— Răspunde-ţi singur... Să zicem că vei lua startul împreună cu ea, v e i fi martorul următoarei transformări. î n cîteva clipe v e i v e d e a în faţa ta... — Ce v o i vedea ? am replicat batjocoritor. demon ?
Un monstru ? Un
— N u . Cea mai obişnuită, cea mai comună agonie. T u ai în ceput să crezi de-a binelea în nemurirea lor ? T e asigur că pier... C e vei face atunci ? T e vei întoarce după... al doilea e x e m p l a r ? — încetează ! ! ! am strigai, strîngîndu-mi pumnii. M ă sarcastic, dar şi cu înţelegere, printre ochii mijiţi.
privea
— A h , deci tot eu trebuie să încetez ? Ştii... în locul tău aş pune capăt acestei discuţii. M a i bine ai face altceva ; poţi, de pildă, să te răzbuni, biciuind oceanul. C e vrei, de fapt ? Aşadar, dacă... (şi cu mîna a schiţat un gest uşor de rămas bun, ridicindu-şi tot odată p r i v i r e a spre tavan, de parcă ar fi urmărit o persoană ce se îndepărta) te vei considera un netrebnic ? Iar dacă n-o vei face, nu vei fi ? Zici că nu eşti un nemernic, cînd vrei să zîmbeşti, deşi îţi v i n e să urli, cînd te prefaci a fi bucuros şi calm, cînd îţi v i n e să-ţi muşti degetele. î l ai la-ndemînă pe Snaut, căruia să-i faci scene, acuzîndu-1 de toate... Ei, dragul meu, nu prea ai minte. — P o a t e despre Eu... eu o iubesc.
tine
vorbeşti, am
— P e c i n e ? Propriile-ţi
rostit,
plecîndu-mi
capul.
amintiri?
— Nu. P e ca, ţi-am spus ce voia să facă. Zi, citi... oameni ade văraţi ar fi procedat a.şa ? — Dar singur recunoşti că... — N u te agăţa de v o r b e . — Bine. P r i n urmare, ea Nu- i însă acelaşi lucru. —
le
iubeşte,
iar
Ui v r e i
s-o
iubeşti
Gi'oşcşti.
- - î m i pare rău, K e l v i n , dar tu însuţi ai abordat acesta chestiuni intime. O iubeşti, n-o iubeşti ; ea este gata să-şi dea viaţa, tu aşijderi. E foarte impresionant, foarte frumos, foarte înălţător, totul este, dacă vrei, foarte, toarte... Dar aici nu este loc pentru asemenea lucruri. N u e, î n ţ e l e g i ? Nu, tu nu vrei să-nţelegi a s i a Eşti implicat în acţiunea unor forţe pe care nu le stăpinim, într-un cerc vicios, în care ea nu-i decît un moment. O fază. Un ritm ce se repetă. Dacă ca ar fi... Dacă ai fi persecutat de o făptură m o n struoasă, capabilă să facă orice pentru tine, n-ai şovăi nici măcar o clipă s-o înlături. Nu-i adevărat ? — Ba da. — A ş a d a r poale tocmai de aceea ea nu este un astfel de m o n stru. T o c m a i asta îţi leagă m î i n i l e ! Chiar asta se şi u r m ă r e ş t e : să le ai l e g a t e ! — Nu-i decît o nouă ipoteză lîngă milionul celorlalte din b i bliotecă. Snaut, dă-mi pace, ea este... N u , n u v r e a u să vorbesc despre asta cu tine. — Bine. T u singur ai început, dar gîndeşte-te numai că ea este î n realitate o oglindă în care se reflectă o parte a creierului tău. Dacă-i minunată, se datoreşte faptului că amintirea ta a l'osl minu nată. T u ai dat reţeta. E un cerc vicios. N u uita !
: 15