alte 46 de persoane pe care nu le cunosc. Şi recunosc, a fost unul din cele mai reuşite concedii pe care le-am avut. Este absolut grozav să cunoşti oameni noi şi atât de frumoşi. Sub coordonarea părintelui Daniel, grupul a luat o dinamică frumoasă, am devenit apropiaţi şi prieteni şi ne-am promis că, pe cât posibil, vom ţine legătura şi după ce se încheie pelerinajul.

Aterizarea pe aeroportul din Tel Aviv a fost lină şi nici nu am realizat cât de repede am ajuns. Există un farmec aparte, al vechii lumi bizantine, care cucereşte atât prin frumuseţea locurilor şi a naturii, cât şi prin expresivitatea şi portul oamenilor pe care i-am întâlnit acolo. Iam întâlnit încă din aeroport. Familii de arabi, familii numeroase de evrei, creştini, turişti, toţi la un loc pe aeroport.

Grupul nostru freamătă de nerăbdare sa înceapă aventura. Un autocar aproape nou ne aşteaptă să ne poarte timp de 8 zile pe traseele țării sfinte, spre Nazaret, Cana Galileii, spre Capernaum, Betleem şi spre Ierusalim...

Am început pelerinajul urmărind paşii Mântuitorului de acolo de unde a săvârşit prima Sa minune. Transformarea apei în vin la nunta din satul Cana Galileii. Şi am vizitat localitatea şi am vizitat biserica situată pe locul unde a avut loc nunta. Am văzut cele două vase rămase de la acel moment. Vase mari din lut în care se ţinea apa şi care apă a fost transformată în vin. Părintele Daniel ne-a reamintit momentul biblic şi ne-a explicat frumos despre însemnătatea locului în care ne aflam. Despre faptul că Iisus era împreună cu mama Sa şi cu ucenicii Lui la acea nuntă. „Şi ucenicii Săi au crezut în El”, când Iisus săvârşeşte această minune.

După vizitarea bisericii, am intrat în apropiere într-un mic magazin de suveniruri unde pe mine m-a atras foarte tare, fără să ştiu de ce, o cruce cu o formă aparte. O cruce mică pentru brelocul de la chei. Am aflat, întrebându-l pe părintele, că aceea este crucea Ierusalimului. O port Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

290 CATEHEZĂ cu drag la mine de atunci, şi am purtat-o din prima zi a pelerinajului.

Tot acolo, vânzătorul, proprietarul magazinului ne-a oferit spre degustare vinul local din Cana Galileii. Un vin roşu, dulce, aproape licoros care este absolut încântător. Colegul meu de pelerinaj domnul Sorin a cumpărat un număr consistent de sticle, „pentru cadouri la şefi”, din care două nu şi-au mai atins destinaţia. Le-am degustat cu plăcere împreună cu domnul Sorin până înainte de a se sfârşi pelerinajul.

Oraşul Nazaret. Biserica de lângă izvorul Buna Vestire. Biserică pictată de pictorii români fraţii Moroşanu în anul 1977. Biserica construită pe locul casei Maicii Domnului şi a dreptului Iosif.

Spre seară ajungem la hotel, fericiţi de atâta frumuseţe şi încântaţi de începutul frumos de pelerinaj. Primirea la hotel se face impecabil. Deşi am ajuns undeva în jurul orei 21:30, nu s-a pus nicio problemă în ceea ce priveşte servirea unei cine la o oră relativ târzie. Mâncare de post gătită la modul specific zonei. Unde condimentele te ameţesc şi te încântă. Unde atât preparatele principale, cât mai ales deserturile, sunt adevărate capodopere ale artei culinare. Şi abia a trecut prima zi...

Fiindcă cu o seară înainte ajunsesem când deja se înnoptase, nu am văzut peisajul. Şi la momentul când am dat deoparte perdeaua de la balcon am rămas fără respiraţie. În viaţa mea şi o zic cu toată sinceritatea, nu am mai fost atât de încântat de o privelişte văzută de la balconul unui hotel. Marea Galileii în răsărit de soare încadrată de munţi. Peisajul completat de palmieri. În aerul plăcut al dimineţii, miresme de flori exotice şi în văzduh planează păsări marine. Piscina hotelului are un albastru ireal. Toate completează o experienţă de vis. De linişte şi de bucurie şi de tihnă. De concediu minunat...

Sunt foarte fericit că părintele Daniel a avut inspiraţia să vină şi la Biserica Sfinţii Voievozi din Săvineşti, la invitaţia preotului paroh Petru Munteanu, unde ne-a prezentat pelerinajul şi unde am aflat şi eu despre el.

Toate s-au legat mai departe într-un mod firesc. Suntem în săptămâna patimilor. Suntem înainte de Paşte. Şi am şansa vieţii mele, mi se pare. Şansa de a urma paşii Mântuitorului de după ziua de Florii. Sunt foarte fericit şi nu găsesc destule cuvinte de mulţumire atât pentru părintele Munteanu de la Săvineşti cât şi pentru părintele Daniel şi pentru Centrul de Pelerinaje „Sfânta Parascheva” din Iaşi.

Aventura acestui concediu, a acestui pelerinaj pentru suflet continuă pe la toate punctele de maxim interes pentru acest moment şi pentru aceste locuri. Am urcat Taborul cu microbuze şi am vizitat Mănăstirea Greacă Ortodoxă cu hramul Schimbarea la Față. Am mers la Capernaum la Muntele Fericirilor. Am vizitat oraşul vechi antic al Capernaumului. Am vizitat casa soacrei Sfântului Petru. Biserica din regiunea celor şapte izvoare numită Tabgha - locul unde s-a săvârşit minunea înmulţirii celor cinci pâini şi a celor doi peşti. „Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii” (Biblia Ortodoxă ). Şi strânşi în jurul părintelui, la umbra unui curmal înalt, pe aceleaşi pietre pe care stăteau apostolii şi mulţimile, am cântat cu toţii, în cor, din inimă - Fericirile. Şi fericiţi am fost şi noi atunci şi am rămas şi acuma ...

Au urmat nenumărate alte obiective religioase. Zi de zi, am trecut prin locurile prin care a trecut şi Mântuitorul. Am sărutat urma pasului Său rămasă în piatră în Mănăstirea Rusească de www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 291 pe Muntele Înălţării - Eleon. Am lăcrimat un pic acolo, eu cel nedemn să sărut urmele paşilor Săi, de emoţie şi de fericire. Am rătăcit pe străduţele Nazaretului unde copil fiind alerga şi Iisus. Am văzut măslinii milenari din Gradina Ghetismani locul trădării şi locul rugăciunii cu lacrimi de sânge. Am vizitat Foişorul Cinei celei de Taină unde a avut loc prima dată Taina Euharistiei. Am urcat cu emoţie Drumul Crucii cu cele 14 opriri. Am atins cu podul palmei locul unde Domnul Nostru Iisus Hristos sub povara crucii se sprijină în perete şi rămâne semn. Am urcat Golgota.

Ne-am închinat la Piatra Ungerii. Am rememorat o secundă „Pieta” celebra statuie a lui Michelangelo Buonarroti, a cărei valoare este inestimabilă şi care exprimă cu o candoare şi cu o tristeţe parcă din afara acestei lumi momentul dinaintea aşezării în mormânt.

Mulţumesc Domnului pentru că mi-a îngăduit să mă închin în Sfântul Mormânt.

Părintele Daniel ne-a îndrumat tot timpul, atât ca şi lider al grupului cât şi ca un prieten apropiat. Explicând frumos la fiecare obiectiv atins, însemnătatea locului şi a momentului. Ne-a citit din Sfânta Scriptura unde a fost cazul, ne-a desluşit cele citite, ne-am rugat împreună şi am cântat în cor Hristos a Înviat.

Momentul culminant pentru mine a fost venirea Sfintei Lumini. Nu cred că sunt suficiente cuvintele pentru a descrie acea emoţie. E o emoţie ce poate doar fi trăită.

Experienţa mea pe care o pot reda in cuvinte sărace e următoarea ...: După o noapte în aşteptare în apropierea porţii Jaffa, după o dimineaţa febrilă şi aglomerată, când tot mai mulţi pelerini de diferite naţii se adunau şi se îndemnau spre intrarea în cetate. După o aşteptare înfrigurată într-o îngrămădeală de oameni de nedescris, şi la o temperatură ridicată spre prânz. Toţi speram la momentul minunat. Din precauţie şi pentru a se evita potenţialele accidente cauzate de aglomeraţie, poliţia nu a deschis intrarea în cetate. Sunt ferm convins că dacă s-ar fi dat drumul, având în vedere numărul foarte mare de oameni adunaţi într-un spaţiu atât de mic, s-ar fi produs accidente, dacă nu chiar vreo nenorocire. Apreciez din acest punct de vedere modul în care a gestionat situaţia Poliţia Israeliană. Ca să nu mai zic că, absolut în nici o secundă, nu m-am simţit în nesiguranţă în Israel.

Deşi nu am ajuns pană la Biserica Sfântului Mormânt în acea zi, nu a mai contat. Undeva în jurul orei 14:15 minute, sâmbătă 27 aprilie, eram împreună cu Claudiu, cu Valentin, cu Gigi şi cu doamna Lucia. Sus pe platoul porţii Jaffa, mai sperau să intre domnul Sorin, doamna Elena şi doamna Antonică. Nu s-a făcut 14:30 când se simte o vibraţie. Nu ştiu să zic dacă erau voci sau vibra doar inima mea. Am auzit apoi vuietul mulţimii, întâi mai încet, apoi mai lămurit. Şi simţeam bucurie, bucurie multă, aproape extatică. Şi am văzut înălţându-se deasupra platoului de la poarta Jaffa fum. Fumul lumânărilor aprinse. Şi vuietul creştea... şi bucuria creştea şi apoi, ca o undă de şoc, ca un val de apă invizibilă, a trecut prin mine o stare de bucurie de nedescris. Mi s-a făcut pielea de găină şi mi s-a ridicat părul pe mână. I-am arătat lui Claudiu şi i-am zis că nu ştiu ce mi se întâmplă. Dar ştiu că acel val, acea undă de lumină ce a plecat din Biserica Sfântului Mormânt a avut puterea de a se răspândi pe întreaga planetă. Am aprins ambele mănunchiuri de lumânări şi am trăit bucuria Învierii din toată inima. Ne bucuram toţi. Grecii de lângă noi cântau Hristos a Înviat pe limba lor. Noi ne bucuram şi vibram împreună cu marea de oameni care ne înconjura. Delegaţii oficiale de preoţi veneau în paşi repezi cu lumina în candele speciale. Ferite de vânt sau de ploaie. Să le ducă spre aeroport. Să le ducă spre ţări străine de ţara în care mă aflam. Spre ţări cum e şi România, de altfel. Auzeam o doamnă ce făcea parte din delegaţia Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

292 CATEHEZĂ româna vorbind la telefon că urma să aterizeze pe aeroportul din Bacău. Şi mai erau şi alte delegaţii ce urmau să aterizeze pe alte multe aeroporturi din lume.

Bucuria a rămas în inimă. Bucuria acelui moment o port şi acum şi cred că într-un fel o voi purta cu mine toată viaţa. Ce am trăit este mai mult decât un concediu frumos, este mai mult decât un pelerinaj la locuri sfinte. Este un pelerinaj pentru inimă. Pe lângă locurile deosebite, pe lângă minunatele ţinuturi pe care le-am vizitat, pe lângă bucuria de a face baie în râul Iordan şi a mă scălda în Marea Moartă am fericirea de a fi cunoscut oameni atât de frumoşi în acest pelerinaj. Oameni ce abia i-am cunoscut. Oameni care m-au făcut să înţeleg că toţi oamenii sunt frumoşi. Nu pot să nu îmi amintesc cu drag de părintele Daniel, „Father Daniel” - cum îi zicea Codruț, nu pot să nu îl ţin minte pe Lucian, care într-un mod foarte avizat şi foarte profesional ne-a descris în autocar şi nu numai, detalii despre locurile şi ţara pe care o vizitam. Nu o pot uita pe Mădălina cea cu un zâmbet foarte frumos şi nu voi uita repede ochii verzi ai Simonei. Îl voi ţine minte cu drag pe domnul Sorin, pe Afinel, pe soţia şi pe mama lui. Voi ţine minte cu drag pe doamna Antonică, pe doamna Lucia şi pe doamna Elena. Şi sper să mă ierte ceilalţi colegi de pelerinaj că nu îi amintesc aici. Toţi şi tot ce mi s-a întâmplat rămân în inima mea. Şi mai rămâne şi bucuria şi dorinţa de revenire. Oana mi-a zis că odată ce ai venit în Israel vei dori să te întorci. Şi simţeam că doresc să mă reîntorc deşi eram în a doua zi de pelerinaj. Şi doresc să mă reîntorc şi acum.

2 mai 2019 Ciprian-Constantin Mocanu

Înălţarea la cer a Domnului Iisus Hristos (Ispasul) Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos este una din marile sărbători domneşti, stabilită în amintirea zilei, când Mântuitorul a urcat spre ceruri. Denumirea populară a sărbătorii – Ispasul - provine de la cuvântul slav Spasiteli (Mântuitorul).

Ispasul este sărbătorit în Joia din a şasea săptămînă după Paște, adică în a patruzecea zi după Învierea Domnului, cu zece zile înainte de Pogorârea Sfântului Duh sau Rusalii. Sărbătoarea este respectată de toţi credincioşii.

La baza tradiţiei creştine despre Înălţarea Domnului au stat câteva credinţe păgâne. Este vorba despre credinţa oamenilor din vechime, precum că timp de 40 zile sufletul răposatului s-ar afla pe pămînt, iar în ziua a 40-a el urcă la cer. Credinţa aceasta se menţine şi astăzi, oamenii imaginîndu-şi că la 40 de zile după deces, sufletul răposatului se înalţă la ceruri.

Pe lângă credinţa despre înălţarea la cer a sufletului, se crede că s-ar urca acolo şi trupul răposatului. Prin urmare, aceasta este legată de faptul că la majoritatea civilizațiilor antice oamenii se închinau zeităţilor agrare – solare despre care se credea că mor şi învie anual, după www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 293 care se urcă la cer, trăind printre zeii nemuritori.

Unele aspecte ale mitologiei păgîne au fost preluate de cea creştină, adaptate la viaţa lui Hristos. Tradiţia creştină spune că 40 de zile după Înviere Iisus Hristos S-a aflat pe pămînt printre apostoli, apoi S-a înălţat spre ceruri.

Evenimentul biblic al Înălţării la cer a Domnului a fost relatat, pe scurt, în Evangheliile lui Marcu şi Luca. Un element mai nou al sărbătorii considerat mai puţin important este faptul că această zi este dedicată unui sfânt pe nume Ispas, care ar fi asistat la urcarea lui Hristos spre cer.

Ispas a fost un om vesel, de aceea şi credincioşii caută să fie bine dispuşi în ziua de Ispas.

Pentru această zi gospodinele coc pască, vopsesc ouă şi le dau de pomană, crezând că sunt folosite de spiritele morţilor în timp înălţării lor spre cer. În unele localităţi pomenile acestea se numesc Moşii de Ispas.

Ca și de Paşti creştinii acordă o deosebită atenţie mesei ritualice din ziua de Ispas. Se mănâncă pască, se ciocnesc ouă. În unele localități sătenii sărbătoresc ieşind la iarbă verde. În acestă zi creştinii se salută cu sintagma „Hristos s-a înălţat!” – „Adevărat s-a înălţat!”.

Astăzi se simte o revenire la tradițiile acestei sărbători. În legătură cu aceasta s-au păstrat unele superstiții: se spune că „în ziua de Ispas să nu dai foc şi sare din casă”; foc – pentru ca tot anul vei avea gălăgie; sare nu se dă pentru a proteja mana vacilor. Pe timpuri, în noaptea ori chiar în ziua Ispas se practicau multe obiceiuri care aveau menirea să apere oamenii și gospodăriile de forţele magice. Astfel, în ajunul sărbătorii creştinii aduceau verdeaţă, ramuri de alun cu care împodobeau casele. Plantele de la Ispas se păstrau tot anul, fiind folosite pentru oameni bolnavi, de dureri de cap etc. Ca şi la alte sărbători de peste an, la Ispas oamenii observă semnele timpului. Se spune că, cum va fi timpul de Ispas aşa va fi toată vara. Abia în ziua de Ispas gospodinele culeg frunze de viță-de-vie pentru sarmale. Merg în câmp să vadă semănaturile şi dacă cioara nu se vede din grâu, roada va fi mănoasă.

Un element relativ nou al sărbătorii de Ispas a devenit cinstirea eroilor căzuţi în luptă. În calendarele creştine ortodoxe din Republica Moldova ziua de Ispas este menţionată ca şi sărbătoare a eroilor.

Sărbătoarea presupune săvîrșirea unei panahide întru pomenirea acestora. Femeile din sate pregătesc și oferă pomeni nu numai de sufletul eroilor cunoscuţi ci şi al tuturor celor adormiți. Generalizând putem menționa că, această tradiție creștinească este respectă tot mai mult în satele noastre.

Prof. Vasilica Dimitriu Sîrghie Colegiul Național „M. Sadoveanu” - Pașcani

Duminica Mare Duminica Mare este o sărbătoare închinată vegetației pământului, naturii dătătoare de viață de care moldovenii se simt legați cu toată ființa. Pentru Biserica Creștină Duminica Mare sau Troița înseamnă Pogorârea Sfântului Duh, eveniment care a avut loc la cincizeci de zile după Paști.

Ciclul de sărbători începe cu Sâmbăta Morților (Moșii de vară), în popor această zi mai este numită Sâmbăta Moșilor, Moșii Duminicii Mari, Moșii de Rusalii ș.a. Caracterul acestei sărbători este determinat de tradițiile constituente de bază: cultul morților la hotar de anotimpuri, credința în forțele magice ale plantelor verzi și lupta contra forțelor „necurate”.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

294 CATEHEZĂ Un semn distinctiv al Duminicii Mari este împodobirea cu rămurele verzi de salcie, nuc, tei, frasin a stâlpilor de la porți, ușilor și ferestrelor casei și nu în ultimul rând a icoanelor. De asemenea, se mai păstrează tradiția ca în această zi copiii să fie trimiși să adune flori de cimbrișor, care sunt aşternute în toată casa. Unele crenguțe sunt duse la biserică și sfințite, după care se păstrează cu mare grijă la icoane, de unde sunt luate și aruncate în curte mai ales când plouă cu piatră.

Prin urmare, împodobirea gospodăriilor cu verdeață (frunzari) simbolizează atât fertilitatea plantelor și protejează vatra satului și a fiecărei gospodării în parte contra Rusaliilor. Remarcăm că obiceiul împodobirii locuințelor cu frunzari se practică atât în mediul rural, cât și în cel urban.

Una dintre caracteristicile de bază ale acestei duminici este pomenirea morților la biserică. În multe localități din Moldova în această zi se duce la cimitir cu pomeni pentru pomenirea morților, la fel ca în ziua de Blajini.

Drept pomană „de sufletul răposatului” se oferă vase tradiționale de lut și de lemn: cofe, oale, ulcele, străchini în care se toarnă lapte cu tăiței, căni și ulcioare cu apă sau vin.

De toarta vaselor dăruite se prind frunze de nuc, crenguțe de trandafir și busuioc. Pomenile se împart rudelor, vecinilor, în special copiilor.

Din amintirile bătrânilor, se știe că pe vremuri buruienile de la Duminica Mare se duceau la râu și se stropeau cu apă, după care se dădeau la vite pentru a le feri de boli. Până în prezent a ajuns obiceiul ca la o săptămână după Duminica Mare, seara după ce asfințește soarele, gospodarii scot și adună la un loc toți frunzarii, ramurile de nuc și iarbă din case pe care le duc la râu. Udarea frunzarilor este însoțită de urări de tipul „Să ploauă, Să se facă pâinea, Să fim sănătoși, Și la anul de ziua aceasta!” Se crede că se dau frunzarii pe apă pentru „că ies Rusaliile”, „să se ducă fetele”, adică Rusaliile. În mitologia populară Rusaliile sunt niște ființe supranaturale, ce iau mințile oamenilor.

Ele umblă pe pământ, prin pădure cântând, dar nu le vede nimeni. În această zi sunt contraindicate lucrările în gospodărie. Până la Rusalii se culeg și ierburile de leac. De Rusalii se prinde la brâu pelin și, întâlnindu-se, feciorii și fetele se bat cu pelin contra farmecelor Rusaliilor. În această zi femeile și fetele se udă cu apă să fie sănătoase și drăgăstoase. În această zi nu este bine să dormi „să nu te ia rusaliile”, dar crenguțele de tei sfințite în această zi sunt bune „contra surzeniei”.

De Rusalii, în unele sate din Moldova, așa cum făceau strămoșii noștri se obișnuiește curățatul fântânilor și izvoarelor. Acest obicei se consemna, după Sfânta Treime, la înflorirea trandafirilor (Rosa) și se numea Rosalia. De aici și provine tradiția curățirii fântânilor și a izvoarelor: ca o chemare la reînnoire, la puritate odată cu Coborârea Duhului Sfânt. Cu acest prilej gospodinele pregătesc bucate speciale: sarmale în frunze de podbal și hrean, plăcinte cu verdeață, învârtite cu brânză și cartofi etc.

Duminica Mare și Rusaliile sunt sărbători destinate cultului pomenirii morților, elogiului apei și vegetației. Apa și în special curățarea fântânilor conțin în sine elemente sacre. Astăzi prin unele sate ale Moldovei, de Duminica Mare, flăcăii și fetele mari sărbătoresc prin organizarea jocului sau horei în spiritul tradiției.

Prof. Vasilica Dimitriu Sîrghie - Colegiul Național „M. Sadoveanu” - Pașcani

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 295

Rusaliile, Pogorârea Sfântului Duh Rusaliile (lat. Rusalia - sărbătoarea trandafirilor, când se depun trandafiri – rosae – pe morminte). Conform tradiției populare, Rusaliile sau iIlele sunt imaginate diferit: femei tinere, frumoase, vesele, nebunatice, periculoase etc. Conform originii mitologico-creștine Rusaliile sunt nişte ființe imaginare. Astfel, se spune că acestea sunt fete de împărat „pline de dușmănie” împotriva creștinilor; tatăl lor se numește Rusalim Împărat. Cauza dușmăniei față de creștini a fost trecerea unor supuși ai Împăratului păgân Rusalim la creștinism. De aici ar veni și denumirea de Rusalii (RusalimRusalii).

Sărbătoarea Rusaliilor, apărută în păgânism și îmbogățită cu multe tradiții populare a reușit să supraviețuiască și după răspândirea și oficializarea creștinismului ca religie de stat.

Această sărbătoare păgână a fost suprapusă ulterior peste sărbătoarea creștină de după sărbătorile pascale (Pascha rozata sau Domenica rosarum) a Pogorârii Sfântului Duh. Sărbătoarea creștină ce evocă evenimentul biblic, care a avut loc la 50 de zile după Învierea Domnului, când S-a coborât, în chip de „limbi ca de foc” Sfântul Duh ‒ a treia Persoană a Sfintei Treimi (Dumnezeu Tatăl ‒ Ziditorul Lumii, Dumnezeu – Fiul ‒ Mântuitorul Lumii și Dumnezeu ‒ Duh, numit și Duhul lui Hristos, ce Se sărbătorește în a cincizecea zi după Paște mai este numită Duminica Rusaliilor.

Dacă ne referim la numărul concret al zilelor consacrate Rusaliilor, la timpul Hai cu noi - Retrospectiva 2019

marcării lor, observăm o mare diversitate, uneori și anumite confuzii. Perioada ciclului Rusaliilor este mobilă, în dependență de data schimbătoare a Paștelui. Totodată, observăm că zilele care se consideră că sunt ale Rusaliilor la fel diferă, după zone.

Sărbătoarea fiind legată de abundența vegetală a verii, casele sunt împodobite cu ramuri verzi, de regulă, de tei sau nuci, care simbolizează limbile de foc au pogorât asupra Apostolilor și astfel ei s-au umplut de Duh Sfânt.

Tradiția creștină spune că Pogorârea Duhului Sfânt a avut o mare importanță. Ea, împreună cu Învierea și Înălțarea Domnului la Cer, formează „triada de evenimente care pecetluiesc lucrarea divino-umană a Mântuitorului Hristos. Pogorârea Duhului Sfânt ca sărbătoare a început să fie marcată în sec. al IV-lea. Se sărbătoreşte anual, de obicei la începutul lunii iulie. Ca și de Duminica Floriilor, creștinii aduc la biserică ramuri – de data aceasta de nuc sau tei – pentru a le sfinți. În unele biserici se împart ramuri sfințite enoriașilor, care le iau acasă, le pun, de regulă, la icoane, spre a-i păzi de rele. În Moldova a existat credința, că Rusaliile ar fi fost șapte surori neprihănite.

Când Diavolul s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu fata cea mare, care-l iubea mult pe Diavol, a trecut de partea acestuia, atrăgându-le după dânsa și pe celelalte surori. Pentru aceasta Dumnezeu le-a izgonit pe fete din cer, împreună cu Diavolul, www.haicunoi.com

296 CATEHEZĂ având soarta de a rătăci printre oameni tereștri. Se mai spune că Rusaliile sunt trimise de Dumnezeu să pedepsească oamenii răi.

Conform credinței populare Rusaliile sunt numite ființe mitologice asemănătoare cu ielele, zânele rele etc., care conform credinței populare aduc oamenilor felurite daune grave: dezlănțuie în timpul cel mai cald al anului vânturi, vârtejuri neașteptate, care schilodesc oamenii, le iau mințile, fură copii. Se crede că Rusaliile „au putere numai până la cântatul cocoșilor”, „până la miezul nopții,” „până la răsăritul soarelui”.

Unica muncă relativ grea pe care o înfăptuiesc țăranii în Lunea Rusaliilor este curățatul fântânilor și izvoarelor. Evident, acțiunea aceasta ritualică, în săptămîna Rusaliilor, mai ales în ziua a opta după Duminica Mare (luni), ține în modul cel mai direct de cultul apei. Despre aceasta mărturisesc bogatele tradiții populare milenare, care se păstrează și astăzi.

De obicei, izvorul sau fântâna curățită se sfințește în aceiași zi de către preot. La curățatul fântânilor și izvoarelor iau parte numai bărbații apți de muncă şi nu oricărei persoane i se permite să coboare în fântână ‒ trebuie să fie o persoană curată, credincioasă, iscusită. Pentru lucrul efectuat, această persoană este răsplătită cu bani, prosoape, o cămașă. Spre sfârșitul lucrului la curățatul fântânii femeile pregătesc masa cu bucate, dau de pomană. La mesele ce se fac cu ocazia curăţirii apelor se bea vin cu pelin.

Perioada ciclului Rusaliilor este mobilă, în dependență de data schimbătoare a Paștelui.

Pe alocuri, se consideră că imediat după Duminica Mare (în unele părți chiar din ziua acestei sărbători) începe așa-numita Săptămînă a Rusaliilor. Lunea este marcată în calendarul creștin-ortodox Sfânta Treime (Ziua Sfântului Duh). Totodată observăm, că zilele care se consideră ca fiind ale Rusaliilor la fel diferă după zone.

Prof. Vasilica Dimitriu Sîrghie Colegiul Național „M. Sadoveanu” – Pașcani

Milostenia - semnul dragostei creștine Milostenia este o virtute foarte importantă pentru viața creștină și pentru fiecare dintre noi, căci la judecata de apoi, Mântuitorul nu amintește toate faptele tale bune, ci mai ales acelea care au fost făcute cu milostenie, care este, de altfel, un semn al dragostei creștine. Milostenia nu a sărăcit niciodată pe nimeni.

La înfricoșătoarea judecată, Mântuitorul ne subliniază în chip deosebit darul ori fapta bună a milosteniei creștine care are și va avea un rol extrem de important în mântuirea sufletelor noastre.

Milostenia, singură, sterge un ocean păcate. Atât milostenia trupească cât și sufletească ne ajută în întreaga viața pământească să ne miluim aproapele și să avem o viață bine plăcută lui Dumnezeu, Unul în ființă și Întreit în persoane: Tatăl, Fiul si Sfântul Duh. www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 297 Aceasta este un semn al dragostei creștine deoarece cu ajutorul ei ne arătăm iubirea față de aproapele nostru, deci indirect de fapt ne arătăm iubirea față de Dumnezeu, Izvorul nesecat al Iubirii Creștine.

Faptele milosteniei sunt expresia concretă a iubirii față de aproape. Astfel, de câte ori putem să dăm un sfat celui care are nevoie, să hrănim pe cel flămând, să îmbrăcăm pe cei goi, să înmormântăm pe cel ce nu are cine să îl înmormânteze sau să ne rugăm pentru cei neputincioși, ar fi bine să o facem, deoarece cu ajutorul lor reușim să ne mântuim. În fiecare slujbă bisericească preotul rostește: „Doamne Miluiește”. Iar Psalmul 50 începe astfel: „Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea“. Milostenia este asemenea „Mesei Dumnezeiești”, care hrănește sufletul celui ce o folosește.

Astfel, milostenia este fiica cea mare a Iubirii creștine și Masa Raiului”.

Prof. Vasilica Dimitriu Sîrghie - Colegiul Național „M. Sadoveanu” –Pașcani

Rolul Bisericii în viaţa creştinilor „Nu există mântuire în afara Bisericii.”(Sf. Ciprian) Prin „biserică” înţelegem locul unde credincioşii merg pentru a se întâlni cu Dumnezeu, prin intermediul rugăciunii.

Biserica trebuie să facă parte din viaţa fiecăruia dintre noi şi să o cinstim, deoarece ea reprezintă Casa Domnului. Ea este foarte importantă în viaţa omului, deoarece aici se petrec cele mai importante evenimente din viaţa noastră: botezul, nunta şi moartea.

Dumnezeu deschide uşa oricăruia vrea să intre în ea. Pe Dumnezeu nu Îl putem vedea, dar El se face simţit pretutindeni, prin orice obiect sfânt din biserică, prin orice binecuvântare pe care o primim în timpul slujbei.

Rolul bisericii în viaţa noastră se reflectă prin faptul că prin Biserică putem colabora cu Dumnezeu. Acolo putem întâlni linişte sufletească atunci când suntem împovărați, iar când suntem în necazuri primim alinare șimângâiere.

Participarea la slujba religioasă, implicarea totală, la fel si respectul față de cele Sfinte, ne apropie din ce în ce mai mult de Dumnezeu, făcându-ne să-L simțim printre noi. Biserica este ca o casă părintească și este asemenea unui mare pilon care stă la baza formării tinerilor. Este un loc foarte odihnitor şi plin de speranţă.

Cel mai bun mijloc de a cunoaşte creaţia lui Dumnezeu este participarea la slujba religioasă, fiind o punte spre împlinirea omului, pe calea mântuirii.

Biserica este unicul loc sigur în care nimic rău nu ni se poate întâmpla, în care ne putem simți în siguranță, deoarece Dumnezeu ne ocrotește, în schimbul respectului nostru. Este locul în care putem să ne desprindem de viața cotidiană și să intrăm în dialog cu Dumnezeu, este locul care ne liniștește, ne ușurează sufletele, simțindu-ne împliniți că am reușit să ne întâlnim cu Dumnezeu. Astfel, ușa Casei Lui Dumnezeu este întotdeauna deschisă pentru oricine vrea să Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

298 CATEHEZĂ pășească în ea.

Lucia Balan, clasa a XII-a B, Colegiul Național „Mihail Sadoveanu”, Pașcani

Necesitatea împlinirii Decalogului de către tineri Cele 10 Porunci sunt foarte importante. Dumnezeu a facut cele 10 porunci spre binele nostru. El nu ne-a dat un set de reguli prin care ne interzice sa ne bucurăm de ceea ce avem în jurul nostru, ba din contră, Dumnezeu a facut cele 10 porunci pentru ca noi să putem trăi din plin și fericiţi. Aceste porunci nu fură bucuria vieţii, ci o măresc. Dumnezeu ne vrea nişte creştini adevaraţi, corecţi şi iubitori.

Imaginaţi-vă cum ar fi lumea dacă toți cei din jur ar împlini aceste porunci, pentru că nu este de ajuns numai să le ştim, trebuie să le şi aplicăm. Prin aceste porunci Dumnezeu a intenţionat să ne îmbogățească viaţa. Dacă vrem o schimbare în jurul nostru, o lume mai bună, să începem să împlinim acum aceste porunci, căci degeaba le ştim dacă nu le împlinim. Poruncile lui Dumnezeu sunt mijloace spre atingerea unui scop.

Este clar că singura motivaţie corectă a împlinirii poruncilor şi singură mobilizatoare ar fi setea, dorul nostru după veşnicie, după Dumnezeu. Dacă vom fi biruiţi de dorinţa, de nevoia de Dumnezeu, atunci vom cauta şi vom primi cu bucurie calea care duce la Dumnezeu, în plus, vom mulţumi şi vom da Slava Celui care ni le-a oferit odată pentru totdeauna.

Miruna Arsenie, cls. a IX-a A, Colegiul Național „Mihail Sadoveanu”, Pașcani

Rugăciune către Dumnezeu Doamne, apără-mă de lumea rea şi protejează-mă de toată făcătura omului! Ajută-mă, Doamne, să trec peste toate greutățile vieţii şi să fac faţă la toate cele ce voi fi supusă. Îndrumă-mă, să merg pe calea cea dreaptă, astfel să îţi aduc drept mulţumire această rugăciune pe care Ţi-o închin, Ţie, Doamne, Atotştiutorule care mă înveţi mereu să mă întorc de la drumul cel rău! Roagă-te, Doamne, pentru mântuirea mea şi mă rog Ţie pentru liniştea sufletească şi pentru luminarea minţii. Ajută-mă să fac mai mult bine decât rău şi să îmi iubesc duşmanii la fel cum mă iubesc pe mine însumi. Vreau să devin o persoană mai bună pe viitor pentru a putea intra în Împărăţia Cerurilor.

Ascultă, Doamne, ruga unei copile care doreşte doar să meargă întotdeauna spre bine şi să fie ferită de cei ce o conduc spre lucruri rele. Îţi mulţumesc,Ţie Doamne, pentru că îmi asculţi ruga şi sper să se schimbe unele lucruri la mine care nu sunt permise în Altarul Tău!

AMIN! Maria Raluca Costea, cl. XI B, Colegiul Național „Mihail Sadoveanu”, Pașcani

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 299

Lacrimi uitate de lume Tatăl nostru care eşti în ceruri... Iartă-ne că Te-am uitat. Nu ne lăsa să murim înecaţi în propriile lacrimi. Ne-am rătăcit în lăcomiile noastre. Vrem să avem mai mult decât toţi, să fim lăudaţi şi să ne spună zilnic ceilalţi că le suntem de ajutor. Am uitat de dragoste, Părinte. Te-am ignorat, Te-am bajocorit, Te-am înjurat. Dar, Doamne, nu ne lua speranţa ce se naşte după lacrimile plânse, nu ne răpi prietenii ce ne rabdă şi sunt sătui de orgoliul nostru. Tată Ceresc, uite inima mea. Este ruptă, dată la alţii şi rămasă la alţii, este urâtă, murdară şi bate doar cu ajutorul Tău. Iartă-mi păcatele. Nu îl pedepsi pe aproapele meu din cauza mândriei mele. Ia-mi mie violenţa din vorbă atunci când mă cert. Iartă-mă când Te fac să pătimeşti. Iartă-mă că aleg egoismul şi te las să mori, Doamne, întruchipat în săracul din faţa bisericii care tocmai a murit de foame, de străinul ce a venit să-mi ceară adăpost şi l-am găsit îngheţat, aproape mort următoarea zi. Iartă-mă că Te-am uitat!

Sfinţească-Se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se Voia Ta... Nu ne lăsa să ne închinăm la cel rău. Nu ne lăsa cu drogul în mâini. Nu ne părăsi când ridicăm palma să ne lovim aproapele. Nu Te opri din plânsul Tău sfânt când vezi oameni cu boli grave din spitale respinşi de societate, când copii mor, când bătrâni sunt lăsaţi fără niciun ajutor în propriile lor case. Fă-ne pe noi să ne închinăm în Sfânta Biserică, Împărăţia Ta de pe pământ, să aflăm de martirii ce au murit în temniţe comuniste, Valeriu Gafencu, de părintele Arsenie Boca a sfinţit numele de român.

Dă-ne nouă dragostea Ta frumoasă să le închinăm rugăciuni celor ce au vărsat din sângele lor pentru fiecare român, celor ce au dormit pe cimentul rece ca să poată supravieţui colegii lor de temniţă şi să le ducă povestea mai departe. Nu ne arunca în aceleaşi temniţe în care au murit eroii neamului nostru. Nu lăsa românii să creadă că sunt oameni fără istorie. Dă-le lor amintirea oamenilor ce au plâns cu lacrimi de sânge ca să ne ştim cine suntem, de unde venim şi cine ne ajută să trăim. Dă-le cuvintele părintelui Arsenie ce a învins răul din acestă lume, a trecut peste lăcomia în care sălăşluieşte omul şi a ajuns să mângâie sufletele oamenilor ce nu mai pot ţine durerea lor în spate. Fă să se nască oameni ce să ne ajute să ne ducem crucile mai departe. Că nu le mai putem duce. Devin mai grele, mulţi oameni renunţă la Tine, ne scuipă şi batjocoresc omul din noi, Te batjocoresc pe Tine. Dăruieşte-ne mângâierea mâinii Tale, să aflăm că mândria, mânia şi durerea nu conduc această lume. Doamne, Iisuse Hristoase, ridică-ne când cădem striviţi sub povara crucii noastre, opreşte picioarele celorlalţi să ne mai lovească, aprinde flacăra stinsă de mult în inimile noastre cu Sfânt Sângele Tău. Suntem goi, răi şi fugim de dragostea Ta... Ne trezim într-o lume murdară fără suflet... Rămânem fără Tine, Doamne...

Precum în Ceruri, aşa şi pe pământ... Am rămas murdari de păcatele noastre, îngropaţi de vii de patimile noastre, de mândria la care nu putem renunţa, la necredinţa cu care ne aruncăm în orice provocare, cu durerea care izvorăşte din noi când vedem că nu putem reuşi fără Tine... Suntem aproape morţi... omorâţi de oameni ca noi. Am rămas o lume de sălbatici, fără Tine, Doamne. Iartă-ne că Te-am hulit, Doamne! Te-am chemat în vorbele noastre doar ca să ne batem joc de Tine! Voia noastră liberă ne-a aruncat în luptă, să ne furăm darul celuilalt, să reuşim singuri, fără oameni şi fără Tine! Am judecat, am osândit, am omorât, Doamne. Miluieşte-ne pe noi, păcătoşii, care mai trăim o zi din viaţa noastră murdară... Că mult ne mai rabzi, Doamne!...

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

300 CATEHEZĂ Pâinea noastră cea de toate zilele, Dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean!

Raluca Covrig, clasa a XII-a A, Colegiul Național „Mihail Sadoveanu”, Pașcani

Împăcare cu Dumnezeu Iată-mă înaintea Ta, Doamne, murdar şi umilit cu toate rănile şi durerile mele.

Mi-e ruşine de mine însumi şi tac.

Dar, Tu eşti prezent, Doamne, sub privirile mele, eşti chiar Tu, Călăuzitorul paşilor mei!

Te-ai coborât mai jos decât păcatele mele pentru a mă ridica cu blândeţe.

Când eu sufăr şi sângerez inima Ta se aprinde de iubire.

Mă simt pierdut în păcatele mele însă, Tu mă priveşti cu Iubire.

Acesta este rodul căinţei mele?

Nu mă condamni deloc?

Tu mă readuci la lumină, la viaţă, încălzeşti de bucurie venele mele.

Tu nu priveşti la păcatul meu, pentru că Tu eşti iertarea.

Vrei să fiu asemenea Ţie, în frumuseţe.

Iubirea Ta vorbeşte simţămintelor mele şi mă ridică din ruşine.

Mă simt vindecat, şi mă simt din nou prietena Ta, şi Tu mă inviţi să fac la fel cu cei ce mă jignesc.

Prof. Vasilica Dimitriu Sîrghie, Colegiul Național „Mihail Sadoveanu”, Pașcani

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 301

De-ai şti...

De-ai ştii, tu, inimă ce-i raiul Te-ai smulge singură din piept Ai alerga, spre cer, cu duhul Şi m-ai lăsa doar trup inert.

De-ai ştii, tu, suflet ce-i iubirea, Te-ai înălţa, spre cer, cu cânt Şi, vei alege nemurirea Cuprins de har, într-un cuvânt.

Inima mi-e plină de tristeţe De atâta răutate-n noi, De ce laşi, Doamne, să ne-ngheţe, Lacrimi neplânse în puhoi?

Georgiana Popuțoaia - Clasa a XI-a G, Colegiul Național „Mihail Sadoveanu”, Pașcani Spirit S-au răzvrătit în tine durerile tăcerii, Și gândurile toate pe rând au amuțit, Cu fiecare clipă, coboară vraja serii, Luminile se-aprind pe cerul infinit. Și-n fiecare suflet, ce arde fără vină, Și-n fiecare undă de vis rătăcitor, Se simte mângaierea de aripă divină, Ce vine, stă o clipă, apoi se pierde-n zbor.

Anda Maria Verdeș, cl. a IX-a A, Colegiul Național „Mihail Sadoveanu”, Pașcani

Împăcarea cu Dumnezeu „Pacea este o comoară de neprețuit, încât în locurile pământești și trecătoare, nu se obișnuiește să se audă ceva mai fermecător, nici să se dorească ceva mai mult ca pacea“. (Sfântul Ciprian) Dobândirea păcii ar trebui să fie țelul oricărui creștin, deoarece doar așa ne putem împăca cu Dumnezeu, cu semenii noștri, dar nu în ultimul rând cu noi înșine. Doar dobâdind pacea te vei putea ruga, liniștit, cu sufletul, pentru fiecare, lângă fiecare și doar având pace cu toti, vei avea pacea din partea tuturor.

Pacea cu Dumnezeu, pentru a o dobândi, trebuie să facem totul cu Dumnezeu, avându-L pe El cu noi, oricând, oriunde. Trebuie să facem totul cu credință, cu milostenie, cu iubire și Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

302 CATEHEZĂ dreptate, căci El ne veghează pașii mereu. Nu trebuie să uităm că noi suntem ai Lui, cu sufletul și cu trupul, că noi depindem de El, în toate clipele vieții și în toate cerințele sufletului și ale trupului.

Sfântul Ioan Gură de Aur, spune că „atât de mare este pacea, încât fii ai lui Dumnezeu sunt numiți cei care o fac și o clădesc.”

Pacea cu semenii presupune, de fapt, iubire, „trăiți în bună pace cu toți oamenii… dacă vrăjmașul tău este flămând, dă-i de mâncare, dacă îi este sete, dă-i să bea…”. Iubindu-i pe cei din jur, ne iubim pe noi. Îi iubim, îi ajutăm, ne rugăm pentru ei, pentru îndreptarea lor, fără să-i judecăm, căci toți suntem la fel, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Trebuie să-l respectăm cu adevărat pe cel lângă noi, să-i respectăm felul de a fi, dorințele, deciziile, individualitatea. Trebuie să-i iertăm pe ei, deoarece doar așa putem deveni mai buni.

Pentru a avea pacea adevărată, împăcarea cu Dumnezeu și cu semenii noștri, în primul rând trebuie să ne acceptăm pe noi înșine. Nu trebuie să ajungem la egoism sau narcisism, ci trebuie să vedem în noi înșine, ca și în ceilalți o creație a lui Dumnezeu, căci dacă ne iubim pe noi, îl iubim și pe Dumnezeu.

Se spune că dacă dorim să avem pace cu noi înșine prin a încerca să-i împăcăm pe alții, nu vom avea niciodată, deoarece omul trebuie să-și găsească pacea înăuntrul său. „Fă face înăuntrul tău și atunci cerul și pământul vor fi în pace cu tine.”

Elena Cîtea – clasa a XII-a C, Colegiul Național „Mihail Sadoveanu”, Pașcani

„Nihil sine Deo!” Trăim în aceste vremuri într-o societate în care fiecare are rolul lui și propriile îndatoriri.

Nu există persoană care măcar odată să nu fi întâmpinat greutăți în atingerea țelurilor. Interesele și planurile noastre sunt încâlcite și greu de pus în practică, de multe ori. În drumul spre atingerea propriilor obiective, omul este capabil să ignore orice relație cu semenii, să jignească, să rănească, fără a arăta nici o urmă de remușcare. Astăzi, scopul scuză mijloacele, astăzi totul este permis.

Trebuie însă să ne gândim totuși, pentru a ne împlini visele, cine ne dă această forță de a lupta în viață? Totul ni se datorează nouă? Nu. Răspunsul este unul singur: Dumnezeu!

Prin dragostea Sa nemărginită Dumnezeu Îşi îndreaptă privirile asupra noastră, iar tot ce trebuie noi să facem este să ne întoarcem şi noi inima spre El. Dar noi ne întoarcem cu spatele şi uităm. În această fugă pentru propriile idealuri, uităm, în fiecare zi, că fără Dumnezeu şi ajutorul Lui nu avem şi nu suntem nimic.

Câştigul, aventajele, interesele, ne fură raţiunea, o distorsionează, ne îndepărtează de la calea cea dreaptă, ne aruncă pe cărări bătute şi de alţii, dar care ne duc departe de scopul vieţii noastre.

Oricât de mult am preţui lucrurile materiale, reuşitele, recunoaşterea celor din jur, toate acestea nu ne mântuiesc, iar dacă nu există Dumnezeu în tot ce facem, e ca şi cum nici noi, www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 303 oamenii, fiinţe superioare, nu mai existăm.

Nimic nu suntem, spre nicăieri mergem, fără Dumnezeu!

Emilian Dimitriu, clasa a XII-a D, Colegiul Național „Mihail Sadoveanu”, Pașcani De ce am uitat să Îl iubim pe Dumnezeu?

Trufia, zgârcenia, lipsa de milostenie, necredința... sunt doar câteva din miile de „pete” de pe sufletul unui om. De ce am uitat să ascultăm de Domnul? Să ne rugăm Lui, să Îl slăvim, să fim ceea ce El a clădit, să fim oameni...?

De ce suntem atât de răutăcioși și plini de sine? Atât de convinși că totul ne aparține? Din păcate răspunsul nu este unul general, e pentru fiecare în parte diferit, dar cu toții totuși, avem ceva în comun... am ajuns să fim conduși de ceea ce am creat.

De exemplu patul, un obiect util, a fost creat pentru a ne face un somn mai confortabil, astfel am ajuns să nu mai vrem să ne ridicăm și treptat ne cam neglijăm o parte din datorii... din comoditate, ca și cum patul ar domni în mintea noastră.

Am ajuns să nu ne mai fie frică de Dumnezeu, să nu ne mai pese sau chiar să râdem de sfinții Săi. La Biserică cine să meargă? Dacă tot pomeneam de veșnicul pat, el pare a fi tot ce ne trebuie, drept urmare... Biserica e cu mult prea departe.

Scopul vieții era să ne mântuim sufletele, dar acum este doar de avea cât mai mult din toate, cât mai ușor, cât mai comod. Omul nu mai vrea să îl alunge pe diavol din casa sa, trebuie să fie pe placul tuturor, inclusiv al acestuia rău, acum vrea să fie unul dintre ei și nici măcar nu se mai rușinează.

Duminica a devenit o zi făcută doar pentru somn și distracție, iar lenea nu e decât unul din micii noștri idoli. Te întreabă cineva: „Tu ce religie ai?” Iar tu răspunzi mândru: „creștin ortodox, de ce întrebi?” ”„Tocmai e duminică, tu ai trecut pe lângă o biserică ortodoxă și nu ai făcut nici semnul sfintei Cruci”.„ Ei, lasă, nu moare nimeni, mă grăbeam și oricum nu aveam timp să intru”.

Așa e: nu avem timp, pentru că suntem conduși de ceea ce am creat, de micii noștri idoli.

Duminica e Ziua Domnului, Ziua Învierii Sale, Înviere de care ar trebui să ne aducem aminte în fiecare duminică tocmai pentru că fără Hristos nu există mântuire. E mai ușor să ne grăbim. Oare spre ce? La urma urmei se vede că nu toți ne vom mântui, unii dintre noi vor rămâne aici, înnecându-se în potopul propriilor păcate. Mântuirea noastră ține de noi, așadar... „cum îți așterni, așa dormi! ” Ioana Alexandra Spiridon, clasa a-X-a A, Colegiul Național „Mihail Sadoveanu”, Pașcani

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

304 CATEHEZĂ

„Să nu-l faci pe celălalt să plătească prea scump pentru iubirea pe care i-o dăruiești „Dragostea niciodată nu calculează și dragostea totdeauna calculează. Cum vine asta? Păi, niciodată nu calculează ce dăruiește, ca să-i atragă atenția celuilalt uite, câte am făcut pentru tine, acum dă-mi și tu la fel. Și în același timp calculează mereu cât primește, ca să poată da mai mult. Asta e iubirea adevărată” (Părintele Teofil Părăian).

Dacă aștepți plată în schimbul iubirii oferite, acea iubire nu e iubire autentică, nu e iubire necondiționată. Acea iubire e un negoț, este o iubire care se vinde și se cumpără la taraba lumii în care nu se mai oferă nimic bun și frumos, gratis, necondiționat.

Recunosc, cu multă sinceritate, că nu mi-am însușit pe deplin lecția iubirii autentice, necondiționate. Uneori aștept să primesc iubire, mai multă decât ofer. De ce? Fiindcă sunt un copil alintat, poate uneori și egoist, dar nu aștept o iubire ce implică costuri materiale, aștept o iubire înveşmântată în sinceritate, în gingăşie, o iubire ce te îmbrăţişează cu braţe calde, în care te simţi iubit pentru veşnicie, în care te simţi ocrotit de toată răutatea din tine şi din afara ta…

Sunt un copil mare, care dacă ar fi să aleagă între un telefon de ultima generaţie şi timp petrecut cu cei dragi, ar prefera timpul petrecut cu aceștia, ar prefera comunicarea autentică, comunicarea vie, față în față, și nu pe cea realizată cu ajutorul noii și complicatei tehnologii.

Dacă în schimbul iubirii mele, am făcut pe celălalt să plătească prea scump pentru a-mi împlini unele vise frumoase și îndrăznețe, pe care nu mi le-am putut împlini singură, îi cer iertare, nu am vrut să se simtă obligat să facă asta în schimbul iubirii mele... Dacă eu nu am ştiut să fiu recunoscătoare, aşa cum ar fi trebuit, va primi răsplata de la Doamne-Doamne, Care răsplăteşte iubirea necondiţionată, dăruirea, sacrificiul făcut pentru a împlini visurile frumoase și de folos ale aproapelui.

Dacă în schimbul iubirii mele, am făcut pe celălalt să îmi dăruiască din timpul lui mai mult decât aș fi meritat, dacă acest timp ar fi putut fi folosit mai bine și mai frumos, pentru a ajuta alți semeni, pentru a-și face lui o bucurie sau spre slava lui Dumnezeu, îi cer iertare. Nu am cunoscut și prețuit mereu valoarea timpului meu sau al celor din jur, fiindcă nu am reușit să promovez cu notă mare examenul înțelepciunii, nu am reușit să promovez examenul cunoașterii autentice, al cunoașterii duhovnicești, al cunoașterii cu litere mari, mari, fiindcă nu am reușit să alung întotdeauna perfidul egoism, departe de casa sufletului meu. Egoismul a reușit de multe ori să vină în ospeție înlăuntrul meu și a venit însoțit de lăcomie, de așteptarea unei recompense pentru iubirea ce am oferit-o, a unei recompense care a anulat orice plată în veșnicie, a unei recompense care în loc să mă îmbogățească sufletește, m-a sărăcit spiritual și m-a urâțit lăuntric.

Fericiți sunt următorii lui Hristos care iartă pe cei nerecunoscători pentru iubirea lor necondiţionată, iubire care uneori implică foarte, foarte multe sacrificii, care au învățat că: „dragostea niciodată nu calculează și dragostea totdeauna calculează”.

Doamne, Te rog, din toată inima să mă ajuți să fiu și eu o astfel de fericită, să învăț să nu mai cer niciodată plată pentru iubirea pe care o ofer, ajută-mă să nu mai fiu o negustoare de iubire, să nu mai profit niciodată de iubirea celor din jurul meu! Doamne, ajută-mă, Te rog, să nu mai fiu o lacomă, ajută-mă să mă învrednicesc de iubirea ce izvorăște din Tine, de iubirea care iubește fără discriminare, fără condiții, fără judecată, care iubește pe toți cei ce au nevoie de iubire! Doamne, trezește-mi conștiința adormită și ajută-mă să îmi pun întrebările: De ce iubesc www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 305 doar pe cel ce mă iubește? De ce nu pot iubi pe toți oamenii deopotrivă? De ce cred că oamenii pe care îi iubesc trebuie să îmi întoarcă însutit iubirea? De ce sunt o egoistă în relațiile de iubire?

Oare știu ce e iubirea adevărată? Oare am iubit vreodată necondiționat sau numai am crezut că am iubit total, că mi-am lărgit atât de mult inima, încât a încăput acolo lumea întreagă cu toată durerea ei? Oare vreau să trăiesc și eu iubirea adevărată, care te ajută, așa cum spunea Părintele Părăian să aduci pe cel ce îl iubești în tine, aproape de tine. „Să-l îmbrăţişezi. Să-l transferi din afară înlăuntru. Să-l aduci în suflet. Să poți zice: Te port în mine, te port în suflet, te port în visuri, te port în braţe.” Doamne, ajută-mă să iubesc pe aproapele care nu a fost iubit niciodată de un semen, care e mereu flămând și însetat de iubire și nu are cine să îl hrănească și să-l adape cu această hrană divină, cu această apă vie. Doamne, ajută-mă să înmulțesc iubirea adevărată în această lume săracă în iubire necondiționată, Doamne, nu mă lăsa să fiu cu adevărat săracă, fiindcă acum știu: Doar oamenii lipsiți de iubire sunt cu adevărat săraci! Ajută-mă, Doamne, să fiu bogată în iubire și să dăruiesc fără zgârcenie din iubirea Ta, celor ce au trebuință de ea. Ajută-mă să cunosc iubirea Ta, fiindcă dacă nu Te voi iubi pe Tine, dacă nu voi trăi starea iubirii divine, nu voi putea trăi starea iubirii necondiționate a aproapelui, nu voi putea trăi iubirea ce doare când nu poate ajuta pe cel pe care îl iubește, nu voi putea trăi iubirea ce se jertfește pentru Doamne și pentru aproapele. Ajută-mă, Doamne, să lucrez fapta bună, fără a cere ceva în schimb, din iubire pentru Tine, din dorința de a fi următoarea lui Hristos – Izvorul Iubirii - din dorința de a deveni cu adevărat fiica Ta, care Îți împlinește poruncile iubirii și care a învățat ce înseamnă cu adevărat să trăiești starea iubirii autentice. Amin.

Cristina Toma

Avem o țară Avem o ţară unde-au stăpânit odată Vitejii daci, bărbaţi nemuritori. Şi unde stau de veacuri laolaltă.

Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări.

Avem troiţe sfinte, altare şi icoane. Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri; Avem atâtea lacrimi şi prigoane Că ne e plin pământul de martiri.

Avem la Putna, Sfânt şi viu cu duhul.

Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut; Şi azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul.

Va răsturna cinci veacuri de pământ.

Avem pe Brâncoveanu pildă tare, Căci pruncii lui sub sabie-au căzut; Ca să păzească fără de schimbare Credinţa dreaptă-n care s-au născut.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

306 CATEHEZĂ Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii, Cu tunuri sfârtecat de cel viclean; Avem ierarhii sfinţi, pe Iancu şi martirii, Pe Horia tras pe roată pentru neam.

Azi iarăşi te-au suit vrăjmaşii tăi pe cruce, Ardeal cu trei culori împodobit; Scriind deasupra vina ta cu sânge, Aceea că ortodoxia ai iubit.

Avem un Rai de sfinţi În temniţi daţi la moarte Şi aruncaţi în groapă neştiuţi; Dar astăzi dând pământul la o parte Las moaşte sfinte-n zeghe grea de deţinuţi.

E Jertfa lor de veacuri mărturia Ce strigă din morminte pân' la noi: Să apărăm cu râvnă Ortodoxia Şi-acest pământ, de Sfinţi şi de eroi!

Sub îndrumarea domnului Gheorghe Măriuța

Limba noastră Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată, Un şirag de piatră rară Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii, Când de vânt se mişcă vara; www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 307 În rostirea ei bătrânii Cu sudori sfinţit-au ţara.

Limba noastră-i frunză verde, Zbuciumul din codrii veşnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfeșnici Limba noastră-i vechi izvoade, Povestiri din alte vremuri, Şi citindu-le 'nşirate, Te-nfiori adânc şi tremuri.

Limba noastră îi aleasă Să ridice slava-n ceruri, Să ne spuie-n hram şi-acasă Veşnicele adevăruri.

Limba noastră-i limbă sfântă, Limba vechilor cazanii, Care o plâng şi care o cântă Pe la vatra lor ţăranii.

Poezie de Alexei Mateevici (1888-1917) Sub îndrumarea domnului Gheorghe Măriuța

â

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

308 CATEHEZĂ

Oamenii vor uita ce ai făcut sau ce ai zis, dar nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă Niciodată nu vom reuși să ținem minte toate cuvintele frumoase sau mai puțin frumoase, care ne-au fost adresate de-a lungul timpului. Niciodată nu vom reuși să ținem minte toate faptele noastre sau ale altora, fapte bune sau fapte rele, dar nu vom uita niciodată, când ne vom gândi la o anumită persoană, cum ne-a făcut sau ne face să ne simțim în prezența ei. Sufletul nu uită emoțiile pozitive sau negative cu care a fost hrănit, sufletul se simte fericit sau nefericit când ia contact cu sufletul altui semen, în funcție de sentimentele pe care și le transmit unul altuia, în funcție de spațiul întâlnirii lor: spațiul Învierii lui Hristos unde sufletele se îmbracă în lumina și iubirea dăruită de alte suflete cu care se află în comuniune sau spațiul morții, spațiul neiubirii, invidiei, urii, egoismului, orgoliilor de tot felul. Fără falsă modestie, pot afirma că simt sufletele semenilor cu care vin în contact. Simt iubirea, simt falsitatea și țin minte cum m-au făcut să mă simt oamenii cu care m-am intersectat pe drumul vieții… Dacă nu arăt întotdeauna exact ce simt, nu înseamnă că nu simt…

Cum poți să uiți un om care te-a cuprins într-o îmbrățișare strânsă, strânsă, într-o îmbrățișare caldă, iubitoare, ocrotitoare și vindecătoare, atunci când tânjeai cu toată ființa ta după un pic de afecțiune și iubire, atunci când aveai nevoie de o alinare sufletească, de un toiag puternic și tare în care să te sprijini pe anevoiosul drum al Crucii tale spirituale? De foarte multe ori, un astfel de om iubitor, bun și blând, îți dăruiește zâmbete sincere și îmbrățișările sale necondiționate, în tăcere, ți se dăruiește în totalitate, delicat și discret, fără vorbe, în starea tăcerii, lăsând doar glasul inimii lui să îți vorbească, lăsând doar privirea lui blândă – ocean infinit de iubire necondiționată - să îți înveșmânte ființa în adâncă pace, caldă lumină, celestă bucurie, puternică speranță, neîndoielnică credință, vie comuniune… Cu siguranță, este minunat de frumos, dacă o îmbrățișare necondiționată, pe care o primești în dar, este însoțită și de cuvinte duioase, vindecătoare, de cuvinte sincere și înțelepte, dar aceste cuvinte în timp, sunt șterse de pe paginile memoriei, de către radiera uitării. În schimb în cufărul cu amintiri frumoase ale sufletului rămân păstrate pentru veșnicie emoțiile și sentimentele pozitive și frumoase, pe care le-ai simțit în prezența unor semeni – îngeri cu aripi de iubire și lumină, următori ai lui Hristos – Izvorul iubirii autentice, necondiționate.

Nu numai cuvintele frumoase și bune, nu numai cuvintele calde, înțelepte, vindecătoare și ziditoare sunt uitate în timp, sunt uitate și cuvintele umilitoare, jignitoare, mincinoase, acuzatoare, tăioase, urâte sau vulgare, sunt uitate cuvintele – pietre ascuțite - ce ți-au rănit întreaga ființă, atunci când ai fost lovit/ă cu ele fără milă de cei din jur. Aceste cuvinte sunt șterse în timp, de pe paginile memoriei noastre, de radiera uitării sau iertării, dar cicatricile rănilor provocate de ele, nu ne lasă să uităm cum ne-am simțit când am fost umiliți, judecați, nedreptățiți, trădați, mințiți, folosiți ca niște obiecte fără de valoare, de cei care nu și-au dat www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 309 seama cât de tare doare ura, sau răutatea, sau indiferența, sau egoismul, sau invidia, sau minciuna, sau trădarea lor și câtă suferință au semănat în jur, câte răni adânci au provocat în suflete sensibile și delicate.

Doamne, ajută-mă să bucur cu prezența mea, sufletul aproapelui, ajută-mă să fiu semănătoare de bucurie, speranță, credință, nădejde, pace și armonie! Doamne, aș vrea ca în prezența mea, aproapele să se simtă iubit necondiționat, să se simtă înțeles, acceptat și cu bune și cu rele, și cu lumini și cu umbre, și cu păcate și cu virtuți! Doamne, aș vrea să fiu pâine caldă și gustoasă, din care când vor mânca semenii mei, să simtă că și-au potolit foamea de iubire necondiționată! Aș vrea să fiu un izvor cu apă rece și cristalină, din care când vor bea semenii mei, să simtă că și-au potolit setea de comuniune autentică. Doamne, aș vrea să fiu zâmbet sincer și cald, ca toți cei din jurul meu să simtă că tristețea și deznădejdea nu au ce căuta în viața lor, să simtă că fiecare clipă dăruită lor de Doamne, trebuie trăită cu bucurie sfântă! Doamne, ajută-mă să fiu îmbrățișare caldă și sinceră, aducătoare de dulce mângâiere și vie speranță pentru toți semenii mei! Doamne, aș vrea ca toți cei ce mă cunosc să își amintească, că prezența mea le-a înveșmântat sufletul în blândețe și bunătate, că prezența mea a adus puțină lumină în întunericul din ei și din afara lor! Doamne, fără ajutorul Tău, nu reușesc să îi fac pe semenii mei să rezoneze cu mine, să simtă că suntem suflete gemene, să simtă căldura, lumina și iubirea ce izvorăsc din Tine! Fără Tine nu reușesc să fac pe cei din jurul meu să simtă că în lumea în care trăiesc, nu a dispărut definitiv prietenia sinceră și curată, nu a dispărut comuniunea autentică, nu a dispărut rugăciunea unora pentru alții, nu a dispărut bucuria dăruirii, nu a dispărut solidaritatea, omenia, sinceritatea, iubirea.

Doamne, ajută-mă ca prezența mea să fie dorită de semenii mei, ca toate clipele petrecute alături de mine să fie clipe frumoase și prețioase, pe care nu le vor uita niciodată, pe care le vor păstra cu toată dragostea în cufărul sufletului lor! Doamne, ajută-mă ca niciodată, aproapele meu să nu simtă emoții și sentimente negative în preajma mea, ajută-mă ca niciodată cuvintele sau faptele mele să nu provoace teamă, suferință, repulsie, ajută-mă ca niciodată, aproapele meu să nu simtă că în preajma mea trebuie să poarte o mască pe chip sau în suflet, să nu simtă că nu este valoros, respectat, prețuit, să nu se simtă înjosit, privit de sus, să nu se simtă, așadar, cu o stimă de sine scăzută! Doamne, ajută-mă ca semenii mei să aibă mereu un dor de mine, un dor pe care îl simți pentru o persoană dragă, dragă sufletului tău, pentru o persoană care ți-a luminat de multe ori drumul vieții, pentru o persoană care ți-a predat lecția iubirii necondiționate, a iubirii ce îți înaripează întreaga ființă, a iubirii ce îți dă forță în încercările vieții, a iubirii ce îți încălzește întreaga ființă, a iubirii care te ajută să devii mai bun, mai frumos sufletește! Doamne, ajută-mă, Te rog, ca semenii mei să simtă că sunt ucenica Ta, că sunt o credincioasă următoare a Ta, că sunt sora lor întru Hristos - Domnul, că sunt ca și ei un copil al Tău, că sunt un dar al Tău pentru ei, că sunt de fapt un adevărat OM... Doamne, ajută-mă, să alung dinlăuntrul meu orice chip al răutății, ajută-mă, Doamne, ca întreaga mea viață să arate celor din jur, prezența Ta, prezența Modelului iubirii autentice și a Izvorului tuturor virtuților creștine și morale! Doamne, Te rog, dăruiește-mi bunătatea și iubirea, ca să îmi fie inima o parfumată şi gingaşă floare al cărei suav parfum să-l simtă și să nu-l uite niciodată, semenii mei, fiindcă e un parfum desprins din grădina Raiului – spațiul iubirii veșnice și comuniunii autentice, comuniunii în duhul lui Dumnezeu. Amin!

Cristina Toma

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

310 CATEHEZĂ

Tabăra „Floare de colţ“- Stațiunea Durău - o oază de liniște și relaxare pentru tineri

În perioada, 30.06 – 06.07.2019, un grup de 17 elevi de la Colegiul Național „M. Sadoveanu”Pașcani (coordonați de profesor de religie Vasilica Dimitriu Sîrghie și diacon Daniel Dimitriu Sîrghie ) a participat în Tabăra „Floare de colț”-Staţiunea Durău, com. Ceahlău, jud. Neamţ.

Tabăra „Floare de colț” este o tabără de vară pentru copii, cu specific culturaleducativ, spiritual și recreativ în care spiritualitatea se împletește cu jocul, relaxarea și bucuria. Este locul în care spiritualitatea încununează pitorescul, turistul fiind în acelaşi timp un pelerin.

Scopul acestei tabere este, așadar, să ofere tinerilor o experiență vie, de neuitat, a relației lor cu Dumnezeu și cu aproapele lor, în spiritul credinței Ortodoxe, într-un mediu natural, recreativ și educativ. În tabără, tinerii participanți pot descoperi noi sensuri ale lumii din exteriorul și din interiorul lor, prin experiențele pe care le trăiesc și care devin astfel surse de învățare.

Tabăra „Floare de colț” este www.haicunoi.com

o punere în practică a principiului pedagogic al interdisciplinarităţii, întrucât elevii pot opta pentru activităţi împărţite pe ateliere, pot aprecia munca celorlalţi colegi şi sunt, la rândul lor, apreciaţi, încurajaţi pentru tot ceea ce fac bun. Totul se desfăşoară firesc, într-o armonie debordantă.

Această tabără le-a oferit elevilor posibilitatea să desfăşoare activităţi într-un spectru foarte larg.

Astfel, copiii au descoperit, împreună, ce înseamnă prietenia, jocul, tradiţia, dar şi credinţa, prin participarea la rugăciunile de dimineaţă şi de seară, Sfânta Taină a Spovedaniei și Sfânta Taină a Împărtășaniei, atelierele de comunicare, orientare turistică sau supraviețuire, parcul de aventură, teatru, „Întreabă preotul”, modelaj

în lut, caiac pe Lacul Bicaz, muzică, dans și tir cu arcul.

Aici, tinerii au înțeles modul în care șapte zile magnifice le pot marca miraculos copilăria și cum trebuie să petreacă un timp în natură și să afle mai multe despre ce înseamnă să-și trăiască viața după principii creștine. De asemenea, copiii au descoperit frumuseţile naturii (darul lui Dumnezeu pentru oameni), a împrejurimilor taberei, au dobândit cunoştinţe despre tradiţiile româneşti şi despre credinţa strămoşească prin intermediul catehezelor, al excursiilor şi drumeţiilor pe muntele Ceahlău. Nu doar activitățile desfășurate i-au fascinat ci, în primul rând, rugăciunile pe care le rosteau cu regularitate în fiecare dimineață și seară, participarea la Sfânta Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 311 Liturghie, o săptămână în care L-au avut pe Dumnezeu în minte, la orice pas.

Dincolo de aspect, locație, facilități și condiții, a fost, mai presus de orice, faptul că au intrat în comuniune cu Dumnezeu, în fiecare zi, prin rugăciune și s-au apropiat mai mult de El. Suflețelele copiilor își merită însă și ele atenția cuvenită, astfel că aceștia nu au uitat că fiecare zi și masă începe și se termină cu o rugăciune, iar cei care au dorit s-au spovedit și au primit Sfânta Taină a Împărtășaniei.

Responsabilitatea noastră este să-i determinăm pe copii să înțeleagă scopul acestei tabere, să se bucure de tot ce înseamnă ea, dar să participe cu dorința vie de a-L cunoaște pe Dumnezeu mai mult, astfel încât să știe cum să trăiască lângă Dumnezeu, într-o relație autentică și plină de iubire cu El. În tabără s-a insistat foarte mult pe interacțiunea directă dintre participanți și petrecerea a cât mai mult timp în colectivul de tabără. Toate mesele, activităţile sportive și atelierele au avut loc în incinta Centrului Cultural-Pastoral „Sfântul Daniil Sihastru”, într-un spaţiu sigur și deosebit.

Așadar, Tabăra „Floare de colț”, organizată de Departamentul Tabere al Sectorului de misiune, statistică şi prognoză pastorală al Arhiepiscopiei Iaşilor, este o alternativă sănătoasă de petrecere a timpului liber, un mediu în care participanții leagă noi prietenii și se bucură de frumusețile naturii. Prin toate activitățile desfășurate, organizatorii au urmărit nu numai oferirea unei alternative pentru petrecerea timpului liber, ci și realizarea educației în spirit creștin și stimularea copiilor pentru realizarea de activități creative prin care să-și valorifice talentele.

Prof. de religie Vasilica Dimitriu Sîrghie Colegiul Național „M. Sadoveanu”, Pașcani

Ghid pastoral de catehizare a mirilor Câteva întrebări specifice pentru spovedania mirilor: • Mirele/ Mireasa este ortodox/ă?

• Ce v-a determinat să vă căsătoriţi?

• Ai mai fost căsătorit/ă?

• Vă doriţi copii?

• Eşti rudă de sânge sau spirituală cu viitorul soţ/soţie?

• Vă cinstiţi părinţii/ socrii?

• Socoteşti Cununia o Sfântă Taină sau doar un obicei, tradiţie?

• Eşti pregătit pentru a păstra legătura Căsătoriei până la mormânt? „Intră în biserică şi te căieşte!

Aici nu se trage la judecată, ci se dă iertarea păcatelor. ” (Sfântul Ioan Gură de Aur) „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea.“ (I In 1,8-9)

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

312 CATEHEZĂ

„Care sunt condiţiile iertării păcatelor prin Taina Spovedaniei?

Aceste condiţii sunt: - adâncă părere de rău pentru păcatele săvârşite; - mărturisirea lor duhovnicului, cu hotărârea de a nu mai greşi; - credinţa puternică în Hristos şi nădejdea în îndurarea Lui.” (Învăţătura de credinţă ortodoxă, Ed. Doxologia, Iaşi, 2009, p. 153)

Cămaşa sufletului Discutând despre cele sfinte, un om îi spuse unui preot: - Părinte, eu cred în Dumnezeu, însă nu prea merg la biserică. Nu am mai fost la slujbe sau la spovedanie de mult timp şi nu cred că este neapărat să mergi. Este suficient să crezi în Dumnezeu şi atât.

- Fiule, îi spuse atunci preotul, ai o cămaşă foarte frumoasă.

Nedumerit, omul nu a mai ştiut ce să zică, însă preotul a continuat: - Spune-mi, porţi toată ziua această cămaşă?

- Da, răspunse omul.

- Dar două zile, o porţi?

- S-ar putea.

- Dar o săptămână sau o lună, o porţi?

- Nu, părinte, bineînţeles că nu.

- De ce? - îl mai întrebă preotul ca şi când nu ar fi priceput.

- Fiindcă se murdăreşte şi trebuie spălată. Abia după aceea o iau iarăşi pe mine, când este curată şi frumoasă.

- Păi, vezi, fiule! Aşa cum se murdăreşte cămaşa ta şi trebuie spălată pentru a o purta iarăşi, la fel şi sufletul se „murdăreşte” de păcate şi răutate şi cum l-ai putea curăţa dacă nu la spovedanie şi la slujbe, prin dragostea şi harul Domnului?! (www.crestinortodox.ro / povestiri-talc) Sub îndrumarea domnului Gheorghe Măriuța

Ștefan, Ștefan, Domn cel Mare Cinstim pe Sfântul Voievod Ştefan, pe care poporul l-a numit „cel Mare şi Sfânt”. Pentru faptele sale cele vitejeşti, la moartea sa, la 2 iulie 1504, a fost plâns ca un părinte, pentru că poporul a simţit că a fost lipsit de mult bine, de faptele de binefacere faţă de săraci şi mai ales faţă de luptătorii pentru apărarea credinţei şi a ţării. Au cunoscut că nu vor mai avea atâta sprijin şi ajutor în apărarea faţă de pericolul otoman. www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 313 Ştefan cel Mare, cu o mână de oameni, a stat împotriva puhoaielor de duşmani: otomani, tătari şi alţii. De cele mai multe ori, duşmanii veneau din multe părţi şi veneau nu numai pentru bogăţiile pământului, ci şi pentru a răpi din sufletele oamenilor credinţa ortodoxă, care este cel mai scump dar al poporului.

Oamenii de altă credinţă şi necredincioşii nu ne înţeleg pe noi, ortodocşii, pentru că sunt înstrăinaţi de credinţa cea adevărată şi iată că se pornesc cu ură asupra noastră. Aşa a fost în toate timpurile, şi îndeosebi astăzi.

Când o persoană este canonizată, trecută în rândul sfinţilor, lumea întreabă ce minuni a făcut acea persoană de a fost trecută în calendar ca sfânt. Minuni sunt multe, dacă putem să le înţelegem. Ca să rezişti în faţa atâtor duşmani apărând credinţa cea adevărată şi glia strămoşească este o minune peste puterea de înţelegere a minţii. Şi această minune Dumnezeu a făcut-o prin Ştefan cel Mare. Ştefan cel Mare a fost un om milostiv, un om iertător. Şi nu oricine poate să ierte pe cel care face un rău. Nu este uşor să-l ierţi pe cel ce ţi-a ucis tatăl. Ce om poate să ierte cu adevărat?

Doar un om cu adevărat credincios! A fost postitor, a fost rugător, a fost milostiv şi drept. Uneori era iute la mânie, dar o mânie sfântă, cum învaţă sfinţii părinţi. Şi Sfântul Proroc Ilie a ucis pe oamenii care nu mai aveau nici o posibilitate de îndreptare. La fel, Ştefan a pedepsit pe trădătorii de ţară şi de credinţa strămoşească. Poporul a înţeles această mânie sfântă a lui Ştefan cel Mare.

El a fost şi învins, dar Moldova, niciodată. Şi a pus pe seama lui înfrângerea ca pedeapsă pentru păcatele lui, iar când a biruit a pus victoria pe seama lui Dumnezeu. El, ca voievod, domnitor care a învins atâtea oşti străine, a fost şi smerit.

Fiecare dintre noi simţim mai mult decât putem vorbi despre Ştefan cel Mare. În faţa mormântului lui Ştefan cel Mare străinii simţeau că se află în faţa unui loc sfânt. La moartea sa, poetul cu simţiri româneşti spune că şi natura a luat parte la înmormântarea lui.

La marea serbare de la Putna (14-16 August 1871), cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la sfinţirea bisericii mănăstirii, marele poet Mihai Eminescu a spus: „Să facem din Putna Ierusalim al neamului românesc şi din mormântul lui Ştefan altar al conştiinţei naţionale”. +Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor Revista „Biserica din sufletul copilului“, editată de Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava“ Sub îndrumarea domnului Gheorghe Măriuța

Comuniunea cu Măicuța Sfântă – declarație de iubire infinită Măicuță Sfântă, cuvintele sunt prea sărace ca să exprime profunda iubire pentru Tine.

Niciodată, mărgăritarele de lacrimi ale evlaviei și recunoștinței și adâncile suspine Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

314 CATEHEZĂ Izvorâte din străfundul sufletului și inimii mele, nu le voi putea descrie cu adevărat Prin cuvinte înșiruite în versuri de poezie, chiar dacă ele sunt scrise sincer, curat.

Iubirea exprimată în scris este o iubire palidă făță de iubirea izvorâtă din comuniune, Din comuniunea cu Tine, Măicuța mea dragă, modelul meu de iubire deplină, De iubire care insuflă speranță, bucurie, de iubirea care-mi insuflă curaj în orice furtună Cu nori negri de încercări și ispite grele, ce vor să mă secătuiască de putere, de credință, Ce vor să-mi stingă lumina din priviri și de pe chip, ce vor să-mi stingă candela viselor, Ce vor să mă sărăcească în bucurii și să mă îmbogățească în dezamăgiri care puternic dor.

Măicuța mea dragă, dacă nu m-aș cuibări în brațele Tale în furtunile vieții, mi-ar fi teamă Că m-ar înghiți valurile zbuciumate de răutate, nedreptate, egoism, invidie și judecată Ale aproapelui, care nu conștientizează că sunt un copil ce are nevoie de iubire și acceptare, Care tânjește mereu după afecțiune, după frumos și bine, un copil pe care tare îl doare Când e respins, când nu e înțeles, când e lovit de pietre ascuțite de ură și judecăți aspre.

Măicuță Sfântă, dacă nu m-ai ocroti Tu cu brațele Tale duioase și calde, nu aș trăi niciodată Starea iubirii care te înaripează și te înalță până la plus infinit - iubire autentică, necondiționată Nu aș trăi starea iubirii adânci, a iubirii vindecătoare, a iubirii care poate învinge orice rău, Oricât ar fi el de mare și dornic de a distruge tot în calea lui, a iubirii care te ridică din orice hău.

Măicuța mea din Cer, când sunt în brațele Tale calde, simt că voi reuși să înving orice obstacol De pe calea ce duce spre Cer, spre Acasă, orice obstacol care vrea să mă determine să fac un ocol Și să mă abat de pe calea îngustă, ce duce spre veșnicie, când sunt în brațele Tale, am speranța Că voi reuși să Îi slujesc doar lui Iisus Hristos – fiul Tău iubit – că mă voi însoți doar cu credința, www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 315 Că autentica iubire va învinge mereu ura, răutatea, egoismul, mândria, zgârcenia, indiferența.

Măicuța mea dragă, când mă acoperi blând, cu Sfântul Tău Acoperământ de iubire și lumină, Sufletul meu zboară până în lumea îngerilor ce Te slavoslovesc neîncetat, până în lumea divină, Și cu ochii larg deschiși, visez că sunt cu Tine, visez că Tu mă săruți duios și iubitor pe frunte, Visez că sunt un copil cu ochi plini de mirare, care Te trage nerăbdător de mâinile sfinte Ca să îi arați cât e de frumos în Cer, în Rai, ca să îl duci să vadă îngerii cu aripi străvezii de lumină, Să îi arați grădina celestă, cu flori al căror colorit și miros te îmbată ca o licoare dulce, fermecată, Să îl duci la Bunicuțul Nectarie, sfântul drag, ca să se cocoțeze cu curaj, pe sfinții lui genunchi Și să îi spună: Bunicuțule, în sfârșit sunt cu Tine în Rai, și de acum vom fi pe vecie nedespărțiți, Să îl duci să Îl vadă pe Hristos și să Îl îmbrățișeze strâns, cu iubire, într-o îmbrățișare infinită.

Măicuța mea dragă – inima și sufletul meu – când de Sfântul Tău Acoperământ sunt ocrotită, Întreaga mea ființă este înveșmântată în bucurie sfântă, în dulce lumină și sunt atât de fericită!

Iar inima mea cântă un imn celest de iubire și profundă recunoștință, un imn duios, închinat Ție Mijlocitoarea și grabnica Ajutătoare, Apărătoarea mea de orice nevoie, încercare și primejdie.

Măicuță sfântă, comuniunea cu Tine este bucuria care îmi înaripează întreaga ființă cu credința, Că pot fi o luptătoare neînfricată în războiul duhovnicesc, o luptătoare care va cunoaște biruința În toate încercările și greutățile, fiindcă cu Tine alături pe drumul vieții, nu voi putea fi învinsă Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

316 CATEHEZĂ De nimic rău și urât și mereu mă voi ridica, când, de greutatea Crucii, voi fi copleșită sau doborâtă.

Măicuță Sfântă, comuniunea cu Tine, va fi mereu un dialog fierbinte, rod al rugăciunii sincere, O declarație de iubire infinită, comuniunea cu Tine va fi mereu izvorul meu de răbdare și putere, De curaj și speranță, izvor nesecat de resurse ce mă ajută să-mi împlinesc frumos a mea menire.

Măicuță Sfântă, la a Ta milostivire și iubire infinită, voi răspunde cu veșnică iubire și prețuire, În fiecare clipă a vieții mele. Măicuță dragă, Te iubesc! Până la plus infinit, Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!

Cristina Toma

Îngerul de la fântână La zidirea lumii, s-a născut pe care să urce mii de libelule, supăratu-S-a pe îngeri, pe arhangheli - cei dintâi, să se-așeze în ceruri lângă întâi tarantule Cel ce-avea să fie al ei căpătâi, și să înceapă a își țese toate pe cei patru: Mihail, s-a născut Cuvântul – gânduri împreună Gavriil întrupate, țarina de aur, țarina română... zbor de libelule peste și Rafail, pe vestitul Uriil, Principate...

Cete întregi de libelule îngeri de vânturi ascunse în al s-au zidit în tarantule lor cinstit călcâi, La zidirea lumii, cerul însuși ca să țese infinituri iar în sfânta-I supărare plânge din amurg și răsărituri, a voit răscumpărare: lacrimi de căință prefăcute în ca să țese focul viu - Blestemați să fiți cu toții sânge din cuvântul străveziu voi cei ce-ați făcut pe hoții, căci uitat-a Domnul într-a Sa și să țese apa vie voi cei care ați cutezat mistrie din triluri de ciocârlie! a fura al meu cnezat, sfânt pământ și-o țară, pe-a voi cei care ați îndrăznit mea Românie!

Când aflat-a Domnul Sfânt prin al vostru gest căznit că s-a țesut din Cuvânt să îmi luați ce Eu gândisem La zidirea lumii, oștile cerești fir de aur, fir de foc, și în Cuvânt azi răspândisem întind spre neanturi scări de mătase – la mijloc, cum că doar acea mistrie mănăstirești

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 317 trebuia a fi solie peste neamuri și popoare... Îi puneam aripi să zboare!

Voi furat-ați de la Mine nemuririle latine dar vă iert c-am obosit de atât bolborosit și ca semn de-a Mea iertare vă voi pune o întrebare: - Oști cerești și libelule zidite în tarantule ce-ați țesut cu fir din soare infinitul care doare, ce-ați țesut cu fir de foc nemurirea în stil baroc, aș vrea să Mă țineți minte...

Vă puteți zidi în cuvinte?

Fericite c-au scăpat de pedeapsă, de păcat, oștile cerești și ele s-au zidit pe cer în stele, libelule uimite s-au țesut doar în cuvinte și-apoi s-au zidit pre stele să picteze în cer pastele ca să zboare împreună peste țarina română...

Iar din când în când coboară întru inimi de fecioară, și în inimi de feciori...

Tu le simți, te trec fiori?

Simți cum se zidesc în tine stele din dureri latine, simți sclipiri și-a lor răcoare când pe buze cade o boare din pastele ce se-așează în suflet și te veghează?

Simți tu focul ce te arde când citești o veche carte și în care-i o fărâmă dintr-a ta limbă română?

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

Simți tu foc ce te cuprinde când iubirea te surprinde și ai vrea să-i dai un nume dar ea însăși te răpune și îți spune răspicat ca să n-o dai la mezat...

Al ei nume-i doar iubire, cată în cartea de Citire! Și mai caută într-o carte, caută cuvântul moarte!

Căci acest cuvânt te-așteaptă de nu ești ființa înțeleaptă a citi în Abecedar un cuvânt ce-l găsești rar dar, odat' ce l-ai aflat, el va fi al tău palat, el, Român de ieri, de mâine...

Ai găsit cuvântul pâine?

De găsești cuvântul țară să nu uiți să îi pui tiară din îngeri și libelule zidite în tarantule, constelația de foc, constelația de aur...

Limba noastră – sfânt tezaur!

Limba veche românească, acea cetină cerească ce se întinde ca o punte precum laurii pe frunte între toți acei ce simt românește și consimt că de-or fi sortiți să moară departe de a lor țară, vor lua cu ei în Rai românescul nostru grai, iar de vor ajunge în Iad vor ascunde în flori de jad limba sfântă românească, diavolii să n-o găsească, să n-o ardă vreun strigoi, ci să ardem numai noi!

Tu, Român de România, să nu-ți pierzi vreodat' făclia,

limba ta cea românească... doar ea știe să zdrobească rătăcirile din unii (precum au făcut străbunii), rătăcirile tirane dinspre state suzerane!

Zi cu noapte se îngână într-a ta limbă română și se nasc din rezonanță vechi luceferi de speranță ce-o cântă cu toți la strană, ea - balsam la orice rană...

Dreptatea, de îți e rănită, limba ta neprihănită se va îmbrăca în armură și cu greaua-i lovitură va ucide pe făptaș...

Limba ta nu este laș!

Al tău înger - la fântână, va păzi limba română, va păzi-o de sirene și de alte măști viclene, va păzi-o de reptile care prin vorbe subtile vor a o târî în mocirlă... Șarpe, viperă, șopârlă!

Constelația de aur, constelația de foc...

Limba noastră cea română întru Domnul are loc!

Limba noastră-i o redută ce L-a convins pe Dumnezeu când iubirea-I nevăzută a dat nume unui zeu...

L-a numit Limba Română, șapte zile în săptămână, șapte zile, șapte nopți...

Ca pedeapsă la ăi hoți!

Lhana Roma-Nova

www.haicunoi.com

318 CATEHEZĂ

Puterea rugăciunii Un om foarte păcătos, care toată viaţa făcuse multe păcate, deodată are o viziune a iadului care-l aşteaptă. Se hotărăşte să părăsească viaţa lui păcătoasă şi îşi vinde toată averea, o împarte săracilor şi merge la un preot să se spovedească.

Preotul îl spovedeşte şi hotărăşte să-i dea un canon de pocăinţă, foarte greu, timp de nouă ani. Omul acela începe să plângă cu amar şi să spună: - Nu, părinte, nouă ani este prea puţin pentru câte am făcut...

Văzând câtă pocăinţă avea, preotul spune: - Cred că m-am înşelat. Îţi dau trei ani de pocăinţă.

Atunci omul începe să plângă în hohote şi să-l roage pe preot să-l ierte şi să-i dea cel mai greu canon, dar mulţi ani, nu doar trei.

Preotul îi spuse atunci: - Bine, îţi dau atunci trei zile de pocăinţă.

Păcătosul cade în genunchi şi lacrimile îi curgeau şuvoi şi se ruga: - Vai, părinte, ştiam că nici Dumnezeu, nici sfinţia ta nu o să mă iertaţi. Nu înţelegi, părinte, că nici o sută de ani nu mi-ar ajunge să mă pocăiesc?

Atunci preotul vede un înger deasupra omului, cu o carte în mână, în care erau scrise toate păcatele şi pe care lacrimile de pocăinţă le-a şters. Îi citi rugăciunea de dezlegare de toate păcatele şi îndată omul căzu mort, iar îngerul îi luă sufletul şi îl duse în Rai. Să ne rugăm şi noi ca vameşul: cu evlavie, cu smerenie şi cu modestie, iar Dumnezeu ne va dărui iertarea greşelilor, împlinirea cererilor noastre şi, mai ales, mântuirea.

Biserica din sufletul copilului nr. 45, iunie 2019 Sub îndrumarea domnului Gheorghe Măriuța

Sfânta Mahramă Prima „imagine nefăcută de mână omenească” a lui Iisus Potrivit Tradiţiei Bisericii, prima icoană a Mântuitorului Iisus Hristos a apărut încă din timpul vieţii Sale pământeşti.

Aceasta poartă numele de „imaginea nefăcută de mână omenească” a lui Hristos. Despre ea ne vorbesc textele religioase din Mineiul pe luna august la ziua a şaisprezecea. În această carte (Minei) se spune că regele Abgar al Edessei, suferind de boală numită www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 319 lepră, a trimis la Hristos un pictor pe nume Anania, cu o scrisoare în care îl ruga pe Mântuitorului Hristos să vină la Edessa pentru a-l vindeca. Dar, gândindu-se că poate Hristos nu va putea veni, regele i-a cerut lui Anania să-I picteze chipul dumnezeiesc. Anania nu a reuşit să facă portretul lui Hristos din „pricina slavei negrăite a chipului Său care se schimba mereu sub puterea harului”.

Cunoscând aceasta, Mântuitorul şi-a spălat faţa cu apă, apoi S-a şters cu o mahramă (ştergar) pe care au rămas întipărite trăsăturile Sale.

Eusebiu de Cezareea relatează această întâmplare în Istoria Bisericească (I, XIII), menţionând că regele Abgar s-a vindecat de ceea ce avea mai grav prin atingerea acestui chip al lui Hristos imprimat pe mahramă. Câteva urme ale bolii i-au rămas totuşi pe faţă. Mai târziu, în Edessa a ajuns Sfântul Apostol Tadeu, unul dintre cei şaptezeci de ucenici ai lui Hristos, care l-a botezat pe rege, tămăduindu-l pe deplin. Abgar a aşezat pânza ca pe o emblemă la porţile cetăţii Edessa. Un urmaş al lui a vrut să distrugă această icoană, dar episcopul Edessei a zidit-o deasupra porţii cetăţii. Acest lucru a fost consemnat într-un document numit Doctrina lui Addai (sec. V). În secolul al Vl-lea, Evagrie ne spune în lucrarea Istoria Bisericească că în anul 544, când Edessa a fost asediată de regele perşilor, Osroe, episcopul cetăţii, Evlavie, a avut o vedenie cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care i-a descoperit taina Sfintei Mahrame zidită în poarta cetăţii. Când a luat-o, episcopul a observat că imaginea de pe pânză se imprimase pe cărămidă.

Cu puterea icoanei şi cu ocrotirea lui Hristos, cetatea Edessei a biruit puterea persană. În secolul al VlII-lea, icoana era cunoscută şi cinstită în tot Răsăritul. În cursul perioadei iconoclaste, Sfântul Ioan Damaschinul aminteşte de icoana făcătoare de minuni, iar în 787, Părinţii Sinodului VII Ecumenic de la Niceea se referă la ea în mai multe rânduri. În anul 944, icoana a fost adusă din Edessa la Constantinopol şi aşezată în biserica Maicii Domnului. În cinstea ei a avut loc o slujbă şi s-a instituit în calendarul ortodox ziua de 16 august ca zi de cinstire a mahramei Mântuitorului. În anul 1204, urma acestei icoane nefacută de mână omenească s-a pierdut, dar copii ale acesteia s-au răspândit în întreaga lume creştină.

Noi, creştinii, purtăm chipul lui Hristos încă de la Botez. Prin împărtăşirea cu Sfintele Taine ne sfinţim viaţa, iar prin faptele noastre bune ajungem la asemănarea cu Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Prof. Magdalena Cotleţ, Suceava Biserica din sufletul copilului nr. 45, iunie 2019 Sub îndrumarea domnului Gheorghe Măriuța

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

320 CATEHEZĂ

Maica Domnului – „Leagăn alb de iasomie” „ Î n M a i c a Domnului avem în cer o inima de mamă, inimă care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei și a bătut și bate ea însăși la inima Lui pentru cauza Lui, care e mântuirea noastră, căci mântuirea nu e o chestiune de justiție, ci de iubire între Dumnezeu și o a m e n i .” ( P ă r i n t e l e Dumitru Stăniloae) Maica Domnului, (Aramaică: ‫ܡܪܝܡ‬M ‎ ariam; Ebraică: ‫ ִמ ְרָים‬Miriam; cca.18 î.Hr. – cca. 43 d.Hr), Prea Curata Fecioară Maria este „Născătoare de Dumnezeu”, maica lui Iisus Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, pe Care L-a zămislit prin puterea („umbrirea”) Duhului Sfânt. Iosif, logodnicul Ei, la îndemnul îngerului (Mat.1,20), a avut grijă de Ea și a luat-o în casa sa împreună cu Pruncul, pe care L-a crescut ca și cum ar fi fost copilul său. Prea Curata Fecioară Maria a fost fecioară înainte, în timpul și după nașterea cea mai presus de fire a Fiului lui Dumnezeu, după cum o atestă și unul din apelativele cu care Biserica o cinstește: Pururea Fecioara Maria.

Biserica Ortodoxă pomenește viața Născătoarei de Dumnezeu prin mai multe Praznice.

Anul liturgic începe și se sfârșește cu praznicele Născătoarei de Dumnezeu. Pentru cinstirea unora dintre Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului s-au instituit, de asemenea, zile de pomenire.

- Nașterea Maicii Domnului se sărbătorește pe 8 septembrie; - Acoperământul Maicii Domnului se sărbătorește la 1 octombrie; - Intrarea în Biserică; Aducerea Maicii Domnului la Templu se sărbătorește la 21 noiembrie; - Soborul Maicii Domnului se sărbătorește a doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie.

- Bunavestire; Vestea cea bună adusă Maicii Domnului de Sfântul Arhanghel, Gavriil se sărbătorește pe 25 martie.

- Izvorul Tămăduirii se sărbătorește vineri în Săptămâna luminată. În slujbele Bisericii Ortodoxe, Maica Domnului este numită adesea Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și Pururea Fecioara Maria. www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 321 Mărturii din Biserica primelor veacuri.

- Biserica a continuat să o numească Fecioară pe Născătoarea de Dumnezeu (Theotokos) chiar și după ce se presupune, cum zic unii, că ar fi avut alți copii. Ar fi destul de ciudat să continui să numești o femeie Fecioară sau Pururea Fecioară dacă te găseai, în Biserică, în prezența altor odrasle ale acesteia.

Maica Domnului este cea care, adusă fiind la Templu, a trăit în necurmată rugăciune de la vârsta de trei ani. Fecioara-Mamă devine astfel modelul rugăciunii şi al vieţii isihaste, întrucât avea rugăciunea în inimă, în minte, în toată fiinţa ei. Întreaga sa viaţă a fost o rugăciune continuă, o pomenire neîncetată a lui Dumnezeu. În felul acesta, Sfânta Fecioară a ajuns „la cea mai înaltă şi curată treaptă a trăirii duhovniceşti, aşa încât s-a numit Preasfânta Maică a Cuvântului lui Dumnezeu, Izvorul Rugăciunii”. De aceea, intrarea în Sfânta Sfintelor şi smerita ascultare a Fecioarei Maria este descrisă ca o înainte-prăznuire sau anticipare a Bunei Vestiri, pentru că păşind Preacurata în sălaşul în care nu se putea intra, înalte „suişuri în inima sa a pus” (Ps. 83, 6), şi ajungând până la ceruri, L-a atras pe Dumnezeu către noi.

Maica Domnului, „cea mai frumoasă făptură a lui Dumnezeu”, rămâne pururi un model pentru fecioare pentru că și-a păstrat fecioria neîntinată, ca pe un dar de mare preț și astfel Ea este cea mai frumoasă făptură a lui Dumnezeu. Se poate spune că „pe treapta cea mai de sus se află frumuseţea Născătoarei, Maica Domnului, şi astfel Mama tuturor oamenilor, noua Evă-Viaţă. Loc privilegiat al Duhului Frumuseţii, numai icoana ei poate din nou să ne apropie misterul”. Petrecând în Sfânta Sfintelor, Maica Domnului a întrecut pe toţi oamenii prin negrăita frumuseţe a curăţiei sale.

Dar, spre deosebire de lumea creată, toată frumuseţea şi slava Fecioarei nu sunt exterioare, ci purced dinlăuntrul ei, din puritatea sufletului ei feciorelnic. Astfel, această frumuseţe şi slavă interioară a sufletului ei vin din cultivarea virtuţilor şi aprofundarea rugăciunii, din pedagogia divină, şi nu din învăţătură omenească: „Toată slava fiicei Împăratului este înlăuntru, îmbrăcată cu ţesături de aur şi prea înfrumuseţată” (Ps. 44, 15). Pentru aceasta, slava Fecioarei Maria se revarsă ca o lumină, arătând că sufletul ei curat e cu adevărat preafrumos.

Cine nu ar dori să urmeze Maicii Domnului pe calea virtuților sfinte, să fie părtaș la darurile Fiului lui Dumnezeu, prin care suntem mântuiți?

Să ne întoarcem ochii sufletului spre Sfânta Fecioara Maria și să învățăm din predica ei smerită, fără cuvinte și din viața ei trăită în totală discreție, nu în umbră, ci în lumina iubirii nețărmurite pentru Iisus Hristos și pentru toți oamenii. Privind icoanele care o înfățișează pe Maica Domnului, se pot vedea modestia, buna-cuviință și desăvârșita simplitate. Toate izvorăsc din sufletul Ei curat și plin de iubirea lui Dumnezeu, de aceea Ea este teologia desăvârșită.

Sfânta Fecioară, ca Maica Vieții, este cea prin care tinerele femei pot să redescopere propria lor vocație. Sensibilitatea, frumuseţea lăuntrică, tandreţea sunt daruri pe care femeia le are întru sine și poate să le ofere la rândul ei și celorlalți. Aceste daruri prisosesc la Fecioara Maria, daruri pe care le împărtășește tuturor fără măsură.

Maica Domnului este grabnic-ascultătoare și bucuria neașteptată. De aceea și femeia, prin firea ei, este mai dispusă să asculte şi să fie mai răbdătoare, mai receptivă la nevoile celor din jur, persoana care poate să dăruiască oricând o bucurie binecuvântată.

Sfânta Fecioară este dulcea sărutare. Vedem în icoane pe Născătoarea de Dumnezeu Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

322 CATEHEZĂ având obrazul lipit de obrazul Pruncului Iisus. Niciodată un bărbat nu va fi capabil de o asemenea tandrețe. Această iubire a mamei pentru copilul ei este prelungirea iubirii profund materne cu care Maica Domnului îşi îmbrățișează Pruncul, conștientă de menirea Ei sacră.

Maica Domnului este mângâietoarea noastră în dureri și în necazuri. De aceea, mângâierea soţiei și a mamei este unică. În acest chip, femeia are în firea sa delicateţea şi gingăşia; e mângâietoare și ascultătoare, cea care răspunde imediat nevoilor celor din jur, alinând durerile și suferințele tuturor.

Toate aceste virtuți ale Sfintei Fecioare sunt și sensuri pe calea împlinirii în această viață, către care femeia trebuie să tindă, în mod firesc, deoarece întrupează toate calităţile Maicii Domnului. Înlăuntrul ființei sale, fiecare femeie îşi doreşte de la Preacurata Fecioară să se împărtăşească de tandreţe, de mângâiere, de atenţie şi de o grijă permanentă și să-și manifeste, la rândul ei, grija maternă față de ceilalți. Toate aceste imbolduri există în firea fiecărei femei.

Alegerea Maicii Domnului ca model de viață presupune o credință lucrătoare. Dar dacă nu ascultăm și nu stăruim în rugăciune, cum să credem? Și dacă nu cunoaștem, cum vrem să alegem calea cea dreaptă? Și dacă nu facem pași pe cale, cum vrem să înțelegem și să vedem mai presus de sentimentalisme și de raționamente subiective? Și dacă nu cunoaștem, cum putem spune că iubim? Iar dacă spunem că iubim, atunci de ce nu păzim Sfintele Porunci? Întrebări retorice, de bună seamă!

Maica Domnului este modelul desăvârșit de trăire creștină, curată, sfântă și plină de roadele Duhului Sfânt. Fecioara Maria este icoana sfântă a tuturor femeilor, mai presus de vremuri. Ea este Mamă după trup a lui Iisus Hristos, iar prin iubire și întru iubire, Mamă a tuturor oamenilor. Să privim mereu spre Sfânta Fecioară ca să putem răzbate într-o lume în care sensul creştin al mamei și al familiei se pierde tot mai mult. Chipul iconic al Maicii Domnului este un îndemn de a ne întoarce smeriți către Fecioara-Mamă, pentru că ea a împlinit în mod absolut unirea cu Dumnezeu şi tot ea ne este călăuza pe această cale. Fecioara Maria s-a dăruit pe sine nu numai ca mijlocitoare a întrupării Cuvântului, ci s-a făcut, în chip desăvârşit şi unic, mărturisitoare a Adevărului.

Să avem mai multă încredere în Dumnezeu, mai multă încredere în Maica Domnului, mai multă încredere în bunătatea lui Dumnezeu şi în bunătatea Maicii Domnului. „Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstind-o să o mărim!” Să o mărim cum a mărit-o Dumnezeu când a ales-o. Să o mărim cum a mărit-o Fiul său când S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea fecioresc. Să o mărim cum a mărit-o îngerul binevestitor care i-a zis: „Binecuvântată eşti tu între femei!” (Luca 1, 28). Să o mărim cum a mărit-o Elisabeta, plină de Duhul Sfânt, care a zis: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău” (Luca 1, 42). Să o mărim cum a mărit-o femeia care a ridicat glas din popor şi a zis către Domnul Hristos: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt” (Luca 11, 27). Să o mărim cum au mărit-o îngerii şi toţi sfinţii, cum a mărit-o Biserica în toată vremea şi să nu ne lăsăm încurcaţi în gândurile şi în simţirile noastre de oameni care nu sunt cinstitori ai Maicii Domnului.

Dumnezeu să ne ajute, Maica Domnului să ne ocrotească şi să ne înţelepţească, pentru ca să avem bucuria pe care o dă Maica Preacurată, Maica bucuriei!

Prof. Vasilica Dimitriu Sîrghie - Colegiul Național „M. Sadoveanu"- Pașcani www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 323 (✝)

Înățarea Sfintei Cruci -14 septembrie

„Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte. Şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.” (Troparul Sfintei Cruci) Înălțarea Sfintei Cruci (în greacă Σ ταυρ οφανεια) este cea mai veche și cea mai importantă dintre sărbătorile creștine închinate cinstirii crucii Mântuitorului Iisus. Atât în calendarul bizantin (ortodox și greco-catolic), cât și în cel latin această sărbătoare se ține pe data de 14 septembrie. Înălţarea Sfintei Cruci, numită în popor și Ziua Crucii, este cea mai veche dintre sărbătorile creştine închinate Crucii pe care S-a Răstignit Mântuitorul.

După cum știm, cinstirea Sfintei Cruci a început încă din vremuri apostolice. Sfântul Apostol Pavel scria galatenilor, vorbind despre taina Crucii: „Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume” (Galateni 6, 14). Tot el spune, în alt loc: „Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1, 18).

Spre deosebire de alte sărbători și praznice, Înălţarea Sfintei Cruci este cinstită prin post, în orice zi a săptămânii ar cădea, făcându-se dezlegare doar la untdelemn și vin, conform Anuarului Liturgic și Tipiconal pe anul 2019, apărut la Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă.

Postim în această zi deoarece Sfânta Cruce ne amintește tuturor de Pătimirile Mântuitorului. Nu întâmplător, în această zi, în cadrul Sfintei Liturghii se citește Evanghelia din Vinerea Mare, în care este descrisă durerea de pe Golgota. Prin post și rugăciune, prin trezvie și smerenie, omul este curățit și luminat, ajungând să vadă, în cele din urmă, lumina Sfintei Cruci care este „mai strălucitoare decât soarele” (Troparul Sfintei Cruci, glasul al 8-lea). Înălțarea Sfintei Cruci este prăznuită pe 14 septembrie de Biserica Ortodoxă.

Sărbătoarea a fost instituită în urma a două evenimente importante: Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos și Înălțarea Crucii în văzul poporului, pe 14 septembrie anul 335. Înălțarea Sfintei Cruci – ziua care vestește sfârșitul verii și începutul toamnei Al doilea eveniment important care marchează sărbătoarea Înălțarea Sfintei Cruci este aducerea crucii de la perși în 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius. El a depus-o în Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

324 CATEHEZĂ biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălțat-o în văzul tuturor credincioșilor în data de 14 septembrie, anul 630.

Sfânta Cruce a fost aflată din porunca Sfintei împărătese Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Datorită acesteia s-au găsit pe Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul și care sunt crucile tâlharilor răstigniți odată cu El, patriarhul Macarie le-a spus să atingă, pe rând, crucile de o femeie moartă. Femeia a înviat în momentul în care a fost atinsă de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost răstignit Hristos. Și o femeie bolnavă de moarte, după ce patriarhul cu împărăteasa au adus și pus peste ea crucea Domnului, femeia s-a ridicat imediat sănătoasă.

După aceaste minuni, Patriarhul a poruncit Înălțarea Sfintei Cruci la un loc înalt, de unde să o poată vedea tot poporul. Sfântul Constantin cel Mare a zidit în acel loc o biserică denumită și Biserica Învierii Domnului, sființită pe 13 septembrie 335. Pe 14 septembrie, patriarhul Macarie al Ierusalimului a arătat din nou de pe amvonul bisericii, sfântul lemn al Crucii Răstignirii, pentru toate persoanele care au vrut să o vadă. De atunci, această zi a rămas definitiv ca sărbătoare a Înălțării sau Arătării Sfintei Cruci.

Semnul Crucii, unul dintre riturile cele mai vechi ale Bisericii „Unind cele trei degete mărturisim credinţa noastră în Sfânta Treime, Dumnezeu este Unul în Fiinţă, dar Întreit în Persoane într-o Unitate deplină. Însemnând fruntea cu semnul Crucii spunem în numele Tatălui, adică Îl mărturisim pe Dumnezeu Tatăl ca principiu, aşa cum fruntea este lăcaşul minţii, tot aşa şi Dumnezeu Tatăl este principiu în Sfânta Treime. Dar Dumnezeu Tatăl a trimis pe Fiul în lume din iubire, însemnăm apoi inima care este lăcaşul iubirii, coborârea aceasta exprimă tocmai actul Întrupării. Mântuitorul a venit în lume, ne-a mântuit, apoi S-a înălţat la ceruri şi a şezut de-a dreapta Tatălui, de aceea noi însemnăm umărul drept, nu umărul stâng. Dumnezeu Tatăl” (Mitropolitul Ardealului a rostit aceste cuvinte însemnându-se cu semnul sfintei cruci, ducând mâna la frunte – n.r.) trimiţând pe Fiul în lume care ne-a mântuit (ducând mâna în jos), Fiul S-a înălţat la ceruri şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl (ducând mâna la umărul drept) şi a biruit pe vrăjmaşi (ducând mâna la umărul stâng). Lăsăm mâna în jos şi spunem Amin, adică aşa să fie. Duhul Sfânt ne pecetluieşte nouă umerii noştri care este semnul puterii.

Ca și în celelalte zile sau perioade de post, nici în această zi nu trebuie să ne rezumăm doar la consumul alimentelor vegetale, căci știm că postul, în profunzimea lui, înseamnă și rugăciune, și smerenie, și înţelegere, și iubire față de aproapele, așa cum citim în cartea prorocului Isaia: „Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu” (Isaia 58, 6-8). În „Jurnalul fericirii”, părintele Nicolae Steinhardt spunea despre Cruce că este un simbol al interferenţei Cerului cu pământul, al spiritului cu materia. Ținând cont de această afirmație, să privim și noi mai mult spre cele cereşti, spre ţinta efortului nostru ascetic, spre „răsplata cea înaltă” de la Hristos, Care a semnat, prin Răstignirea Sa de pe Cruce, actul eliberării noastre.

Prof. Vasilica Dimitriu Sîrghie - Colegiul Național „M. Sadoveanu "- Pașcani www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 325

Sfânta Ana- ocrotitoarea copiilor şi a maternității (9 septembrie) După marea sărbătoare a Naşterii Maicii Domnului, Biserica Ortodoxă şi Greco-catolică îi prăznuieste pe Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana, părinții Fecioarei Maria şi bunicii lui Hristos.

Sfânta Ana este considerată ocrotitoarea copiilor şi a maternităţii.

Cultul Sfintei Ana există în Răsărit în secolul VI şi s-a răspândit în Occident în secolul X, iar cel al Sf. Ioachim este de dată mai recentă, datează din secolul XVI. Sfânta Ana, mama Maicii Domnului, este considerată ocrotitoarea copiilor şi a maternității, căci ea a zămislit la bătrâneţe, după multe rugăciuni, lacrimi şi post.

Monahii de la Schitul Sfânta Ana din Muntele Athos povestesc istorisiri nenumărate despre familii care şi-au pierdut orice nădejde de a mai avea copii, dar cu ajutorul Sfintei Ana au devenit părinţi, atunci când cu evlavie şi credinţă i-au cerut prin rugăciune ajutorul.

Ioachim și Ana – bunicii lui Hristos Ioachim, tatăl Fecioarei Maria, era din neamul împărătesc al lui David, din seminţia lui Iuda. Ana, soţia lui Ioachim a fost fiica lui Matan şi soră cu Sovi, cea care a născut-o pe Elisabeta, mama Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul.

Amândoi erau credincioşi, participau la viaţa liturgică a poporului lui Israel şi ceea ce aveau împărţeau în trei: o parte o dădeau templului şi slujitorilor lui, o alta o împarţeau străinilor şi săracilor, iar pe a treia o ţineau pentru ei şi pentru nevoile familiei.

Evanghelia apocrifă a vieţii Maicii Domnului mărturisește că Ioachim, dispreţuit pentru că nu avea copii, nu se revolta împotriva lui Dumnezeu, ci dimpotriva spunea: „Mă voi retrage în pustiu şi voi sta şi nu voi mânca nimic, ci numai mă voi ruga şi voi plânge, până când Dumnezeu va da roada pântecelui soţiei mele”. Şi Ana plângea pentru lipsa copiilor şi se roagă Domnului, iar după multă vreme de post şi rugăciune, prin rânduiala lui Dumnezeu, ei au avut un copil la bătrâneţe, pe Fecioara Maria.

Sfântul Ioachim a murit la vârsta de 80 de ani, la câţiva ani după aducerea şi intrarea fiicei lui în Templul de la Ierusalim. Sfânta Ana a murit în vârstă de 70 de ani, la doi ani după sfântul Ioachim, ani pe care i-a petrecut în Templu cu fiica ei.

Sfinţii Ioachim şi Ana sunt adesea invocaţi în rugăciuni de cuplurile care nu reuşesc să aibă copii.

Moaştele Sfintei Ana sunt păstrate în Schitul Sfânta Ana, în Sfântul Munte Athos.

Semnificația numelor Ioachim și Ana Numele Ioachim este de origine evreiască (Jehojakim), cu semnificatia "Iahve [Dumnezeu] a îndreptat“, sau „Iahve a ridicat“. În zilele noastre, Ioachim este mai rar întâlnit ca nume de botez, fiind mai des întrebuinţat de monahi.

Numele Ana este tot evreiesc (Hannah), se înrudeşte cu masculinul Anania (Hananyah) şi are semnificaţia „Iahve a avut milă“, sau „Iahve s-a îndurat“. De la el s-au format şi numele derivate - Aneta şi Anca (Ancuţa), numele compuse - Mariana, Ana-Maria sau diminutivele: Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

326 CATEHEZĂ Anişoara, Anica, Anita, Anuţa, Ani. Prof. Vasilica Dimitriu Sîrghie Colegiul Național „M. Sadoveanu"- Pașcani

Dragostea - podoaba cea mai frumoasă cu care Dumnezeu înveşmântează omul „Iubeşte şi fă ce vrei!” (Fericitul Augustin) Dragostea este mai mare decât celelalte virtuţi, în primul rând prin izvorul său, care este Însuși Dumnezeu şi apoi prin puterea, roadele şi durata ei, pentru că dragostea „nu piere niciodată” (I Corinteni 13, 8). Dragostea creştină este de la Dumnezeu şi este dată omului în dar.

Fără puterea dragostei, credinţa slăbeşte, iar nădejdea se ofileşte şi scade mereu. Virtutea dragostei se naşte în om din multă nevoinţă, smerenie şi rugăciune. Dragostea este podoaba cea mai frumoasă cu care Dumnezeu înveşmântează inima înfrântă şi smerită.

Credința și dragostea sunt de nedespărțit. Nu poți spune că tu crezi, dar nu iubești.

Precum nu poți spune că iubești, dar nu crezi. Este imposibil. Credința va naște în tine dragostea în mod natural. Pentru că a crede este verbul care desemnează deschiderea față de Dumnezeu.

Iar atunci când te deschizi față de Cel descoperit de Iisus drept Tată al tău, El intră ca dragoste desăvârșită. Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o credinţă neprefăcută.

Precum și invers, dragostea ta crescândă față de Dumnezeu şi semeni va face posibilă lărgirea porții credinței în El. Când iubești ceea ce este creat de Dumnezeu: natura, energiile sale, principiile creației, omul – dar nu şi faptele sale izvorâte din cădere –, atunci te trezeşti cu o naturală atracție față de Creator, acceptându-i adevărul existenței și al lucrărilor Sale.

Prin lărgirea porţii credinţei tale duhovniceşti poţi să-ţi sporeşti dragostea faţă de Dumnezeu şi oameni.

Un mare pustnic a zis: „Ştii când va veni sfârşitul lumii? Când nu va mai fi cărare de la un om la altul”. Când nu va mai fi cărare între tata şi mama, între părinţi şi copii, între copii şi biserică.

Când va pieri iubirea şi ne vom da numai pe afaceri şi numai pe câştiguri şi numai pe minciunării şi numai pe alergări prin alte ţări, doar-doar ne-om îmbogăţi.

Nu păgânii, ci noi, creştinii, grăbim sfârşitul lumii, pentru că nu ne mai iubim.

Fără credinţă nu ne simţim pe noi înşine liberi, ne sufocăm de emanaţiile lucrurilor pământeşti. Fără credinţă, viaţa noastră se preschimbă într-o tragedie insuportabilă, fiindcă ni se uscă simţirea şi întunecă spiritul. Credinţa dă viaţă, întraripează, înalţă pe om în ordinea lui proprie. Şi o condiţie www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 327 fundamentală a ordinii spirituale este armonizarea relaţiilor dintre Dumnezeu şi om, dintre Creator şi creatură, Hristos şi credincios. Credinţa în Hristos este o roadă a Duhului, care e bucurie, pace, îndelungă răbdare, dragoste... (Gal. 5, 22). În sufletul omului credința este vecină cu iubirea. Există o relație foarte strînsă, de bună vecinătate, între Credință și Iubire. Dacă crezi în ceva sau cineva ajungi să și iubești acel ceva sau pe acel cineva. Dacă iubești pe cineva sau ceva ajungi să și crezi în acel cineva sau în acel ceva. În mod normal, când nu mai crezi în cineva sau ceva nici nu mai iubești pe acel cineva sau acel ceva. Dacă nu iubești ceva sau pe cineva, nici nu poți să crezi în acel ceva sau cineva. Greu de spus care dintre cele două se manifestă mai întîi – credința sau iubirea, dar aceasta ar fi o problemă falsă, pentru că ceea ce contează este să crezi și să iubești, să iubești și să crezi. În cele mai multe situații iubirea și credința conlucrează, se manifestă împreună, se suțin reciproc și aproape că se confundă una cu cealaltă. Există însă și situații în care credința și iubirea rămîn separate, fiecare în casa ei, respectându-se reciproc, dar fără a mai intra una peste cealaltă. În sufletele oamenilor, încă nevindecate și necuprinse în totalitate de lumină, Iubirea și Credința pot să se manifeste separat, pe rând și eventual în direcții diferite. Există situații cînd poți să iubești mult pe cineva fără a crede însă în acel cineva, tot așa cum poți să crezi în cineva fără a-l iubi pe acel cineva. Nu vă faceți griji dacă treceți prin astfel de situații. Aveți doar răbdare. Dacă măcar una dintre cele două puteri extraordinare, vă animă sufletul, atunci lucrurile merg pe un făgaș bun.

Mai devreme sau mai târziu cele două se vor întrepătrunde și se vor contopi, manifestându-se împreună, așa cum este și normal. Trebuie doar să avem răbdare să mai curățăm sufletul de cine știe ce resturi de gânduri negre, tristeți de demult îngropate printre amintiri.

Fie credința, fie iubirea va putea să vindece toate acestea și să facă posibilă conlucrarea lor spre bucuria sufletului și a lumii. Să ne ajute Hristos-Domnul să împlinim porunca iubirii faţă de Dumnezeu, sporind totodată în dragostea faţă de semenii noştri, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire. Amin.

Diac. Daniel Dimitriu Sîrghie – Parohia „Înălțarea Domnului”-Pașcani

Dumnezeu se descoperă oamenilor. Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie „Și aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe lisus Hristos pe Care L-a trimis.” (loan l 7,3) Toată făptura văzută şi nevăzută a fost creată de Dumnezeu din iubire. Omul, coroana întregii creaţii, are menirea cea mai înaltă dintre toate făpturile: aceea de a sta într-o neîntreruptă legătură cu Creatorul său, cu Părintele său Ceresc, pentru a-I cunoaşte voia şi a o împlini. Cunoscându-L pe Dumnezeu şi împlinindu-I voia, omul poate să ajungă la desăvârşire şi mântuire.

Dar cum putem să aflăm voia Făcătorului şi Ziditorului nostru?

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

328 CATEHEZĂ Dumnezeu este Cel Care prin bunătatea, iubirea şi nemăsurata Sa purtare de grijă, ne dăruieşte toate cele necesare spre a ne mântui. Altfel spus, El ni Se descoperă, ni Se revelează, ni Se arată, ni Se face cunoscut pe Sine şi voia Sa. Revelaţia divină sau descoperirea dumnezeiască este acţiunea prin care Dumnezeu se descoperă oamenilor, adică le face cunoscută voia Lui, dorinţele şi poruncile Lui, pentru ca ei să-L adore cu vrednicie, să-I împlinească voia şi, prin aceasta, să se mântuiască.

Revelaţia ajunge la oameni pe două căi: calea naturală şi calea supranaturală.

Revelaţia naturală Prin revelaţie naturală înţelegem toate învăţăturile despre existenţa şi însuşirile lui Dumnezeu, pe care le desprindem când privim cu luare - aminte la toată zidirea lui Dumnezeu.

Aşa cum o creaţie literară vorbeşte şi despre autorul ei, la fel şi ordinea, frumuseţea şi armonia din natură mărturisesc un Făcător atotputernic, un Ziditor iscusit şi atotînţelept.

Fericitul Augustin spunea: „întreabă lumea, podoaba cerului, şi vezi dacă nu-ţi răspunde după înţelegerea ei: «Dumnezeu ne-a creat!»”.

Revelaţia supranaturală Revelaţia naturală nu ne este însă de ajuns pentru mântuire. De aceea, Dumnezeu vine să Se descopere oamenilor direct prin Revelaţia supranaturală. Astfel, primim de la Dumnezeu adevăruri de trebuinţă pentru mântuire pe care le înţelegem numai prin credinţă.

Revelaţia supranaturală a fost transmisă de Dumnezeu în mod direct sau prin aleşii Săi: îngeri, prooroci, trimişi şi, deseori, a fost însoţită de semne şi minuni, arătând prin aceasta că toată creaţia îi este supusă.

Dumnezeu S-a descoperit lui Adam şi Evei, patriarhilor, lui Moise, profeţilor, iar la plinirea vremii, prin Mântuitorul nostru lisus Hristos, Fiul Său. Descoperirea divină, în persoana Domnului nostru lisus Hristos este punctul cel mai înalt al Revelaţiei divine supranaturale, prin El refăcându-se relaţia dintre om şi Creator.

Revelaţia supranaturală s-a încheiat odată cu ultima scriere a Noului Testament.

Cele două forme ale Revelaţiei divine sunt într-o deplină unitate.

Sub îndrumarea domnului Gheorghe Măriuța

Sfânta Cuvioasă Parascheva- aducătoare de sfinți. Anul acest vor fi aduse sfintele moaște ale Sfântului Spiridon la Iași În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxă de pretutindeni sărbătorește pe Cuvioasa Maică Parascheva. În mod special, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani moaștele ei se găsesc la Iași, fiind izvor de binecuvântare și însănătoșire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune să fie mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu. Dacă Sfânta Muceniță Parascheva, prăznuită la 26 iulie în Calendarul Ortodox, este cunoscută în popor cu numele „Sfânta Vineri”, Cuvioasa Maică Parascheva a fost numită, mai cu seamă în Moldova, „Vinerea Mare”. Ca un simbol al unității Ortodoxiei de www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 329 pretutindeni, viața de după moarte a Sfintei Parascheva arată că sfințenia ridică din neamul său pe omul ce s-a asemănat cu Dumnezeu, făcându-l lumină de iubire și apropiere între toți cei care mărturisesc și viază întru aceeași credință. Mărturie despre cinstirea adusă de strămoșii noștri Sfintei Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hramul Cuvioasa Parascheva nu numai în Moldova, dar și în Transilvania și în Țara Românească.

Ziua de 14 octombrie, când în calendarul creștin-ortodox este marcată Sfânta Cuvioasă Parascheva, este o sărbătoare specială pentru români, care merg la Iași pentru a săruta moaștele Sfintei, în cel mai mare pelerinaj organizat în România. În fiecare an, la mijloc de octombrie, pelerini din toate colțurile țării și de peste hotare se îndreaptă către Iași pentru a o cinsti pe Sfânta Ocrotitoare a Moldovei, transformând orașul de pe Bahlui în centrul spiritual al Ortodoxiei.

Anul acesta, pelerinii care vor veni să aducă prinos de rugăciune și cinstire Sfintei Cuvioase Parascheva, se vor putea închina şi la un fragment din moaştele Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trinitundei, aduse din insula Corfu (Grecia), numită și „insula Sfântului Spiridon”.

Acestea vor fi aşezate spre închinare alături de racla cu sfintele moaşte ale ocrotitoarei Moldovei în baldachinul special amenajat din curtea Catedralei Mitropolitane.

Originar din insula Cipru, Sfântul Spiridon a fost păstor de oi în copilărie, iar mai apoi s-a căsătorit şi a avut copii. La scurtă vreme, soţia lui a murit, iar el slujea Domnului prin fapte bune şi grija de săraci. A primit darul facerii de minuni, vindecând de tot felul de boli şi izgonind duhurile cele rele. Pentru acestea, a fost ales episcop al Trinitundei, o cetate vestită a Ciprului.

Sfântul Spiridon a trecut la Domnul pe 12 decembrie 348, în Cipru, la vârsta de 78 de ani. Moaştele sale au rămas în Cipru până în secolul al VII-lea, când au fost mutate la Constantinopol, din pricina invaziilor saracine. În anul 1456, părintele Gheorghe Kaloheretis din Corfu a ascuns moaștele Sfântului Spiridon și pe cele ale Sfintei Teodora Împărăteasa într-un coș, și după ce le-a acoperit cu iarbă, le-a dus în insula Corfu.

Aici, moaştele Sfântului Spiridon au fost mutate pe la mai multe sfinte locașuri până în anul 1589, când au fost duse la Catedrala „Sfântul Spiridon”, în care se păstrează până astăzi.

Diacon Daniel Dimitriu Sîrghie – Parohia „Înălțarea Domnului”-Pașcani

Sfânta Cuvioasă Parascheva - ocrotitoarea Moldovei şi Bucovinei „Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Parascheva, duhul Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

330 CATEHEZĂ tău.”

(Troparul Sfintei Cuvioase Parascheva) Cuvioasa Parascheva (în greacă Αγία Παρασκευή, „Sfânta Vineri”), cunoscută și sub numele de Paraschiva, este o sfântă venerată în Biserica Ortodoxă Română și în alte biserici de rit oriental, sfânta patroană (ocrotitoare) a Moldovei. S-a născut la începutul secolului al XI-lea, în satul Epivat, Tracia, nu departe de Constantinopol, din părinți bogați și binecredincioși. Ziua ei de pomenire este 14 octombrie.

A primit o creştere aleasă şi educaţie religioasă. În jurul vârstei de zece ani, pe când se afla în biserică împreună cu mama sa, a auzit cuvintele Mântuitorului: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34), iar din acel moment a început să urmeze îndemnul.

De foarte tânără a intrat într-o mănăstire închinată Maicii Domnului din oraşul Heracleea Pontului. Petrecând cinci ani în acea mănăstire, după multă rugăciune a reuşit să plece la Ierusalim, căci dorea foarte mult să vadă Mormântul Domnului şi să calce pe urmele Mântuitorului Hristos. De aici a mers în Valea Iordanului, unde a rămas până la vârsta de 25 de ani într-o mică aşezare de călugăriţe pustnice. „Ca băutură întrebuinţa apa de izvor, şi din aceasta foarte puţină; trebuinţa aşternutului o împlinea cu o rogojină, iar îmbrăcămintea era o haină şi aceasta foarte zdrenţăroasă, cântarea pe buze neîncetată, lacrimile de-a pururea; peste toate acestea înflorea dragostea, iar vârful bunătăţilor, care este smerita cugetare, le cuprindea pe toate acestea” (vol. „Vieţile Sfinţilor"). Înainte de a trece la cele veşnice, a plecat de la mănăstirea de călugăriţe din pustiul Iordanului şi s-a reîntors în ţara sa, într-un loc numit Kallikratia, aici s-a nevoit doi ani în Biserica Sfinţilor Apostoli, până în clipa în care a plecat din această viaţă.

A fost îngropată ca o străină, pentru că nimeni nu ştia cine era. După mult timp, în urma arătării minunate a Sfintei, care a cerut unui anumit monah să mute trupul înmormântat în apropierea sa, pe care nu-l putea suferi pentru necurăţia lui, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost găsite întregi şi neputrezite, fiind depuse în Biserica Sfinţilor Apostoli din Epivat, pentru închinare şi cinstire. În anul 1235, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Târnovo, iar pentru o vreme au fost duse la Belgrad. În 1521, sfintele moaşte au ajuns la Constantinopol, fiind răscumpărate de la turci de Patriarhia Ecumenică, şi au fost aşezate pentru început în Biserica Sfânta Maria Pammakaristos, pe atunci Catedrală Patriarhală. În urma transformării acesteia în geamie, moaştele Sfintei Parascheva au fost mutate în alte biserici: Vlahserai (1586), Sfântul Dumitru (1597) şi Sfântul Gheorghe din cartierul Fanar (1601). În anul 1641, după ce domnul Moldovei Vasile Lupu 1634-1653) a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, patriarhul Partenie I (1639-1644), împreună membrii Sinodului, a hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei Parascheva. www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 331 Racla cu sfintele moaşte a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoţită de trei mitropoliţi greci (Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului şi Teofan al Paleopatrei). Ajungând la Galaţi, apoi la Iaşi, au fost întâmpinate de Vasile Lupu, de mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman şi Huşi, de cler şi credincioşi.

Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva a fost aşezate în Biserica Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului, în 13 iunie 1641. Au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a lăcaşului, din acest motiv fiind mutate în paraclisul mănăstirii. În seara zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, a izbucnit un incendiu care s-a extins la catafalcul pe care era aşezată racla, arzând mocnit toată noaptea. A doua zi s-a constatat că cinstitele moaşte au rămas neatinse, deşi totul era scrum în jur. Ridicate din mormanul de jar, moaştele Cuvioasei au fost adăpostite provizoriu în altarul paraclisului de la Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi şi strămutate în noua Catedrală Mitropolitană, care a fost sfinţită la 23 aprilie 1887.

Tradiţia consemnează multe din minunile săvârşite de Sfânta Parascheva, dar a spune despre toate este cu neputinţă „căci covârşesc, ca sa zicem aşa, şi numărul stelelor şi nisipul mării. De vreme ce vindecă şchiopi, surzi, ciungi, ologi şi tot felul de boli, încă şi cele atingătoare de moarte; şi în scurt a zice, depărtează toată neputinţa nevindecată, numai cu atingerea raclei, care nu încetează, nici nu va înceta să verse tămăduiri, cu harul lui Iisus Hristos, Celui ce a preamărit-o” (vol. „Vieţile Sfinţilor").

Obiceiuri și tradiții Sfânta Parascheva mai e numită în popor și „Vinerea Mare de toamnă”. Numele Parascheva vine de la cuvântul grec „paraskevi” care înseamnă „a cincea zi a săptămânii, vineri”.

Nu întâmplător se celebrează în miez de toamnă, când desfrunzirea arborilor și „încărunțirea” câmpurilor de brumele timpurii anunțau „îmbătrânirea timpului” și încheierea ciclului calendaristic, punctează dr. Maria Bocșe, specialist în etnologie. În popor, Sfânta Parascheva este considerată ca fiind un suflet bun, pentru că-i fereşte pe oameni de boli, de grindină, trăsnet şi pe copii îi apără de deochi. De aici, de la această percepţie, i se mai spune şi Sfânta Vineri. În mitologia românească, Sfânta Vineri este o divinitate intransigentă, justiţiară, fiind imaginată în chip de văduvă foarte bătrână şi aducătoare de năpastă, dar când devine ocrotitoare, poartă chipul unei bătrâne veghetoare la sănătatea oamenilor şi la fertilitate.

De Sfânta Parascheva nu se mănâncă de dulce, nu se lucrează şi se dă de pomană pentru sufletele celor adormiţi. La ţară, în această zi, bătrânii nu făceau nici focul în sobă, pentru a nu atrage asupra casei lor nenorociri. În tradiţie, se spune că de Sfânta Parascheva, fetele care cos şi care spală vor rămâne nemăritate. Sărbătoarea închinată Sfintei Parascheva concentra numeroase practici de prognosticare meteorologică. Țăranii cunoșteau cum va fi iarna în funcție de modul în care dormeau oile în ziua prăznuirii ei: dacă dormeau unite, era semn că iarnă va fi grea, iar dacă dormeau răzlețite, era chipul unei ierni blânde. În anul 1641, în data de 13 iunie, moaștele sale au fost aduse la Iași de către domnul Vasile Lupu și așezate în ctitoria sa, Biserica Sfinții Trei Ierarhi. Aducerea moaștelor la Iași a fost Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

332332 CATEHEZĂ un gest de recunoștință din partea patriarhului Constantinopolului de atunci, Partenie I și a membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol pentru faptul că Vasile Lupu a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice .

Prima mențiune în limba română despre Cuvioasa Parascheva de la Iași apare în „Cartea românească de învățătură a Mitropolitului Varlaam al Moldovei”, apărută la Iași în 1643. Începând din anul 1889, moaștele sale au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iași.

După 120 de ani ele au cunoscut ultima strămutare, de data aceasta spre pământul românesc. În anul 1641, după ce binecredinciosul domn Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, cârmuitorii ei de atunci, patriarhul Partenie I, zis cel Bătrân (1639-1644), împreună cu membrii Sinodului său, au hotărât să-i ofere, drept recunoștință, moaștele Cuvioasei Parascheva „pentru sfințirea și binecuvântarea acelui loc al Bogdaniei (Țara Moldovei, n.n.)", după cum se spune în „scrisoarea sinodicească". Racla cu cinstitele moaște a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoțită de trei mitropoliți greci (Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului și Teofan al Paleopatrei). Ajungând la Galați, apoi la Iași, au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de mitropolitul Varlaam și de episcopii de Roman și Huși, de cler și credincioși. În ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaște au fost așezate în minunata biserică a Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului. Cinstitele moaște au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului lăcaș, din acest motiv fiind mutate în paraclisul mănăstirii.

Dar în seara zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, din neatenție, a rămas aprinsă o lumânare din sfeșnicul de lângă racla din lemn în care erau așezate cinstitele moaște; peste noapte sfeșnicul a ars, iar focul s-a extins la catafalcul pe care era așezată racla, arzând mocnit toată noaptea și „prefăcându-l într-o grămadă de cărbuni". A doua zi dimineața, autoritățile de stat și bisericești, preoții și credincioșii au constatat că cinstitele moaște au rămas neatinse; încă o minune săvârșită prin puterea lui Dumnezeu. Fericitul întru pomenire, Mitropolitul Iosif Naniescu, a cercetat paraclisul, preaslăvind minunea dumnezeiască. Prefectul județului Iași, Leon Negruzzi, și procurorul general al orașului au consemnat în procese verbale cele întâmplate. Ridicate din mormanul de jar, moaștele Cuvioasei au fost adăpostite provizoriu în altarul paraclisului de la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi și în curând strămutate în noua Catedrală Mitropolitană din Iași, care fusese sfințită cu puțin timp mai înainte, la 23 aprilie 1887.

Aici se găsesc și astăzi, fiind cinstite de obștea drept-credincioșilor moldoveni, care îi cer Sfintei Parascheva să mijlocească pentru ei înaintea tronului ceresc, venerând-o cu multă evlavie, ca pe o adevărată ocrotitoare a Moldovei. În ședința din 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea unor sfinți din neamul nostru, precum și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se găsesc în țară la noi. Hotărârea respectivă a fost transpusă în fapte în cadrul unor mari festivități bisericești din cursul lunii octombrie 1955. În cazul Cuvioasei Parascheva, generalizarea cultului ei s-a făcut în Catedrala mitropolitană din Iași, la 14 octombrie 1955, în prezența a numeroși ierarhi români, precum și a unor reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Rusă și Bulgară.

Drept-credincioșii creștini de pretutindeni o cinstesc prin participarea lor la slujbele din 14 octombrie, în fiecare an, iar cei din Iași și din împrejurimi o cheamă în rugăciune, în orice clipă www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 333 de cumpănă, cerându-i ocrotire și ajutor. Sfânta Cuvioasă Parascheva este considerată, pe drept cuvânt, ocrotitoarea orașului Iași și a întregii Moldove, pentru că de-a lungul anilor moldovenii au simțit în viața lor lucrarea minunată a harului dumnezeiesc prin mijlocirea Cuvioasei Parascheva cea mult folositoare. De multe ori, vin oameni de pe tot cuprinsul țării să-și plece genunchii în fața raclei cu cinstitele ei moaște, ca să mulțumească pentru ajutorul și binecuvântarea ce luminează în viața lor.

Viața curată, împletită prin rugăciune și fapte bune, tinerețea care strălucește peste veacuri precum lumina din candelele fecioarelor înțelepte, sunt pentru noi un îndemn la mai multă rugăciune și priveghere, la căutarea bucuriei pe care o aduce în inimi prezența Duhului Sfânt.

Simbol al frățietății ortodoxe, Sfânta Parascheva, luminătoarea casnică a Moldovei, ne aduce din acea primă jumătate a veacului al XI-lea în care a viețuit pe pământ, când Biserica era una și nedespărțită, nădejdea biruinței asupra patimilor, dezbinărilor și necazurilor din lume, prin iubirea smerită și atotputernică a Domnului Hristos Care iubește și adună pe toți oamenii.

Profesor Vasilica Dimitriu Sîrghie - Colegiul Național „Mihail Sadoveanu”- Pașcani

Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei - mare făcător de minuni „Soborului cel dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător, purtătorule de Dumnezeu Spiridoane, părintele nostru. Pentru aceasta, cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit și șarpele în aur l-ai prefăcut. Și când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfințite.

Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine; slavă Celui ce te-a încununat; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!”( Troparul Sfântului Ierarh Spiridon) Insula Corfu (sau Kerkira – în limba greacă) este cunoscută ca „insula Sfântului Spiridon” pentru că, în urmă cu mai bine de jumătate de mileniu, prin pronia divină, moaştele Sfântului Spiridon au fost aduse şi au rămas aici. Sfântul Spiridon este cinstit în mod deosebit de corfioţi, fiind considerat ocrotitorul insulei. În semn de mulţumire pentru minunile săvârşite, de patru ori pe an în Corfu se fac procesiuni cu moaştele Sfântului Spiridon.

Una dintre aceste procesiuni are loc pe 11 august, când corfioţii sărbătoresc minunea salvării insulei de Sfântul Spiridon. Pe 11 august 1716, turcii atacaseră Insula Corfu, dar, prin intervenţia în chip minunat a Sfântului Spiridon, atacul a eşuat. Acest eveniment este consemnat în mai toate cronicile timpului. În amintirea minunilor Sfântului Spiridon, în Corfu se mai fac procesiuni în Duminica Floriilor, în Sâmbăta Mare şi în prima duminică a lunii noiembrie. Este cunoscut faptul că Sfântul Spiridon i-a izbăvit pe corfioţi din ciumă şi din foamete şi a alungat sărăcia.

Sfântul Spiridon s-a născut în jurul anului 270 în Askia, din Cipru, în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare. Era păstor de oi, a fost căsătorit și a avut o fiică. După ce și-a pierdut soția, atât el cât și fiica sa Irina s-au călugărit, Sfântul ducând o viață ascetică și închinată ajutării semenilor.

A fost ales episcop al cetății Trinitunda de lângă Paphos, continuând să îngrijească și Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

334 CATEHEZĂ oile, fiind de o modestie aparte.

Pentru viața sa curată, Spiridon a fost ales episcop al cetății Trinitunda, aflată aproape de orașul Pafos, în această calitate el participând și la Sinodul Întâi Ecumenic (Niceea, 325).

A fost arestat și exilat pentru o vreme în timpul persecuțiilor împăratului Maximilian, însă și-a reluat locul ca episcop al Trinitundei.

El a participat astfel la primul Sinod Ecumenic, cel de la Niceea din anul 325, unde a demonstrat necredincioșilor conduși de Arie că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt Trei și Unul, Sfânta Treime, luând o cărămidă în mână. A făcut semnul crucii și cărămida s-a descompus în cele trei elemente: foc, apă și pământ. Aceasta este minunea cunoscută din timpul vieții, focul ridicându-se, apa curgând printre degete, iar pământul rămânând în palme.

Cum au ajuns în insula Corfu Moaștele Sfântului Spiridon Sfântul Spiridon a decedat la o vârstă înaintată, mai ales pentru acea vreme, la 78 de ani, fiind înmormântat în cetatea din Trinitunda. Moaștele sale au fost mutate la Constantinopole, pentru a le păzi de invaziile saracinilor. Când i-a fost deschis mormântul (pentru a muta moaștele) s-a descoperit că relicvele erau nu erau putrezite și în coșciug mirosea a bucuioc, planta regală, ambele lucruri fiind semne divine care confirmă sfințenia sa.

După căderea Constantinopolelui, în 1489 un călugăr, părintele Georgios Kalohairetis a adus moaștele Sfântului Spiridon și pe cele ale Sfintei Teodora în Corfu, într-un coșuleț împletit.

De aici vine și numele Sfântului, spiros „σπυρις” însemnând în limba greacă coșuleț.

Rămășițele au fost în posesia familiei Kalohairetis, una dintre cele mai înstărite familii de pe insulă. Ulterior, după ce fiica sa Asimia s-a măritat cu unul dintre fiii familiei Voulgari din Corfu, aceasta a primit ca zestre rămășițele Sfântului Spiridon.

Moaștele au fost păstrate într-o biserică privată, care aparținea familiei Voulgari. Biserica Voulgari era localizată în piața San Rocco și a trebuit să fie demolată după primul mare atac otoman, din secolul 1537 condus de însuși Suleyman Magnificul. În 1580, după demolarea bisericii din San Rocco, reclivele au fost mutate în actuala biserică, construită în interiorul fortificațiilor în Campielo, cum se numește și azi orașul vechi.

Moaștele Sfântului Spiridon nu au mai părăsit insula, exceptând mâna sa dreaptă, care a avut o istorie aparte. A fost trimisă la Roma, unde a fost ținută în biserica Santa Maria în Vallicella, fiind dăruită Papei Clement al VIII-lea de către Cardinalul Cesare Baronio. Aici a rămas până în anul 1986, când la insistențele Episcopului insulelor Corfu și Paxos mâna dreaptă a Sfântului a fost înapoiată corfioților. De atunci mâna dreaptă a părăsit insula de câteva ori, fiind adusă inclusiv în România de două ori și în Rusia, numai în țările ortodoxe.

Jumătate dintre corfioți poartă numele de Spiridon În Corfu mulți locuitori poartă numele de Spiridon, sau Spiridula, varianta feminină a numelui, cam jumătate dintre locuitori, mulți având, desigur, și un alt nume. Dar vom remarca www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 335 că sunt multe taverne, baruri, locuri de închiriat bărci, plaje cu denumirea de Spiridon. Există cel puțin un Spirodon sau o Spiridula în fiecare familie.

Sfântul Spiridon, sfântul care își părăsește racla Se spune că Sfântul Spiridon își părăsește periodic racla, părinții care slujesc mărturisind că sunt momente în care Sfântul nu este acolo, iar când revine, corpul său este cald și veșmintele prăfuite. Papuceii săi se tocesc periodic, acesta fiind și motivul pentru care sunt schimbați, iar bucățele din ei sunt înmânate turiștilor.

Dacă vizitați Biserica Sfântului Spiridon, puteți primi gratuit un pliculeț de hârtie cu „papucei” de la magazinul care se află în biserică. Se oferă numai câte un pliculeț de persoană și nu se vând. Însă puteți cumpăra alți „papucei” din material.

Locuitorii insulei Corfu au o mare dragoste față de Sfântul Spiridon. Pe data de 11 august toți locuitorii se întâmpină unii pe alții cu Xronia Polla, ceea ce înseamnă La Mulți Ani, pentru că este o mare sărbătoare, fiind una dintre cele patru dăți pe an în care moaștele Sfântului sunt purtate prin oraș (orașul Corfu) în sunet de fanfară. Sunt câteva Filarmonici în insulă și toate iau parte la procesiune, oamenii fiind îmbrăcați în costume medievale.

Pe 11 august se sărbătorește ajutorul dat de Sfântul Spiridon în apărarea insulei de otomani Data de 11 august este sărbătorită în același mod de câteva sute de ani, încă din secolul al XVIII-lea, pentru a cinsti ajutorul dat de Sfântul Spiridon în apărarea insulei de otomani. Știm că insula Corfu nu a fost sub ocupație otomană timp de 5 secole, spre deosebire de restul Greciei, fiind însă sub ocupație venețiană 4 secole. În anul 1716 au debarcat 33 000 de otomani pe insulă. Au trecut insula prin foc și sabie, omorând și luând prizonieri peste 28 000 de corfioți.

Venețienii și o parte a populației s-au refugiat în cetățile fortificate, generalul venețian Schulenburg conducând apărarea. Datorită faptului că a respins atacul, i s-a ridicat o statuie încă din timpul vieții, aceasta fiind acum în fața cetății vechi din orașul Corfu. Însă corfioții preferă să spună că Sfântul Spiridon le-a salvat insula, nu venețienii. Cu siguranță au motive, având în vedere că venețienii nu au mai lăsat majoritatea „inutililor” femeile, bătrânii și copiii să intre în cetate. Au lăsat doar o parte și pe bărbații apți de luptă, lăsând majoritatea populației la discreția invadatorilor.

Este un episod despre care nu prea se scrie în cărțile de istorie, dar încă adânc înrădăcinat în memoria locuitorilor de pe insulă. Venețienii au folosit resursele insulei, poziția ei strategică, castelele lăsate de bizantini, totul pentru bunăstarea proprie, viața locuitorilor conta prea puțin, inclusiv tiparul fiind interzis.

Sfântul Spiridon a salvat insula Corfu de otomani în 1716 Întorcându-ne la atacul otoman din 1716, conform relatărilor, Sfântul Spiridon, în straie călugărești și cu o cruce în mână a făcut ravagii în rândul armatelor otomane, semănând groaza, Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

336336 CATEHEZĂ purtând făclii aprinse. Ajutorul său a fost recunoscut și de venețieni, chiar din acele timpuri fiind purtate moaștele sale în oraș, pe 11 August.

Tot în anul 1716, compozitorul Antonio Vivaldi a compus oratoriul „Juditha triumphans” pentru a onora această mare victorie. Însă, Sfântul Spiridon a salvat insula de patru ori, pe insulă fiind patru procesiuni pe an, pentru a onora aceste minuni: ź De foamete în anul 1550 – procesiunea din Sâmbăta Mare. ź De plagă în anul 1630 – procesiunea din Duminica Floriilor. ź De molimă în anul 1673 – procesiunea din prima duminică din luna noiembrie. ź De turcii otomani în anul 1716 – procesiunea din data de 11 August.

Biserica Sfântului Spiridon nu este Catedrala insulei, Mitropolia este alta Greșit în unele scrieri există informația că moaștele Sfântului Spirdon se află în Catedrala din insula Corfu. Acest lucru nu este adevărat. Moaștele Sfântului Spiridon sunt în biserica care îi poartă numele, din Corfu (sau Kerkyra cum este cunoscută insula Corfu în Grecia) dar Catedrala, respectiv Mitropolia este alta. În Catedrala – Mitropolie din Grecia – se află moaștele Sfintei Teodora, împărăteasa Bizanțului. Racla conține toate moaștele, iar în Mitropolie mai sunt câteva icoane vechi, dintre care una pictată pe piele de animal, veche de peste 7 secole. Mitropolia din Corfu este Mitropolia insulelor Corfu și Paxos.

Cu toate acestea, Biserica Sfântului Spiridon este cea mai importantă de pe insulă și are cea mai înaltă clopotniță. Este la fel ca în Roma: Bisercia Sfântul Petru este basilică, nu este Catedrala. Catedrala Romei este Arhibasilica Sfântului Ion din Lateran, unde este scaunul eclesial al episcopului Romei, care este Papa. Deci faptul că este cea mai importantă biserică de pe insulă nu face Biserica Sfântului Spiridon să fie și Catedrală. Este biserică.

Se fac des aceste confuzii, nu este neobișnuit, dar insist deoarece și Mitropolia poate fi vizitată, dar mulți cred că au vizitat-o deja și pierd un loc deosebit, precum scriam mai sus.

Biserica Sfântului Spiridon din insula Corfu Biserica actuală a Sfântului Spiridon a fost construită în anul 1596, ea înlocuind vechea Biserică a familiei Volgari, din San Rocco, dărâmată în urma zidirii zidurilor orașului vechi.

Moaștele Sfântului Spiridon au fost aduse aici în anul 1590.

Tavanul bisericii a fost realizat din plăci de lemn aurite, sculptate de Panagiotis Doxaras în anul 1727. În timp s-a deteriorat, fiind refăcute de către Nicolaos Aspiotis.

Nu există o cameră subterană, planurile Bisericii fiind realizate în mod deliberat așa cum sunt, pentru ca racla Sfântului să fie cât mai accesibilă. În biserică sunt multe icoane valoroase, una chiar cu Sfântul Nectarie.

Profesor Vasilica Dimitriu Sîrghie - Colegiul Național „Mihail Sadoveanu"- Pașcani

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 337

Meditație duhovnicească Un copil intră într-o cofetărie.

Cere un pahar cu apă.

Vânzătoarea îl refuză. „Îmi puteți spune cât costă prăjitura asta cu ciocolată?” „Doi lei”, răspunde femeia plictisită. „Dar o prăjitură simplă?” „1,50 lei”, țipă ea la copil. „Bine, aduceți-mi o prăjitură simplă.” Ea îi aduce prăjitura și i-o trântește pe masă. Copilul plătește la casă apoi mănâncă prăjitura liniștit.

Când vânzătoarea merge să debaraseze masa, îi dau lacrimile. Copilul îi lăsase bacșiș 0,50 lei. Avusese bani suficienți, dar se mulțumise cu o prăjitură simplă...

Viața frumoasă nu constă din a avea ce este mai bun, mai frumos, ci în a trăi frumos față de semeni, a fi bun cu ei.

De fapt, numai așa trăiești frumos față de tine și vei fi și tu și ceilalți fericiți! Nu dominându-i pe cei din jur vei fi în vârf, ci iertând; admițând paguba.

Cine iubește poate ierta.

Pentru el, greșelile celuilalt sunt scrise cu cretă, nu cu marker permanent.

Cine nu iartă... nici nu iubește.

Cineva spunea că „Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te, dacă vrei să fii fericit o viață, iartă!” Iubește, iartă, uită.

E cea mai frumoasă artă!

Gândul de AZI: Cel slab nu poate să ierte, căci iertarea este atributul celor puternici.

Maria Gabriela Dimitriu Sîrghie - Clasa a VIII-a A, Colegiul Național „Mihail Sadoveanu”, Pașcani

Jertfa iubirii Modelul nostru de Om este lisus Hristos, Cel ce, Dumnezeu fiind, a lăsat slava Sa cea dumnezeiască şi S-a făcut om, pentru mântuirea noastră. Venind în lume şi trăind ca un om, lisus ne-a dat exemplu de smerenie, de iubire, de răbdare, de iertare, de înţelepciune, de ascultare, de implicare şi mai ales de jertfă.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

338 CATEHEZĂ Mântuitorul a adus în lume lumina Adevărului, i-a învăţat pe oameni cu timp şi fără timp, a săvârşit mari şi nenumărate minuni şi, totuşi, nu prin acestea ne-a mântuit pe noi. Mântuirea lumii s-a făcut prin jertfa Sa de pe Cruce. Prin această jertfă, lisus ca om, dar şi ca Dumnezeu în acelaşi timp, ne-a răscumpărat din robia păcatului, moartea Sa a biruit moartea noastră, iar Învierea Sa ne-a deschis şi nouă calea Învierii. Sângele Său vărsat pe Cruce a spălat păcatele noastre şi ne uneşte permanent cu Dumnezeu în Sfânta Taină a Împărtăşaniei.

Jertfa de sine pentru binele celorlalţi este semnul iubirii desăvârşite, după cum însuşi Mântuitorul ne spune: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi” (loan 15,13). Din exemplul şi din învăţătura Mântuitorului învăţăm că la temelia jertfei celei adevărate stă întotdeauna iubirea. De aceea, fie că postim, fie că ne rugăm, fie că ne ostenim în vreun fel, pe toate trebuie să le facem din iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, iar nu din obligaţie. Sfântul Apostol Pavel ne lămureşte în acest sens spunând: „De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt” (I Corinteni 13,1-2).

Jertfa noastră în această lume este asemenea crucii pe care fiecare creştin o poartă zilnic pe calea lui spre mântuire. Ne jertfim pe crucea vieţii noastre ori de câte ori uităm de noi pentru a-l ajuta pe celălalt, ori de câte ori răbdăm şi iertăm pe fraţii care ne-au greşit, ori de câte ori renunţăm la orgoliile sau la plăcerile noastre egoiste pentru a fi sensibili la necazurile şi greutăţile celor din jurul nostru.

Jertfa din iubire stă la temelia tuturor realizărilor lumii, începând cu jertfa mamei pentru naşterea şi creşterea copiilor ei, continuând cu jertfa celor care din iubire pentru Dumnezeu au părăsit plăcerile acestei vieţi pentru a sluji doar Domnului în mănăstiri, jertfa martirilor pentru apărarea şi păstrarea dreptei credinţe, jertfa eroilor pentru apărarea ţării, jertfa oamenilor de cultură şi de ştiinţă care au contribuit la progresul cunoaşterii, şi mergând până la jertfa fiecăruia dintre noi atunci când folosim darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu pentru a face întotdeauna binele.

Sub îndrumarea domnului Gheorghe Măriuța

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 339

Opusul iubirii este indiferența „Opusul iubirii nu este ura, ci indiferența. Dacă iubirea este o stare sau un vis fără sfârșit, o «moștenire a Împărăției Cerurilor», indiferența este o stare în care totul devine fără sens și rost. Indiferența este o lașitate, este o lăcomie nesățioasă materializată într-un pântece plin cu un creier bine spălat.

Indiferența este lipsa rugăciunii unuia pentru altul, este o paralizie a sufletului, este iadul veșnic. Indiferența este manifestarea nimicului și absurdului, este o boală duhovnicească.” (Preot Petru Munteanu) Eram tentată de foarte multe ori să cred, că opusul iubirii este ura, dar după ce am ascultat înțeleptul cuvânt de învățătură al părintelui Preot Petru Munteanu, în duminica Înfricoșătoarei Judecăți, am conștientizat, că într-adevăr, nu ura este opusul iubirii, ci indiferența, indiferența care întunecă totul în jurul nostru, indiferența care ne ține legați strâns, pe tot mai mulți dintre noi, în lanțurile ei groase și grele, indiferența care împietrește și urâțește sufletele celor care o invită în ospeție acolo, indiferența care ne îmbolnăvește fără milă întreaga ființă, de cancerul neiubirii, nesimțirii, nelucrării, egoismului și individualismului.

Așadar, indiferența este orbire și surzenie sufletească. Indiferența îți acoperă ochii trupești și sufletești cu ochelari întunecați, prin care nu mai reușești să vezi mâinile întinse spre tine de un semen greu încercat, care are nevoie să fie sprijinit pe drumul Golgotei lui, prin care nu mai vezi nevoia profundă de iubire și comuniune din jurul tău, prin care nu mai vezi nevoia acută de milostivire, compasiune, empatie și solidaritate, nevoia de simț civic, nevoia de implicare care poate schimba în bine lumea noastră.

Indiferența îți acoperă urechile trupești și sufletești cu un văl gros, prin care nu se mai aude deloc strigătul de ajutor al aproapelui doborât de greutățile vieții, prin care nu se mai aud șoaptele divine ale Creației Tatălui Ceresc, prin care nu se mai aude glasul celui de lângă tine, care nu vrea să fie protagonistul unui monolog, ci al unui dialog, prin care nu se mai aud șoaptele de iubire ale aproapelui care are nevoie să i se potolească și lui, foamea și setea de iubire și de atenție.

Indiferența este singurătate adâncă, chiar și atunci când ești înconjurat/ă de oameni, indiferența rupe firele de comuniune cu Doamne și semenii, indiferența te înstrăinează definitiv de frații și surorile tale întru Hristos - Domnul și te înfrățește cu cel rău și inuman, ce te ademenește cu traiul în spațiul neiubirii și morții sufletești. Indiferența te sărăcește în valori creștine și morale, indiferența îți alungă afară din suflet, sentimentul nobil și frumos, de iubire necondiționată, indiferența te transformă într-un insensibil fără inimă și suflet.

Indiferența îți adoarme conștiința, indiferența te face să nu te mai simți vinovat/ă când nu iei atitudine în fața violenței, nedreptății, umilinței și exploatării aproapelui tău. Din cauza indiferenței noastre sunt uciși cu sânge rece, femei și copii, de către agresorii lor, deși strigătul de ajutor răsună în afara zidurilor martore la multă violență și suferință. Din cauza indiferenței Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

340 CATEHEZĂ noastre, mor pe stradă persoane ce suferă un atac cerebral, fiindcă ne este mai comod să trecem pe lângă ele, crezând că sunt în stare de ebrietate și își merită „soarta”, decât să verificăm care este realitatea. Orice clipă e prețioasă pentru un semen bolnav sau accidentat, ajutorul acordat la timp poate salva o viață, poate oferi o șansă în plus la o viață normală, fără sechele ale bolii sau accidentului.

Din cauza indiferenței noastre, preferăm să aruncăm tot ce ne prisosește, în loc să oferim cu iubire și compasiune: o haină, o pereche de încălțăminte, o jucărie, o bucată de pâine, celor lipsiți de toate acestea. Din cauza indiferenței noastre, preferăm să pierdem ore în șir în fața unui calculator sau televizor, decât să ne vizităm bunicii, rudele, vecinii, prietenii care tânjesc după un cuvânt cald și bun, care au nevoie de un sfat, de o îmbărbătare, care au nevoie de a fi ascultați cu atenție și iubire. Din cauza indiferenței noastre pentru nevoile și dorurile sufletului nostru, pierdem cea mai mare parte a timpului vieții – dar de la Milostivul Dumnezeu – împlinindu-ne doar nevoile trupești, multe dintre ele fiind de prisos și deșarte. ,,Nu ești fericit când ești insensibil și nici liber când te înstrăinezi.” Așa este.

Ca să nu fii insensibil, cum ar trebui să fii? Ar trebui să fii un om iubitor de Dumnezeu şi de semeni, un om milostiv şi bun, un om altruist, care pune pe primul plan interesul şi nevoile semenilor, şi nu pe cele proprii. Şi cum este oare, un astfel de om? Cu siguranță, este fericit când ştie că a făcut un bine semenului său, când ştie că a putut ajuta cu ceva, când ştie că a adus un strop de bucurie și speranță în viaţa cuiva. Fericirea naşte fericire. Şi, insensibilul dacă nu aduce fericire în jurul lui, este un om fericit? Nu, nu este! Ca să nu fii insensibil ar trebui să dăruieşti multă iubire în jurul tău, ar trebui să nu fii egoist sau orgolios, ar trebui să te bucuri de orice realizare a semenului tău, ar trebui să îl ajuţi necondiționat, cu toată dragostea, când are o problemă, dar omul indiferent și insensibil are inima împietrită, are inima imună la iubire, are inima sloi de gheaţă. Insensibilul este cel mai autentic egoist, el dacă o duce bine și toate îi merg ca pe roate, nu mai este interesat de ce se întâmplă în jurul său, crede că doar el merită: toată atenţia, toată iubirea și fericirea, toate darurile și binecuvântările. Nu crede că: Dar din dar se face Rai, nu crede că: Doar dăruind dobândeşti. Și, poate fi un om liber, un om care e robit de egoism şi de răutate? Nu poate fi liber, pentru că eşti liber, doar când eşti slujitor credincios al lui Dumnezeu, când Îl iubeşti pe Acesta şi pe aproapele tău, când împlineşti poruncile Domnului.

Când nu Îi slujeşti cu iubire și libertate responsabilă lui Dumnezeu şi semenilor tăi, devii slujitor al celui rău, devii robul lui și eşti strâns legat în lanţurile groase ale păcatelor și patimilor, de către acesta. Odată prins în capcana lui, cumplitul diavol al nesimțirii, nu vrea să îţi mai dea drumul, fiindcă în sfârşit şi-a găsit prietenul asemănător lui, insensibil, rău, egoist şi urâcios…

Oare cum ar fi lumea în care trăim, dacă nu ar fi atât de rece și împietrită, dacă egoismul nu ar fi regele ei și indiferența consoarta lui? Nu-i așa, că ar fi o lume mai frumoasă și mai luminoasă, o lume Rai, în care ar domni în pace: iubirea și compasiunea, responsabilitatea și implicarea, prietenia și comuniunea, altruismul și solidaritatea, bucuria și armonia?

Doamne, Doctorul trupurilor și inimilor noastre, Te rugăm, vindecă lumea noastră de boala indiferenței!

Doamne, Te rog, din tot sufletul meu, izbăvește-mă și pe mine, împietrita, de această gravă boală duhovnicească, vindecă-mă de cancerul nesimțirii, ce îmi usucă încet, dar sigur www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 341 sufletul! Doamne, ajută-mă ca în pieptul meu să bată: Tic-tac, tic-tac, o inimă mare și sensibilă, o inimă care să îmbrățișeze cu brațele ei, cald și sincer, semeni ce au nevoie de alinare și comuniune! Doamne, înveșmântă-mi sufletul în iubire adevărată, ca să nu fiu nepăsătoare față de Jertfa Sfântă de pe Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos, ca să nu rămân indiferentă, insensibilă și nepăsătoare la durerea pe care I-o pricinuiesc cu păcatele mele câtă frunză și iarbă, cu amânarea pocăinței mele, cu indiferența mea față de mântuire și viața veșnică! Doamne, ajutămă să nu rănesc sau să ucid sufletește cu indiferența, răceala și nepăsarea mea, izbăvește-mă de acest greu păcat! Ajută-mă, Te rog, să nu îmi doresc să mă eschivez sau să fug de responsabilitățile familiale, religioase și sociale, ajută-mă să nu fiu în această lume, invizibilă și nefolositoare, leneșă și comodă, ajută-mă să nu îmi îngrop talantul sau talanții în pământul indiferenței și nepăsării, în pământul egoismului și individualismului! Doamne, ajută-mă, Te rog, să trăiesc starea rugăciunii sincere pentru aproapele și starea iubirii autentice față de toți semenii mei, iubire care nu poate rămâne niciodată indiferentă la tristețe, singurătate sau durere, iubire care nu așteaptă nimic în schimb, iubire care izvorăște din Hristos – Izvorul Iubirii necondiționate și Milostivirii infinite! Doamne, învață-mă lecțiile frumoase și folositoare ale slujirii, dăruirii de sine, omeniei, altruismului, compasiunii, solidarității, empatiei și comuniunii!

Doamne, ajută-mă să respir iubire, să mă hrănesc cu iubire, să-mi potolesc setea cu apa iubirii!

Doamne, ajută-mă să îmi fie sufletul înveșmântat în lumină și bogat în sensibilitate!

Doamne, ajută-mă să trăiesc în spațiul Învierii lui Hristos, unde indiferența lipsește cu desăvârșire și unde nu există diferențe între oameni – copiii lui Dumnezeu!

Amin!

Cristina Toma

Ce vreți să vă facă vouă oamenii, faceți și voi lor asemenea care zice: iubiți pe vrăjmașii voștri!

Ce vreți să vă facă Această poruncă este dată de însăşi vouă înţelepciunea oamenii, şi Cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos, faceți și voi Însă, că este cu nepuțință a o duce la lor îndeplinire asemenea, acest verset cu fapta, gândește tot omul necredincios. pe cât de Dar nu e așa, căci Bunul şi Preasfântul scurt e, Mântuitor niciodată n-a spus vreo învăţătură în lume, Pe atât de înaltă și desăvârșită învăţătură Care să nu se poată împlini de oameni, pentru mântuirea sufletelor omeneşti, el are.

Această învățătură cuprinde toată mântuirea, căci El știe tot adâncul neputinței firii noastre. Şi cum a început Hristos să înveţe această căci ea ne învaţă să-i iubim pe dușmani, învăţătură Așa cum ne învață cuvântul Evangheliei sfinte, Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

342 CATEHEZĂ Ci pe toți oamenii, fie ei și cei ce nu ne iubesc a iubirii de vrăjmaşi? Prin cuvintele: și nu ne doresc binele, fie chiar şi vrăjmaşii.

Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor asemenea. Iată cât adevăr de Căci ne zice Domnul, dacă iubim pe cei ce ne iubesc, mare ce răsplată avem, că așa fac și păcătoşii Și câtă dreptate, cuprind aceste dumnezeiști Şi, dacă dăm împrumut celor de la care cuvinte, nădăjduim așadar, să luăm seama cu toții la ele. să luăm înapoi, ce mulțumire mai avem, Că şi păcătoşii dau cu împrumut, ca să primească De nu vrem ca alții să ne pricinuiască vreun înapoi întocmai, de aceea dacă vrem lucru rău, nici noi să nu le facem vreun rău.

De nu vrei ca altul să te vorbească de rău, Să fim fiii Celui Preaînalt și răsplata noastră nici tu nu bârfi sau cleveti, sau osândi pe multă semenul tău. să fie, cu împrumut să dăm celui ce ne cere Fără să nădăjduim nimic în schimb, să fim De nu vrei să fii dușmănit nu dușmăni, de nu vrei să fii batjocorit nu batjocori deci milostivi precum și Tatăl nostru milostiv nicicând. este.

Așadar, să facem oricând bine celui care De nu vrei să fii furat nu fura de la altul, puternic de nu vrei să fii mințit spune adevărul oricând. ne urăște, să iubim pe cel ce ne dușmănește De nu vrei să fii dușmănit nu dușmăni și nu Și Apostolul ne învață că nu se biruieşte răul urî, cu rău, de vrei să fii iertat pentru greșeli, ci întotdeauna răul cu binele se biruiește.

Iartă și tu pe greșiții tăi, de vrei să fii cinstit și să nu fii trecut cu vederea, nici tu nu ocoli Dar noi păcătoşii zicem: Cum să binecuvintez sau cum să-l iubesc pe acela care mă Pe cel de lângă tine, acordă tuturor respect ocărăşte? și atenție, fără discriminare, necondiționat.

De vrei să primești daruri dăruiește cu bucurie, Cum pot, oare, să-i fac eu bine aceluia ce mă bate ca să fii iubit iubește autentic, sincer, curat. şi mă vatămă şi pururea mă prigoneşte?

Părintele Cleopa ne spune că aceasta e măsura Credem că nu se poate să răspunzi la răutate dreaptă pe care nimeni n-o poate tăgădui. cu iubire, De vreau să biruiesc răul să fac doar bine dar totul e posibil cu ajutorul Domnului. și tot ce voiesc să-mi facă altul, să-i fac şi eu Uităm că porunca divină a iubirii de dușmani lui. a fost împlinită, chiar înainte de Legea Darului, Și atunci se păstrează caldă toată dragostea De aleşi ai lui Dumnezeu, cu mii de ani înainte de aproapele şi dreptatea lui Dumnezeu. de venirea Mântuitorului Hristos în lume.

Iar după această dreptate a Sfintei Evanghelii, În Legea Veche David iubea pe vrăjmașul său de care trebuie să fim conștienți mereu, Saul, Mântuitorul Hristos ne-a dat o învăţătură care-l prigonea și-l căuta să-l omoare. şi mai desăvârşită, adică să nu iubim numai David se ducea şi-i cânta psalmi Împăratului prietenii, www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 343 Saul, când diavolul fără odihnă îl muncea Şi, duhul necurat simțind puterea psalmilor lui David, se ducea de la Saul, care se liniştea.

Dar când se scula de jos, întreba unde-i David şi punea mâna pe suliţă să-l omoare. Şi de trei ori a lovit cu suliţa în perete, socotind să-l omoare pe David, pe doctorul lui.

David îl izbăvea de dracul ce-l chinuia neîncetat, iar el îi dorea moartea binefăcătorului.

David şi-a arătat dragostea faţă de Saul şi altă dată, când cu a lui oștire dormea într-o peșteră Din pustiul Zif și, când Abisai, un general din oastea sa, a vrut pe Saul să-l ucidă cu a lui suliță, Nu l-a lăsat să-l omoare pe unsul lui Dumnezeu, și atunci i-a tăiat numai o bucată de haină, Ca să știe că aproape de el a fost, dar i-a cruțat viața, fiindcă se temea de Dumnezeu și nu putea Să facă rău, nici chiar vrășmașului ce dorea săi ia viața, așadar, de la David să-nvățăm iubirea.

Să o învățăm și de la Moise, care nu L-a lăsat pe Dumnezeu să pedepsească pe poporul răzvrătit, Preferând să moară mai bine el în locul poporului, chiar dacă l-a amărât și împotriva lui a cârtit.

Dar Arhidiaconul Ştefan, cea dintâi oaie a lui Hristos care a mers în urma Lui, cum a murit?

Era lovit fără milă cu pietre și bolovani, iar el spunea rugăciuni de iertare pentru ai lui prigonitori.

Cu multă iubire L-a rugat pe Iisus să nu le Hai cu noi - Retrospectiva 2019

socotească păcatul acesta, așa să fim și noi iertători Cu greșiții noștri, să fim următori ai mucenicilor și sfinților, care când erau huliți și prigoniți, Răspundeau prin vorbe bune și niciunul nu se răzbuna cu rău, ci biruiau tot răul cu binele, Ei împlinind această poruncă a Evangheliei, iar Mântuitorul Iisus a împlinit-o mai înainte De toţi cei din Legea Darului, căci atunci când pe Cruce era răstignit, se ruga Tatălui, fierbinte: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!

Mântuitorul şi cu fapta ne-a învăţat iubirea de dușmani.

El dă ploaie peste tot pământul, peste cei credincioși și peste cei ce doar cu numele sunt creștini Și-L răstignesc în toată clipa cu fărădelegile lor, Îl răstignesc cu răutatea și cu neiubirea lor.

Dar Dumnezeu – izvor de iubire – răsare soarele și peste cei păcătoși, nu numai peste cei drepți.

Dacă Dumnezeu ar ține seamă de toate păcatele, fărădelegile și ale noastre nenumărate răutăți, Ar trebuie să stăm fără să răsară soarele şi fără să avem picătură de apă pe faţa pământului, Pentru că toți în toată vremea, nu împlinim poruncile Domnului și suntem vrăjmaşii Lui. Poate va zice cineva: Dumnezeu poate face aceasta, pentru că este Dumnezeu Atotputernic, Dar eu sunt om şi după legea firii, eu pe cel ce mă urăşte nu pot vreodată să-l iubesc autentic.

Da, nu putem noi, dar poate Dumnezeu. Şi www.haicunoi.com

344 CATEHEZĂ noi, și răutății, să nu cădem niciodată în al neiubirii dacă ne rugăm Lui şi dacă rămânem întru El, hău!

Putem face aceasta, că dacă adânc ne rugăm Să nu alungăm din noi Duhul cel Sfânt Preabunului Dumnezeu, El ne ajută să iubim la al lui Dumnezeu și dragostea Mântuitorului fel.

Hristos!

Să fim izvoare de bunătate, blândețe, iubire, Să ne iubim unul pe altul, să ne purtăm milă sarcina și iertare, să avem mereu un suflet frumos! unul altuia și să facem bine celor ce ne fac Să împlinim porunca iubirii de vrăjmași, rău! ca să devenim cu toții, cetățeni ai Raiului prealuminos!

Să nu fim ucigași de oameni, din cauza urii

Cristina Toma

Iubi-Te-voi, Sfinte Nectarie - Bunicuţul meu din Cer! Când sunt dor. împovărată de Iubi-Te-voi, Sfinte Nectarie, grijile şi necazurile pentru că eşti al meu drag Sfânt ocrotitor. vieții și mă simt copleșită de Iubi-Te-voi, Sfinte Nectarie, pentru al Tău grabnic şi necondiţionat ajutor. acestea, Iubi-Te-voi, pentru nemăsurata Ta iubire, Uneori cad în Sfinte, de mari minuni făcător deznădejdea care Iubi-Te-voi, Sfinte Nectarie, pentru că-mi paralizează vindeci și ține sufletul în întuneric cu iubire, răni adânci, ce dor, Răni adânci săpate de răutatea deznădejdea rea dinlăuntrul meu şi a celor din jurul meu, Alteori ridic ochii la Cer şi cred cu tărie că: Maica Domnului mai strălucitoare decât Răni adânci săpate de invidie, egoism, soarele nedreptate - răni ale păcatului greu.

Mă acoperă cu mantia iubirii de mamă, Iubite-voi, Sfinte Nectarie, pentru că îmi ştergi ochii trupului şi inimii mă acoperă cu mantia blândeții și bunătății De lacrima amară a urii, tristeţii, Sale singurătăţii, judecăţii şi nemulţumirii. Şi Sfântul Nectarie „Bunicuţul” meu din Cer Iubi-Te-voi, Sfinte Nectarie, Dar de la Doamne - mi-e înger păzitor. pentru că Tu eşti Bunicuţul meu tare blând.

Cu glasul inimii îi cânt Acestuia, un cântec Eşti bunicuţul meu milostiv şi bun, căruia nu-i voi putea mulţumi nicicând de slavă, un cântec scris cu note de iubire şi www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 345 Pentru infinitele daruri frumoase şi de folos - lăcrămioare divine de sinceră şi adâncă căinţă. daruri binecuvântate, minunate Iubirea Ta îmi descătuşează energiile Daruri ce mi-au bucurat sufletul şi inima, creatoare daruri în sfântă iubire înveşmântate. şi forează adânc în peştera sufletului meu, Mă copleşeşti cu iubirea Ta, ce-mi dă putere Scoţând afară resurse pe care nu ştiam că le posed, să mă ridic când sunt doborâtă de Cruce, resuse nebănuite - daruri de la Dumnezeu, Când mă simt singură, neajutorată, Ce mă ajută să îmi înmulţesc talanţii şi să neînţeleasă, nu mi-i îngrop în egoism, indiferenţă şi lene fără sprijin care de jos să mă ridice. grea, Iubirea Ta îmi uşurează poverile, chinurile Ce mă ajută să dau viaţă visurilor îndrăzneţe şi suferinţele, iubirea Ta mă înaripează şi să-mi împlinesc frumos şi bine, menirea Cu credinţă tare şi cu nădejdea mântuirii, mea. iubirea Ta, întreaga-mi viaţă înseninează.

Iubirea Ta e soare luminos ce-mi topeşte cu căldura lui, gheaţa nesimţirii sufletului. Iubi-Te-voi, Sfinte Nectarie, pentru că Tu scoţi la iveală, copilul pur, sincer şi timid din mine, Iubirea Ta e pentru mine comoară divină Care cu o îndrăzneală şi o sinceritate de mare preţ, e comoară nepreţuiţă a Harului copilărească Ce-mi curăţeşte întreaga fiinţă de mâlul îţi împărtăşeşte toate secretele ascunse bine păcatului, ce-mi îmbată sufletul de dor, De dor de Doamne, de dor de Cer, de dor De toţi cei ce nu îl înţeleg şi sunt indiferenţi la nevoia de Acasă, de dor de-al Vieţii - Izvor.

Iubirea Ta e o iubire dulce, ce mă îmbrăţişează lui de dialog, la nevoia lui de comuniune.

Tu eşti confidentul meu, Tu eşti cufărul cu braţe de bunic, calde şi ocrotitoare. secretelor, Iubirea Ta e ancoră tare în toate furtunile vieţii mele, e izvor de rugăciune mijlocitoare, frământărilor, întrebărilor şi dilemelor mele.

Tu eşti Bunicuţul meu drag, căruia nimic De rugăciune neadormită, ce mă fereşte şi mă apără de primejdiile ce mă pasc la tot nu-i pot ascunde şi de care nu mi-e niciodată ruşine pasul, De rugăciune de foc, de rugăciune curăţitoare Să mă descopăr şi cu defecte, nu numai cu calităţi, şi vindecătoare, ce mă ridică din tot abisul.

Din tot abisul grijilor, temerilor și fricilor mele, şi cu păcate, nu numai cu virtuţi creştine, Să mă descopăr şi cu întuneric adânc, nu din tot abisul în care m-a aruncat păcatul. numai cu lumină, Iubirea Ta îmi preschimbă sufletul dintr-o şi cu neputinţe, nu numai cu realizări, buruiană, într-o floare gingaşă, minunată, Şi cu iadul, nu numai cu Raiul din inima mea, Într-o floare cu petale viu colorate în culorile să mă descopăr cum sunt, cu toate ale mele speranţei, într-o floare puternic înmiresmată stări.

Cu parfum de lăcrămioare de: bucurie, dor de Iubi-Te-voi, Sfinte Nectarie, pentru că nu te bun superi şi frumos - lăcrămioare de recunoştinţă niciodată când strig cu îndrăzneală la Tine, Cu parfum de lăcrămioare pure şi curate, Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

346 CATEHEZĂ Când înalţ un strigăt disperat de ajutor pentru Că m-a binecuvântat să-mi fii „înger păzitor” cu aripi de iubire şi lumină pe-a vieţii mele, semenii mei încercaţi de ispite sau pentru Cale. mine. Îi mulţumesc lui Doamne, în fiecare clipă Iubi-Te-voi, Sfinte Nectarie, pentru că îmi pentru toate binecuvântările ştiute şi neştiute îndeplineşti ale Tale toate rugăciunile plăcute lui Dumnezeu.

Iubi-Te-voi, Sfinte Nectarie, pentru că mă ajuţi Şi Te voi iubi cu o iubire infinită, aşa cum îi iubesc nepoţii pe bunicii lor, cu o iubire grabnic curată. şi nu mă laşi niciodată singură, la greu.

Iubi-Te-voi, Sfinte Nectarie, Bunicuţul meu drag Sfinte Nectarie, inima îmi cântă pe note de din Cer, şi azi, şi mâine, în viaţa mea toată! veşnică iubire, pe note de recunoştinţă profundă Pentru izvorul bogat al milelor tale, pentru TE IUBESC, TE IUBESC, TE IUBESC, SFINTE izvorul bogat, NECTARIE, BUNICUŢUL MEU DIN CER!!! care cu binecuvântări sfinte mă inundă.

Sfinte Nectarie, sunt atât de fericită că Tu eşti Bunicul meu din Cer şi-I mulţumesc lui Doamne, Cristina Toma

Iubirea de Dumnezeu și aproapele este cheia mântuirii În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi". Atunci Iisus ia zis: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu.

Dar el, voind să se îndreptăţească pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc, venind şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Deci, care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Iar Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea. (Luca 10, 25-37) www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 347 De vrem să petrecem și să ne veselim în Rai Să le insuflăm acestora, nădejde și credință, Să le fim umăr de nădejde în a lor suferință! cu îngerii Să vindecăm cu iubire și bunătate, boala Să învățăm cu credință și sârguință lecțiile sufletească, iubirii!

Să ne rugăm să dobândim virtutea iubirii și Să îngrijim cu răbdare pe semenul cu boală trupească! milostivirii, Să dăm un sfat înțelept când Domnul ne Să ne rugăm să fim atinși de luminează, aripa îngerească a compasiunii!

Să dăruim fără zgârcenie, zâmbete Să ne rugăm să fim următori vrednici ai lui ce viața-nfrumusețează!

Hristos, Să fim un far în întunericul oricărei dureri, Să ne rugăm să fim oameni buni, cu suflet Să ne ajutăm aproapele să-și care ale lui frumos! poveri!

Să ne rugăm să fim precum milostivul Să fim purtătorii aproapelui pe targa samaritean, rugăciunii, Ca să putem revărsa în jur, iubire, din al inimii Să fim vindecători ce folosesc doar ocean! pansamentul iubirii!

Să ne luăm pe milostivul samaritean, model în Să nu fim insensibili, cu sufletul împietrit viață, Și să trecem orbi, pe lângă cel ispitit sau Să punem în fapte, tot ce credința necăjit, ne-ndeamnă și ne-nvață!

Să nu fim precum preotul sau ca acel levit Să îmbrăcăm pe cei goi, fără de haină, Să încălțăm pe cei desculți în prag de iarnă, Din Pilda Mântuitorului, ce din drumul lor nu s-au oprit Să dăm celor flămânzi din bucatele noastre Să dea o mână de ajutor aproapelui lor, de de pe masă, tâlhari rănit!

Să dăm celor însetați să bea apă dintr-o cană Să fim precum samariteanul ce s-a oprit pe frumoasă, cale, Să cercetăm pe frații de la-nchisoare, Să le fim oază de-mbărbătare și încurajare, Să ajute pe aproapele lovit și să-i lege rănile sale, Să ștergem lacrimile amare ale orfanilor Să toarne untdelemn și vin pe ele, durerea să îndurerați, aline, Să vizităm bătrânii singuri, în căsuțele lor Să-i caute adăpost și costul lui, cu doi dinari modeste, lăsați să achite, De copii și nepoți, ce pe meleaguri străine au Să roage gazda de cel rănit să aibă grijă bine, plecat Până când din al lui drum, el revine!

Sau de cei ce de soarta părinților lor, nu le-a mai păsat!

Să mergem și în aziluri să dăruim Să fim precum Samariteanul din pilda lui o îmbățișare sau măcar o floare, Hristos, Să ascultăm povești triste de viață Să fim creștini cu sufletul sensibil și milos, Să nu judecăm pe cei ispitiți de cel viclean și și să aducem puțină alinare! rău, Să ștergem și lacrimile văduvelor de pe obraz, Ce curg din belșug în urma greului lor necaz, Să-i ajutăm și să-i sprijinim să se ridice din Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

348 CATEHEZĂ E starea din spațiul Învierii lui Hristos, orice hău, Unde totul e minunat de frumos și de Să fim credincioși următori ai lui Hristos! luminos.

Să fim oameni ce nu se împiedică de E starea ce te apropie de Rai, de Acasă, prejudecăți, Să iubim, să fim solidari și prieteni cu oamenii E starea cea mai frumoasă și mai prețioasă. toți, Să ne dorim cu toții să trăim această stare, Să-i iubim și pe cei de alt neam sau etnie, Să ne dorim cu toții să nu trecem alături de Să-i iubim și pe cei aflați în sărăcie, cale, Să-i iubim, și pe cei albi și pe cei negri, Ca să nu rătăcim drumul spre Cer, spre Să-i iubim, și pe cei închiși, nu numai pe cei Hristos liberi, Și să ajungem în Iadul neiubirii, cel întunecos!

Să-i iubim, și pe dușmani, nu numai Să ne dorim să fim și noi modele pe cei ce ne sunt prieteni! de milostivi samariteni, Să ne dorim să fim iubitori, altruiști Și atunci putem spune că am învățat lecția și autentici creștini, iubirii.

Cu sufletul o floare de compasiune, Am învățat ce-nseamnă iubirea Cu sufletul o floare de empatie! necondiționată, Am învățat cât de frumoasă și de minunată E starea milostivirii, solidarității și compasiunii, E starea ajutorărării, prieteniei și comuniunii, E starea ce-a trăit-o samariteanul milostiv, E starea ce-o trăiește autenticul creștin,

Cristina Toma

Declarație de iubire „Ştiu faptele tale; iată, am lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă, fiindcă, deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai tăgăduit numele Meu” (Apocalipsa Sfantului Apostol Ioan, cap. 3, versetul 8).

Bunul Dumnezeu ne lasă la toţi o uşă deschisă, în iubirea şi milostivirea Sa, chiar dacă mulţi din jurul nostru ne consideră nedemni de iertarea şi iubirea Lui, dar numai Domnul ne cunoaşte cu adevărat inima noastră, numai El ştie pocăinţa noastră. Numai Domnul cunoaşte cu adevărat, dacă am păzit Cuvântul Său şi nu am tăgăduit numele Lui. Orice om, oricât de păcătos ar fi, mai are o nădejde la mântuire, mai are o nădejde că poate pune început bun în viaţa sa, deşi are o putere mică, fiindcă cu ajutorul www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 349349 Bunului Dumnezeu această putere poate deveni mare şi îl poate ajuta să devină învingător în lupta cu greşelile, cu păcatele şi patimile sale… Orice creştin poate fi primit din nou ACASĂ precum a fost primit cu multă iubire şi iertare fiul risipitor, dacă îşi doreşte cu adevărat întoarcerea sa acolo… „... am lăsat înaintea ta o ușă deschisã, pe care nimeni nu poate sã o închidă” - o declaraţie minunată de dragoste, pe care Domnul ne-o face în orice clipă, o declaraţie de iubire necondiţionată, o declaraţie care ne ajută să nu ne simţim niciodată singuri şi părăsiţi pe drumul vieţii, care ne ajută să ne ştim ocrotiţi de Bunul Dumnezeu, Ce ne deschide toate uşile pe care vor să ni le închidă potrivnicii noştri, potrivnicii credinţei noastre adevărate, potrivnicii Bisericii lui Hristos...

Doamne, ajută-mă, ca și întreaga mea viață să fie o declarație de dragoste pentru Tine și aproapele! Aș fi atât de fericită și de binecuvântată dacă aș auzi cu urechile inimii, aceste cuvinte ale Tale: „Știu faptele tale înveșmântate în iubire necondiționată, iată am lăsat înaintea ta o ușă larg deschisă, ușa iubirii, a iubirii care își are izvorul în Mine, și această ușă nimeni nu a putut să o închidă, fiindcă iubirea este forța acestei lumi, fiindcă dragostea nu cade niciodată, dragostea cu care ți-ai îmbrăcat întreaga ființă, nu a putut fi învinsă în războiul purtat de cel rău cu tine. Deși ai avut putere mică, tu ai iubit mult, ai păzit cuvântul Meu, ai păzit poruncile iubirii și nu ai tăgăduit numele Meu, cu iubire M-ai mărturisit, din iubire nu te-ai rușinat să arăți tuturor că vrei sã fii ucenica și următoarea Mea.” Doamne, ajută-mă să las mereu deschisă ușa iubirii divine, nu mă lăsa să Te țin la ușa sufletului și să nu Te las să fii Oaspete al inimii mele! Doamne, vreau ca toate ușile și ferestrele ființei mele să fie larg deschise, ca să fiu înveșmântată în lumina Ta cea sfântă, care alungă orice întuneric al păcatului, oricât de adânc ar fi el! Doamne, fără Tine nu am nicio putere în războiul duhovnicesc, fără Tine - Ajutător și Sprijinitor - nu am forța necesară pentru a ține piept vrăjmașului diavol, pentru a ține ușile virtuților creștine deschise și pentru a Te mărturisi cu întreaga mea viață! Doar Tu îmi insufli puterea de a ține piept răului din mine și din afara mea, doar Tu mă înarmezi cu curajul necesar pentru a Te mărturisi într-o lume în care multe uși Ți s-au închis, într-o lume săracă în iubire, într-o lume în care Cuvântul Tău nu mai este ascultat și înțeles, într-o lume care a uitat că, nu numai cu pâine se poate hrăni omul, într-o lume care tăgăduiește din ce în ce mai mult numele Tău, într-o lume în care libertatea cu care ne-ai înzestrat cu dărnicie, nu mai este folosită într-un mod responsabil.

Doamne, ajută-mă să am o credință lucrătoare, bogată în fapte bune și frumoase, în fapte de iubire, credință, smerenie și milostivire! Ajută-mă, Doamne, să răspund tuturor declarațiilor Tale de iubire, cu declarații de iubire, materializate în fapte înveșmântate cu ascultare, evlavie, recunoștință, autentică mărturisire, slujire, priveghere și cu jertfa iubirii! Doamne, deschide-mi ușa credinței roditoare, ușa mântuirii, ușa Învierii pe care nu o poate închide nimeni! Doamne, ajută-mă să nu mă îndrept niciodată spre ușile păcatului, ușile deschise larg de vrășmașul diavol, uși care se deschid cu cheia libertății iresponsabile, cu cheia împietririi sufletești, cu cheia uitării de Tine, cu cheia tăgăduirii numelui Tău, cu cheia mândriei, mândrie ce te face să te consideri buricul pământului, ce te face să crezi că ai puteri nemăsurate, ce te îndeamnă la neascultarea și nepăzirea cuvântului lui Dumnezeu!

Doamne, deschide-mi ușa dorului de Tine, deschide-mi ușa dorului de cuvântul Tău, ușa dorului arzător de Tine, pe care nu o poate închide nimeni, pe care nu o poate închide nicio Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

350 CATEHEZĂ legiune de diavoli, nicio patimă, nicio forță din lumea pământească!

Deschide-mi, Te rog, ușa ce duce spre spațiul minunat al vieții, spre spațiul Învierii Tale, spre spațiul Iubirii, Credinței, Nădejdii, Luminii, Rugăciunii și Smereniei, spre spațiul Adevărului și Înțelepciunii, Curajului și Răbdării, Milostivirii și Compasiunii, Prieteniei și Comuniunii, Libertății responsabile, Păcii și Bucuriei sfinte! Doamne, deschide-mi, Te rog, ușa Vieții veșnice, pe care nimeni nu poate să o închidă!!!

Doamne, ajută-mă să rup paginile murdare ale cărții vieții mele, după care voi fi judecată în fața Tronului Sfintei Treimi! Amin.

Cristina Toma

Pentru mama mea care m-a ucis Mamă, aş fi vrut să număr câte stele sunt pe cer, Aş fi vrut să calc pe frunze care cresc şi pier, Aş fi vrut să număr câte flori sunt pe câmpii, Aş fi vrut să mănânc din strugurii care sunt în vii, Aş fi vrut să număr peştii mici din râu, Aş fi vrut să trec printre spicele aurii de grâu, Aş fi vrut să văd câţi fulgi cad iarna din nori Aş fi vrut să zic şi eu de mii de ori Doamne, Ţie-Ţi mulţumim Şi din inimi te mărim!

Aş fi vrut să fiu şi eu fericit lângă tine, Dar tu, mamă, m-ai ucis fără să te gândeşti la mine.

Sentimente și gânduri către mama mea. Evoluţia pruncului de la procreere şi sentimentele pruncului către mama sa Săptămâna 1 Mamă, ce fericit sunt! Astăzi a început prima mea zi de viaţă. Tu încă nu ştii, dar eu exist.

Am o surpriză pentru tine. Voi fi băieţel. Voi avea ochii albaştri şi părul blond. Deja este stabilit aproape totul.

Săptămâna a 2-a Da, mama mea dragă, chiar dacă unii susţin că nu sunt încă o persoană reală, eu exist, sunt aici, îţi aud inima cum bate, în curând vei auzi şi tu inimioara mea cum va bate lângă inima ta.

Săptămâna a 3-a Iată, acum sunt în a treia săptămână, a început să mi se deschidă guriţa. Gândeşte-te, www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 351 mamă, că peste un an voi râde, iar mai târziu voi vorbi. Ştii care va fi primul cuvânt pe care îl voi rosti? Mama...

Săptămâna a 4-a Să ştii, dragă mamă, că azi am împlinit o lună şi a început să-mi bată inimioara de una singură. De acum, va bate încetişor pentru tot restul vieţii, pentru tine, Mamă, şi pentru Tata, pe care de-abia aştept să-l cunosc.

Săptămâna a 5-a Am ajuns în săptămâna a cincea, cresc câte puţin în fiecare zi, încep să mi se formeze mânuţele şi picioruşele. Dar trebuie să mai aştept ceva timp până când aceste picioruşe mă vor înălţa spre braţele tale, mamă, şi până când aceste mânute vor culege flori pentru tine şi îţi voi zice de 8 Martie: La mulţi ani, Mama!

Săptămâna a-6-a Cum, am ajuns în săptămâna a șasea. La mâini încep să mi se formeze degetele. Așa micuțe... sunt de-a dreptul drăgălașe. Cu ele voi mângâia obrazul tău, părul tău, mamă.

Săptămâna a 7-a Am ajuns în săptămâna a şaptea, mamă. Azi, ai aflat de la doctor că eu exist aici, lângă inima ta. Of, mamă, cât de fericită trebuie să fii!

Nu-i așa că ești fericită, mamă?

Săptămâna a 8-a Am mai crescut puțin, sunt deja în săptămâna a opta, cred că părinţii mei se gândesc ce nume să-mi pună. Dar ei încă n-au aflat că eu sunt băieţel şi că vreau să mă cheme Antonie.

Săptămâna a 9-a Mamă, deja a început să-mi crească părul, este moale, blond, strălucitor şi mătăsos. Mă întreb cum este părul tău, mamă.

Săptămâna a 10-a Acum, am început să văd, în jurul meu este întuneric. Când mama mă va aduce la lumină în lume, în jur vor fi multe flori, ce fericit voi fi! Dar cel mai mult vreau să te văd pe tine, mamă, să te îmbrăţişez şi să-ţi spun că te iubesc.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

352 CATEHEZĂ Săptămâna a 11-a Astăzi, mama a fost la medic. I-a spus doctorului că vrea să renunţe la mine. Nu, mamă, nu face așa ceva. Sunt eu, cel din pântecele tău, şi-ţi șoptesc la ureche cât sunt de trist și îndurerat pentru că vrei să mă omori. Aș vrea şi eu să mă pot bucura prin câmpul înflorit, să-ți împletesc mândră cununiță și să tresar nedumerit la auzul păsărilor cerului încântătoare şi certăreţe. Nu gândi că sunt mic și neputincios, pentru că primindu-mă pe mine în viața ta, mama mea dragă, pe pruncul Iisus Hristos Îl primești. Unii copii vin bolnavi pe lume, eu însă sunt sănătos, te rog, nu mă ucide. Nu ai suficienţi bani să-mi cumperi lapte? Nu voi plânge, voi fi cuminte și îți voi fi sprijin.

Sub îndrumarea domnului Gheorghe Măriuța

Cercul profesorilor de Religie Ortodoxă din județul Iași „Satul românesc, între tradiție și modernitate - reper pentru educația religioasă” Joi, 14 noiembrie 2019, la Colegiul Național „Costachi Negruzzi” din Iași a avut loc întâlnirea semestrială a Cercului metodic pedagogic al profesorilor de religie ortodoxă din județul Iași.

Prezent la eveniment, arhimandritul Hrisostom Rădășanu, consilierul educațional al Arhiepiscopiei Iașilor, le-a adresat cadrelor didactice prezente câteva cuvinte: „Cred că dumneavoastră, profesorii de religie, prin ceea ce faceți în școala românească, aduceți aminte tuturor celor implicați în educație cât e de frumoasă comuniunea, mai ales atunci când are în centrul ei pe Dumnezeu și că orice desăvârșire, orice frumusețe, orice rotunjime, ține de această întâlnire a omului cu Dumnezeu, Care pentru noi a devenit istorie, are un chip și poartă un nume - Iisus Hristos. Mă bucur și de faptul că în anul acesta omagial dedicat reîntâlnirii cu satul românesc de odinioară și de acum, dumneavoastră v-ați gândit să vizitați aceste tradiții sfinte, care ne aduc aminte de puterea rădăcinilor, căci, vorba lui Nicolae Iorga, dacă un pom își uită rădăcinile, cu siguranță va ajunge să se strice, să putrezească, să moară, în ultimă instanță. Pentru noi, cei care, vremelnic sau nu, ne aflăm în oraș, aceste întâlniri nu fac altceva decât să ne revitalizeze, să ne readucă în atenție această dimensiune fondatoare a civilizației românești”. „Tema întâlnirii a fost «Satul românesc între tradiție și modernitate - reper pentru educația religioasă». Ne-am oprit asupra unor activități atât artistice, cât și metodico-pedagogice, pe care le-au realizat profesorii din cercurile pedagogice din acest an. Manifestarea a fost în fapt o retrospectivă; neam dorit să fim împreună pentru a sublinia care sunt valențele acestei teme, cât este ea de bogată și să aducem în atenția cadrelor didactice modele de bună practică și să le dăm posibilitatea de a se cunoaște www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 353353 mai bine și de a învăța unii de la alții, într-o manieră inedită”, ne-a declarat d-na prof. dr. Denisa Mănoiu, inspector pentru disciplina religie în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi.

Prof. Vasilica Dimitriu Sîrghie - Colegiul Național „M. Sadoveanu”-Pașcani

Valoarea parteneriatului dintre școală și Biserică în formarea religios-morală a elevilor „Biserica trebuie să coopereze cu familia şi şcoala în educaţia copiilor şi tinerilor”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel Educaţia în societatea postmodernă bazată pe cunoaștere este axată pe dimensiunea ştiinţifică care conduce, în mod inevitabil, spre o formare unidimensională a personalităţii umane. Pentru a depăşi acest caracter al procesului instructiv-educativ centrat pe dimensiunea cognitiv-rațională din societatea informațională, este necesar de a recurge la alte mijloace eficiente de educaţie morală, religie, tradiţii și obiceiuri, care sunt în stare să formeze o tânără generaţie integră, care să înglobeze nu numai dimensiunea cognitiv-raţională, ci şi dimensiunile volitive şi afective ale personalităţii. În condițiile contemporane, posibilitățile pedagogice ale școlii și familiei au devenit insuficiente pentru organizarea educației spiritual-morale. Epoca postmodernă se caracterizează printr-o sporire substanțială a mediului social și mediatic a societății de consum asupra devenirii personalității copilului. Reprezentările despre lumea spiritual-morală care au dominat comunitatea pedagogică în ultimele decenii și căile de dezvoltare a ei s-au dovedit a fi insuficiente pentru practica pedagogică a educației sociale care erau axate pe idealurile sociale tradiționale orientate spre „valorile eterne” ale altruismului, solidarității sociale, milosteniei, slujirii binelui comun. Cu toate că greutatea specifică a acestor valori este destul de considerabilă, totuși, în noile împrejurări, este necesar de a găsi și alte mecanisme de translare a acestor valori noilor generații. În procesul formării omului, educaţia este concepută ca o investiţie în el, fiind compusă din mai multe elemente, organizate în sistem, aflate în strânse relații, care fac ca o modificare produsă în unul dintre ele să se resimtă în celelalte, astfel încât, fiecare element al acțiunii educative poate fi cauza unui efect și viceversa. Iată de ce problema în cauză reprezintă o preocupare a întregii societăţi care presupune valorificarea optimă a resurselor sale materiale şi umane. La realizarea procesului educațional contribuie familia, mediul social, şcoala, biserica, Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

354 CATEHEZĂ instituţiile culturale, mass-media şi structurile asociative. În constelaţia acestor factori de educare a tinerei generaţii, şcolii îi revine locul central fiind „principala instituţie socială specializată în pregătirea oamenilor pentru muncă şi viaţă”.

Celălalt factor care contribuie la dezvoltarea personalității umane îl reprezintă Biserica. Ea „compensează nevoia de filiație activă pe o linie ideatică, prin excelență spirituală”. Influența educativă a Bisericii se realizează prin intermediul orelor de religie desfășurate în școală, prin slujbele religioase din cadrul lăcașelor de cult și prin activitățile caritabile organizate la nivel de societate.

Astfel, Biserica contribuie la instituirea unui proces de educație sistematică, explicită, din perspectiva valorilor morale și spirituale proprii religiei ortodoxe.

Astăzi școala, ca și întreaga societate, se confruntă cu mai multe probleme sociale și educaționale: abandonul școlar, cazuri de violență, extinderea pseudovalorilor, criza morală și spirituală, diminuarea sensibilității/empatiei/toleranței față de celălalt, probleme de ordin psihologic ale copiilor din familii socialmente vulnerabile sau ale copiilor ai căror părinți sunt plecați peste hotare. În aceste condiții, devine un imperativ categoric ca Școala să conlucreze cu diverși parteneri comunitari, inclusiv cu Biserica ,,pentru a-și conjuga eforturile în vederea soluționării sau diminuării problemelor educaționale”. În ultimele decenii, problema dezvoltării spiritual-morale și a educației noilor generații în baza valorilor tradiționale a devenit un obiect al îngrijorării sociale, care și-a găsit oglindire în publicistică, în discuții sociale aprinse, mișcări și inițiative sociale, în experiența pedagogică actuală și, totodată, în cercetările științifice. Astăzi a devenit clar că educația elevilor, dezvoltarea spirituală și morală a lor, trebuie să fie integrate în diverse tipuri de activitate: în timpul orelor, în afara lor, în afara școlii, în cadrul activităților social-utile. Timp de câteva decenii în societatea noastră a avut loc o discuție despre posibilitatea de a îngloba în programa școlară cursul de religie. Astfel, a apărut posibilitatea de a contribui la educația spirituală și morală a elevilor prin intermediul valorilor moral-spirituale și al normelor religioase. Școala și Biserica reprezintă factorii ce formează personalitatea umană, având menirea sacră de a repune în circulație trecutul istoric, stabilind o anumită continuitate în dezvoltarea colaborării parteneriatului educațional dintre generații și epoci. Anume trecutul istoric, tipurile de parteneriate educaționale, modul de gândire și de conduită a elevilor în evoluția lui istorică, constituie un suport necesar și determinant în devenirea și afirmarea umană.

De aceea, actualitatea lucrării este motivată, în mod special, de necesitatea de a completa, aprofunda și a aborda cercetarea colaborării factorilor educaționali din societate și, mai ales, a parteneriatului Școlii cu Biserica în educația morală și spirituală a elevilor. Dat fiind faptul că învățământul constituie un proces firesc, născut, dezvoltat și definit în cadrul Bisericii, ar fi important ca acum această instituție divino-umană să participe la procesul de formare moralspirituală a elevilor. Astfel, interacțiunea dintre Școală și Biserică reprezintă o condiție necesară a succesului dezvoltării spirituale și morale, a educației elevilor.

Pentru a realiza în mod practic, un parteneriat durabil dintre Școală și Biserică, trebuie să se producă o schimbare de valori, atitudini, comportamente la nivelul tuturor factorilor sociali implicați: cadre didactice, familie, preoți, elevi. Acest parteneriate trebuie să fie construite pe un sistem deschis, să se afle într-o relație directă cu mediul său exterior și inerent, cu comunitatea în cadrul căreia funcționează.

Prof. Vasilica Dimitriu Sîrghie Colegiul Național „M. Sadoveanu”, Pașcani

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ355355

Crăciunul - tradiţii şi obiceiuri la români Fără obiceiurile şi tradiţiile noastre, fără portul şi limba noastră, nu am putea să ne numim români.

Puţine popoare din lume au însoţit minunea venirii Fiului lui Dumnezeu cu o îmbrăţişare aşa de caldă şi de duioasă şi au exprimat-o aşa de bogat în forme artistice, cum a făcut-o poporul român. În această perioadă colindele ne înalţă sufleteşte, ne înnoiesc făptura interioară, ne apropie unii de alţii, ne fac mai buni, mai iubitori, mai iertători, mai credincioşi, într-un cuvânt ne picură în suflete acea linişte şi acel echilibru moral ce ne este atât de necesar în călătoria vieţii.

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, în fiecare colţ din ţară reînvie datini şi obiceiuri frumoase care-i unesc pe oameni. Cu această ocazie se fac urări de belşug, sănătate, bucurie, hărnicie. Crăciunul este sărbătoarea Naşterii lui Iisus Hristos, care ţine 3 zile şi aduce în casele creştinilor obiceiuri şi tradiţii. Sărbătorile de iarnă au începuturi străvechi, diferite. Ele reinvie după mulţi ani de uitare în forme nepătate de modernism vremea când, case care respectau datina îsi făceau o plăcere şi o petrecere din primirea colindătorilor.

Moş Nicolae este aşteptat în noaptea de 5-6 decembrie. Acesta a fost un episcop care, după moarte devine un sfânt. El este protectorul pompierilor, marinarilor, tinerilor, copiilor, recoltelor. Se povesteşte că odată un tată necăjit era nevoit să-şi vândă copiii ca să-şi salveze familia. Sfântul Nicolae l-a ajutat aruncându-i trei pungi cu galbeni ,pe geam, în casă. Una din pungi s-a oprit într-o gheată.

Astfel, s-a născut obiceiul de a se pune ghete la uşă de moş Neculae. Se spune că sfântul călătoreşte pe un măgăruş încărcat cu doi saci mari: unul cu dulciurişi jucării, altul cu nuiele.

Darurile sunt pentru copiii care se roagă, învaţă bine şi sunt cuminţi, iar nuielele pentru copiii răi, neascultători şi leneşi.

Oamenii se pregătesc de întâmpinare Crăciunului prin curăţenie în gospodărie şi ţin post.

Moş Ajunul, 23-24 decembrie, este o sărbătoare îndrăgită de copii. Aceştia merg din casă în casă cu un săculeţ şi un beţişor numit colindă şi capătă colindeţe, adică mere, nuci, colaci, covrigi, bani, după ce au cântat „Bună dimineaţa la Moş Ajun”. În noaptea de 24-25 decembrie este vremea colindelor În ţara noastră acestea diferă de la o regiune la alta.

Colindele copiilor sunt scurte, vestesc sărbătoarea Crăciunului, urează belşug, sănătate şi daruri cuvenite ca răsplată pentru urare.Colindele de ceată vorbesc despre înţelepciunea gospodarului, bogăţia gospodăriei, despre viaţa de la ţară, despre vitejia flăcăilor, frumuseţea fetelor, dar şi despre naştere lui Iisus, întâmpinarea noului an. Colindele sunt străbătute de optimism şi exprimă dorinţele şi speranţele oamenilor.

Zorile. Aproape de ivirea zorilor vin cete de copii şi cântă pe la ferestre. În această noapte copiii primesc cadourile de la Moş Crăciun. Ei aşteaptă cu emoţie noaptea darurilor.

Cu Steaua merg copiii din prima zi de Crăciun şi până la Sfântul Vasile. Este un obicei cu Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

356 CATEHEZĂ caracter religios, curat, creştinesc. Ea simbolizează steaua care a condus pe cei trei magi la Bethleem, în satul unde s-a născut Iisus Hristos. De unde au venit magii călători ? După Tertulian, din Arabia Fericită; după alţii din Persia.Sfântul Leon spune că au fost trei magi: Melchior, Gaspard şi Balthazar. Şi totuşi unele legende spun că au fost patru magi, unul s-a pierdut în negura timpului. Copiii care merg cu Steaua se numesc stelari, colindători sau crai.

Pluguşorul este un colind vechi de mii de ani.Îşi are originea în datele legate de începerea noului an agricol. Pe vremuri, Anul Nou venea primăvara, odată cu renaşterea naturii.

Atunci se mergea prin sate cu pluguri trase de boi, împodobite cu brazi; de aici şi numele de pluguşor. Cu pluguşorul se merge în ajunul Anului Nou sau chiar în ziua de Sfântul Vasile şi se fac urări pentru noul an de sănătate , de bunăstare, de bucurie şi fericire, se descrie muncile agricole.

Se folosesc obiecte : plugul, buhaiul ce imită mugetul taurului, bici, clopote, tălăngi, brad împodobit. În funcţie de vârsta participanţilor colindători se poate vorbi de pluguşorul copiilor sau plugul flăcăilor.

Viceimul ( Irozii ) este un obicei vechi, uitat de-a lungul anilor, practicat între Crăciun şi 6 ianuarie şi constă în dramatizarea momentului naşterii lui Iisus. Obiceiul a apărutdin nevoia creştinilor de a apropia sufletele oamenilor de Iisus şi cuprinde momentele : venirea magilor după stea, primirea lor de către Irod, şiretenia acestuia de a afla copilul, înfruntarea necredinţei.

Personajele sunt : Irod, ofiţerul, trei crai de la răsărit, copilul, ieslea, moşul, ciobanul şi alţii.

Jienii este o piesă cu tematică haiducească, referitoare la faptele legendare ale unui haiduc. Piesa începe prin prezentarea haiducilor, care îşi aşteaptă căpetenia. După ce aceasta vine, apare şi potera. Se iscă o dispută între comandantul poterei şi căpitanul haiducilor. Acesta din urmă este prins şi legat. Haiducii intervin, tratează pentru eliberarea conducătorului lor, obţinând aceasta fie convingându-l pe căpitan să adere la lupta lor, fie cumpărându-l.

Anul Nou a fost din timpuri vechi şi a rămas mare sărbătoare după Crăciun. Obiceiurile mai cunoscute şi practicate de Anul Nou pe la noi sunt acelea de a face daruri, felicitări, slujbe la biserică, colaci, aprinsul candelei, pluguşorul, sorcova, jocurile cu măşti.

Sorcova este un obicei vechi, întâlnit la mai multe popoare, însă în loc de băţ împodobit cu flori, folosit la noi, la romani se mergea cu ramuri de măslin sau de laur. Înainte , sorcova se făcea din mlădiţe tinere care se puneau în apă de Sfântul Andrei, iar de Anul Nou dacă înfloreau, aduceau noroc. Azi se pune în loc de crenguţe , grâu şi, după ce creşte frumos se dăruieşte de Anul Nou celor dragi cu urări, sau se păstreză în casă ca semn al belşugului. „Sorcova” este cuvânt de origine slavă, însemnând 40, exact numărul de lovituri ce se dau cu sorcova asupra celui căruia i se urează. Cu sorcova se merge de Anul Nou. Copiii merg câte unul sau îm grup şi fac urări de sănătate şi prosperitate.

Semănatul este obiceiul prin care grupuri mici de copii având trăistuţe cu grâu, orz, secară merg pe la casele oamenilor şi le presară în gospodării şi le adresează urări de sănătate şi bunăstare.

Capra. Jocurile cu mască au ca punct central caprele cu bot de lemn care clămpăne, fiind acţionat printr-o sfoară de cel care joacă şi care stă ascuns sub un covor.Capra este împodobită cu panglici lungi, multicolore din hârtie colorată,clopoţei. Cortegiul prezintădiferite scene comice. Moşul e îmbrăcat cu un cojoc întors pe dos sau cu o piele de capră sau cu zdrenţe. Pe faţă are o mască, are barbă, poartă o căciulă şi are cocoaşă. De asemenea poartă clopoţei, tălăngi, şi o www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ357 sabie. Diferite manifestări mimice şi dramatice populare îşi au originea în străvechi practici primitive şi rituri magice.

Tăierea porcilor este de asemenea un obicei foarte vechişi se face de Ignat sau de Ajun, ocazie când, copiii se bucură pentru că vor sta călare pe porc, vor mânca din ureche şi din fruntea porcului ca să le fie bine tot anul şi să stea „în frunte”. În aşteptarea sărbătorii Crăciunului, oamenii pregătesc pomul de Crăciun, tradiţie preluată de la germani, acum 3-400 de ani.Tradiţia prezenţei frunzelor verzi în casă este mult mai veche, de pe vremea romanilor care împodobeau iarna încăperile cu frunze de brad. Poml împodobit cu lumânări aprinse şi cu daruri este în Germania cunoscut sub numele de Christbaum. După primul război mondial obiceiul s-a răspândit şi la românii ortodocşi. Azi pomul de Crăciun încărcat cu jucării şi daruri e prezent în fiecare casă, deşi nu este folclor pur românesc, ci de import. Bradul este considerat arborele cunoaşterii , simbolul vieţii, bogăţiei , prosperităţii. După împodobirea bradului cu ghirlande, globuri şi beteală, se decorează ferestrele cu diferite benzi de hărtie, imagini. Se prind , de asemenea figurine mici cu brazi, steluţe fulgi, inimioare, inscripţii cu urări.

Camera se împodobeşte cu coroniţe de brad, care se pun deasupra uşii sau a mesei , pentru a aduce noroc şi înţelegere în casă. Se aprind pentru puţin timp lumânări , la început una, apoi pentru fiecare săptămână de post încă una, astfel încât de Crăciun se vor aprinde toate cele patru lumănări. Camera se mai poate împodobi cu Ieslea lui Iisus, un obicei frumos care contribuie la crearea atmosferei de sărbători. Ieslea reproduce scena biblică a naşterii lui Iisus.

Tot în cameră se poate afişa Calendarul cu surprize, calendar care poate fi confecţionat cu usurinţă din carton. În fiecare din cele 24 zile până la Crăciun (începând cu 1 decembrie), copiii pot găsi într-un săculeţ căte o surpriză: bomboane, culori cărţi de colorat, baloane, globuri, nuiele etc...

Obiceiuri pitoreşti : în multe sate româneşti, în seara de Crăciun, ca şi în noaptea de Sfântul Andrei, se ung cu usturoi vitele şi grajdurile, pentru ca să nu vină cumva pe acolo strigoii, moroii şi alte duhuri necurate. Usturoiul se pune pe coarne, pe frunte, pe spate, făcându-li-se vitelor semnul crucii. Se mai ung şi oamenii cu usturoi în frunte, la coate şi-n genunchi, precum şi uşorii şi ferestrele, pentru a îndepărta demonii nopţii.

Femeia care face colacii pentru Crăciun, se duce în grădină cu mâinile pline de aluat şi zice către pom aşa: „Măr( păr, prun...) astfel de rodnic să fii precum stă aluatul pe mâinile mele”. În unele părţi, este obiceiul ca în ziua de Ajunul Crăciunului, dascălii tineri bisericeşti să umble cu icoana. Este vorba despre o icoană pe care este zugrăvită naşterea lui Iisus Hristos, în mijlocul staulului. Întră în casă şi începe a cânta tropanul naşterii Mântuitorului.

Sfinţirea mesei de ajun în Moldova este foarte veche. Preotul intră în casele oamenilorşi sfinţeşte mâncarea de post. Nimeni nu are voie să descopere masa până nu intră preotul pe uşă.

Preotul blagosloveşte masa de post, gustă primul din bucate, apoi cei ai casei. În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm pe faţă cu apă curgătoare, luată anume dintr-o vale în care punem şi o monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul, feriţi de bube şi beteşuguri, care vor merge pe.. vale, în jos.

Cum s-a răsădit serbarea naşterii lui Iisus la 25 decembrie? Biserica creştină, cea de la început cunoştea numai sărbătoarea de Paşti. Sărbătoarea Naşterii nu datează decât din secolul Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

358 CATEHEZĂ al II-lea.A fost insituită de Telephor succesorul lui Sixte I-ul, care a fost martirizat în anul 139, după 11 ani de pontificat. La început, data când se sărbătorea Naşterea Domnului era schimbătoare şi se celebra de obicei în luna mai.A devenit fixă în sec. al IV-lea sub pontificatul lui Iulius I-ul , care, după avizul doctorilor în teologie, hotărî ca dată neschimbătoare 25 decembrie sau mai exact, noapte de 24 spre 25 decembrie. În sec. al VIII-ea această noapte se petrece în biserica împodobită cu picturi măreţe şi splendid luminată, într-o atmosferă de cântări sfinte, în citiri, în felurite rituri dătătoare de viaţă şi pline de duioasă poezie. Aşadar sărbătoarea a fost mai întâi în luna mai, a trecut apoi la 6 ianuarie, când Iisus a schimbat apa în vin, în Cana din Galileea; iar introducerea definitivă la 25 decembrie a zilei de naştere a lui Iisus, în biserica romană, a fost făcută de Papa Liberin în anul 354. În biserica bizantină, ziua de 25 decembrie ca zi de naştere a lui Iisus a fost introdusă după 32 de ani, la 386, de către Sfântul Ioan Gură de Aur. De unde provine numele de Crăciun? Englezii îi spun Christmas. Francezii –Noel.

Italienii-Natale. Germanii – Weihnachten, Christacht. Spanolii – Noche Buena . Norvegienii – Jul. Suedezii- Oel ( joel). Danezii- Juul. Naşterea Domnului este denumită la români printr-un cuvânt propriu, specific numai poporului nostru: Crăciun. Cu privire la originea acestuia, există o îndelungată dispută filologică; totuşi vine din limba latină. Haşdeu îl deduce din latinescul „Crastinum” ;sau din latinescul creatione,creationis adică născut la începutul erei creştine.

Boboteaza este o sărbătoare creştinească, care la 6 ianuarie sărbătoreşte Botezul Domnului în apele Iordanului, îndeplinit de Sfântul Ioan. Curăţirea prin apă este mai veche decât creştinismul,îşi are originea în antichitate. De asemenea un alt obicei se referă la Moşii de Crăciun, obicei care constă în coacerea colăceilor de post înainte de Crăciun şi de dulce de Crăciun. Colăceii se dăruiesc colindătorilor.

Vechi este şi stropitul cu aghiazmă, care se făcea cu o crenguță de laur. La noi, locul laurului a fost luat de busuioc, floare care a căpătat în tradiţia noastră un adânc caracter mistic.

Taina Botezului apare în multe colinde, în unele ea fiind prezentată şi figura Sfântului Ioan. Cu Sfântul Ioan ( 7 ian.) se încheie ciclul Sărbătorilor de iarnă.

Obiceiuri şi tradiţii sunt multe, dar datoria noastră a educatoarelor, chiar ca şi părinţi, este să reamintim copiilor aceste obiceiuri. Să nu lăsăm să se uite ceva atât de frumos precum o colindă, o urătură, o stea, o sorcovă, o capră, un urs...Şi nu cred că aceste obiceiuri şi tradiţii aparţin numai copiilor. Ar trebui să ne implicăm şi noi mai mult. Ar trebui să ne amintim să mai mergem cu o colindă, cu o urătură, o sorcovă.....

Prof. Vasilica Dimitriu Sîrghie - Colegiul Național „M. Sadoveanu”, Pașcani

Crăciunul - sărbătoarea iubirii, speranţei și a bucuriei Trebuie să ne facem timp să iubim mai mult și să judecăm mai puțin. Să credem în povești!

Să credem, mai ales, în povestea noastră, cea pe care o scriem în fiecare zi, cu fiecare clipă trăită frumos și curat! Fără povești, viața omului ar fi mult mai tristă. Poveștile ne colorează viața și ne fac să zâmbim! Dacă nu credem în povești, cum să vină Moș Crăciun? Să-l primim cu drag în www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ359 sufletele noastre și să ne deschidem larg porțile, în așteptarea colindătorilor. În fiecare an, de Crăciun, îmi retrăiesc copilaria, călătorind cu gândul printre toate amintirile atât de frumoase ce le am păstrate, adânc, în sufletul meu. Îmi amintesc cum mergeam la colindat și cum ne bucuram de fiecare ușă deschisă. Acasă noi împodobeam bradul în fiecare an în seara de Ajun. Ascultam colinde și apoi îl așteptam emoționată pe Mosu`. Sufletul îmi era plin, era o senzație ce și acum o aștept să îmi indunde simțurile în seara de Crăciun dar, parcă odată cu trecerea anilor intensitatea trăirilor se mai diminuează dar e minunat ca magia nu dispare niciodată indiferent de ce varsta am avea.

Vă doresc așadar, tuturor, Sărbători magice! Pline de trăire, pline de culoare și iubire! Să încercam să iertam mai mult, să ne gândim și la ei, cu alte cuvinte, să fim mai buni!

Dumnezeu să vă călăuzească fiecare pas!

Prof. Vasilica Dimitriu Sîrghie - Colegiul Național „M. Sadoveanu”, Pașcani

Calea spre Lumină Lumina este calea mea, Spre care voi tinde, oricând, Și florile care cresc pe ea, Sunt pacea de frumos și sfânt.

Lumina este maica mea Ce mă alină în căderi, Prin bucuria de-a ierta, Prin ale rugii, mângâieri.

Lumina este dorul meu, Chemarea dulce, de creștin, Prin spinii către Dumnezeu, În revelații cu suspin.

Lumina este crezul meu, Iubirea-aripi de minuni, Al Universului nucleu Și rostul efemerei lumi.

Un fel de pasăre minune Ce mijloceşte pentru noi, Cu maximă devoţiune, Un loc în lumea de Apoi.

Prof. Vasilica Dimitriu Sîrghie - Colegiul Național „M. Sadoveanu”, Pașcani

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

360 CATEHEZĂ

RETROSPECTIVĂ 2019 – ANUL SPERANȚELOR ȘI AL PROVOCĂRILOR Timpul zboară…, mai ceva ca un vultur! Parcă ieri sărbătoream Crăciunul 2018 cu familia, și mă gândeam că mai trece un an… și a trecut!

Da, a mai trecut un an și vor mai trece mulți alții fără ca noi să avem puterea de a încetini lupta asta nebună cu timpul. Aflându-mă în pragul unui an nou, mă gândeam la anul ce se pregătește să plece, ce s-a întâmplat în acest răstimp?

Ce am învățat? Cum m-am dezvoltat în anul acesta? Ce pot îmbunătăți în anul care vine?

Ar fi frumos să putem depăna poveștile tuturor despre anul ce trece dar oare, lumea asta mare ce povești are de spus? Multe! Sunt convinsă.

Evenimente pe care presa poate nu pune mult accent, dar asta nu înseamnă că ele nu au existat, trebuie doar să le acordăm atenția necesară, să înțelegem că fiecare situație vine cu bine și rău, și că trebuie să luăm lucrurile așa cum sunt.

Anul 2018 a fost un an plin de provocări și de schimbări majore, Anul Centenarului Marii Uniri, un an binecuvântat de Dumnezeu.

După cum observăm, un an cu bune și rele, un an plin de provocări dar și de inovații. Nu putem să ne punem toată credința în miracole dar ne putem pune speranța în ajutorul lui Dumnezeu, putem spera că prin ambiție, optimism, perseverență putem construi lumea în care trăim pas cu pas. Schimbarea nu începe neapărat din exterior, ci începe, în primul rând, din noi și cu noi. Noi suntem oamenii cei mulți care contează, fără noi lumea nu ar mai fi la fel. De aceea trebuie să construim lumea din jurul nostru începând dinăuntrul nostru! Nu știu ceilalți cum simt dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, eu simt că anul 2020 va aduce multe inovații și schimbări pozitive în viețile noastre, și vreau să cred cât mai bine despre noul an pentru că dincolo de așteptări, noul an are potențial!

Este acel moment din an când e bine să lăsăm toate relele în urmă, să ne adunăm laolaltă şi să ne bucurăm, sănătoşi şi voioşi, de minunata Sărbătoare a Crăciunului.

E timpul să aducem mulțumiri lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite și să ne bucurăm de roadele muncii noastre, laolaltă cu cei dragi nouă. Naşterea Mântuitorului să vă fie prilej de colind, de linişte, de bună înţelegeresă agonisim mai multă bogăţie duhovnicească, trăind cu Hristos şi în Hristos, izvorul vieţii şi mântuirii noastre!

CRĂCIUN FERICIT, SĂRBĂTORI ÎMBELȘUGATE ȘI BINECUVÂNTATE!

Prof. Vasilica Dimitriu Sîrghie - Colegiul Național „M. Sadoveanu”, Pașcani

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 361 Unde-i iarna de-altă dată Cu zăpadă până la poartă?

Vântul șuieră prin hornuri, Acum lumea e la mall-uri.

Copiii cu săniuța Acum lumea e la pizza.

Unde-s oamenii curați Copiii nevinovați?

Iartă-mi!

De Tine, Doamne, am uitat În drumul vieții mele Vino iar în viața mea, Și ajută-mi toate cele.

Acum lumea s-a întors, Toate merg cu susu' în jos.

Nicăieri nu-i ca la noi Oamenii plini de nevoi.

Răzvan Corobco, Clasa a V-a A

Dă-mi tăria să mă dezleg Din frânghiile grele; Ale acestui veac chinuit De forțele cele mai rele.

Doamne, iartă-mi răutatea!

Din cuvinte și gândire Doamne dă-mi smerenia Ta, Și fă-mi-o lumină.

Nu mă lăsa să pier așa Robit de patimi grele, Să fiu pe veci al Tău aș vrea: Doamne, iartă-mi!

Alexandra Cosău, clasa a X-a E

Iarna Frunză verde foaie lată Unde-i iarna de-altădată?

Unde-i iarna de la sat?

Lumea s-a emancipat.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

Omul de zăpadă Stă singur într-o ogradă.

Cine? Omul de Zăpadă, Are ochii de cărbune Și ce-ar vrea nu poate spune.

Nămeții vor să îl surupe Trag în el c-un bulgăre Îl doare, dar nu se plânge Dar inima de gheață i se frânge!

Poartă pe cap o oală spartă Tot de bulgări „mângâiată” Bietul lui nas din ardei E tot țintă pentru ei.

Răi sau buni, pe copii, mult îi iubeşte În preajma lor, Zăpezilă, nu se plictisește Ar dori să stea cu el mult timp, www.haicunoi.com

362 CATEHEZĂ Dar nu se poate, decât un anotimp.

Prof. Adriana Matcovici

Satul românesc Copii, am să vă povestesc, Despre satul românesc.

Unde este fericire, Respect și multă iubire!

Unde portul nostru-i sacru, Și tradițiile sfinte, Și Crăciunul e-o poveste, De copil și de părinte!

Oamenii au aer proaspăt, Și nu fum otrăvitor.

Vor să trăiască în pace, În satul lor fermecăror!

Ilinca Demetra Aparaschivei, clasa a V-a A

Satul de altădată Ridici priviri și observi, Un munte și-o clădire mare Alegi cum și de unde vrei, Să vezi, micul răsărit de soare.

Acasă poate fi un preș poate fi într-un balcon Privești în zare și observi, Oameni mari și mici, de fel.

Cum cântă, joacă și suspină, Rugându-se la ce o să vină.

Oriunde ai trăi și tu, E important să nu uiți tu, De unde și unde ai plecat, Ca să nu cazi în păcat.

Marina Sîrghie, clasa a X-a A

Rugă Mi-e sufletul ca un cireș în floare Și-n floarea lui tot soarelui îl am!

Sunt mii de ramuri, și-o privighetoare Vrăjită cântă-n fiecare ram…

Furtuni ce-au smuls goruni din rădăcini Trecură și prin floarea-i de zăpadă Dar, zbuciumându-i ramii de lumină Lui nici o floare n-a putut să-i cadă.

Trimite-mi îngeri, astfel să mă poarte Să nu mă întineze nici un greș, Ca sufletu-mi să ți-l aduc, la moarte, Îmbătător ca floarea de cireș!

Iasmine Gabor, clasa a X-a E

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 363

De Crăciun Crăciunul, pentru mine- nseamnă, O foarte frumoasă iarnă, Cântece de sărbători, S- ascultăm urarea lor!

Noi, toți îl sărbătorim, Mereu de El ne amintim, De cadouri preafrumoase Și jucării gălăgioase.

Primim colindătorii Cu spiritul Sărbătorii.

Pruncul Iisus Afară ninge liniștit, Zăpada se- ntețește.

Pruncul Iisus e fericit, Căci pe pământ El este.

Un fulg îi cade pe năsuc Și curios privește. Cât de rapid s-a isprăvit.

Daria Toma, clasa a VI-a A

Alex Nica, clasa a VIII-a A

Credința - poartă a creștinătății Credința nu e un tablou Pictat, privirea ce atrage, Nu-i achiziție de cărți Ce-s prăfuite, printre analoage.

Credința, nu-i deloc un mit Un basm ce-l știi mai pe de rost, Nu e poruncă doar în scrisuri, Nu e nici praznic sau doar post.

Credința, e un dar ascuns De Dumnezeu în constelații, Este talantul ce-l primești Așa cum l-au primit și alții, Este ogorul ce ți-l dă Ca un avans, să poți lucra, Credința este și sămânța, Ce crește în noi, prin voia Sa! Credința este transformarea A minții, cu un suflet înrobit , Este chemarea din noroaie, Către Acel ce S-a jertfit!

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

364 CATEHEZĂ Credința este legământul Să suferi într-o lume rea, Să calci prin spini pentru Acela, Și să trăiești cu El, te vrea!

Iisus, ne-a arătat odată Ce e credința ,cum să crezi, Portarul, către cer El este, De vrei pe Dumnezeu să-L vezi.

Credința este acea făclie Ce arde-n inimă cu jar, Este talantul aruncat de tine, Și regăsit, prin Jertfă din calvar!

Marina-Andreea Simireanu, Clasa a XII-a B

Marea-ți bunătate cum o răsplătesc?

Luca-Theodor Matei – cl. IX E

Ziua de Crăciun Tuturor vreau sa va spun Azi e ziua de crăciun E o zi de sărbătoare Cu mireasma si splendoare Bradul mândru s-a gatit, E frumos împodobit Iar sub el sunt așezate Daruri multe minunate.

Lumea toata-i bucuroasă Si de toate sunt pe masa Peste tot e armonie Asa vreau mereu sa fie.

Alex-Andrei Nica, clasa a VIII-a A

Moş Crăciun vine la noi!

Cu fulgi de nea şi zurgălăi Moş Crăciun vine la noi În caleaşca-i de cleştar, Să ne aducă-n brad un dar.

Dumnezeu, Biruitorul Cu dragoste sfântă m-ai povățuit Cu a Ta iubire Tu m-ai ocrotit Și în toată vremea Tu m-ai învățat Să trăiesc în lume cu-adevărat.

Din curse viclene Tu m-ai izbăvit, La grele-ncercări mult m-ai sprijinit De-am avut tristețe sau vreo suferință, Mi-ai dat putere să am biruință.

Copiii veseli şi cuminţi Aşteaptă-n întreaga lume Iar lângă bradul împodobit Se aud colindele străbune.

Naşterea Pruncului Iisus Ne bucură pe fiecare Ne-nvăluie în har divin, De bunătate şi iertare.

Alexandru Bujor, clasa a VI-a A

Dar eu oare Doamne, pot să te iubesc... www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 365

Magia iernii Ninge, ninge, mii de fulgi strălucitori Vin grăbiți în prag de sărbători. Împodobesc în dantelă pomii din grădină Ce cu brațele deschise, așteaptă iarna să vină.

Ninge, ninge iar ziua întreagă Crește cât un munte mantia pufoasă de zăpadă Sus in deal, acolo pe derdeluș S-a făcut acum un strălucitor alunecuș. Șiragul de săniuțe pornește înainte la vale Credeți-mă, nimeni și nimic nu le stă în cale Copiii voioși cu obrajii roșii și-nghețați Sunt fericiți și de magia iernii fermecați.

Apostol Eliza, Clasa a VI-a A

Colindătorii satului Din văzduhuri vine iarna, Cu alai de fulgi zglobii, Iar pe uliţe se adună, Cârduri, cârduri de copii.

Le împart cu voioşie, Tare bine au cântat!

Apostol Eliza, Clasa a VI-a A

Iarna Iarna a venit îndată, După toamna cea bogată Fulgi au început să cadă Totul este alb pe stradă.

Copiii ies la săniuș Și se dau pe derdeluș, Copiii ies la colindat Pregătiți pentru urat.

Vin sărbătorile de iarnă Pe Moș cu toții îl așteptăm Ne bucurăm întotdeauna Când îl vedem vrem să-i cântăm.

Matei Lupu, clasa a VII-a B

Seara de Ajun

Ei colindă toată ziua, Fără oboseală-n glas, Se grăbesc că vine noaptea, Doar cinci case au mai rămas.

E obiceiul cel străbun, ca în seara de Ajun Îl așteptau pe Moș Crăciun Cu daruri multe și frumoase, Vine pe la noi, prin case.

Ei se strâng şi pun la cale, Să meargă la colindat, Cu desagele pe umăr, Merg cu toţii la urat.

A sosit Crăciunul , o, ce bucurie!

Tu ne-aduci, Iisuse, har și veselie.

Ce frumos e bradul, ce frumos e tot Simt o bucurie peste tot!

Au strâns mere, nuci, covrigi, De la oamenii din sat, Hai cu noi - Retrospectiva 2019

Teodor Pintilie - clasa a VIII-a A

www.haicunoi.com

366 CATEHEZĂ Să poți zâmbi, înviorat.

Chiar dacă-n viață îți este greu Și nimeni, nu te-ajută El te va-nsoți mereu, Și îți va da izbândă.

Acesta este Bunul Dumnezeu!

Marta Andaluzia Moglan, clasa a V-a A

Pentru Tine Doamne, Dumnezeul meu, Tu, Care m-ajuți mereu, Și Esti veșnic lângă mine Și mă-nveți să fac doar bine.

Eu, la Tine, mă gândesc, Și mereu Îți mulțumesc Că mă sprijini și m-ajuți Pe mine și pe mai mulți.

Tu mă întărești în suflet Și speranță-mi dai mereu, Pentru a merge mai departe Și la bine și la greu.

Doamne, Tu mereu vei fi Lângă mine, zi de zi, În Tine îmi pun speranța, Și Îți încredințez viața.

Andreea Călugăru, clasa a V-a A

Dumnezeu Cel Bun Ridică-ți ochii din țărână Tu, suflet trist și apăsat, Căci Dumnezeu te ia de mână Și toate grijile-ți adună www.haicunoi.com

Sper să vină Moș Crăciun Azi, când m-am trezit…afară Ce să vezi?

Nici pomeneală Nu-i nici ploaie, nu-i nici soare, E cod roșu de ninsoare.

Dar azi e ziua de Ajun, Deci la noapte Moș Crăciun O să vină negreșit De cadouri copleșit.

Acum stau și mă gândesc: Parcă văd, cum vine Moșu, Tot e îmbrăcat în roșu.

Are-un sac de-abia îl ține Și el vine, vine, vine...

Sper s-ajungă și la mine.

Deși râd, în sinea mea, Căci tot anul ce-a trecut Numai boacăne-am făcut. Însă, dacă Moșul vine Anul acesta și la mine, Promit c-o să fiu cuminte Mulți ani de-acum înainte.

Alexandra Potolincă, clasa a VIII-a A

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CATEHEZĂ 367

Întuneric Case, sate, ard pe ploape grele, Doamne, dar ce fapte s-ar petrece Printre mii de lacuri și de plaiuri?

Nu stiu, de-ar fi iadul, de-ar fi raiul...

Tot un ghimpe de lumin' ar venii, Parvenit de al lumii manechin, Să ne spună s-așteptăm trecutul Dar să se supună nu-i nici unul...

Mihai-Alexandru Nichifor, clasa a IX-a D

Tot cerul e îngheţat, Trecătorii ies pe stradă Mogâldeţe de zăpadă.

La sfârşit, cu alai mare, Înainte de plecare, Totdeauna îşi dă mâna Cu natura cea bătrână Sora bună Da-i tot una Căci natura este vara, Toamna, iarna, primăvara, Doar atunci când schimbă chipul Se modifică-anotimp.

Sara Buhăianu, clasa a VIII-a A

O zi de iarnă liniştită…

Privesc pe geam natura-ncremenită: Fluturii albi se cern din cer, Valsând prin cruntul ger…

Cerul, văl cenuşiu peste sat, Ne privişte încruntat.

Peste tot e alb pământul Zăpezi împrăştie vântul.

O fantomă se ridică Într-o sanie de sticlă, Are un cojoc de lână Ea e iarna cea bătrână!

Nu e blândă, dar nici rea, Acum nu ştie ce vrea: Dă ninsori peste ninsori, Apoi cheamă soare-n zori; Cu copiii ţine parte Aici chiar are dreptate! Îşi mai scutură cojocul, Şi atunci începe jocul, Căci din ceru-ntunecat Cade iarăşi peste sat Stol gingaş de fluturi albi Peste-ai ţării umeri dalbi.

Uneori vălul de gheaţă Se aşterne… şi e ceaţă: Universul a-nnnoptat, Hai cu noi - Retrospectiva 2019

Iarna Afară e un ger năprasnic Şi ninge cumplit, În troiene de zăpadă Maşini s-au împotmolit.

Copiii au ieşit afară Cu zâmbetul pe buze, În zăpadă să se joace Şi să se amuze.

Vezi copii pe derdeluş Ce-au ieşit la săniuş, Între ei se tot întrec, Timpul vesel şi-l petrec!

Matei Lupu, clasa a VII-a A

www.haicunoi.com

368 CATEHEZĂ

Copiii vestesc Naşterea pruncului Iisus Este prima zi de Crăciun. Cerul şi pământul se bucură. îngerii şi păstorii aduc lumii vestea cea minunată.

Copiii s-au pregătit din timp pentru Crăciun. Au învătat obiceiuri şi colinde. Ei merg şi vestesc naşterea lui Hristos. Cei mici stau acasă, lângă mama. Ea le vorbeşte despre Pruncul născut în iesle.

Cât de mult ne iubeşte Dumnezeu!

Anul nou. Pluguşorul Mâine anul se-nnoieşte, Pluguşorul se porneşte Şi începe-a colinda, Pe la case a ura.

Casa care e urată Dumnezeu s-o norocească.

Câte flori sunt în livadă Atâţia galbeni în ladă; Câţi cărbuni sunt în cuptor, Atâtea vite-n obor.

Anul fie cu belşug Pentru brazda de sub plug; La mulţi ani cu sănătate, Să vă dea Domnul de toate!

- La anul şi la mulţi ani! Sub îndrumarea domnului Gheorghe Măriuța

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

NE SCRIU CITITORII 369

Omul creator

Astfel, toți privind la dânsul, Se întreabă: Cum se poate, Unul mic și muritor, Să aline viața lor?

Cei trei îngeri pleacă-n zbor S-ajungă la Dumnezeu Și să-I spună cum, că omul Creator e pe pământ.

Omul cântă și suspină, Chiar de-i vesel, chiar de-i trist, Face vers dintr-o frântură Dintr-un rest de alfabet.

Tot așa ajunge omul, Să cunoască Universul, Căci dorința cea mare-i, Să găsească adevărul.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

Tot ce face el rămâne La copii o amintire, Poate chiar și peste veac, Dacă versul e curat. Și ajunge bietul om Să-L vadă pe Dumnezeu Care-i sfânt și e prezent Și-are casă pe pământ.

Casa lui e casă sfântă, Într-un loc ferit de ape, Căci un om pentru-a crea Tre” să aibă casa sa. Și-astfel toate sunt frumoase, Toate-s rele cât trăiesc, Și comori devin pe urmă, Când poeții-mbătrânesc.

Neculai Ghebosu

www.haicunoi.com

NE SCRIU CITITORII

Pe-un hotar de piatră neagră Stau trei îngeri și ascultă, Cântecul unui cioban Ce și-l zice cu amar.

378 UN STROP DE SĂNĂTATE 370

Pătrunjelul – sursa tinereții organismului Pătrunjelul este o plantă erbacee medicinală, aliment și condiment, cultivat în majoritatea zonelor din țara noastră și provine din pătrunjelul sălbatic de pe țărmul Mării Mediteraneane. El face parte din aceeași familie botanică în care sunt incluse și coriandrul, mărarul, țelina și morcovul. Pătrunjelul are rădăcina pivotantă, conică sau alungită, de culoare alb-cenușie, cu gust dulce și miros plăcut aromat. Tulpina floriferă a pătrunjelului este înaltă până la 130 cm, are forma cilindrică, este ușor striată și ramnificată chiar de la bază. Frunzele sunt lucioase pe partea superioară și au un miros caracteristic extrem de plăcut.

Pătrunjelul conține o cantitate importantă de vitamina C, la care se adaugă vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, K și E. De asemenea, este o sursă importantă de glucide, proteine, minerale (potasiu, calciu, fosfor, magneziu, fier, sodiu), ulei volatil, lipide ș flavonoizi. În scop fitoterapeutic se utilizează rădăcina, frunzele și fructele (semințele). Pătrunjelul poate fi consumat crud, sub formă de infuzie, decoct, sub formă de gargară, băi sau spălături locale.

Previne accidentul vascular cerebral – datorită conținutului de cumarină, pătrunjelul este indicat pentru prevenirea cheagurilor de sânge, iar datorită conținutului mare de potasiu reglează tensiunea arterială.

Combate acneea – conținutul bogat în betacaroten recomandă consumarea a ½ pahar suc de pătrunjel zilnic, pentru detoxifierea organismului și purificarea sângelui.

Menține sănătatea aparatului uro-genital – substanțele nutritive conținute de pătrunjel au efecte pozitive în cazul insuficienței urinare, litiazei urinare, a leucoreei vaginale, cistitelor și altele. Îmbunătățește vederea – frunzele verzi de pătrunjel conțin vitaminele A și C care protejează vasele de sânge și fortifică acuitatea vizuală.

Puternic detoxifiant – ceaiul din frunze verzi sau sucul proaspăt de pătrunjel este benefic în caz de intoxicații cu alcool sau tutun.

Tratează anemia – această afecțiune poate fi tratată printr-o alimentație sănătoasă bazată pe sucuri naturale din fructe, legume, dar în mod regulat de sucuri pe bază de verdețuri și de salate proaspete. Pătrunjelul fortifică organismul fiindcă conține mai multă vitamina C decât portocalele și mai mult fier decât spanacul.

Menține frumusețea pielii – consumul unei jumătăți de pahar cu suc de pătrunjel proaspăt zilnic, ne ajută să ne bucurăm de vitalitate și energie, ne curăță sângele de toxine și putem avea o piele frumoasă fără negi, micoze, veruci sau alte afecțiuni. www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

UN STROP DE SĂNĂTATE

371

Luptă împotriva obezității – consumul a două pahare pe zi cu suc de pătrunjel, reglează glandele endocrine și are efecte diuretice semnificative.

Previne apariția cancerului – pătrunjelul verde este un puternic stimulent imunitar, conține substanțe valoroase cu proprietăți anticancerigene și combate multe dintre reacțiile adverse ale citostaticelor și ale radioterapiei. Înlătură durerile dentare – conținutul bogat de fluor ajută la menținerea danturii sănătoase. În caz de dureri se mestecă câteva frunze proaspete, bine spălate de pătrunjel sau se face gargară cu ceai călduț din frunze proaspete. Îmbunătățește sănătatea oaselor – consumat în mod regulat, pătrunjelul oferă organismului o doză considerabilă de vitamina K. Aceasta ajută la îmbunătățirea sănătății oaselor, întrucât acționează ca un sintetizator de proteine pentru structura osoasă; totodată, facilitează absorbția calciului și reduce cantitatea eliminată prin urină.

Ajută la reglarea glicemiei – pătrunjelul scade rezistența la insulină, are proprietăți antiinflamatoare, iar acest fapt contribuie la reglarea numărului de lipide din sânge. Se consumă ceai de pătrunjel cu lămâie. Îmbunătățește sănătatea rinichilor – pătrunjelul este diuretic, stimulează funcțiile renale și astfel, rinichii sunt mai eficienți în curățarea și detoxifierea organismului. Un remediu pentru retenția de apă poate fi consumul ceaiului de pătrunjel cu lămâie, însă în cazul pietrelor la rinichi, nu se recomandă consumul zilnic de pătrunjel, deoarece acesta are un conținut bogat de acid oxalic. În cosmetică – sucul de pătrunjel se poate aplica pe ten sub formă de mască, având rolul de a regenera, de a împrospăta și a conferi strălucire tenului, de asemenea, ajută la eliminarea pistruilor sau petelor cauzate de înaintarea în vârstă.

Contraindicații – consumul de pătrunjel este contraindicat femeilor gravide și celor care alăptează, deoarece conține apiol, un estrogen natural care stimulează contracția uterină și diminuează secreția lactată.

Deseori, pătrunjelul este subapreciat, iar majoritatea dintre noi îl consideram o plantă banală, deoarece nu am știut importantele calități nutritive și remediile lui pentru sănătate. În opinia generală, se știa faptul că pătrunjelul poate fi consumat în diverse rețete, cu ajutorul lui se pot decora diverse tipuri de mâncăruri, iar aroma pe care o oferă preparatelor culinare este, fără îndoială, inconfundabilă. Aflând multiplele beneficii asupra organismului, nu ne rămâne decât să includem cât mai des în alimentația noastră zilnică această plantă - condiment - medicament.

Sănătate maximă!

Iulia Romedea

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

372 RUBRICA POFTĂ BUNĂ!

380

RUBRICA POFTĂ BUNĂ!

Tort Brăduț

Ingrediente blat: · 250 g unt · 300 g zahăr · 6 ouă · 100 ml lapte · 100 g nuci măcinate · 400 g făină · 1 ½ plic praf de copt · 1 lingură unt Ingrediente cremă: · 350 g cremă de brânză dulce · 1 plic (10 g) gelatină · 100 g zahăr · 500 ml frișcă lichidă · 100 g ciocolată amăruie Ingrediente pentru ornat: · 200 ml frișcă lichidă · 2 pliculețe întăritor pentru frișcă · 2 fructe kiwi · câteva bomboane colorate · 100 g ciocolată Mod de preparare blat: Se lasă untul la înmuiat, se freacă spumă cu zahărul, apoi se adaugă pe rând ouăle, laptele, nucile măcinate, iar la sfârșit făina cernută împreună cu praful de copt. Se omogenizează compoziția, se toarnă într-o formă de tort unsă cu unt și tapetată cu hârtie de copt. Se coace blatul în cuptorul preîncălzit, la foc mijlociu timp de 30-40 minute. Se lasă la răcit în formă după care se scoate și se taie în trei foi orizontale.

Mod de preparare cremă: Se pune gelatina la înmuiat în 75 ml apă rece timp de 10 minute, apoi se dizolvă la bain-marie. Se pasează crema de brânză cu frișca bătută, zahărul, ciocolata rasă și gelatina răcorită, nu întărită.

Mod de asamblare tort: Se repartizează crema pe două dintre foile de blat și se întinde. Se suprapun foile unse și se acoperă cu cea rămasă. Se bate frișca împreună cu întăritorul, se îmbracă tortul cu frișcă, apoi se decorează pe margini cu ciocolată rasă, iar în mijloc se realizează un brăduț din rondele de kiwi pe care le împodobim cu bomboane colorate.

Poftă bună!

Tincuța Vasîlca

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

373

În prag de sărbători Ce mi-aș dori să fiu acum?

Aș vrea să fiu eu Moș Crăciun; Să vă pun daruri azi sub brad; Să fiu colindul vostru drag; Iubirea mea eu voi s-o împart!

Ce mi-aș dori să dăruiesc?

Puțin din anii ce-i doresc Bolnavii ce după ei tânjesc!

Să șterg tristeți ce întâlnesc Și să le dărui alte vieți;

Să împart părinți celor orfani Și bucurii la cei sărmani.

Ce-aș mai dori acum să fac?

Să fiu al nopților blând mag, Să vă așez speranțe-n prag, În dragoste să vă îmbrac!

Să cern Lumină peste voi De sărbători!

Dimitriu Sîrghie Maria Gabriela, clasa a VIII-a A

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

374 382

Haina pocăinței Ce suferinţă mai ascunzi în pleoape Şi câte nopţi pierdut-ai în negare Când lacrimile-ţi spun fără-ncetare Că haina pocăinţei nu te-ncape?

Tu caută a Cerului iertare, Să-ţi fie zborul taină peste ape Şi-n ochii trişti dureri de vor să sape Să le dezlegi mereu prin înălţare.

Alexandru FLOREA-cl. XII G

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CUVINTE ÎNCRUCIȘATE 375

Să avem un An Nou binecuvântat!

1. Sinonim cu „Aşa să fie!”.

2. Sfânta Mucenică închisă în turn de către tatăl său, Dioscor.

3. Sfântul Ierarh Nicolae a trecut la cele veşnice în localitatea ...

4. Moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia se află la Curtea de ...

5. Sfântul care a citit visele împăratului Nabucodonosor.

6. Sfânta sărbătorită pe 24 decembrie.

7. Sfântul Arhidiacon Ştefan era de neam ...

8. A admite= ...

9. „... şi ţi se va da, bate şi ţi se va deschide.”

10. „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.”- denumită şi legea ...

11. Cel ce trece şi nu se mai întoarce.

12. Reguli= ...

13. Calendarul iulian poartă numele regelui ... Cezar.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

376 CUVINTE ÎNCRUCIȘATE 384 Soluţie: „Dumnezeu este asemenea unui cerc ale cărui ... nu sunt nicăieri, iar al cărui ... este pretutindeni."

Fericitul Augustin

Soluţii rebus anterior: 1. foc 2. Teodota 3. Petru 4. Nectarie 5. Jandarmeriei 6. Avdie 7. crin 8. Avraam 9. răstignit 10. ouă 11. Patras 12. Platon 13. Stelian 14. Mina Soluţia: „Dumnezeu nu se uită la fapte, ci la dragostea cu care au fost făcute. Nu e nimic mult când oamenii iubesc puţin, aşa cum nu este puţin când oamenii iubesc mult.” Sfântul Vasile cel Mare

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

Ştiinţă Cine 1.Ce om de ştiinţă a inventat în 1986 programul pentru știe computer numit Equalizer pentru a-l ajuta să comunice?

2.Care este singurul combustibil fosil în stare solidă? răspunde 3.Aluminiul poate fi magnetizat?

4.Ce element chimic mai este cunoscut şi ca argintul viu?

Literatură 5.Ce origine avea Lewis Carroll, autorul celebrului roman fantastic „Alice în Țara Minunilor” ?

6.Cine a scris „Marele Gatsby”, unul dintre cele mai faimoase romane americane?

7.Ce scriitor a creat pe celebrul detectiv britanic Sherlock Holmes?

8.Ce origine avea,Gabriel García Márquez , laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982?

Istorie 9. În ce an a plecat Fernando Magellan în jurul lumii?

10. În ce oraş s-a ţinut Conciliul care a declanşat prima cruciadă?

11. Care este evenimentul ce a împărţit creştinismul în două mari ramuri: vestică (catolică) şi estică (ortodoxă)?

12. Cine a fost Nefertiti?

Geografie 13. Ce fel de roci se găsesc în partea estică şi sudică a Carpaţilor Orientali?

14. Care este al treilea ocean ca mărime?

15. Cum se numeşte capitala Venezuelei?

16. Care este simbolul internaţional pentru Guyana?

Andra Avadsilcăi

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

CINE ȘTIE, RĂSPUNDE!

CINE ȘTIE, RĂSPUNDE! 377

378

1. O doamnă este întrebată la benzinărie: -Ce fel de benzină doriți? De 95 sau 98?

-De azi nu aveți?

2.-Georgică, ce cadou i-ai cumpărat bunicii tale de Crăciun?

-O minge de fotbal.

-O minge de fotbal? Pai ce, bunica joacă fotbal?

-Nu mă interesează! Ea de ce mi-a luat cărți de citit?

3.Profesorul își întreabă elevul: -De ce ai predat foaia goală, băiete?

-Câteodată, domnule profesor, tăcerea e cel mai bun răspuns.

4.-Șefule, nu pot veni azi la muncă. Mi s-a stricat mașina!

-Și ce? Ia autobuzul!

-Nu fi ridicol! Eu n-am autobuz!

5.-Hai la o bere!

-De când s-a mutat soacrămea la mine, nu mai beau.

-De ce?

-N-am chef să o văd în dublu exemplar!

6. Un om gras stătea în faţa unei grădiniţe. La un moment dat, vine la el o educatoare şil întreabă: - Nu vă supăraţi, aşteptaţi un copil?

- Nu. Aşa sunt eu mai gras!

7. Într-o bătălie, pe Ştefan cel Mare îl cam biruiau turcii.

- Pi cai, moldovenii mei! dă www.haicunoi.com

retragerea măria sa.

- N-avem cai, Măria Ta! - Atunci, pi curând, voinicii mei!

8. În faţa marelui istoric Nicolae Iorga vine un student şi-i spune: – Domnule profesor, visez să devin ca dumneavoastră.

– Tinere, atunci, dormi mai puţin!

9. La spovedanie: -Cum stai cu postul?

-Postez, părinte, și de la serviciu și de acasă!

10.La recepție: -Hotelul dumneavoastră are și piscină?

-Da, bineînțeles.

-Și avem acces?

-Da, bineînțeles.

-E pe gratis?

-Da, bineînțeles.

-Și putem face baie?

-Nu, că nu are apă.

12. - Ioane, a fost lupul pe la tine ieri?

- Da! - Și ți-a luat oi?

- Da' ce ai fi vrut, să aducă?

13. - Nevastă, ai vrea să mergem la plimbare cu o mașină mare, cu mulți cai putere și pe care nu trebuie să o conducem noi fiindcă are șofer?

- Vai, de când aștept acest moment!

- Atunci hai mai repede că pierdem autobuzul!

14. Bărbatul se întoarce obosit de la muncă și strigă după soție: - Ce ai pregătit azi?

Soția se urcă pe taburet și zice: - O poezie!

15. La intrarea într-o clădire un ardelean se ciocnește de o moldoveancă. Uimit de frumusețea ei, acesta remarcă: - Domnișoară, sunteți divină!

- Ba di vină ești dumneata că nu te uiți pe unde mergi!

16. Doi cerșetori dormeau pe o bancă în parc. Se apropie Hai cu noi - Retrospectiva 2019

379

polițistul comunitar: - Ce faceți aici?

- Păi eu nu am casă, nu am serviciu, așa că dorm aici!

- Și tu?

- La el în gazdă!

17. Un cerșetor sună la ușa unei gospodine și spune: - Doamnă, sunt mort de foame, puteți să-mi dați o bucățică de tort?

- Înțeleg că ți-e foame, dar știam că se cere pâine, nu tort!

- Este adevărat, doamnă!

Dar astăzi este ziua mea de naștere.

18. . - Te-ai însurat sau tot singur te ocupi de gospodarie?

- Da. - Ce „Da"?

- Da, m-am însurat și tot singur mă ocup de gospodărie.

19. La școală, doamna profesoară îi spune lui Ionel: -Prezintă-mi globul.

- Globule, ea este doamna profesoară, doamna profesoară, el este Globul!

20. În sala de operație, chirurgul către asistent: - Anestezie.

- De-a noastră sau de Hai cu noi - Retrospectiva 2019

import?

- De import.

- De import s-a terminat.

-Atunci de-a noastră.

- Nani, nani…

21. Noaptea târziu. Soția răspunde la telefon: - Scumpo, sunt eu. Vin acasă. Nu am întârziat prea mult, nu-i așa?

- Nu, scumpule.

- Dar pot să vin cu 7-8 prieteni?

- Desigur, scumpule.

- Mai stăm, mai vorbim și noi …

- Da, scumpule. Vă pregatesc rapid niște sandwichuri, o gustare, ceva …

Soțul tace, după care spune: - Mă scuzați, cred că am greșit numărul.

22. O barză cu un bătrânel în cioc. Întreabă bătrânelul: - Auzi, nu crezi că ne-am rătăcit?

23. În mijlocul deşertului, un om cântă dumnezeieşte la vioară. Un leu se apropie, îi dă târcoale cântăreţului şi se aşează la căţiva paşi de el, mişcându-şi capul în ritmul muzicii. Mai vin doi lei şi se aşează la fel, lângă cântăreţ. După încă ceva

timp, vine un al patrulea leu care îl mănâncă pe cântăreţul nostru. Pe o creangă în apropiere, doi vulturi fac conversaţie: - Ţi-am spus eu că dacă vine surdul s-a zis cu muzica?

24.. Ursul îşi ia o motocicletă. Iepurele îl vede şi îi zice: - Lasă-mă şi pe mine să o conduc!

- Bine, urcă-te!

- Ursule, suntem la 50 km/h. Ți-e frică?

- Nu! - La 200km/h îţi este frică?

- Nu! - În faţa noastră e un zid, îţi este frică?

- Nu! - Ar trebui, că nu ajung la frâne!

25. Leul voia să mănânce o friptură, așa că face o adunare în pădure și anunță toate animalele că se ține un concurs de bancuri: - Cel care zice un banc la care nu râde toată lumea o să fie friptură.

Vine iepurașul, zice un banc și toată pădurea era pe jos de râs, numai girafa stătea serioasă.

Văzând asta, leul îl www.haicunoi.com

380 mănâncă pe iepuraș.

Vine și vulpea și zice un banc la care nimeni nu râde în afară de girafă, care era pe jos de râs.

- De ce râzi, girafo? o întreabă leul.

- De bancul iepurașului.

26. Un turist aflat în excursie prin România ajunge la o stână unde vede un cioban cu câinele lângă el.

- Auzi, bade, e rău câinele?

- Da, e rău!

- Dar mușcă?

- Mușcă!

- Dar văd că nu zice nimic!

Moment în care câinele zice: - Apoi dacă-i musai, HAM! 27. Gheorghe, Ion şi Vasile stau pe prispă. La un moment dat Ion zice: -Eu cred că mâine plouă!

După o oră Gheorghe spune şi el: - Eu cred că nu!

După încă o oră Vasile, revoltat, se ridică şi zice: - Dacă voi aveţi chef de ceartă, eu mă duc acasă!

28. La ora de istorie.

- Ionel, ce au făcut românii după ce au trecut Dunărea?

- Și-au uscat hainele.

29. - De ce ai luat o notă așa www.haicunoi.com

de mică în test? îl întreabă mama pe copil.

- Din cauza absenței, mama!

- Nu pot să cred, ai lipsit în ziua testului?

- Nu, mama, băiatul care stătea lângă mine a absentat!

murdărească greu pentru camera copiilor.

- Câți copii aveți, doamnă?

- Șapte.

- Atunci, mai bine asfaltați!

30. - După părerea mea beți cam mult…

- Foarte adevărat, domnule doctor, dar eu beau după părerea mea!

36. - Luna este atât de mare, încât ar încăpea să locuiască pe ea un milion de oameni!

- Şi ce se întâmplă cu ei când e lună plină?

31. - Gigele, ce poți spune despre moartea lui Decebal?

- Doamna profesoară, ce pot să vă spun...

Condoleanțe, îmi pare rău!

32. - Domnule doctor, cât ar trebui să beau ca să ajung la o alcoolemie de 0,8?

- Tu? Două zile nimic!

33. - Alinuța, tu ai văzut vreodată vreo căprioară?

- Da, la televizor.

- Eu te întreb dacă ai văzuto în natură!?

- Nu, tata nu mă lasă să scot televizorul afară!

34. În magazinul de covoare, o mămică caută și tot caută disperată: - Nu vă supărați, am nevoie de un covor care să se

35. Ciobanul către măgar: - Vezi că au anunțat ceață, să nu cumva să dispari!

37. Polițistul: - Doamnă, aveți idee de ce v-am oprit?

- Sunt la fel de confuză ca și dumneavoastră...

38. - Georgele, cum ai reuşit ca în ultima săptămână să nu mai ai nicio greşeală de

ortografie în temele de acasă?

- Mama e plecată din localitate!

Culese de Bogdan Romedea Hai cu noi - Retrospectiva 2019

381

(foca) (maimuța) (lupul)

(cartea)

Soluții rubrica „Cine știe, răspunde!”: Raspunsuri 1.Stephen Hawking 2. Cărbunele 3. Nu, aluminiul nu poate fi magnetizat 4. Mercur 5.Engleză 6.F. Scott Fitzgerald 7.Arthur Conan Doyle 8.Columbiană 9.1519 10.Clermont 11.Marea schismă 12. Soţia faraonului Amenhotep al IV-lea 13.Sedimentare 14.Indian 15.Caracas Hai cu noi - Retrospectiva 2019

11. Este harnică şi bună, Este la fel ca o zână.

Cu dragoste ea ne creşte, Şi de noi se îngrijeşte.

(Mama)

(decembrie) 5. N-are gură, dar vorbeşte

10. Două fete-mi poartă salbă Una-i neagră, alta-i albă.

Ne-ncetat se tot alungă Şi nu pot să seajungă.

(Ziua şi noaptea)

(lunile anului) 7. E o grădină mândră, semănată Cu poezii, cu glume şi poveşti, Dar nu se lasă lesne vizitată Decât când ştii, copile, să citeşti.

9. Năframă vărgată Peste mare-aruncată. (curcubeul)

6. Doisprezece fraţi aleargă Anul cât este de lung; Fug de zor prin lumeantreagă, Niciodată nu se-ajung.

3. Animal cu chip de om Ţopăie din pom în pom.

4. Cenuşiu, cu ochi sticloşi Şi cu colţii fioroşi Umblă-n haită prin pădure Şi oiţe-ar vrea să fure.

8. Nu sunt carte, dar am foi Pregătite pentru voi Cu linii sau pătrăţele Să puteţi scrie pe ele.

(radioul)

2. O păpuşă gogonată Stă pe gheaţă înfăşată

Şi deloc nu oboseşte. Şi în fiecare zi îţi spune Tot ce se petrece-n lume.

(caietul)

1 . Luna-n care Moș Crăciun O pornește iar la drum, Fiindcă în 'undrea', Iisus, A venit din cer , de sus.

Culese de Gabriela Vasilache

16.Gy

Soluții Cine Cine știe știe răspunde răspunde www.haicunoi.com

382 CRONICA PAROHIEI

Anul 2019 Botezuri z La data de 29 decembrie 2018, părinții Crețu Bogdan George și Crețu Maria și-au creștinat

băiețelul Crețu Mathias-Pavel, având ca părinți spirituali pe Sărăcuț Gabriel Valentin și Costinela, Daria și Bran Ștefan, Cezar Liliana, Cezar Andreea. z La data de 30 decembrie 2018, părinții Paisa Ioan și Paisa Maria

z

z

z

z

z z

z

z

și-au creștinat fetița, Paisa Ioana Anastasia, având ca părinți spirituali pe Tofan Ciprian și Popa Adina, Scurtu Gheorghiță și Caia Gavriluț Neculai.

La data de 10 februarie 2019, părinții Antohi Cristian Vlad și Dornescu Sandra Ionela și-au creștinat fetița Dornescu Sofia Elena, având ca părinți spirituali pe Curetean Daniela Vasilica.

La data de 16 februarie 2019, părinții Aursului Cătălin Ioan și Aursului Eliza Ioana și-au creștinat fetița, Aursului Olivia Antonia, având ca părinți spirituali pe Bobu Florentin Maria.

La data de 23 februarie 2019, părinții Fărcășel Claudiu Ionuț și Fărcășel Laura și-au creștinat fetița Fărcășel Eliza-Mihaela, având ca părinți spirituali pe Darie Cosmin și Darie Georgiana.

La data de 2 martie 2019, părinții Pancu Ionuț Andrei și Pancu Irina Elena și-au creștinat băiețelul, Pancu Ovidiu Vladimir, având ca părinți spirituali pe Andone Răzvan și Andone Alexandra.

La data de 2 martie 2019, părinții Dediu Ion Mario și Dediu Loredana și-au creștinat băiețelul, Dediu Robert Ionuț, având ca părinte spiritual pe Blăniță Sebastian.

La data de 2 martie 2019, părinții Craia Mădălin Ionuț și Craia Andreea Gabriela și-au creștinat fetița Craia Natalia-Elena, având ca părinți spirituali pe Jangan Ionuț și Jangan Monica.

La data de 2 martie 2019, părinții Craia Mădălin Ionuț și Craia Andreea Gabriela și-au creștinat fetița Craia Natalia-Elena, având ca părinți spirituali pe Bosîncean Mihai și Bosîncean Mihaela.

La data de 3 martie 2019, părintele Drilea Andreea și-a creștinat băiețelul Drilea Youssef, având ca părinți spirituali pe Jangan Ionuț și Jangan Monica.

z z La data de 4 mai 2019, părinții Tofan Marian Ciprian și Tofan Ramona și-au creștinat

băiețelul Paul-Iasmin Ioan, având ca părinți spirituali pe Potopea Ovidiu și Crenguța. z La data de 4 mai 2019, părinții Cricleviți Cosmin-Valentin și Cricleviți Mădălina și-au creștinat fetița Victoria Maria, având ca părinți spirituali pe Florea Ionela și Remus. z La data de 4 mai 2019, părinții Avasilcăi Daniel-Gheorghe și Avasilcăi Elena Diana și-au creștinat băiețelul Flavius Gheorghe, având ca părinți spirituali pe Porumbiță Vasile Daniel și Porumbiță Andreea Florentina și Strâmbu Viorel și Strâmbu Elena Cristina. z La data de 4 mai 2019, părinții Mihalache Ionuț și Munteanu Iulia și-au creștinat băiețelul Senin Ionuț, având ca părinți spirituali pe Nistor Camelia și Nistor Petru. www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CRONICA PAROHIEI 383

z z z z z

z

z

z

z z

băiețelul Alexandru Valentin, având ca părinți spirituali pe Bejan Loredana și Valentin și Matieș Alexandra și Alexandru și Colibei Beatrice Cosi.

La data de 18 mai 2019, părinții Stănescu Cove și Stănescu Crina și-au creștinat fetița Stănescu Eva Ana-Brana, având ca părinte spiritual pe Stănescu Gheorghe.

La data de 18 mai 2019, părinții Ojică Romeo-Alexandru și Ojică Roxana și-au creștinat fetița Ojică Maria, având ca părinți spirituali pe Borș Victor și Aurelia.

La data de 18 mai 2019, părinții Stănescu Vlăduț și Stănescu Nafta și-au creștinat băiețelul Stănescu Mihai Vlăduț, având ca părinți spirituali pe Stănescu Ioana și Mihai.

La data de 25 mai 2019, părinții Apintilioaie Cătălin Petru și Apintilioaie Ciprian-Loredana și-au creștinat fetița Apintilioaie Maria.

La data de 30 mai 2019, părintele Ionescu Bianca Maria și-a creștinat fetița Ionescu Ayanna Maia Angela, având ca părinți spirituali pe Ionescu Maia și Ionescu Constanti Codruț și Jiricuț Gabriel.

La data de 1 iunie 2019, părintele Anghel Oana Maria și-a creștinat fetița Anghel Sara Antonia, având ca părinți spirituali pe Galan Adina și Dumitrache Brîndușa și Ciubotaru Cezar.

La data de 8 iunie 2019, părintele Gavril Ana și-a creștinat copiii Gavril Cristian și Gavril Alina Maria, având ca părinți spirituali pe Munteanu Lazăr și Adrian Dumitru și Angelică Mihaela.

La data de 15 iunie 2019, părintele Năstasă Gabriela Bianca și-a creștinat băiețelul Năstasă Kevin-Gabriel, având ca părinți spirituali pe Gogan Bebi, Năstase Oana Mirela, Vasile Constantin Cătălin și Vasile Maria și Covaci Ionuț Răzvan.

La data de 13 iunie 2019, părinții Munteanu Alina și Munteanu Iulian și-au creștinat fetița, Antonia-Maria, având ca părinte spiritual pe Atomei Vasilica.

La data de 24 august 2019, părinții Stănică Ioachim și Mihăilă Ștefania și-au creștinat fetița, Stănică Ingrid-Maria, având ca părinți spirituali pe Beraru Ciprian Gabriel și Beraru Micșunica.

z La data de 24 august 2019, părinții Amariei Dumitru Daniel și Amariei Crina-Loredana și-au

creștinat fetița, Amariei Antonia-Ana-Maria, având ca părinți spirituali pe Costache Cristian și Costache Anna. z La data de 25 august 2019, părinții Popa Constantin Sorin și Popa Andreea Georgiana și-au

creștinat băiețelul, Popa Iannis Andrei, având ca părinți spirituali pe Bursuc Constantin Daniel și Bursuc Elena. z z La data de 31 august 2019, părinții Roman Gabriel și Airinei Ioana și-au creștinat fetița,

Roman Ema Gabriela, având ca părinți spirituali pe Irimia Mirel și Irimia Liliana. z La data de 31 august 2019, părinții Anton Vasile Leo și Bulai Ionela Ana și-au creștinat

băiețelul, Anton Ionuț Șerban, având ca părinți spirituali pe Costache Cristian și Costache Anna. z La data de 31 august 2019, părinții Fieraru Gheorghe și Cârpeci Virginica Magdalena și-au Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

CRONICA PAROHIEI

z La data de 4 mai 2019, părinții Colibei Gabriela și Colibei Cristofor Alexandru și-au creștinat

384 CRONICA PAROHIEI creștinat fetița, Fieraru Ana Principesa, având ca părinte spirituali pe Isvoranu Liliana. z La data de 26 octombrie 2019, părinții Pantazi Nicolae și Trifescu Ana Diana și-au creștinat băiețelul, Pantazi Lucas-Mario, având ca părinți spirituali pe Badea Carmen Mihaela și Alexandre Reich. z La data de 2 noiembrie 2019, părinții Mirăuțe Anca și Mirăuțe Cristi și-au creștinat băiețelul,

Mirăuțe Antoniu Ștefan, având ca părinți spirituali pe Lungu Mihai Marius și Lungu Elena Daniela și Ciobanu Ionuț și Ciobanu Alexandra. z La data de 2 noiembrie 2019, părinții Arusoaie Ovidiu

și Arusoaie Alina și-au creștinat băiețelul, Arusoaie Iustin, având ca părinți spirituali pe Bățan Constantin Maia și Bățan Lăcrămioara Maria.

z La data de 2 noiembrie 2019, părinții Redu Ionuț și Stănescu Elena și-au creștinat băiețelul,

Redu Yanis Ionuț, având ca părinți spirituali pe Urzică Vlad și Urzică Alina și Urzică Maia. z La data de 9 noiembrie 2019, părinții Popescu Cătălin Constantin și Popescu Ionela-Cristina

și-au creștinat băiețelul, Popescu Basarab, având ca părinți spirituali pe Ciobanu Daniel și Ciobanu Ecaterina. z La data de 10 noiembrie 2019, părinții Cotorobai Alexandru și Trifan Olga și-au creștinat

fetița, Cotorobai-Trifan Ariana-Maria, având ca părinți spirituali pe Scutariu Ion Lucian și Scutariu Laura și Rotaru Elena și Cubaischi Alexandru și Bordea Elena și Canalischi Gabriela și Radu Șerban, Denisa Ilinca.

Căsătorii z z z z

z

z

z

La data de 4 mai 2019 şi-au unit destinele Răuță Constantin şi Ioan Monica, având ca părinţi spirituali pe Sandu Florin și Sandu Raluca.

La data de 4 mai 2019 şi-au unit destinele Afloarei Ștefan şi Moroșan Alina-Ioana, având ca părinţi spirituali pe Matei Alex Andrei și Matei Iuliana.

La data de 12 mai 2019 şi-au unit destinele Sabău Constantin-Emanuel şi Blaga AnaMonica, având ca părinţi spirituali pe Manolache Constantin și Manolache Liliana.

La data de 18 mai 2019 şi-au unit destinele Popescu Cătălin-Costelini şi Dincă Ionela Cristina, având ca părinţi spirituali pe Cioban Daniel și Cioban Ecaterina.

La data de 26 mai 2019 şi-au unit destinele Ojane Florin-Gabriel şi Văideanu Gabriela Roxana, având ca părinţi spirituali pe Acatrinei Mihai și Acatrinei Mihaela.

La data de 26 mai 2019 şi-au unit destinele Dăncuță Ionel şi Dăncuță Simona, având ca părinţi spirituali pe Cimpoieșu Iulian și Cimpoieșu Liliana.

La data de 8 mai 2019 şi-au unit destinele Baghiu Elena Cosmina şi Blaga Claudiu Ioan, având ca

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CRONICA PAROHIEI 385

z

La data de 6 iulie 2019 şi-au unit destinele Trif Ramona-Elena şi Racu Adrian-Florin, având ca părinţi spirituali pe Amariței Marius și Amariței Valentina Maria.

z

La data de 13 iulie 2019 şi-au unit destinele Tataru Maria şi Toma Vasile, având ca părinţi spirituali pe Vasiliu Daniel și Vasiliu Ana-Alina.

z

La data de 13 iulie 2019 şi-au unit destinele Caia Andreea şi Șalot Iulian, având ca părinţi spirituali pe Mihai Andrei și Mihai Andreea, Radu Raluca și Radu Simion.

z

La data de 16 iulie 2019 şi-au unit destinele Trifan Olga şi Cotorobai Alexandru, având ca părinţi spirituali pe Scutaru Lucian și Scutaru Laura.

z

La data de 16 iulie 2019 şi-au unit destinele Trifan Olga şi Cotorobai Alexandru, având ca părinţi spirituali pe Scutaru Lucian și Scutaru Laura.

z

La data de 27 iulie 2019 şi-au unit destinele Gheorghe Elena Daniela şi David Radu Manuel, având ca părinţi spirituali pe Meraru Lucian și Meraru Gina.

z

La data de 16 august 2019 şi-au unit destinele Pârjolea Lucia Adina şi Pârjolea Andrei-Ioan, având ca părinţi spirituali pe Bobu Mircea și Tofan Alexandra.

z

La data de 17 august 2019 şi-au unit destinele Serghescu Ioana Alexandra şi Iacob IonuțCosmin, având ca părinţi spirituali pe Cucu Neculai Bogdan și Cucu Andreea Mihaela.

La data de 17 august 2019 şi-au unit destinele Acatrinei Simona Nicoleta şi BicăjanuHorciu Claudiu, având ca părinţi spirituali pe Țupu Andrei și Mioara și Acatrinei Alexandru și Constanța. z La data de 31 august 2019 şi-au unit destinele Airinei Ioana şi Roman Gabriel-Constantin, având ca părinţi spirituali pe Irimia Mirel și Irimia Liliana.

z

z La data de 31 august 2019 şi-au unit destinele Trifan Ovidiu-Vasile şi Diana-Ioana, având ca

părinţi spirituali pe Pristavu Constantin și Pristavu Gabriela. z La data de 8 septembrie 2019 şi-au unit destinele Buruiană Monalisa şi Opriș Ricardo, având

ca părinţi spirituali pe Bălan Bogdan și Bălan Daniela.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

CRONICA PAROHIEI

părinţi spirituali pe Curcan Ionuț și Curcan Elena. z La data de 6 iulie 2019 şi-au unit destinele Tănasă Alina-Elena şi Crăciun Ionuț, având ca părinţi spirituali pe Panaite Cătălin și Panaite Andreea.

386 CRONICA PAROHIEI z La data de 17 august 2019 şi-au unit destinele Andronache Elena şi Dude Costel-Cristinel,

având ca părinţi spirituali pe Bucur Ion și Irina și Topor Claudiu și Maria. z La data de 17 august 2019 şi-au unit destinele Acatrinei Simona Nicoleta şi Bicăjanu-Horciu

Claudiu, având ca părinţi spirituali pe Țupu Andrei și Mioara și Acatrinei Alexandru și Constanța. z La data de 22 septembrie 2019 şi-au unit destinele Boboc Mihail şi Popa Mocanu Niculina,

având ca părinţi spirituali pe Anghel Mihai și Anghel Mihaela.

z La data de 5 octombrie 2019 şi-au unit destinele Pușcaciu Mihael şi Andrei Gabriela-

Manuela, având ca părinţi spirituali pe David Florin și David Roxana. z La data de 9 noiembrie 2019 şi-au unit destinele Ioniță Marian Costel şi Vechiu Mădălina, având ca părinţi spirituali pe Ioniță Alexandru Petrică și Vechiu Antonela Andreea.

Răposați z La data de 21 decembrie 2018 a fost înmormântată Atudosiei Ana, adormită întru Domnul la z z z z z z z z z z z z z

20 decembrie 2018.

La data de 30 decembrie 2018 a fost înmormântat Stănescu Octavian, adormită întru Domnul la 30 decembrie 2018.

La data de 29 ianuarie 2019 a fost înmormântată Țugui Paraschiva, adormită întru Domnul la 28 ianuarie 2019.

La data de 22 februarie 2019 a fost înmormântat Măriuța Vasile, adormit întru Domnul la 20 februarie 2019.

La data de 6 martie 2019 a fost înmormântat Iacob Ion, adormit întru Domnul la 4 martie 2019.

La data de 20 martie 2019 a fost înmormântată Misăilă Mănoia, adormită întru Domnul la 18 martie 2019.

La data de 22 martie 2019 a fost înmormântat Dumitrache Constantin, adormit întru Domnul la 20 martie 2019.

La data de 26 martie 2019 a fost înmormântată Bîtlan Maria, adormită întru Domnul la 25 martie 2019.

La data de 8 aprilie 2019 a fost înmormântat Roman Constantin, adormit întru Domnul la 8 aprilie 2019.

La data de 13 aprilie 2019 a fost înmormântată Tofan Maria, adormită întru Domnul la 9 aprilie 2019.

La data de 15 aprilie 2019 a fost înmormântată Sandu Ana, adormită întru Domnul la 13 aprilie 2019.

La data de 4 mai 2019 a fost înmormântată Savin Elena, adormită întru Domnul la 2 mai 2019.

La data de 9 mai 2019 a fost înmormântat Vasilache Mihai, adormit întru Domnul la 7 mai 2019.

La data de 27 mai 2019 a fost înmormântat Blaga Neculai, adormit întru Domnul la 25 mai

www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CRONICA PAROHIEI 387 z z z z z z z z z z z z z z z z z z z z z

2019.

La data de 5 iunie 2019 a fost înmormântată Micu Maria, adormită întru Domnul la 4 iunie 2019.

La data de 21 iunie 2019 a fost înmormântată Ciubotaru Didina, adormită întru Domnul la 19 iunie 2019.

La data de 18 iulie 2019 a fost înmormântată Paisa Ileana, adormită întru Domnul la 17 iulie 2019.

La data de 18 iulie 2019 a fost înmormântată Stănescu Dalina, adormită întru Domnul la 17 iulie 2019.

La data de 3 august 2019 a fost înmormântată Pruteanu Ana, adormită întru Domnul la 1 august 2019.

La data de 10 august 2019 a fost înmormântată Măriuța Olimpia, adormită întru Domnul la 8 august 2019.

La data de 22 august 2019 a fost înmormântată Radu Maria, adormită întru Domnul la 20 august 2019.

La data de 3 august 2019 a fost înmormântată Pruteanu Ana, adormită întru Domnul la 1 august 2019.

La data de 10 august 2019 a fost înmormântată Măriuța Olimpia, adormită întru Domnul la 8 august 2019.

La data de 22 august 2019 a fost înmormântată Radu Maria, adormită întru Domnul la 20 august 2019.

La data de 10 septembrie 2019 a fost înmormântată Lazăr Maria, adormită întru Domnul la 7 septembrie 2019.

La data de 14 septembrie 2019 a fost înmormântat Negrescu Ioan, adormit întru Domnul la 12 septembrie 2019.

La data de 14 septembrie 2019 a fost înmormântată Horciu Mariana, adormită întru Domnul la 13 septembrie 2019.

La data de 29 septembrie 2019 a fost înmormântată Roman Georgeta, adormită întru Domnul la 27 septembrie 2019.

La data de 29 octombrie 2019 a fost înmormântat Drîngu Constantin, adormit întru Domnul la 27 octombrie 2019.

La data de 2 noiembrie 2019 a fost înmormântată Sandu Elena, adormită întru Domnul la 1 noiembrie 2019.

La data de 12 noiembrie 2019 a fost înmormântată Dumitrache Maria, adormită întru Domnul la 11 noiembrie 2019.

La data de 2 octombrie 2019 a fost înmormântată Oglage Elena, adormită întru Domnul la 30 septembrie 2019.

La data de 12 octombrie 2019 a fost înmormântat Crețu Ilie, adormit întru Domnul la 11 octombrie 2019.

La data de 15 octombrie 2019 a fost înmormântat Aștefănesei Constantin, adormit întru Domnul la 14 octombrie 2019.

La data de 22 octombrie 2019 a fost înmormântată Blaga Leonora, adormită întru Domnul la

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

388 CRONICA PAROHIEI 21 octombrie 2019.

Procese verbale 2019 Proces verbal Încheiat astăzi, 10 martie 2019, când s-a strâns suma de 155 lei de la Biserica Sfinții Voievozi Săvinești, Preot Petru Munteanu, pentru Purice Mihaela din Roznov, pentru operație de cataractă.

Proces verbal Încheiat astăzi, 19 aprilie 2019, când s-a strâns suma de 1119 lei de la Biserica Sfinții Voievozi Săvinești, Preot Petru Munteanu, pentru Schitul Sfânta Împărăteasă Olga și Sfântul Daniel Sihastru din comuna Izvorul Berheciului, Jud. Bacău, pentru construcții și întreținere.

Proces verbal Subsemnatul Pârnău Vasile, delegat de la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” de la 1 Mai Piatra Neamț a colectat suma de 135 de lei de la enoriașii Bisericii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Săvinești Sat, Preot Paroh Petru Munteanu.

21.07.2019 Proces verbal Încheiat astăzi, 6 august 2019,când părintele Munteanu Petru, preotul parohiei „Sf. Voievozi” Săvinești, a dat 200 de lei domnului Baciu Cătălin din Galați, pentru fiul său Mario Constantin, pentru școală și întreținere.

Proces verbal Încheiat astăzi, 29 august 2019, când Maica Olga de la Schitul Sfânta Împărăteasă Olga a strâns suma de 290 de lei de la enoriașii de la Biserica „Sf. Voievozi” Săvinești, preot Munteanu Petru.

Proces verbal Încheiat astăzi, 15 septembrie 2019, cu delegatul de la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Mărăței II din Piatra Neamț, a colectat suma de 107 lei, de la Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Săvinești-sat, Jud. Neamț.

Vă mulțumim.

15.09.2019 Proces verbal Încheiat azi 8.11.2019.Noi, consilierii de la Biserica Sfânta Înviere Săvinești am strâns de la Biserica Sf. Arhangheli cu participarea enoriașilor, suma de 950 lei.

Consilierii www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

CRONICA PAROHIEI 389

Nr. crt. Nume, prenume Suma în lei

Dumitrache Duțu – 100 lei Alisa Apostu – 15 lei Holban Ștefan – 10 lei Podoleanu Liviu – 10 lei Ștefan – 50 lei Danciu Maria – 20 lei Popovici Valentin – 10 lei Răducu Maria – 50 lei Popa Maria – 35 lei Feodorov Angelina – 30 lei Maria – 10 lei Victor Cristian Iustinian – 50 lei Neculai Niculina Elena – 20 lei Roman Lina – 20 lei Berescu I. Maria – 50 lei Chele Costel – 100 lei Ionel – 18 lei Roman Dorina – 30 lei Pîrjoleanu Elena – 50 lei Farcaș Florin – 100 lei Lupoi Geta – 50 lei Toma Aurica – 50 lei Farcaș Florin – 100 lei Dănilă Crizantema – 50 lei Lazăr Maria – 20 lei Florentina – 150 lei Ciocălău Ion (Coca) – 50 lei Paisa Mihai – 40 lei Roman Greta – 40 lei Acojocăriței Constantin – 50 lei Paisa Gheorghe – 50 lei Tofan Margareta – 50 lei Elena – 20 lei Acasandrei Lina – 50 lei Tofan Jana – 30 lei Horciu Floarea – 20 lei Anasia Danel – 30 lei Marciuc Traian – 50 lei Lupoi Aurica – 20 lei Baghiu Viorel – 30 lei Hai cu noi - Retrospectiva 2019

Trif Ion (Nicu) – 100 lei Pristavu Gică – 50 lei Cumpătă Petru Maria – 50 lei Horciu Ioan (Nelu Colea) – 200 lei Savin Valentin – 50 lei Herlea Liviu – 40 lei Zbranca Neculai – 40 lei Roman Maricel – 20 lei Covasan Anca – 20 lei Baluș Elena – 50 lei Chele Ion Anca – 20 lei Lăcrămioara – 50 lei Grigoraș Mihai – 30 lei Răducu Viorel – 20 lei Andrei – 50 lei Roman Săvel – 50 lei Fosalica Elena – 20 lei Mereuță Gica – 30 lei Trenchea Adrian – 50 lei Sandu Aurica (Plăcintă) – 30 lei Dungiu Mihai (Gucă) – 30 lei Baghiu Vasile – 50 lei Iliescu Gheorghe – 50 lei Baghiu Anca – 25 lei Ramon Paulina (Vasile) – 30 lei Chelaru Gheorghe – 50 lei Stănica Mihai-Ana – 50 lei Micu Gică – 50 lei Leupuc Victor – 50 lei Andronache Vasile – 30 lei Ghirțur Ion – 50 lei Dumitrache C. Cristi – 50 lei Toma Vasile Maria – 100 lei Savina Ticu – 50 lei Giurcă Maria – 20 lei Vasilache Maria – 10 lei Silvia – 10 lei Timofti Vasile – 50 lei Ciocălău Neculai – 50 lei Zoitanu Anca – 50 lei Bădescu Clementin – 50 lei

Baluș Mihai – 30 lei Rusu Elena – 30 lei Petronela – 10 lei Teodoru Vasile – 10 lei Oana Corfu – 20 lei Manea Aurel – 30 lei Măriuța Gheorghiță – 50 lei Zbranca Lina – 20 lei Vasilca Elena – 50 lei Horciu Maria – 10 lei Ionescu Maria – 10 lei Dringu Valentin (Tilică) – 50 lei Dumitrache Elena – 20 lei Iacob Aurica – 50 lei Iacob Victor – 50 lei Căpățînă Rodica – 20 lei Sandu Ana (Florin) – 50 lei Savin Gelu – 50 lei Japalela Genovica – 30 lei Horciu Aneta – 30 lei Capră Alecu – 50 lei Prisecărița Antonia – 25 lei Florescu Florin – 50 lei Dumitrache Rodica – 50 lei Plăcintă Constantin – 20 lei Roman Dumitru – 50 lei Acojocăriței Rodica – 10 lei Paisa Elena – 10 lei Butnar – 10 lei Crăciun Haralambie – 50 lei Tofan Lina – 20 lei Bendea Coculeana – 40 lei Ana Maria-Mihaela – 50 lei Emil Parascheva-Andrei – 50 lei Socea Ana – 50 lei Roman Haralambie – 40 lei Blaga Maria – 30 lei Nistor Catinca – 50 lei Bucur Elena – 30 lei Mereuță Maria – 30 lei Mihăilă Valer – 50 lei Cupaș Ana și Vasile, Manea – 37 www.haicunoi.com

CRONICA PAROHIEI

Lista donatorilor Hram 2019

390 CRONICA PAROHIEI lei Atudosie Vasile Ana – 50 lei Bruja Elena – 25 lei Muraru Constanța – 20 lei Bran Marcela – 50 lei Gingă Ion – 50 lei Baluș D. Mihai – 50 lei Boșcioige Mariana – 200 lei Sandu Aurica – 30 lei Baluș Elena – 30 lei Trenchea Ghiorghiță – 30 lei Boboc Niculina – 100 lei Feciorul Vasile – 50 lei Chelaru Maria – 50 lei Condrat Iosif – 30 lei Roman Elena – 25 lei Dumitrache Anica – 25 lei Lupu Mihai – 40 lei Sîrbu Elena – 30 lei Filip Aneta – 20 lei Vasilca Tincuța – 50 lei Zota Gheorghe – 30 lei Blaga Maricica – 20 lei Enache Mihai – 50 lei Bartoș Dana – 30 lei Cimpoeșu Neculai – 50 lei Vasile Ștefan Nicoleta Vlad – 20 lei Aștefănesei Elena – 20 lei Cesnătircă Maria – 20 lei Sandu Veronica – 30 lei Zăitanu Constantin – 100 lei Blaga Constantin – 30 lei Argir Gheorghe – 30 lei Căpățînă Augustin – 50 lei Horciu Constantin – 50 lei Scutaru Corneliu – 50 lei Diaconescu Albina – 30 lei Blaga Prăjica – 40 lei Dumitrache Gigel Ozana – 50 lei Corduneanu Liviu Mirela – 50 lei Laiu Rozica – 25 lei Papuc Ionică – 50 lei Prisecaru Eugen – 40 lei Baghiu Ioan Elena – 50 lei Dumitrache Constantin Eduard – 50 lei Lupu Ilie (Maria) – 100 lei Oana Constantin – 50 lei www.haicunoi.com

Măriuța Ana – 50 lei Radu Cristian – 200 lei Trenchea Ion (Dalu) – 50 lei Elena – 10 lei Tofan Nicu – 50 lei Lazăr Marcela – 50 lei Răducu Ana – 30 lei Răduc Anișoara – 30 lei Roman Mihael – 30 lei Roșu Gheorghe – 100 lei Roșu Constantin – 50 lei Bîtlan Ion – 50 lei Doctor Lazăr – 300 lei Handaric Gheorhghe – 50 lei Dumitrache Daniela Brândușa – 100 lei Dumitrache Ovidiu – 30 lei Zbranca Maricica – 30 lei Alexa Nicoleta – 50 lei Ilasi-Constantin, Elena – 50 lei Mandache Vasile – 50 lei Gheorghe Elena – 10 lei Pălici Vasile Constanța – 50 lei Sandu Vasile (prof.) – 50 lei Paisa Valeria – 30 lei Mitocaru Neculai – 50 lei Dumitru Daniela Manuela – 50 lei Alungulesei Emilia – 50 lei Tofan Elena – 25 lei Elena – 5 lei Huțuc Daniela Elena – 50 lei Tofan Ilinca – 50 lei Cochior Camelia – 50 lei Mandache Miluța – 50 lei Plăcintă Gică – 50 lei Nectarie Olivian – 50 lei Prisecaru Ionela – 100 lei Radu Cristian – 100 lei Crăciun Mihaela – 50 lei Bicăjanu Ilona – 25 lei Lazăr Ion – 50 lei Tofan Ion – 25 lei Bulgărea Marcela Dorel – 50 lei Munteanu Neculai – 50 lei Adumitroaie Petru – 40 lei Văduva Silvia – 20 lei Sandu Ion Camelia Alexandra – 400 lei Teodorescu Mihai Maria – 50 lei

Dumitrache Vasile Varvara – 100 lei Irimia Maria – 50 lei Nicoară Gheorghe – 50 lei Viorica Grigorie – 20 lei Ilisei Flavius – 50 lei Valerica – 20 lei Dumitrache Tilica – 30 lei Baghiu Constantin – 100 lei Ciubotaru Ona – 100 lei Horciu Domnica – 50 lei Moisiu Neculai – 30 lei Blaga Maria – 30 lei Trifan Sebastian – 50 lei Filimon Marian – 30 lei Herescu Ionel – 50 lei Liliana Albert – 100 lei Gheorghe – 15 lei Delia – 100 lei Ștefan Florin – 50 lei Măriuța Vasile – 100 lei Crîșmaru Alexandra – 50 lei Blănuță Mișu – 50 lei Ilie Maria – 20 lei Măriuța Lina – 20 lei Horciu Daniel – 100 lei Romedea Iulia, Bogdan – 30 lei Vadana Vasile – 50 lei Vadana Cătălin – 50 lei Anghel Dana – 50 lei Asmarandei Neculai – 50 lei Boaru Ana – 50 lei Porfir Elena – 50 lei Nicoleta – 5 lei Atudosie Constantin – 50 lei Sandu Constantin – 50 lei Chirilă Luminița (Florin) – 50 lei Răducu Elena (Costanica) – 50 lei Marin Florica – 30 lei Savin Cristian – 50 lei

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

RECOMANDARE DE LECTURĂ 391 Descriere Seria de autor „N. Steinhardt” apare în coeditare cu Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia.

„Jurnalul fericirii este în egală măsură o operă de bilanț existențial (asemenea Luntrei lui Caron a lui Lucian Blaga), dar și una conturând devenirea și cristalizarea unei conștiințe – în toate componentele ei: teologică și morală, civică și politică, estetică etc.”, este de părere îngrijitorul noii ediții. „Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulgerări de lumină, dar nu asupra realității, ci interioare, străfulgerări autogene ale beznei, care despică întunericul fără a-l risipi) și ies cu ochii deschiși; am intrat răsfățat, răzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulțumit, ies cunoscând fericirea; am intrat nervos, supărăcios, sensibil la fleacuri, ies nepăsător; soarele și viața îmi spuneau puțin, acum știu să gust felioara de pâine cât de mică; ies admirând mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies împăcat: cu cei cărora le-am greșit, cu prietenii și dușmanii mei, ba și cu mine însumi”. (N. Steinhardt) „O carte splendidă, amestec inextricabil de notație cotidiană, amintire, confesiune, hermeneutică, humor, tragedie, istorie, universalitate, metafizica, fiziologie, citate de lectură...

N. Steinhardt dovedește aceeași uluitoare forță de pătrundere în adevărul lucrurilor dincolo de coaja groasă a locului comun. Literatura noastră s-a îmbogățit cu o carte de prima mână, la care vom simți nevoia să ne întoarcem nu o dată, în clipe de restriște, dar și de bucurie.” (Nicolae Manolescu) Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

RECOMANDARE DE LECTURĂ

Argument de P.S. Justin Hodea Sigheteanul Ediție îngrijită, studiu introductiv, repere biobibliografice și indice de Virgil Bulat Note de Virgil Bulat și Virgil Ciomoș Cu „Un dosar al memoriei arestate" de George Ardeleanu

392 RECOMANDARE DE LECTURĂ Citate din Jurnalul fericirii Școala fericirii „Creştinismul este o şcoală a fericirii." „Perioadă de înăsprire a regimului. Câţi oameni admirabili în jurul meu! Şi sfinţi, o mulţime de sfinţi! Şi parcă aşa s-ar cuveni să fie, acceptă cu simplicitate. Suferinţa, ori de câte ori e îndurată sau cugetată cu vrednicie, dovedeşte că răstignirea nu va fi fost inutilă, că jertfa lui Hristos e roditoare.”

Sursa: Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 460 Binele nu se face cu de-a sila „Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face un bine. Nici Domnul nu intră nechemat."

Numai creștin fiind mă vizitează fericirea „Numai creștin fiind mă vizitează - în pofida oricărei rațiuni - fericirea. Numai datorită creștinismului nu umblu crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale oraşului - și nu ajung să fiu și eu unul dintre acele cadavre pe care le poartă vii apa curgătoare a vieții. Și nu mă număr printre cei care n-au înțeles încă că mai fericit este a da decât a lua.”

Răbdarea în suferințe „Suferința, ori de câte ori e îndurată sau cugetată cu vrednicie, dovedește că răstignirea nu va fi fost inutilă, că jertfa lui Hristos e roditoare”.

Folosul suferințelor din închisori „Cred așa: că dacă din închisoare pleci și de pe urma suferinței te alegi cu dorințe de răzbunare și cu sentimente de acreală, închisoarea și suferințele au fost de haram. Iar dacă rezultatul e un complex de liniște și înțelegere și de scârbă față de orice silnicie și șmecherie, înseamnă că suferințele și închisoarea au fost spre folos și țin de căile nepătrunse pe care-i place Domnului a umbla."

Trebuie să fim și inteligenți „Dumnezeu, printre altele, ne poruncește să fim inteligenți. Pentru cine este înzestrat cu darul înțelegerii, prostia – măcar de la un anume punct încolo – e păcat: păcat de www.haicunoi.com

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

RECOMANDARE DE LECTURĂ 393 slăbiciune și de lene, de nefolosire a talentului."

După ce îl cunoști pe Hristos, îți vine greu să păcătuiești

RECOMANDARE DE LECTURĂ

„Poți să nu păcătuiești de frică. E o treaptă inferioară, bună și ea. Ori din dragoste: cum o fac sfinții și caracterele superioare. Dar și de rușine. O teribilă rușine, asemănătoare cu a fi făcut un lucru necuviincios în fața unei persoane delicate, a fi trântit o vorbă urâtă în fața unei femei bătrâne, a fi înșelat un om care se încrede în tine. După ce l-ai cunoscut pe Hristos îți vine greu să păcătuiești, ți-e teribil de rușine."

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

Preț 10 lei

Parohia „Sf. Voievozi” din Săvinești

Preț 10 lei

Prin serviciul de catering dorim să venim în ajutorul dumneavoastră prin livrarea la domiciliu, pe bază de comandă, a produselor tradiționale de sărbători, a produselor pentru pomeniri, precum și a produselor gătite pentru diverse evenimente.

E-mail: centrul.social@gmail.com Tel.: 0233 280 570 0741 789 555

0758 528 581 0751 250 508

Preț 10 lei

Siropuri făcute în casă, 100% naturale și cu un gust autentic, fară conservanți sau coloranți, din fructe și plante atent selecționate.

Fondurile colectate vor sprijini proiecte sociale

Preț 5 lei

Preț 15 lei

Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială

Vi s-a făcut poftă de gustul din copilărie al mâncării de la bunica?

Vă așteptăm pe www.retetedelabunica.eu

SIROPURI

DULCEȚURI

GEMURI

ZACUSCĂ

TOCANĂ

Editura Jurnal Spiritual a lansat un nou calendar, care conține 365 de cuvinte duhovnicești pentru fiecare zi din an.

Preț de achiziție 20 lei.

Hai cu noi - Retrospectiva 2019

www.haicunoi.com

„Lasă-L și pe Dumnezeu să lucreze împreună cu tine.” (www.jurnalspiritual.eu)