
NR. 3 / 2024
PĂSTRĂVENI 2024




Cuprins:


1. 23 Octombrie – Ziua Armatei Române
2. Stop bullying !
3. Școala Al el : Teatrul de păpuși
Cel mai bun dramaturg
Șah-ul, sportul minții !
4. Menține creierul ac v și în formă !
5. Da ni și obiceiuri de Crăciun
6. Spiridușul uituc
7. Cât de mare este Laponia
8. Cum reducem poluarea
9. Inteligența emoțională















Coordonatori:



Director: Prof.ÊPerțaÊElena


Prof. Lb. și Lit. Română: S nguÊLilianaÊMirabela



GraficăÊșiÊdesign:




Administrator de Patrimoniu: Hârlea Butuc OanaAlexandra



Prof. Lb. Engleză: Gurlan Vasile







Înv. Durac Ovidiu





Înv. Ciocoiu Petronela



Prof. Andrieș Marius

Înv. Mahu Cornelia Oana





RealizatoriÊdeÊconținut: Elevi:

Prof. Perța Ioan

Înv. Tănăselea Mihaela



Prof. S ngu MirabelaLiliana










Șarpe Carolina


Pavăl Nicoleta Cris na Gorea Antonie Teodor




25 Octombrie –ZiuaArmatei Române



Ziua Armatei Române a fost sărbătorită la Școala Gimnazială Nr.1 Rădeni, Comuna Păstrăveni. Am fost onorați cu prezența plutonierului Olariu Marinel trimis de cei de la Centrul Militar Județean Neamț. Elevii s au implicat în mod activ în realizarea proiectelor privind acest eveniment. După o scurtă prezentare cu caracter istoric a etapelor de formare a Armatei române, plutonierul Olariu le-a prezentat oferta liceelor militare pentru elevii din clasa a VIII-a, oferind în acest sens materiale informative. La finalul activității elevii de la școala Gimnazială Nr.1 Rădeni au prezentat un moment muzical pregătit de profesorul Liliac George. Activitatea s a desfășurat la căminul cultural din Rădeni.






Moment simbolic în istoria poporului român, înscris în calendarul sărbătorilor noastre de suflet, ziua de 25 Octombrie este Ziua Armatei României, o zi de cinstire pentru eroismul si jertfele prin care, de a lungul vremii, oștirea noastră și-a îngemănat faptele de arme cu soarta neamului românesc, îndeplinindu și misiunea nobilă de a apăra unitatea națională și integritatea teritorială a statului român.


La 25 Octombrie 1944, Armata Română elibera ultima localitate românească de sub ocupație străină: orașul Carei. Acțiunile militare purtate de armata română în bătălia pentru Ardeal alcătuiesc un drum glorios, soldat pe pământul transilvan cu numeroase jertfe. Mii de militari din cadrul Armatei a IV-a, comandată de bravul general Dăscălescu, și trupele Armatei I ale generalului Atanasiu au căzut vitejește în luptele sângeroase de la Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș, Oarba de Mureș, Păuliș, Turda, Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare și Carei, în total peste 50.000 de oameni (morți și răniți).












































































ta sovietică, a desfășurat acțiuni în perioada 18 Decembrie 1944 12



































Ostașii români au provocat inamicului pierderi echivalând cu 15 divizii. Pe frontul de vest, efortul economic al României a atins fabuloasa sumă de 1.120.000.000 dolari, ceea ce însemna de patru ori bugetul României pe exercițiul financiar 1937-1938. Zilnic, contribuția României în războiul antihitlerist a fost de aproape 5 milioane de dolari. La 9 mai 1945, când războiul a luat sfârșit cu victoria Națiunilor Unite armata română se găsea în apropiere de Praga și în estul Austriei, prezentându se cu un bilanț bogat de luptă, și s a întors în țară cu drapelele de luptă acoperite de glorie, trecând pe sub Arcul de Triumf ca o armată biruitoare, care și a făcut datoria față de patrie și poporul său, precum și față de alte popoare














Din anul 1830, anul înființării armatei române moderne, până în 1951, în tradiția românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituții. Aflată în centrul atenției publice, mai ales după Războiul de Independență din 1877-1878, armata a participat anual la manifestările prilejuite de Ziua Înălțării Domnului, devenită, după Primul Război Mondial, Ziua Eroilor, și la cele din Ziua Națională a Regatului Românei (10 Mai).


Dacă armata, ca organism al statului român nu a avut propria zi aniversară, în schimb, categoriile de forțe armate, respectiv diferitele genuri de arme, unități și mari unități își sărbătoreau ziua odată cu praznicele propriilor patroni spirituali. Acești patroni au fost confirmați pentru categoriile de forțe armate prin Înaltul Decret Regal nr. 1621 din 24.05.1929, iar pentru unitățile ce aparțineau aceluiași tip de armă prin Înaltul Decret Regal nr. 1343 din 17.04.1931. În martie 1948, acest gen de sărbătoare a fost abandonat, fiind apoi reluat din anul 1994. În prezent, zilele categoriilor de forțe ale armatei și cele ale genurilor de armă și specialităților militare sunt stabilite prin Regulamentul onorurilor și ceremoniilor militare, R.G. 4, aprobat printr un ordin al ministrului apărării naționale din 2009.






























În țara noastră, pe data de 20 iulie 1951, Prezidiul Marii Adunări Naționale a emis Decretul nr.125 în vederea declarării zilei de 2 octombrie, pentru prima oară, ca Ziua Forțelor Armate ale R.P.R. Motivul acestei alegeri îl constituia faptul că, la 2 octombrie 1943, Stalin aprobase organizarea Diviziei Tudor Vladimirescu” din prizonieri de război români, devenind, astfel, sâmburele viitoarei Armate Populare din România. Timp de aproximativ un deceniu sărbătorile oficiale românești au căpătat un profund caracter prosovietic, anulânduse, practic, aproape toate simbolurile naționale și mistificându se evident aspectele de ordin istoric. În 1958, prin Ordin al ministrului forțelor armate, s-a revenit la tradițiile unităților și marilor unități cărora li s a permis să-și sărbătorească sau să comemoreze principalele momente din toată perioada existenței lor. Ideea după care întreaga armată română își avea sâmburele în Divizia Tudor Vladimirescu devenea astfel de domeniul trecutului. În anul următor retragerii armatei sovietice din România, prin Decretul nr. 381 din 01.10.1959, Ziua Forțelor Armate a fost mutată pe data de 25 Octombrie. În Decret nu se face nici o referire explicită la motivul acestei decizii. La vremea respectivă, ea a reprezentat un act de curaj. Motivul principal al deciziei de schimbare a Zilei Armatei trebuie căutat în faptele de arme ale Armatei Române și în rezultatul acestora: reîntregirea graniței de Vest a României și anularea, de facto, a prevederilor Dictatului de la Viena. Acesta a fost singurul obiectiv strategic național, realizat efectiv de Armata Română pe câmpul de luptă, recunoscut juridic în art. 2 al Tratatului de pace dintre România și Puterile Aliate și Asociate, încheiat la 10 februarie 1947. Recunoașterea importanței zilei de 25 octombrie 1944 pentru istoria Armatei României și istoria națională, în ansamblul ei, este pusă în evidență și de faptul că autoritățile timpului și au asumat chiar riscul unor speculații nefavorabile lor, care puteau asocia faptele de arme cu ziua regelui Mihai, născut tot într o zi de 25 octombrie, sau

























cu forma de guvernământ existentă înainte de 30 decembrie 1947. Deci, 25 Octombrie 1944 semnifică data eliberării totale a nord vestului Transilvaniei de sub ocupație și administrație străine. Chiar dacă acest teritoriu a fost preluat inițial de administrația sovietică, fiind retrocedat României pe 9 martie 1945 (la câteva zile după instalarea guvernului Groza, pe 06.03.1945), în ziua de 25 octombrie 1944 Armata României a trăit un moment înălțător, prin atingerea hotarului firesc al patriei sale.


Toate acestea pun în evidență faptul că Ziua Armatei României este legată efectiv și afectiv de Transilvania, leagănul genezei și evoluției istorice a poporului nostru, de obiectivele și sentimentele Armatei României, care au vizat întotdeauna îndeplinirea idealurilor naționale: unitate, independență, suveranitate, integritate







teritorială. 25 Octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire națională, ziua când armata română și -a îndeplinit menirea firească, aceea de a readuce la hotarele ei patria care a zămislit








Devenită simbol, ziua de 25 octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca fiind ziua în care țara își sărbătorește armata și pe cei care au fost și sunt în slujba ei. Cine nu a fost soldat, va înțelege mai greu ce mare povară porți pe umeri precum și unicitatea și singurătatea soldatului aflat în misiune.








Astfel, Ziua Armatei a fost, este și va fi mereu Ziua Soldatului! Sărbătorile sunt pentru oameni, iar omul soldat are astăzi bucuria de a fi sărbătorit așa cum se cuvine de întreaga țară.







PROIECT de parteneriat EDUCAȚIONAL



Coordonatorii proiectului: - Prof. Ciocoiu Petronela
- Prof. Perța Elena
- Prof. Stîngu Mirabela- Liliana
- Prof. Perța Ioan
Perioada derulării proiectului: Octombrie-Decembrie 2023
Grup țintă: Elevii claselor a IV-a, aV-a, aVI-a
Școala este un mediu social în care copiii primesc primele lecții de viață în afara familiei. Pe lângă dezvoltarea sentimentelor de apartenență, succes, valorizare, recunoaștere, elevii se confruntă deseori cu teamă, frustrare, neîncredere, rușine, respingere, scăderea stimei de sine. Toate aceste emoții negative au o cauză comună: bullyingul.
Deși termenul bullying nu are o traducere exactă în limba română, poate fi asociat cu termeni precum intimidare, hărțuire, terorizare etc. Hărțuirea poate fi de natură verbală, fizică sau socială și poate avea loc chiar prin folosirea dispozitivelor electronice conectate la internet (cyber-bullying).
Datorită răspândirii acestui fenomen în mediul școlar și a impactului pe care îl are bullyingul asupra vieții de zi cu zi, este necesar ca elevii să fie instruiți periodic în vederea adoptării unui comportament anti-bullying. Printr-o informare corectă, copiii pot lua atitudine, pot interveni pentru ei înșiși, dar și pentru ceilalți. Prin acest proiect ne propunem să-i ajutăm pe cei mici să înțeleagă ce este bullyingul, care sunt cauzele acestui fenomen și cum îl putem combate. Prevenirea și combaterea acestui fenomen este responsabilitatea tuturor!
Scopul activității: combaterea bullyingului în mediul școlar, prin o informare corectă a elevilor, a părinților acestora și a cadrelor didactice; implicarea într-o serie de activități educative care promovează respectul, non-violența, solidaritatea și bunătatea.
1. Popularizarea proiectului și a echipei de proiect pe unitate de învățământ
2. Ce este bullyingul? (cauze, tipuri, persoane implicate, efecte)-discuții, cu elevii, prezentări PPT, filme educaționale
3. Cyberbullying (ce este și cum poate fi combătut)materiale informaționale, filme educaționale
4. Mesagerii antibullying -discuții cu consilierul școlar
5. Ce pot face? -discuții, dezbateri cu elevii, prezentări, jocuri de rol, desene, fișe de lucru Săli de clasă
6. Există bullying în clasa mea? -discuții cu elevii, aplicarea chestionarelor Săli de clasă
7. Fără bullying în școala mea!- realizare în echipe de afișe, desene, colaje, pliante cu mesaje anti-bullying, concurs de desene pe asfalt
de clase/Holul școlii
8. Rezultatele proiectului- discuții cu copiii, părinții, cadrele didactice implicate, aplicarea chestionarelor, expoziții cu lucrările copiilor, fotografii, premierea elevilor implicați, crearea unei prezentări PPT al proiectului (produs final) Săli de clase
2023
2023
2023



Teatrul de păpuși
Teatrul de păpuși este o idee interesantă în Săptămâna Școala Altfel, datorita faptului ca aduce zâmbete, stare de bine, personaje îndrăgite din poveștile clasice cât și personaje nemaiștiute de nimeni. Elevii clasei pregătitoare au participat la spectacolul ElefănțelulÊcurios, susținut de Teatrul Matei Vișniec din Suceava.
Teatrul de păpuși aduce o multitudine de beneficii în procesul de învățare și dezvoltare al copiilor din clasele primare. Nu este doar o sursă de divertisment, ci și un instrument pedagogic valoros, care îmbogățește învățarea prin joacă și stimulează imaginația. Iată câteva dintre cele mai importante beneficii pe care le oferă teatrul de păpuși:
Stimularea creativității și imaginației: Teatrul de păpuși încurajează copiii să gândească creativ și să își imagineze diferite scenarii, personaje și lumi. Aceasta poate stimula originalitatea și gândirea divergentă, esențiale pentru rezolvarea problemelor și gândirea inovatoare.
Îmbunătățirea abilităților de comunicare: Copiii învață să înțeleagă și să folosească limba mai eficient prin povești și dialoguri în teatrul de păpuși. Aceasta poate îmbunătăți abilitățile lor de ascultare, vocabularul și dezvoltarea generală a limbajului.
Dezvoltare socială și emoțională: Spectacolele de păpuși abordează adesea diverse situații de viață și dileme morale, învățând empatia și ajutând copiii să înțeleagă și să își exprime mai bine sentimentele. De asemenea, le permite copiilor să exploreze diferite roluri și perspective, promovând un sen-






timent de corectitudine și înțelegere socială.
Creșterea concentrării și atenției: Teatrul de păpuși poate ajuta copiii să își îmbunătățească abilitățile de concentrare. Urmărirea unui spectacol de păpuși necesită un anumit nivel de atenție și răbdare, ceea ce poate duce la îmbunătățirea concentrării în alte scenarii de învățare. Dezvoltare cognitivă: Teatrul de păpuși poate fi o modalitate distractivă și interactivă de a învăța noi concepte, fie că este vorba despre știință, cultură sau morale. Acest tip de învățare activă și angajată poate îmbunătăți memoria, înțelegerea și abilitățile de gândire critică.
Un alt studiu realizat in anul 2013 de către Universitat ea din California a arătat ca jocul cu păpuși poate ajuta la dez voltarea abilităților sociale și cognitive ale copiilor. Acest lucru poate ajuta la prevenirea unor probleme de comportament, pre cum agresivitatea sau comportamentul izolator.
Un alt studiu realizat in anul 2017 de către Universitat ea din Amsterdam a arătat că jocul cu păpuși poate contribui la o mai buna gestionare a emoțiilor și a stresului la copii. Acest l ucru poate ajuta la reducerea unei varietăți de simptome de anx ietate si depresie la copii.
In concluzie, jocul cu păpuși poate fi extrem de benefi c pentru copiii cu probleme de comportament.
Aces-
ta oferă copiilor o modalitate de a se exprima și de a își gestion a emoțiile și stresul, contribuind la prevenirea unor probleme d e comportament la copii.
Prof. Durac Ovidiu





CEL MAI BUN


Ca în fiecare an, elevii noști, au dat dovadă de creativitate, inteligență, simțul umorului, simț practic, perseverență și responsabilitate transformând competiția într-o tradiție, tradiție numită „CELÊMAIÊBUNÊDRAMATURG”.ÊFiecare clasă a fost reprezentată de două echipe care au interpretat piese de teatru proprii.
Deși am realizat un clasament, dragii noștri elevi, cu toții sunteți câștigători, să poți reuși în viață trebuie să faci ceea
ce ați făcut și voi și anume SĂÊÎNCERCIÊÊSĂÊÎNDRĂZNEȘTI.
Nu pot să nu apreciez la superlativ prestația voastră dedicată minorităților naționale, unde din nou, ați dovedit că acceptarea diversității culturale înseamnă că accepți să fii o persoana openÊminded,Êdeschisă la tot ceea ce înseamnă






Prof.ÊLilianaÊMirabela Stîngu

























Prof. înv. primar Mahu Cornelia
Integrama este un joc distractiv, ce seamănă cu un puzzle, unde cuvintele reprezintă răspunsuri la indicii ce sunt scrise într-un model de pătrate numerotate care merg de la un capăt la altul. Fiecare literă este verificată (adică face parte atât dintr-un cuvânt „transversal”, cât și dintr-un cuvânt „descendent”) și, de obicei, fiecare răspuns trebuie să conțină cel puțin trei litere.
Prima atestare istorică a jocului poate fi urmărită de Giuseppe Airoldi (care a publicat în 1890 în numărul 50 din „Il Secolo Illustrato della Domenica” o schemă de 4 pe 4 pe care a numit-o „Crosswords”). Cu toate acestea, autorul primelor integrame ar fi Arthur Wynne.

În 1924, din nou în Statele Unite, a fost publicată prima carte de cuvinte încrucișate.




Disciplina ȘAH
În data de 19 decembrie 2023, la Colegiul Național ” Ștefan cel Mare ” din Târgu Neamț s-a desfășurat competiția de șah, faza pe comisie metodică. Elevii au fost îndrumați de Prof. Mahu Lucian.
Școala noastră a participat cu un echipaj de patru elevi, după cum urmează:
Gherasim Antonia - Maria - clasa a III-a Gorea Antonie- Teodor - clasa a III-a Ionică Iuliana - clasa a VII-a Jipa Alessio - clasa a VIII-a
Aceștia au concurat împotriva echipajelor de la școlile din cadrul Cercului de Educație Fizică, din zona Târgu Neamț.
Rezultatele au fost următoarele: cele două fete au pierdut primul meci, Teodor a obținut un pat, iar ulterior a pierdut. Alessio a câștigat primul meci, însă l-a pierdut pe al doilea. Competiția s-a desfășurat pe sistem eliminatoriu, iar meciurile au fost cronometrate.
Organizatorii au acordat diplome de participare fiecărui elev. Chiar dacă nu au reușit obținerea unor premii, perseverența rămâne cheia succesului, pentru că efortul își arată întotdeauna roadele atunci când refuzi să te oprești.
Prof. Mahu Lucian







Tradiții și obiceiuri de Crăciun în lume
Fiecare popor al lumii sărbătorește Crăciunul după obiceiuri și tradiții vechi de sute de ani, diferențele fiind date, în principal, de apartenența la o anumită religie, însă este universal valabil obiceiul mesei de Crăciun în familie sau alături de cei dragi.
Schimbul de cadouri, împodobirea pomului ori prăjiturile cu marțipan sunt doar câteva dintre simbolurile pe care țările lumii le asociază acestei mari sărbători.
► Finlanda – Crăciunul este cea mai importantă sărbătoare a anului, începută seara, la biserică, cu slujbe și aprinderea de lumânări la mormintele celor dragi.
Masa de Crăciun este pregătită pornind de la produsele de bază – preparatele de pește, asezonate cu șuncă și cârnați – o specialitate de bază în bucătăria finlandeză. În Ajunul Craciunului, copiii așteaptă sosirea lui Moș Crăciun care pune mereu aceeași întrebare: “Sunt cumva copii cuminți aici ?”, iar răspunsul este, bineînțeles, afirmativ. Moșul are o desagă plină de cadouri, pe care le împarte celor mici, în timp ce povestește copiilor despre călătoria obositoare pe care o face din Laponia.
► Suedia – Cea mai importantă zi a Crăciunului este Ajunul, atunci când familiile și prietenii se reunesc la o cină specială, la care se servesc friptură de porc, pește și fasole neagră. Cadourile se oferă înainte de servirea mesei, iar în unele regiuni, copiii trebuie să aștepte darurile până a doua zi.
► Ungaria – În mod tradițional, Moș Crăciun aduce nuielușe copiilor care nu au fost cuminți și daruri celor ascultători. Noaptea de Ajun este numită în Ungaria „Szent-este” sau „noapte sfântă”, iar înainte să meargă la biserică, pentru slujba de la miezul nopții,

membrii de familie se reunesc în jurul bradului de Crăciun, cântă colinde și deschid cadourile.
În perioada premergătoare Crăciunului, grupuri de copii și adulți, merg din casă în casă, iar spectacolul include păpuși, costume, muzică și dansuri tradiționale.
► Austria – Sărbătoarea Sfântului Nicolae marchează începutul Crăciunului în Austria. Există credința că Sfântul Nicolae merge din casă în casă și îi pune pe copii să scrie o listă cu lucrurile bune și lucrurile rele pe care le-au făcut de-a lungul anului, iar copiii cuminți primesc nuci, jucării și dulciuri. Cadourile de Crăciun, puse sub brad, nu pot fi deschise decât după cina din seara de Ajun.
► Bulgaria – Crăciunul („Koleda”) începe la miezul nopții, atunci când există tradiția ca fetele tinere să pregătească o pâine speciala („Krava”), pregătită pentru colindătorul favorit – „Koledarii” – tineri necăsătoriți, costumați cu haine tradiționale, care țin în mâini un baston mare din lemn de stejar sculptat –„Koledarka” și fac înconjurul satului și se opresc în fiecare casă pentru a ura și pentru a primi cadouri special preparate pentru ei. Uzual, Sărbatoarea Crăciunului durează pâna în zori.
► Elveția – Samichlaus (Moș Crăciun) are întotdeauna și sarcina de a aduce și pomul de Crăciun în casele oamenilor, un obicei care se păstrează încă din anul 1775. Un alt obicei al elvețienilor este „Parada ridichilor luminate”- copiii ajutați de părinți scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături și forme, mai ales cu steluțe și brăduți. În ridichea astfel împodobită micuții elvețieni pun o lumânare și poartă ridichea ca pe o faclă, de obicei către școala unde învață, unde copiii reuniți cântă în cor melodii tradiționale.
► Franța – Deși, în trecut, Sfântul Nicolae aducea cadouri micuților în ziua de 6 decembrie, în cea mai mare parte a țării, Père Noel (Moș Crăciun) i-a luat locul lui Moș Nicolae. Acesta vine în casele francezilor în

noaptea de 24 decembrie și pune cadouri în ghetuțe. Masa de Crăciun este dominată de tradiționala „Bûche de Noel” – o prăjitură de ciocolată prezentată la masă sub formă de buturugă.
► Germania – Încă din prima duminică de Advent, târgurile de Crăciun invadează piețele orașelor, care durează pe întrega perioadă a sărbătorilor de sfârșit de an. Coroana de Advent, confecționată în familie, conține ramuri verzi care celebrează natura și fie patru lumânări, care vor fi aprinse succesiv în fiecare duminică de Advent, fie 24 de săculeți cu dulciuri și bunătăți care vor fi degustate zilnic, în familie.
Ajunul Crăciunului este cea mai importantă zi de sărbătoare, în care familia se reunește pentru cină și pentru a merge împreună la biserică la Mesa din noaptea de Crăciun.
Cadourile sunt oferite în după-amiaza zilei de 25 sau în seara zilei de 24 decembrie, dar nu „de Moș Crăciun”, ci „de Christ-Kind” (copilul Iisus).
În unele familii se obișnuiește ca de Crăciun să se cânte colinde, dar pentru cei mai mulți germani Crăciunul – „Weihnachten” („noapte solemnă”) este un moment de profundă reflexie și analiză.
► Grecia – Atât Crăciunul cât și Anul Nou sunt sărbători extrem de bogate în tradiții și superstiții, dar și în preparate tradiționale. Pâinea de Crăciun, spre exemplu, este însemnată cu forma mânii prin presarea aluatului cu palma, înainte de coacere, simbolizând faptul că Iisus a binecuvântat pâinea în sfânta zi de Crăciun. Brutăriile pregătesc și plăcinte ovale, care se dăruiesc de Crăciun. Printre dulciurile tradiționale regăsim „Melomakaronas” – o plăcintă însiropată cu miere și „Kourabiedes”, tot o plăcintă acoperită cu fulgi de zăhar.
Moș Crăciun este simbolizat de Sfântul Vasile, filantropul Asiei Mici, care împarte cadouri și dulciuri copiilor, însă neexistând obiceiul bradului împodobit, darurile sunt lăsate pe masă.
► Italia – Crăciunul începe, în mod tradițional, cu opt zile înainte și este denumit „Novena”. Există obiceiul ca cei mici să meargă din casă în casă, recitând poezii sau cântând, însă cadourile se primesc abia pe 6 ianuarie, fiind aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună la suflet – Befana.
► Lituania – Conform tradiției, Moș Crăciun aduce daruri timp de 12 zile, începând cu Ajunul, acestea fiind puse sub brad, pentru fiecare membru al familiei. Pentru Moș, lituanienii obișnuiesc să lase sub brad o cutie cu bomboane, pentru ca acesta să guste ceva înainte să își continue drumul.
► Marea Britanie – Crăciunul este cea mai importantă sărbătoare a anului, iar pregătirile încep cu mult înainte de 25 decembrie. În decembrie, lumea e cuprinsă de o frenezie nestăpânită, iar subiectele de conversație se învârt numai în jurul sărbătorii de Crăciun.

La masa tradițională din ziua Crăciunului se manâncă curcan, iar a doua zi, numită Boxing Day – este ziua în care britanicii se îmbulzesc la cumpărături profitând de reducerile semnificative de prețuri. Interesant este că de Crăciun nu circulă niciun mijloc de transport, nici trenuri, nici metrou, nici autobuze, spre fericirea taximetriștilor care fac bani frumoși practicând tarife exorbitante.
► Polonia – În Ajun, copiii așteaptă ivirea primei stele pe cer, anunțând momentul în care cina poate să înceapă. Există obiceiul ca pe masă să fie așezat întotdeauna un tacâm în plus pentru un eventual vizitator neașteptat. În ziua de Crăciun, copiii se deghizează în magi, diavoli, îngeri și păstori și merg din casă în casă, primind bani și prăjituri.
► Țările Scandinave – Scandinavii numesc Crăciunul „Jul”, prin adaptarea numelui sărbătorii păgâne a solstițiului de iarnă „roata” – simbolizând roata anului care se învârte încă puțin către primăvară. Acest moment reprezintă debutul unei perioade de 12 nopți, începând din 24 decembrie, simbolizând noaptea hibernală, cele mai lungi nopți ale anului, în timpul cărora se pregătește reînnoirea luminii și a vegetației – simbolizată de bradul verde.
► Spania – Pentru oaspeții Spaniei, de Crăciun pare că nu se întâmplă nimic special, Crăciunul fiind sărbătorit totuși, nu cu foarte mult fast, iar darurile se oferă pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei Regi („Reyes Magos”).
Spaniolii și portughezii au introdus tradiția împodobirii pomului de Crăciun și în America Latină, dar cum acolo nu există conifere, sud – americanii decorează cactuși, pini sau brazi din plastic. Bucătăria tradițională de Crăciun a spaniolilor este influențată puternic de curentul arab: orez, portocale și migdale prezente în majoritatea felurilor de mâncare pregătite pentru această zi, iar felul de mâncare de bază este peștele.
► România- Crăciunul este prima sărbătoare din ciclul sărbătorilor de Anul Nou. Această sărbătoare a bucuriei se sărbătorește după stilul nou la 25 decembrie, iar după cel vechi, la 7 ianuarie. De sărbătorile Crăciunului, cel mai frumos obicei este colindul. Colindele sunt cântecele cu care copiii, tinerii sau chiar și oamenii maturi întâmpină venirea lui Hristos pe pământ. Din cadrul ritualului colindelor fac parte cântecele de stea, vifleemul.
► Israel – Bethleem, orașul în care s-a născut Iisus, este centrul sărbătorilor de Crăciun, iar în ajun, turiștii și localnicii invadează bisericile și urmăresc tradiționala procesiune religioasă, începută de parada polițiștilor, pe cai arabi, urmați de un bărbat care duce în
După ce au petrecut întreaga lună decembrie căutând cadouri, scriind felicitări și împodobind bradul, de regulă la jumătatea lunii decembrie, iar în Ajun, britanicii merg la biserică. Însă sărbătoarea Crăciunului și-a piedut mult, în timp, din importanța religioasă, axânduse mai mult pe petrecerile în familie.

spate o cruce uriașă, și de alte scene din istoria religiei creștine.
► Canada – Sărbătorirea Crăciunului este însoțită de o diversitate de tradiții provenind din culturile franceză, germană, engleză, ucraineană și indiană. Canadienii de limbă franceză au în tradiție plăcinta cu carne, „la tourtiere”, însoțită de o supă tradițională, brânzeturi, prăjituri cu fructe sau gogoși, iar principalul desert de Crăciun este „Yule Log” – o prăjitură de ciocolată, în formă de buștean, acoperită cu un strat gros de ciocolată, fiind simbolul trunchiului de mesteacăn ars în focul imens ce a durat toată noaptea dinaintea plecării francezilor în Canada.
Canadienii de limbă engleză sărbătoresc Crăciunul cu gișcă friptă sau friptură de vită și budincă de prune. Cele mai apreciate dulciuri sunt „Chicken Bones” –inventate în anul 1885, de frații Ganong, un amestec de scorțișoară, zahăr și ciocolată și „Barley toys” – create de Yarmouth Candy Company din Noua Scoție, conținând zahăr, glucoză, colorant și ulei de măsline, un amestec turnat în forme de pui, iepuri și alte animale, sau de Moș Crăciun.
► SUA – Santa Claus s-a născut în anul 1860 și a fost denumit astfel după germanul „Sintaklaas”. Imaginea, la origini, a moșului Crăciun american era cea a unui bătrân care fumează pipă și zboară într-o trăsură. În zilele noastre, Crăciunul este sărbătorit extrem de diferit în fiecare familie, având în vedere multitudinea de influențe și naționalități aflate pe teritoriul american.
Americanii își decorează casele cu ghirlande luminoase și copiii își agață niște ciorapi speciali de șemineu, în care să primească darurile de la Santa Claus, ce vine prin cer cu sania trasă de nouă reni și coboară prin horn.
În general, americanii consumă friptură de vită, iar aperitivele conțin neapărat somon afumat, preparat în diferite feluri. Interesant este faptul că la Casa Albă se servește “Prăjitura prezidențială”, preparată după o rețetă veche de peste două secole, din vremea lui Abraham Lincoln, cu cireșe, migdale, petale și sirop de trandafiri – o tradiție unică în lume.
În partea de vest a Americii este servită tradiționala băutură “eggnog”, preparată din brandy, rom, ouă și lapte, la care se adaugă câteodată scorțișoară sau nucșoară.
► Chile – copiii și adulții confecționează sau cumpără mici figurine din lut, pe care le așează sub brad – „pasebre” – din care Moș Crăciun („Viejito Pascuero”) își alege câte una din fiecare casă vizitată.
► Cuba – cea mai importantă perioadă este Ajunul Crăciunului – “nochebuena” (“Noaptea cea bună”), iar masa tradițională înseamnă friptură de porc, fasole neagră servită cu orez și plante tradiționale (Yucca) sub formă de piure.
Familiile numeroase se reunesc și, într-o groapă săpată în pământ și plină de cărbuni acoperiți cu frunze de bananier, frig un porc întreg. Familiile, care în Cuba includ rudele de toate gradele, petrec toată noaptea pe

muzică tradițională.
► Jamaica – Colindele de Crăciun sunt aceleași melodii populare întâlnite în lume, adaptate pe ritmuri raggae. Masa de Crăciun cea mai importantă este prânzul, care include orez, pui, carne de bou și capră picantă.
► Liban – Cu două săptămâni înainte de Crăciun, libanezii creștini pun diferite semințe pe vată, pe mai multe farfurii și le udă în fiecare zi, iar când acestea înverzesc sunt folosite pentru a decora figurinele din hârtie, reprezentând personaje biblice. Libanezii își vizitează rudele sau prietenii în dimineața de Crăciun, oferind drept cadouri cafea și lichior, iar cina de Crăciun este cea mai importantă masă din întreg anul și se desfășoară în casa celor mai în vârstă membri ai familiei.
► Noua Zeelandă – Copacul împodobit de Crăciun se numește “Pohntokawa”, iar din punct de vedere al tradițiilor culinare, curcanul, budinca de stafide și salatele reci, sunt elementele care nu lipsesc de la masa de Crăciun. De asemenea, desertul tradițional este “Pavlova”, fiind preparat din bezea și asezonat cu kiwi, căpșuni și frișcă.
► Rusia – Rușii sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie, după calendarul Iulian, iar la masa tradițională din această zi se consumă prăjituri, plăcinte și găluști din carne.
► Australia – În această țară este uzual să se petreacă Crăciunul la temperaturi de peste 30 grade C, iar moșul, este evident în aceste condiții, nu vine cu sania trasă de reni, ci cu surf-ul.
Cina de Crăciun e marcată de obiceiul de a pune într-una dintre prăjituri o bucățică de aur, iar cel care găsește metalul prețios se spune că va avea mult noroc în anul care urmează.
Masa se servește, de obicei, pe plajă sau la picnic, iar în seara de Crăciun, australienii ies pe străzi, cu lumânări aprinse și cântă melodii specifice sărbătorii. Peste tot – în case, pe străzi și pe plaje, există obiceiul decorării cu „tufișuri de Crăciun” – tufe verzi cu flori mici și roșii.

