Issuu on Google+

COIECÎIA „POVESTIRI $TIINTIFICO-FANTASTICE"


EDUÂRD JURIST

ULTIMA CĂLĂTORIE COSMICĂ TUNEIUI


Coiecfia ,^OVESTIRI ŞTIINTIFICO-FANTASTICE' editaiă de revista

tHtiinta • l e l i n i c a Anul XII 15 aprilie 1966

Redactor literar: Coperta-deten :

ADRIAN VICTOR

ROGOZ

V^EGIMANN

Prezentoraa grafică: C O R N E l D A N C U U C


ULTIMA CĂLĂTORIE COSMICĂ Zburam spre planeta Arax... Din nou a trebuit su-rai las baltă obişnuitele melc ocupaţii pămîntcşti pentru o călătorie cosmică. Mă gîndcam cu regret că romanul la care lucram va apărea cu o întîrziere uriaşă, iar confraţii îl vor socoti, pe bună dreptate, depăşit. Toate argumentele şi rugăminţile mele au rămas fără ecou. — Trebuie să pleci! mi s-a spus. E inutil să mai stărui. Ştii doar că te socotim un demn reprezentant al condeierilor de pe Terra. Şi am plecat. Ce sentimente mă încercau ? Pentru noi, cetăţenii celui de-al patrulea mileniu terestru, nu mai era vorba de curiozitate. Călătoriile cosmice se banalizaseră şi faptul că mai fusese descoperită o planetă locuită de fiinţe raţionale ii interesa îndeosebi pe specialişti. (îmi imaginez că la fel SC întîmpla şi cu oamenii de rînd ai anului 2 000, cînd undeva în sudul Oceanului Pacific era descoperit un nou atol. Era trecut pe hartă şi apărea o notă într-un cotidian. Se scriau şi cîteva cuprinzătoare monografii despre fauna, flora, con­ diţiile climatice şi consecinţele economice alc apariţiei aces­ tui nou uscat, ce puteau fi consultate la cerere la orice biblio­ tecă.) Mă gîndeam, bineînţeles, la dificultăţile primelor contacte. Aveam în privinţa asta o oarecare experienţă. De cîte ori mai făcusem parte dintr-o delegaţie trimisă pe o planetă nou des­ coperită, m-am lovit de greutăţi asemănătoare. Nu mă refer


ia cele de ordin lingvistic. Nici măcar pe planetele unde fiin­ ţele raţionale aveau un aparat de transmitere şi recepţionarc a informaţiilor diferit de al nostru traducătorii cibernetici n-au dat greş. Problemele se ridicau îndată ce treceam la ela­ borarea glosarului cu noţiunile de bază, care să ne permită atît nouă, cît şi celorlalţi să vorbim despre aceleaşi lucruri. înainte de toate trebuia să explicăm de unde venim. Care c locul nostru în univers. Le arătam pe o hartă a cerului gala­ xia noastră, sistemul nostru solar, şi acea gămălie de ac pe care trăiam. Gazdele se uitau cu mirare şi remarcau : „Inte­ resant ! Eram atît de aproape şi pînă acum nu ştiam nimic unii de alţii". Apoi se scuzau îndelung, explicîndu-ne moti­ vele obiective pentru care nu recepţionaseră pînă atunci sem­ nalele radio emise de pe Pămînt. în primele zile se purtau discuţii asupra structurii mate­ riei. Cu atomul în ansamblul lui ne puneam repede de acord. Numai fizicienii ne t'neau în loc cu o sumedenie de între­ bări reciproce, vrînd să afle pînă imde au mers ceilalţi şi ce răspunsuri dau unor enigme încă nedezlegate. Noi, restul dcle4{aţiei, le reaminteam printr-o glumă că vor avea de aici îna­ inte destul timp să continue dezbaterea şi treceam la altă problemă. Cu ajutorul spectrogramclor le arătam care sînt elementele chimice de bază pc Pămînt (oxigen, hidrogen, car­ bon, siliciu, azot etc). Lucrul acesta era interesant şi amuzant totodată. Cum recunoşteau elementul de care era vorba, se auzeau exclamaţii : „Priviţi ! Au şi oxigen !" „Bine, dar acesta este retanul nostru !" Era vorba de carbon. Discutam pc larg despre principalele combinaţii chimice : aer, apă, hidrocarburi, minerale ş.a. Intr-o lume în care apa aproape că nu exista şi era obţinută în laboratoare, admiraţia pentru planeta noastră, ale cărei cinci şesimi din suprafaţă c acoperită de apă, nu cunoscu margini. N-aş putea să spun dacă oamenii aceia ştiau ce-i invi­ dia. Dar dacă pînă atunci le fusese străină, din acel mo­ ment ca întregi gama sentimentelor lor. Treceam apoi la explicarea mecanismelor vieţii pe Pămînt. în primul rînd structura celulei. Aici zăboveam din nou, din pricina biochimiştilor. Doar nu există nimic mai pasionant ca genetica dirijată şi biosinteza. Cînd lunga paranteză lua sflr* şit, le înfăţişam diferitele tipuri de organisme, de la nmoobă la om, oprindu-ne la cele mai importante. (Erjim inarmuţl cu filme pe care le proiectam in cazul cînd gazdele nONltro


aveau un aparat optic.) Nu mai spun că alegerea vieţuitoare­ lor celor mai importante nu era lucru atît de simplu. Desi­ gur, se aveau în vedere criterii ştiinţifice. Uneori însă eram nevoiţi să ne îndepărtăm de ele. S-a întîmplat ca pe o planetă să fim întrebaţi dacă noi avem pc Pămînt un tip de rumegă­ tor patruped caracterizat printr-un gît foarte lung. — Girafa ! a exclamat bucuros unul dintre noi. Aici, girafa, sau un mamifer care-i semăna, era la fel dc preţuită ca vita cornută pe Pămînt. Şi noi, iniţial, nu socoti­ serăm necesar să vorbim despre ea. Mai ales în domeniul organismelor vii eram urmăriţi cu deosebită atenţie, şi nu o dată am fost puşi în situaţii dintre cele mai neprevăzute. Aşa, de pildă, pe o planetă locuită de fiinţe vegetale, cînd au auzit că pe Pămînt copacii tră­ iesc în pădure, iar în oraş li se acordă doar un teritoriu limi­ tat, înconjurat de un gard, a fost cît pc-aici să se producă un incident neplăcut. Din fericire, cu am avut prezenţa de spi­ rit să le spun că pămîntenii n-ar putea exista fără lumea vegetală, această inepuizabilă producătoare dc oxigen, şi că florile ne fac viaţa mai frumoasă, fiind im simbol al dragostei neprihănite. In felul acesta lucrurile s-au terminat cu bine, dar ne trecuseră toate năduşclile. Cam în a treia săptămînă de consfătuiri, începea şirul celor mai serioase dificultăţi. Trebuia să ne punem de acord asupra noţiunilor de timp şi spaţiu. Fireşte că elementul de bază dc la care plecam era r a z a d e l u m i n ă , universal cunos­ cută. (S-a întîmplat — c drept, o singură dată — ca pe o planetă fără un astru al zilei, un soare, cum îl numim noi pă­ mîntenii, să căutăm o altă constantă. Era o planetă pe care viaţa apăruse datorită unei radiaţii interne şi a fost necesar, mai întîi, să măsurăm lungimea dc undă a acestei radiaţii, ca să stabilim raportul de echivalenţă.) Gîndiţi-vă însă că nu e atît de simplu să explici cît reprezintă durata medie a vieţii unui om pe Pămînt, folosindu-te de durata necesară luminii pentru a parcurge drumul între soarele nostru şi steaua alfa din constelaţia Orion. Expresia matematică a vieţii noastre era într-atît de infinitesimală încît ne era şi ruşine să spu­ nem cît de puţin trăim. Şi nu o dată am fost priviţi cu o pro­ fundă compătimire. In mod evident se aşteptau ca din clipă în clipă, unul cîte unul să murim pc rînd. La aceste prime contacte, eu eram mai mult observator, discuţiile avînd un pronunţat caracter ştiinţific. Cel mult, îmi


permiteam cîte o glumă, ca să văd dacă noile noastre cunoş­ tinţe aveau simţul umorului. De multe ori aveau, dar colegii mei din delegaţie mi-au spus Ia un moment dat că am început să mă repet. Mă aşteptam deci ca şi pe Arax lucrurile să se petreacă mai mult sau mai puţin la fel. Ceea ce însă de-a dreptul mă plictisea era ideea că nici aici nu voi scăpa de zia­ rişti. De obicei, după ce se terminau consfătuirile şl discuţiile ştiinţifice, începeau excursiile şi vizitele. Pretutindeni eram însoţiţi dc corespondenţi speciali şi de lot felul de reporteri. Şi de fiecare dată eu cădeam victimă acestor feroci devora­ tori de noutăţi. Cu zimbetul cel mai amabil colegii mei se eschivau sub pretextul că sînt specialişti şi că văd lucrurile mult prea unilateral. Desigur, în profunzime, dar probabil prea îngust. Eu ca scriitor le puteam da o imagine de an­ samblu plină dc culoare, rclicfînd ceea ce e esenţial. — Fă şi tu ceva, cc naiba I îmi şopteau la ureche. Acceptam cu resemnare, avînd grijă să rămîn într-un cadru cît mai general. Evitam problemele ştiinţifice, conştient că nu aveam dreptul ca din superficialitate să induc în eroare o planetă întreagă. Mă feream şi dc exemple concrete cu pri­ vire la viaţa culturală. Eram un simplu om, şi aprecierile mele stăteau sub semnul subiectivităţii. ...într-adevăr, după trei săptămîni, aşa cum am prevăzut, am fost aruncat pradă ziariştilor araxieni. A fost organizată un fel de conferinţă dc presă şi am fost prezentat drept cel mai mare scriitor de pc Pămînt. Fapt pe care nu-1 puteam infirma de vreme ce fusesem inclus în delegaţie. Am început să vorbesc Ia fel de stingaci ca de fiecare dată. Intîi mi-am spus numele. Ziariştii s-au uitat nedumeriţi unii la alţii. Am crezut Ia început că asta se datora faptului că nu auziseră de mine. Unul dintre ei însă s-a ridicat şi a întrebat: ^ — Ce înseamnă nume? Era pentru prima dată că mi se punea o astfel de între­ bare. Ara încercat să Ic explic. Au fost foarte miraţi aflînd că la noi oamenii pot fi identificaţi printr-un nume, la fel ca plantele sau mineralele. Apoi am început să le vorbesc căutind să dau declaraţiilor melc un stil cît mai personal. La un moment dat am vrut, printr-un gest total inconştient, să-mi aprind o ţigară şi s-a produs o uşoară panică. Pentru ara­ xieni fumul de ţigară era mult prea toxic. A trebuii să renunţ şi din acel moment am vorbit şi mai încîlcit. 6

W


...A doua zi după întiltiirca cu ziariştii în toate ziarele pla­ netei au apărut articole şi reportaje vorbind despre mine. Am cerut şi eu un exemplar. Pc prima pagină era portretul unui „homo sapiens". Curios, am cerut lănuiriri şi am aflat că araxicnii nţi cunosc fotografia. Un sistem electronic con­ struieşte fizionomia pe baza datelor furnizate de o maşină cibernetică. Am oftat. Ştiam că nu sînt cel mai frumos băr­ bat de pe Pămînt, dar oricum aveam o părere ceva mai bună despre infăţişarea mea. Am rugat un traducător să-mi citească şi mie cele cuprinse în articol. Citez un singur fragment: „Terrianul nc-a vorbit pc larg despre el şi familia sa. Fondatorul acestei familii — ne-a spus el — a avut de ales dacă să dcscindă dintr-un mamifer antropoid sau dintr-un ccfalopod. A ales antropoidul, acuzînd condiţii mai favora­ bile de transformare în om. La întrebările noastre a evitat să răspundă care c situaţia celorlalte antropoide şi ce condiţii li se creează acum pentru a deveni oameni. Terrianul care ne vizitează s-a născut la două milioane de ani tereştri după apariţia primului său strămoş. în tot acest timp familia sa u devenit foarte numeroasă. Din sinul ei au ieşit bărbaţi valo­ roşi ca, de pildă, Homo Neandcrlhaleiisis care a inventat roata..." Mă opresc aici. Am susţinut întotdeauna că scriitorul tre­ buie să scrie, nu să vorbească. Cel puţin eu totdeauna le-am încurcat cînd a trebuit să dau interviuri. Am să scriu un re­ portaj despre planeta Arax ca să nu mă întorc pe Pămînt cu mîna goală. Dar asta e ultima deplasare cosmică. Gata! Să mai plece şi alţii.


ÎUMSIUI Cînd a m fost m i c e r a m probabil foarte prost. îmi a m i n ­ t e s c c ă o d a t ă , s ă fi a v u t v r e o ş a p t e , o p t ani, p ă r i n ţ i i m - a u trimis să petrec cîteva s ă p t ă m î n i la o f e n n ă p e n t r u ca aerul tare să-mi sporească entuziasmul pentru untura de peşte. M - a m u r c a t î n t r e n şi a m a l e r g a t la f e r e a s t r a c o m p a r t i m e n ­ tului. P e peron stătea prietenul m e u Clyd, încălţat cu o p e r e c h e d e s a n d a l e scîlciate p e c a r e le pui"ta c u m î n d r i c p e n t r u că aparţinuseră p r i m u l u i golgheter al echipei d o fotbal a universităţii din Chicago, fratele său. M ă privea pătruns de emoţia momentului. Era prima noastră despărţire. A m auzit fluierul l o c o m o t i v e i şi C l y d a î n c e p u t s ă - m i facă s e m n e c u batista lui curată p e care n-o întrebuinţa niciodată. V e d e a m c u m î n c e t , î n c e t p e r o n u l s e î n d e p ă r t e a z ă şi p r i e t e n u l m e u s e face tot m a i mic. A m început să plîng : „ D e ce pleacă Clyd ? N u v r e a u s ă p l e c e !" M e n g h i n a o s o a s ă a m ă t u ş i i E u s t a f i a ( e r a metodistă convinsă) m-a apucat cu o blîndeţe energică de rnînă şi m i - a e x p l i c a t : , , N u C l y d pleacă, p r o s t ă n a c u l e . N o i p l e c ă m " . A m î n c e p u t s ă p l î n g şi m a i t a r e p e n t r u c ă p e a t u n c i n u s u p o r t a m s â f i u s o c o t i t p r o s t şi î n c ă d e u n o m a p r o p i a t p e care trebuia să-1 iubesc. Chiar cînd a m m a i crescut, n - a m m a i p u t u t suferi d e s p ă r ţ i r i l e şi n u o d a t ă m i - a m î n t o v ă r ă ş i t prietenii, uneori spre disperarea lor. Toate acestea n u a u nici o legătură cu dramatica aventură a profesorului Lyonel Philips. D a r a c u m cînd stau şi-mi re8


a m i n t ' c s c d c tot c e s - a î n t î m p l a t , c e v a , n u ş t i u c e a n u m e , m i - a redt'ştcptat această imagine a copilăriei. C u Lyonel a m stat în aceeaşi bancă patru ani la colegiul ..„Abraham Lincoln" din L o s Arigoles. E r a u n băiat b u n , tot­ d e a u n a d i s p u s .să-mi d e a o m i n ă d e ajutor cînd trebuia să d a u g a t a cele p a t e u s a n d v i ş u r i p r i m i t e d c acasă. î n s c h i m b e u îi f ă c e a m traducerile la latină, el m a n i f e s t î n d o d e o s e b i t ă slăbi­ c i u n e p e n t r u silinţele exacte;. F a p t u l că m a i tîrziu, aşa c u m i - a m p r e z i s , e l a f o s t m î n c a t de f i z i c ă , i a r e u a m d e v e n i t m e d i c radiolog, n u ne-a despărţit. Dimpotrivă. N e v e d e a m foarte des. Mai ales în perioada în care a m făcut curte aceleiaşi fete. C u r î n d î n ^ ă n e - a m c o n v i n s a m î n d o i c ă n u m e r i t ă ,să n e î n s u r ă m c u e a şi p r i e t e n i a n o a s t r ă a ieşit î n t ă r i t ă d i n a c e a s t ă tristă încercare. Succesele n u l-au ocolit pe I.yonel. Cînd a răsturnat căli­ m a r a d e c e r n e a l ă peste m a n u s c r i s u l şefului d e l a b o r a t o r şi a trebuit să refacă toate calculele, a găsit o cale mult m a i con­ centrată a demonstraţiei, fapt care i-a atras u n p r e m i u al societăţii d e ştiinţe fizice. E r a stăruitor p î n ă la încăpăţînare. C u p e r s e v e r e n ţ a sa ar fi p u t u t s ă c o n s t r u i a s c ă s i n g u r p i r a m i d e l e şi î n c ă î n t r - u n t i m p m a i sciu-t. S t ă t e a c u zilele î n l a b o r a t o r cert-otînd m i l i o a n e d e f o t o g r a f i i f ă c u t e î n c a m e r a c u b u l e . î n t r - o zi m i - a a r ă t a t p e u n clişeu negru, împînzit d e firişoare albe, u n punct abia vizibil. — îl v e z i ? m - a î n t r e b a t şi v o c e a îi t r e m u r a . — D e ce naiba să nu-1 văd ? i-am răspuns privind prin lupa binoculară. — Ştii cît a trăit d u m n e a l u i ? — Habar n-am. — 10"" s e c u n d e . î ţ i d a i s e a m a ? A m reflectat p u ţ i n şi i - a m r ă s p u n s c u s i n c e r i t a t e : — N u te supăra, Lyonel, n u - m i d a u seama. M - a privit gînditor. S e î n t r e b a p e s e m n e ce-1 face să m ă suporte şi-mi spuse : — Dacă a m echivala această durată cu o secundă, atimci secunda reală în acest raport ar dura aproape 54 trilioane de ani. Ei, cc spui ? — S p u n că a r fi o plictiseală î n g r o z i t o a r e . G î n d e ş t e - t e , e u lucrez opt oro zilnic la spital. P e s t e d o u ă luni a v e a să publice o lucrai-e despre o n o u ă antiparticulă care, cu toate că n u sei-vea n i m ă n u i , a v e a o uriaşă i m p o r t a n ţ ă ştiinţifică. A primit titlul d e doctor în fizică şi o c a t e d r ă la u n i v e r s i t a t e . F a p t u l m - a î n c u r c a t p e n t r u 9


că n u ştiam c u m să-i spun : „doctore" sau „profesore". L - a m ales p e al doilea. „Doctore" îmi s p u n e a el mie. D u p ă p r i m a zi d e c u r s l - a m î n t r e b a t : — Şi c u m arată fetele alea ? — C a r e fete ? s-a î n c r u n t a t el. — Studentele tale. — L a c u r s u l m e u n u v i n băieţi şi fete. V i n fizicieni. M a i e x a c t viitori fizicieni. Cred că e m o m e n t u l să precizez că, deşi e r a m d e aceeaşi vîrstă, el arăta ca u n bărbat de treizeci d e ani, suplu, c u o privire inteligentă, concentrată, întovărăşindu-şi întotdeaima vorbele cu gesturi energice, în timp ce eu — dacă lucrul acesta are vreo importanţă — a r ă t a m ca u n d o m n d e pati-uzeci d e ani, c u m s e c a d e şi serios, c u o siluetă care întărea p ă r e r e a c ă .u n a dintre plăcerile vieţii m e l e e m î n c a r e a u r m a t ă de un s o m n o d i h n i t o r . î n rivalitate a v e a m p e atunci, fiecare, treizeci şi cinci d e ani. N e a s e m ă n ă m în s c h i m b foarte m u l t în privinţa lipsei d c orgoliu. P e m i n e m ă lăsa rece faptul că a p r o a p e nici i m u l dintre pacienţii m e i n u - m i ştiau n u m e l e , iar p e el c ă numele său figm-a în bibliografiile ultimelor lucrări de spe­ cialitate, fiind citat la diferite congrese internaţionale. C o n t i n u a m să n e vedem. El gîndea cu voce tare, iar pe m i n e n u m ă deranja. C u m o b i ş n u i a m să citesc pînă tîrziu, m ă p o m e n e a m că sună telefonul : — C e faci, doctore ? îmi plăcea să fiu concis : — Dorm. — Cu lumina aprinsă ? — H m , ai dreptate, nici n - a m observat. — A t u n c i s t i n g e l u m i n a şi v i n o î n c o a c e . într-o j u m ă t a t e d c oră e i a m la el. U ş a era descuiată. T r e ­ c e a m m a i întîi p r i n c a m e r a - l a b o r a t o r , p u n e a m d e c a f e a şi intram cu ca învăluit într-un abur aromat. îl g ă s e a m în ca­ mera de lucru, culcat pe covor. N u dormea. C u u n creion în m î n ă scria c u furie. C ă l c a m c u b ă g a r e de s e a m ă peste el d e teamă să n u răstorn cafeaua fierbinte peste calculele sale pre­ ţioase. D i n fei-icire abia cînd u m p l e a m ceştile el sărea ca o p ă ­ rit, . s c o ţ î n d u n s t r i g ă t î n n o a p t e : — Puşlamaua ! Ticălosul! Dar aceste calificative n u m i se adresau mie. — Poftim, să te convingi ! şi-mi arăta strălucind de bucu­ rie o h î r t i e p l i n ă d e c i f r e ş i l i t e i - e . 10


îşi înfigea degetul într-o biată liniuţă declanşînd trei c u ­ vinte ca trei focuri de pistol : — A i c i t r e b u i e plus ! Nefericita liniuţă pierea străpunsă d e o bară verticală t i a n s f o r m î n d î n t r e a g a e x p r e s i e algebrică. Apoi, liniştit, î n ­ cepea să-mi explice importanţa demonstraţiei pe care o căuta. Era pasionant. D a r ca u n făcut, î n t o t d e a u n a p i e r d e a m sfîrşilul. A d o r m e a m ca ş ila c i n e m a . L y o n e l î m i explica : — înţelegi, în fizică n u e suficient să s p u i : „Rriviţi, d o m ­ nilor, aceasta e o vacă". T o a t ă l u m e a v e d e că-i o vacă. T u trebuie s ăo dovedeşti ş i s ăexplici de unde vine. Găseşte e x p r e s i a m a t e m a t i c ă a vacii şi atunci vita există. N - o găseşti, ea c o n t i n u ă să existe, dar inutil. N i m e n i n u ştie ce să facă c u ea. D ă lapte, n u dă lapte sau poate în general e u n bou. D e la u n t i m p însă a m î n c e p u t sâ n e v e d e m m a i rar. P r o ­ b l e m a carc-1 preocupa î icerea tot felul de călătorii. A lucrat în laboratoarele Universităţii Princeton, cu cunoscuţii oameni d e ş t i i n ţ ă C h r i s t e n s e n , C r o n i n şi F i t c h . C î n d n e - a m r e î n t î l n i t , mi-a pomenit pentru prima oară d e numele profesorului Narlikar : — U n indian. U n tip formidabil ! — Da, f r u m o a s ă ţară, a m răspuns distrat. — Ei bine, o m u l acesta susţine că n e u t r i n u l are sensul d e curgere a timpului, invers. Vasăzică această excentrică particulă fără masă, fără di­ m e n s i u n i , f ă r ă s a r c i n ă electrică îşi p e r m i t e a a c e s t lux. A m aruncat u n băţ pe foc : — P o a t e e d e v i n ă v r e u n t i c ă l o s d e plus ? Lyonol mi-o reteză scurt: — Demonstraţia e perfectă. Apoi începu să vorbească plin de însufleţire : — Te intrigă acest lucru ? E i bine, dragă doctore, a m lucrat l au n accelerator gigantic ş i află că senzaţionalul s-a m u t a t î n m i c r o c o s m . N u ş t i u d a c ă m e z o n u l K d o i îţi s p u n e ceva ? D a r dezintegrarea acestui personaj î ntrei m e z o n i p i este cauza insr.mniei tuturor fizicienilor din lume. Ca să înţe­ legi d e ce, ar trebui să-ţi explic ce este paritatea spaţială ş i î n c e m o d a c e s t m c z o n p u n e p r o b l e m a n e c o n s e r v ă r i i ei şi i m ­ plicit a neconservării parităţii timpvilui. R e n u n ţ . Reţine doar esenţialul : timpul univoc îndreptat spre viitor începe să ce­ deze terenul. Ciudat, de ncconccput pentru căpăţîna asta a noastră cu care m e i g e m pe stradă, c o m a n d ă m masa l a res­ taurant sau ne certiim cu proprietarul. . 11


A m ridicat din umeri : — O să ne obişnuim ş icu asta. N e - a m obişnuit noi ş i cu faptul că pămîntul se învîrteşte în jurul Soarelui, cu toate că zilnic v e d e m contrariul. Lyonel părea obsedat de o idee. — Dacă toate ar f ila fel de simple ! Materiei nu-i e de ajuns că ne oferă particule cu sensul timpului n u n u m a i spre viitor, ci şi s p r e trecut. D a r t i m p u l s p r e ti-ecut n u e s t e s i m e ­ tric cu cel spre viitor. „Traiectoria" s ae diferită ş i n e p r e ­ vizibilă. A m încercat să-mi imaginez c a m c u m s-ar petrece lucru­ rile în viaţa de toate zilele într-o astfel de situaţie ş i m i - a m dat seama că d într-adevăr inimaginabil. A m făcut o strîmbătură: — V i i t o r . . . t r e c u t . . . c ă l ă t o r i î n t i m p , scicnce-fiction. A m m a i citit p e u n d e v a poveşti din astea... — Prostii. E vorba de f e n o m e n e ce au loc n u m a i în l u m e a submicroscopică, l a nivelul particulelor. C h i a r c o m p l e t afon î naceste p r o b l e m e n u e r a m eu, dar dacă era v o r b a despre senzaţional, p r e f e r a m să-1 întîlnesc î n t r - u n r o m a n poliţist. . . . C î t e v a l u n i , seriltf, a m citit l i n i ş t i t l a m i n e a c a s ă . T e l e ­ f o n u l n-a s u n a t decît d e d o u ă ori. O d a t ă f u s e s e v e c i n u l d o la etajul inferior, care se interesa de ce lăsasem deschisă apa la baie şi-i i n u n d a s e m plafonul. I - a m r ă s p u n s că din n e b ă g a r e de seamă. A doua oară m-a enervat acelaşi vecin cu aceeaşi întrebare neghioabă. I^ycncl a sunat abia înainte de A n u l nou. I - a m urat la mulţi ani, dar e la v e a altceva în v e d e r e : •— U r c ă - t e î n r a b l a a i a a t a ş i v i n o î n c o a c e . L - a m găsit î nmicul său laljorator. A m vrut s ăfac ca­ feaua, dar el m - a repezit : — M a i tîrziu ! Ş i i m e d i a t s - a c o r e c t a t c u u n z l m b e î . p c caic n u i - 1 c u ­ noşteam : — Sau mai devreme. A m observat p e m a s ă u n obiect pe caro nu-1 m a i v ă z u s e m p î n ă atunci. E r a ş ig r e u să nu-1 observ. O cutie cît u n tele­ vizor, care în locul obişnuitului ecran de sticlă avea o grilă metalică ca o plasă împotriva ţînţarilor. — .':îtii c c - i a s t a ? m - a î n t r e b a t . — U n televizor. 12


D e v r e m e ce tot n u ştiam, p u t e a m să s p u n orice. L y o n e l se învîrtea în jurul aparatului ca un logodnic în jurul viito­ rului socru. — S e numeşte biotron. — E defect ? — D e ce să fie defect ? — Văd că nu funcţionează. — D e funcţionat, funcţionează. R ă m î n e însă de văzut. Re­ zultatele contează. N u l-am rugat să se explice. A început să vorbească din proprie iniţiativă. L a început a fost neutrinul... U n oarecare s e m n m i n u s a p r o d u s o breşă în tot ceea ce credea de neclintit în edificiul microcosmosului... A p o i s-a adăugat asimetria timpului... B r e ş a s-a lărgit. Şi aşa a a p ă r u t într-o zi ideea. I d e e a n e b u ­ nească... N e b u n e a s c ă ? Şi de ce n u ? Pentru Niels B o h r fără idei „nebuneşti" n u se poate p ă t r u n d e tot m a i adînc în n e c u n o s ­ cut. A ş a d a r , ideea... „ S i m p l ă şi la î n d e m î n a oricui". N - a r p u ­ tea el provoca f e n o m e n e annlogc în d o m e n i u l materiei vii ? M ă m i r a m că nu-mi venise mie, de simplă ce era ! Aşadar, a n a l o g i e . I n t e r e s a n t . îl u r m ă n e a m c u a t e n ţ i e . Z i l e şi n o p ţ i d e m u n c ă încordată. Fizica îşi e x t i n d e a atotputernicia a s u p r a biochimici. î n cele din u r m ă a izbutit. Principiul biotronului era găsit. Şi a c u m iată-1 ! E r a u n generator cuantic de o cons­ trucţie specială. îl construise chiar el în laboratoarele uni­ versităţii. P u s în funcţiune crea u n c î m p cu anumite proprie­ tăţi sau, m a i b i n e zis, î n acest c î m p m i ş c a r e a m a t e r i e i se p r o d u c e a î n t r - u n a n u m e fel. L - a m c r e z u t p e cuvînt. C î n d a terminat, l-am întrebat dacă p u t e m trece la prepararea cafe­ lei. C e e a c e a m şi î n c e p u t s ă f a c f ă r ă să a ş t e p t r ă s p u n s u l . E l s-a aşezat p e t a b u r e t şi m - a î n t r e b a t : — Ascultă, doctore, ai putea să-mi aduci de la spital o cultură 'de celule ? — D e ce n u ? D e care doreşti ? D e ţesut conjuncQv 7 Ce­ lule hepatice, renale... ? — Indiferent... — C î n d îţi t r e b u i e ? — Acum. L a ora aceea de noapte n u a fost prea simplu să obţin cultura. A v e a m d e ales între a sparge uşa laboratonilui şi a-I trezi p e l a b o r a n t u l d e serviciu. P î n ă la u r m ă a trebuit să-1 t r e z e s c . U ş a e r a p r e a s o l i d ă . — 13


C î n d m-am î n t o r s , L y o n e l s - a r e p e z i t l a m i n e d e p a r c ă î i a d u s e s e m cadoul d e A n u l nou. A luat vasul, i-a scos capacul, î n l o c u i n d u - 1 c u u n t i f o n , ş i 1-a a ş e z a t î n f a ţ a televizorului, p e c a r e 1-a p u s î n f u n c ţ i u n e . U n b î z î i t u ş o r a d u s e m ă r t u r i a unei activităţi certe, dar a cărei finalitate n u - m i era d e loc lămurită. D u p ă vreo zece minute, Lyonel a stins aparatul ş i a acoperit d i n n o u recipientul cu capacul d c sticlă. — A c u m p u t e m aştepta pînă mîinc... — D e b u n ă seamă. D o a r n u sîntcm grăbiţi. A m ieşit d i n laborator ş i n e - a m instalat î n c a m e r a d e lucru. A m stat aşa o vreme, fiecare cu gîndurile lui. P e ale m e l e l ec u n o ş t e a m . î m i s p u n e a m c ă b i o t r o n u l e s t e u n e x c e ­ lent tranchilizant din m o m e n t ce prietenul m e u e în stare să ş a d ă p u r şi s i m p l u p e s c a u n şi să tacă. E f e c t u l a fost însă d e scurtă durată. — Doctore, r e î n c e p u el, c u obişnuita-i însufleţire, eşti î n stare să păstrezi o taină ? A m cîntărit lucrurile c a să-i d a u u nrăspuns cît m a i aproape de realitate : — E v i d e n t că n u . S i n g u r a d i f i c u l t a t e e c ă n - a m c u i s ă - i s p u n cele c e ştiu... Acest argument î i întări încrederea c ă poate s ă vor­ bească. — Dacă n u e nimic greşit î n construcţie, atunci acest b i o t r o n d e s c h i d e o e p o c ă n o u ă î n ştiinţă şi, c i n e ştie, p o a t e m u l t m a i m u l t decît atît. L - a m privit cu interes: — Ai găsit u n tratament radical pentru cancer ? Lyonel tresări. — Cancer ? Interesant. N u m - a m gîndit. C u m ţi-a venit ideea asta? D e fapt n u - m i venise nici o idee. Era obsesia secolului. L y o n e l s e a ş e z ă l a m a s a d e l u c r u şi î n c e p u s ă scrie c u înfri­ gurare. N u l-am deranjat. E r a m mulţumit c ă n u aflasem taina. Orice taină e o povară. întîi ţ i s e comunică nişte l u c r u r i s e c r e t e ş i a p o i e ş t i s u s p e c t a t că l e - a i d i v u l g a t . î n cazul cel m a i b u n ţ ise cer o s u m e d e n i e d e sfaturi şi păreri p e n t r u c ă e ş t i s i n g u r u l om î n c u r e n t cu p r o b l e m a . M - a m r i d i c a t s ă p l e c . C î n d a m a j u n s la u ş ă , L y o n e l î m i s p u s e s c r i i n d în continuare: — Mîine seară t eaştept l aora opt. 14


A doua z i a şf i r ă m a s bucuros acasă. Era o seară plo­ ioasă ş i m ă sîciia reumatismul. D a r l a ora opt intram î n a p a r t a m e n t u l lui L.yonel. î n mijlocul c a m e r e i era instalat u n aparat de proiecţie cinematografică, iar pe u n perete fixase o pînză albă. — Te-ai gîndit bine, m - a m bucurat eu. î nseara asta e imposibil să găseşti bilete l aun film ca lumea. C e rulează ? Lyonel îmi indică o casetă rotundă de aluminiu. — E d ed r a g o s t e sau d e a v e n t u r i ? U n d e s e p e t r e c e acţiunea ? — în cultura de celule. E filmat prin microscopul electro­ nic al universităţii. Stai jos ş itaci d i n gură. M o n t ă rola şi r ă s u c i c o m u t a t o r u l . î n c a m e r ă s e f ă c u î n t u ­ neric. A p o i p e e c r a n a p ă r u u n d r e p t u n g h i d e l u m i n ă şi d u p ă o clipă filmul începu. Era fără muzică. Nici nu era nevoie. Ochiul m e u de radiolog s efamiliariza repede cu subiectul. A m spus supărat: — O p r e ş t e , L y o n e l . A i p u s pelicula cu sfîrşitul la început. Tu n u vezi că merge invers ? Prietenul m e u îmi răspunse cu calm: — T o t u l e p e r f e c t . F i l m u l m e r g e n o r m a l . A c ţ i u n e a s-a petrecut invers. C e e a ce v e d e a m contrazicea total tot ce î n v ă ţ a s e m pentru a deveni medic. Dacă fenomenele erau adevărate, trebuia s ă - m i d a u d e m i s i a şi s ă î n a p o i e z d i p l o m a d e d o c t o r , pe b a z a căreia îmi cîştigam existenţa. Şi totuşi, din timpul studenţiei şi m a i tîrziu, u r m ă r i s e m d e m u l t e ori biografia în m i ş c a r e a u n e i celule. N u - m i e r a u d e loc străine m e c a n i s m e l e ei intime. C u m c r e ş t e ş i , o d a t ă a j u n s ă l a m a t u r i t a t e , se d i v i d e , d î n d n a ş t e r e l a d o u ă c e l u l e n o i i n d e p e n d e n t e . Aşa se d e s f ă ş o a r ă lucrurile în m o d normal. A c u m însă v e d e a m nu o desfăşu­ r a r e , c i o reînfăşurarc. D i n d o u ă c e l u l e , p r i n t r - u n p r o c e s a cărui explicaţie n-o cunoşteam, lua naştere u n a singură... Filmul se terminase. Lyonel stinse aparatul de proiecţie şi a p r i n s e l u m i n a . — Iată deci ce este biotronul. A c u m cunoşti taina despre care ţi-am amintit. N u doresc să vorbesc încă ndmănui, nici m ă c a r p r e s e i d e s p r e e a , p e n t r u că e p r e m a t u r . T r e b u i e să fac încă foarte multe experienţe pentru a-mi da seama unde duce acest drum. în realitate n u înţelegeam cele ce s e întîmpla. Fără să n e d ă m s e a m a n e - a m a n g r e n a t î n t r - o d i s c u ţ i e p e p r o b l e m e


d e b i o l o g i e şi a m c o n s t a t a i c u s u r p r i n d e r e c ă m a i ş t i a m d e s ­ t u l e d i n c e l e citite c î n d v a şi p e c a r e le c r e d e a m u i t a t e , n e avînd directă legătură cu practica m e a medicală. E r a m însă şi m a i s u r p r i n s că p r o f e s o r u l L y o n e l Philips, d o c t o r în fizică, e r a la fel d e c o m p e t e n t î n d o m e n i u l m a t e r i e i vii c a şi î n specialitatea sa. E r a d e fapt p r i m a discuţie p r o p r i u - z i s ă care avea loc între noi. P r i m u l dialog. D e obicei, p e scena c a m e ­ rei sale de lucru se juca o piesă de factură antică, în care e l i n t e r p r e t a m o n o l o g u l , iar- e u e r a m u n e o r i c o r u l , f ă c î n d cîte u n comentariu pentru un public imaginar. î n c e t u l c u încetul î n c e p e a m să m ă apropii d e i d e e a sa şi t r e b u i e să s p u n c ă î n m o m e n t e l e î n c a r e ii i n t u i a m s c h e m a gîndirea lucidă refuza s-o accepte. M i - a m p r o p u s să n u c a u t singvir rezolvarea, ci să las l u c r u ­ r i l e s ă s e c r i s t a l i z e z e d u p ă c e .se v a p r o d u c e s a t u r a r e a . D a c ă n u e r a m — şi n u a v e a m p e n t r u ce să fiu — neliniştit, s i m ­ ţ e a m în s c h i m b că, în ciuda caracterului m e u , m ă c u p r i n d e o uşoară febrilitate, o nerăbdare asemănătoare celei pe care o simţi citind u n r o m a n pasionant. Trebuie să recunosc că a r d e a m de curiozitate să aflu ce se va întîmpla mai departe. în zilele următoare a m continuat experienţele. A m e x p u s acţiunii biotronului celule specializate, recoltate din diferite organe. în prima fază procesul se repeta. în loc de diviziune, asistam la u n proces de fuziune, ajungîndu-se in cele din u r m ă la o singură celulă specializată. Lyonel mări timpul de e x p u ­ nere a culturii celulare la acţiunea biotronului. Rezultatul ? Celula specializată s-a întors p e d r u m u l evoluţiei la celula nespecializată, primară. Cel puţin aparent. — Iată deci r e g r e s i u n e a ! Calculele s^ d o v e d e s c exacte. D a c ă c e e a c e se î n t î m p l a la n i v e l u l celulei se v a î n t î m p l a şi la nivelul unor organi.sme superior organizate, n u ştiu dacă înţelegi ce perspective se deschid. D e data aceasta î n ţ e l e g e a m . î n sfirşit, î n ţ e l e g e a m . — D a , prietene..., v o c e a ii t r e m u r a . S ă n u n e p r i p i m î n s ă . N u e de loc obligatoriu ca lucrurile să se c o n f o r m e z e aceluiaşi m e c a n i s m la toate nivelele. Principial, bătălia e cîştigată, dar va trebui să facem încă n e n u m ă r a t e experienţe. Să ne înar­ m ă m c u r ă b d a r e şi s ă n u n e l ă s ă m furaţi d e e n t u z i a s m u l acelor liceeni care descoperă regula împărţirii prin şapte, d e s p r e care n u scrie n i m i c în m a n u a l u l lor. A m continuat experienţele. A m făcut zeci de filme. D e f i e c a r e d a t ă 16 r e z u l t a t e l e e r a u a c e l e a ş i . N e - a m p u s , b i n e î n ţ e l e s - ,


p r o b l e m a ce se petrece în interiorul acestei celule noi. A n a ­ liza m o r f o l o g i c ă şi c h i m i c ă n u s e m n a l a s c h i m b ă r i calitative. Dar transformările nu erau excluse. M i - a v e n i t şi m i e o i d e e : — Ascultă, profesore, ce-ai zice să l u ă m o astfel de celulă şi s-o r e p u n e m în circuitul n o r m a l ? Lui Lyonel i se aprinseră ochii : — Doctore, eşti u n geniu ! — î n sfîrşit, b i n e că recunoşti. D a c ă p e n t r u chestia asta se dă Premiul Nobel, a m să-ţi reamintesc cine e geniul. în orice caz pe cel de anul acesta l-am pierdut. A m l u a t o astfel d e c u l t u r ă d c r e g r e s i u n e şi a m i n s t a l a t - o în condiţii de laborator la o creştere normală. Rezultatul ne rezerva o n o u ă surpriză. D a c ă o celulă obi.şnuită a j u n g e la maturitate în circa patru, cinci ore, o celulă regresată se dez­ volta cu o repeziciune uluitoare. C a m după o oră începea pro­ cesul de înmulţire. — E formidabil ! Prin fuziune, în noua celulă se produce o concentrare a potenţialului de proliferare ! A m tresărit. — Mda, e o proliferare. Dar termenul nu-mi prea place. — A i dreptate. S î n t e m în faţa u n u i cancer. îţi aminteşti cînd m-ai întrebat dacă a m găsit u n tratament al cance­ rului ? — î m i amintesc. D a r v ă d că ai găsit tocmai contraidul... — Aparent. Poate e doar un proces de proliferare exu­ berantă nemalignă. D a c ă celulele proliferate n u sînt viciate, nu trebuie să ne speriem de cuvinte. Dacă a m putea produce u n asemenea pseudocancer în lumea vegetală, omenirea ar căpăta d e patru ori atîta hrană, în aceeaşi unitate de timp. A ş a d a r , e x p e r i e n ţ e , e x p e r i e n ţ e şi iar e x p e r i e n ţ e . N i c i n u b ă g ă m de s e a m ă c u m trecea timpul. U r m ă r e a m efectele re­ gresiunii la nivele m a i evoluate. Premisele se confirmau la fiecare nouă încercare. O frumoasă lalea înflorită a redevenit b o b o c , a p o i o s i m p l ă t u l p i n ă c u f r u n z e şi î n c e l e d i n u r m ă s-a întors înapoi la s ă m î n ţ a din care ieşise iniţial. A m repe­ tat şi c u e a a c e e a ş i î n c e r c a r e f ă c u t ă c u celula. A m p u s s ă ­ m î n ţ a să crească. î n cîteva zile, d i n p ă m î n t a ieşit o tulpină viguroasă, din care s-au desprins alte cîteva tulpini. Apoi au a p ă r u t bobocii, care s - a u d e s c h i s î n flori m a r i şi f r u m o a s e . Surprizele însă se ţineau lanţ. î n locul u n o r flori roşii, a v e a m 17a c u m î n f a ţ ă p a t r u f l o r i d i f e r i t c o l o r a t e : u n a g a l b e n ă , a l t a


roşu pal, alta violetă, iar a patra era pătată c u diferite culori. D c data aceasta Lyonel era nedumerit. — Cred că există o explicaţie, a m zis eu. D e obicei indi­ vidul care se naşte ,,alege" din oul originar a n u m i t e ele­ mente din ascendenţa ereditară. A c u m aceste elemente sînt întrebuinţate exhaustiv. E precis faptul că în ascendenţa acestei plante n u exi.stau alte posibilităţi. Flori negre n - a u apărut pentru că laleaua neagră a r ă m a s probabil doar în imaginaţia lui D u m a s . A m încercat în continuare cu tot felul de plante m a i s i m ­ p l e şi m a i . c o m p l e x e . R e z u l t a t u l r ă m î n c a n e d e z m i n ţ i t . L - a m î n t r e b a t p e L y o n e l d a c ă n u c r e d e c ă a r fi m o m e n t u l s ă f a c ă o primă comunicare. A sărit furios de pe scaun. — Fină nu explorez întreaga scară biologică, nici n u m ă g î n d e s c . P o m i n e p e i s o n a l n u m ă i n t e r e s e a z ă să c u l t i v n a p i şi gulii. M ă intorescazi aplicabilitatea generală a u n u i n o u prin­ c i p i u fizi( : r e g r e s i u n e a t e m p o r a l ă . — R( g r ( s i i ' n e a t e m p o r a l ă ? M-a pîi\'it uimit : — C i i m , î n c ă n-ai p r i c e p u t ? Iţi i m a g i n e z i cu n e a f l ă m î n faţa unei comprimări mecanice care duce la această forţă de explcjzie ? N u ! R e g r e s i u n e a este o evoluţie c u sens schimbat. Logica noastră n-o poate concepe, dar dovada materială ne obligă s-o a c c e p t ă m . Scriitorii a u scris ani de zile bazaconii s t u p i d e d<!spre călători î n t i m p . N i ş t e d o m n i d i n secolul trei­ zeci şi ş a p t e îşi fac b a g a j e l e , s e u r c ă î n t r - u n t r a m v a i şi s p u n : , . U n bilet p î n ă î n .secolul X X " s a u „ î n secolul X V " . L a c o b o rîrc, jură p e cc a u m a i sfînt, şi d e obicei n u au, că n u v o r s p u n e nici lui A l e x a n d r u M a c e d o n şi nici P a p e i d e la R o m a cine s î n t .'ji d c u n d e v i n . N u , d r a g ă d o c t o r e , a d e v ă i - a ţ i i c ă l ă t o r i în t i m p uit(^i aici î n g h i v e c i şi aici î n b o r c a n e l e a s t e a . Lyonel continuă : — în m o d obişnuit oamenii concep timpul raportat la exis­ tenţa lor biologică s a u la cea istorică. O m u l se naşte, trăieşte şi m o a r e . O societate a p a r e , se m a t u r i z e a z ă , î m b ă t r î n e ş t e , se d e s t r a m ă şi alta, n o u - n ă s c u t ă î n ă u n t i - u l ei, îi ia l o c u l . N u p u t e m concepe drumul invers. Timpul, însă, ca atare n u există. Este o ficţiune, o noţiune arbitrară, introdusă din m o ­ t i v e c o n v e n ţ i o n a l e . C a şi c i f r a z e r o . U n t e r m e n î n t r - u n s i s t e m dc referinţă. N u m i m timpul a m o m e n t u l cînd se produce un a n u m i t f e n o m e n - D u r a t a f e n o m e n u l u i o m ă s u r ă m î n t r e a ş i a' c î n d a l u a t 18s f•î r ş i t . T i m p u l i n d i v i d u l u i î l r a p o r t ă m la n a ş t e r e a


lui. T i m p u l istoric îl r a p o r t ă m la a p a r i ţ i a o m u l u i p e p l a n e t ă . T i m p u l p l a n e t e i îl r a p o r t ă m la g e n e z a ei. T i m p u l g a l a x i e i la f o r m a r e a ei. V o r b e a pasionat. Cuvintele se rcpeze^u ca p u m n i i unui b o x e r î n s a c u l d e n i s i p . R e s p i r ă d e c î t e v a o r i p e n t r u a-.?i relua suflul. — Cînd a m studiat asimetria temporală, mi-a apărut o i d e e i n t e r e s a n t ă . A v e m d e c i u n t i m p — să-1 n u m i m p o z i t i v — al s t r u c t u r i i a t o m u l u i şi u n t i m p n e g a t i v — al u n e i p a r t i c u l e . D a c ă i m a g i n a r c o n s i d e r ă m u n a n s a m b l u al timpurilor pozitive, timpul negativ circulă prin el ca printr-un tunel. E d o a r o metaforă, dar o metaforă care te-ar ajuta să înţelegi. C e e a c e se î n t î m p l a c u n e u t r i n u l în l u m e a c u a n t i c ă s e î n t î m p l a şi c u c e l u l e l e p e c a r e l e - a m f i l m a t şi, u l t e r i o r î n l u m e a m a c r o scopică, cu plantele pe care a m făcut experienţe. Alte cauze, alte legi, desigur. D a r analogia există. D u p ă c u m a u d o v e ­ d i t - o f a p t e l e , r e g r e s i u n e a t e m p o r a l ă n u e s t e o d e g e n e r a r e , ci, dimpotrivă, o întinerire. N u este u n regres, ci o evoluţie d e u n tip special cu sens schimbat. în plus, în n o u a situaţie m a ­ teria vie este supusă unor m e c a n i s m e de reglaj noi. Scoasă din cîmpul de acţiune al biotronului, asistăm n u n u m a i la u n salt spectaculos înainte ca pentru a recupera timpul „pier­ dut", ci şi la a p a r i ţ i a u n o r calităţi noi, a c ă r o r v a l o a r e e s t e incalculabilă. C e l u l a a s t a îţi a m i n t e ş t e f ă r ă s ă v r e i d e a t o m sau de nucleu, în care, după ce-am frînt starea de echilibru, a m scos la iveală energii uriaşe. A p o i mi-a vorbit pe larg despre principiul de funcţionare al biotronului. Ei-am atît d e copleşit d e cîte î m i spusese, că n u mai e r a m în stare să urmăresc explicaţiile pur tehnice privind aparatul. A m plecat a c a s ă s p r e d i m i n e a ţ ă p u r şi s i m p l u a m e ­ ţit. A c u m î n ţ e l e s e s e m d e p l i n t a i n a p r i e t e n u l u i m e u . C r e d c ă a m z î m b i t i n v o l u n t a r . P u t e a m m u l t şi b i n e s-o s p u n î n d r e a p t a şi î n s t î n g a , a ş fi f o s t c e l m u l t l u a t d r e p t n e b u n . D r u m u l p î n ă la m i n e era destul d e lung, a m preferat totuşi s â - 1 p ; i r c u r g p e j o s . N u m a i p u t e a fi v o r b a d e s o m n . V o i a m să r e s p i r a e r u l c u r a t şi r e c e al d i m i n e ţ i i d e i a r n ă , s ă - m i l i m ­ p e z e s c g î n d u r i l e . M e r g e a m p c s t i ' a d ă şi m i s e p ă r e a c ă t o t u l n u e docît o c i u d a t ă h a l u c i n a ţ i e ivită î n t r e s o m n şi v e g h e , c ă cele ce v ă z u s e m d e - a l u n g u l a luni d e zile, c u ochii m e i , e r a u o nă.scocire fantezi.stă d e care n u m ă ştiam în stare. D i n n o u 19b i e t u l m e u c r e e r o m e n e s c î n c e r c a s ă c o n c e a p ă n e c o n c e p u t u l . M ă încrucişam cu trecători matinali, cu maşini care v e n e a u


din sens opus. D i n sens opus... D i n sens opus... M e r g e a m în^ s p a ţ i u s a u î n timp ? M - a m s u r p r i n s c i t i n d f i r m e l e d e - a - n d o a - ) selea. Probabil că m ă autoironizam. Oricum, ideea n u m ă pă- j răsea. j C î t e v a zile n u m - a m .simţit î n a p e l e m e l e ş i a m r ă m a s î n ; casă. A m încercat s ă citesc u nr o m a n oarecare. D a r regrc-i s i u n e a t e m p o r a l ă i n t e r v e n e a ş i aici. M e r e u î n t o r c e a m acţivmeai î n t r - u n p u n c t antericn-, aşa c u m a id e r u l a o b a n d ă d e m a g n e - i tofon. îmi d ă d e a m s e a m a c ă revin m e r e u l a s c h e m a puri mecanică. Tieptat m - a m obişnuit c ugîndul c ă u n terapeutj aplică soluţii a d e c v a t e d e m u l t e oii f ă r ă s ăc u n o a s c ă explica-J ţia intimă a fenomenului, ceea c e s e n u m e ş t e u n tratament" s i m p l t m a t i c . M i - a m spus că, l a u r m a urmei, i m p o r t a n t e că. biotronul există. E r a m convins c ăLyonel v areuşi s ă eluci­ deze ş i m e c a n i s m u l c o m p l e x ş isubtil a lprocesului intern. < într-u noapte, telefonul a sunat din nou. A m ridicat re­ ceptorul : 5 — N u dc'i'm. Poţi s ăs u n i fără grijă. j L a cî.pâlul Ci l.ikill, L y o n e l î n c e p u s ă r î d ă : j — Văd că a icăpătat u n u m o r regresiv. Apoi continuă : i G r o z a v a.ş m a i b e a o c a f e a . C e p ă r e r e a i a v e a d e s p r e a s t a 7-1 — B e a - o ş i vin e us-o fac. | — E-n regulă, doctore. T e aştept. \ L - a m găs't în l a b o r a t o r . L u c r a l a b i o t r o n . :| •— î l c u r e ţ i d e p r a f ? \ — N u , ii măresc capacitatea. Spune-mi, n-ai putea să-mi 1 faci rost d e o pisică ? | — Aşa ceva a m pe-acasă. Ţi-o împrumut, dar t e rog să i n u m i - o r e g r e s e z î . S - a r p u t e a c a u l t e r i o r s ă a j u n g ă c î t o'i panteră. I Lyonel era bine dispus. î l a m u z a ideea : | — N u - i nici o primejdie, cînd v aa j u n g e m i c ă cît u n d e - l getar, se va realiza visul milenar al şoarecilor. U n reprezentant ] ai lor o va mînca. j A m preparat cafeaua î n timp c eLyonel continua s ă lu-i CI e z e î n m ă r u n t a i e l e a p a r a t u l u i . A m p ă l ă v r ă g i t v r e o d o u ă o r e î şi n e - a m d e s p ă r ţ i t . ,j M ă s i m ţ e a m b i n e . A d o u a zi, l a spital, t o a t ă l u m e a a r e - i marcat c ă sînt vesel. F ă c e a m chiar ş i glume. U n u i pacient î i-am spus că v ă d î nstomacul său o sticlă de bere. Bietul o m ; s;-a s p e r i a t . I ^ - a m l i n i ş t i t ş i i - a m d a t o r e ţ e t ă , a s i g u r î n d u - 1 c ă ; sticla s e v a resorbi î n cel m u l t o lună. U n e i d o a m n e tinerel


i - a m s p u s că are în a b d o m e n u n copil. D o a m n a n u s-a tulbu­ rat. M i - a răspuns foarte liniştit : — S e .şi v e d e ? N u s î n t î n s ă r c i n a t ă d e c î t d e d o u ă l u n i . S c a r a i l - a m dus lui L y o n e l pe R a m s e s al IV-lea, m o t a n u l m e u tărcat. — Poftim, întincreştc-1. L y o n e l s-a a p u c a t i m e d i a t d e lucru. A aşe-at o farfurioară cu smîntînă pe o masă, în faţa biotronului. Motanul n-a aştep­ tat prea m u l t e invitaţii. A început să lingă tacticos smîntînă. L y o n e l c a l c u l a s e totul : d o z a , t i m p u l d e e x p u n e r e şi c a n t i t a t e a de smîntînă. Omisese însă viteza cu care R a m s e s era în stare să înghită orice cantitate din acest aliment după care se dădea , în vînt. A terminat de lins farfuria, Şi-a dat dc d o u ă ori cu laba peste mustăţi, ca u n capoi'al gei-man d u p ă halba de berc, şi a sărit jos d e p e m a s ă . — A f u r i s i t c o t o i ! s-a s u p ă r a t L y o n e l şi s-a r e p e z i t să-1 prindă. N - a fost prea lesne. R a m s e s se băgase sub u n dulap şi a trebuit să m u t ă m m o b i l a din loc ca să-1 s c o a t e m d e acolo. T r i u m f ă t o r , L y o n e l 1-a d u s î n a p o i î n l a b o r a t o r . L - a a ş e z a t din nou po masă, dar de data aceasta într-un coş de paie pen­ tru hîrtii, peste care a p u s o carte groasă. E r a u n atlas. — C u toate continentele pe cap n-o s-o m a i poţi şterge, îi s p u s e L y o n e l . M o t a n u l m i c u n ă c e v a şi m - a m s i m ţ i t o b l i g a t să-i i'ăspund : — A c u m ai să devii m a i întîi R a m s e s al IlI-lea, a p o i al I l - l e a şi, d u p ă c e a i s ă fii şi R a m s e s I, a i s ă d e s f i i n ţ e z i d i n a s ­ tia faraonilor. C î n d l-am scos din coş s-a uitat de jur împrejur n e m u l ­ ţ u m i t . N u c r e d e a c ă d a c ă - 1 i a u c u m i n e î n t r - o v i z i t ă v a fi tratat aşa. In c a m e r a do lucru, L y o n e l îmi arătă u n manuscris : — A m început să schiţez liniile g e n e r a l e ale lucrării. C r e d că în trei luni \ o i p u t e a p u n e la p u n c t u n c o n c e p t al părţii teoretice. P e n t i u lucrarea in cxtenso îmi va trebui cel puţin u n a n d e z i l e . M a t ' H - i a l u l t r ( ~ b u i e . s e l e c t a t , s i s t e m a t i z a t .şi f i e ­ care etapă exemplificată. Fotografii, scheme... M - a m oferit să-1 ajut p e cît m ă p r i c e p e a m . A primit cu plăcere, m a i ales că n u dorea să s p u n ă încă nimic, nimănui. L a plecai'c a m întrebat : — Şi c u m o t a n u l ce f a c e m ? R ă m î n e la t i n e ? •— I a - 1 a c a s ă . D e a i c i p o a t e c ă o m a i ş t e r g e ş i o s ă - 1 c ă u t ă m 21p î n ă l a u r m ă c u l u p a . . .


Motanul d o i m e a liniştit p e canapea. L - a m strigat: — Ramses ! Nici n u s e clinti. — U n d e a i mai văzut t umotani care răspund l a n u m e ? m ă întrebă Lyonel. — Asta răspunde. A ş a l-am obişnuit. A c u m î n s ă m o t a n u l c o n t r a z i c e a a f i r m a ţ i i l e m e l e . A m rîs. — P e s e m n e c ăl-au obosit emoţiile. A m trecut la apelativul la care răspund toate pisicile lumii : ,,pss, pss". R a m s e s a d e s c h i s ochii, m - a privit s o m n o r o s ş i a a d o r m i t l a loc. . . . C î n d a m i n t r a t î n casă, t o c m a i s u n a t e l e f o n u l . E r a t o t lyonel. — A b i a a c u m a i v e n i t ? V o i a m să t e r o g c a m î i n e s e a r ă să-mi aduci şi pisica. — N i c i o g r i j ă . V e n i m împreuTiă. C e n e r ă b ă d ă t o r m a i o ş i băiatul ăsta ! Intenţiona s-o e x a ­ m i n e z e chiar d u p ă primele 24 de ore. E u m ă g î n d i s e m ca abia d u p ă c î t e v a z i l e .s-o d u c l a s p i t a l u l v e t e i i n a r şi, s u b u n p r e t e x t oarecîirc, să-i f a c o .serie d e a n a l i z e . M - a m culcat. D e obicei, R a m s e s d o r m e a la picioarele mele. L - a m lăsat ş i de data asta să-şi ocupe locul favorit, dar fără frea m a r e entuziasm. A c u m n u m a i era u ncotoi obişnuit, devenise u nanimal d e expci'ienţâ. Cînd a m sosit l aora stabilită L y o n e l începu s ă rîdă : — Ş t i i c ă - ţ i s t ă b i n e c u c o t o i u l î n b r a ţ e ?! C u m îl c h e a m ă ? L - a m privit mirat. Doar c uo seară înainte n e amorţise limba tot strigîndu-i n u m e l e d e faraon. D a r cine n u poate u i t a u n n u m e d e m o t a n ! I - a m î m p ă r t ă ş i t i n t e n ţ i a m e a d e a-1 duce l a spHal pentru analize. Lyonel m ăasculta o a r e c u m distrat. Părea preocupat d e ceva. La u n m o m e n t dat sări : — D o c t o r e , m i - a v e n i t o idee ! H a i să-1 p u n e m l a biotron. — N u crezi că o doză prea m a r e ar fi contraindicată ? — O doză prea m a r e ? Tocmai m ă g î n d e a m c ăpentini a acţiona asupra organismului animal va trebui să-i m ă r e s c ca­ pacitatea. Structurile vegetale sînt m a i simple. Biochimismul lor e elementar. Puterea de care dispune a c u m e m i n i m ă . A m tresărit. O sonerie suna alarma î n conştiinţa m e a . M - a m prefăcut c ăn uobserv nimic anonnal. Bietul Ramses 22


supoi'tă o n o u ă e x p u n e r e la biotron. î n restul serii, discuţia n u s-a p r e a legat. L y o n e l p ă r e a obosit. S-a s c u z a t şi s-a culcat. Din zaua aceea, cu o repeziciune sufocantă, s-au înlănţuit t o a t e î n t î m p l ă r i l e c a r e m - a u î n d e p ă r t a t d e fostul şi n e d e s ­ părţitul m e u prieten. în seara următoare m ă rugă să-i aduc de la spital o cultură d e celule specializate. — înţelegi, doctore, sînt curios să v ă d a c u m ce se întîmpla pe o treaptă superioară. D a c ă lucrurile m e r g normal, în cel mult două săptămîni v o m lucra pe plante... D i n păcate, bănuielile m e l e se d o v e d e a u întemeiate, iar s p e r a n ţ e l e se r i s i p e a u c u fiecare zi. P r e o c u p a t d e soarta prie­ tenului m e u , a m trecut pe la facultate. U n coleg de catedră pe earc-1 c u n o ş t e a m î m i spuse, încreţindu-şi finintea : — N u ştiu c e s e î n t î m p l a c u el. Pfiilips e r a c u n o s c u t p e n t r u m o d u l strălucit în care-şi cxpvme cursul. A c u m arc m e r e u amnezii. Ciudat, n u pare obosit. Dimpotrivă. N u pricep ni­ mic. P o n t e lucrează la c e v a şi e p r e o c u p a t . D u m n e a t a n-ai observat nimic? E r a m radiolog. Ştiam ce înseamnă să lucrezi multă v r e m e cu radiaţii vătămătoare. Se cer luate măsuri speciale de pro­ tecţie. L y o n e l , c a u n fizician c u e x p e r i e n ţ ă , ştia şi el a c e s t lucru. Observasem că biotronul avea u n paravan protector. Şi atunci ? N u cumva... Da, atunci n - a m sesizat. A c i u n însă îmi a d u c e a m bine aminte, cu o claritate dureroasă. Cînd m o ­ tanul a sărit de p e masă, biotronul rămăsese în funcţiime. P e u r m ă , cînd L y o n e l l-a r e a d u s î n coş, s-a e x p u s şi el, fără să-şi dea seama. încercam să n u dramatizlez. C a m e d i c văzu­ s e m m u l t e în viaţa m e a . C a m e d i c ! C î n d ai d e - a face c u o maladie, ştii cvun p o a t e evolua. D a r aici ce ş t i a m ? D i n n e f e ­ ricire, n u m ă p u t e a m folosi p e n t r u observaţii d e m o t a n . într-o d i m i n e a ţ ă i - a m dat d r u m u l în curte şi n u s-a m a i întors... îşi p i e r d u s e s i m ţ u l d e o r i e n t a r e s a u r e g r e s i u n e a îl d u s e s e d i n ­ colo de faza de formare a reflexvdxu ? P e L y o n e l îl v i z i t a m a p r o a p e zilnic. U n e o r i s e a r ă t a s u r ­ prins de apariţia mea. Alteori se însufleţea şi-mi vorbea despre lucrările lui în d o m e n i u l particulelor. î m i povestea despre enigmaticul neutrin sau despre neconservarea parităţii spa­ ţiale, care d e s c h i d e o n o u ă p r o b l e m a t i c ă în fizică. — Profeiorul Narlikar, u n strălucit fizician indian, a d e ­ monstrat... D a . v a trebui să luci-ez la u n a c c e l e r a t o r m a r e . Ce). d e la u n i v e r si ta te e p r e a slab... Si iar r ă m î n e a p e gînduri. 23 , C e e a ce era deosebit d c dificil d e asociat era faptul că toute


aceste tulburări erau întovărăşite de o paradoxală creştere a tonusului său .vital. D a , întinerea v ă z î n d c u ochii... Profesorul Lyonel Philips făcea, fără să vrea, o autoexpericnţă. C u m se va termina ea ? M ă mîngîiam cu gîndul că n u trebuie să m ă t e m p e n t r u viaţa lui în sensul strict biologic. D a r u n d e s e v a o p r i regresiunea temporală a o r g a n i s m u l u i s ă u şi., o d a t ă o p r i t ă , c e v a u r m a ? V a f a c e L y o n e l s a l t u l r e c u p e ­ rator care-1 va duce m a i departe spre culmile unei genialităţi nemaiîntîlnite ? N u m a i timpul va r ă s p u n d e l aaceastă între­ bare. T i m p u l m e u . T i m p u l îndreptat spre viitor. Trebuia să aştept ca Lycnel să se reîntoarcă. I^înă a t u n c i l - a m h o t ă r î t să-şi s c h i m b e felul d e v i a ţ ă . N - a o p u s nici i m fel de rezistenţă. I - a m obţinut u n concediu de la i m i v e r s i t a t e . A î n c e p u t să se p a s i o n e z e d e s p o r t şi e r a î n c î n t a t d c p e r f o r m r m ţ e l o s a l e f i z i c e , rîzînd d e f a p t u l c ă p î n ă a c u m 'se crezuse incapabil să mînuiască o rachetă do tenis sau să parcurgă 5 0de metri înot. D e v e n i s e puţin copilăros. A v e a judecata coerentă, dar la u n a n u m i t nivel anterior. Se c o m ­ porta ca u n o m normal, care citise î nziare cîteva articole ştiinţifice şi r e ţ i n u s e u n i i t e r m e n i p e c a r e î if o l o s e a la î n t î m plare. A c u m citea cu (plăcere literatură beletristică ş i m e m o ­ riza cu multă uşurinţă o mulţime de n u m e ş isubiecte din cele m a i încîlcite. D i n p ă c a t e , alături d e el, e u m ă . s i m ţ e a m tot m a i b ă t r î n . Vedea ş i e l diferenţa care devenise izbitoare pentru toată l u m e a . î n t r - o zi m i - a şi s p u s : — Te-ai c a m hodorogit, doctore. A r trebui să-mi urmezi exemplul. F ă sport, distrează-te. L - a m privit, dar n - a m răspuns nimic. N u ştiu c u m ş i do ce m i - a m reamintit de întîmplarea aceea din copilărie despre care v o r b e a m la început. D a r în locul micului Clyd era a c u m L y o n e l . î m i v e n e a s ă s t r i g : „ U n d e p l e c i ? N u v r e a u s ă p l e c i !" î n viaţă însă, situaţiile n u se repetă niciodată aidoma. D e d a t a aceasta, fiecare a v e a trenul său. N u m a i c ătrenul lui Lyonel intrase î n tunel. os O

/ 24


CUMPĂRA" UN ROBO" Da. intocmai. Mi-am cumpărat iin rohot. Să fie! Să se gă­ sească în casă. Poate într-o hună zi se întîmpla să a m nevoie de c l şi prinde bine. De ce să umblu pe la vecini cu împrumxitul ? Nimeni nu-ţi dă ceva cu plăcere. încep discuţiile „dacă ştii .tu umbli cu cl!". Nu lip.'iesc aluziile ,,că dacă dai •n-ai". Apoi ţi se Jace un instructaj amplu din care nu înţelegi nimic ş i eşti convins că bietul om nu mai doarme o noapte de grijă pină nu-l vede înapoi. Şi oricum rămîne cu ivipresia că nu mai e la fel de „inteligent" ca înainte. Deunăzi cînd mă plimbam fără nici o treabă prin oraş şi priveam î7itr-o doară în vitrinele magazinelor, aşa deodată l-am zărit printre alte obiecte utile şi ahsohit necesare omu­ lui. Avea dedesubt un cartonaş cu numărul articolului, preţul şi denumirea mărfii. — Uite, au roboţi! mi-am zis. Şi nu sînt nici prea scumpi. Am intrat şi am cerut unul. Vînzătoarca mi l-a împachetat şi l-am adus acasă. (Acum trebuie să fac o paranteză. Cei mai mulţi mai au încă o concepţie foarte ciudată despre roboţi. Îşi imaginează cu o îndirjire de neînfrint că robotul trebuie să semene cu un om. Cu un om c a m c u b i s t , c c - i drept. Cam cum l-ar vedea Picaf!so. Dar tot om înseamnă că e. Vocea trebuie să-i fie me­ talică şi mişcările sacadate. Cu cît e mai metalică — să zicem o voce de oţel sau de duraluminiu — cu cît mişcările sînt mai sacadate, cu atît sînt mai satisfăcuţi. De fapt aceasta este o 25


c o n c e p ţ i e aniropomorjă. Unu dintre cele mai vechi. Au exis­ tat şi concepţii zoomorfe. Dar a fost o modă trecătoare cînd roboţii se cţmstruiau în formă de cai, vaci sau iepuri de casă. Cînd robotm nu semăna cu un om sau cu un animal oarecare, nu se cerea şt rămineau stociiri nevîndute. Atunci, cei din re­ ţeaua comercială i-au schimbat numele. Au apărut moboţi, lohoţi, rotoboţi şi altele,. Robotul pe care l-am cumpărat nu semăna cu nimic. Asta m - t t şi încurajat să-l iau. Nu-mi trebuie un membru în plus în familie, ci un creier cu ample capacităţi de gînăire, capabil să-ţi pună la dispoziţie cea mai bună soluţie Intr-o problemă. Şi asta fără să-ţi ceară bani, fără să facă tot felul de nazuri şi mofturi şi fără să-ţi scoată sufletul cu reproşuri că nu i-ai urmat sfatul. Dacă ar fi să-l descriu aş face-o cu uşurinţă. E un ciliiidru metalic, frumos nichelat sau cromat (ceva în orice caz care nu rugineşte). Are citeva butoane, cîteva vizoare şi un mic ecran mat. Di7itr-o parte a cilindrului pleacă două cordoane. Unul w puitc la priză. Celălalt se poate racorda la o maşină descris electronică. In cazul în care nu ştii să citeşti în vizor, răspun­ sul exprimat matematic ţi-t traduce tot el, săracul, într-o limbă normală, pe o foaie de hîrtie pusă în maşină. Mai are şi doi ochi... Poftim, şi cu mă apuc să-l umanizez! Sînt de fapt două minuscule lămpi de control asemenea celor de la aparatele de radio numite „ochi magic". Cînd am intrat în casă aveam un aer misterios. Soţia mea care arc fler a .fimţit imediat că am cumpărat ceva. M-a pri­ vit surîzâtoare. Am despachetat solemn ambalajul şi i l-am arătat în toată strălucirea lui metalică. — CP. surpriză*, .'scumpule! De cînd îmi doream o rîşniţă f.lcctrică. Puţin vexat, i-avi explicat că e vorba de un robot şi nu de o banală rîşniţă care nu se mai găseşte în magazine fiind un instrument de mult depăşit. Soţia s-a bucurat şi cu robotul. — Am să-l folosesc la bucătărie. Că, uite, veşnic am mîivile crăpate de la spălatul vaselor. Am oftat. Apoi i-am spus răbdător: — Cu ce vrei să-ţi spele vasele ? Tu nu. te uiţi la el ? Cît pliveşte mîinile tale, am să-ţi iau o cremă vitaminată. Se • In veacul nostru o socotit surpriza numai un obiect ce poate tl p u s i spune că face minuni. Ăsta e un robot intelectual...

la 1

priza

(n.a.).

26

j

)


— Intelectual ? s-a mirat soţia mea. La ce ne trebuie ? ! Am dat din umeri. Dacă nici ea, care e o intelectuală, nu i înţelege, ce să mai pretindem altora ?! Odată, în camera mea, m-am făcut comod, mi-am luat | ochelarii şi, instalîndu-mă într-un fotoliu, am început să stu- '\ diez m o d u l d e î n t r e b u i n ţ a r e . Citeam şi nu conteneam să m ă > minunez. Probabil scoteam tot felul de exclamaţii, pentru că i soţia mea mă întrebă din camera vecină: i — Ce ai, dragă ? Iar măseaua ? ) Prospectul lămurea pe înţelesul tuturor multiplele posibi- ' lităţi ale c a l c u l a t o r u l u i e l e c t r o n i c u n i v e r s a l p o r t a t i v . Juca şah, l făcea traduceri, montat la radio sau televizor (cu ajutorul ce- j lui de-al doilea cordon de care v-am vorbit) stoca informaţii ţ pe care le reproducea la nevoie. Calcula randamentul apară- 1 t e l o r e l e c t r o c a s n i c e şi-ţi dădea rata medie de amortizare pe i zece ani. Evalua uzura stofelor purtate sau ţinute în dulap. \ Stabilea numărul de calorii necesare organismelor noastre, l repartizat zilnic pentru orice anotimp. Calcula cantitatea de \ toxine pe care le ingurgitam din ţigări, cafea şi diferite aîi-^ mente. Putea să facă variaţii pe o temă muzicală dată sau si] extragă tema din variaţii date. Adaptat la maşina de scris] putea să elaboreze şi mici discursuri ocazionale şi chiar ept-' grame. • Abia seara tîrziu am terminat lectura, înirucît broşura\ avea 180 de pagini scrise mărunt şi multe cuvinte tehnice a\ trebuit să le caut în dicţionar. A doua zi chiar, l-am pus la treabă. Am început cu şahul, După ce am mîncat, m-am ridicat de la masă, mi-am frecat] mîinile şi, scoţîndu-l din sertar, i-am spus: 1 — Ei, amice, te fac un şah ? I R o b o t u l tăcea. L-am pus în priză şi i-am spus: \ — Te fac marţ. \ Această expresie l-a enervat. A bîzîit scurt — asta însemna] „atenţie" —, şi-a aprins un ochi albastru şi pe ecranul mat aw, apărut cuvintele „neprogramat pentru jocuri aleatorii". — Mă rog, mă rog, n-o să ne certăm pe termeni... Nu sînt un jucător de şah pD-ea strălucit, dar e de-a dreptul'^ enervant să pierzi partidă după partidă. Un partener obişnuit i cît de bine ar juca şi măcar de plictiseală tot mai pierde ol partidă. Sau ţi-o cedează dintr-un sentiment uman. Ce dracu /| Dar\ aşteaptă sentimente umane de la rîşniţă asta nenorocită !i 27 Nu se lăsa înduplecat de loc. Citisem odată, de mult, într-ai


carte, cum un mare campion de şah urma să joace cu o ma~ î şină electronică. Era un joc decisiv. Şi i-obotul cit era de robot i şi tot a. avut un licăr de omenie în el şi s-a lăsat bătut. i „Bine! — am zis. Dacă-i aşa las' că te învăţ eu minte",] Şi am început să trişez. Mi-am făcut încă o regină şi am pus '> la loc turnul pe care tocmai mi-l „mîncase". I-am dat situaţia \ şi am aşteptat să văd ce spune. A bîzîit din nou acel scîrbos j „atenţie", apoi într-un vizor mi-a dat succesiv toate fazele'> pînă într-un punct în care s-a aprins ochiul albastru şi pc e- \ cran a apărut cuvîntul „Eroare". \ Furios l-am scos din priză şi l-am aruncat in sertar. ] •— Stai acolo dacă eşti atît de Jiain. \ Apoi am rîs singur de nervii mei. Se poate să-mi pun min-i tea cu un mecanism, cu o cutie prăpădită cu şuruburi?! Eu,. un om în toată firea! La urma urmei puteam să-i fiu .yi in­ ventator ! j Fireşte că în ziua următoare mi-am adus din nou aminte', de el. „la să-i dau ceva de făcut". M-am gîndit şi am găsit. Să facă traduceri. I-am spus soţiei : ——Hai, să vedem ce înseamnă exact „Nescafâ e o primeiro e legitimo cafc soluvcl fabricado no Brasil". II bem da-atîtal vreme şi habar n-avem ce bem! i Am pus robotul în priză, l-am montat la maşina de .icrisl şi într-o secundă a apărut traducerea. — Ai văzut, nevastă ? Ţi-am spus că o să avem nevoie de el. Ce rost are să interpretăm noi, aşa, pe ghicite, cînd dumnea­ lui atîta aşteaptă, să ne înveţe! Am început să-i dau să-mi traducă tot felul de lucruri:, Modul de preparare a supelor deshidratate, din trei limbi, \ posologia unor medicamente, reclame din reviste străine. Pe \ urmă mi-a venit o altă idee. L-am pus să traducă diferite ] texte româneşti în alte limbi. In special proverbe. Ca să-l ] chinuiesc. Aşa, de exemplu: „capra sare piatra, iada sare ca-i pra" în franceză suna cam aşa : „la chcvre sautte la pierre, la ] chevreite sautte la chevre" ; sau „mănăstire într-un picior • ghici ciupercă ce-i", în engleză a ieşit aşa : „Monastery On a \ leg, guess what a mushroom is". Am făcut mare haz po soco- > teala lui. Apoi l-am pus să tradtică şi în alte limbi: în portu- \ gheză, suedeză şi arabă. Aici n-am mai rîs pentru că nici eu \ nu le ştiu şi a trebuit să-l cred pe cuvînt. i S o ţ i a mea la început s-a dnmzat. Pe urmă s-a plictisit. • 28 ^banii pe tot felul de prostii. Măcar dacă na-ar \ — Arunci folosi la ceva practic. |


— Tu nu te gîndeşti decît la latura practică. Omul mai are nevoie şi de altele în viaţă, am ripostat eu. Toată lumea are roboţi în casă, iar noi citim povestiri despre ei sau îi as­ cultăm pe amicii noştri cum şi-i laudă pe-ai lor. „Robotul meu e formidabil! Auzi cc mi-a zis ieri!" Şi orice prostie | i SC pare genială. — Ce te miri ? Aşa a fost întotdeauna. Cu magnetofoa­ nele, pe i^remuri, sau cu maşinile n-a fost la fel ? O să te plic­ tiseşti şi o să zici ca mine. Am lăsat-o baltă. Am observat de mult că femeile sini mai lente în înţelegerea progresului tehnic. într-o zi, pe cînd aveam o d i s p u t ă obişnuită cti soţia mea, mi-a venit o idee diabolică. Am înregistrat pe bandă dc mag­ netofon toate afirmaţiile ei şi am pus robotul să le facă ana­ liza. Cînd mi-a dat rezuliatul, nu mai puteam de bucurie " — Ia te uită, dragă, cc spune dumnealui. Ai reuşii într-o jumătate de oră de discuţie să faci 23 greşeli dc logică, 14 dezacorduri gramaticale, să comiţi 34 dc inadi-crlenţe ştiin­ ţifice, să foloseşti două expresii nclitcrare dc 15 ori. In total ai întrebuinţai un vocabular dc 45 de cuvinte, din care SO'io cu o frecvenţă de GO'lo, 50"/» cit o frecvenţă dc 20"'» şi 10"lo cu o frecvenţă de 20 "/». 10 cuvinte le pronunţi defectuos, cinci cuvinte sînt barbarisme. în contextul celor spuse de mine abia W/o aveau legătură cu problema. Soţia mea s - a făctit albă ca varul. Apoi roşie ca focul. Apoi galbenă ca ceara. Dacă energia de care a atnit nevoie ca să se stăpînească ar fi fost folosită în industrie, fără îndoială că s-ar fi putut fabrica două mii perechi de pantofi. De stăpînit însă s-a stăpînit. N-a zis nimic. A aruncat o privire asa­ sină robotului şi a ieşit. M-am gîndit întîi că-l va arunca, că-l î ' a p ! ( ? j e în apă fiartă sau îi va da vreo două cu cheia fran­ ceză. Dar nimic din toate acestea nu s-a întîmplat. Şi în zilele următoare a domnit pace deplină şi nici mă­ car nu a adus vorba despi-e robot. Iată însă că duminica cînd din farfuria de pe masă aburea gulaşul — una din mîncărurile mele preferate —, soţia mea spuse cu tonul cel mai nevinovat. — Pentru tine am făcut pireu de cartofi. — Cum aşa ? Ce prostie mai e şi asta ? Doar ştii bine cît îmi place gulaşul! —Ştiu, cum să mi ştiu ! N-am nici o vină. Am consultat robotul. I-am dat probele tale hepatice şi ţi-a interzis sosu­ 29 rile picante.


Am înghiţit in sec şi mi-am mincat pireul de cartofi. A d o u a zi, în loc de omletă, am mîncat legume fierte, p e n t r u c ă trebuia să mă feresc de albumine. In schimb creierul meu obosit şi cu o serioasă lipsă de fosfor cerea să mănînc maca­ roane nesărate şi peşte fiert. Peşte! Eu care nu acceptam în calitate de peşte decît icrele de Manciuria! Dulciuri ?! Nu, dulcitiri în nici un caz! Conţineau zaharuri care îmi erau drastic contraindicate. în schimb puteam consuma în orice cantitate c o m p o t de prune uscate cu 15 grame de zahăr dietetic la un litru de apă. Situaţia devenise de nesuportat. Ticălosul, şarpele care se strecurase perfid in sinul familiei mele, îmi interzise fumatul. Eram în mod evident predispus la cancer. îmi luă cafeaua. Aveam hipertensiune şi în cel mult douăzeci de ani, timp în care aş fi băut după socoteala lui 5 000 litri de cafea, mă pîndea primul infarct. Nu mai puteam citi romane poliţiste. Sesizase un început de tahicardie. La cinema nu mal aveam voie să merg. Corpul galben de pe retină mxinifesta carenţe îngrijorătoare. Televi­ zorul se deschidea numai la muzică de cameră. Radioul nu­ mai la b u l e t i n u l meteorologic. Trebuia în schimb să merg zil­ nic trei ore pe jos pentru a ajuta organismul să elimine gră­ simile. într-o bună zi, cînd am simţit că paharul s-a umplut pînă la refuz, am izbuenit. — A s c u l t ă . ' m - o m adresat teribil soţiei mele. Alege : ori eu ori el! Soţia mea se aştepta de mult la asia. Avea replica pre­ gătită : — Perfect. A c c e p t alternativa: ori eu ori el. Cahnaţi ne-am aşezat fiecare într-un fotoliu şi am început să ne glndim. Brusc, cu ultimele urme de fosfor ale creierului meu obosit, mi-a venit o idee : — Nu sîntem invitaţi vineri la familia Damian? — Ba da. E ziua lor de nuntă. — Asta e! Ce rost are să le luăm un banal buchet de flori ? Le ducem robotul. Doar ştim amîndoi cît e de folositor să ai aşa ceva în casă.

30


anecdote Odată, Mark Twain câliltorca cu un trem supraaglomerrat. Cutreierlnd vagoanele, căutind un loc liber, dădu în cele din urmă de un compartiment unde se afla un singur om. Deschise uşa şi> înainte ca să mal schiţeze un gest, fu întimpinat de un pasager care, trebuie s-o spunem, avea o înfăţişare destul de mohorîtă : — Vă previn : am difterie şi scarlatlnă. — O, dar e minunat, răspunse rîzînd Mark Twain, îmi va prinde b i n e ! Tot aveam dc gind ca in primul tunel să mă sinucid... Cînd Mark Twain deveni scriitor cu renume, tot mai mulţi oameni începură să i se adreseze cu diferite cereri. Dintr-un oră­ şel îi sosi odată o scrisoare prin care un magistrat de la primă­ ria locală ii cerca scriitorului o donaţie de bani pentru ridicarea unui zid care să înconjure cimitirul. După ce citi scrisoarea, scriitorul ii răspunse : — Consider inutil proiectul dv. şi iată de ce anume : cei care se află înăunti*ul cimitirului nu-1 pot părăsi, iar cei din afara lui n-au nici o dorinfă să ajungă acolo. Cunoscutul filozof şi matematician american Charles Sunders (1839-1914) !şi stăpinea intr-atit dc bine ambele mlini, incit putea in aeelaşi timp să scrie cu o mină intrcbarca, iar cu cealaltă răspunsul. Un om de ştiinţă care avea o deosebită preţuire pentru opera lui Voltalre dorea din tot sufletul să cunoască personal pe marele scriitor. Iată de cc se duse intr-o zi Ia locuinţa Iul Voltatre, unde fu intimpinat de nepoata acestuia. Vizitatorul îşi mărturisi do­ rinţa. Aşteptă un timp, dar Voltairc nu apăru, t n cele din urmă musafirul se ridică, dar înainte de a pleca scrise stâplnului casei: „întotdeauna v-am considerat un dumnezeu, acum am putut să mă conving definitiv că n-am greşit: îmi este imposibil eă vă văd". Lui Voltalre !i plăcură atît de mult aceste rînduri. Incit co­ bori in goană treptele casei spre a-1 ajunge din urmă pe cel care plecase. De cum !1 văzu, il îmbrăţişa şi-1 sărută.

31


— Dumneavoastră aţi venit ?

? în ce

problemă

— De şapte ani cercetez ce influenţă au ra­ zele solare asu­ pra acestor ba­ loane. — Şi ce-ai descoperit ? — Că n-au, nici o influentă.

Tipariil executat la Combinatul poligrafic „Casa Scîntcii"


CALITATEA HiRTIEI „ A R F O" , PRODUS AL COMBINATULUI CHIMIC TÎRNÂVENI, ASIGURA FOTOGRAFII FRUMOASE Ş l DE BUNA CALITATE

P R E Ţ U L 1 LEU

APRILIE 196< I

4 1 0 0 7

I


CPSF_274