Issuu on Google+


G Y O R G Y Z O L T Ă N

K U L I N F Ă B I Ă N

Mesajul celei de^a opta planete • • • •

A L E X Â N S ) S { U

F O R J E

miim cu mm HOLIS


Colecjia „POVESTIRI ŞTIINŢIFICO FANTASTICE" ediiafă de revista

tehnica Anul XII 1 Ianuarie 1966

REZUMATUL

BROŞURILOR

PRECEDENTE

Kchipajul şiiinUfic al navei spalialo „Seleniu" cercetează suprafaţa

Lunii,

necunoscute, sînt

rccliemaţi

primejdiei misterios _

din

corp

I

urmele

pitici

Pămînt

ceresc

din

de

unei

siliciu.

fiinţe Dai-

pentru

a participa

omenirea

în urma

antimaterie.

echipajul

la

înlăturarea

apropierii

Reîntors

porneşte

la

raţionale

cosmonauţii

cu

bordul

unui succes

cosmo-

, U j VIJ waj

UJ

ale planetei,

marţiene

şi

o

cosmonauţii

cupolă

metalică,

fost

descoperă locuită

do

piticii de siliciu, care părăsesc în,să p e neaşteptate p l a n e t a , lăsind în urma lor benzi a s e m ă n ă t o a r e c e l o r de m a g n e t o f o n . pajul

^

cercetaio

plante

încercînd

^ ^ —I Q.

fi

ameninţa

misiune,

Tn r e g i u n i l e ciudate

h-

găseşte

ar

n a v e i „ S e l e n i u " în direcţia p l a n e t e i M a r t c , de unde au recepţionate semnale radio.

^

I

pe

care

această

unde

care

Intre

descifrarea

captează limp

mesajelor

totodată

piticii

înregistrate

semnale

de siliciu,

p e bandă,

echl-

noi.

caie

erau

să f i e

nimiciţi,

se

întorc în lumea lor. Străfulgerări luminoase colorează în roşu cerul mai-ţlan. C e r c e t ă t o r i i nu pot dezlega taina s t r ă f u l g e r ă r i l o r , f i i n d n«v o i ţ i să se întoarcă pe P ă m î n t .

: Redactor literar: A D R I A N ROGOZ Portrete: A L E X A N D R U DIACONU Coperta-deien: V I C T O R WEGEMANN ?>r«z«nlarea grafică: CORNEL DANELIUC


G Y O R G Y

K U L I N

Z O L T Â N

F Ă B I Â N

Mesajul celei de-a opta planete (URMARE

DIN

NUMĂRUL

TRECUT)

— C o l o s a l ! s ă r i M a r k în picioare cu obişnuitul său P ă i , ăsta-i spectrul f u l g e r u l u i roşu !

avînl^ ;

întocmai!

j

C u m l - a i obţinut ?

|

— L a fel ca şi p e celelalte. Z e n o porni să se p l i m b e îngîn-»' d u r a t p r i n încăpere. A c e a s t ă i m a g i n e o a m de m u l t . N - a m pomenit

pînă

acum

de

ea p e n t r u că o v r e m e

a m conside-1

r a t - o rezultatul unei î n t î m p l ă r i sau că p r o v i n e d i n t r - u n de-'^ fect al plăcii. î n p r i m a clipă avusesem, ca şi tine, i m p r e s i a ! c - a m reuşit să p r i n d p r o t u b e r a n t e e x t r e m d e puternice, ol e r u p ţ i e e x t r a o r d i n a r ă . î n c u r î n d s-a constatat însă că î n m o - { m e n t u l e x p u n e r i i n - a a v u t loc nici o e r u p ţ i e şi chiar d e ac \ fi a v u t loc linia roşie tot n u p u t e a fi p r i c i n u i t ă de aceasta, d e o a r e c e e r a e x p l i c a b i l ă dispariţia celorlalte linii ale genului. — M a i ţii minte cînd s-a făcut e x p u n e r e a ? î n t r e b ă

hidro-i ; Marlc.|

— î m i amintesc foarte bine. A c u m trei ani, chiar în p r e a j - j m a expediţiei p e L u n ă . P e plicul plăcii a m consemnat t i m p u l j cu precizia secundei. Mark

serviciul

j

îşi notă datele, apoi

de d o c u m e n t a r e

îşi l u ă

rămas

bun. Plecase la j

al Institutului meteorologic,

iar a j

d o u a zi d e p u s e p e b i r o u l lui Z e n o noi date u i m i t o a r e : î n ] t i m p u l î n r e g i s t r ă r i i i n e x p l i c a b i l e i imagini, staţiile de o b s e r - j vaţii situate l a antipozi s e m n a l a s e r ă izbucnirea fulgerului | roşu. — C e spui d e asta ? î n t r e b ă t r i u m f a l .

1I


•— î m i c o n f i r m ă p r e s u p u n e r i l e . — D a r asta n u - i totul. D a t e l e m a i a r a t ă şi f a p t u l că f r e c ­ v e n ţ a ciudatelor f e n o m e n e d e n u m i t e „ f u l g e r e u s c a t e " a r e un m a x i m la fiecare j u m ă t a t e de an. P u n î n d constatările î n t r - o a n u m i t ă ordine, am r e m a r c a t că în t i m p u l m i n i m e l o r i z b u c ­ nirile au loc n u m a i în zori şi r e a p a r în a d o u a p a r t e a n o p ­ ţii, p e cînd în t i m p u l m a x i m e l o r sînt v i z i b i l e în tot cursul n o p ţ i i ; m a i tîrziu, aceste i z b u c n i r i se v ă d d o a r în p r i m a p a r t e a nopţii şi-n sfîrşit e x c l u s i v în orele înserării. U r m e a z ă apoi timp de cîteva luni o p e r i o a d ă de r e p a u s complet. — E foarte interesant. C e p ă c a t că n - a m dat p î n ă a c u m peste datele acesteia. C e e a ce ai înşirat este d e s c r i e r e a t i ­ pică a vizibilităţii unei stele. î n p e r i o a d e a s e m ă n ă t o a r e pot fi văzute şi p l a n e t e l e e x t e r i o a r e . — î n c ă ceva. E x p u n e r e a ta s-a î n r e g i s t r a t în t i m p u l unui m a x i m . O r , acest l u c r u d o v e d e ş t e f a p t u l că i z v o r u l l u m i n o s nu poate ti în m a g n e t o s f e r ă . — A i dreptate. P e d o u ă puncte o p u s e de p e P ă m î n t se pot r e m a r r a s i m u l t a n n u m a i f e n o m e n e l e c a r e a u loc în z o n a exterioară a planetelor mari.

2) Aureola lui Neptun Din această clipă, căpitanul Zeno şi Mark se străduiră din toate p u t e r i l e să dezlege e n i g m a misterioaselor s t r ă f u l g e r ă r i roşii. M a r k a d u n a în c o n t i n u a r e datele o b s e r v a ţ i i l o r terestre ; Z e n o sistematiza i n f o r m a ţ i i l e sateliţilor artificiali şi ale s t a ­ ţiilor a u t o m a t e instalate pe L u n ă , c o n f r u n t î n d u - l e cu p r o ­ p r i i l e l u i observaţii. L a c e r e r e a sa, u n u l d i n t r e sateliţii a r t i ­ ficiali c a r e u r m a u să fie lansaţi fusese

p r e v ă z u t cu o i n s t a ­

laţie de recepţie ce p u t e a fi orientată în m a i m u l t e So

dovedi

în

curînd

atunci cînd M a r k

sesiza

direcţii.

izbucnirea

l u m i n i i roşii satelitul artificial nu s e m n a l a nimic. L a fel se petreceau l u c r u r i l e şi cu staţia a u t o m a t ă a m p l a s a t ă p e L u n ă . între, t i m p n e Marte.

mîhnise

întîmplaroa

aceasta

pieirea

„insectelor"

ne readună

pe

aduse

toţi la

de

pe

căpitanul

Z e n o . î n d r u m s p r e casă, g î n g ă n i i l e se simţiseră foarte b i n e p e ,,Seleniu". L e p r i v e a m adesea p r i n clopotul de sticlă. A junşi pe Pămînt,

a m p r i m i t vizita

a numeroşi

savanţi

care

ne a d m i r a u insectele şi î n c e p u s e r ă să le studieze sistematic. Această de-a

activitate

era

îndrumată

de doctorul

Ferry.

Luni

r î n d u l n u s-a î n t î m p l a t nimic deosebit, şi d e o d a t ă

mi­

cuţele vietăţi a u fost c u p r i n s e d e o m o l e ş e a l ă ciudată. O

ma­

ladie

necunoscută

le

provoca

o bizară

tulburare

nervoasă;

.după cîtăva v r e m e , în decurs de o s i n g u r ă zi, a u pierit toate.


D o c t o r u l F e r r y le făcu autopsia. A n a l i z a histologică a d o v e d i t că m o a r t e a l e - a fost p r o v o c a t ă d e agenţi p a t o g e n i tereştri. — C r e d , spuse A n d r e , că g r e ş e a l a s-a p r o d u s atunci cînd n - a m sterilizat cu suficientă g r i j ă p o m p e l e de aer cu a j u t o r u l c ă r o r a l e c r e a m s u b clopot o a t m o s f e r ă m a r ţ i a n ă . E l i m p e d e că o r g a n i s m u l l o r n - a v e a nici o p u t e r e de rezistenţă î m p o ­ t r i v a v i r u s u r i l o r terestre... — D u p ă c u m nici noi n - a m fi a v u t î m p o t r i v a a g e n ţ i l o r p a ­ togeni d e p e M a r t e , a d ă u g ă doctorul F e r r y . I n clipa aceea n e - a m dat s e a m a că şi noi, l a cea m a i m i c ă i m p r u d e n ţ ă , a m fi putut pieri foarte uşor p e M a r t e . B i o s f e r a p l a n e t e i ne prilejuise descoperiri captivante, d a r ea ne î n c o n ­ j u r a s e şi cu p e r i c o l u l u n o r boli necunoscute. D e aceea, p i e ­ irea acelor insecte, în a f a r a m î h n i r i i p e c a r e n e - o pricinuise, constituia şi u n a v e r t i s m e n t s e r i o s : fiecare e x p e d i ţ i e cos­ m i c ă t r e b u i a să a s i g u r e a p l i c a r e a s e v e r ă a celor m a i eficace m ă s u r i profilactice. — A m şi o veste î m b u c u r ă t o a r e , r e l u ă doctorul F e r r y . E x ­ p e r i e n ţ e l e din deşert p r o g r e s e a z ă satisfăcător. A m p l a n t a t î n S a h a r a v r e j u r i l e m a r ţ i e n e . P î n ă a c u m a u atins înălţimea d e 3—4 m şi continuă să se dezvolte. î n t r u c î t n - a m folosit î n g r ă ş ă m i n t e , i a r p a r c e l e l e n - a u fost irigate, creşterea a m i n ­ tită s - a o b ţ i n u t în condiţiile obişnuite d e deşert. E x i s t ă deci posibilitatea fertilizării pustiurilor. —

P l a n t a însăşi p o a t e fi utilizată la ceva ?

— P î n ă acum, r ă s p u n s e A n d r e , i - a m cercetat m a i atent d o a r v r e j u l . Rezistă l a o p r e s i u n e de 15—16 atmosfere, fiind a s e m ă n ă t o a r e celor m a i solide ţevi de cazan, şi în acelaşi t i m p sînt elastice ca oţelul. S u b s t a n ţ a ei de b a z ă e celuloza, aşa că poate f i v a l o r i f i c a t ă e x c e l e n t şi ca m a t e r i e p r i m ă . N i c i n u p u t e m e v a l u a azi b o g ă ţ i a p e c a r e d e s e r t u r i l e o v o r a d u c e P ă m î n t u l u i cînd îl v o r a p r o v i z i o n a cu celuloză şi cu alte substanţe c o m p l e x e g a t a e l a b o r a t e şi utile pretutindeni, î n c e p î n d d e la ş a n t i e r e l e de construcţii p î n ă la i n d u s t r i a c o n ­ structoare d e maşini. —

Spune-ne

ceva şi d e s p r e frunze,

interveni

Peter.

— D e s p r e ele ştiu încă puţin. E s i g u r că sintetizează stanţe inexistente în p l a n t e l e terestre. O r , acest l u c r u chide chimiei p e r s p e c t i v e cu totul necunoscute.

sub­ des­

A c e s t e rezultate b u n e ne însufleţiră p e toţi. A ş a d a r , o p l a ­ netă p o a t e ajuta nemijlocit v i a ţ a altei p l a n e t e . C e r c u r i l e şti­ inţifice n e g a s e r ă v r e m e î n d e l u n g a t ă această posibilitate, d a r a c u m e x i s t a u dovezi incontestabile. R e z u l t a t e l e e x p e r i e n ţ e l o r efectuate d e g r u p u l doctorului F e r r y a u ,fost p r i m i t e cu e n ­ tuziasm nu n u m a i de noi, ci d e î n t r e a g a o p i n i e p u b l i c ă m o n ­ dială, î n r î n d u l , o a m e n i l o r se d e z v o l t a tot m a i p u t e r n i c o


concepţie cosmică : P ă r a î n t u l

înceta

mai

fie

o lume

lată ; devenise l i m p e d e p e n t r u oricine că M a r t e e cu rat

vecina

noastră,

că,

în

ciuda

condiţiilor

fizice

v i a ţ a ce s-a dezvoltat acolo n u ne este complet Toată după-amiaza posibilităţilor ţiene. S e

lăsa

o petrecusem

oferite

omenirii

înserarea

cînd

cu t r e c e r e a

de c u l t i v a r e a Aii,

tăcut

diferite,

străină. în revistă

plantelor

pînă

izo­

adevă­

atunci,

a

mar­ luă

şi

el c u v î n t u l : — N u v ă s u p ă r a ţ i , d a r a c u m aş d o r i să v ă a r ă t cu totul i altceva. întinse pe m a s ă cîteva b e n z i l u n g i de hîrtie p e care " se desluşea desenul u n o r c u r b e sinusoidale cu diferite variaţii. Ia priviţi-le. — •—

C e sînt astea ? întrebai. Sînt

semnale.

Le-am

recepţionat

la

radiotelescop

ve­

n i n d din direcţia lui Neptun... —

D e u n d e ? e x c l a m ă Z e n o cu v i u interes.

D i n direcţia lui N e p t u n .

P e ce l u n g i m e de u n d ă ?

P e b a n d a de douăzeci şi u n u do centimetri.

C ă p i t a n u l Z e n o şi M a r k s c h i m b a r ă o p r i v i r e . —

F u l g e r e l e roşii, şopti M a r k .

Nu

ne e x p l i c i

şi n o u ă ? încercă

să-1 descoasă

doctorul

Ferry. — bla jos :

A ş t e a p t ă ! spuse căpitanul Z e n o , î n d r e p t î n d u - s e s p r e t a ­ din

capătul

sălii;

luă

o cretă şi desenă f i g u r a

de

mai


D u p ă ce t e r m i n ă desenul începu să e x p l i c e :

]

— U n d e v a , în spaţiu, există u n izvor de l u m i n ă care i z - \ bucneşte din cînd în cînd şi p e care să-1 n o t ă m cu X . A i c i \ se găseşte P ă m î n t u l , pe care l - a m notat cu P, iar aici, î n centrul S, e S o a r e l e . S ă p r e s u p u n e m că i z v o r u l l u m i n o s e o j stea. D a , d a r în acest caz s t r ă f u l g e r ă r i l e ar t r e b u i să v i n ă ; totdeauna d i n t r - u n s i n g u r sens, ceea ce a r însemna că, în,| linii m a r i , ar fi vizibile t i m p de o j u m ă t a t e de an, şi a n u m e ] atunci cînd sursa de l u m i n ă a r fi tocmai în opoziţie cu S o a - ! rele şi cu P ă m î n t u l . A c e a s t ă situaţie a m notat-o cu X i şi Pi.J î n acest caz, la noi e sfîrşitul verii, începutul t o a m n e i ; f u l - \ g e r e l e roşii pot fi o b s e r v a t e din m o m e n t u l î n s e r ă r i i p î n ă - n l zori, adică în tot cursul nopţii. — P î n ă aici e clar, spuse doctorul F e r r y . | — D a , d a r d u p ă o j u m ă t a t e de an P ă m î n t u l se află în cea-'; laltă p a r t e a S o a r e l u i ; la noi, în E u r o p a , este atunci s f î r ş i - i tul iernii, începutul p r i m ă v e r i i . A m

notat cu P2 această

po-1

ziţie a P ă m î n t u l u i . C e crezi, se a d r e s ă Z e n o doctorului F e r r y , | f u l g e r u l roşu poate f i v ă z u t şi în aceste condiţii, adică î n cursul nopţilor de sfîrşit de i a r n ă ? I F e r r y p r i v e a nesigur spre tablă. ^ — I n p r i n c i p i u nu, r ă s p u n s e el. A t î t S o a r e l e , cît şi p o z i ţ i a ] P ă m î n t u l u i împiedică o b s e r v a r e a i z v o r u l u i luminos. \ — A i dreptate, dar, potrivit u l t i m e l o r cercetări făcute ăe M a r k , s t r ă f u l g e r ă r i l e roşii au fost r e m a r c a t e şi în aceste con-J diţii. O r , aşa c e v a nu e posibil decît în m ă s u r a în care i z v o r u l j luminos, şi Z e n o îşi p l i m b ă d e g e t u l pe semicercul e x t e r i o r p î n ă i la p u n c t u l X2, se m u t ă pe p a r t e a o p u s ă a boitei cereşti. l —

î n s e a m n ă că este o cometă ori o p l a n e t ă .

|

— T e apropii de d e z l e g a r e , F e r r y . A ş v r e a să-ţi m a i spun? ceva. I z b u c n i r e a f u l g e r e l o r roşii a fost v ă z u t ă p e n t r u p r i m a j o a r ă a c u m optzeci de ani. S - a o b s e r v a t atunci că în nopţile^ d e sfîrşit de i a r n ă şi de început de p r i m ă v a r ă acele străful-J g e r ă r i se m a n i f e s t a u din m o m e n t u l înserării şi p î n ă în zori. \ D u p ă o b s e r v a ţ i i l e noastre, a c u m i n t r ă m d i n n o u î n t r - o a s e - î menea perioadă. i — D e aici concluzia, se amestecă în v o r b ă Victor, că izvo-3 r u l de radiaţii este u n c o r p ceresc cu p e r i o a d a d e r e v o l u ţ i e ; d e a p r o x i m a t i v 160 de ani.

I

— A ş a este. A c u m ţi-a m a i r ă m a s să ne spui care este a - | cest c o r p ceresc. '\ — N u sînt astronom, r ă s p u n s e ş o v ă i n d V i c t o r , d a r c r e d ] că ar p u t e a să fie u n a d i n t r e p l a n e t e l e m a r i , î n d e p ă r t a t e , j — E Neptun ! exclamă Aii. 3 — Da, e Neptun, confirmă căpitanul Zeno. Perioada l u i ] d e revoluţie este d e a p r o x i m a t i v 165 d e ani, deci c a m cît a - j ceea a m o d e l u l u i nostru teoretic. s


Mark,

care tăcuse p î n ă acum, i n t e r v e n i

şi el

în discuţie :*

— E foarte clar tot ce-aţi spus, d a r este d e - a d r e p t u l a b - j s u r d să p r e s u p u n e m că N e p t u n ar a v e a u n a s e m e n e a izvor;] de l u m i n ă . S u p r a f a ţ a lui e î n c o n j u r a t ă d e u n strat d e noriii f o r m a t m a i ales din m e t a n ; această a t m o s f e r ă m a i c o n ţ i n e ] h i d r o g e n şi a m o n i a c în stare m o l e c u l a r ă . O r , o a s e m e n e a p ă - î t u r ă de nori t r e b u i e să a b s o a r b ă orice l u m i n ă p o r n i t ă d e l a | suprafaţă. v — P o s i b i l . D a r p o a t e că i z v o r u l l u m i n o s n u se află la su-;; p r a f a ţ a ei, ci u n d e v a în a t m o s f e r a p l a n e t e i sau chiar în a-^ f a r a ei.

j

— V e z i , aşa ceva m i - a ş p u t e a i m a g i n a m u l t m a i u ş o r . ] S t ă t u cîteva clipe p e g î n d u r i , apoi sări b r u s c d i n fotoliu. î Ştii ce m i - a trecut p r i n m i n t e ? \

?

. 1

— Iţi aminteşti că între s t r ă f u l g e r ă r i există u n e o r i p a u z e ] m a i m a r i . N e - a m g î n d i t m a i întîi că p o a t e datele statistice; sînt incomplete. D a r , întrucît p a u z e l e acestea se r e p e t ă c u | o a n u m i t ă r e g u l a r i t a t e , a m a j u n s la concluzia că ele sînt s u - | p u s e unei legităţi. i —

D a , p a u z e l e u r m e a z ă din şase în şase zile.

Ei b i n e , a r e N e p t u n v r e u n satelit cu acest t i m p de r o - |

j

taţio?

I

A r e . P e Triton.

|

A t u n c i f u l g e r e l e roşii p r o v i n de acolo !

;|

— N u s p u n că e imposibil, r ă s p u n s e Z e n o , r ă m a s p e g î n - | d u r i . î n linii m a r i . T r i t o n se r o t e ş t e ' î n j u r u l l u i N e p t u n la,j fel

cum

se roteşte L u n a

p r i v i t de p e T r i t o n —

în j u r u l

numai

N e p t u n p a r e de 15 ori m a i m a r e

cît P ă m î n t u l p r i v i t d e pe L u n ă , r i r e do opt g r a d e . —

Pămîntului,

ceea

ce î n s e a m n ă

A d i c ă poate d e t e r m i n a o p a u z ă de cîteva ore.

—Ş de-;1

o acope-| f \

— D a , totuşi a m îndoieli în l e g ă t u r ă cu ipoteza asta. Şi^ T r i t o n are o a t m o s f e r ă caro, la fel cu aceea din j u r u l l u i ] N e p t u n , ar p u t e a a b s o r b i l u m i n a . i — E a d e v ă r a t , d a r se p a r e că s t r ă f u l g e r ă r i l e roşii p o r n e s c ! totuşi din direcţia l u i Neptun... d a c ă n u de p e el, m ă c a r d e j p e un corp aflat în a f a r a atmosferei sale. — S ă l ă s ă m p r e s u p u n e r i l e , M a r k , spuse Z e n o . N e p t u n şi^ î m p r e j u r i m i l e l u i t r e b u i e s u p u s e observaţiilor. N u v a fi d e | loc uşor. D a c ă s t r ă f u l g e r ă r i l e roşii îşi au o r i g i n e a î n t r - a d e - J v ă r acolo, e u le v o i v e d e a p r i n telescop. O b s e r v a ţ i i l e le vomfj începe încă în n o a p t e a asta. i C ă p i t a n u l Z e n o n u se clinti de l î n g ă telescop şi, în t o t | cursul nopţii, îşi continuă o b s e r v a ţ i i l e a s u p r a planetei. C e i | m a i m u l ţ i d i n t r e noi a m r ă m a s de v e g h e a l ă t u r i de el. A u | plecat d o a r doctorul F e r r y şi P e t e r , care în zori t r e b u i a u s ă |

"i 81


p o r n e a s c ă s p r e S a h a r a . D i n cînd în cînd ne l i p e a m şi noi ochii de o c u l a r u l telescopului, p r i n c a r e se v e d e a b i n e d i s ­ cul lui N e p t u n , i a r a l ă t u r i de el — ca un punct p a l i d — Triton. î n t i m p u l aşteptării s - a u încins vii discuţii m a i ales în l e ­ g ă t u r ă cu c u r b e l e s i n u s o i d a l e î n r e g i s t r a t e de A i i . — S u s ţ i n că r e p r e z i n t ă m e s a j u l u n o r fiinţe raţionale, spuse Leon. — E i bine, atunci s p u n e - n e c a r e - i conţinutul l u i ! îi ghes.

dădui

— î n c ă n u ştiu, d a r c u r b e l e a r a t ă o logică m a t e m a t i c ă a tît d e s e v e r ă încît nu-^şi pot a v e a o r i g i n e a în f e n o m e n e s p o n ­ t a n e ale naturii. —

Şi p e n t r u tine astea sînt d o v e z i ? î n t r e b ă M a r k .

Da!

— T e înşeli a m a r n i c . T e i n d u c e în e r o a r e m i n t e a ta d e m a t e m a t i c i a n . N u m a i fizica v a d e v e n i l i m b a j u l C o s m o s u l u i . C i f r a , calculul sînt p r o d u s u l g î n d i r i i u m a n e . B l î n d u l şi liniştitul L e o n îşi a p ă r ă tot m a i a p r i n s de vedere :

punctul

—• L i m b a j u l c o m u n al fiinţelor r a ţ i o n a l e din u n i v e r s n u poate fi decît m a t e m a t i c a . L u m e a şi toate f e n o m e n e l e ei, deci şi cele fizice, sînt m ă s u r a b i l e şi pot fi e x p r i m a t e în c i ­ fre. — C e - a i d o v e d i t p r i n asta ? D o a r atît că cifrele sînt n o ­ ţiuni al c ă r o r înţeles p o a t e v a r i a do la o l u m e r a ţ i o n a l ă la a l t a ; d i m p o t r i v ă , f e n o m e n e l e , l e g i l e fizicii sînt identice şi p e P ă m î n t , şi în alte locuri. C i n e ştie cît s - a r fi p r e l u n g i t e x c l a m a t d e l î n g ă telescop.

discuţia d a c ă Z e n o

A i z b u c n i t ! N e - a m a d u n a t îndată în j u r u l său.

D e pe Triton ? întrebă Mark.

n-ar

fi

— N u de acolo, d a r în orice caz de u n d e v a din a f a r a p l a ­ netei. S e întoarse s p r e noi şi-şi frecă ochii înroşiţi. A fost u n m i n u s c u l punct strălucitor, s p u s e în continuare. T e rog, scoate p l a c a din casetă şi p u n e u n a nouă. A v e m d o u ă ore b u n e p î n ă la u r m ă t o a r e a s t r ă f u l g e r a r e . Şi, î n t r - a d e v ă r , d u p ă d o u ă ore, f u l g e r u l roşu izbucni i a ­ răşi, continuînd aşa p î n ă în zori. P r i m a serie de f o t o g r a f i i a r ă t ă că strălucitorul p u n c t ce d u r a a b i a o sutime de s e ­ c u n d ă se mişca în j u r u l lui N e p t u n , a p ă r î n d d e f i e c a r e d a t ă în alt loc. A

fost n e v o i e de a p r o a p e o s ă p t ă m î n ă p e n t r u

ca

această m i ş c a r e să a p a r ă pe plăci. —

E

mitate.

o orbită

circulară

regulată,

a m constatat

în

unani­


•— Şi a n u m e , a d ă u g ă Z e n o , o o r b i t ă p e r p e n d i c u l a r ă

p e o- \

r i z o n t ; ea se înscrie în j u r u l lui N e p t u n a s e m p n e a unei a u - j reole.

j

^ 3) Semnalele sînt adresate Pămîntului | Mark nu se afla în observator ; lucra în sălile serviciilor | de d o c u m e n t a r e astronomică şi m e t e o r o l o g i c ă . A t u n c i cînd ^ l - a m r e v ă z u t t r e c u s e r ă m de p r i m a s u r p r i z ă . D e s c h i z î n d c u , u n gest l a r g uşa, ne spuse drept salut : —

A u r e a p ă r u t piticii de siliciu.

l

C e v o r b e ş t i ? l - a m luat în p r i m i r e .

|

Şi ceilalţi îl p r i v e a u n e d u m e r i ţ i . î n u l t i m e l e s ă p t ă m î n i n u j n e - a m gîndit p r e a m u l t la curioasele n o a s t r e fiinţe. • — C e atîta u i m i r e ? spuse M a r k cu u n z î m b e t radios. D i s - j p u n de date a b s o l u t sigure. C e r c e t ă p u ţ i n feţele noastre î n - ' t r e b ă t o a r e , apoi continuă cu o i n d i f e r e n ţ ă p r e f ă c u t ă : S î n t p e l N e p t u n . O r i sînt o r i g i n a r i de acolo, ori s - a u instalat d o a r , în m o d p r o v i z o r i u pe planetă... Victor trăsnit.

se întoarse

spre

Z e n o şi-i

făcu

s e m n e că

Mark

e) l

— H a - h a - h a ! rîso M a r k . C e - i , c i b e r n e t i c i a n u l e cu minte e - , lectronică ? I a r ţi s - a u scurtcircuitat tranzistorii ? : —

Ajunge

cu g l u m a ! îl potoli

Zeno.

Vorbeşte

inteligibil.|

— F i e ! spuse M a r k . A m constatat că radiaţiile g o r i c dirijate şi se a d r e s e a z ă e.xclusiv P ă m î n t u l u i . —

sînt c a t e - 1 ;

D e u n d e ai tras concluzia asta ?

j

— î n p r i m u l r î n d din faptul că nici staţiile de o b s e r v a ţ i i « d e pe L u n ă , nici cele de pe sateliţii artificiali n - a u s e m n a l a t j s t r ă f u l g e r ă r i l e , pe cînd noi, aici, pe P ă m î n t , l e - a m văzut foarte clar.

i

— Ş t i a m acest lucru, d a r de aici n u se p o a t i t r a g e c o n ­ cluzia că a v e m d e - a face cu s e m n a l e a d r e s a t e e x c l u s i v P ă ­ m î n t u l u i şi cu atît m a i puţin că ar fi transmise d e piticii da siliciu. —

R ă b d a r e ! încă

n-am

stalat o staţie a u t o m a t ă Lunii. —

terminat... P r o f e s o r u l

Hyle

a

in- ]

de o b s e r v a ţ i e şi pe p a r t e a o p u s ă

D i n acest motiv ?

a' l j

— N u , d a r p o a t e efectua şi o b s e r v a ţ i i de acest soi. S t a ţ i a | aceasta a s e m n a l a t f u l g e r e roşii. j E r a , î n t r - a d e v ă r , o î n t o r s ă t u r ă neaşteptată.

ş

Cînd le-a semnalat ? întrebă Zeno.

<

în noaptea

în c a r e noi a m p î n d i t z a d a r n i c cerul.

— D a c ă - m i aduc şase săptămîni. —

'10 -A

bine

aminte,

E x a c t . D a r ce f e n o m e n

asta s-a

astronomic

întîmplat

a avut

loc

J acumS ;

atunci?^


C ă p i t a n u l Z e n o căzu p e g î n d u r i . —

Ia stai ! C r e d că a a v u t loc o eclipsă de L u n ă .

— Aşa-i, zîmbi M a r k . D a r să n u v ă m a i chinuiesc cu î n t r e b ă r i l e . M a i b i n e v ă povestesc ceea ce t r e b u i e să ştim d e s p r e această eclipsă. î n orele acelea, N e p t u n e r a în o p o ­ ziţie cu S o a r e l e , aşa că S o a r e l e , P ă m î n t u l , L u n a şi N e p t u n se a f l a u p e o d r e a p t ă a p r o a p e perfectă. Satelitul nostru a acoperit astfel i z v o r u l de l u m i n ă , d a r s e m n a l u l adresat P ă m î n t u l u i fusese recepţionat p e emisfera opusă L u n i i . —

D a , asta e o d o v a d ă , c o n f i r m ă Z e n o .

E - n ordine, d a r ce l e g ă t u r ă a u cu asta piticii.de siliciu?

— E simplu, r ă s p u n s e M a r k . P o t r i v i t datelor p e care le a v e m , fasciculul de raze depăşeşte cu cel m u l t 1 000 k m d i a m e t r u l P ă m î n t u l u i . D e altfel, deşi a r e o orbită eliptică cu p e r i g e u l de 1 300 km, satelitul artificial n - a s e m n a l a t acel fascicul. O r , f ă r ă îndoială, că l - a r fi s e m n a l a t dacă... — înţeleg, înţeleg, îl î n t r e r u p s e L e o n . T u p r e s u p u i că de la o a s e m e n e a distanţă u n fascicul l u m i n o s atît de dirijat n u p o a t e să p r o v i n ă de la o sursă n a t u r a l ă . — D a . Ş i aş a d ă u g a laser. —

că f u l g e r e l e roşii nu pot fi decît raze

F ă r ă d o a r şi poate, o p i n a A i i .

M a r k se a d r e s ă r î z î n d Iui Victor. — C e a r e d e spus l a toate acestea stimatul netician ? Cu —

un gest patetic. V i c t o r

larg

ciber-

braţele :

M - a ţ i convins, sire !

î n clipa u r m ă t o a r e , cei i n d u - ş i reciproc oasele. — rîse dut doar

îşi desfăcu

nostru

Pui

de

drac

doi

împieliţat,

bărbaţi ce

eşti!

se

îmbrăţişară,

mormăi

pîrî-

Victor.

î m p o t r i v a cui ţi-ai rosti tu p r e d i c i l e d e - a ş fi altfel ? M a r k . A i d e v e n i u n biet p r i b e a g rătăcitor ce ş i - a p i e r ­ r o s t u l ! N - a ş d o r i să ţi se î n t î m p l e aşa ceva... îţi sînt prieten.

N e p u f n i p e toţi rîsul. î n cele din u r m ă , Z ^ n o p u s e veseliei.

capăt

. — V i n o aici, d r a g ă p u i de drac, i se a d r e s ă el l u i M a r k . îţi oferim, poate, şi noi o surpriză. Ş i - i întinse plăcile f o t o ­ grafice. Mark —

le p r i v i

cu atenţie, apoi le aşeză u n a

lîngă

alta :

P ă i , astea..., începu, d a r se o p r i b r u s c .

— Hai, Zeno.

du-ţi

pînă

la

capăt

ideea ! îl

încuraja

căpitanul

—• D u p ă cîte ştiu, nici u n u l dintre sateliţii l u i N e p t u n se roteşte pe o a s e m e n e a o r b i t ă c i r c u l a r ă . —

11

Ştii

foarte

bine. î n t r - a d e v ă r ,

planul

orbitei

lui

nu

Triton


este a p r o a p e p e r p e n d i c u l a r p e cel al l u i N e p t u n , iar N e r e l s , celălalt satelit, se mişcă p e o t r a i e c t o r i e eliptică, a l u n g i t ă . —

C e î n s e a m n ă asta ?

— înseamnă artificial.

că f u l g e r e l e

roşii p r o v i n

de

pe

un

satelit

— A u z i ţ i , strigă M a r k , p r i v i n d u - n e cu ochii lui de b ă i a t entuziast. A c u m e s i g u r că a m a v u t d r e p t a t e ! I - a m regăsit p e piticii de siliciu. — E u nu m - a ş încumeta încă să a f i r m acest lucru, s p u s e c ă p i t a n u l Z e n o . F ă r ă nici o î n d o i a l ă însă, f u l g e r e l e roşii (iînt s e m n a l e l e u n o r fiinţe e x t r e m de inteligente. - -

T r e b u i e să d e s c i f r ă m neîntîrziat sem.nalele !

A ş a este. A s t a e sarcina noastră i m e d i a t ă .

N u n e - a r ă m a s v r e m e să no b u c u r ă m : c a m e r a dată b r u s c d e o strălucire a l b ă , o r b i t o a r e . —

fu

inun­

C e - i asta ? î n t r e b a i speriat.

î n a i n t e de a fi a p u c a t c i n e v a s ă - m i r ă s p u n d ă , p r i n ferestre n ă v ă l i din nou o l u m i n ă strălucitoare, i n s u p o r t a b i l ă . H e v e n i n d u - ş i din s u r p r i n d e r e , căpitanul Z e n o î n c e p u să n e d i s t r i b u i e sarcinile, de p a r c ă a m fi fost p e „ S e l e n i u " . — M a r k şi Victor, treceţi la spectroscop ! A i i şi L e o n — Ia radiotelescop ! I a r tu, m ă a p u c ă d e b r a ţ , v i i cu mine. l a - ţ i caietul de note şi s t i l o u l ! î n cîteva secunde n e - a m aflat în c u p o l a o b s e r v a t o r u l u i . I n m o m e n t u l în c a r e o deschideam, strania incandescenţă se r e v ă r s ă i a r p e cer. A c t i v i t a t e a se înteţea şi n u n u m a i la noi, ci p e tot g l o b u l . O b s e r v a t o a r e l e se conectară p e r î n d în activitatea g e n e r a l ă . C e n t r a l e l e „creierilor electronici" se p r e z e n t a r ă şi ele, a ş t e p tînd datele s p r e p r e l u c r a r e . Z e n o d e v e n i c o m a n d a n t u l reţelei de m ă s u r ă t o r i . R a p o a r t e l e telefonice soseau n e î n t r e r u p t . S e adunase o g r ă m a d ă de telegrame. M i e - m i reveneau grijile s e ­ cretariatului. I n p r i m e l e o r e a m a v u t i m p r e s i a că m ă p i e r d f ă r ă s p e r a n ţ ă în n o i a n u l d a t e l o r p r i m i t e . — F i i c a l m ! m ă avertiză căpitanul. O c u p ă - t e n u m a i de i n ­ f o r m a ţ i i l e care încearcă să indice poziţia cerească a s t r ă f u l g e ­ r ă r i l o r . S t a b i l i r e a acestui l u c r u e cel m a i i m p o r t a n t a c u m . Restul se v a face ulterior... I n clipa u r m ă t o a r e v o r b e a deja p r i n i n t e r f o n cu M a r k , c a r e l u c r a în c u p o l a a l ă t u r a t ă : —

C e noutăţi ai ?

— D e o c a m d a t ă nici una, a u z e a m din difuzor. N e a f l ă m î n t r - o incertitudine deplină. N - a m p u t u t s t a b i l i nimic în l e g ă ­ tură cu poziţia s t r ă f u l g e r ă r i l o r . L u m i n a difuză c a r e p ă t r u n d e în a p a r a t v ă d e ş t e u n spectru continuu. — T r e c i neîntîrziat p e u r m ă t o a r e l e c o o r d o n a t e ! îi s p u s e Z e n o , î n c e p î n d s ă - i dicteze u l t i m e l e date recepţionate d e la O b s e r v a t o r u l a u s t r a l i a n . D a c ă n u m ă - n ş e l , ele indică poziţia

12


a c t u a l ă a „ O b i e c t u l u i B a k o n y i " . î n orice caz, să foloseşti a p a ­ r a t u l cu l i P g h i u l v i z u a l m a i m a r e . — Şi e u p r e s u p u n că s-a î n t î m p l a t ceva cu „ O b i e c t u l B a k o ­ nyi". — N u m a i că f l u x u l de e n e r g i e m i se p a r e e x a g e r a t . P o t r i ­ vit m ă s u r ă t o r i l o r făcute, intensitatea l u m i n o a s ă atinge a p r o a p e n i v e l u l l u m i n i i p r o d u s e în t i m p u l coliziunilor p r o v o c a t e de noi p e n t r u f r î n a r e a c o r p u l u i din antisubstantă... — Iată o Bakonyi" !

altă

dovadă

avem

de-a

face

cu

,,Obiectul

— V o m v e d e a . T r a n s m i t coordonatele şi lui A i i , iar u r m ă t o a r e a s t r ă f u l g e r a r e te chem din nou.

după

N - a fost n e v o i e de aşteptări î n d e l u n g a t e . D u p ă cîteva minute, în locul m ă s u r a t cu telescoapele m a r i , qcolo u n d e t r e b u i a să se afle „ O b i e c t u l B a k o n y i " izbucni din nou o lumină orbitoare. — E cert că s-a î n t î m p l a t c e v a cu „ O b i e c t u l m i - a strigat căpitanul Z e n o şi-1 sună pe M a r k . —

Bakonyi",

C e m a i rezultă din analiza spectrului ?

— E tot continuu, ultravioletului. —• Stabilesc el.

iar

legătura

intensitatea

şi cu A i i . S ă

lui

în

direcţia

v e d e m ce n e s p u n e

P e s t e cîteva clipe, din d i f u z o a r e se d e r ă g u ş i t ă a lui A i i , c a r e ne i n f o r m ă : — Radiospectrul r a d i a ţ i a cunoscută

creşte

auzi

vocea

şi

piţigăiat

s t r ă f u l g e r ă r i l o r este a p r o a p e identic cu a c o r p u l u i ceresc din antisubstantă.

D i n păcate, a m fost siliţi să î n t r e r u p e m observaţiile, d e o a r e c e „ O b i e c t u l B a k o n y i " trecuse de orizont. S c h i m b u l fu p r e l u a t de o b s e r v a t o a r e l e din I s l a n d a , G r o e n l a n d a şi Labrador. î n scurt timp n e - a m r e v ă z u t în cabinetul de l u c r u al c ă ­ p i t a n u l u i Z e n o . E r a m frînţi de oboseală, d a r n - a m fi fost în stare să p l e c ă m acasă, la o d i h n ă ; emoţiile c a r e ne a s a l ­ taseră u n a d u p ă alta ne v i b r a u încă în n e r v i . Ş e d e a m s p r i ­ jiniţi p e coate şi aşteptam p ă r e r e a lui Z e n o . Şi el e r a istovit, dar, în a f a r ă de noi, n i m e n i n - a r fi o b s e r v a t acest l u c r u . Ş e d e a î n g î n d u r a t în c a p u l mesei m î z g ă l i n d tot felul de f i g u r i p e o foaie de hîrtie. — S ă l ă s ă m d e o c a m d a t ă „ O b i e c t u l B a k o n y i " , spuse î n ­ t r - u n tîrziu. S ă n u ne o c u p ă m de el p î n ă n u a p a r e la o r i ­ zont. M a i b i n e să c o n t i n u ă m discuţia d e ieri, a d ă u g ă , î m p i n g î n d la o p a r t e foile mîzgălite, din locul de u n d e a m fost î n ­ trerupţi... î n mom.entul acela, uşa se deschise şi p r i n ea î:?! v î r î capul A n d r e .

13

P o t intra ? î n t r e b ă el sfios.

Păi,

nu

eşti

în

Sahara ? întrebă

surprins

Victor.


— S-ar părea să fiu cu voi.

că nu.

M-am

gîndit

acum

e

preferabil •

— A t u n c i a ş e a z ă - t e între noi, îi făcu s e m n Z e n o . D a c ă reţineţi, a m r ă m a s la ideea că este a b s o l u t | necesar să d e s - j c i f r ă m semnalele. —

A ş a este, î n c u v i i n ţ ă M a r k .

— Să nu uităm a d ă u g ă îndată Leon.

nici

curbele

— C o n s i d e r i că î n t r e s e m n a l e vreo legătură ? întrebă Zeno. —

sinusoidale şi c u r b e

ale

trebuie

lui să

Ali.j

existe Ş ;

Sînt sigur.

*i

— M ă b u c u r că şi tu eşti d e această p ă r e r e . î m i î n t ă r e ş t i ] p r o p r i a m e a c o n v i n g e r e . D a r să n u n e a b a t e m d e l a subiect, \ S ă î n a i n t ă m p a s cu pas. î n p r i m u l rînd, ar t r e b u i să a n a l i - 1 z ă m faptele. S a t e l i t u l descoperit d u p ă p u n c t e l e d i n c a r e j izbucneşte l u m i n a se roteşte la o distanţă de circa 300 000 k m j de suprafaţa lui Neptun. | —

A c e s t fapt

n u constituie el însuşi u n mesaj ? î n t r e b a i , i

— E posibil, d a r să l u ă m faptele în o r d i n e a lor. D i s t a n ţ a t a r ă t a t ă p r e s u p u n e o viteză o r b i t a l ă de 4,55 k m / s . A c e s t ; l u c r u însă a r t r e b u i să rezulte n e a p ă r a t şi d i n m o d i f i c a r e a , liniei spectrale. i

/

In româneşte de EUGEN H A D A l î

(Sf îrşitul în numărul viitor) 14


A L E X A N D R U

F O R J E |

— Işalnija —i

CU BÂTRIil W

A

— Aţi instalat fişele cu felicitări de Anul nou ? întrebă, oarecum, de circumstanţă, directorul observatorului. —• Desigur, desigur, se grăbi să-i răspundă Zenobia Creţu, inginerul cu telecomunicaţiile. Am făcut fişe pentru o sută nouăsprezece limbi. —• Mă iertaţi, interveni inginerul radiolog Tudor Scripcaru, directorul adjunct, din păcate nu văd nici un sens în urările acestea între automate. „Atenţiune, dragi colegi de la Observatorul Moldoveanu, aici e staţia Greenwich, vă dorim un an nou feri­ cit, multe succese etc, etc". Se conectează un releu şi numai ce-o auzi pe Babette stîlcind limba bătrînului Will : „Hello, Greenwich, thank yon very mucii, here is Moldoveanu station, we wisli yo etc, etc". La fel ca Zambezi, ca Mexico City etc. etc. Are vreun rost ? — Intîi şi întîi că nu stîlcesc limba bătrînului Will, asta-i o calomnie, şi, în al doilea rînd, nu mă cheamă Babet­ te. Ţi-o spun pentru ultima dată, pentru djimneata sînt to­ varăşa Zenobia Creţu şi, în al treilea rînd, aşa se obiş­ nuieşte ; dacă te interesează, mîine n-ai decît să citeşti imprimările schimburilor de felicitări la telex. Asta-H] 15


— Formidabil! Auzi ? Nu cumva mie mi-au sfus cei , din Okinaum să repet comunicarea în englezeşte după c e | onorabila Eabetta le vorbise o jumătate de oră pretinzînd'i că a cuvîntat în limba lui Newton ? I — Să lăsăm înţepătiirile, interveni directorul, toatăl lumea cu nasul în farfurii! 1 Trebuia să intervină adesea fiindcă altfel „puştii Ivi"] cine ştie cum ar fi sfîrşit-o, desigur, printr-o ceartă i zdravănă. | Vorbele Bătrînului Holmes, aşa fusese poreclit în se-; cret directorul, avură efect. "* Pu.ştii, în frunte cu Harry Taxon, alias Scripcaru, nu mai aveau răbdare, dar, fiindcă „masa de prînz trebuia să fie masă de prînz şi 7iu aiureală" (vezi dictoanele Bă-, trînului Holmes), trebuiră să-i suporte tot tipicul, călcîn-l du-şi pe inimă. In ziua aceea de 31 decembrie, totul a decurs după program, pînă la cafea. Erau cu toţii fericiţi că, în sfîrşit, „formalitatea", cum îi ziceau ei, e pe sfîrşite, cînd ce săi vezi. Bătrînul Holmes îşi aprinse pipa, proverbiala luiţ pipă, după ce o îndesase bine cu tutun auriu, degudronati şi denicotinizat, apoi ridică ceşcuţa ca să soarbă o g u r ă ' j de cafea aburindă. Dar, în locul aerului de profundă sa­ tisfacţie pe care-l arbora de obicei, figura i se lungi: brusc. Ca şi cînd nu s-ar fi întîmplat nimic, mai sorbi o dată din ceaşcă şi mai trase un fum din pipă, apoi „cuvîntă" : — Dragă tovarăşe inginer Mariana Grigore, iubita noastră chimistă, şi prea stimate tovarăşe inginer Dan Stoenescu, onoratul nostru electronist, aş vrea să-mi daţii un termen, în orice caz nu mai lung de zece ani, în care\ să vă hotărîţi să puneţi la punct maşina electronică dei preparat alimente. Ce ziceţi ? Mariana Grigore băuse şi ea din cafea. Privind în\ jos, încercă vag să se apere : \ . — Tovarăşe director, să ştiţi că n-am nici o vrnă.i l-am spus încă de ieri lui Stoenescu că circuitul care co-l mandă dozarea soluţiei de clorură de sodiu are undevaj o atingere şi se declanşează în locul releului pentru do-ţ zarea soluţiei de poliglucide. Ce era să mai fac ? ,| — iSă vedeţi, interveni Stoenescu, sînt şi eu om... |

«i


— B i n e , b i n e , o m , o m , d a r ce facem cu cafeaua să­ rată ocnă ? — Păi, dacă nu mă lăsaţi să vorbesc... Ştiţi că ieri şi azi am avut de transmis rezultatele de la „raze cosmice". Tovarăşul Scripcaru a vorbit nouă ore cu Tegucicalpa. — Tegucigalpa! adică Te-gu-ci-gal-pa! îl corectă Scripcaru. — Tegucigalpa, în sfîrşit, dar cine a dat indicaţii „Normei 11" pentru drumul „106 Sirius". N-am condus-o eu singur patru sute de mii de mile fiindcă „Killimandjaro" era defect ? Şi atunci... cînd să mai am timp pentru bucătărie ? — Bine, conchise Bătrînul Holmes. Să ne bem cafe­ lele aşa cum a^ fost făcute, poate astfel vom mai trage unele învăţăminte. Să vă fie de bine. Fu primul care îşi goli ceaşca pînă în fund şi, urmîndu-i exemplul, rînd pe rînd, Mariana Grigore, alias Ma­ dame Curie, Babette, Harry Taxon, fizicianul Lucinescu, alias Copernic, şi Burtică, cu dinţii încleştaţi, sorbiră pînă la ultima picătură cafelele sărate. Cu acest ultim act al „tragediei", toată lumea se ridică de la masă. Liniştea se menţinu pînă cînd Bătrînul Hol­ mes părăsi sala, dar imediat după aceea năzdrăvanul electronist Burtică mai, mai să fie linşat. Avu noroc cu Mariana Grigore, veşnic miloasa Madame Curie, care in­ terveni să fie iertat, pretextînd în glumă că ar fi păcat ca un tînăr cu speranţe de viitor aşa mari ca Burtică să nu fie lăsat în viaţă, ca să se bucure şi el de venirea noultd an. — Adică tot eu, se înfurie Burtică, de ce n-ai gustat cafeaua înainte de a o servi ? — Las-o moartă! îl potoli Lucinescu, că ne-ai făcut de ris. Iţi făcea foarte bine dacă Holmes te reţinea la observator, cum era şi normal. Gata, echiparea, că întîrziem! Porniră în trombă ca să-şi schimbe hainele de ser­ viciu. Primul care se întoarse gata echipat fu Harry Ta­ xon şi se grăbi să iasă pe platforma heliportului ca să pregătească rachetopterul în vederea plecării. Curînd coborîră şi ceilalţi din camere, gata de ple­ care, dar aceasta nu se putea întîmpla decît după ce-i vor ura Bătrînului Holmes un an nou fericit, fiindcă în 17


seara aceea urma ca el să rămînă singur în tot obser­ vatorul, j — Eu sînt gata, anunţă Harry Taxon, intrînd de] afară, roşu la faţă de vînt şi de ger. Am pornit motorul \ şi l-am lăsat în mers ^ ca să se încălzească puţin. Oare] cît o să ne ţină pînă va „binevoi" să coboare. \ — N-ai zis t u că plecăm la ora pai'sprăzece ? O să '\ coboare exact la pai'sprăzece, îl lămuri Copernic. ] — Mă scoate din sărite cu punctualitatea asta a lui,:| izbucni înci^idat Harry Taxon. ^ — De data asta nu. E ora patrusprezece fără douăzeci i şi două de minute. Vă doresc drum bun şi un an nou \ fericit. • Se întoarseră ca la comandă spre uşa în cadrul căreia\ apăruse, pe nesimţite, Bătrînul Holmes. — La midţi ani, îi răspunseră în cor. Harry Taxon se înroşi pînă în vîrful urechilor şi-şi plecă ochii. | Bătrînul Holmes le strînse mîinile pe rînd. Peste un] minut rămase doar el în faţa geamului vast al sălii de mese a observatorului, privind fix spre discurile rachetopterului cum se învîrteau din ce în ce mai repede. Le] făcu semn cu mina pînă cînd îi pierdu din vedere şi apoii se întoarse mulţumit în liniştea care-l înconjura pretU''] tindeni. îşi aduse un r c ş o u mic, vechi de pe vremea bu-\ nicii, o rîşniţâ electrică la fel de veche şi-şi pregăti o ! cafea fără program la maşina electronică de preparat] alimente şi chiar fără maşină electronică, într-un simplu} ibric, şi se întîmpla să nimerească o caf-ea bine făcută.î Arhimede Cărăbuş, sau Bătrînul Holmes, cum îi spu-', neau colaboratorii lui, bănuind că el nu ştie, se pregătea. să înceapă al unsprezecelea an de activitate la observa-i torul de astronautică. De doi ani fusese numit directorull observatorului. In ciuda poreclei nu era prea bătrîn, la \ 16 februarie 1995 urma să împlinească 36 de ani. La o b - i servator venise exact cu zece ani în urmă, în ziua ajunu-î lui de an nou. Pînă atunci lucrase ca asistent la catedrat de astronomie îndepărtată de la Institutul de astronau- ] tică din Bucureşti, pregătindu-şi în acelaşi timp teza d e j doctorat. Cu puţin înainte de a o preda constatase o seriei de greşeli care i se strecuraseră în calcule şi pe care el\ le socotea destul de grave. \ ]

18

i


— Ei şi tu, faci atîta caz pentru nimic, îl apostrofă şeful lui de catedră, chiar cu aceste greşeli, lucrarea e extrem de valoroasă, mai ales calculul zonelor din infraroşu pentru tetescoapele cuantice e o mare descoperire, aşa că poţi să-ţi susţii teza, liniştit. Neavînd ce-i face, fiindcă el persista să refacă lucra­ rea complet, profesorul aranja să fie nmnit într-un post la observatorul acestuia de astronautică de pe vîrful Moldoveanu din Munţii Făgăraşului. — Uite, i-a spus la plecare. Ai un an la dispoziţie. Te poţi odihni şi poţi să-ţi refaci liniştit calculele. N-o să fie prea multă treabă, observatorul e nou şi nu intră în funcţiime decît la vară şi chiar şi atunci cu program redus. Drmn bun, la revedere peste un an. Pe vremea cînd era asistent la institut fusese logodit cu o studentă de la medicină şi i se părea că dragostea lor e cea mai mare şi mai puternică din lume, aşa cum cred, de altfel, toţi îndrăgostiţii. Cînd a auzit că pleacă, logodnica lui s-a făcut foc. A încercat prin toate mij­ loacele să-l facă să-şi susţină teza. Cînd a văzut că nu-l poate convinge şi-a .şters încet lacrimile, a scos simplu inelul de logodnă şi i l-a întins. Peste şase luni era mă' ritată cu altcineva şi-l uitase. Probabil mai ales din cauza asta Arhimede Cărăbuş n-a mai plecat de la ob­ servator. Profesorul l-a tot chemat vreo patru ani la rînd să se întoarcă, l-a răspuns că renunţă la susţinere şi a adăugat în glumă că speră să obţină titlul honoris causa. Desigur, profesorul s-a supărat, uitîndu-l intenţionat în vîrful lui de munte. In cei zece ani care au trecut pe nesimţite s-a ţinut serios de treabă. Personalul observatorului s-a schimbat mereu şi dintre toţi el a rămas cel mai vechi. Se stator­ nicise obiceiul ca aici să-şi facă stagiul de un an tineri ingineri şi fizicieni care urmau după aceea să lucreze la Institutul de astronautică. Cel mai bun dintre ei de­ venea automat directorul adjunct al observatorului, aşa cum era în acest an Harry Taxon. Băieţii din ultima serie împlineau în februarie anul şi urmau să plece. Gîndindu-se la această posibilitate, Bătrînul Holmes simţea o uşoară strîngere de inimă. Poate de astă dată mai mult decît faţă de alte serii se simţea teribil de legat de ei, în ciuda năzbîtiilor pe care 19


te jăcean şi chiar în ciuda japtului că-l botezaseră „Bă­ trînul Holmes". Pipa i se stinsese de mult şi în ceşcuţă cafeaua pre­ parată după metode învechite rămăsese pe jumătate nehăută. Se adîncise în studiul unor fişe de la maşina elec­ tronică de calcul adunate de mai multe săptămîni, pe care n-ajmsese încă timp să le examineze amănunţit. „E clar, chiar foarte clar..." Se ridică din fotoliu şi făcu cîţiva paşi prin încăpere. „Nu mai încape nici o îndoială. Hm ! Mă măr că JIU s-a gîndit nimeni pînă acum la ipoteza asta. Hm ! Ei, şi eu, dacă ar fi descoperite toate de la început, n-ar mai rămîne nimic de făcut. E logic .'" S e aşeză din nou, îşi aprinse pipa, după ce o înfundă cu tutun proaspăt, şi, după ce sorbi o gură de cafea rece, începu metodic să refacă raţionamentul ştiinţific care-l dusese la ceea ce i se părea o nouă descoperire. In momente ca acestea, în prada unei mari emoţii, obişnuia adesea să vorbească singur cu voce tare. — E de-a dreptul formidabil. Ascultă-mă ce-ţi spun, Bătrîne Holmes. Cred că ai dat lovitura cea mare... Emoţionat, simţea că nu-şi mai găseşte locul. Ar fi vrut să comunice cuiva această mare bucurie pe care o încerca. Formă apelul pentru ora exactă la televiziune. Pe ecranul stereo de pe peretele din fund al camerei se făcu lumină şi apăru imaginea acelor de ceasornic, apoi fata aceea drăguţă care spunea ora exactă veni dintr-o parte, arătînd cu mina spre indicatoare, şi îşi pronunţă formula profesională : — Atenţiune, peste nouă secunde va fi ora nouăspre­ zece şi două minute. V-aţi controlat ceasul ? Vă mul­ ţumesc. Imaginea dispăru înainte ca Bătrînul Holmes să-i fi putut spune : „Ştii, ceasul meu merge perfect, dar am vrut să-ţi spun că..." Un difuzor transmise brusc semnalul de chemare şi imediat după aceea o voce comunică : — Atenţiune, Observatorul Moldoveanu, staţia dum­ neavoastră meteorologică-automată indică posibilităţi normale de aterizare. înspre dumneavoastră a plecat un rachetopter care va aduce un reporter al radioteleviziunii. Este ora nouăsprezece şi zece minute, aterizarea se va 20 .


face la ora nouăsprezece şi douăzeci şi cinci de minute. Vă rugăm să fiţi pregătiţi. Vă dorim un an nou fericit. Am terminat transmisia. — Cum vine asta ? Bătrînul Holmes sări de doi coţi în sus. Asta-mi mai trebuia. Acum, cînd vreau să fac experienţa, să-mi mai pierd vremea cu un r e p o r t e r ^ ei drăcia dracului! Enervat, apăsă la întîmplare pe unul dintre butoanele picupului stereofonic. — Nu înţelegeţi că vreau să experimentez ? Nu-i răspunseră decît acordurile triste ale „Netermi­ natei", ca şi cînd Schubert i-ar fi prevăzut necazul cu mulţi ani înainte. Nemulţumit, se duse să-şi îmbrace pîslarii şi şuba ca să-i poată ieşi înainte nepoftitului. Spera să termine re­ pede. Ştia de fapt pe dinafară vreo trei-patru genuri de răspunsuri la asemenea interviuri, doar îl mai plictisi­ seră şi altă dată. In orice caz, în cel mult o oră. o oră şi jumătate va termina. Reporterul era de fapt o reporteră, o codană neastîmpărată şi nimic mai mult. El era convins că femeile com­ plică totdeauna orice treabă, ba mai avu pretenţia să-i ceară să se bărbierească încă o dată, deşi se bărbierise doar înainte de prînz. „Să nu-ţi iei cîmpii ?" Fata îi făcu semn, întrebîndu-l dacă e gata, arătînd disperată spre ceasul de la mînă că sînt în întîrziere. Ecranul stereotelevizorului se lumină brusc. Crainicul începu să anunţe : — Dragi copilaşi... Holmes înghiţi în sec. — ...aţi urmărit zborul telereporterei noastre Evantia Cireşaru cu rachetopterul spre vîrful Moldoveanu, la ob­ servatorul de astronautică. Aţi văzut apoi pe harnicii noştri oţelari de la marele Combinat siderurgic din Galaţi pregătind primele şarje ale anului 1995, şarjele unor oţe­ luri speciale pentru rachete interplanetare şi acum să ne întoarcem din nou la observator, de unde, după cum v-am spus, se conduc zborurile rachetelor. Dăm cuvîntul tova­ răşei Evantia. 21


Telereportcra conecta aparatul de luat vederi. Începea deci transmisia. — Dragi copii, la observator am fost primită foarte bine, chiar de către directorul observatorului astronomic, tovarăşul Arhimede Cărăbuş, care, după cum vedeţi şi voi, m-a luat părinteşte de mînă şi ţine să mă conducă şi să-mi arate pas cu pas instalaţiile complicate necesare comunicaţiilor şi observaţiilor astronautice. La observator specialiştii din schimburile de serviciu ţin zi şi noapte legătura cu lumile îndepărtate ale planetelor. Şi acum o să-i vizităm, rînd pe rînd, la posturile lor pe tovarăşii specialişti de serviciu. Acest lucru ne va fi posibil fiindcă în toate încăperile laboratoarelor sînt instalate camere de luat vederi pentru transmisii de televiziune. Porniţi deci alături de noi. Cu ce să începem, tovarăşe director ? Jn realitate, de mînă îl luase ea şi asta îl cam enervase. „Axizi, «părinteşte» ?!?" îşi înghiţi năduful şi după ce tuşi ca să-.şi dreagă vocea zise : — De fapt, în observator, la această oră şi pînă inîine dimineaţă, niL mă aflu decît eu. Toate instalaţiile obser­ vatorului sînt complet automatizate şi se comandă de la o maşină cibernetică de calcul. Personalul de serviciu al observatorului nu face decît prelucrarea datelor culese şi lucrările de întreţinere. Ar fi vrut să continue că povestea cu „zi şi noapte" era pe vremea bunicii, dar se abţinu, ca să tiu strice telereportajul. — Dragi copii, interveni Evantia Cireşarri, îndemînatică la vorbă ca toţi telereporterii, după cum aţi aflat, în tot observatorul astă-seară nu se află nimeni în afară de tovarăşul director Cărăbuş şi cu mine, aşa că îm­ preună cu noi veţi fi şi voi stăpînii observatorului şi vom putea hoinări prin toate locurile în voie. Atenţiune, doar să nu puneţi mina pe vreun aparat sau să stricaţi ceva.' Vă rog să fiţi foarte cuminţei. — Tovarăşe director, desigur instalaţia cea mai in­ teresantă, după cîte ştim, este telescopul cuantic, cu care a fost dotat de curînd observatorul şi la care am aflat că dumneavoastră aţi adus importante perfecţionări, în aşa fel încît cu el se poate vedea mai bine, mai departe şi... 72 •,


'Ar fi vrut să spună şi mai repede... dîndu-şi seama că acest ultim grad de comparaţie nu se potriveşte în cazul de faţă, lăsă şi-ul în suspensie, tuşi de circumstanţă, cum fac toţi telereporterii cînd se încurcă, şi continuă netulhurată. — Deci, tovarăşe director, înainte de a merge mai departe, vă rugăm să explicaţi micilor noştri telespecta­ tori, desigur fără să recurgeţi la cunoştinţe prea savante, cum funcţionează un telescop cuantic, vă rugăm să ţineţi seama că teleemisiunea de a c u m este destinată telespec­ tatorilor între şase şi opt ani şi, după cum ştiţi, la această vîrstă nu se ajunge decît la algebra elementară şi trigonometrie. Bătrînul Holmes rămase paf. întrebă într-o doară: — Puţină mecanică cuantică ştiu ? — Ei, nu, chiar mecanică cuantică, dar legile căderii corpurilor vi le-ar putea spune ca pe apă. Ar fi vrut să se scarpine în cap, dar năstruşnica de telereporteră îl ţinea zdravăn de mînă şi în timp ce tre­ ceau spre sala telescopului ajunse la concluzia că era plăcut să simtă căldura radiată de mîna ei. Telerepor ta jul fu un adevărat chin şi după veşnicii nenumărate cîte i s-au părut Bătrînului Holmes c-au trecut pînă a auzit-o pe Evantia Cireşaru luîndu-şi rămas bun de la „dragii ei telespectatori", zirîndu-le şi un an nou fericit, se trînti sfîrşit într-un fotoliu, uitînd chiar să-şi aprindă proverbiala-i pipă. Comandate de relee temporizatoare, lămpile se stin­ seră treptat, ca să nu deranjeze ochilor printr-o stingere bruscă, rămînînd doar cele necesare unei iluminări nor­ male de cameră. Probabil că iluminarea pe care o cer transmisiile telestereografice în culori vă oboseşte, nu ? — Nu, mă plictiseşte, îi răspunse oţărît fetei. Sînt instalate dispozitive pentru transmiterea teleimaginilor, în toate încăperile observatorului ? — Le folosiţi des ? — D e vreo cinci, şase ori pe an, cînd se transmit lecţii practice pentru studenţii de la astronavigaţie, la cursul de conducere şi urmărirea zborurilor cosmice. — V ă rog să mă credeţi că nu mă aşteptam să-mi reuşească atît de bine teleemisiunea. Aţi fost foarte clar : 23 .


în explicaţii, îmi daţi voie să repet principiul de funcţio­ nare a telescopului cu cuantic, să verific dacă l-am în­ ţeles hine. — Da, n-am nimic împotrivă. — Deci, corpurile iticandescente sau luminate emit cuante de energie în flux. în locul oglinzilor de la tele­ scoapele de acum treizeci de ani se folosesc mari antencoglinzi, care prind fluxul de cuante şi cu ajutorul unui amplificator îl transformă într-un curent de electroni, iar apoi cu ajutorul spectroanalizorului curentul electro­ nic este separat şi transformat în imagine, nu ? Precizia : un metru pătrat la o distanţă de un an-lumină dă o imagine fotografică cu un milion de puncte. — Perfect, eşti o elevă silitoare. Privirile lor se întîlniră pentru o clipă şi pe urmă izbucniră amîndoi în rîs. Bătrînul Holmes se ridică din fotoliu şi se apucă să pregătească o cafea pe reşoul străvechi. — De unde aveţi unealta asta demodată ? — Ehe, ce ştii dumneata ? E un reşou. Probabil că n-ai apucat asemenea instrumente. Imaginează-ţi că e fabricat chiar de marile Uzine „Metalocasnica", cu trei­ zeci de ani în urmă, în 1964. — Uzinele care fabrică gospodine cibernetice cu 100 de întrebuinţări ? — Exact, numai că pe atunci făceau lucruri tare bune. Uite un reşou care funcţionează de treizeci de ani fără să-i fi schimbat nimic. —• Ei nu, lăsaţi-i că fac şi acum produse de calitate. „Gospodina" noastră de acasă, pe care am cumpărat-o în toamna asta, ne~a preparat o minunăţie de murături, compoturi, dulceţuri, calcă şi spală admirabil şi face mai ales nişte clătite de să-ţi lingi degetele nu altceva. — Dar cafeaua ? — Aveţi dreptate. Toată lumea se plînge că greşeşte de multe ori şi o sărează în loc s-o îndulcească. Chiar o colegă de la Staţiunea nr. 1 de pe Marea Curie, din Lună, se plîngea de acelaşi defect... O, vă mulţumesc. Aţi făcut o cafea care miroase foarte plăcut. — Gustaţi-o. Telereporteră sorbi încet din băutura aburindă : — E într-adevăr bună. 24


— Sînt încîntat. La ce... oră vine rachetopternl să te ia? — Ştiţi... tocmai voiam să vă previn. Nu ştiu dacă nu cumva am' făcut o gafă... crczînd că la observator voi întllni tot colectivul... şi, fiindcă petrece revelionul astăseară la Nairobi, la un prieten, i-am spus să... să nu mai vină să mă ia... Cred că am greşit, nu ? Bătrînul Holmes înghiţi încă o dată în gol şi se strădui să-i răspundă amabil: — Nu, nu, nici o gafă. E loc destul aici. Poate pentru dumneata să nu fie cximva prea plicticos... eu nu sînt un tovarăş de petrecere prea agreabil. Fata nu-i mai răspunse, se mulţumi doar să-l pri­ vească într-un mod ciudat. El avu o clipă vaga impresie că o cunoa-şte de undeva, deşi era aproape sigiir că n-a mai văzut-o niciodată. „Şi totuşi, totuşi de unde-o cunosc ?" Ca şi cînd i-ar fi ghicit gîndurile, fata îi spuse : — Cred că m-aţi văzut citeodată pe-aici, nu ? — Cum aşa ? — Foarte bine. Acum patru ani am pozat pentru ima­ ginea fetei care spune ora exactă la televiziune. Nu m-aţi recunoscut ? E adevărat că mi-am schimbat coafura şi nu-mi mai vopsesc părul în albastru. — Da, da, ştiam că te cunosc de undeva... fata care spune ora exactă. Ai dreptate... vii cîteodată pe la noi. Mai vrei o cafea sau poate... ştiu eu ce-ai dori... ? — Nimic. Sînt mulţumită că m-aţi primit să rămîn cu dumneavoastră. Aici totul e foarte interesant. Pot să vă pun o întrebare ? — Da. — Ce v-aţi programat să faceţi astă-seară singur în noaptea de Anul nou ? — Nimic deosebit. Voiam să consult nişte fişe de calcul pe care n-am avut timp să le revăd mai atent în ultimele săptămîni şi... să ascult poate puţină muzică simfonică... Eii sînt de modă veche, îmi place Stravinski, Gershwin, Bartok... dacă vrei i-am putea asculta îm­ preună. — Dacă nu vă inoportunează ? 25 ,.i


Peste cîteva clipe muzica din „Pasărea de foc", venind parcă din toate părţile, din timp şi spaţiu, îi cu~ prinse în unduirea ei. ^ — Aţi recunoscut melodia ? — Da, Stravinski... cînd aţi coborît ultima dată de la observator ? — Nu-mi mai aduc aminte, la început, acum vreo zece ani. — Zece ani ? Extraordinar... zece ani ? Staţi puţin! — D a , aşa ceva... — Staţi puţin. Pot să vă propun ceva ? — Ştiu eu ? — Aş vrea să vă văd cum lucraţi. V-aş ruga să vă continuaţi activitatea ca şi cînd n-aş fi aici. Vă rog mult. — Mă rog. Bătrînul Holmes îşi aprinse pipa, îşi luă din nou fişele şi peste cîteva secunde era cufundat adînc în studiul lor. Telereporteră în vremea asta scoase un notes şi un pix şi cîtva timp îl privi cu multă atenţie pe omul adîncit în calcule din faţa ei. — Nu, nu, am găsit, am găsit! La privirea mirată pe care i-o aruncă, cuvintele pe care le pronunţă în continuare telereporteră nu aduseră nici o lămurire. — Va să zică n-aţi coborît de zece ani. Da. Foarte bine. întinse un deget ameninţător şi întrebă : Unde aţi lucrat înainte de-a veni la observator ? Deranjat, fiindcă abia se apucase de lucru, îi răspunse morocănos : — La institutul de astronautică, îmi pregăteam doc~ toratul. — Da... Aţi avut vreodată o vizită a pionierilor... sau să zicem a elevilor de clasa a opta... a noua la observator ? — Parcă-mi amintesc ceva... — Exact. Aveaţi pe atunci douăzeci şi doi... şi trei de ani. O elevă s-a îndrăgostit de dumneavoastră. Vor­ beaţi pasionant, cu ochii inspiraţi. Părea că lumile în­ depărtate se apropie, tăriile infinite le poţi atinge cu de­ getele. Da, da, aşa s-a întîmplat. Aţi venit după aceea, la un an sau doi, aici, la observator, nu-i aşa ? — Da, am venit. 26


— Exact, ştiam. Poşta de cîte ori vine neavoastră ? — De cîte ori e nevoie. — S ă zicem, luni, miercuri şi vineri bine o dată p e săptămînă, sîmbăta.

aici la dum- I \ ; sau... nu, mai ^ t I

Nu-i

aşa că ultima

dată n-aţi

mai primit

u n plic j

albastru ? • — Nu, n-am primit. i — Ştiam. Era de la fata care s-a îndrăgostit de dum- \ neavoastră, plicul albastru care venea mereu, în fiecare • săptămînă, sîmbăta. \ — N-am primit niciodată plicuri albastre, nici sîm- | b â t a , nici altă dată. i — Asta nu-i important. Ultima dată, idtimul plic l-aţi î primit ? '\ —

l

Nu !

— Şi în schimb... în schimb... iată-mă! Adică nu,*, nu-i tot! Spuneţi-mi ceva despre colaboratorii dumnea- ^ voastră, cum se numesc şi cîţi ani au. Cu ce se ocupă ? •; E foarte important. Vă rog ! Neştiind ce să creadă, Bătrînul Holmes ezită puţin,) apoi începu să-i enumere. ^ — Tudor Scripcaru, douăzeci şi cinci de ani, dirCc-: torul adjunct al observatorului, inginer radiolog... p a s i o - i nat de raze cosmice. î — Pe cine iubeşte în afara razelor cosmice dintre\ colege... ': — Nu iubeşte pe nimeni, de unde să ştiu eu ? i — Aşa, va să zică, pe nimeni. Nu, nu se poate. N-aţi ] observat cel puţin dacă nu se ceartă cu cineva mai des ? ^ — Da... In adevăr... se ceartă cu Babette..., cu tova-l răşa Creţu Zenobia, inginerul de la laboratorul de me­ trologia radiaţiilor. Bine, dar e normal, ei lucrează îm-. preună. —• Creţu Zenobia ? Cum arată ? — O fată de douăzeci şi trei de ani, inteligentă... —

Perfect,

perfect,

o iubeşte.

1

Altcineva!

— D o r n L u c i n f s c ' u , fizicianul cu laboratorul cuantică, el lucrează la telescop... i se spune — Pe cine iubeşte Copernic ? 27

de optică! Copernic.l ]


P r o b a b i l că pe nevastă-sa. — E însurat ? Nu interesează, altcineva ! — Mariatia Grigore, douăzeci şi unu de ani, analiza razelor cosmice şi chimia precipitaţiilor cosmice, inginer chimist, i se zice Madame Curie. — Pe cine iubeşte, desigur n-aţi observat! Cu cine se ceartă ? — Ştiu eu ? Cîteodată cu Burtică. — B u r t i c ă , c e specialitate ? — De fapt nu-l cheamă Burtică, ci Dan Stoenescu, i se spune Burtică fiindcă e mic şi gras, inginer ciber-t Tietician şi electronist. — Perfect, perfect! O iubeşte, două iubiri la răboj, altcineva ! — Atît, alţii nu mai sînt. — Ajunge de fapt. Da, va să zică Scripcaru cu Ba­ bette şi Burtică cu Madame Curie. — Stoenescu, Stoenescu Dan ! — E tot una, Stoenescu Dan cu Madame Curie, aşa va să zică. Şi unde sînt acum ? — Au plecat cu rachetopterul observatorului ca să petreacă revelionul. La toată avalan.şa de întrebări şi combinaţii aranjate ale fetei ăsteia năbădăioase, Bătrînul Holmes simţea că încăperea începe să se învîrte cu el şi rămase încă şi mai uluit cînd o auzi că spune : — V ă mai plictisesc încă puţin. O să vă rog să repe­ taţi cîteva propoziţii după mine, aşa doar ca să văd cum le pronunţaţi, n-o să vă supăraţi dacă o să vi se pară puţin mai... neaşteptate. Pentru mine e foarte important să vă aud cum le spuneţi; deci, spuneţi după mine, vă repet e doar pentru sonoritate. — Va să zică tu erai ? Ştiam c-ai să vii... de cînd te aşteptăm ! Cu pasiune, haideţi.' — Va să zică tu erai ? — Va să zică tu erai ? — D e cînd te aşteptam ! — în sfîrşit, cam moale, dar merge... psss '. Maurice Ravel, „Daphnis şi Chloe", partea asta îmi place mult... ce frumoasă e ! La Ravel totul e dragoste, între vînt şi mare, între noapte şi răsăritul zorilor, numai dragoste. 28 •


Muzica uşoară pe care o răspîndea instalaţia stereo­ fonică în încăpere îi învăluia ca o apă vie. Bătrînul Holmes simţi că-l cuprinde ceva ca o vrajă. „Cine e fata asta şi ce vrea ? M-am ars o dată. Să fiu atent!" Ochii ei îl priviră iarăşi ciudat parcă pînă în f^indul sufletului şi pentru o clipă .stăruiră să se privească în ochi. — Spuneţi: Ştiam că ai să vii odată .ji odată. — Ştiam... ştiam că ai să vii odată şi odată... — Foarte hine! Bătu din palme fericită. Deci tu erai fata care-mi scria în fiecare sîmhătă în plic albastru. —- Deci... deci tu erai fata care-mi scria în fiecare sîmbăta în plic albastru. Spuse atît de convins cuvintele încît credea şi el şi ar fi putut să jure că primise într-adevăr, în fiecare sîm­ băta, un plic albastru. l.şi scutură capul ca şi cum ar fi vrut să scape dintr-o vrajă. — Ascidtă tovarăşă... în sfîrşit, ce vrei dumneata ? — Iertaţi-mă, de-o mie de ori iertare. Vedeţi, inspi­ raţia e de vină.Trebuie să scriu un scenariu pentru teleemisiunile de joi de la rubrica „un film nou pentru dum­ neavoastră" şi mi-a venit ideea. Cred că-i o idee bună. Ascultaţi ? Bătrînul Holmes se Zăsă pe speteaza fotoliului, nedu­ merit încă, în timp ce Evantia Cireşaru, plimbîndu-se prin faţa lui, începu să-i povestească : — E seara de Anul nou, undeva la un observator astronomic din munţi. Intîinplărilc şi personajele descrise sînt absolut imaginare şi dacă cineva se va recunoaşte în ele o va face ju: propria-i răspundere. Deci e un observator în care îşi fac stagiul de un an tineri absolvcn{i, ingineri şi fizicieni cu specialităţi din domeniul astronauticii. Se pregătesc cu toţii să coboare ca să petreacă în oraş revelionul. La observator nu ră­ mîne decît... Dumneavoastră n-aveţi nici o poreclă ? — Ba da, Sherlock Holmes s a u Bătrînul Holmes. — De unde ştiţi ? I-aţi spiomit. — Nu, am aflat, ca de obicei, întîmplător. Au intrat buluc într-o zi. Veneau de la schi şi cineva a întrebat unde-o fi Bătrînul Holmes şi aşa am aflat. — V-aţi supărat ? 29

4


— De ce? Pentru fiecare serie am avut cîte un nume. Ce n-am fost ? Căpitanul Nemo, Zeus, Neptun, Marele Monteczume, Cristofor Columh, amiralul oceanului cos­ mic. Bătrînul Holmes e destul de inofensiv. — Deci la observator nu rămîne decît Bătrînul Hol­ mes, care de fapt nu-i aşa de bătrîn, dar se crede lecuit pentru totdeauna de dragoste. — Asta de unde ai mai scos-o ? — Se vede cale de-o poştă. Se crede lecuit, de?i de zece ani primeşte în fiecare săptămînă o scrisoare în­ tr-un plic albastru de la o fată, alta desigur decît cea care i-a fript inima. Nu ştie că de fapt era fata care spunea ora exactă la televiziune şi pentru care prinsese oarecare simpatie. Deci, după ce năzdrăvanii lui colaboratori pleacă, Bă­ trînul Holmes se aşază confortabil într-un fotoliu, îşi aprinde pipa şi sorbind din cînd în cînd din ceaşca de cafea se adînceşte în lectura lui preferată, fişele de la maşina electronică de calcul. De ce-o face ? Să zicem... să zicem fiindcă de la un timp a observat o repetare curioasă a unor valori, pe care nu şi-o poate explica. Nu-i aşa ? — De unde o mai ştii şi pe asta ? — Simplu, toate descoperirile ies sau dintr-o repetare curioasă a unor valori sau dintr-o nepotrivire. — Da, o repetare, dar ştii de unde vine asta ? E ecoul cuantic al antimateriei. îţi dai seama ce înseamnă ? — Cum aţi spus, ecoul cuantic al antimateriei ? Se apucă să noteze la repezeală. Spuneţi-mi, spuneţi-mi! — Uite... •

>

>

«

— Ştiu! Aţi avut o pană şi aţi petrecut toţi cinci re­ velionul reparînd rachetopterul. — E adevărat, dar cine v-a spus ? Abia am venit şi... Harry Taxon se uită nedumerit la cele două pahare şi la sticla de şampanie goală de pe masă. — Tovarăşe director, întrucît stagiul meu şi al tova­ răşei Creţu urma să se termine şi ar fi trebuit să plecăm la întîi februarie... — Ştiu, îl întrerupse din nou, impasibil, Bătrînul Holmes. Vă căsătoriţi şi deocamdată nu mai plecaţi. Se căsătoreşte şi Burtică... 30


— Da cu... — C u Mariana Grigore. — Nu se poate, n-aveaţi de unde afla, cînd am plecat nu ştiam nici noi .şi nu puteaţi să aflaţi de niciunde. Copernic, care urcase la primul etaj ca să-şi scliimhe echipamentul de zhor, se întoarse cu o figură stînjenită. — Tovarăşe director, vă rog să mă scuzaţi, voiam să vă las fişele epsilon în cameră, pe birou, ca totdeauna şi, ştiţi, am intrat în camera dumneavoastră fără să bat... — Da, e fata care-mi scria în fiecare sîmbăta plicuri albastre. S-a culcat abia azi dimineaţă la unsprezece. N-o deranjaţi. Ce ştiţi voi ? Ccmflict, dialoguri, poantă, ăhă ! — Plicuri albastre ? N-aţi primit niciodată plicuri al­ bastre. N-am adus totdeauna eu poşta ? Lucinescu între­ base mirîndu-se şi nevenindu-i să creadă nimic din ce auzea. — O să primesc de acum înainte. — Dumneavoastră ? — Da eu, dar să nu ne pierdem vremea cu explica­ ţiile. Urmăriţi programul televiziunii la rubrica de joi „Un film nou pentru dumneavoastră : «Fata care spune ora exactă» — scenariu de Evantia Cireşaru". O să vă lămuriţi. Tovarăşă Creţu, vrei să mai pui o dată discul cu „Daphnis şi Chloe" de Maurice Ravel ?

DEZLEGAREA CAREULUI: „UN VIS" ]) Catalog — Data; 2) Unicat — Serie; 3) Lupa — întreg; 4) Olari — Ora — R.F.; 5) Rar — Guma — Fii; 6) It — P — Clini —• L ; 7) Aaru — N. F. — Spa ; 8) P — Forma — Malţ ; U) Our — Malta — le; 10) R.Z. — Ban — Artei; 11) Taxe — Cercuri; 12) Ot — Asociaţie. jw..]. 31


CAL£IDOSCO? Broasca este foarte sensibilă la schimbarea temperaturii. Căl­ dura provoacă organismului ei iritaţii care se transmit coardelor vocale. Tocmai aceşti stimulenţi fac broasca să înceapă să cînte.

* In statul american Wisconsin are loc anual concursul pentru cel mai bun cocoş cîntăreţ. Se consideră victorios acela oare cîntă „cucurigu" mai mult decît toţi cocoşii concurenţi. Campion în anul 1964 a fost ales cocoşul care a reuşit să „cînte" de 28 de ori în curs de 30 de minute.

• în Mexic trăieşte un brotăcel aparlinînd. unei specii necunoscute pînă acurn ştiinţei. Lungi^nea lui. este doar dc 20 mm. Pielea de pe abdomen îi este transparentă : prin ea se pot vedea toate intesti­ nele brotăcelului. De aici i se trage şi numele „brotăcel de sticlă". Ziua doarme, iar o dată cu amurgul îşi deschide ochii negri şi um­ flaţi şi începe să vîneze mici irisecte.

Cunoscutul natural'st suedez I/inne, care a trăit în secolul al X V I I I - l e a , a descris în anul 1758 un număr de 17 specii furnici. în zilele noastre ştiinţa a ajuns să cunoască 15 000 specii ale acestei insecte.

de de

* Oile din Larzac (Fi-anţa) din laptele cărora se face brînza rochefort, nu beau niciodată apă. Crescătorii de oi consideră că din cauza apei se poate înrăutăţi calitatea cărnii, iar Una devine mai groasă. Iată de ce ei nu dau apă oilor. Acestea obţin apa necesară organismului lor din iarba pe care o mănîncă, iar iarba în regiunea a7nintită este destul de suculentă.

• In timpul verii, pescăruşul mediteranean mănîncă atiţia flutu­ raşi de luncă câţi ar încăpea în 14 vagoane de calc ferată. Foloase Ia fel de însemnate aduc ei şi în lupta cu gîndacii şi rozătoarele: în timpul unei veri ei distrug aproape uxi milion de gîndaci ai cerealelor şi jumătate de milion de ţiştari.

• Grangurul îşi hrăneşte puii de aproape o sută de ori pe zi. Drept hrană, cel mai adesea el foloseşte omizile păroase pe care nu le mănîncă alte păsări. In acest fel, grangurul nimiceşte în timpul verii un număr uriaş de cei mai aprigi duşmani ai pădurii.

Tiparul executat la Combinatul poligrafic „Casa Scînteii"


Abonaii-vă la revista .Şiiinlă şi tehnică" — publicaiie lunară editată de C C . al U . T . C . şi Consiliul pentru răspîndirea cu­ n o ş t i n ţ e lor cultural-ştiintificeAbonamentele se primesc de către oficiile poştale, factorii po­ ştali şi difuzorii voluntari din în­ treprinderi şi instituţii pînă la data de 2 5 ale fiecărei luni, cu deservirea în luna următoare. Revista se găseşte de vînzare la toate chioşcurile pentru difu­ zarea presei şi debitele O.C.L.

• IANUARIE 1966

Preţul 1 leu

41007


CPSF_267