FINANCIAL INVESTOR
care au intrat la limita de vârstă acum în sistemul privat vor ieşi la pensie din sistemul public, la 6365 de ani. Dezvoltarea sistemului de pensii nu trebuie să stea sub semnul întrebării în fiecare an, în funcţie de o decizie politică de susţinere sau nu, pentru că asta generază neîncredere pentru investitori, generază lipsă de eficienţă în administrare şi lipsă de rezultate pentru participanţi, pentru că, până la urmă, ei sunt beneficiarii sistemului.
Sunteţi de acord cu finanţarea deficitului prin împrumuturi la organismele financiare internaţionale, cum ar fi Banca Mondială? Iniţial mi s-a părut o idee bună, am vorbit pe tema asta şi cu fostul ministru şi actualul preşedinte UNPR Marian Sârbu, care a lansat ideea la un moment dat. Mie mi s-a părut o idee bună, numai că după consultări cu Ministerul Finanţelor am înţeles că e nerealizabilă, în condiţiile de datorie externă curente. Însemna un împrumut pe termen lung pentru un scop precis, pentru o politică publică – nu era vorba de fonduri care să meargă în consum. Până la urmă, însă, soluţiile ar trebui să vină din zona veniturilor din privatizare sau a împrumuturilor de stat pe 15-20 de ani – fondurile de pensii însele ar cumpăra astfel de titluri. Vă temeţi de posibilitatea renaţionalizării sistemului de pensii private, aşa cum s-a întâmplat în Ungaria?
Trebuie să ne obişnuim să trăim cu riscul ăsta în permanenţă, în Pilonul II. Trăim cu riscul ăsta, cu atât mai mult cu cât nu pare să fie la nivelul societăţii un acord asupra necesităţii susţinerii lui. Sunt divergenţe, păreri diferite privind calea de urmat în reformarea sistemului de pensii. Şi atunci se poate întâmpla ceea ce s-a întâmplat în Ungaria: după ce 10 ani de zile societatea, forţele politice au adoptat un sistem şi l-au susţinut, s-a schimbat guvernarea şi, justificat de situaţia de criză, s-a stopat Pilonul de pensii private obligatorii. A fost o decizie politică, dar motivată exclusiv economic ca o decizie care să rezolve problema pe termen scurt a deficitului, dar nu şi pe termen lung. Acesta este riscul: în orice moment, o decizie politică vine şi justifică faptul că pe moment rezolvă problema, acoperă o gaură, dar ce se întâmplă peste 10, 15, mai mulţi ani – asta nu se mai ia în calcul. Activele nete ale fondurilor de pensii au crescut pe Pilonul II cu aproape 82% sau 1,95 miliarde lei în ultimul an, iar pe Pilonul III, activele au crescut de patru ori în ultimii doi ani, iar numărul participanţilor, cu 50%. Cărui fapt se datorează aceste creşteri? Pe Pilonul II creşterea activelor este generată de contribuţiile noi intrate în sistem, la care se adaugă rezultatele din investire. În fiecare lună sunt virate contribuţii reprezentând 3% din salariul brut al angajaţilor şi asta din 2011, când a crescut nivelul contribuţiei, de la 2,5% anterior. Şi asta se întâmplă în fiecare lună. La Pilonul III sunt contribuţii noi, din surse proprii de data asta, sau contribuţiile angajatorilor pentru angajaţi. Dacă la Pilonul II nu ne costă nimic, se virează din bugetul asigurărilor sociale partea care s-ar vira la buget, pe Pilonul III contribuţia e individuală. Situaţia conturilor goale se îmbunătăţeşte, numărul conturilor deschise dar fără virament a scăzut de la 7,93% în septembrie 2009, când
existau 4,84 milioane de participanţi pe Pilonul II, la 5,23%, în martie 2011, când se înregistrau 5,27 milioane de participanţi. Se datorează cumva acest fapt şi ieşirii din economia gri a unor angajaţi? În plus, care este situaţia contribuţiilor la Pilonul II din structurile speciale? Sigur, s-a simţit o creştere după aplicarea de la 1 iulie 2010 a reglementărilor care includeau în sistem şi pe cei care obţin venituri din drepturi de autor sau ca persoane fizice autorizate. Creşterea a fost, însă nesemnificativă. Această creştere a venit poate să compenseze înasările mai reduse ca urmare a nedepunerii declaraţiilor sau şomajului de pe tot parcursul anului 2010. Iar aplicarea Legii 263/2011 a pensiilor publice de la 1 ianuarie 2011 prin intrarea în sistem ca eligibilitate a cadrelor militare sau din structurile militare nu are loc, deocamdată. Deşi s-au înfiinţat casele de pensii sectoriale, ele nu sunt funcţionale şui nu au o regulă de evidenţă. Sistemul de pensii private, prin modul transparent al colectării a fost şi este ca o oglindă a modului de colectare din domeniul public. Până în 2008, practic, puţini ştiam care sunt contribuţiile noastre la sistem. Prin crearea sistemului privat, participanţii au fost informaţi despre viramentele lor. Oamenii au început să-şi pună întrebări: „Eu am fost angajat, de ce nu am viramente?”, şi „Asta înseamnă că angajatorul n-a depus declaraţia de asigurat pentru a se calcula contribuţia la sistemul de pensii private!” La momentul creării sistemului, existau în jurul a 900.000 de conturi goale, nealimentate, însă faţă de acel moment, azi numărul conturilor goale a scăzut până în jurul a 275.000, care reprezintă 5,23% din total. Ne aşteptăm ca în următorii trei ani numărul conturilor goale să se înjumătăţească. Avem 9 fonduri de pensii pe Pilonul II şi 10 administratori în 13 fonduri pe Pilonul III. Credeţi că vor mai putea trece printr-un nou val de fuziuni şi achiziţii? Cred că perioada consolidărilor prin fuziuni şi achiziţii a fost în 2009 şi 2010.
Sistemul de pensii private, construit pe sistemul contribuţiilor definite, este un sistem pe conturi individuale şi care presupune garanţii foarte stricte, care sunt date de modul de organizare: administratorul fondului de pensii are active separate de acel fond din punct de vedere al evidenţei şi al raportărilor.
36