CPSF_315

STANISLAW LEM

COLECลขIA

POVESTIRI

ล TIINลขIFICO-FANTASTICE

315 STANISLAW

ic i:

L E Mi

«S:

< :s O « "* 3

X Z:

o5«o

> la

UI'

.. o o 2, •n — i.]

REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE:.

O _ O

^ =S CI s

o

Solaris este o planetă stranie, acope­ rită aproape in întregime de un ocean, pe care pămintenii II bănuiesc a (I ginditor, fără să reuşească totuşi să Intre In contact cu el. Pe o staţie satelizată deasupra planetei, cibernetlcianul Snaut, fizicianul Sartorius şi psihologul Kris Kelvin primesc vizita unor „oaspeţi" ui­ mitori şi Inspăimîntători totodată. Kel­ vin este vizitat de Harey, iubila-i, care, din vina Iui, se sinucisese cu un deceniu în urmă. Singura explicaţie e că ocea­ nul, folosindu-se de „firide" ale memo­ riei pămintenilor, a plăsmuit acele corpuri F (cum le numesc cl în mort conspirativ) şl le-a Introdus pe static in scopul sondării astronauţllur. Anallzind singele lui Harey, Kris îşi da seama c i ea e plămădită nu din atomi, ci dintr-u substanţă neutrinică. sartorius are Ideea de a construi un anihilator neutrinic şl Intenţionează să lupte împotriva ocea­ nului.

o 9 V Z'

xjaata.

Colecfia „POVESTIRI ŞTIINŢIFICO-FANTASTICE" e d i f a f ă de

revisla

ştiinţa • i e l m i c a ANUL XIV — 1 ianuari* 1968

STANISLAW LEM

OLAW (Urmare

din numărul

trecut)

— Nu-ţi ascund nimic..., am răspuns cu glasul răguşit.

— Atunci spun c e v a

e

perfect,

a

replicat,

sculîndu-se.

Am

vrut

să-ţl

S i m ţ e a m că nu pot lăsa aşa lucrurile, dar toate cuvintele î m i rămîneau în gît — Harey... Stătea întoarsă cu spatele lîngă fereastră. Oceanul albastru, pustiu se întindea sub cerul gol. H a r e y , dacă bănuieşti că... H a r e y , doar ştii că te iubesc...

— Pe

mine ? !

M - a m apropiat de ea. A m respingîndu-mi braţul. fi

v r u t s-o îmbrăţişez. S-a

eliberat),

— Esti prea bun..., a spus. M ă iubeşti ? A s fi preferat să m ă bătut !

— Harey,

iubito !

— N u ! Nu ! Mai

bine

taci.

S-a apropiat de masă şi a început să strîngă farfuriile. P r i ­ v e a m deşertul albastru. Soarele coborîse, şi umbra m a r e a staţiei se proiecta ritmic pe valuri. Lui H a r e y farfuria i-a alunecat din mînă şi a că/ut pe duşumea. A p a bolborosea în chiuvetă. L a m a r ­ ginea orizontului, bronzul se transforma într-un aur de un roşu murdar. M ă r a r de-aş jşti ce am de făcut î O, dacă aş şti ! Deodată s-a făcut linişte. H a r e y s-a oprit în spatele meu.

— N u te-ntoarce, mi-a spus în şoaptă. N u eşti cu nimic v i n o v a t , K r i s . Sînt convinsă. N u te frămînta. A m întins mîna spre ea. A fugit în fundul cabinei şi, ridicînd o grămadă de farfurii, a reluat : P ă c a t ! Dacă ar putea fi sparte, oh, le-aş sparge pe toate ! ! ! O clipă am crezut că într-adevăr le va z v î r l i pe jos, dar m-a p r i v i t şâgalnio şi a /îmbit : Nu-ţi fie teamă, nu voi face scene.

M - a m trezit în toiul nopţii, brusc, încordat şi atent, şi m - a m aşezat pe marginea patului ; în cameră era întuneric, prin uşa întredeschisă pătrundea lumina slabă de pe coridor. Un sîsîit intens creştea mereu, odată cu nişte lovituri înfundate, ca şi cum un obiect m a r e s-ar fi izbit cu putere de partea cealaltă a p e r & i .

telui. U n m e t e o r i t ! m i - a străfulgerat p r i n minte. r a s a . A c o l o este c i n e v a ! U n horcăit p r e l u n g . de

M - a m trezit d e - a b i n e l e a . M ă a f l a m u n d e atunci acest îngrozitor ecou ?

A

spart

în staţie, n u

M - a m repezit p e culoar. U ş a micului laborator c h i s ă şi l u m i n a a r d e a . A m d a t b u z n a î n ă u n t r u .

în

era

chitw

rachetă.^ larg

des­

M-a izbit o adiere îngrozitor d e rece. C a b i n a e r a plină d e u n a b u r ce tăia r ă s u f l a r e a , t r a n s f o r m î n d - o i m e d i a t în z ă p a d ă . O mulţime de petale albe pluteau deasupra trupului îmbrăcat în­ t r - u n h a l a t d e b a i e şi c a r e z v î c n e a s l a b p e d u ş u m e a . A b i a d e - o m a i v e d e a m s u b acel nor d e gheaţă. M - a m aruncat s p r e H a r a y , a m l u a t - o în b r a ţ e , halatul îmi frigea mîinile, m i le îngheţa. A m (fugit p e c o r i d o r , t r e c î n d p e l î n g ă ş i r u r i d e u ş i , n u m a i s i m ţ e a m f r i g u l , d a r r e s p i r a ţ i a ei, c e i s c a n o u r a ş i d e vapori condensaţi, îmi a r d e a u m ă r u l ca o flacără.

A m a ş e z a t - o p e m a s ă , i - a m sfîşiat h a l a t u l în d r e p t u l p i e p t u ­ l u i ; i - a m p r i v i t o c l i p ă foţa t r e m u r î n d ă ; s î n g e l e î n g h e ţ a s e pe g u r a deschisă, a c o p e r i n d b u z e l e cu u n strat negricios, iar p e l i m b ă străluceau cristale de gheaţă.

O x i g e n l i c h i d ! I n l a b o r a t o r s e a f l a o x i g e n l i c h i d tn v a s d D e w a r . R i d i c î n d - o p e H a r e y , m i - a m simţit t ă l p i l e călcînd p e o s t i c l ă u ş o r f r i a b i l ă . C i t p u t u s e să b e a ? N u m a i a v e a nici o i m p o r ­ t a n ţ ă ! Gîtul, f a r i n g e l e , p l ă m î n i i , totul e r a ars. O x i g e n u l lichid a r d e m a i i n t e n s d e c i t a c i z i i cei m a i c o n c e n t r a ţ i . R e s p i r a ţ i a ei h î r î i t o a r e , u s c a t ă , c a s u n e t u l u n o r hîrtii c a r e s e r u p , d e v e n e a l o t m a i s l a b ă . O c h i i îi e r a u î n c h i ş i . A g o n i e . . .

A m a r u n c a t o p r i v i r e a s u p r a m a r i l o r d u l a p u r i d e sticlă, c u i n s t r u m e n t a r şi m e d i c a m e n t e . T r a h e o t o m i e ? I n t u b a ţ i e ? D a r ea n u m a i a v e a p l ă m î n i . E r a u arşi. M e d i c a m e n t e ? G r e u de ales.

R a f t u r i l e e r a u î n ţ e s a t e d e f l a c o a n e şi d e cutii... N ă p r a s n i c u l e l h î r î i t u m p l e a î n t r e a g a s a l ă , d i n g u r a ei d e s c h i s ă s e r i s i p e a o c e a ţ ă alburie T e r m o f o a r e l e . : . A m î n c e p u t să l e c a u t , d a r p î n ă să l e g ă s e s o a m a l e r g a t la cel d e - a l d o i l e a d u l a p , a m răscolit p r i n t r e cutiile c u fiole... a c u m , o s e r i n g ă . . . u n d e ? ...în sterilizator... dar nu r e u ş e a m s - o m o n t e z . M î i n i l e n u m ă a.scultau, d e g e t e l e e r a u î n ­ ţ e p e n i t e şi r e f u z a u să s e î n d o a i e . A m i z b i t c u f u r i e î n " c a p a c u l sterilizatorului, d a r n u simţeam lovitura ; singura reacţie era d o a r o u ş o a r ă f u r n i c a r e . M u r i b u n d a h o r c ă i a tot m a i c u m p l i t . A m s ă r i t i î n g ă e a . O c h i i îi e r a u d e s c h i ş i .

—

Harey 1

S u n e t e l e p e c a r e l e - a m scos n u o r a u nici m ă c a r o ş o a p t ă . î m i s i m ţ e a m p r o p r i a f a ţ ă s t r ă i n ă , c a d e .sjhips. C o a s t e l e p r i n s e s e r ă Bă-i j o a c e s u b p i e l e a a l b ă , p ă r u l u m e d , d i n c a u z a z ă p e z i i t o p i t e , t se r ă s f i r a s e —

în şuviţe. M ă

privea.

Harey 1

N u p u t e a m a r t i c u l a m a i m u l t . S t ă t e a m ca o s t a n ă d e p i a t r ă , Iar mîinile, înţepenite, parcă nu mai erau ale m e l e ; tălpile, b u ­ z e l e , p l e o a p e l e m ă a r d e a u tot m a i t a r e , d a r a p r o a p e nici n u s i m ­ ţ e a m ; o p i c ă t u r ă d e s î n g e c e se t o p i s e l a c ă l d u r ă i - a c o b o r î t p i e ­ ziş mal

de

pe

obraz.

horcăia,

Limba

i-a

tremurat

ţi

1-a

recăzut

în

gură.

Tot.

T-am luat braţul, nu mai avea puia. A m desMciit larg

poalele

halatului ; a m pus urechea pe Irupu-i î n g r o / i ' o r de rece, chiar sub sin. P r i n t r e pîrîituri ca de incendiu, am perceput bălai galo­ pante, mult prea repezi pentru a fi numărate. Stăteam aşa, foarte aplecat, cînd ceva mi-a atins fruntea. Degetele ei mi-au pătruns în păr. A m p r i v i t - o în ochi.

— K r i s , a şuierat, l-am apucat mîna într-a mea ; mi-a strîns-o atît de tare încît mai-mai era să ţip. Starea de conştientă r e v e ­ nită o clipă îi părăsise din nou faţa-i îngrozitor de crispată, globii ochilor au lucit scurt p e sub pleoape, in gît s-a dezlănţuit iarăşi horcăitul şi întregul trup i s-a contorsionat. A t î r n a pe marginea mesei... Izbea cu capul suportul de plastic. î n c e r c a m s-o reţin, apăsînd-o pe masă, dar cu fiecare spasm îmi scăpa. Brusc m-a năpădit transpiraţia, şi picioarele mi s-au făcut ca de vată. Cînd z v î r c o l i r i l e i-au mai slăbit, am încercat s-o reaşez. Deschidea larg gura, d e parcă ar fi înghiţit aerul. Deodată, p e această faţă înspăimîntătoare şi însingerată au răsărit luminile ochilor.

— K r i s , a bolborosit. Cît... eît o să mai... ? K r i s ! S-a înecat, p e buze i-a înflorit o spumă şi din nou a fost cuprinsă de spasme.

O ţ i n t a m cu ultimele-mi rămăşiţe de putere. A căzut p e spate, d e i-au clănţănit dinţii şi abia îşi mai trăgea sufletul. N u , nu, nu, rostea repc^de, odată cu fiecare expiraţie, şi fiecare dintre e l e părea ultima. Dar convulsiile i-au revenit şi H a r e y îmi tresaltă iar în braţe, respjrînd cu un suprem efort, în pauze tot mai gîfîite. î n sfîrşit pleoapele s-au ridicat la jumătatea ochilor ei deschişi şi orbi. înţepenise. C r e d e a m că e sfîrşitul. Nici nu încercam să-i şterg spuma trandafirie de pe gură, stăteam aplecat, ascultînd parcă un clopot îndepărtat şi imens, şi aşteptam ultimu-i răsuflet ca să mă prăbuşesc odată cu el, dar H a r e y respira într-una, aproape n e m a i horcăind, tot mai liniştit, iar sfîrcul sinului, care încetase să-i mai tremure, zvîcnea sub palpitarea iute a inimii. încă nu î n ţ e l e g e a m ce se-ntîmplă. Doar podul p a l m e l o r mi s-a umezit şi mi se părea că asurzesc, că ceva moale şi elastic îmi umple urechile, tot mai auzeam acel clopot bătînd, dar acum surd, ca şi cum ar fi avut l i m b a crăpată. Şi-a ridicat pleoapele şi p r i v i r i l e noastre s-au întîlnit.

— Harey, am v r u t să rostesc, dar parcă mi-a lipsit gura, faţa îmi era ca moartă, acoperită de o mască grea, şi nu puteam decît să mă uit. Şi-a rotit p r i v i r i l e în jurul camerei. Fruntea i s-a mişcat. Era o tăcere deplină. în spatele meu, într-o altă lume, apa picura egal din robinetul deschis. H a r e y s-a ridicat într-un cot. S-a aşezat.

M - a m dat înapoi. M ă urmărea din ochi.

— N-a... n-a... aşa... ? Şi deodată, a ş a ? ! S-a aşternut apoi degetele. Sînt

reuşit ? a spus. De ce.. ? D e ce mă priveşti cu un strigăt îngrozitor : D e ce mă priveşti liniştea. Şi-a p r i v i t m î i n i l e . A mişcat umerii, eu... ? a întrebat.

— Harey, a m pronunţat numai din buze, fără glas. Şi-a r i d i ­ cat capul.

— Harey... ? a îngînat. S-a lăsat să lunece d e p e masă şi s-a sculat. S-a legănat puţin, şi-a recăpătat echilibrul, a făcut c î ţ i v a paşi. T o a t e l e săvîrşea î n t r - o stare de p e r p l e x i t a t e , mă p r i v e a d e

parcă n'i m-ar fi văzut. Ilarcy ? a mai spus oriată, înret. Dur... c i i . . nu sînt l l a r e y . Dar cine...? lîu... ? H a r e y ? Dar Ui, I u ? ! DcoJată ochii i s-au deschis larg, au fulgerat, şi umbra unui zimbet de su­ premă speraiiţu i-a luminat faţa. I'oate că şi tu ? Kris ! l'oaie <ă şi tu... de asemenea... ? Tăceam, sprijinit cu spatele de dulap, acolo unde mă împinsese spaima. M î i n i l e i-au căzut neputincioase. Nu, a reluat. Nu, fiindcă ţi-e frică. Dar, ascultu-mă... nu mai pot. Nu se mai poate aşa. Nu ştiam nimic... nici acum rni-nţeleg nimic. Doar nu este posibil ! Eu... (şi-a dus pumnii palizi spre piept) mi ştiu nimic în afară de H a r e y ! Ţ i se pare poate că mă p r e f a c ? N u mă prefac, pe cuvint de onoare că nu mă prefac. U l t i m e l e cuvinte au trecut într-un geamăt. A căzut pe duşumea, pirngîiid în hohote.

Acest strigăt parcă spăr-sese ceva în mine. Intr-o singură sărituiă am fost lîngă ea, am cuprins-o de umeri, se apăra, mă respingea hohotind fără lacrimi. Dă-mi drumul ! M i - a strigat. Dă-mi drumul ! Ţ i - e scîrbă ! Ştiu I N u vreau aşa ! N u vreau ! V e z i doar că nu sînt eu, nu sînt eu, nu sînt...

— T a c i ! am urlat, zguduind-o. A m î n d o i zbier'am ca ie.şiţi din minţi, stînd îngenuncheaţi umil în faţa celuilalt. Harey îşi izbea capul de umărul meu, eu o strîngeam spre mine cu toată punerea.

Deodată ne-am oprit, rcspiiînd greu... A p a picura ritmic din robinet.

— Kris..., a bolborosit, lipindu-şi tare faţa de Spune-mi ce am de făcut, Kris... ca să nu mai fiu...

— încetează ! a m

umărul

meu.

strigat.

Şi-a ridicat spre mine o b r a z u l : — Cum... ? N i c i

tu nu ştii ? N u

există

scăpar-e ? N i c i

una ?

— Harey... fie-ţi milă...

— A m vrut... doar ai văzut. N u . N u . Dă-mi drumul, nu v r e a u să mă atingi ! Ţ i - e scîrbă d e mine.

— Nu-i

adevărat!

— M i n ţ i ! T r e b u i e să-ţi fie scîrbă. Mie... mic însămi... mi-ar' fi.

Dacă aş putea... Dacă aş putea... '

— T e - a i sinucide ?

— Da.

— Dar eu nu vreau, înţelegi ? Nu vreau să le sinucizi. V r e a u să fii aici, lîngă mine, şi nu mai am n e v o i e de nimic altceva.

Ochii ei imenşi, cenuşii mă devorau.

— Cît de oribil minţi..., mi-a spus pe un ton calm.

I-am dat drumul şi m-am ridicat din genunchi. S-a aşezat pe duşumea.

— Spune-mi ce a m de făcut ca să mă crezi că nu rostesc decît ceea ce gîndesc... că accsta-i adevărul, că altul nu există ? !

— N u poate fi adevărul. N u sînt H a r e y .

— Dar cine eşti ?

A tăcut un t i m p mai îndelungat. D e cîteva ori, bărbia a prins să-i tremure pînă cînd, aplecîndu-şi capul, a ş o p t i t : — Harey... ? Dar... ştiu că iubiseşi acolo... de mult...

nu-i

adevărat. N u

pe mine...

mă

— Da, am spus. Ceea ce a fost nu mai este. A murit. D a r pe tine, de-aici, te iubesc. î n ţ e l e g i ?

A dat din cap.

— Să nu crezi că nu şliu să apreciez lot ce-ai făcut. A i p r o ­ cedat cil s-a putut mai bine, cil de bine te-ai priceput. Dar aici nu e.xistă scăpare. A c u m trei zile, cînd v e g i i e a m lingă patul tău, aşteptind să te trezeşti, nu ştiam încă nimic. Iar acum mi se pare că toate s-au întimplal foarte de mult. M - a m purtat de parcă mi-aş fi pierdut minţile, gîndurile îmi e i a u înceţoşate. N u - m i a m i n t e a m nici ce a fost mai înainte, nici ce a fost mai tirziu şi nu mă m i r a m de nimic, la fel ca un o m după o narcoză sau după o boală î n d e ­ lungată, şi chiar credeam că fusesem poate bolnavă, numai că tu nu v r e i să-mi spui nimic. M a i lîrziu însă, tot mai multe lucruri mi-au dat de gindit. Ştii care dintre ele. începusem să desluşesc ceva după ce-ai aisculat în bibliotecă atunci... cu ăla... cum îl cheamă ?... cu Snaut. Dar, cum n-ai vrut să-mi mărturiseşti nimic, m-am sculat noaptea şi am dat drumul la magnetofon. Doar atunci, o singură dată, am minţit... fiindcă eu îl ascunsesem, K r i s . Cel care vorbea, cum se numea... ?

— Gibarian.

— Da. Gibarian. Atunci am înţeles totul, deşi, la drept v o r ­ bind, nici acum nu pricep nimic. U n singur lucru nu ştiam... că nu mă pot... că nu sînt... că toate astea se sfirşesc... fără sfîrşit. Despre asta nu pomenea nimic. De altfel, poale, a spus, dar te-ai trezit şi am oprit banda. Dar şi aşa auzisem destul ca să aflu că nu sînt un om, ci doar un instrument...

— Ce tot înşiri ?

— Un instrument care să-ţi cerceteze reacţiile... sau ceva în g e ­ nul ăsta. Fiecare dintre v o i are pe cineva ca mine. T o t u l se bazează pe amintiri sau pe reprezentări, pe stările inhibate. C a m aşa ceva...

D e altfel, o ştii mai bine decît mine. El spunea nişte lucruri îngro­ zitoare, de necrezut, şi dacă n-ar fi fost faptul că toiul coincidea n-aş fi crezut niciodată !

— Ce coincidea ?

— Ei, că n-am nevoie de somn, că trebuie să fiu mereu lîngă tine. Ieri dimineaţă mai c r e d e a m că mă urăşti şi din acest m o t i v eram nefericită. Doamne, cît eram d e proastă ! Dar spune şi tu : puteam oare să-mi imaginez ? Nici el n-o ura pe femeia lui, dar cum vorbea despre ea I A b i a atunci m i - a m dat seama că, orice aş face, ar fi inciiferent. De-o v o i a m sau nu, pentru tine tot o tor­ tură era: Ba chiar mai rău, fiindcă instrumentul de tortură este neînsufleţit şi inocent ca piatra, care cade şi ucide... dar ca acest instrument să poată avea cele mai bune intenţii şi să iubească... una ca asta nu mi-aş fi închipuit-o niciodată. A ş vrea să-ţi î m p ă r ­ tăşesc măcar ceva din cele petrecute cu mine atunci, după ce am auzit banda aceea. A m încercat chiar să-mi notez cele auzite...

— A h , de aceea ai aprins lumina ? a m îngăimat.

— Da. Dar n-a ieşit nimic... Fiindcă pe ei — adică acel... altceva... E r a m de-a O v r e m e mi s-a părut că sub pielea mea în mine se află altceva, că sînt doar... mint. înţelegi ?

—

eu căutam în mine... slii... dreptul nebună, iţi spun ! nu mai există un trup, că doar aer. Asta ca să mă

înţeleg.

— Dacă stai aşa, culcată, ore în şir, noaptea, atunci, gîndindu-te, poţi ajunge foarte departe şi în locuri stranii, ştii...

*-

Şl la.

•— D a r ! m l s i m ţ e a m că m i - a i ne-mi

cercetat

Inima

sîngele.

adevărul ? Doar

mi-1 poţi

—

L a fel c a al m e u .

—

într-adevăr 7

-

Iţi j u r .

—

Atunci

bătînd

C u m este

ce-nseamnâ

ş! m i - a m

sîngele

spune

a m l n l l t , d e alltel^

meu î

Spune-mi,

spu-*

acum.

a s t a ? Ştii... m - a m g î n d i t

apoi

că p o a l e

a c e l ceva s e a f l ă a s c u n s î n m i n e , c ă e s t e f o a r t e m i c . D a r n u ş t i a m unde. A c u m

î n s ă c r e d c ă t o a t e a s t e a n - a u fost î n f o n d

decît

eschi­

v ă r i , c ă c i m ă t e m e a m î n g r o z i t o r d e c e e a c e v o i a m s ă f a c şi c ă u t a m o altă ieşire. D a r , K r i s , d a c ă a m acelaşi cum

spui, atunci... N u , asta-i

nu-i

aşa ? înseamnă

sînge... d a c ă e s t e a ş a p r e ­

imposibil.

Doar

n - a ş m a i trăi

acum,

c ă totuşi c e v a e x i s t ă , d a r u n d e ? I n c a p ? Dap,

e u g î n d e s c cît s e p o a t e d e o b i ş n u i t . . . şi n u ş t i u n i m i c . D a c ă a ş g i n d i Drin a c e l lucru, a r t r e b u i s ă ştiu totul d i n t r - o d a t ă şi s ă n u t e i u aesc, ci d o a r s ă m ă p r e f a c şi s ă ş l i u c ă m ă p r e f a c . . . K r i s , s p u n e - m i , t e r o g , tot c e ştii, p o a t e v o m i z b u t i

să f a c e m

ceva !

Tăcea.

I

—

Vrei

—

M a i curînd da.

Din

să mori ?

n o u s - a lăsat peste noi liniştea.

Harey

stătea

chircită,

i a r eu, aplecat

deasupra-i,

priveam

a d î n c u l sălii pustii plăcile a l b e a l e instrumentelor emailate, tura

lucioasă,

împrăştiată

pretutindeni.

c ă u t a t u n l u c r u n e c e s a r şi n u - 1 p u t e a m — nu

ferioritate. tocmai Un

— decît

'

totul

asemănătoare

Dimpotrivă.

Poţi

mie. D a r asta

crede ce vrei

a ş fi

nu-nseamnă

despre

o in­

toate

astea, d a B

mult

mai

datorită... n-ai murit. r î s c o p i l ă r o s şi trist i - a z b u c i u m a t

faţa.

S ă - n s e m n e c ă sînt... n e m u r i t o a r e ?

N u şliu.

I n orice

c a z , eşti

într-o

măsură

mara

mine.

—

E î n g r o z i t o r ! a şoptit.

—

D a r p o a t e c â n u atit cît ţi s - a r p ă r e a .

—

D a r n u m ă invidiezi...

—

Harey,

prezenţa

ta ţine

m a i curînd

s p u n e . Ştii, a i c i , î n s t a ţ i e , m e n i r e a m e a s a u a fiecăruia lui

de parcă

găsi.

H a r e y , crezi că ţi-aş putea s p u n e c e v a ? Aştepta. C e - i drept,

eşti î n t r u

—

Priveam

îrt

apara­

Gibarian

dintre noi. Ceilalţi

şi s e p o a t e

—

S a u nimic.

—

S a u nimic

şi-ţi

întîmpla

mărturisesc

de... m e n i r e a

ta, a ?

ta e s t e l a fel d e n e c l a r ă c a şi a v o r continua

experimentul

orice...

că aş prefera

să n u

se-ntîmple

n i m i c . . . n u atît d i n c a u z a f r i c i i ( c u t o a t e c ă şi e a j o a c ă , p r o b a b i l , u n r o l ) , ci d i n p r i c i n a f a p t u l u i c ă e x p e r i m e n t u l n u v a d u c e n i c ă i e r i , D e a s t a sînt a b s o l u t s i g u r . i — D a r d e ce n u v a d u c e nicăieri ? E v o r b a d e ocean ? !

A tresărit. 'p e soep e c oişn am rob a .u rinn e cnu ănn ,aăocîren e e u c uu r ip s îten ărtri ie— .cît n ţDeD a,sca ea ă.lpD n o ua n - ta ir rîd cnu esn ăso m nttiip nlce ţitec . e C sda oev n uotcc a e cm tl u plu nCţiîc asd teaalim sscrth e is zsm ucn lh btţu iaăm tl, eb,ul n ? ao l rrDu e n x ol ăre ­

c u m e l e f a n t u l nu e s t e o b a c t e r i e f o a r t e m a r e , nici o c e a n u l n u p o a t e fi u n c r e i e r f o a r t e m a r e . F i r e ş t e c â d e a m b e l e p ă r ţ i p o t i n t e r v e n i a n u m i t e a c ţ i u n i . C a o c o n s e c i n ţ ă a u n e i a d i n t r e e l e , te p r i v e s c a c u m ş i - n c e r c să te c o n v i n g c ă - m i eşti m a i d r a g ă d e c î t cei d o i s p r e ­ z e c e a n i p e c a r e i - a m c o n s a c r a t p l a n e t e i S o l a r i s şi că v r e a u s â r ă m î n c u t i n e . P o a t e că p r i n t i n e o c e a n u l a v r u t s ă - m i f a c ă u n s e r v i c i u ; p o a t e câ a p a r i ţ i a ta t r e b u i a să f i e p e n t r u m i n e u n s u p l i ­ c i u s a u p o a t e n u - i d e c î t o c e r c e t a r e m i c r o s c o p i c ă . U n gest d e p r i e ­ tenie, o l o v i t u r ă p e r f i d ă s a u p o a t e un joc sarcastic. O r i p o a t e t o a t e l a o l a l t ă s a u — c e e a ce m i s e p a r e cel m a i p r o b a b i l — n i m i c d i n t o a t e a s t e a , d a r , î n d e f i n i t i v , ce n e p r i v e s c , p e m i n e şi p e t i n e , i n t e n ţ i i l e p ă r i n ţ i l o r noştri atît d e d i f e r i ţ i î n t r e ei ? M i - a i putea r i p o s t a că d e a c e s t e i n t e n ţ i i d e p i n d e v i i t o r u l n o s t r u , şi voi fi d e a c o r d . C a şi tine, n u sînt c a p a b i l să p r e v ă d c e e a ce se v a - n t î m p l a .

N u te p o t a s i g u r a nici m ă c a r că te voi i u b i î n t o t d e a u n a . D u p ă c e s - a u î n t î m p l a t a t i t e a , n e p u t e m a ş t e p t a la o r i c e . P o a t e că m i i n e voi d e v e n i o m e d u z ă v e r d e . . . A s t a n u d e p i n d e de noi. D a r , în m ă s u r a în c a r e d e p i n d e d e noi, v o m fi î m p r e u n ă . O a r e - i p u ţ i n ?

—

A s c u l t ă . . . , a .spus, m a i

—

Ai

—

Cum

S-a

semănat

foarte

este c e v a . Eu... cu ea... s e m ă n

mult,

am

spus,

dar

acum

nu

mult ?

mai

ştiu.

adică... ?

s c u l a t d e p e j o s şi a c u m

—

Ai

reuşit

—

Şi

eşti

s-o

sigur

că

nu

pe

— D a . P e t i n e . N u ştiu... n - a ş p u t e a să te i u b e s c .

—

De

—

Fiindcă

—

Ei

mă

privea

cu ochii

mari.

adumbreşti. ea, cred

ci că

pe

mine ? Pe

dacă

ai

fi

mine... ?

într-adevăr

ea,

ce ?

i-ai

am

—

Da. Cînd

—

Nu-mi

—

De

—

Fiindcă

făcut

ceva

oribil.

făcut ? am

fost...

spune.

ce ?

DISCUŢIA

vreau

s ă ştii c ă n u

sînt e a .

/

A d o u a zi, î n t o r c î n d u m ă d e l a d e j u n , a m g ă s i t p e m ă s u ţ a d e s u b f e r e a s t r ă o s c r i s o a r e d e la S n a u t . î m i r e l a t a c ă S a r t o r i u s î n t r e r u p s e s e m u n c a la anihilator, ca s ă facă o u l t i m ă î n c e r c a r e d e i r a ­ d i e r e a oceanului cu u n fascicul d e radiaţii d u r e .

—

Dragă,

am

spus,

trebuie să

mă

duc la

Snaut.

A p u s u l r o ş u a r d e a în ferestre, î m p ă r ţ i n d c a m e r a în d o u ă . N e a f l a m î n u m b r a s i n i l i e . I n a f a r a s p a ţ i u l u i ei, t o t u l p ă r e a d o a r a m ă . îţi făcea i m p r e s i a că orice carte, c ă z î n d d e p e raft, a r d a u n s u n e t metalic.

Aş

— E v o r b a d e e x p e r i e n ţ a aia... N u m a i c ă n u ş t i u c u m p r e f e r a , înţelegi... m i - a m l ă s a t f r a z a î n a e r .

— N u te scuza, K r i s . A ş d o r i d i n toată inima... N u m a i d u r a p r e a mult...

să de

faa n-a» i

— T r e b u i e să dureze cîtva timp. atn spus. Uar... ascultă, dacă' ai vcui cu mine şi ai aştepta pe coridor ?

— Bine. Dacă însă nu voi

rezista ?

— D e fapt, ce se-ntîmplă cu tine ? am întrebat şi am adăugat n u m a i d e c î t : N u te-ntreb din curiozitate, înţelegi, dar nu-i exclus ca, dindu-ţi seama, să ajungi să te poţi stăpîni.

— E o stare de teamă, mi-a spus H a r e y , pălind uşor. N i c i nu ştiu de ce m i - e teamă, fiindcă nu mi-e propriu-zis teamă, ci doar îmi pare... că mă înstrăinez. Atunci simt o imensă ruşine... nici nu sînt în stare să-ţi spun. Iar pe urmă nu mai ştiu ce fac. De aceea m-am gîndit că e o boală... a încheiat cu glas scăzut şi s-a-nfiorat.

— E posibil, am spus, dar toate astea se-ntîmplă numai aici, pe staţia asta blestemată... î n ce mă priveşte, mă v o i zbate ca s-o părăsim cît mai curînd.

— Crezi

că-i cu putinţă ? m-a

întrebat, p r i v i n d u - m ă

uimită.

— D e ce n-ar fi ? La urma urmei, nu sînt încătuşat aici... D e altfel totul ţine şi de ceea ce voi stabili cu Snaut. Cum ţi se pare, cîtă v r e m e poţi r ă m î n e singură ?

— Depinde... a murmurat, plecîndu-şi capul. Dacă-ţi v o i glasul, atunci probabil îmi va fi mai uşor.

auzi

— A ş prefera să n-asculţi ce v o r b i m . N u că aş avea ascund ceva, dar nu ştiu, nu pot şti ce v a spune Snaut...

să-ţi

— Nu-i n e v o i e să continui. înţeleg... Bine ! V o i sta în aşa f e l încît să-ţi aud doar zvonul vocii. î m i este de-ajuns.

— Atunci îi voi telefona chiar acum din laborator. V o i lăsa uşa deschisă.

A încuviinţat dînd din cap. Străbătînd un perete de raze roşii de soare, a m ieşit pe coridorul care, din pricina contrastului, părea aproape negru, cu toată lumina artificială. Uşa micului laborator era deschisă. Cioburile argintate ale termosului D e w a r , risipite pe duşumea, sub şirul m a r i l o r butelii cu o x i g e n lichid, erau singurele vestigii ale celor petrecute în toiul nopţii. După ce am ridicat r e ­ ceptorul şi am format numărul, micul ecran s-a luminat. P o j g h i ţ a albăstruie de lumină, care parcă acoperea dinăuntru sticla mată, a crăpat, iar Snaut, r e z e m a t de speteaza unui scaun înalt, m-a p r i ­ vit drept în ochi.

— T e salul, a spus.

— Am

citit biletul. A s v r e a să vorbesc cu

tine.

Pot veni ?

— Poti. Imediat ?

— Da. — Pofteşte. V i i — Nu.

...întovărăşit ?

'

î n sticla concavă, chipul său slab, bronzat, cu riduri groase, prelungi — aducea cu bolul unui peşte bizar dinlr-un acvariu — a căpătat o expresie ambiguă : _ — Ha, ha ! a încheiat Snaut. T e aştept deci.

— P u t e m să m e r g e m , dragă... a m rostit surescitat, intrînd în cabină ; îndărătul valului de raze sîngerii se ghicea silueta lui H a r e y . A m amuţit. Şedea chircită, cu mîinile încleştate de bra­ ţele fotoliului. F i e că-mi auzise prea tîrziu paşii, fie că nu fusese în stare să se elibereze destul de repede de acel spasm îngrozitor

10 ^

ca sâ ia o alitudine normală, i i m p de o clipă, mi-a îngăduit s-o văd luptînd cu acea forţă stranie ascunsă-ntr-insa, şi inima mi-a fost cuprinsă de o furie turbată şi totodată de o infinită milă. A m plecat în tăcere. Străbătînd lungul culoar, am trecut pe lîngă p e ­ reţii lui emailaţi în diver.se culori care, în intenţia arhitecţilor, tre­ buia să înveselească şederea în găoacea blindată. încă de departe am zărit uşa deschisă a cabinei radio. Dinăuntrul ei cădea înspre adîncul coridorului un lung fascicul roşu, fiindcă şi aici lumina soarele. A m p r i v i t la Harey, care nici măcar nu încerca să z î m bească. De-a lungul întregului drum am văzut-o cum se pregă­ teşte, concentrată, să lupte cu sine însăşi. Efortul apropiat îi şi schimbase expresia feţei, care se făcuse mai palidă şi, parcă, mai mică. La cîţiva paşi de cabină s-a oprit. M - a m întors spre Harey.

Ea m-a împins uşor doar cu v î r f u r i l e degetelor, îndemnîndu-mă să merg mai departe şi, deodată, planurile mele, Snaut, experienţa, întreaga staţie, toate mi-au părut derizorii faţă de tortura pe care avea s-o înfrunte Harey. M ă simţeam ca un călău ş i , a m şi vrut să mă întorc, cînd fîşia largă a razelor reflectată de peretele corido'rului a fost acoperită de umbra unui om. Grăbindu-mi paşii, am intrat în cabină. Snaut se afla în prag, ca şi cum mi-ar fi ieşit în întîmpinare ; în păru-i alb soarele iradia o aureolă purpurie. N e - a m măsurat o clipă fără să spunem nimic. M-a p r i v i t iscoditor. N u - i v e d e a m expresia feţei, fiind orbit de strălucirea ferestrei. A m t r e ­ cut p e lîngă el şi m-am oprit în dreptul pupitrului înalt, din care ieşeau l u j e r e l e mlădioase ale microfoanelor. Snaut s-a întors încet p e loc, urmărindu-mă calm, cu acea fugară grimasă a gurii, care, fără să se schimbe cu nimic, putea fi cîteodată zîmbet, iar alteori o schimă de oboseală. Nelăsîndu-şi p r i v i r e a de pe mine, s-a a p r o ­ piat de dulapul metalic întins pe toată lungimea peretelui, în faţa căruia, de a m b e l e părţi, se adunaseră claie, aruncate în grabă, piese de r e z e r v ă pentru radio, acumulatoare termice şi diverse unelte. Şi-a tras scaunul într-acolo şi s-a aşezat, sprijini'ndu-şi spatele de uşa emailată.

T ă c e r e a pe care o păstram amîndoi devenea cel puţin bizară.

O ascultam, concentrîndu-mi atenţia la liniştea dinspre coridorul în care rămăsese H a r e y , dar de acolo nu venea nici cel mai slab foşnet.

— Cînd v e ţ i fi gata ? am întrebat.

— A m putea începe chiar azi, dar înregistrarea va mai nece­ sita un oarecare timp.

— înregistrarea ? T e referi la encefalogramă ?

— Desigur. Doar ai fost de acord. C e este ? şi-a coborît glasul.

— N u , nu-i nimic.

— T e ascult, a spus Snaut, cînd tăcerea a prins din nou să crească între noi.

— A aflat şi ea... despre... ce i se întîmpla, a m coborît vocea aproape pînă la şoaptă.

Sprînconele i s-au ridicat a m i r a r e .

— Da ?

A m avut totuşi impresia că nu era surprins cu adevărat. D e ce se prefăcea atunci ?

n

I.a un moment dat mi-a trecut ctieful să mai vorbesc, d a r ' m i - a m stăpinit scîrbă. Să fiu măcar de bună-creditiţă, m - a m gîndit, dacă nu-i posibil mai mult.

— Şi-a dat seama imediat, după discuţia noastră din bibliotecă, m-a urmărit, a asociat faptele, apoi a descoperit magnetofonul lui G i b a r i a n şi a ascultat banda...

Snaut nu şi-a schimbat poziţia, rămînînd mai departe s p r i j i ­ nit de dulap, dar prin ochi i-a trecut o licărire abia perceptibilă.

Stăteam lîngă pupitru, avînd în faţă uşa crăpată spre coridor. A m coborît şi mai mult glasul : Astă-noapte, p e cînd d o r m e a m , a în­ cercat să se sinucidă.... Cu oxigen liclîid...

C e v a a foşnit, ca o adiere ce-ar fi gonit printre nişte hîrtii.

A m înmărmurit, ascultînd la ceea ce se întîmpla pe coridor, dar sursa foşnetului era mai aproape. Chiţcăise parcă un şoarece... Şoarece ! A b s u r d ! A i c i nu existau şoareci. î l o b s e r v a m atent p e omul din faţa mea.

— T e ascult, a spus liniştit.

— Fireşte, nu i-a ea însăşi.

reuşit... în orice caz, acum ştie cine

este

— De ce-mi spui toate astea ? m-a întrebat deodată.

— Vreau să-ţi zintă lucrurile.

— Te-am

dai seama... am şoptit încurcat, cum se p r e ­

prevenit.

— Vroi să-mi spui că ştiai ? a m ridicat fără v o i e glasul.

— N u . Evident că nu. Dar ţi-am explicat cum decurg lucrurile.

F i e c a r e „oaspete", atunci cînd apare, este aproape o fantomă } e x c e p t î n d u,n amestec dezlînat de amintiri şi de imagini p r e l u a t e d e la... A d a m - u l său... este, de fapt, deşert. Cu cît r ă m î n e mai î n ­ delung în tovărăşia ta, cu atît se umanizează mai mult şi, de a s e ­ menea, d e v i n e mai independent, pînă la anumite limite, se-nţelege..

D e aceea, cu cît durează mai mult, cu atît este mai greu... S-a oprit.

M - a p r i v i t pe sub sprîncene şi a adăugat pe un ton indiferent : A aflat totul ?

— Da, ţi-am spus doar.

— Totul ? Si că a mai fost aici o dală şi că tu...

— Nu !

A zîmbit.

— K e l v i n , ascultă, dacă ai ajuns pînă acolo... La urma urmei, ce intenţionezi să faci ? Să părăseşti staţia ?

— Da. • — Cu ea ?

— Da. Tăcea ca şi cum s-ar fi gîndit la răspuns, dar mai era ceva în tăcerea lui... Ce anume ?

Din nou acel foşnet imperceptibil, de data asta parcă în spa­ tele peretelui subţire. Snaut s-a mişcat în scaun.

— Perfect, a spus. Ce te uiţi aşa ? Crezi că-ţi v o i sta în cale ?

V e i face cum v e i voi, dragul meu. Asta ar mai lipsi dacă, p e lîngă celelalte, am mai recurge şi la constrîngere I N u intenţionez să te conving. îţi voi spune doar atît. Intr-o situaţie inumană tu încerci să te comijorţi ca un om. P o a t e că este frumos, dar cu toiul inutil. De altfel, nici de această frumuseţe n u sînt atît de siginr, i2

p e n t r u c ă şi o n e r o z i e p o a t e fi f r u m o a s ă . D a r n u a c e s t l u c r u e s t e esenţial. T u renunţi la e x p e r i e n ţ e l e viitoare, vrei să fugi cu ea, Nu-i aşa ?

—

Ba

—

Dar

— atunci

da. c h i a r şi a s t a - i o... e x p e r i e n ţ ă . N u

Vorbeam

tot m a i

încet, p î n ă

m-am

— C u toţii d u c e m aici, K e l v i n , p u ţ i n ş t i m să r e n u n ţ ă m l a p o z e .

—

crezi 7

N u v ă d d a c ă e a v a putea... ? D a c ă v a fi î m p r e u n ă n u văd...

Nu

pozez

de

oprit. S n a u t

o politică

a

cu

mine

oftat

uşor.

a struţului,

dar

cel

loc.

— B i n e . N - a m v r u t să te j i g n e s c . R e t r a g c e l e s p u s e d e s p r e n o ­ bleţe, d a r politica de struţ r ă m î n e v a l a b i l ă . T u o practici într-o f o r m ă d e o s e b i t d e p r i m e j d i o a s ă . T e m i n ţ i p e tine, o m i n ţ i p e e a şi d i n nou p e tine. C u n o ş t i condiţiile d e s t a b i l i z a r e a u n u i sistem construit din materie neutrinică ?

—

Nu.

Dar

nici

tu

nu

le c u n o ş t i . A s t a

n-o

cunoaşte

nimeni.

— D e s i g u r , ş t i m î n s ă că u n a s t f e l d e s i s t e m e s t e i n s t a b i l şi poate exista d o a r datorită unei continue a l i m e n t ă r i cu e n e r g i e .

O ştiu d e l a S a r t o r i u s . A c e a s t ă e n e r g i e c r e e a z ă u n c î m p d e s t a b i l i ­ z a r e t u r b i o n a r . S e p u n e deci î n t r e b a r e a : este e x t e r i o r acest c î m p în r a p o r t cu „ o a s p e ţ i i " ? S a u s u r s a c î m p u l u i se a f l ă c h i a r î n t r u p u l lor ? înţelegi deosebirea ?

— Da, am atunci... ei...

răspuns

îngîndurat.

Dacă

sursa

este

exterioară,

— O d a t ă cu r u p e r e a d e Solaris, acest sistem se v a d e z a g r e g a , a î n c h e i a t S n a u t în l o c u l m e u . N u p u t e m p r e v e d e a f e n o m e n u l , d a r tu ai şi e f e c t u a t e x p e r i e n ţ a . R a c h e t a p e c a r e a i l a n s a t - o . . . c o n t i n u ă să s e r o t e a s c ă . . . A m şi c a l c u l a t , î n t r - u n m o m e n t d e r ă g a z , e l e m e n ­ t e l e m i ş c ă r i i ei. N - a i d e c î t să z b o r i , .să te p l a s e z i p e o r b i t ă , s ă te a p r o p i i şi s ă Constaţi c e l e î n t î m p l a t e c u p a s a g e r a . . .

—

Ai

înnebunit ? a m

şuierat

printre

dinţi.

— A ş a crezi ? D a r dacă... a m r e a d u c e aici racheta... ? O f a c e o r i c î n d . E s t e t e l e g h i d a t ă . O c o b o r î m d e p e o r b i t ă şi...

—

putem

încetează !

— N i c i asta n u v r e i ? D a r m a i e x i s t ă o s o l u ţ i e e x t r e m d e s i m ­ p l ă : nici n u t r e b u i e s ă d e s c i n d ă p e s t a ţ i e . E s u f i c i e n t să s e r o ­ t e a s c ă m a i d e p a r t e şi să s t a b i l i m c u e a l e g ă t u r a r a d i o . . . . D a c ă t r ă ­ ieşte, n e v a r ă s p u n d e şi...

—

Dar

—

P o a t e c ă se p o a t e d i s p e n s a d e o x i g e n . E i , f a c e m o î n c e r c a r e ?.

acolo...

am

îngăimat,

s-a

terminat

de

mult

oxigenul...

—

Snaut...

Snaut...

— Kelvin... Kelvin... m - a î n g î n a t mînios. G î n d e ş t e - t e ce fel d e o m eşti. P e c i n e v r e i să fericeşti, să i z b ă v e ş t i ? P e t i n e ? P e e a ? s a u p e c a r e d i n t r e e l e ? P e a.sta s a u p e c e a l a l t ă ? C î n d e v o r b a d e a m î n d o u ă , n u m a i ai c u r a j ? T u î n s u ţ i v e z i u n d e d u c t o a t e a s t e a t Iţi s p u n p e n t r u u l t i m a d a t ă : a i c i , î n a c e s t c a z , n e a f l ă m î n t r - o s i ­ tuaţie extramorală.

D e o d a t ă a m a u z i t a c e l a ş i f o ş n e t c a a c e l a d i n a i n t e , c a şi c î n d c i n e v a a r fi z g î r i a t c u u n g h i i l e p e r e t e l e . N u ş t i u d e ce, d a r m - a c u p r i n s o linişte inertă, d e a n i m a l . M i se p ă r e a că m ă a f l u l a o m a r e distanţă, de unde contemplu p r i n t r - u n binoclu întors î n -

13

t r e a g a s c e n ă : totul important.

era mărunt,

— Bine, a m spus. C e aş înlătur ? Miine v a apărea o d a t ă l a f e l . Şi a ş a , î n f i e c a r e d i n toate astea ? D a r ce v e i

puţin

cam

ridicol,

prea

puţin

a v e a d e făcut d u p ă p ă r e r e a ta ? S - o alta asemănătoare, n u - i aşa ? Şi altă zi... C î t ă v r e m e ? D e c e ? C e v o i a v e a a v e a tu ? D a r Sartorius ? Şi staţia ?

• D e s e n d e Duda

14

Voivozeanu

— Răspunde-ţi singur... Să zicem că vei lua startul împreună cu ea, v e i fi martorul următoarei transformări. î n cîteva clipe v e i v e d e a în faţa ta...

— Ce v o i vedea ? am replicat batjocoritor. demon ?

Un monstru ? Un

— N u . Cea mai obişnuită, cea mai comună agonie. T u ai în­ ceput să crezi de-a binelea în nemurirea lor ? T e asigur că pier...

C e vei face atunci ? T e vei întoarce după... al doilea e x e m p l a r ?

— încetează ! ! ! am strigai, strîngîndu-mi pumnii. M ă sarcastic, dar şi cu înţelegere, printre ochii mijiţi.

privea

— A h , deci tot eu trebuie să încetez ? Ştii... în locul tău aş pune capăt acestei discuţii. M a i bine ai face altceva ; poţi, de pildă, să te răzbuni, biciuind oceanul. C e vrei, de fapt ? Aşadar, dacă... (şi cu mîna a schiţat un gest uşor de rămas bun, ridicindu-şi tot­ odată p r i v i r e a spre tavan, de parcă ar fi urmărit o persoană ce se îndepărta) te vei considera un netrebnic ? Iar dacă n-o vei face, nu vei fi ? Zici că nu eşti un nemernic, cînd vrei să zîmbeşti, deşi îţi v i n e să urli, cînd te prefaci a fi bucuros şi calm, cînd îţi v i n e să-ţi muşti degetele. î l ai la-ndemînă pe Snaut, căruia să-i faci scene, acuzîndu-1 de toate... Ei, dragul meu, nu prea ai minte.

— P o a t e despre Eu... eu o iubesc.

tine

vorbeşti, am

— P e c i n e ? Propriile-ţi

rostit,

plecîndu-mi

capul.

amintiri?

— Nu. P e ca, ţi-am spus ce voia să facă. Zi, citi... oameni ade­ văraţi ar fi procedat a.şa ?

— Dar singur recunoşti că...

— N u te agăţa de v o r b e .

— Bine. P r i n urmare, ea Nu- i însă acelaşi lucru.

—

le

iubeşte,

iar

Ui v r e i

s-o

iubeşti

Gi'oşcşti.

- - î m i pare rău, K e l v i n , dar tu însuţi ai abordat acesta chestiuni intime. O iubeşti, n-o iubeşti ; ea este gata să-şi dea viaţa, tu aşijderi. E foarte impresionant, foarte frumos, foarte înălţător, totul este, dacă vrei, foarte, toarte... Dar aici nu este loc pentru asemenea lucruri. N u e, î n ţ e l e g i ? Nu, tu nu vrei să-nţelegi a s i a Eşti implicat în acţiunea unor forţe pe care nu le stăpinim, într-un cerc vicios, în care ea nu-i decît un moment. O fază. Un ritm ce se repetă. Dacă ca ar fi... Dacă ai fi persecutat de o făptură m o n ­ struoasă, capabilă să facă orice pentru tine, n-ai şovăi nici măcar o clipă s-o înlături. Nu-i adevărat ?

— Ba da.

— A ş a d a r poale tocmai de aceea ea nu este un astfel de m o n ­ stru. T o c m a i asta îţi leagă m î i n i l e ! Chiar asta se şi u r m ă r e ş t e : să le ai l e g a t e !

— Nu-i decît o nouă ipoteză lîngă milionul celorlalte din b i ­ bliotecă. Snaut, dă-mi pace, ea este... N u , n u v r e a u să vorbesc despre asta cu tine.

— Bine. T u singur ai început, dar gîndeşte-te numai că ea este î n realitate o oglindă în care se reflectă o parte a creierului tău.

Dacă-i minunată, se datoreşte faptului că amintirea ta a l'osl minu­ nată. T u ai dat reţeta. E un cerc vicios. N u uita !

: 15

— C e doreşti deci de la mine ?... S-o... s-o înlătur ? T e - a m mai întrebat... De ce trebuie s-o fac ? Nu mi-ai răspuns.

— îţi voi răspunde acum. N u eu te-am invitat la o asemenea discuţie. N u m-am amestecat in p r o b l e m e l e tale. Nu-ţi sugerez şi nu-ţi interzic nimic, n-aş face-o chiar de-aş putea. T u eşti acela care ai venit şi mirai mărturisit totul. Ştii însă de ce ? Nu ? Ca să te descătuşezi, ca să-ţi lepezi povara. Cunosc această povară, dra­ gul meu ! Da, da, nu mă-ntrerupe ! Eu nu te-mpiedic în nimic, tu însă, tu vrei ca eu să te-mpiedic. Dacă ţi-aş sta în cale, poate că mi-ai sparge şi capul, ai avea atunci de-a face cu cineva plămădit din acelaşi sînge şi lut ca şi tine şi te-ai simţi tu însuţi ca un om.

D a r aşa..., fiindcă singur n-o scoţi la capăt, primeşti să discuţi cu mine...', de fapt, cu tine. Ia zi, ai fi zdrobit de durere dacă ar dispă­ rea imediat ? Nu, nu-mi spune nimic.

— Ştii că eşti bine ! Doar buna mea credinţă m-a adus aici ca sâ te încunoştinţez că am intenţia să părăsesc cu ea staţia ; îi respingeam atacul, dar m i e însumi cuvintele îmi sunau necon­ vingător.

Snaut a dat din umeri : — E de înţeles că trebuie să persişti în hotărîrea ta. Dacă m i - a m e x p r i m a t părerea în această chestiune, am făcut-o numai pentru că ai luat-o razna-n-sus, iar cînd ajungi să te prăbuşeşti... pricepi şi singur... V i n o miine dimineaţă, în jurul orei 9, la Sarto­ rius... V e i veni ?

— La Sartorius ? am făcut surprins. Dar el nu îngăduie nimă­ nui să intre... Spuneai că nici să-i telefonezi nu poţi.

— A c u m îi v i n e întrucîtva mai uşor. NOi, ştii, nu prea discu­ t ă m despre acestea. T u eşti..., cu tine-i cu totul altfel. Dar n-are nici o importanţă. Vii mîine dimineaţă ?

— V o j veni, a m murmurat. M ă uitam la Snaut. îşi vîrîse parcă într-o doară braţul stîng pe după uşa dulapului. Cînd s-o fi des­ chis ? P r o b a b i l

că mai de mult, dar în ardoarea acestei

discuţii,

atît de neplăcută pentru mine, nu băgasem de seamă. Cît de nefi­ reşti îi erau mişcările... parcă... ar fi ascuns ceva. Sau parcă c i n e v a l-ar fi

ţinut de mînă. M i - a m

lins b u z e l e :

Snaut,

ce-i

cu tine ?

— Ieşi ! a rostit încet, cu un calm teribil. Ieşi !

A m ieşit şi am tras uşa după mine, în ultimele pîlpîiri ale v î l vâtăii

sîngerii. H a r e y stătea pe duşumea, la v r e o

zece paşi

mai

departe, chiar lîngă perete. La vederea mea a tresărit.

— V^ezi...,

a

spus

privindu-mă

cu

ochi

strălucitori.

Mi-a

reuşit, Kris... Cît de mult mă bucur ! Poate... Poate va fi din ce in ce mai bine...

— Oh, desigur, am răspuns distrat.

N e întorceam fi

petrecînd

la noi, iar eu mă frâmîntam

în, acel

dulap

stupid. Prin

să ghicesc ce s-o

urmare, Snaut

a.scundea

acolo... Şi toată această discuţie... ? Obrajii au început să-mi ardă.

D o a m n e , ce nebunie ! Şi în fond ce-am h o t ă r î t ! N i m i c . E a d e v ă ­ r a t că mîine dimineaţă... Şi deodată mi s-a făcut o frică aproape tot atît de mare ca în noaptea trecută. Encefalogramă mea. înregistrarea integrală a tutu­ r o r proceselor creierului meu, modulată pe fasciculul

de raze

X,

a fi transmisă în adîncul acestui incomprehensibil monstru fără M.vlimite.

C e m-a întrebat ? „ A i fi zdrobit de durere dacă ar dispărea î*^

Encefalogramă este o înregistrare completă. CTiiar şi a proceselor inconştiente. Dacă vreau să dispară... ? Oare pieirea ei m-ar f i impresionat la fel, dagă H a r e y n-ar fi trecut prin gi'oaznica încer­ care a sinuciderii ? O a r e poţi fi răspunzător de propriul tău sub­ conştient ? Dacă eu nu răspund de el, atunci cine răspunde ? C e prostie ! D e ce am fost de acord ca tocmai propria mea... Fireşte că aş putea studia în prealabil acea înregistrare, dar n-o voi putea totuşi descifra întocmai cum este ? N i m e n i n-ar putea-o face.. S p e ­ cialiştii sînt in stare să precizeze numai natura gîndurilor celui cer­ cetat, numai generalităţi, că, de pildă, subiectul rezolvă o p r o ­ blemă matematică, dar care anume, de asta nu mai sînt capabili ; ei afirmă că este imposibil, deoarece encefalogramă constituie o rezultantă, amestecul unei mulţimi de procese ce se desfăşoară paralel şi că numai o parte dintre ele are un „substrat" psihic...

D a r de ce-mi este atît de teamă ? Doar eu însumi îi spuneam azi dimineaţă lui H a r e y că această experienţă nu v a duce n i c ă i e r i ; fiindcă, de vrem.e ce neurofiziologii noştri nu sînt în stare să des­ cifreze o înregistrare, cum ar putea-o descifra straniul gigant t e ­ nebros şi... lichid ? !

Ei a pătruns totuşi în mine, nici nu ştiu cum, ca să-mi p a r ­ curgă întreaga m e m o r i e şi să descopere în ea atomul cel mai du­ reros. C u m m-aş mai putea îndoi acum de asta ? Şi a făcut-o fără nici un fel de ajutor, fără nici un fel de „transmitere prin ira­ diere", a pătruns prin chiurasa dublu ermetizată, prin masiva ca­ rapace a staţiei, a identificat în adîncul ei trupul meu şi a plecat apoi cu prada...

— Kris... ? a .'^optit încet

Harey.

Stăteam lîngă fereastră p r i v i n d cu ochi nevăzători zorile nopţii.

In faţa mea se înşirau stelele, foarte puţin v i z i b i l e la această lati­ tudine siderală şi alcătuind o delicată năframă, un strat de nori foarte înalţi, irizaţi sub razele soarelui dispărut d e mult sub orizont.

Dacă v a pieri acum înseamnă că eu am vrut, că eu a m ucis-o.

Să mă duc acolo ? Ei nu mă pot sili. Dar ce le v o i spune ? N u , nu pot. Da, trebuie să mă prefac, trebuie să mint, mereu şi întot­ deauna. Şi asta poate numai pentru că în mine există gînduri, i n ­ tenţii, speranţe năprasnice, înălţătoare sau criminale, despre c a r e nu ştiu nimic. Omul a pornit în întîmpinarea altor lumi, a altor civilizaţii, fără să cunoască pînă la capăt propriile lui ascunzişuri, căile ce se înfundă, fintînile, uşile baricadate sau mascate.

S-o trădez!... de ruşine ? P r o b a b i l numai din pricina că-mi lipseşte curajul...

— Kris... a şoptit şi mai încet

faptului

Harey.

M a i mult a m simţit decît ara auzit cum s-a apropiat fără nici m ă c a r un freamăt de mine, iar eu mă prefăceam că nu ştiu nimic.

I n acea clipă d o r e a m să fiu singur. T r e b u i a să fiu singur.

N u e r a m încă în stare să iau sau nu v r e o hotărire. Stăteam nemişcat. Cu p r i v i r e a aţintită p e f i r m a m e n t u l tot mai sumbru, p e stelele care păreau mai curînd spectre ale stelelor terestre, iar în pustiul ce înlocuia goana cumplită a gîndurilor d e pînă atunci : creştea fără cuvinte o certitudine inertă şi indiferentă, care-mi

p

\.

17

spunea că, în adîncul meu, unde nu puteam pătrunde, a m şi făcut alegerea, dar, prefăcîndu-mă că nimic nu s-a-ntîmplat, nu mai a v e a m nici măcar puterea de a mă dispreţul pe mine însumi.

GINDITORII — K r i s , e din Am

cauza

acelei e x p e r i e n ţ e ?

tresărit la auzul glasului ei. Stătusem întins, fără

somn,

de ore în şir, scrutînd bezna, însingurat, fiindcă nu-mi ajungea de la H a r e y nici măcar respiraţia, şi asaltat de gîndurile nopţii întortoclieate, ca labirinturile, halucinante, doar pe jumătate înţelese, şi de aceea crescute la noi dimensiuni şi semnificaţii ; o uitasem pe fata de lîngă mine.

— De

unde

ştii... că

meu vibrau i n f l e x i u n i l e — După

nu

dorm... ? a m

întrebat-o.

în

glasul

spaimei.

cum respiri..., mi-a răspuns pe tonul

scuze. N u v o i a m să te tulbur... Dacă nu poţi

sfios

al

unei

vorbi...

— N u că n-aş putea... Da, ai ghicit, e din cauza experienţei...

— Ce

aşteaptă

— Ei

înşişi

acţiunea

cei

doi

ignoră.

„Gîndirea",

ci

să

Vor... mai

obţină

prin

indiferent

curînd

această ce...

de

experienţă ?

Nu-i

acţiunea

vorba

de

„Disperai-ea".

A c u m e necesar un singur o m care să aibă suficient curaj şi să ia

asupra-i

acest gen o

răspunderea

de curaj

retragere,

o

hotărîrii,

ca fiind

renunţare,

dar

cei

o simplă

o

fugă

mulţi

consideră

laşitate, fiindcă

mai

înseamnă

nedemnă

de

om.

Ca

şi

cum

pentru o m ar fi demn să pătrundă, să se cufunde şi să se piardă în mi

incognoscibil...

M-am

întrerupt,

dar,

se liniştească, un nou acces de

fireşte

înainte

ca

mînie m-a

respiraţia

făcut

că n-au lipsit pragmatiştii ; chiar dacă nu v o m

stabilim

contactul,

afirmau

ei,

tot

vom

avea

de

să

să adaug : reuşi

cîştigat :

să

prin

studierea plasmei — a tuturor oraşelor v i i şi nebuneşti, ce răsar din ea pentru o zi spre a dispărea în neant

—

vom

cunoaşte

tainele materiei ; ca şi cînd ei n-ar fi ştiut că e doar o autoamăgire, un fel de p l i m b a r e printr-o bibliotecă scrisă într-un

limbaj

necunoscut, de neînţeles...

— Dar

nu

— Nu-i

există

şi

alte

exclus... P o a l e

planete

există, dar

a,semănătoare... ? numai

pe

aceasta

o

cu­

noaştem, în orice caz, ea reprezintă o excepţie, nu ca P ă m î n t u l .

Noi... noi

întruchipăm

niîndrindu-ne

obişnuitul...

cu generalitatea

sîntem

naturii

iarba

Universului

noastre, socotim

că

şi,

totul

poate fi cuprins în ea. P e această bază ne-am lansat t e m e r a r i şi

18

entuziaşti spre alte lumi depărtate ! D a r ce rost au aceste lumi ?

Să

le

stăpînim

sau

să

fini

stăpîniţi

de

ele. N i m i c

altceva

nu

întrevedeau acele minţi nefericite ; de nu-i aşa nu merită, ziceau, nu merită ! cu somnifere.

M - a m sculat, căutînd pe dibuite farmacia şi flaconul plat

— Voi de

beznă

dormi, de

dragă,

unde

am

venea

spus, întorcîndu-mă

zumzetul

spre

ventilatorului.

unghiul

Trebuie

să

d o r m . A l t m i n t e r i , nu mai ştiu...

M-am în

lungit

palme

prin

pe pat. H a r e y

întuneric

somnul mi-a slăbit Dimineaţa, mentul

mi

mi-a

şi a m

strîns mîna, i-am

rămas

Oricît

cînd

m-am

trezit

s-a părut un fleac

să mă însoţească s-ar

fi

cînd

strînsoarea. proaspăt

şi nu

şi

străduit

în laborator

să

rămînă

odihnit,

înţelegeam

să-i acord o atît de mare însemnătate. P î n ă trebuia

prins-o

aşa, nemişcat, pînă

experi­

cum

şi faptul

putusem că

Harey

mă neliniştea prea

puţin.

singură,

toate

eforturile

ei

deveneau inutile dacă părăseam camera mai mult de cîteva

mi­

nute. Deci a m renunţat la alte încercări

(era

gata chiar să se lase închisă

propuse de H a r e y

undeva) şi a m sfătuit-o

să-şi ia o

mult decît însăşi operaţia pe care urma s-o

întreprind

carte de citit.

Mai

mă interesa ce v o i găsi în laborator. Exceptînd unele goluri dulapurile dulapuri formă cărei

şi rafturile erau fără

cu sticlărie

geamuri, iar

de

laborator

tăblia

de stea, ca şi cum acolo s-ar urme

deosebit

în

aparatului, Harey

fuseseră această Snaut

înlăturate mare

se

în

sală

purta

unei

fi

(în

plus,

uşi era

grabă,

deşi

cu

grijă),

de

prevenitor.

In t i m p ce-mi umezea t î m p l e l e şi fruntea

nimic

în

faţa pe

cunoştinţă.

cu ser fiziologic,

făcut

apariţia

mera

obscură. Era îmbrăcat într-un halat alb peste care

pînă

în ale

Văzînd-o

a salutat-o, înclinîndu-se uşor, ca pe o v e c h e şi Sartorius. A

crăpată

dat recent o luptă,

alb-albăstrie. Â g i t î n d u - s e

extrem

din

unele

şi-a

intrat pe uşiţa care dădea în

la g l e z n e un şorţ negru

împotriva

radiaţiilor.

ca­

atîrna

Pedant

şi

teatral, m-a salutat ca şi cum ne-am fi despărţit cu o zi înainte.

A b i a acum am observat că lipsa de e x p r e s i e a ochilor lui se jdatora lentilelor de contact, pe care l e purta sub pleoape, în locul ochelarilor.

Cu braţele încrucişate îl urmărea pe Snaut cum îmi

banda­

jează electrozii, ataşaţi pe pielea capului. Şi-a rotit de cîteva ori privirea

în

jurul

sălii ; părga

care, cu o figură rele

şi, aplecată

nefericită, peste

o

că

nici

n-o

şedea pe

carte,

Snaut s-a îndepărtat de fotoliul

remarca.se pe

un mic

Harey,

taburet lîngă

se prefăcea

că

o

meu, m i - a m

mişcat capul

pe­

citeşte;

cînd împo­

v ă r a t do metal şi de conductori ca să v ă d cum se pune în funcţie aparatura,

dar

Sartorius

şi-a

ridicat

pe

neaşteptate

mîna

şi

a

rostit solemn : — Doctore K e l v i n ! T e rog o clipă

de atenţie şi de

trare ! N u doresc să-ţi impun nimic fiindcă realizarea la

scopului

dumneata,

soane ;

la

eliminînd

nostru. Dar

mine, la

va trebui

colegul

accidentalul

Snaut

diferitelor

concen­

aceasta n-ar duce la

să nu te mai sau

la

orice

gîndeşti alte

individualităţi,

să

per­ ne.

19 nitate, aţintimsă mîntul singur contact pabili certitudinea lanţ şi raţional, atenţia ne Solaris, pînă j e r t fasupra dimensiunile im lageneraţiile că şi noi,să aceasta cauzei perseverenta luptăm, drumului de pe v a cercetători să care dăinui, ne noastră istoric od ăreprezentăm faptul r ucare im străbătut aspiraţie toate că au sformat îsnaici. ide spre m t e ţm ăuma­ mPca­ iun n ă ­-

t e l e misiunii noastre — iată ideile care trebuie să u m p l e cît maf deplin conştiinţa dumitale. Dacă nu vei fi sigur că ai fost l a înălţimea sarcinii, te rog s-o mărturiseşti, iar colegul Snaut v a repeta înregistrarea. Doar a v e m timp...

U l t i m e l e cuvinte le-a ro.stit cu un z î m b e t palid, c a r e n-a reuşit să dea ochilor săi v r e o expresie. L a auzul acestor f r a z e emfatice, pronunţate p e un ton atît de grav, m-au apucat a d e ­ v ă r a t e spasme. Din fericire, Snaut a întrerupt tăcerea ce se prelungea.

— P u t e m începe, K r i s ? IVI-a întrebat ; într-o poză lejeră, niţeluş sfidătoare, se sprijinea cu cotul de pupitrul înalt al e n cefalografului. î i eram recunoscător că-mi spusese pe nume.

— P u t e m începe, am încuviinţat, închizînd ochii. Spaima cc-mi pustiise mintea a pierit brusc în momentul în care Snaut, terminînd să-mi f i x e z e electrozii, a pus mîna pe comutator ; am întrezărit printre gene tremurul trandafiriu al lămpilor de c o n ­ trol înşirate pe placa neagră a aparatului. S i m ţ e a m totodată cum di.spărea senzaţia de umedă şi neplăcută răceală pe c a r e electrozii metalici mi-o provocau pe ţeastă. Eram ca o arenă fumurie, întunecată. Asupra acestui spaţiu erau aţintite de p r e ­ tutindeni p r i v i r i l e unei mulţimi nevăzute.

— H a r e y ? Cu o nelinişte aproape de leşin, a m folosit nu­ m e l e ei (ca pe o sondă aruncată în beznă) gata să-1 retrag i m e ­ diat. D a r spectatorii mei, atenţi şi invizibili, n-au reacţionat.

C î t e v a clipe a m fost doar o pură sensibilitate, un sincer regret, pregătit să-ndur îndelungate sacrificii. H a r e y mă umplea fără contururi, fără forme, fără chip şi, deodată, prin alcătuirea ei despersonîficată, mi-a apărut cu întreaga-i seriozitate de profesor figura lui Giese, tatăl solaristicii şi al solaristicienilor, desprinzîndu-se din umbra cenuşie. 13ar gîndul mi se îndrepta nu la e x p l o z i a noroioasă ce-i înghiţise ochelarii cu r a m ă de aur şi mustaţa colilie, atît de îngrijită. V e d e a m doar portretul său g r a v a t pe pagina de gardă a monografiei şi haşurile fine care-i î n c o n ­ jurau ca o aureolă capul. A p o i , pe neaşteptate, acest profil sever şi c a m de modă v e c h e a început să semene cu chipul tatălui meu, astfel că pînă la urmă n-am mai ştiut care dintre ei mă priveşte. Nici unul n-avea un mormînt, lucru atît d e frecvent şi de obişnuit în v r e m u r i l e noastre, încît nu mai trezeşte nici o emoţie.

I m a g i n e a a dispărut, iar eu, în răstimpul unei nu ştiu cît de îndelungate chpe, am uitat de staţie şi de e x p e r i m e n t , de H a r e y şi de oceanul cel negru, de toate, plin de certitudinea, subită ca o străfulgerare, că cei doi oameni calcinaţi, p u l v e r i ­ zaţi, ţinuseră piept tuturor potrivniciilor, iar liniştea izvorîtă din această descoperire a izgonit m u l ţ i m e a informă care în arena de fum îmi pîndea mut .înfrîngerea. Odată cu declicul dublu al aparaturii deconectate, l u m i n a artificială mi-a izbit ochii. A r a strîns pleoapele. Sartorius mă scruta cu aceeaşi impasibilitate.

Snaut, întors cu spatele spre el, îşi căuta de lucru pe lîngă aparat şi lipăia parcă intenţionat cu papucii ce-i cădeau din picioare.

— Dâctore K e l v i n , ce p ă r e r e a i : ne-a reuşit ? şi-a dat d r u m u l Sartorius glasului său respingător, fonfăit, ,

20 . .

— Da, a m

răspuns.

— Eşti s i g u r ? a insistat şi chiar de suspiciune.

Sartorius

cu

o

umbră

de

mirare

— Da. Siguranţa şi tonul aspru al ră.spunsurilor mele l-au scos o clipă din gravitatea lui înţepenită.

— Atunci... e bine, a spus înfundat şi a p r i v i t nehotărît şi stînjenit în jui'ul său. Snaut s-a apropiat de fotoliu şi mi-a desfă­ cut bandajele.

IVI-am sculat şi a m făcut prin sală cîţiva paşi. Sartorius, care între t i m p dispăruse în camera obscură, s-a întors cu filmul gata d e v e l o p a t şi uscat. P e cîţiva metri de peliculă neagră şi lucioasă se întindeau linii albe v i b r a t e şi dinţate, întreţesute ca un mucegai sau ca un păienjeniş.

N u mai a v e a m nimic de făcut, dar n-am plecat. Cealalţi doi au introdus f i l m u l în capul de citire al modulatorului, pe care S a r t o ­ rius 1-a mai e x a m i n a t o dată încruntat şi sceptic ca şi cum ar fi încercat să descifreze conţinutul acestor linii atît de întortocheate.

Cealaltă parte a experimentului era acum invizibilă. P u t e a m observa doar ce făceau Snaut şi Sartorius în faţa pupitrelor de comandă instalate de-a lungul peretelui şi cum puneau în func­ ţiune aparatura propriu-zisă. Cu un murmur slab de bas, curentul electric s-a trezit în nesfîrşitele spire a l e bobinelor de sub duşu­ mea. L u m i n i ţ e l e înşiruite pe o coloană verticală s-au aprins p e rînd, indicînd că m a r e l e , tub Roentgen a început să coiioare în adîncul sondei ce-1 v a conduce spre suprafaţa oceanului. L u m i n i l e s-au stins pe treptele inferioare ale scalei, şi Snaut a mărit t e n ­ siunea pînă cînd indicatorul a descris o jumătate d e oscilaţie. M u r ­ murul curentului electric era abia perceptibil, nu se petrecea n i ­ mic, filmul purtat d e tambure înainta sub carapacea metalică, aşa încît nici pe el nu-1 puteam vedea, iar contorul metrajului ticăia mărunt, ca un mecanism de ceasornic.

Deasupra cărţii ei, H a r e y se uita ba la mine, ba la ceilalţi.

M - a m apropiat de ea ; mi-a aruncat o p r i v i r e întrebătoare. E x p e ­ rimentul se terminase. Sartorius s-a apropiat de capul de citire m a r e şi conic al aparatului.

— Mergem...? mi-a şoptit H a r e y . A m încuviinţat, dînd din cap. S-a sculat. Fără să ne luăm rămas bun de la nimeni — p r e a lipsit de sens ar fi fost —, a m trecut pe lîrigă Sartorius.

Un fascinant apus de soare invadase înaltele ferestre ale c o r i ­ dorului superior .Nu era roşul obişnuit, noptatic, ci toate nuanţele purpuriului v i b r î n d într-o ceaţă cu r e f l e x e şi irizări argintii. R ă s punzînd acestei dulci lucori, negrul profund, care tălăzuia leneş p e ncsfîrşitul întins al oceanului, părea să joace ape de un v i o l e t murdar. N u m a i la zenit mai dăinuia p e cer o pară arămie.

L a jumătatea coridorului inferior am rămas locului : mă p a ­ ralizase gîndul că din nou v o m fi încătuşaţi de priveliştea deschisă spre ocean.

— Harey, a m spus. Ştii... m-aş duce pînă la bibliotecă... ceva î m p o t r i v ă ?

Ai

— O, şi eu mi-aş căuta bucuros ceva de citit, mi-a răspuns e a ţcu un entuziasm cam artificial.

— , 21

S i m ţ e a m că de ieri se căscase între noi o prăpastie ce nu m a i ' v o i a să se înciiidă şi că t i a r e y ar fi meritat să-i arăt o oarecare cordialitate, dar o totală apatie pusese stăpînire pe mine ; nu-mi d ă d e a m seama cum aş fi putut scăpa de această stare. N e - a m î n ­ tors de-a lungul coridorului, apoi, traversînd un plan înclinat, a m ajuns în micul vestibul cu trei uşi ; între ele se v e d e a u g e a m u ­ r i l e de cristal ale unor v i t r i n e în care creşteau flori.

Uşa de la mijloc, care dădea în bibliotecă, era capitonată de ambele părţi cu piele a r t i f i c i a l ă ; d e fiecare dată cînd o deschi­ deam, mă străduiam să n-o ating. Înăuntru, în sala mare şi r o ­ tundă, sub tavanul de un argintiu pal, desenat cu sori stilizaţi, era puţin mai răcoare.

IVI i-am dus mîna de-a lungul cotoarelor colecţiei de clasici a solaristicii şi tocmai v o i a m să scot p r i m u l v o l u m al lui Giese cu profilul său g r a v a t în cupru pe pagina de gardă, cînd a m des­ coperit o carte de G r a v i n s k y (de f o r m a t in o c t a v o şi destul de groasă), pe care n-o remarcasem data trecută.

M - a m aşezat pe scaunul tapisat. Era o linişte deplină. A p r o a p e de mine, H a r e y răsfoia o carte. A u z e a m foşnetul uşor al foilor sub degetele ei. Compendiul lui Gravinsky, ia care studenţii r e ­ curgeau cu prilejul e x a m e n e l o r , era o culegere de p r o b l e m e solaristice înşiruite alfabetic, începînd cu ipoteza abiologică şi t e r m i ­ nînd cu cea degenerativă. A c e s t compilator, care nu văzuse nici­ odată lumea solariseană, a citit toate monografiile, jurnalele e x p e ­ diţiilor, lucrările f r a g m e n t a r e şi rapoartele p r o v i z o r i i , a aprofundat chiar şi citatele din operele planetologilor care studiau alte corpuri cereşti şi a dat un catalog, care, dorind să f i e de o e x t r e m ă con­ cizie a formulărilor, pierdea uneori c o m p l e x a subtilitate a ideilor originale. D e altfel, toată această lucrare cu pretenţii enciclopedice era mai curînd o b i z a r e r i e ; v o l u m u l fusese editat în urmă cu 20 de ani, iar între t i m p se iviseră o m u l ţ i m e de noi ipoteze pe care nici o cai-te n-ar mai fi fost în stare să le cuprindă. P a r c u r g e a m i n d i ­ cele alfabetic al autorilor ca pe o listă de decedaţi. P u ţ i n i dintre ei mai trăiau, iar în solaristică nu mai lucra aproape nici unul.

Această multitudine de idei îţi putea lăsa impresia că măcar una dintre ipoteze ti'ebuie să fie cu adevărat întemeiată, că este i m p o ­ sibil ca realitatea să difere total de m i l i a r d e l e de presupuneri ale intelectului îndreptate spre ea. In prefaţa lucrării sale, G r a v i n s k y periodizase cele peste şase decenii de solaristică, anterioare lui. î n cea dintîi perioadă, datînd de la cercetarea p r e l i m i n a r ă a lui Solaris, nimeni nu emisese ipoteze propriu-zise. Oarecum i n ­ tuitiv şi m e r g î n d pe linia „bunului simţ", se accepta pe atunci ideea că oceanul este o întindere neînsufleţită, o uriaşă masă g e ­ latinoasă ce scaldă globul, un conglomerat chimic care, datorită activităţii lui „cvasi-vulcanice", înmugureşte în nişte structuri ultrabizare şi reuşeşte pi'intr-un automatism autoregenerator al proceselor să stabilizeze în aşa fel orbita instabilă încît un pendul de pe Solaris îşi m e n ţ i n e neschimbat planul mişcării. E drept că numai cu trei ani mai tîrziu M a g e n o n s-a e x p r i m a t în f a v o a r e a naturii însufleţite a „maşinii gelatinoase" ; aceasta nu 1-a î m p i e ­ dicat totuşi pe G r a v i n s k y să f i x e z e debutul perioadei ipotezelor biologice abia peste nouă ani, cînd ideea singuratică a lui iVIagenon

22 — i

a început să cucerească tot mai m u l t ' adepţi. A n i i următori au fost bogaţi în modele, teoretice foarte complicate (bazate pe analiza biomatematică) ale oceanului viu.

A treia perioadă a constituit-o aceea în care opinia savanţilor, atît a t i m p aproape monolită, s-a destrămat. In această epocă au apărut o m u l ţ i m e de şcoli ce se înfruntau cu îndirjire. Erau v r e ­ murile în care au activat P a n m a l l e r Strobl, Freyliouse, L e Greuille, Osipovvicz ; întreaga moştenire lăsată de Giese a devenit obiectul unei critici zdrobitoare. A u fost publicate p r i m e l e atlase, cata­ loage şi stereofolografii ale asimetriadelor, considerate pînă atunci drept formaţii imposibil de cercetat ; saltul a fost realizat graţie unei aparaturi noi, telegliidate, trimisă în adîncurile clocotitoare ale coloşilor care ameninţau în orice m o m e n t să e x p l o d e z e . A s t f e l au luat naştere, pe m a r g i n e a acelor furtunoase discuţii, ipoteze răzleţe, bagatelizate pe m o t i v că-şi propuneau obiective mai m o ­ deste şi potrivit cărora, deşi mult aşteptatul „contact" cu „monstrul r a ţ i o n a l " v a eşua, totuşi într-un fel sau altul cercetarea „oraşelor" plăsmuite de m i m o i z i şi a munţilor sferici, pe care îi iscă oceanul spre, a-i înghiţi din nou, v a face să progreseze chimia, fizico-chimia, v a aduce noi date în domeniul gigantomoleculelor ; nimănui însă nu-i trecea prin cap să p o l e m i z e z e cu purtătorii acestor teze. Era perioada în care au apărut cataloagele m e t a m o r f o z e l o r tipice, ac­ tuale pină în zilele noastre, sau teoria bioplasmatică a m i m o i z i l o r emisă de Frank şi care, deşi părăsită ca fiind eronată, a rămas un a d m i r a b i l model de a m p l o a r e şi coerenţă în construcţia unui sistem.

A c e s t e „ p e r i o a d e a l e lui G r a v i n s k y " , care cuprindeau peste treizeci de ani, reprezentau naivitatea tinereţii, romantismul opti­ mist şi, în sfîrşit, vîrsta maturităţii marcată de p r i m e l e glasuri sceptice. Spre sfîrşitul pătrarului de veac, au fost formulate, ca o întoarcere epigonică la p r i m e l e ipoteze coloido-mecanice, teorii p r i v i t o a r e la apsihismul oceanului solarisian. T o a t e căutările unor manifestări intenţionale, teleologice în procesele şi acţiunile ocea­ nului m o t i v a t e prin necesităţile lui interne au fost a p r o a p e una­ n i m taxate drept o aberaţie a unei întregi generaţii de cercetători.

Pasiunea publicistică de combatere a acestor afirmaţii a pregătit terenul pe care s-a situat grupul lui H o l d e n , Eonides şi Stoliwa, oameni lucizi cu o orientare analitică, ce se concentrau asupra cu­ legerii conştiincioase a faptelor ; era perioada unor acumulări rapide şi a unei neîncetate creşteri a arhivelor, a cartotecilor de m i c r o f i l m e , a e x p e d i ţ i i l o r dotate cu cea mai perfectă aparatură, cu dispozitive de înregistrare automată, cu sonde, cu tot ce putea să l i v r e z e Pămîntul. î n unii ani participau pe atunci la cercetări peste o m i e de oameni deodată, dar; în t i m p ce materialele creşteau î n ­ tr-un r i t m tot mai intens, spiritul ce anima pe oamenii de ştiinţă era pe cale să secătuiască ; astfel a început o perioadă de declin, greu de delimitat în m o d precis, totuşi încă optimistă.

Această fază a e x p l o r ă r i l o r solarisiene se caracteriza în p r i m u l ' r î n d prin mari şi îndrăzneţe individualităţi, ce se afirmau fie i printr-o remarcabilă imaginaţie teoretică, fie printr-o analiză n e g a ­ tivă, cum fuseseră Giese, Strobl sau Sevada, care ultimul dintre marii solaristicieni — a pierit în î m p r e j u r ă r i misterioase în r e g i u ­ nea Polului sud al planetei din pricina unei greşeli elementare.

23

El şi-a condus aparatul de zbor în adîncul unei formaţii ce i s e punea e v i d e n t în drum. S-a v o r b i t despre o bruscă pierdere a c u ­ noştinţei, de leşin sau de un defect al dispozitivelor de pilotare. I n realitate cred că a fost prima sinucitlere, primul acces flagrant de disperare. N u însă ultimul; D a r volumul

lui Cîravinslţy

nu m e n ­

ţiona e v e n i m e n t e l e de mai tîrziu ; în timp ce p r i v e a m îngălbenitele pagini

ale compendiului, prin

minte mi se perindau

date,

fapte

şi amănunte...

A t e n t a t e atît de patetice la propria viaţă n-au mai avut loc, dar au lipsit şi acele individualităţi excepţionale. Recrutarea

cer­

cetărilor ce urmează să se consacre anumitor domenii ale p l a n e tologiei constituie de fapt un fenomen nestudiat de nimeni. O a m e ­ nii cu mari însuşiri şi cu o m a r e putere de cercetare se nasc a p r o ­ x i m a t i v cu o frecvenţă

constantă, dar selecţionarea

lor este i n e ­

gală. Prezenţa sau lipsa lor într-o anumită disciplină poate fi e x ­ plicată doar de perspectivele pe care le deschide ea. Apreciindu-i în mod

diferit

pe clasicii solaristicii, nimeni

nu le înoate

refuza

grandoarea, ba uneori chiar şi geniul. Acest gigant mut, care era Solaris, a atras t i m p de decenii pe cele mai marcante personalităţi din domeniile matematicii, ale fizicii, ale biofizicii, ale e l e c t r o f i z i o logiei

şi ale t e o r i «

informaţiei.

Părea

că de la un an

la

altul

această armată de cercetători s-a p o m e n i t lipsită de comandanţi. .

A rămas doar o m u l ţ i m e cenuşie, anonimă de colecţionari m e t i c u loşi, de compilatori, de creatori ai unei e x p e r i e n ţ e adeseori original proiectate, dar dispăruseră atrt e x p e d i ţ i i l e de masă, planificate

la

scara întregului glob, cît şi t e m e r a r e l e i p o t e z e de sinteză.

Solaristică

intrase parcă în disoluţie şi odată

cu declinul

se nă.şteau tot mai des, deosebindu-se doar prin amănunte dare, ipoteze despre degenerarea

şi involuţia m ă r i l o r

ei

secun­

solarisiene.

Din cînd în cînd apărea cîte o concepţie mai îndrăzneaţă, mai inte­ resantă, dar toate luate la un loc condamnau prin definiţie

ocea­

nul, considerîndu-l drept stadiul final al unei evoluţii care, dacă trecuse

cu milenii

în

urmă

printr-o

perioadă

de organizare

su­

premă, nu mai reprezenta acum ceva unitar decît sub aspect fizic, descompunîndu-se în nesfîrşite formaţiuni

inutile, lipsite de sens,

agonice. P r i n urmare, o cosmică agonie întinsă pe milenii ; aşa era p r i v i t Solaris, şi, în consecinţă, lungonii sau mimoizii au fost c o n ­ sideraţi f o r m e neoplazice, iar procesele desfăşurate atît de

fluent

— ca preludii ale haosului şi ale anarhiei. In c e l e din urmă, această tendinţă a d e v e n i t atît d e obsesivă încît întreaga literatură

ştiin­

ţifică din următorii şapte-opt ani, deşi, evident, cenzurată de e x ­ presii afective, se asemăna cu un uriaş rug de injurii pe care m u l ­ ţimea sură a solaristicienilor lipsiţi de lideri le proferau drept răz­ bunare î m p o t r i v a oceanului ce rămînea indiferent şi ignora p r e ­ zenţa oamenilor.

In cadrul grupului d e c o o r d o n a r e al Institutului de planetologie, al nucleului ce lua hotărîri cu p r i v i r e la sprijinirea materială a surveneau dce e opinie, reflectate în u nr o e »­ rcercetărilor, 24 educerea ixl o p— reGlasurile d ise ţ i i ltreptată, amestecau o r ce celor plecau darcu care continuă spre ptransformări ă rsusţineau e rSolaris. i l e a celor bugetului necesitatea rec alocat l a m areducerii u pentru folosirea cercetă­ dotarea

mai mai

energice mijloace de a c ţ i u n e ; nimeni însă n-a mers poate d e p a r t e decît d i r e c t o r u l a d m i n i s t r a t i v al Institutului c o s m o ­

logic m o n d i a l , c a r e a f i r m a cu î n d ă r ă t n i c i e că o c e a n u l v i u nu-1 i g n o r e a z ă p e o m , ci p u r şi s i m p l u nu-1 r e m a r c ă , d u p ă c u m u n e l e ­ fant n u poate o b s e r v a o furnică ce i-ar u m b l a pe spate ; de aceea, p e n t r u a-i a t r a g e oceanului atenţia a s u p r a noastră, a r trebui să recurgem la uriaşe mijloace de excitare, la maşini-giganţi pe m ă ­ s u r a p l a n e t e i . U n a m ă n u n t h a z l i u — p e c a r e p r e s a îl r e m a r c a s e î n m o d m a l i ţ i o s — îl c o n s t i t u i a f a p t u l c ă a c ţ i u n i a t î t d e c o s t i s i ­ t o a r e e r a u c e r u t e d e d i r e c t o r u l I n s t i t u t u l u i c o s m o l o g i c şi n u d e acela al Institutului planetologic, care finanţa e x p l o r a r e a lui S o ­ laris ; era deci o m ă r i n i m i e făcută cu p u n g a altuia.

C a r u s e l u l i p o t e z e l o r e m i s e m a i t î r z i u , î n c e r c ă r i l e d e reconside'-i rare a celor vechi, introducerea unor modificări n e e s e n ţ i a l e avt î n c e p u t să p r e f a c ă solaristică (o d i s c i p l i n ă p î n ă atunci c l a r ă , îa' c i u d a a m p l o a r e i s a l e ) î n t r - u n l a b i r i n t d e c ă r ă r i tot m a i î n t o r t o ­ c h e a t e şi c a r e n u d u c e a u n i c ă i e r i . î n t r - o a t m o s f e r ă d e i n d i f e r e n ţ a g e n e r a l ă , d e s t a g n a r e şi d e a p a t i e , u n o c e a n d e d a t a a c e a s t a a l hîrtiilor inutil tipărite p ă r e a să d u b l e z e oceanul solarisean.

C u v r e o doi ani înainte d e i n t r a r e a m e a ca a b s o l v e n t a l i n s t i ­ tutului în l a b o r a t o r u l lui G i b a r i a n , l u a s e fiinţă F u n d a ţ i a M e t t a I r v i n g , c a r e a c o r d a p r e m i i e x c e p ţ i o n a l e a c e l o r a c a r e v o r folosi în scopuri u m a n e energia oceanului. E r a o m o m e a l ă foarte ispiti­ t o a r e , d a r şi p î n ă a t u n c i a s t r o n a v e l e a d u s e s e r ă p e P ă m î n t d e s t u l e î n c ă r c ă t u r i c u g e l a t i n ă p l a s m a t i c ă . A u fost e l a b o r a t e î n d e l u n g şi minuţios metodele de a o conserva : temperaturi înalte sau joase, c r e a r e a a r t i f i c i a l ă a u n e i m i c r o a t m o s f e r e şi a u n u i m i c r o c l i m a t s i ­ m i l a r e celor solarisiene, i r a d i e r i d e d u r c i z a r e , în sfîrşit mii d e p r o ­ cedee chimice ; toate acestea d o a r p e n t r u a o b s e r v a u n proces d e d e s c o m p u n e r e m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n l e n t şi c a r e , f i r e ş t e , a fost descris c u cea m a i m a r e precizie î n toate stadiile lui : a u t o d i g e r a r e a , m a c e r a r e a , d e s c o m p u n e r e a p r i m a r ă şi a p o i c e a s e c u n d a r ă .

Iată soarta tuturor probelor prelevate din formaţiile plasmei ; ele se d i f e r e n ţ i a u n u m a i p r i n c ă i l e c a r e d u c e a u s p r e d e z n o d ă m î n t . î n c e r c ă r i l e d e a m e n ţ i n e în viaţă, fie chiar în stare d e h i b e r ­ nare, de anabioză, un fragment mai m a r e sau mai mic din monstru în a f a r a organismului său planetar a u eşuat de fiecare dată, ceea ce a d u s l a i d e e a d e z v o l t a t ă d e ş c o a l a l u i M e u n i e r şi P r o r o h c ă d e fapt

trebuia

descoperită

o

o vom

fi d e z l e g a t , f o l o s i n d

deveni

clar...

în

căutarea

timpul

şi

ştiinţa,

iar

acestei

energia în

a

enigmă

„pietre

oameni patra

şi

numai

una,

cheia interpretativă filozofale"

care

decadă

adesea a

iar

solarisiene,

n-aveau

solaristicii,

atunci

adecvată,

nimic

numărul

cînd

totul

şi-au

irosit

comun

gen

„perpetuum

mobile"

sau

„cvadratura

cu

maniacilor

p r o v e n i t d i n a f a r a m e d i u l u i ştiinţific, n u m ă r u l o b s e d a ţ i l o r ( c u ocupări

va

cercului")

p ă t a t a m p l o a r e a unei e p i d e m i i d e c a r e unii p s i h o l o g i a u fost

pre­

a

că­

chiap

a l a r m a ţ i . A c e a s t ă p a s i u n e s - a stins totuşi d u p ă c î ţ i v a ani, i a r

cînd

mă

mult

pregăteam

paginile blema

c 25

pentru

ziarelor

oceanului.

călătoria

şi d i s p ă r u s e

spre

din

Solaris, ea

discuţii

ca

de

părăsise altfel

de

însăşi

prO'

P u n î n d deoparte volumul lui Gravinsky, am găsit alături de el (cărţile fiind aşezate în ordine alfabetică) o broşijră abia v i z i ­ bilă între cotoarele groase. Scrisă de Grattenstrom, ea a r e p r e z e n ­ tat unul dintre cele mai bizare produse ale literaturii solaristice. î n lupta pentru înţelegerea naturii e x t r a u m a n e , această lucrare se ridica î m p o t r i v a oamenilor înşişi, era un veritabil rechizitoriu î m p o t r i v a speciei noastre, o carte turbată şi seacă prin f o r m u l e l e ei matematice scornite de un autodidact ; după ce publicase mai întîi o serie de contribuţii remarcabile la anumite domenii, G r a t ­ tenstrom a încercat să arate în această lucrare de numai cîteva zeci de pagini că realizările ştiinţei, chiar şi cele mai abstracte, cele mai înalt teoretizate şi matematizate, se află, în realitate, foarte aproape de o concepţie preistorică, antropomorfă a lumii.

Hăituind în f o r m u l e l e teoriei relativităţii, în ale teoremei c î m p u rilor de forţă, în parastatică, în ipotezele cîmpului cosmic unitar orice urmă de obiect, tot ce însemnează pentru noi consecinţa s i m ­ ţurilor noastre, a alcătuirii organismului omenesc, a l i m i t e l o r şi imperfecţiunii fiziologiei noastre animale, Grattenstrom ajungea la concluzia finală că niciodată nu va fi cu putinţă vreun „ c o n ­ tact" între o m şi o c i v i l i z a ţ i e neantropomorfă, nehumanoidă. I n acest atac î m p o t r i v a întregii noastre epoci, oceanul gînditor nu era pomenit cu nici un x u v î n t , dar prezenţa lui, sub înfăţişarea unei tăceri triumfătoare şi batjocoritoare, se făcea simţită aproape în fiecare propoziţie. Cel puţin aşa mi s-a părut mie cînd citisem pentru p r i m a dată broşura lui Grattenstrom. Această lucrare c o n ­ stituia mai curînd o curiozitate decît o poziţie obişnuită a l i t e ­ raturii solaristice, dar ea se afla în colecţia de cărţi clasice fiindcă o introdusese acolo chiar Gibarian, care mi-o dăduse, de altfel, s-o citesc.

Cu un simţămînt ciudat, asemănător respectului, a m pus atent firava fasciculă înapoi, printre cărţile aflate în raft. A m atins cu v î r f u l degetelor „ A l m a n a h u l Solaristic". Cu tot haosul, cu toată neputinţa ce ne înconjura, nu se putea nega faptul că, datorită unei e x p e r i e n ţ e de numai cîteva zile, dobîndisem unele certitudini în unele p r o b l e m e fundamentale, asupra cărora fusese revărsată t i m p de ani' de zile o adevărată mare de cerneală.

Un ins destul de încăpăţînat şi amator de paradoxuri s-ar m a i ti putut îndoi de faptul câ oceanul este o fiinţă v i e . Totuşi e x i s ­ tenţa psihicului său, orice accepţie s-ar fi dat cuvîntului, nu mai putea fi negată, atît de v ă d i t devenise faptul că ne remarca p r e ­ zenţa... Această singură constatare a. desfiinţat întreaga ramură solaristică ce afirma că oceanul ar fi „un sistem în sine" cu o r g a ­ nele senzoriale atrofiate şi care acum se comportă de parcă n-ar şti nimic despre f e n o m e n e l e sau obiectele exterioare lui, fiind închis în v î r t e j u l continuu al unor gigantici curenţi de gîndire, al căror sediu, leagăn şi creator este el însuşi.

A m mai aflat că poate sintetiza pe cale artificială — ceea ce noi nu sîntem în stare — trupurile omeneşti, ba chiar să le p e r ­ fecţioneze, determinînd în structura lor subatomică transformări pentru noi de neînţeles, dar, evident, legate de ţelurile-i directoare.

26 .

Aşadar, oceanul exista, trăia, gîndea, acţiona ; şansa de a r e ­ duce „ p r o b l e m a S o l a r i s " Ia absurd sau la zero, ideea că n-aveain de-a face cu nici un fel de fiinţă şi că astfel intenţia contactului era inutilă s-a d o v e d i t a fi eronată. Indiferent de au vrut sau nu, oamenii au fost obligaţi acum să ia cunoştinţă de această fiinţă, care, deşi despărţită de noi printr-un abis de miliarde de k i l o - • metri, s-a pus de-a curmezişul expansiunii cunoaşterii noastre.

P o a t e că ne aflăm — mă gîndeam — într-un moment crucial al unei întregi istorii. Hotărîrea renunţării, a întoarcerii pe P ă ­ mînt, acum sau într-un viitor apropiat, putea la un m o m e n t dat să primeze, ducînd chiar la lichidarea staţiei. N u credeam totuşi că aceasta ar fi constituit o soluţie. însăşi ideea existenţei unui colos gînditor nu va mai da niciodată pace oamenilor. Oricît ar străbate g a l a x i i l e , unindu-se cu civilizaţiile altor făpturi aidoma lui, omul v a fi obsedat etern de provocarea aruncată de Solaris.

Un alt v o l u m legat în piele se rătăcise printre anuarele „ A l m a ­ nahului", înainte de a-1 deschide, i-am observat coperta înnegrită de degetele numeroşilor cititori. Era o carte foarte v e c h e această „Introducere în solaristică" a lui Muntius. Ţ i n minte şi noaptea în care am citit-o, şi zîmbetul lui Gibarian, cînd îmi dăduse e x e m p l a ­ rul său, şi zorii pămînteni din fereastră atunci cînd am ajuns la cuvîntul „Sfîrşit". Solaristică — scria Muntius — este substitutul religiei în era cosmică, este o credinţă împodobită cu v e ş m i n t e l e ştiinţei. Contactul, ţelul către care tindem, constituie ceva la f e l de ceţos ca şi prezenţa îngerilor sau apariţia unui Soter. E x p l o ­ rarea este o liturghie e x p r i m a t ă în formule metodologice, munca perseverentă a pămintenilor seamănă cu o bunavestire, întrucît nu exi.stă şi nu pot exista punţi între Solaris şi Pămînt... C e aşteaptă, de altfel, sau ce puteau aştepta oamenii după „stabilirea contactu­ lui i n f o r m a ţ i o n a l " cu m ă r i l e gînditoare ? P o m e l n i c u l trăirilor unei existenţe atît de străvechi încît, desigur, nici nu-şi mai aminteşte de propriul ei început ? Descrierea dorinţelor, a pasiunilor, a spel a n ţ e l o r şi a suferinţelor întruchipate în monumentale naşteri de munţi v i i , metamorfozarea matematicii în existenţă, în singură­ tate şi în renunţare ? Dar toate acestea nu constituie o cunoaştere transmisibilă, iar dacă a m încerca .s-o traducem în vreunul dintre l i m b a j e l e terestre, toate v a l o r i l e şi semnificaţiile bănuite ar dis­ părea înainte de a ajunge pînă la noi...

A n a l i z a lui Muntius, acest „ e r e t i c " al planetologiei, este simplă şi amară, r e v e l a t o a r e în ce priveşte negarea, destrămarea mitului solarisean sau, mai bine zis, a misiunii Omului. P r i m u l glas critic care a îndrăznit să se a f i r m e încă în faza de d e z v o l t a r e optimistă şi romantică a solaristicii a fost primit cu tăcerea unei totale i g n o ­ rări. L u c r u firesc, deoarece acceptarea ideilor lui Muntius ar fi fost echivalentă cu negarea solaristicii în accepţia ei de atunci. î n t e m e ­ ierea unei alteia, lucide, care să fi renunţat la supremul ideal, îşi a.ştepta în zadar fondatorul. Cinci ani după moartea l u i ' Muntius, cînd cartea lui devenise o raritate bibliofilă, ea nu se mai afla nici în b i b l i o g r a f i i l e literaturii solaristice, nici în colecţiile filo-

27

zofice. Ce-i drept, a apărut o şcoală cu numele său : cercul n o r v e ­ gian, în care seninătatea expunerii lui Muntius, tulburată de in­ dividualitatea urmaşilor, s-a transformat pînă la urmă în sarcas­ mul caustic al lui Erle Ennesson şi într-o variantă cam vulgară : solaristică utilitară, adică „Utilitaristica" lui P h a e l a n g a ; acesta pretindea cercetătorilor să se limiteze la avantajele concrete care pot fi obţinute imediat, fără să mai nutrească speranţe deşarte în contactul dintre civilizaţii, în comuniunea lor intelectuală. In c o m ­ paraţie cu necruţătoarea claritate a analizei lui Muntius, toate contribuţiile e l e v i l o r lui spirituali nu sînt decît un fel de contri­ buţii la contribuţii, dacă nu o simplă popularizare, cu excepţia operelor lui Ennesson şi poate ale lui Takata... î n t r e filele cărţuliei lui Muntius se afla un extras îngălbenit din revista trimestrială „ P a r e r g a Solariana", una dintre p r i m e l e lucrări pe care le-a scris Gibarian, încă mai înainte de a fi p r e ­ luat conducerea institutului. După titlul „ D e ce sînt solaristicean", urma o enumerare laconică (aproape ca un r e g u l a m e n t ) a f e n o rhenelor pe care se întemeiau şansele Contactului. î n t r - a d e v ă r , Gibarian aparţinea acelei (poate) ultime generaţii de cercetători ce-au cutezat să reînnoadc firul anilor de început, ai măreţiei şi ai optimismului...

El pornea de la ilustrele cercetări clasice ale bioelectroniştilor eurasiatici H o - E n - M i n , N g y a l l i şi K a v a k a d z e . Aceştia demonstra­ seră unele similitudini între imaginea activităţii electrice a creie­ rului şi anumite descărcări plasmatice care preced apariţia unor structuri ca P o l i m o r p h e l e stadiale timpurii şi Solaridele g e m e n e . în schimb, fiind unul dintre cei mai precauţi şi lucizi adepţi ai Contactului şi detestînd senzaţionalul, Gibarian respingea inter­ pretările ultaantropomorfice, toate tezele mistificatoare ale şcoli­ lor psihanaUtice, psihiatrice şi neurofiziologice, care încercau să traducă diferitele manifestări ale oceanului în termenii unor ma­ ladii umane, ca, de piidâ, epilepsia (al cărei analog trebuia să fie erupţiile spasmodice ale asimetriadelor). De altminteri, acelaşi v a l d e interes ieftin a trezit şi lucrarea mea de d i p l o m ă . "Şi ea se găsea pe undeva, pe aici (fireşte, nu tipărită), pe unul dintre raf­ turile cu microfilme. în scrierea ei m-am bazat pe studiile r e v e l a ­ toare a l e lui Bergmann şi Keynolds, care izbutiseră să separe şi să „ f i l t r e z e " din mozaicul proceselor scoarţei cerebrale componentele ce în.soţesc cele mai puternice emoţii de disperare, de durere sau d e v o l u p t a t e ; în ce mă priveşte, am comparat înregistrările lor cu descărcările curenţilor oceanici şi am remarcat o analogie demnă de atenţie în oscilaţiile şi în profilele curbelor (specifice anumitor sectoare ale calotei simetriadelor, la baza m i m o i z i l o r nematurizaţi e t c ) . Această descoperire a fost suficientă pentru ca numele meu să apară în curînd în presa cotidiană sub titluri de-a dreptul ridicole, de genul „ P i f t i a disperată" sau „ P l a n e t a în o r ­ gasm". Dar publicitatea mi-a fost totuşi de folos (cel puţin aşa a m crezut pinâ de curînd), deoarece Gibarian, care ca orice specia­ list în solaristică nu putea citi m i i l e de lucrări ce apăreau, mai

28.

ales acelea scrise de începători, şi-a îndreptat atenţia a s u p r a m e a J şi a s t f e l a m p r i m i t o s c r i s o a r e d e l a e l . A c e a s c r i s o a r e a î n c h i s u a capitol al vieţii m e l e , deschizînd u n altul. ,^ !

VISELE D u p ă ş a s e zile l i p s a o r i c ă r o r r e a c ţ i i d i n p a r t e a o c e a n u l u i n e - ă d e t e r m i n a t să r e p e t ă m e x p e r i e n ţ a . S t a ţ i a , c a r e r ă m ă s e s e p î n ă a c u m i m o b i l ă l a î n c r u c i ş a r e a p a r a l e l e i 43 c u m e r i d i a n u l 16, a î n c e p u t s ă fee d e p l a s e z e la o î n ă l ţ i m e d e 400 d e m e t r i şi s ă s e î n d r e p t e s p r e s u d , u n d e r a d a r e l e şi r a d i o g r a f e l e d e p e s a t e i o i d i n d i c a u o i n t e n s i ­ ficare a activităţii p l a s m a t i c e . T i m p d e d o u ă zile, f a s c i c u l u l R o e n t ­ gen, m o d u l a t d e e n c e f a l o g r a m ă mea, i z b e a la i n t e r v a l e de cîteva ore suprafaţa a p r o a p e netedă a oceanului.

C ă t r e s f î r ş i t u l celei d e - a d o u a z i l e n e şi a f l a m atît d e a p r o a p e d e p o l î n c î t în m o m e n t u l î n c a r e d i s c u l s o a r e l u i a l b a s t r u e r a g a t a să se a s c u n d ă s u b o r i z o n t d e c e a l a l t ă p a r t e a f i r m a m e n t u l u i z o r i l e p u r p u r i i a n u n ţ a u pe profilul norilor răsăritul soarelui roşu. U r i a ş u l n e g r u şi p u s t i u , c a şi c e r u l t r a n s p a r e n t d e d e a s u p r a l u i , a d e v e n i t a r e n a unei lupte violente, orbitoare între culorile dure, de o m e t a ­ l i c ă i n c a n d e s c e n ţ ă , c a r e d i n î n c r u c i ş a r e a l o r i s c a u u n v e r d e coclit.

T r a v e r s a t de r e f l e x e l e g l o b u r i l o r antagoniste a l e celor d o u ă p u t e r ­ nice focare, o c e a n u l s t r ă l u c e a cînd ca m e r c u r u l , c î n d ca p u r p u r a ) e r a s u f i c i e n t a t u n c i cel m a i m i c n o r l a z e n i t p e n t r u ca l u m i n a c a r e s e s c u r g e a î m p r e u n ă c u s p u m a g r e a p e coa.stele v a l u r i l o r s ă se î m ­ b o g ă ţ e a s c ă în i n i m a g i n a b i l e lucori d e c u r c u b e e în mişcare. î n d a t ă d u p ă a m u r g u l soarelui albastru, în p a r t e a d e n o r d - v e s t a o r i z o n ­ t u l u i s - a iscat o s i m e t r i a d ă , a n u n ţ a t ă i m e d i a t d e s e m n a l i z a t o a r e j a p r o a p e contopită cu ceaţa b r u n ă , această s i m e t r i a d ă e r a a b i a v i z i ­ bilă, i v i n d u - s e dintre v a l u r i p r i n sclipiri răzleţe, care, în zona u n d e c e r u l se î n g î n a c u o c e a n u l , s e i n t e n s i f i c a u tot m a i m u l t , d î n d n a ş ­ tere unei g i g a n t i c e flori vitroase... Staţia n u ş i - a m o d i f i c a t totuşi cursul, i a r d u p ă v r e u n sfert d e oră, colosul, v i b r î n d în roşu ca o l a m p ă d e r u b i n e ce se s t i n g e , p i e r e a d i n n o u l a o r i z o n t . C î t e v a m i ­ n u t e m a i t î r z i u , o c o l o a n ă î n a l t ă şi s u b ţ i r e , a c ă r e i b a z ă se şi a s c u n ­ dea

dincolo

crescînd

de

curbura

planetei,

tăcut în v ă z d u h .

Era

s-a

semnul

înălţat

la

evident

cîţiva

că

Icilometri,

simetriadă

a f l a în agonie, o j u m ă t a t e d i n ea a r z î n d sîngeriu, Iar cealaltă l u m i n î n d ca u n stîlp d e h i d r a r g i r ; p l ă s m u i r e a s-a desfăcut

se

şi

stră-

într-un

a r b o r e a l c ă t u i t d i n d o u ă c u l o r i , a p o i v î r f u r i l e r a m u r i l o r l u i tot m a i înmugurite cărei

calotă

s-au

prefăcut

împinsă

într-un

de vînt

nor

a pornit

de forma sub

î n t r - o c ă l ă t o r i e î n d e p ă r t a t ă , î n t i m p ce t e m e l i a g r e i c i o r c h i n i , c o b o r a , a ş zice, s o l e m n

unei

fulgerele

ciuperci,

celor

cu sfîşieri

şi s e d e s t r ă m a

spre

D u p ă o o r ă , şi c e l d i n u r m ă v e s t i g i u a l a c e s t u i s p e c t a c o l

a

doi

sori

ca

nişte

orizont.

dispăruse.

Şi din n o u a u trecut d o u ă zile ; e x p e r i e n ţ a s-a repetat p e n t r u ultima o a r ă ; şocurile provocate d e razele Roentgen cuprinseseră o m a r e zonă a planetei. L a sud au apărut, perfect vizibile din locul

. 2?

unde ne aflam, în ciuda distanţei de peste trei sute de liilometri, arrlienidele, un lanţ stîncos şi abrupt, acoperit parcă de zăpadă ; de fapt erau depuneri de origine organică, dovadă că această f o r ­ maţie constituise cîndva fundul oceanului.

N e - a m modificat atunci itinerarul în direcţia sud-est ; o v r e m e a m zburat paralel pe lîngă bariera muntoasă, pierdută în norii tipici zilei roşii, pînă cînd şi aceştia s-au făcut nevăzuţi. De la p r i m a experienţă trecuseră zece zile. î n tot acest răstimp, p e staţie nu deosebit.

s-a

întîmplat

nimic

mai

După ce Sartorius a elaborat programul experienţei, aceasta a fost repetată automat de aparatura de emisie ; nu sînt sigur dacă i-a controlat cineva funcţionarea. In aceeaşi v r e m e . însă pe staţie s-au petrecut cu mult mai multe decît puteam să ne fi dorit. N u între oameni. î m i fusese teamă că v o r fi reluate lucrările la a n i h i ­ lator ; de asemenea, aşteptasem reacţia lui Snaut cînd va afla de la Sartorius că l-am minţit întrucîtva, e x a g e r i n d p r i m e j d i a la care ar fi putut să ne expună anihilarea substanţei neutrinice. Totuşi, din m o t i v e care la început mi s-au părut de neînţeles, nici una d i n ­ tre temerile m e l e n-au devenit realitate ; ţineam, evident, seama şi de posibilitatea ca ei să recurgă la v r e u n vicleşug, să-şi tăinuiască pregătirile şi lucrările ; ca atare, în fiecare zi inspectam sala anihi­ latorului, o încăpere lipsită de ferestre, aşezată chiar sub duşu­ meaua laboratorului central. Niciodată însă n-am întîlnit pe cineva acolo, iar stratul de praf care acoperea carcasa şi cablurile apara­ turii constituiau o mărturie că de multe săptămini nu le mai atin­ sese nimeni. î n acel timp, Snaut devenise la fel de nevăzut ca şi Sartorius, ba, aş putea spune, şi mai puţin accesibil decît acesta, căci nici videofonul din cabina radio nu mai răspundea la chemare. F i ­ reşte că deplasările staţiei erau dirijate de c i n e v a ; de cine anume însă n-aveam habar, deoarece, oricît de ciudat ar părea, această chestiune nu prezenta pentru mine nici un interes. T ă c e r e a ocea- ' nului mă lăsa şi ea indiferent, astfel încît, după două sau trei zile, aproape că încetasem să mă mai preocupe sau să-mi mai fie teamă de ea ; îmi pierise cu totul din minte, ca şi experienţa. Z i l e de-a rîndul şedeam fie în bibliotecă, fie în cabină cu H a r e y , care se tîra după mine aidoma unei umbre. Ştiam că situaţia noastră e bună şî că această apatică şi ilogică stare de armistiţiu nu se poate prelungi la infinit. A r fi trebuit să-mi depăşesc inerţia, să schimb ceva în relaţiile noastre, dar respingeam însuşi gîndul unei schim^ bări, fiind incapabil să iau v r e o hotărire ; îmi este greu să explic, dar mi se părea că lotul pe staţie, şi îndeosebi ceea ce mă lega de Harey, se află intr-o e x t r e m ă instabilitate, înlr-un echilibru supra­ solicitat pe care orice accident l-ar fi putut distruge. De c e ? Nu sini în stare să spun. Ciudat era insă că şi pe H a r e y o stăpîneau sentimente oarecum asemănutoai-e !

(SFÎRŞITUL ÎN NUMĂRUL VIITOR) în româneşte do AlUUAN ROGOZ şi TEOFII, ROH,,

30

Curiozităţi despre apă de la picătură la oceane Picături,

picături...

Picătura este mică, dar forţa pe care o ascunde în ea este uriaşă.

Există o veche zicală care spune: „picătura macină piatra". Dar, adăugăm noi, nu numai piatra, ci şi metalul de orice rezistenţă.

Savanţii au calculat forţa cu care lovesc picăturile de ploaie pămîntul. „Fiecare picătură este o mică bombă", spun ei. Din cauza loviturii acestora, par­ ticulele solului se împrăştie in toate părţile pe o distanţă de un metrti. Pămititul clocoteşte literalmente sub loviturile stro­ pilor de ploaie. Izbiturile lor nevăzute acoperă iarba şi tufi­ şurile cu particulele solului fărimiţat. Savanţii americani au verificat aceasta şi s-au con­ vins că de pe o tonă de fin se pot „scutura" 200—300 kg de pă­ mînt. Şi vinovată de aceasta este ploaia, deşi tot ploaia spală iarba de pămîntul proiectat pe ea.

Cînd ploaia este puternică, picăturile de apă ce cad p e sol în timp de o oră dezvoltă o ener­ gie de 625 de cai putere la hec­ tar. Această energie este sufi­ cientă pentru a arunca de 80 de ori în aer, la înălţimea de un metru, un strat de pămînt gros

de 20 cm. Pentru a înfăptui o asemenea muncă, un excavator cu o cupă de V2 are nevoie de 5 zile.

Forţa picăturii care cade este mare. Nu degeaba „sfinţii" pă­ rinţi inchizitori, torturînd oa­ menii, lăsau să cadă peste cape­ tele rase ale nefericiţilor pică­ turi de apă dintr-un vas găurit, care-i făceau pe aceştia să nu Se mai poată nici măcar mi-fca.

In zilele noastre, proprietăţile uimitoare ale apei sînt studiate cu atenţie de către oamenii de ştiinţă.

Cu cîţiva ani în urmă, in R. S. Cehoslovacă s-au făcut demonstraţii cu un război de ţe­ sut de o construcţie originală : suveica o constituia... picătura de apă. Ea trecea firul peste urzeală la fel de bine ca şi su­ veica din metal.

Picăturile de apă concentrate într-un jet sub o presiune de o mie de atmosfere taie beto­ nul, lemnul şi masa plastică, polizează (rectifică) metalele.

Strungurile cu cuţite „fluide" care nu mai trebuie ascuţite şi schimbate funcţionează deja de cîţiva ani in oraşul Los Angeles din S.U.A. Iată deci că din „picătura care macină piatra", picătura de apă a devenit ajutor preţios al omului.

Savanţii au calculat că in at­ mosferă sînt conţinute sub for­ mă de vapori 12 300 km' de apă. Gheaţa însumează o canti­ tate de apă de unsprezece ori mai mare decît toate lacurile şi fluviile lumii. Topirea gheţari-

31

curent sau de la orice suflare a vintului.

lor de pe suprafaţa globului terestru este riscantă, deoarece ar avea drept urmare o creştere a nivelului oceanelor cu 54 de metri.

Cantitatea de apă pe care o conţine organismul omenesc este repartizată in interiorul lui în mod inegal. Cea mai bo­ gată in apă este umoarea sticr loasă a ochiului: 90'/». In sînge, apa se găseşte în proporţie de 80"/». Cea mai mică cantitate de apă conţine smalţul dinţilor i 0,2«/t.

'Ap« constituie a cincea parte din solul nostru. Acolo unde se pare că apa lipseşte, ea se gă­ seşte intr-o stare combinată.

Potrivit afirmaţiilor academi­ cianului sovietic V. I. Vemadski „nu cunoaştem in natură nici un corp solid care in compoziţia sa să nu conţină apă".

Dacă veţi ţinti într-o cutie, confecţionată din masă plastică pe care o veţi umple mai întii cu apă, cutia se va sfărima in bucăţele mici.

Cel mai adesea ne îmbolnă­ vim pentru că... apa are o ma­ re căldură specifică. Şi cum 70°/» din greutatea omului o constituie apa, se înţelege că pentru a o încălzi este necesară mult mai multă căldură decît este nevoie pentru încălzirea altor substanţe.

Ţintind in aceeaşi cutie, dar goală, ea nu va păţi nimic ase­ mănător. Doar urma pe care a lăsat-o glontele ce a trecut prin ea va putea fi observată.

Expli­ caţia e simplă : la presiune, apa aproape că nu se contractă de loc. In primul caz ea transmite pereţilor cutiei presiunea res­ pectivă şi astfel se producă „explozia".

tn schimb insă corpul ome­ nesc se răceşte relativ încet. Da­ că omid ar fi făcut, să spunem, din fier, el s-ar răci destid de repede şi ar răci de la fiecare

UMOR

de

CONSTANTIN

MIHAI

— El, anima crezi că există farfurii zburătoare?

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic Casa Scinteii

CEDAR* MASLINE * lUl

£

-

. Os

m

• o IANUARIE

PREŢUI 1 LEU I

*

1968

41007

UJ |

> *^

(O * CEDBR * MâSLIIME