1 DECEMBRIE – ZIUA NAŢIONALĂ AROMÂNIEI

Învățător, Isachi Liliana

Prof. înv. primar, Pagu Valentina

Școala Primară Nr.2, Rădeni

„Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de țară."

Mihai Eminescu

Ziua de 1 Decembrie... vine şi trece, ca toate zilele frumoase şi mult așteptate ale anului. Pentru copii, această zi înseamnă „Ziua Unirii” şi ziua în care au liber de la școală. Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanţul luptei românilor pentru întregire statală, care vine să încununeze precedentele acţiuni ale fraţilor din Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15-28 noiembrie 1918).

Marea Unire, aniversată în ziua de 1 decembrie 1918, este cea mai importantă sărbătoare a românilor de pretutindeni. În această zi, prin efortul oamenilor de rând, a politicienilor, precum şi a unei conjuncturi internaţionale favorabile, Transilvania s-a unit cu patria mamă, România. Astfel, pentru prima dată în istoria românilor provinciile istorice - Transilvania, Muntenia, Moldova, Banat, Crişana, Bucovina, Basarabia.

Unirea provinciilor româneşti sub un singur steag, un singur nume şi un singur conducător a fost rezultatul unui proces de lungă durată. În spaţiul românesc, delimitat aproximativ de graniţele actuale ale României, populaţia băştinaşă a încercat de-a lungul timpul să se unească într-o singură organizare statală. Cea mai veche tendinţă de unire, cunoscută de istoria locuitorilor spaţiului carpato-danubiano-pontic, a avut loc în urmă cu mai bine de 2000 de ani. Sub conducerea lui Burebista, liderul geto-dacilor. Unirea din timpul regelui getodac a constituit o moştenire simbolică la care se vor raporta şi la care vor visa mai toţi liderii care s-au perindat la conducerea diferitelor provincii româneşti.

La peste 1500 de ani distanţă faţă de înfăptuirea regelui Burebista, are loc punerea în practică a visului unui Regat Dacic. Prin strălucite campanii militare şi eforturi diplomatice, Mihai Viteazu reuşeşete în 1600 să fie domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi Moldovei. Deşi unirea provinciilor din spaţiul românesc a fost de scurtă durată, reuşita domnului Mihai Viteazu a fost o faptă care a menţinut viu idealul locuitorilor autohtoni ai acestui spaţiu, încă de la Burebista şi anume formarea unui stat unic sub un singur conducător. Redescoperite în 1848, personalitatea lui Mihai Viteazul şi unirea înfăptuită de el a fost un factor care a făcut posibilă transformarea conştiinţei de neam în conştiinţă de ţară. Mugurii Unirii care avea să fie înfăptuită câteva decenii mai târziu apar în timpul Revoluţie din 1848 din Ţările Române.

Un alt punct important în evoluţia ţărilor române şi avansarea spre idealul de unire, înfăptuit abia în 1918, este domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Prin dublă alegere că domn al Moldovei şi al Ţării Româneşti şi prin reformele socio-politico-economice, provinciile româneşti păşesc pe drumul spre Marea Unire. Prin diverse metode politice şi diplomatice, Cuza îi sprijină pe românii din afară Principatelor Unite, menţînând prin aceste acţiuni conştiinţa apartenenţei la un singur neam.

Anul 1877 aduce România în prim planul unei lupte dintre Imperiul Rus şi Imperiul Otoman. În acelaşi an, în 21 mai, parlamentul României declară independenţa absolută a României. Independenţa, sfinţită prin luptele la care au participat armatele române, a fost recunoscută şi consfinţită în mai toate cancelariile străine. Astfel, drumul spre Marea Unire continuă. Primul război mondial aduce cu sine mai multe schimbări la nivelul politicii şi a factorilor de putere în spaţiul european. Datorită unui context intern şi extern favorabil, la 9 aprilie 1918, Basarabia se declară unită cu România. Câteva luni mai târziu, în 28 noiembrie 1918, are loc unirea Bucovinei cu Regatul României. Unirea provinciilor româneşte cu Regatului României nu rămâne fără ecou nici în Transilvania. La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, are loc o Adunare naţională a tuturor românilor din Transilvania şi Ungaria. În cadrul plebiscitului care are loc la Alba Iulia, populaţia venită în număr foarte mare din Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş îşi alege reprezentanţii şi formează Marele Consiliu Naţional Român. Consiliul numeşte un guvern provizoriu, Consiliul Dirigent al Transilvaniei, condus de Iuliu Maniu. Câteva zile mai târziu, consiliul trimite la Bucureşti o delagaţie condusă de Miron Cristea, care înmânează regelui Ferdinand I declaraţia de la Alba Iulia. La 24 decembrie Ferdinand I promulgă decretul prin care este confirmată legislativ unirea Ardealului cu Regatul României. Prin înfăptuirea unirii de la Alba Iulia, provinciile româneşti devin un tot unitar, Marea Românie Unită, un vis şi un ideal împlinit al conştiinţei şi al sufletului românesc.

Trebuie să ne iubim țara deoarece are o geografie extraordinară, cuprinzânde toate formele de relief, munţi falnici, câmpii întinse, dealuri înalte şi podişuri mlădioase; climă este favorabilă, având patru anotimpuri distincte, fiecare cu frumuseţea lui, are oameni talentaţi şi pricepuţi în toate, lucrurile se întâmplă cu naturalețe. Și în acest an eleviii casei pregătitoare și clasei a III-a de la Școala Primară Nr. 2, Rădeni în cadrul Proiectului educativ „1 Decembrie, ziua tuturor românilor” au dat dovadă de dragoste și respect față de țară prin cântec, vers și dans.

Încheiem prin a spune, ar trebui să fim mândri că suntem români, având o istorie aparte şi străbunici care au participat la războaie, care au lăsat frați pe câmpul de luptă, care au văzut orori de neînchipuit.

„România este patria noastră şi a tuturor românilor. E România celor de demult şi a celor de mai apoi. E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie."

Barbu Ştefãnescu Delavrancea

BIBLIOGRAFIE:

Aradul permanență în istoria patriei, editat de Comitetul de Cultură și Educație Arad, Arad, 1978, pp. 304–419

Aradul cetatea Marii Uniri, Alexandru Roz, Editura Mirton, Timișoara, 1993, pp. 9–31

Aradul cultural în lupta pentru înfăptuirea Marii Uniri (1908-1918), Vasile Popeangă, Ion B. Mureșianu, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului, Arad,

Fructele – dulcele necesar

Consumul zilnic de fructe proaspete, de sezon, vine la pachet cu nenumărate beneficii. Printre acestea, ar sunt menționate: întărirea sistemului imunitar, prevenția bolilor cardiovasculare, stimularea digestiei şi scăderea riscului de boli renale şi afecţiuni osoase. Fructele sunt resurse importante de minerale şi antioxidanţi, cu rol în hrănirea şi protecţia celulelor şi, implicit, a întregului organism. Porția zilnică recomandată este, în medie, de două fructe pe zi

Salata de fructe

Activitate desfășurată la diciplina Arte vizuale și abilități practice - luna octombrie anul 2022

Coordonator - Prof.Înv. primar, Ciocoiu Petronela

Invitat special- Asistent Comunitar, Trifescu Sidonia

Gabriela

Acţiunea de voluntariat reprezintă una dintre cele mai importante îndatoriri moral-civice din cadrul unei societăţi umane, mai ales in condiţiile vieţii actuale. Proiectul educațional intitulat “Suflet de copil...", este unul cu tradiție la nivel de unitate școlară, fiind demarat încă din anul 2016, cu o perioadă de întrerupere de doi ani (în timul pandemiei), având ca obiectiv principal forma-

Prof. Crețu Rodica

rea şi dezvoltarea în rândul elevilor a unui comportament pozitiv faţă de persoanele aflate în dificultate. Anul acesta, în intervalul noiembrie- decembrie s-a desfășurat o campanie colectare a unor produse alimentare, adunându-se o cantitate semnificativă prin care s-a oferit sprijin umanitar unor familii defavorizte din comunitatea locală

Echipa de voluntari, însumând 90 de elevi si 27 de cadre didactice, alături de partenerii educaționali (Primăria Păstrăveni, reprezentată de primar Gorea Anton Nicolai și cele două parohii Rădeni, respectiv Păstrăveni- preoți parohi Stan Andrei și Baciu Lucian) s - a implicat activ, mergând prin sate și distribuind pachete sau pregătind o agafă la biserică pentru credinciosi, chiar din produsele colectate. Bucuria sufletească s-a resimțit în sufletul tuturor...

Impactul proiectului, ca de fiecare dată, a fost unul pozitiv, care a dus la dezvoltarea spritului civic în contextul mentalității societății actuale și promovarea valorilor de solidaritate, generozitate si bunătate față de persoanele aflate în dificultate, precum și la încurajarea schimbului de experienţă între unitatea de învăţământ, comunitatea locală și organizațiile implicate. Prin acţiunile demarate, elevii au fost încurajaţi să participe voluntar, învăţând să dăruiască şi primid în schimb o împlinire sufletească şi multe lecţii de viaţă.

Grup țintă:

* elevii claselor a III-a, a IV-a, elevii claselor de gimnaziu *cadrele didactice din școala, părinți, cetățeni ai comunei Pastrăveni *(de adaugat pozele doamnei Petronela)*

Sărbătorile religioase sunt un prilej de bucurie și de împacare sufletească în rândul românilor. Românii au fost din totdeauna păstrători de tradiții și obiceiuri strămoșești.

Punctul de pornire în desfășurarea proiectului l-a constituit curiozitatea copiilor de a afla cât mai multe despre obiceiurile și tradțiile de Crăciun și de Anul Nou.

Copiii, iubesc sărbătorile creștine, își îmbunătățesc cunoștințele prin aflarea mai multor povești, legende despre trecutul neamului nostru. Totodată le plac și mai mult sărbătorile creștinești nu pentru latura lor religioasă, ci pentru latura laică – venirea lui Moș Nicolae, Moș Crăciun și de aceea cu ajutorul părinților vom încerca să sădim în sufletele lor iubire pentru Dumnezeu și semeni.

Implicarea copiilor în derularea acestui proiect va conduce la conștientizarea faptului că sărbătorile și tradițiile trebuie păstrate și transmise mai departe.

SCOPUL ACTIVITĂȚII:

Proiectul își propune ca elevii să-și îmbunătățească cunoștintele despre cunoașterea tradițiilor și obiceiurilor creștinești de Crăciun și Anul Nou.

Echipa de implementare:

Prof. Ciocoiu Petronela

Prof. Perța Elena

Prof. Perța Ioan

Prof. Stîngu Mirabela Liliana

Prof. Durac Ovidiu

Toamna de Ionică Iuliana cls. aVI-a

De azi e toamnă pe afară

Vântul rece a venit

După soarele – n-sorit

Copacii s-au dezbrăcat

Și frunzele au picat

Plouă-n-truna nu se-o prește Frigul nu se potolește

Roadele să le-adunăm

Și cu toți să jucam

Pe la gard și la copaci

C-a venit și va rămâne

Câteva luni cam bune

Toamna cea cu frigul ei

Ce-a stricat florile-n tei.

Toamna pe drum de Ionică Iuliana cls . aVI-a

Joacă frunze fericite

Că nu mai stau opintite

Pe o creangă de copac

Ce acum s-a dezbrăcat

Sunt căzute chiar pe drum

Și sunt fericite acum

Că venit bogata toamnă

Ce din vară-nnoată

Florile sunt ofilite

Și fructele adormite

Să ne pregătim deja

Că urmează după Iarnă

Ce frumoasă a fost vara!

Dar acum a venit toamna!

Cu frunzele ruginite

De copii acum umbrite.

Amurgul roșiatic din parc

Ciocoiu Sergiu, clasa a VI-a Amurgul roșiatic arunca umbre întunecate peste parcul înmiresmat în care se mai zăreau ici-colo câțiva trecători ce mergeau grăbiți. Trandafirii și tufele de iasomie se întreceau în arome îmbietoare, iar cântecul păsărilor crea o atmosfera ireală.

Pe alocuri, fire îndrăznețe de iarbă scăpate de tăișul nemilos al lucrătorilor, își îndreptau semețe privirea către înalt. Nici o adiere, nici o boare nu se simț ea. Totul era plin de liniste, de calm i armonie. Câteva veverițe drăguțe se alergau prin stejarii bătrâni care aruncau umbra lor foșnitoare peste întregul parc. Întunericul se lasa ușor, usor. Stelele începeau să sclipeasca, iar cercul a devenit dintr-o dată ca un cersaf negru cu pete albe uitat de o bătrânică firavă care arunca din cand în când grăunțe într-un lac. Zumzetul zilei se stinsese demult.

Deodată, o lumină strălucitoare s-a înălțat ca de nicăeri, iar razele argintii ale lunii au îmbrăcat întregul peisaj -o haină fermecată. Parcul adormit a prins dintr-odata viață. Totul s-a însuflețit și undeva, departare, o privighetoare a început să cânte timid la început, apoi din ce în ce mai tare, până când întregul văzduh răsuna de triburile ei fermecate, a căror frumusețe îndupleca și cele mai împietrite inimi. Noaptea caldă de mai arunca deasupra parcului o vrajă fermecată.

Iarna la Ţară

Iată că, după o toamnă lungă și călduță, a sosit pe meleagurile noastre "Zâna iarnă" cu „inima ei de gheață".

Într-o dimineață, privind pe fereastră, am văzut cum a nins peste sat, casele şi pomii păreau împodobiți cu o dantelă albă, iar pământul era acoperit cu o pătură albă şi pufoasă de nea.

Am început să țopăi de bucurie şi abia așteptam că în drum spre școală să iau în pumn puțină zăpadă şi să fac un bulgăre din ea.

Prefer iarnă cu tot peisajul ei, chiar dacă soarele nu mai are putere să încălzească, zilele sunt mai scurte și nopțile lungi și răcoroase, iar luna apare rar şi „parcă are ochi de oțel”.

Tot acum uneori ninge mult, iar vântul suflă cu putere și viscolește zăpada, care poate ajunge până la înălțimea gardurilor sau troienind drumurile.

Dar faptul că iarna pot să mă dau pe gheață, să fac oameni de zăpadă împreună cu sora mea, sau să mă trag cu săniuța, mă face să îndrăgesc mult acest anotimp.

Când simt că frigul îmi pătrunde în oase, fug repede în casă, unde este cald şi bine.

Aici lemnul care arde şi trosnește în sobă, torsul pisicii care așteaptă să fie mereu mângâiată, pâinea coaptă de mama în cuptor și gogoșile bunicii, sunt tot ce este mai plăcut pentru sufletul meu.

Ca toți copiii, sunt nerăbdătoare să vină Moș Nicolae, Moș Crăciun, să împodobesc bradul și să învăț colinde vechi şi urături.

Odată cu lăsarea serii văd cum oamenii îşi pun animalele la adăpost, se strâng în case și satul este cuprins de o liniște adâncă.

- Îți mulțumesc iarnă pentru tot și te aștept cu drag în fiecare an.