Issuu on Google+

OLECTIA P O V E S T I R I

10

PREลขUL 1 LEU

ลžTIINTIFIC0-FANTA8TICE IGOR ROSAHOVATSKI

EREDITATEA


IGOR ROSOHOVATSKI

Ereditatea

Coîeciia .Povesfirî

şlim{if!co-fanfasfice"

E DITATADE REVISTA ŞT! INŢA"

TEHÎaiCAAnul X - N r .

2 1 9 - 1 ianuarie 1964


V

^1 ]

STUDIIND V I A Ţ A

....

t

t

ORIZONTAI. dintre ale

omului

lapt

băţ

un

sau

de

fier

importantă

antichitate

se

de

%ft

K

r-

C

n\SG

i-ti

^ H l "

"

SPU/ '

T^wma~^—-M

r^fc''/ f—HifS C im

'

>si

H

r-

I'

j t ' - ' ^ M ' - ^ l

c

se ocupă v i e ţ i i şi

f

S

4)

I

l~

I

I

-

au

rămas

tul

(.Irii

Cetate-

imensă

anî'că

i;,'»

— care

cu studiul legilor el.

al

apoi

eh

t

!

Cu

ştiinţă

vegetale

stat,

3)

scăzută

de

.

. •I

care

moravu­

societăţii.

Oameni

tkÂ\

In

retoricei

temperatură

A

reprezenta

ocupa

rile

tffii

Sabie.

vieţuitoare

partea

do

silex,

CatCRorie

de

Una arinc

prevăzut

vîrt

bronz 2)

1)

primitiv,

un

eu

;

primele

do

(şi

pu-

la

pe

care

pămln-

noastre)

nu-

mero.ise vestigii do ( u l t u r ă m a t e r i a l ă ş i s p i r i t u a l ă . 5) C o n j u n c ţ i e l a t i n ă — R f u : i n ( l c I n Mcsopotamla — Mijloc important de schimb a p ă r u t încă din anticlillate, desco­ p e r i t î n n u m e r o a s e t e z a u r e şl p e întrep; c u p r i n s u l p a l r i c l n o a s t r e - . Iluul l o n e s c u . S) S t a t c u o s t r ă v e c h e c i v i l i z a ţ i e « U v p r e c a r e l l e r o d o t s p u n e a că e s t e „ u n d a r al N i l u l u i " — Ar);ilă d i n c a r e In a n d c h l t a t e so f ă c e a u unclo c u l o r i . 7) D i n e l e o m u l p r e i s t o r i c c o n f e c ţ i o n a o b i e c t e d u u z c a s n i c — în­ t o c m a i . 8) ş t i i n ţ a c a r e s t u d i a z ă dezvoltarea sociclăţil ouiencsll din cele m a i v e c h i t i m p u r i p î n ă î n z i l e l e n o a s t r e — S i m b o l u r i ili- c l i ' n i c i i l e rhlmlco m u l t r ă s p i n d i t o . 9) S u b s t a n ţ ă c u g u s t a c r u — I m p o r l a n l u p i e s e d e cultură materială

rămase

K-a

un

găsit

din

întreg

Simbolul

thaliului

utilizează

la

(I 2 9 2 — 1 2 2 5 Negre iuman

şi —

la

care

Ramură

epocile la

Creatorul

războiul î.e.n.)

de

toate tezaur

de

ţesut,

Mare

şl

ne-au a

Istorice

dm

care

acum

Intr-nn

depozit

din

civilizaţiei

noastre

terestre

11)

Cel

mal

înfloritor

rămas

biologiei

şl

Coirstanţa

mare

Ofaş

numeroase

care

«ntlc şl

studiază

larai>n

sltu.il

ani 10)

Iridiu

pe

malul

vesticii.

fenomenele

r.glptulul

al

preţioase

cîţiva Tnmt».

antic Măr»

12)

Salut

eredităţii

VKKTICAL : 1) Una dintre cele mal Interesante piese găsite IR tezaurul i;e

sculpturi

construcţie terială,

tomitane şi

prima

principale

rile

arheologice

tiv

feminin

şi

aflate

în

muzeul

a

omului

unealtă

ajutoare Creator

masculin

ale de

din

omului, bunuri

Locuitori

Constanţa

primitiv.

2)

descoperite

materiale antici

pe

în

Materie

Piese în

de

mal

toate

antichitate.

teritoriul

primă

cultură

de ma­

săpătu­

3)

Diminu­

patriei

noastre

— M i h a l l E m i n e s c u . 4) U r i a ş i — S p e c i e d e o v ă z s ă l b a t i c . 5) P r o n u m e po­ fnntinuare dcA n smeu aiotenslseniatcnvitpuaeait, ta— eX — t oin rTIă rX,U d cpag. A ou,enisaoaecpa,saupoSt> lelţeibticTşăitodtcuăm iă— rnarii poîs năm rSşfreeildulpotetarisănirlcriaeouemdîl. n — pi îndctn7uăie)P or lirausderPim ifătrniueoxaam — ntauepanarmtnM ceiîetascnaicbhcnuiă— V itlr,faeatet.alsm eetN t,aă8) uipr m iceRoaneSelntgcterfauisaueltlcoetîţd-ruunicornoeiasnG tlîăaem nrfţteatiăcrl cailaoaoiclron,naaeg,i aR : t(i) adîo nuim RncooIaerm m pncdauaşi ­,tl­


IGOR ROSOHOVATSKI

Ereditatea 1 Raza violetă luneca vertiginos pe scală. Ea descria spirale complicate, sărea peste gradaţii de parcă le ştergea printr-o tră­ sătură de condei. Hewlett Condyke se lăsă în fotoliu, simţind cum îl părăsesc puterile. Nu mai era în stare să-şi înţeleagă propria-i fire. Sco­ sese din birou, ba şi chiar din laborator tot ceea ce ar putea eventual radia particule neutrino, şi totuşi aparatul de înregis­ trat nu se liniştea. Era ceva inexplicabil. Nimic din ceea ce cunoştea Condyke nu oferea o soluţie pentru dezlegarea acestei taine. Oriunde era aşezat aparatul — în biroul ecranat, în subsol, sub apă —, raza săvîrşea salturi inimaginabile. După ultima experienţă, care a fost fişată cu un număr cu patru cifre, Hewlett s-a simţit extrem de obosit. Fără îndoială, exista posibilitatea emiterii unei ipoteze îndrăzneţe şi frumoase, pentru ca apoi să continue cercetările cu aparate mai puţin sen­ sibile. Dar ipotezelor.

Hewlett Condyke nu era un adept al fanteziei Punctualitatea lui rece şi calmul indiferent

seră proverbiale liza prudentul laborator era

în institut. „presupun". mai important

timp,

poseda

menele

Hewlett nu

după

In loc de „cred" sau „sper", el uti­ Pentru el, un aparat constriiit în decît orice teorie. Şi, în acelaşi

capacitatea

asemănarea

şi al deveni­

lor

de a judeca cu descoperirile

lucrurile

şi

anterioare,

feno­ ci


tocmai după deosebirea faţă de acestea. De aceea se şi afla în impas, neavînd posibilitatea nici să se oprească la o nici

să identifice

fenomenul

neobişnuit

cu

unul

acum ipoteză,

obişnuit,

cuvinte, să treacă pur şi simplu pe Ungă el. Hewlett stătea în fotoliu şi se uita ţintă într-un nişte ochi care nu vedeau nimic. Acolo, în acel colţ,

cu

alte

luminile

violete,

ce se opreau

la marginea

colţ, cu pîlpîiau

aparatelor.

Nu-i

ve­

nea să se gîndească la nimic. Era ca între vis şi realitate. Printr-un efort de voinţă, privi iarăşi scala. Şi deodată îşi aplecă tot corpul înainte, spre aparat. Raza neobosită a apara­ tului limbi alta,

înregistrator părea că dormita şi ea. Era asemenea unei de ceas pe cale să se oprească. Se mişca dintr-o parte în într-un ritm tot mai lent, uniform, indolent.

„Ce s~o fi întîmplat în aceste momente ? se gîndi Hewlett. Acum cînd sînt teribil de obosit şi nu mai sînt in stare să mai gîndesc, raza şi-a încetinit In mod vizibil mişcările, pentru prima oară în toată această perioadă. Se comportă de parcă ar fi... reflectarea gindurilor melc .'" Emoţia murat. asudate,

ce l-a

cuprins

Gîndurila, au început

s-a

manifestat cai

asemenea unor să galopeze.

printr-un biciuiţi

Şi, concomitent, raza începu să se mişte să se mai oprească la gradaţii. înseamnă oare că mă aflu pe cale să dezleg

fără

miterii trebuie

gîndului ? Stop ! îşi ordonă să mă liniştesc !

Îşi frînă gîndurile, picioare, împotrivindu-se.

iar

sie însuşi

ut/or

peatB pc

febril

Acest cule In

neutrino, camere

de gaz în

aparat

acestea parcă s-ar fi Şi iarăşi s-a mtîmplat

speciale,

l-a

o singură

a

creat

fizicianul

fluxuri

Intîi,

ridicat în ceva,

două căruia

forţele

înregistra

construit

din

care

pentru

numărul

parti­ Fronton.

în

molecule. pătrundeau

atomului.

apariţia

sensibile, radiaţii.

perfec­

de

neutre,

interiorul

purta

la

Michel

nimereau

electrice

pe scală

aparate

şi pe acesta

deschizătură

lor

observase : şi nu de-a

lucra

francez

trans­ Mai

radiaţiilor

de neutrini

încărcăturii

şi raza

18. Condyke

înregistrarea

de

transformînd

izotopi Hewlett

pînă

numărul

pentru

inventat

şi, datorită

nucleu,

reau

purta

aparatidui

scală,

misterul

Hewlett.

ÎJiainte Hewlett nu îi acordase atenţie sau poate nu raza începu să se mişte numai în centrul scalei, lungul ei. ţionarea

tre­ iplnările

Apă­

acestora. tot

mai IS —

sensibile, numai

cu


Şi acum îl privea de parcă l-ar fi văzut pentru întîia oarăi Se gindea : „Pretutindeni — în subsol, în batisferă, în laborator — mă aflam alături de aparat. Mă chinuiam, turbam, aveam

\ j

emoţii, fiindcă nu găseam sursa radiaţiilor^ Am căutat-o pretutindeni — în razele cosmice, în mişcarea valurilor şi în influenţa lor asupra învelişului batisferei, în însuşi acest înveliş, pretutindeni —, dar numai în mine nu. Dar poate că eu eram a c e a s t ă sursă şi activitatea intensă a creierului meu făcea să se mişte raza ?" Şi-a imaginat cum străbat întreg universul, pătrunzînd

i î i \

uşor

în stele,

a î e gîndirii". lumi

fluxuri

de particule

Ele pot fi captate

şi pot fi înţelese

neutrino de fiinţele

enigmaticele raţionale

din

,

„unde

i

diverse

î

de ele.

i

Hewlett se încruntă. Nu-i plăceau exagerările, nici chiar'ţ în imaginaţie. Oare pe baza concluziilor mele se poate găsi o I explicaţie a fenomenului care are loc cu ocazia telepatiei ? se 1 gîndi el. Nucleul atomului nu rămîne indiferent faţă de trans- ] formările orbitelor electronice şi ale forţelor dinăuntrul atomului. Ca răspuns la orice eveniment, acest nucleu radiază/ diverse fluxuri de neutrini. Cînd aceste fluocurî ce străbat uşor ] pămîntul şi stîncile, marea şi copacii nimeresc în creierul omu- i lui, care posedă memorie faţă de o anumită frecvenţă, pătrun-i zind în nucleul atomului, ele provoacă transformări lor dinăuntrul acestuia, precum şi ale orbitelor Aceasta dă naştere în creier unor fenomene..^ Hewlett se reţinu : de altfel, acestea s î n t doar melCi Acestui fenomen, ca şi tuturor celorlalte, zeci de explicaţii diferite, Toate vor părea juste,

ale forţej electronice^ i Dar, imediat.i presupunerile i i se pot 0 ă s i | şi nici u n a nu-^

va fi justă...

I

Hewlett simţi o puternică ameţeală. Se lăsă pe speteazaî fotoliului. Camera căpătă o culoare roşict Hewlett vedea pei podea şi pe pereţi limbi de foc şi de sînge. Armele sdnteiau^l Cineva era ucis, altcineva chema în ajutor. Din ceaţă au apăruta, două mici siluete omeneşti. Hewlett vedea feţele lor uimitoare..^ De pe muntele acoperit de tufişuri portocalii lunecă la valej un monstru metalic polipod, iar oamenii, nu se ştie de ce, au\ încremenit pe loc şi n-au putut să fugă din faţa lui. Ce sa vai întîmpla cu ei? — se gîndi cu desperare Hewlett. 2 Ochii monstrului străluceau puteinic — erau ochi de omi de furie — şi deodată din el ţîşni o s t r ă f u l g e r a r e . ; Apoi, viziunea se risipi, dispăru asemenea unui miraj. Res-' pirînd cu greutate, Hewlettîşi şterse cu mîneca broboanele de'^i

plini

•i ii


sudoare de pe frunte. Privirea lui căzu asupra scalei aparatului de înregistrat. Raza violetă îşi încetinise dansul. Ce-o fi însemnînd asta ? se întrebă Hewlett. Şi deodată, fură nici un motiv aparent, simţi cum. îl cuprinde frica.

— Atunci

pe deseară,

—~ Pe deseară.

Heio

Emy ! Sărută

! puştiul

din partea

mea.

Lăsă incet telefonul în furcă. Laborantul, văzînd expresia feţei lui Hewlett, tuşi în mod semnificativ şi se năpusti afară din cameră, probabil ca să-l mai bîrfească puţin pe tata Con­ dyke. Hewlett îşi zîmbi sie însuşi. N-au decît să bîrfească dacă asia îi distrează. N-ai ce să-i faci. Se spune că atunci cind un bărbat devine tată pentru prima dată se prosteşte de bucurie. Şi dacă acest lucru se întîmpla cînd bărbatul are peste patru­ zeci de ani, procesul se desfăşoară, după cum se vede, într-un ritm furtunos. Hewlett se grăbi să se ascundă în birotd .iau şi aici zîmbi in voie. Aici nu existau martori ncdoriţi ; numai aparatul de înregistrat putea imprima pe bandă gîndurile şi sentimcni lui neobişnuite. }şi aminti de băieţelul său, Ken, un grăsan trandafiriu, cu gropiţe în obraji. „Leit taică-său" — s p u n e a u vecinii. „Chiar şi nasul îl are puţin strîmb, ca tine" — glumea Emy. Hewlett era fericit şi pentru că băieţelul cîntârea mai mult decît alţi copii de aceeaşi vîrstă, şi pentru că avea o poftă de mîncara grozavă, şi pentru că nasul îi era puţin strîmb ca la taică-său. De fiecare dată cînd se pieptăna în faţa oglinzii, Hewlett îşi amintea de bunicul său cu care semăna. Încă din copilărie era fericit de această asemănare, mai ales că îi oferea nume­ roase avantaje. Singurul dintre toţi nepoţii, el avea dreptul să se joace cu pipele afumate ale bunicului, să treacă cu degetul pe tăişul pumnalului său. Şi, de altfel, nu era minunat să se­ meni cu bunicul — un uriaş elegant, întotdeauna cu un baston in mină, cu favoriţii puţin ondulaţi, pe faţa bronzată mereu zîmbitoare ? Păcat numai că faţa lui Hewlett era puţin asime­ trică — jumătatea din dreapta era vizibil mai mare declt cea stingă. „Cind un om începe să se compare cu bătrînii şi copiii — îşi spuse Hewlett — , a c e s t lucru nu înseamnă decît că îmhutrîne.şt.e". Dar nici aceat glnd na putu su-i umbrească bucuria.


Nu avea nici un chef de lucru, iar pînă la sftrşitul zilei, de muncă mai erau două ceasuri, fără a socoti pauza de un sfert de oră pentru ceai. in timpul căreia se discutau toate noutăţile. Fără să se grăbească, Hewlett îşi scoase din seif carnetul şi citi ultima pagină ; apoi se îndreptă spre noul receptor, care purta numărul 43 şi era de zece ori mai sensibil decît nr. 18. Acesta din urmă nu era capabil să înregistreze radiaţii mai slabe decît cele ale creierului. O bandă neagră, nesfirşită luneca din aparatul de înregis­ trat, şerpuia şi apoi se întindea intrind în aparatul analizor, aşa cum intră aţa în ac. De un an şi jumătate de cînd lucra cu acest receptor ultrasensibil, Hewlett Condyke reuşise să afle cîte ceva, şi corespunzător cu aceste date l-a numit „A.I.I." — aparat de înregistrat informaţii. El stabilise că nu numai cre­ ierul omului, dar toate organismele, toate obiectele, metalele, copacii, valurile mării radiază fliLXuri de particule neutrino de o a7iumită frecvenţă şi intensitate, ca un fel de unde speciala. Fiecare combinaţie de ato7ni apărută în ele, fiecare mişcare de electroni, fiecare schimbare a nucleelor atomice pune în miş­ care raza „autograful"

violetă a aparatului său.

In felul acesta, aparatul în univers, atît cit îi permitea

de înregistrat,

lăsînd

înregistra tot ceea sensibilitatea.

pe

ce se

bandă petrecea

Hewlett îşi dădu seama că are frisoane. Camera căpătă o culoare stacojie, Hewlett ştia : acum va apărea o viziune de coşmar. După ce avjisese prima halucinaţie, accesele s-au repe­ tat ş i de fiecare dată se vedea în mijlocul unui incendiu. Dincolo

de ferestrele

gerie, care se scurgea De pe munte luneca

biroului,

cerul

căpătă

o culoare

şuvoaie pe geam. Cineva în jos monstrul polipod,

răcni oamenii

sinînfiorător. trăgeau

în el. Pierzîndu-şi conştiinţa, Hewlett se prăbuşi. Trupul convulsiona şi capul i se lovea spasmodic de podeaua din terial plastic...

Toamna trecea c u p u f i n aur roşcat asupra

cerului,

neauzită frunzele

acoperind

umezeală. Pe acest fundal limpede zborul sprinţar al

prin parcurile copacilor, aruncă emailul

său

puţin înceţoşat păsărilor.

Kievului. o boare

albastru apărea

de

i se ma­

Atinse ceaţă

cu o deosebit

uşoară da


Un om cam de vreo douăzeci şi cinci de ani, concentrat, cujundat în propriile sale gînduri, se opri la coiful dintre strada Puşkin şi bulevardul Şevcenko, aruncă o privire păsărilor şi, deodată, un zîmbet zburdalnic de copil îi apăru pe faţă şi fluieră puternic, speriind păsările, pentru ca ele să zboare şi

mai sus.

Apoi plecă mai departe, legăntndu-şi umerii şi parte şi alta. Urcă în fugă treptele largi, cenuşii, pînă la etajul lea. In întîmpinare i se grăbi un alt tînăr îmbrăcat halat alb. — Salut, Jenea. Iar ai dormit prea mult ?

privind

într-o

al

doi­ într-un

— Lasă-te, bătrîne. Măcar astăzi nu mă pisa şi tu, în marii experienţe. Te duci în vivariu, Boris ? Boris dădu afirmativ din cap şi o luă pe coridorul alb. Deschise uşa, pe care era scrisă litera „Y". Aici se afla o secţie a vivariului. O adevărată colecţie mo7iştri. Pisici fără urechi, şobolani cu două cozi, cobai Clini cu picioare tremurînde, iepuri de casă chei...

ziua lung, de orlfi.

Boris se uita la ei cu tristeţe, stînd lingă reţeaua de nietal. Vivariul de monştri continua să crească. Părea că întruchi­ pează greşelile oamenilor de ştiinţă, accidentele întlmplătoare care nu puteau fi încă prevăzute. Este adevărat că de cînd în laborator a apărut „A.I.I." — aparatul de înregistrat infor­ maţii după sistemul lui Condyke — numărul monştrilor noi a scăzut mult. Şi totuşi, experienţe pe oameni, chiar pe bol­ navii incurabili, nu puteau fi începute. Deşi marea experienţă de astăzi avea poate să schimbe această stare de lucruri... Boris alese cîţiva iepuri de casă şi patru cîini. Dacă se vor transforma în animale normale, înseamnă că... El se gîndi: Iată, noi pregătim o armă împotriva bolilor, poate una dintre cele mai eficiente din cîte i e - a cunoscut ome­ nirea. Cu ajutorul ei, vom putea, la nevoie, să schimbăm ere­ ditatea, să restabilim norma obişnuită, să creăm noi specii de animale şi plante. reţia fenomenului diană. Dar dacă

Dar nu ştiu care există ne-am gîndi

de ce ne gîndim rareori la dincolo de munca noastră mai des ? Ne-ar împiedica

mă­ coti­ sau,

dimpotrivă, ne-ar ajuta în muncă ? Şi prin minte i se perindară oameni chinuiţi de boală, infirmi, care aşteaptă vindecarea sau chiar cei care nu mai cred în ea; îşi imagină desperarea mamei care a născut un copil-monstru; deznădejdea omului care s-a îmbolnăvit din vina

8

vre^mui

strămoş...


Se auziră

paşii

grei

ai

preparatoruluL

Pregăteşte-i penlru experien{ă pe aceştia, spuse Boris, arittnd animalele. Se întoarse în laborator. Eugen glumea cu ceilalţi cercetiitori, zângănindu-şi eprubetele. Astăzi, artileria lui grea, apa­ ratele ultrasonice. de electroforeză şi ultracentrifugele stăteau nmctive. Enzima pe care o prepara din bacterii era pregătită tntr-o cantitate suficientă. Mai rămînea de analizat o cantitate suplimentară de acid n u c l e i c şi apoi se putea începe marea' experienţă. Boris trase spre sine un mojar şi începu ad amestece în el cu un bastonaş de sticlă, înfă?urînd pe acesta nifte fire albe, lipicioase. Urmărea ca pe virful bastonaţuiui aă se formeze ceva asemenea unui tampon de vată. Acest ghemoloc trebuia curăţat cu spirt, iar apoi studiat. Era o muncă cotidiană obiş­ nuită. Dar uneori Boris işi dădea frîu liber închipuirii. Sc simţea cuprins de o emoţie care — dacă nu s-ar fi jenat de asemenea cuvinte — putea fi numită, pe drept cui>tnt, o emo­ ţie vecină cu veneraţia. Cit de strlns legată este fantezia de realitate ! se gindea el. E suficteiit să vezi in mod just ceva încă fantastic şi îţi şi ima­ ginezi că este real. E suficient să priveşti într-un mod deosebit realitatea, şi pe dată te uimeşte caracterul ei fantasiic. Privi firele albe care se infă^urau pe bastonaş. Era acidul dez(fxiribo7iucleic, ADN. Trei litere care se puteau InlUni tn toate manualele de genetică şi care însemnau uneori desperare sau speranţă, suferinţă sau bucurie. Pentru că in ADN, în construirea m4)leculelor lui, iţi trage rădăcina, programul îm­ bierilor ţi reacţiilor succesive din celulă, începutul acelor uimitoare transformări care duc la formarea trăsăturilor individu^ale, a particularităţilor organismului viu. Culoarea ochilor, profilul, forma piciorului şi ceea ce îndeobşte se numeşte pre­ dispoziţie spre o boală sau alta, şi uneori chiar boala însăşi — monstruozitatea, oasele moi, surzenia, orbirea, nebunia —, toate acestea sînt legate de ADN. Şi oare nu era de-a dreptul fantastic că această substanţă. ale cărei sclUmbări im,perceptibile duceau la sdiimbări defini­ tive în ereditate, ei, Boris, $t tovarăşii lui o produceau artifi­ cial în retorte, o înjăşurau pe bastonade de sticlă, o modificau corespunzător cu plamirile lor. • ;»i Şi ADN-ul pe oare îl răsucea acum era schimbat arUficial. E{ trebuia să provoace creştere a blanei şi

O

in organismul să întărească

iepurilor picioarele

lipsiţi de ptr u trcmurlndo alo


Clinilor. El trebuia să readucă la normal ADN-ul conţinut in celulele acestor animale. Dacă erperienţa va reuşi, se poate trece şi la tratamentul asupra oamenilor. Este adevărat că nu e lucru uşor şi nici simplu să obţii acest ADN cu miUaţii diri­ jate. Pentru aceasta, în retortă se depune o emimă, puţin ADN de un anume tip, care serveşte drept, model pentru con­ strucţia viitoare, iar „cărămizile" sînt părţile componente ale acidului nucleic, bazele lui azotate. Componenţa „cărămizi­ lor"

este

concordanţă rămizile"

puţin

schimbată.

minimă între

ele

Enzima

şi începe cu

aceeaşi

nu

ob.seruă

să muncească. consecvenţă

Ea cu

această

ne-

îmbină

„că­

care

au

fost

îmbinate ele în model. ADN-ul astfel obţinut este de tipul modelului, dar totodată e şi puţin schimbat. Apoi se trece la siudierea lui. Odinioară, această etapă a cercetării era cea mai anevo­ ioasă şi mai îndelungată. Acum însă, de cînd laboratorul po­ sedă „A.I.I.", munca a devenit simplă şi rapidă. Dacă muta­ ţiile sînt apropiate de cele prevăzute de program, acest ADN este injectat animalelor. Dar nenorocirea constă în faptul că schimbările sînt în­ totdeauna aproximative. Nu este posibil calculul precis al can­ tităţii de „cărămizi" modificate în reacţie, precum şi gradul mutaţiei. Deviaţiile, chiar cele mai neînsemnate sînt suficiente pentru a anula toată munca. Boris purifică ADN-ul căpătat şi îl duse la aparat. Apoi declanşa analizorul. în ferestruică apăru linia roşie zimţată, cea prevăzută de program. îndărătul ei trecea banda aparatu­ lui de înregistrat şi zimţii coincideau. Cu ochiul liber păreau să coincidă, dar Boris ştia că atunci cînd im privi filmul vor apărea limpede micile devieri. Fără impreciziuni nu se poate, oftă el. Ne apropiem mereu de adevăr, de ideal, şi niciodată nu-l atingem. Trebuie să ne mulţumim cu ceea ce-i posibil. In laborator intră profesorul Rostislav Ilici, cărunt, dar cu o siluetă tinerească. Se apropie de Boris şi începu sâ-i ră­ sufle lingă ureche. Apoi spuse, adresîndu-se tuturora : — O să injectăm animalelor doza de bază. între timp, Boris

să verifice ...Au trecut vizitau de cîteva marcat

schimbările

şi să prepare cantitatea suplimentată. cîteva săptămîni. Cercetătorii laboratorului ori pe zi secţia I a vivariului. Unii au şi re­ prevăzute

de program

în starea

animalelor


supuse experienţei. un fel de îmbinare

Atmosfera de nerăbdare

Pe neaşteptate

au murit

din şi doi

laborator triumf.

iepuri

era

de casă.

neobişnuită Din

:

ce cauză

?

Acest lucru nu s-a putut încă stabili. Rostislav llici şi Boris ou umblat în zilele acelea cu ochii roşii de nesomn Se spărgea tnultă sticlărie, dar fără nici un folos apreciabil. Chiar la intrarea în vi7mriu Boris dădu de Eugen. — Ascultă. Borea, şopti acesta pe un ton conspirativ, si •plecăm astăzi mai devreme. La cinema se dă o nouă comedi°. Boris nu răspunse nimic. Dar parcă e aşa de uşor să scapi de Eugen ? ! Am auzit că sînt nişte situaţii... Boris

se înfurie

— Cum

:

de eşti

în stare...

tocmai

acum

? !

]7itră în vivariu şi se uită la animalele experimentate. doi iepuri de casă arătau prost. In schimb, la ceilalţi, creştea în mod vizibil. El îi privea şi pentru nu se ştie a cita oară îşi oameni desperaţi, care nu mai credeau în însănătoşire... durile

lui au fost întrerupte de glasul lui — îmi permiteţi să aflu ce gînduri să lanseze creierul dumneavoastră ? Boris y,nitiv i i anunţă

simţi

că de furie

cu el sau... Se extrem de calm

devine

întoarse :

Eugen : măreţe

se

Sau

se ceartă

palid. spre

Eugen

— Înţelegi, mă gîndeam că sîntem în problemei, iar între timp oamenii suferă. imaginezi ce lucru îngrozitor este idiotismul moi... Sau cine ştie ce altă boală... Eugen

se încruntă,

deodată

spuse

apoi

pe un ton

vru

şi,

imagină Gîn­ pregătesc acicn

reţinîndu

pragul soluţionării Şi ce chinuri ! Iţi ereditar sau oasele

să răspundă

extrem

încă părul

de serios

printr-o

glumă,

:

— Vecina mea are o fetiţă. Are opt ani, dar nu pronunţă nici un cuvînt. Iar în ochi îi trec uneori sclipiri de înţelegere Şl deseori de suferinţă... Apoi adăugă pe acelaşi ton : Am putea rămîne două ore după lucru... Ce crezi... Acum, Boris simţi cum zîmbeşte involuntar : vîrsta nu l-a schimbat de loc pe Eugen. Alţii îmbătrînesc, se transformă, devin mai serioşi sau, în orice caz, mai puţin exuberanţi, iar acesta a rămas acelaşi ca la institut. E mereu pradă dispoziţiilor sale sufleteşti, Boris minute —

11

ieşi auzi

se apucă din chiar

Ce zici,

ba de una,

laborator la urechea

bătrîne,

ba de

şi se cufundă lui

o întindem

şoapta

alta. în muncă.

comipirativă

la cinema

?

Peste :

cîteva


4 — Hallo,

Hem

!

Hewlett nici nu întoarse capul. Ştia că acolo, în spatele lui, prin nşa întredeschisă, intră acum siv Ronald Tine, uscat ca un ţîr, îmbrăcat cu o haină roasă, unul dintre savanţii cei -mai influenţi, în care se îmbinau perfect viclenia unui misit, precizia unui matematician şi imaginaţia unui poet. Tine ocoli aparatul de analiză şi-l privi pe Hewlett faţă. — Heio, noi ne cunoaştem de mult şi putem vorbi <.'his, spuse el. Condyke înţelese de ce a venit Ronald. Ar fi putut reproduce tot ceea ce avea de glnd să-i spună profesorul, toate „hm"-urile, „ştii"-urile, „n-ai ce-î face" şi „capul

drept

ri

deschiar cu sus,

bătrîne". El simţea că lui Tine îi vine greu să vorbească veni în ajutor: — In absenţa mea, munca poate fi dusă de Huxley. băiat de treabă şi o să facă faţă... — Da, o să facă treabă. Iar dumneata şi să te odihneşti... Hewlett nu dădu nici o importanţă lui să-i

Tine.

Dacă

ar fi

fost

în locul

său,

trebuie

fi

E

să te

ultimelor

ar

şi

un

tratezi

cuvinte

vorbit

îi

la fel.

ale In

loc

rele

răspundă, adăugă calm : — însemnările şi schemele pentru Huxley Sint In serta­ numărul unu şi numărul doi. In sertarul numărul trei se

află

materialele

Se Hewlett —

pentru

dumneata.

ridică greoi din fotoliu cu capul tras între umeri Asta-i tot. Adio, Kcm.-

Tine privea faţa indiferentă •părea mai strîmbă ca înainte,

iar

în jos, trădînd o mare oboseală. — îngrijeşte-te, Hew, şi noi bit profesorul şi ieşi din încăpere. bun de la aparatul său ? se gîndi mai

greu de obiecte Hewlett stătu

înregistrat. petrecute importanţă 12

Probabil aici

şi întinse mîna. părea gheboasă.

a declanşat are.

boala

lui

a lui Condyke. Doar gura li colţurile buzelor erau lăsate o să te vizităm, Poate Tine.

decît de oameni... un moment privind că surmenajul

Umbra

pronunţă

că vrea Uneori ţintă

pricinuit ce dormita

să-şi ne

ia

aparatul

gră­ rămas despărţim său

de zilele

şi

în el. De

altfel,

de

nopţile ce


Durerea surdă din ceafă s-a intensificat şi s-a tîmple, cuprinzînd capul ca într-un cerc de fier. Medicul spusese atunci, la prima criză : —

Viziunile

n-au

nici

o legătură

cu

întins

spre

munca.

Apoi, cînd accesele au devenit mai dese, medicul pronunţă sentinţa : — Ai o boală fenomenală, extrem de rară, înrudită cu epi­ lepsia şi cu alte psihoze ciclice. Doctorul căuta în zadar să dea feţei sale o expresie de simpatie prietenească. Apoi întrebă : In familia dumitale n-a fost nimeni alcoolic ? — Dar narcoman nu ajunge ? glwni Hewlett, deşi nu-i ardea de aşa ceva. în faţa lui apăru imediat imaginea bărbatului uriaş şi ele­ gant, cu care semăna şi cu care se mîndrea. Atunci, la medic, nu ştia încă totul. Iar mai tîrziu, cînd crizele au devenit tot mai dese, el a citit cîteva cărţi de psihiatrie şi a aflat ce-l aş­ teaptă. Pentru că şi viziunile de coşmar au o denumire ştiin­ ţifică. Hewlett întinse mina dreaptă, trase sertarul, desfăcu un pacheţel cu casete, în care intra şi luminai. Sipiţi un gust amar pe limbă şi înghiţi fără să mai bea apă. Citeva minute să treacă şi va putea merge acasă, fără să se teamă că va avea o criză pe stradă. Aruncă o privire în laborator, oprindu-se mai mult asupra aparatului de înregis­ trat. Păcat că n-a reuşit să lămurească natura undei. I-a rărnas prea puţin-timp — o perioadă scurtă împărţită prin cîteva crize şi al cărei sfîrşit era sau moartea sau demenţa. Hewlett simţi o dorinţă acută să ia un obiect greu şi să spargă acest receptor blestemat din cauza căruia şi-a secat cre­ ierii. Cîte minute şi ore preţioase au fost sacrificate pentru acest aparat! în timpul acesta ar fi putut să-şi vadă prietenii, să petreacă, să călătorească. Sau să fi inventat un leac împo­ triva bolii, împotriva eredităţii blestemate. Şi să nu facă prostii... îşi muşcă buzele aproape pînă la sînge. Se temea să se gîndească la fiul său, la faţa acestuia, care semăna atît de mult cu a lui. Alţii transmit copiilor o memorie bună, o sănă­ tate de fier. Ic insuflă voinţa dîrză de a învinge, necesară în societatea capitalistă crudă, nemiloasă. „Iar eu i-am dat lui Ken blestemul meu, care îl va face neputincios. Nu aveam dreptul să fac un copil! Dar nu ştiam..., încercă el să se justi­ fice în faţa propriei sale conştiinţe. Nici nu puteam şti. Şi nici nu este obligatoriu ca şi fiul meu să moştenească... poate să nu sufere de aceeaşi boală. Şi chiar dacă prin

13

apoi, El eredi-


iate i s-a transmis o oarecare predispoziţie, există şanse să nu se îmbolnăvească. Dacă va c r e ş t e şi va trăi liniştit, fără trau­ matisme psihice... Dar cine dintre noi trăieşte liniştit, fără traumatisme, în această lume, unde ameninţarea distrugerii totale atlrnă în permanenţă asupra ta şi asupra celor dragi ţie se întrerupse el cu răutate şi văzu limpede faţa lui Ken cu gropiţe în obraji. Jumătatea din dreapta a feţei era mai mare decît stingă. Asimetrică, diplastică, îşi aminti el cuvintele din m,anualul de psihiatrie şi simţi cum încremeneşte de groază. Ce-i de făcut ? Cum să-şi salveze copilul ? Să-l omoare cit timp e micuţ şi nu înţelege nimic ? ! Se parc că e singura so­ luţie. Aşa acţionau şi cei din Sparta cu copiii bolnăvicioşi, cu infirmii. Căuta să-şi gonească din minte gîndul înspăimîntător, dar acesta continua să-l obsedeze. Se ferea să se uite la aparatul de înregistrat, se temea că se va arunca asupra lui şi va distruge acest blestemat „A.I.I." care prinde informaţii din univers, dar este neputincios să le transforme. Ah, dacă ar fi ştiut înainte cărei probleme să-şi consacre viaţa, cum să trăiască ! Dacă ar fi ştiut ! Hewlett Condyke ieşi cu un pas măsurat din camera sa de lucru,

şi

închisa

uşa după sine. Intră în autobuz, cumpără un bilet de la tînărul care fluiera ceva vesel, şi urcă la etajul de sus, unde

îşi

luă

rămas

taxator, putea

fuma. Trăgîyid Aproape toţi

călători. Hewlett

din erau

bun

cu răceală

de la

pipă, Hewlett privea cufundaţi în citirea

laboranţi

cu atenţie ziarului.

pe Şi

aruncă o privire asupra paginii din faţa vecinului său. I-au sărit în ochi titlurile mari : „O nouă ameninţare în Orientul Apropiat", „Noi adăposturi atomice ale firmei Wafreri". Asta mai lipsea, se gîndi el răzbunător. Poate că dacă aş fi trăit într-o lume liniştită, raţională, scînteia ce mocnea nu s-ar fi aprins. Încă din depărtare, cu două colţuri mai aproape, văzu dea­ supra străzii Picadilly o imensă reclamă luminoasă — capul unui nou-născut, priveşte mulţimea,

cu ochi care sclipeau. S-ar p��rea că acest apreciind cam la ce s-ar putea aştepta

cap de

la aceşti oameni, ce pregătesc aceştia pentru el. Hewlett coborî în piaţă. O clipă se opri Ungă statuia de bronz a lui Eros. Zeul dragostei şi-a întins arcul şi şi-a pregătit săgeata pentru o inimă în aşteptare. Dar ce însemna dragostea pentru Heivlett dacă fiul său n-ar fi trebuit să se nască ?...

14


De uUfel, se gîndi el, parcă alfi părinfi cînd li se nasc copiii cunosc destinul lor ? Oare noi nu-i otrăvim cu obiceiu­ rile şi normele noastre, jără să ne mai gîndim că în timpurile noi în care vor trăi aceşti copii aceste norme şi obiceiuri vor fi o piedică în viaţa lor ? Noi căutăm să-i creştem după chipul şi asemănarea noastră, ca şi cum am fi cea mai bună va­ riantă, etalonul de platină după care trebuie să se comporte copiii... Hewlett trecu piaţa şi o luă pe cheată. Treptat, reclamele şi vitrinele începea cartierul Soho — adăpostul tierul locuinţelor mobilate. Aici, bunicile şi mamele, ţinîndu-şi copiii toare îşi spălau pletele în jocuri de nul catifelat, stăteau aşezate perechi Hewlett căuta să-şi întîrzie Se temea de hotărîrea obsedantă salvare rire,

a pînă

voinţa. In a unui

fiului cînd

său. nu

cuprins

cît mai mult care sălăşluia să-şi cu

sosirea în el ca

înăbuşe totul

şi

bere

neagră

Hewlett intră în iec. Alături de el, la afumaţi. Pe gîtul lor

şi

nişte

litere

acasă. unica

această nu

Să cîştige timp ! faţa casei lui se vedea limpede firma „pub" — o circiumă de cartier. Pe firmă

o cană cu dc fier".

ani.

Trebuia

l-a

o stradă lungă şi întorto­ deveneau tot mai rare, pictorilor, al poeţilor, car­ în grădiniţe se pUmbau de mină. Sălciile plîngăapă, iar în parc, pe gazo­ de tineri.

grosolane

hotă-

i-a

subjugat

era

binecunoscută zugrăvită

: „La

calul

pub, comandă o cană cu bere şi un o altă măsuţă stăteau doi marinari vînjos şi bronzat se vedeau urme

bifcam albe.

Acest pub are o vechime de peste o sută cincizeci Aici venea şi bunicul său... Şi deodată, deşi Hewlett căuta să se stăpînească din

de toata

puterile, gîndurile primejdioase au smuls zăgazul şi i-au inundat creierul. El a văzut ce se temea cel mai mult să vadă : pe bunicul său aşa cum îl văzuse ultima oară — cu părul murdar, nepieptănat, căzut peste ochi, cu spume la gură. Căuta să se smulgă din mîinile unor paznici voinici... Şi această soartă, conform legilor crude ale teaptă şi pe Hewlett, şi poate chiar pe fiul cum

Hewlett bunicul

aruncă

şi-l

oarbe,

simţi că se sufocă de ură. El văzu parcă se joacă cu el, cum îl saltă pe genunchi, prinde

în

torie chineză de opiu... mecate i se perindă

15

naturii său.

aer... Stă prin

Dar

iată-l

pe

bunic

culcat pc o rogojină creierul său ameţit.

îl

aş­

aievea cum îl

într-o şi viziuni Iar apoi

fumăfer­ se


întoarce în Anglia natală, la logodnica lui. în valiză, alături de aurul jefuit, se află şi otrava, precum şi două pipe de fumat opiu. Desigur, el nu se gtndeşte că va transmite singele său otrăvit de opiu şi structura dezechilibrată a celulelor nervoase fiului, nepotului, strănepotului, lată însă că se naşte un copil cu nasul tatălui, cu ochii blînzi ai mamei, cu bărbia bunicului şi... Şi dacă el va nimeri în aceste condiţii, în lumea bolnavă şi dementă, „Calul de fier" îl va duce pe acelaşi drum... Şi parcă în ce lume poate nimeri un copil dacă nu în cea pre­ gătită de părinţii lui ? Hewlett împinse farfuria cu mîncare, aruncă o monedă pe masă şi ieşi în grabă pe stradă. în cap simţea cum îi scrîşnesc nişte pietre de moară. Vorbind despre o lume mai bună, îi trecea lui Hewlett prin minte, noi lăsăm urmaşilor noştri celule otrăvite de alcool şi de narcotice; legile otrăvite de prejudecăţi; norme care încătuşează mai rău decît cătuşele condamnaţilor; tre­ burile noastre neterminate, care conţin mai multe greşeli decît adevăruri; speranţele nerealizate, care pot fi distru­ gătoare..-. Clătinîndu-se, Hewlett urcă scara de lemn. Se opri Ungă uşă. Avea groază să intre, pentru că de îndată ce îl va vedea pe copil se va gîndi la salvarea lui. Şi iarăşi din bezna care ii năpădea treptat mintea izbucni acea hotărîre..t Hewlett înghiţi deodată două casete^ Apoi sună. Emy i-a deschis uşa, Emy a lui, zveltă, proaspătă, mirosind o parfum, ca o floare de seară. Deasupra frunţii mici şi bronzate se ridica într-un val frumos părul vopsit într-un blond aproape albi — Ai întÎ7-ziat, Hew. Ce s-a întîmplat ? — Soţii nu ciuna, răspunse pline

Emy se prăjită — De

trebuie întrebaţi, ca să nu se înveţe cu el, trecînd în cameră^ Se aşeză Ungă

apropie de el, luă cu şi pregăti cafeaua de

ce nu

te duci

să te uiţi

la

un cleşte seară. Ken

cîteva

? întrebă

felii

— în

16

Ai

să te însănătoşeşti.

Şi

tu

ştii

asta

prea

de

ea.

— Ştii bine că peste cîteva zile mă internez la de psihiatrie, răspunse el încruntat. Hewlett observă că Emy tresare. Pentru o clipă o tăcere grea şi apoi ea spuse cu multă convingere ; El nu-i'răspunse. ceea ce nu voia

min­ cămin.

spitci^"'.! se

lă.să

bine.

Emy poseda rara calitate de a nu crede să creadă şi să păstreze speran4a. Ea nu


putea treaba

să înţeleagă că el este un om sfîrşit. Dar asta-i ei... Simţea prezenţa ei şi aştepta ca ea să plece. Tăcerea de­ venea tot mai fragilă, tot mai fărîmicioasă, ca praful de puşcă uscat... Probabil că şi Emy a remarcat acest lucru. Ea îl rugă pe un ton implorator: —

Uite-te

la mine,

Hew,

priveşte-mă.

El făcu un efort şi întoarse spre ea un obraz cu ochii nesimetrici şi cu pupilele nemişcate, asemenea a două bucăţele de cărbune negru. Dar şi acum, în adîncul ochilor lui, sclipea o curiozitate desperată, de la un om străin şi observa

parcă se gîndea la cu pasiune această

tcptînd ce-o să i se mai întîmple..^ Ea îşi dădu seama de aceasta şi spuse plină de admiraţie : — Hew, eşti un adevărat savant.U

sine însu.şi persoană,

încet,

cu

o

ca aş-

uimire

El zîmbi — pentru o clipă doar — şi ea, căpătlnd curaj, se apropie de el. Fără să ştie de ce, el începu să fredoneze un c'mtecel de copii, semiironic, „Vei fi un mare om de ştiinţă, Jonny". Emy izbucni în rîs. — Fredonam în glnd acest cîntec, iar tu l-ai continuat. El se gîndi la radiaţiile de neutrini care i-au transmis cîntecelul fredonat de ea şi simţi dorinţa ca aceste raze nevă­ zute să devină palpabile şi tot atît de moi şi de mătăsoase ca părul lui Emy sau pielea lui Ken> Această stare a durat doar^ cîteva minute, căci reuşi să se stăpînească.

„Fără

sentimentalisme!

îşi

ordonă

teri, n-ai

te va cuprinde o speranţă falsă şi vei face dreptul". Sîntem singuri ca şi frurw.cle unui copac, cf^a sîntem creaţi de la începutul începutuluu în creierul tastice ; peste fire între larei

se gîndi

său bolnav au început să apară viziuni prăpăstii şi hăuri nesfirşite, asemenea

nevăzute, lunecau ele oamenii, leii, Se gindea

el.

prostii,

: sînt

fluxuri pietrele,

legat

de particule neutrino, peştii, oceanul, sistemele

de oameni

şi prin boala mea ble.itemată..i Văzu parcă aievea ultimul acces clocotinde, norii stacojii care cădeau

numai

prin

Altmin­ la

care el.

Şi fan­ unor

legînd ste­

aceste

fluturi

demenţial al lumii: parcă pe Pămlnt,

apele bucăţi

17


de

clădiri

şi

planetă. într-o

Vor

de

subterană

sfîrşit pe existat...

copaci

rămîne

aruncaţi

doar

adîncă,

care

raza

se află

prin

aparatul

aer.

vieţii bine

neostenită

şi banda

violetă

imprimate

Sjirşitul

de înregistrat, variantele

a tot

pe ascuns jără

ceea

ce

a

Hewlett simţea cum îi crapă capul. Înţelese că accesul nu mai poate fi preintimpinat. ll cuprinse o furie îngrozitoare, nestăpînită. Ce caută aici această femeie ? De ce ţipă copilul ? De ce ţipă copilul care nu trebuia să se nască ? ! Emy văzu pumnii lui strînşi Şl proeminente. O cuprinse teama Ea se apropie de aparatul de radio

Boris uşor. In leculelor.

întoarse ferestruică

şi vinele gitului de a rămîne singură .şi îl deschise.

butonul şi centrifuga porni cu un apărea limpede curba precipitării

Aruncă o privire rapidă spre zile neobişnuit de serios. Uneori fi stat de vorbă cu sine însuşi. Privirea lui timp distrată

fără

— Trebuie să discut ceva cu tine şi cu profesorul, de veste Eugen. Să trecem acum pe la el. dădu

Orice inutil să Poate

Boris a lui

din

întîlni Eugen.

umeri,

privirea

dar

îl

opoziţie este inutilă, încerc să ghicesc ce

că a inventat

ceva

util,

în oficial într-un rul

prezenţa şi ocupat. alt

arboră

— Spune putinţă şi mai Iiifi

18

Trebuie .ji nici

urmă

pe

dar

sînt

ne

tot

va

aer

nu grav

repede ce la subiect.

i-a şi ai

menţionat însă expresia glacială

dat cu de

şi în

tovară.şul

glas

spus,

că nici a feţei

său. totul aiurit.

şanse cu

na

propria

sa

devenea deosebit ca Eugen să fie

de luat

drumul.

un

atîtea

ace­ spuse

este cu acest

asasina

lui Eugen, profesorul Dar cînd fusese vorba

laborator, un

interiorizată

gîndi el. Şi aşa va spune acum

va spună o nouă anecdotă sau ipoteză despre racheta fotonică.

zumzet mo­

Eugen. Ace.^ita era de citeva mişca din buze de parcă ar

laşi

Boris

încordate cu el...

Văzîndu-l, de

dar

profeso­

om

ocupat

cît

mai

tomil utilizat lui nu făceau

spuse

precis de vreo

: cu

Ro.'itislav impre-


sie asupra lui Eugen, El se aşeză mai aproape de profesor şi descrise un gest cu mîna, asemenea unui dirijor : — Cu ce ne ocupăm în laborator ? întrebă el şi tăcu solemn, ştiind foarte bine că nimeni nu va interveni în tira­ dele lui. Luăm informaţiile aflate in ADN şi le recreăm în material. Dar cum facem aceasta ? Parcă am lua nişte figuri de carton, le-am fixa pe hîrtie şi apoi am căuta să le tăiem cu foarfecii. Căutăm să nu ne îndepărtăm de model... încer­ cări zadarnice ! Tremuratul mîinii, grosimea foarfecelui, inega­ lităţile caracteristice cartonului duc nu numai la aceea că nu putem face copii precise, dar stricăm şi modelul. Chiar şi contribuţia noastră la inforinaţie, atilizarea pe care i-o dăm nu trece fără urme. Luînd în mină cartonul, noi lăsăm pe el urmele degetelor noastre... Rostislav llici treaga-i atitudine

puse mîna pe că are treabă.

stilou, demonstrînd Era singurul mijloc

cu de

îrta-l

face

pe Eugen să treacă la subiect. — Trebuie să facem astfel ca să ne amestecăm cit mai puţin în acest proces. O soluţie există. Eugen privi faţa indi­ ferentă a profesorului şi spuse : „A.l.l." ! Putem selecţiona w.odele de ADN, să le imprimăm pe banda informaţiilor sub formă de radiaţii de neutrini. Apoi le putem transmite prin amplificator asupra soluţiei. Sînt convins (el spunea întot­ deauna „sînt cojivins" acolo unde altul ar fi spus „s-ar putea") că fluxul de neutrini va transforma soluţia corespun­ zător cu informaţia imprima în material. —

Dar...

începu

cu care l-am Şi încă uimitor

încărcat! Informaţia de repede !

se

va

Boris.

— Fără îndoială aceasta cere verificare şi o muncă supli­ mentară, îl întrerupse Eugen. Dar principiul amplificatorului neutrino este elaborat. Avem şi laboratoare corespunzătoare. Iau asupra mea aranjarea practică a lucrărilor. Rostislav llici îl privea pe Boris şi acesta înţelegea ce aşteaptă profesorul de la el. — Bine, tovarăşe Eugen, spuse profesorul. încearcă, iar Boris te va ajuta. Dacă vei obţine rezultate, o să schimbăm în consecinţă planul laboratoruluL Boris nu exprimă nici acordul, nici refuzul său. El ştia dinainte cum vor decurge lucrurile. Eugen va emite idei, iar el va munci. După cîteva eşecuri. Eugen se va apuca de altă treabă. Munca o va continua tot el, dar singur. Cînd vor apărea

la

primele

rezultate

în

caz

vor

apărea

—,

Eugen


«c va întoarce fulgere,

iar

şi iarăşi el, Boris,

şi va continua dc minunate.

pocni

v a s t r ă l u c i cu ideile îl va admira

să se mire

'...în liniştea ce sec, şi Condyke

dorMte ale universului. stăpînească furia. Deodată,

un glas

— Hewlett

că acest

se lăsase, se simţi Hewlett străin

...în

a fost

dyke.

Condyke

unor

sufletului

său

idei

atît

aparatului de de zgomotele

îşi muşca

îl strigă

avea

buzele,

pe nume

radio dezor-

căutînd

să-şi

:

Condyke...

felul

acesta,

acum

Frangon a construit la şi înregistrarea fluxurilor

aparat

asemenea

aiurit poate

butonul învăluit

El începu să asculte, aruncînd împrejur. — ...Sistemului Condyke, auzi înţelese că vorbea cineva la radio. Michel mirea

lui

in străfundul

neutrini poartă în univers. Iar

perfecţionat a reuşit

din

sălbatice

nou

de

şi de-abia

doisprezece

ani,

de fizicianul

englez faptul

juracum

fizicianul

Paris un aparat pentru de particule neutrinx).

să stabilească

în ele informaţii ereditatea, după

o informaţie despre strămoşi urmaşilor. înregistrat informaţii

priviri

Hewlett că flua:urile

pri­ Acest Con­ de

despre tot ceea ce se petrece cum se ştie, este de asemenea

structura organismului Şi iată acum, cu ajutorul după sistemul Condyke,

transmisă de la aparatului de în laboratorul

profesorului sovietic Rostislav Aldin, sub conducerea tineri­ lor oameni de ştiinţă Eugen Irmin şi Boris Kostovski, un grup de specialişti geneticieni au elaborat o metodă eficientă de tratare a bolilor ereditare. Hewlett asculta nemişcat. O mică luminiţă lumina cre­ ierul său bolnav şi gonea bezna. Accesul implacabil se de­ părta pe 7năsură ce el înţelegea tot mai bine cuvintele auzite la radio. Emy U îmbrăţi^ strîns. Pănd ei îi atingea gitul. Hewlett avu o revelaţie. O bucurie de nedescris îi prinse inima. Simţi dorinţa să sară, să fugă, să strige : ce am realizat! Niciodată n-a fost atît de fericit şi atît

20

cu­ Iată de


neajutorat ca acum. Se mira : Oare eu am jăcut asta ? Eu, Michel şi aceşti tineri ? Oare am reuşit să facem o minune ? „A.LI.!" Dragul său „A.I.I.!" Aparatul ii părea asemenea unei punii care făcea legătura între el şi Michel, între el şi cei care au ştiut să folosească aparatul în lupta lor pentru viaţă. — fericire.

Hew!

Hew!

El o îmbrăţişa — niment.

Voia

atît

putea

şi-i

întorc

spună

Emy,

cuprinsă

de

să sărbătorim

acest

eve­

şopti:

imediat.

să fie puţin

Trebuie

singur,

să-şi

revină

în

fire.

Hewlett ieşi în ceaţa albăstruie de seară. Departe, dea­ supra acoperişurilor străluceau cu o lumină rece reclamele. Acolo se distra Picadilly-ul. El se îndreptă spre luminile de neon. în întîmpinare ii ieşi un bătrîn îmbrăcat într-un trenez. Hewlett îl întrebă : —

Aţi

auzit

Bătrinul —

Război

Hewlett — a bolilor — numai Şi

radioul ?

clipi

speriat:

? se încruntă

nerăbdător

pomeneală. ereditare. A-a, făcu bătrînul război să nu fie..'a dispăru în ceaţă.

S-a

Nici

Această Se îndreptă

vădit

întllnire l-a spre băcănie,

:

descoperit

mai dar

uşurat.

o metodă Slavă

De după

colţ

apăru

sărutau. îi privi

un grup

readus la realitate pe era închisă. La „Calul

zîmbind.

da tineri, Se gîndea

tratare

Domnului,

nu avea chef să intre. Şi atunci o luă mai departe rantul care se afla în apropiere de Picadilly. Cîntau şi se Hewlett

de

cîteva la

cei

orice,

de

spre fcta din

Hewlett. fier" restau­

şi

băieţi. Rusia...

Apoi grăbi pasul şi îi ajunse din urmă. Ar fi vrut sa vorbească cu ei, dar băieţii şi fetele nu-i acordau nici o atenţie. Hewlett păşea alături dc tineri, auzind glasurile lor ve­ sele şi fragmente din discuţiile lor. Se gîndea la ei, la el însuşi, la tatăl său : Vrein ca urma.şii noştri, copiii şi fraţii noştri mai mici să ne semejie. Să nu fie altfel decît noi şi să nu ne condamne. Dar atîta timp cît ei nu vor condamna greşelile noastre, ei nu vor putea să le lichideze...

21


Luminile

oraşidui

dansau

parcă

de jur^imprejur.

Hewlett

îşi lăsa gîndul să se depene : Gindirea noastră caută ceva mai bun. Fluxul de neutrini care reflectă toate ţiile gîndirii sint imprimate pe banda aparatului de trat. Tot la fel şi informaţiile gistrate şi strînse în biblioteci Ei

văd

ţile

greşelile

noastre,

aşa

şi învaţă cum

neobosit varia­ înregis­

despre viaţa noastră sint înre­ şi arhive. Urmaşii le studiază.

să le ocolească.

se .şterge

un

text

Ei

şterg

prejudecă­

învechit.

Ei

aleg

cele

mai reuşite variante şi le îmbunătăţesc. Ei iau realizările noas­ tre, valorile create de noi şi le utilizează cum cred de cuviinţă. Treptat, devin mai buni decît noi, mai cinstiţi, mai inimoşi. Şi niţel mai fericiţi... Grupul de tineri începu un cîntec nou. Hewlett nu-l cunoştea, dar încercă să fluiere melodia. Fericirea şi recunoş­ tinţa îi umpleau sufletul. Se gîndea : Trebuie să avem o mar mare grijă de urmaşii noştri, fie chiar numai de dragul nos­ tru, pentru că, închipuindu-ne cum se vor comporta în viitor. putem înţelege cum să trăim în prezent. Gîndindu-ne la ei şi noi

putem Hewlett

străzii

deveni mai buni... fluiera melodia necunoscută.

Picadilly,

capiii

luminos

al

copilului

în

faţa

lui,

privea

deasupra mulţimea...

în romîncşte de niA

-OCO-

Coperfa desen: DUMITRU lONESCU 22

VRABIE


IGOR ROSOHOVATSKI

S e auzi o p o c n i t u r ă slabă. O s t r ă f u l g e r a r e s c u r t ă r e f l e c ­ t a t ă de l a m a c u ţ i t u l u i . Ş a n s a îl î n t o v ă r ă ş i şi de data a c e a s t a . P i a t r a n u e r a prinsă î n m o r t a r , ci doar p u s ă ! n t r - o a d i n c i tură a s t î n c i i şi apoi p r e s ă r a t ă cu n i s i p . L u c r î n d cu grijă, cu r ă s u f l a r e a tăiată de e m o ţ i e . S i m i o n c u r ă ţ ă cu a j u t o r u l c u ţ i ­ t u l u i n i s i p u l şi apoi î m p i n s e piatra din loc. î n a s c u n z ă t o a r e a p l i n ă d e m u ş c h i v e r z u i se afla o placă s u b ţ i r e de g r a n i t l u s ­ truit. P e o faţă a p ă r e a n e t e d ă şi v i z i b i l ă o g r a v u r ă ; de fapt, e r a u n i ş t e linii ce s e î m p l e t e a u ciudat, f o r m î n d p a r c ă o c o m ­ p l e x ă figură g e o m e t r i c ă . S i m i o n t r e c u cu d e g e t u l p e s t e linii. U n a d i n t r e e l e era v o p s i t ă cu a l b a s t r u . A c o l o u n d e s e sfîrşca, era cioplit un pătrat cu o s ă g e a t ă la m i j l o c u l u n e i laturi. P e placă era g r a v a t u n p l a n . Cu ajutorul l u i s e p u t e a ajunge... U n d e oare ? I.a v r e u n tezaur a s c u n s ? S a u la n i ş t e s u l u r i de p e r g a m e n t ? S e m n u l cu s ă g e a t a îi a m i n t e a d e c e v a . C e a n u m e ? P r i n ' t r - u n efort, S i m i o n c ă u t ă s ă - ş i a d u c ă a m i n t e . . . D e u n d e v a din străfunduri, în mintea lui apăru o imagine completă. A s e m e ­ n e a î n s e m n ă r i s e î n t î l n c a u în c a l c u l e l e m a t c n i a t i c e a l e a t a nilor, p o p o r antic, p o s e s o r al unei v a s t e culturi, d i s p ă r u t a c u m c î t e v a m i l e n i i . î n s e a m n ă că n u g r e ş i s e — s e m n u l de pe s t î n c a u n d e s e afla a s c u n z ă t o a r e a f u s e s e cioplit d e ei. O a m e n i i d e ş t i i n ţ ă î n c e r c a s e r ă s ă d e s c i f r e z e e c u a ţ i i l e atanilor, d a r n - a u p u t u t g h i c i decît u n e l e e l e m e n t e . T o t astfel, î n c e p ă t o r i i ce 23


studiază o limbă străină prind sensul unor cuvinte disparate cu a j u t o r u l cărora î n s ă n u p o t p ă t r u n d e î n ţ e l e s u l u n e i fraze. F c c e p r i n c i p i u s e b a z a m a t e m a t i c a a t a n i l o r d a c ă î n t r - u n ca^ 2 + 2 e r a e g a l c u p a t r u , î n a l t caz c u ş a p t e şi î n a l t u l c u lînu ? U n rol p r e p o n d e r e n t îl j u c a u s e m n e l e — p ă t r a t e l e cu siîgeţi, c a n t i t a t e a lor şî d i r e c ţ i a s ă g e ţ i l o r . D a c ă s ă g e ţ i l e n u e r a u î n d r e p t a t e î n s u s , ci s p r e u n u l d i n t r e u n g h i u r i s a u s p r e l a t u r a d e bază, a c e e a ş i c o m b i n a ţ i e d e cifre d ă d e a r e z u l t a t e diferite. E r a o m a t e m a t i c ă teribil d e c o m p l i c a t ă . Ş i t o t u ş i e a le oferea, n e î n d o i o s , atanilor p o s i b i l i t a t e a d e a c a l c u l a s e g ­ m e n t e d e d r u m , î n ă l ţ i m e a m u n ţ i l o r , forţa m e c a n i s m e l o r d e ridicare, r e z i s t e n ţ a c l ă d i r i l o r şi a m i n u n a t e l o r n a v e c u n o s c u t e din l e g e n d e . C e v o i a s ă s p u n ă d e astă d a t ă s e m n u l d e p e p l a n ? D e s ­ pre c e t e z a u r t ă i n u i t î n l a b i r i n t u l s t i n c o s v a ti fost v o r b a ? S i m i o n s e u i t ă c u a t e n ţ i e î n jur... I n a c e s t loc, ţ ă r m u l a m i n ­ tea d e u n o r a ş d i s t r u s d e c u t r e m u r . S t î n c i l e p r ă v ă l i t e u n e l e p e s t e a l t e l e f o r m a u nişte ciudate figuri geometrice- Nori zdrenţuiţi lunecau repede deasupra lor. Oare a r e vreun sens acţiunea întreprinsă de el ? S i m i o n s e g î n d e a î n t o t d e a u n a s e r i o s ş i îudeiun^: î n a i n t e de a î n t r e p r i n d e c e v a , dar, o d a t ă h o t ă r î t , merse» p î n ă Ia capăt, fără să se p l i n g ă d e o b s t a c o l e şi f ă r ă să c e a r ă a j u t o r a i altora. D e d a t a a s t a a p l e c a t f ă r ă S t e p a u KiicHi, însotitoTul s ă u obişnuit — u n uriaş cu faţa întipărită de o s c h i m ă p l i n g ă reaţă şi pe al cărui brat vînjos e r a tatuată deviza : „ N u e x i s t ă n o r o c î n viaţă"... A p l e c a t ş i fără M ă r i a A l e k s a n d r o v n a . » C a u n ş u v o i s u b ţ i r e ş i s f r e d e l i t o r i - a r fi ţ i u i t g l ă s c i o r u l e i : „ S i m i o n S i m i o n o v i c i , eşti o fire entuziastă"... N - a l u a t - o nici p e N i n a ai c ă r e i o c h i e x p r i m ă a t î t d e d e s t r i s t e ţ e ş i ciudă... Şi totuşi a descoperit această peşteră. S ă fie asta n u m a i o î n t î m p l a r c fericită ? N - a u fost cercetate aceste locuri de zeci d e o a m e n i ? Toţi aceştia insă n - a u observat cioplitura d e stîncă s a u n u i-au dat importanţă. Excepţie fac poate cei patru geologi cu c a r e s - a î n t î l n i t a s e a r ă l a v r e o z e c e k i l o m e t r i d e aici. Nişte tineri plini de neastîmpăr şi dc curiozitate ca nişte p u i de v u l p e . D a c ă o s ă o b s e r v e s e m n u l cioplit... D a r n u v o r a v e a p i a n u l , c ă c i p l a c a o v a l u a c u sine. G î n d u r i fără n u m ă r s e p e r i n d a u î n c a p u l l u i S i m i o n d e p a r c ă a r î i c o n t i n u a t o v e c h e dispută, î n t i m p c e o c h i i s ă i 24


p r i v e a u ţ i n t ă placa şi r e ţ e a u a ei de linii. P l a n u l era trasat cu m a r e grijă ; n u li s e p u t e a reproşa n i m i c î n d e p ă r t a ţ i l o r strămoşi. S i m i o n s e g h e m u i jos şi c o p i e p l a n u l pe o foaie din car­ n e t u l s ă u de î n s e m n ă r i . A ş a e r a m a i c o m o d . P l a c a o p u s e î n t a ş c ă şi î n c e p u coborîşul. P i c i o a r e l e i se c u f u n d a u p î n ă la g l e z n e î n c e a ţ a c e n u ş i e ş i - i t r e m u r a u d e efort. La p o a l e l e m a r i i s t î n c i m a i privi b i n e î m p r e j u r i m i l e şi s e î n d r e p t ă s p r e tufărişul a s p r u . A c o l o , c o n f o r m p l a n u l u i , trebuia să se găsească intrarea. S i m i o n n - o g ă s i u ş o r şi nici d i n t r - o d a t ă . P r i n m i n t e îi t r e c u u n g î n d : dacă cei p a t r u v o r g ă s i î n t î m p l ă t o r i n t r a r e a şi d i n c u r i o z i t a t e o v o r c e r c e t a să v a d ă u n d e d u c e ? î n d r e p t ă t u f e l e î n u r m a s a şi p ă t r u n s e î n t r - o p e ş t e r ă , î n g u s t ă şi l u n g ă , ÎTi c a r e d o m n e a o l u m i n ă a l b u r i e , d i f u z ă . M a i d e p a r t e e r a tot mai puţină lumină. D r u m u l ducea spre alte peşteri legate î n t r e e l e . S i m i o n a v e a c u s i n e d o u ă c u t i i de c h i b r i t u r i : o s u t ă c i n c i z e c i d e l u m i n i ţ e vii. D a c ă le c o n s u m ă n u m a i î n cazuri extreme, trebuia să-i ajungă. Făcu din hîrtie o mică făclie şi o a p r i n s e . F l a c ă r a , a s e m e n e a u n u i f l u l u r a ş , îşi d e s f ă c u a r i p i o a r e l e l u c i t o a r e , şi S i m i o n v ă z u d r e p t î n f a ţ a l u i o î n ­ g r ă m ă d i r e d e p i e t r e şi p ă m î n t c a r e b l o c a t r e c e r e a . D e z l e g ă d e l a b r î u t î r n ă c o p u l şi i n c e p u s ă d e a l o v i t u r i s c u r t e şi seci, a s c n l t î n d c u p l ă c e r e l u p t a i n e g a l ă d i n t r e p i a t r ă şi fier, d i n t r e p ă m î n t şi fier. F ă c l i a s e s t i n s e . î n t u n e r i c u l p ă r e a a f i n a t ca şi p ă m î n t u l r ă s c o l i t de t î r n ă c o p . F i e r u l s e l o v i de piatră, i a r m i n e r u l d e l e m n s e rup^e cu u n pîrîit j a l n i c . A t u n c i S i m i o n s e a p u c ă s ă m u t e p i e t r e l e d i n loc, r u p î n d u - ş i u n g h i i l e . A t a n i i b l o c a s e r ă t r e c e r e a î n m o d serios. „ C u cît e a s c u n s m a i b i n e — s e g î n d i el b u c u r o s —, cu a t î t t r e b u i e s ă fie şi t e z a u r u l m a i d e p r e ţ . " P e n t r u el, ca a r h e o l o g , a c e a s t ă c o n s t a t a r e d e v e n i s e u n fel de l e g e . î n t r e s t r a t u r i l e de p ă m î n t , a l ă t u r i d e r ă m ă ş i ţ e l e p u t r e z i t e s a u p i e t r i f i c a t e dc p l a n t e şi o a s e p r e s a t e , s e p ă s t r a u c o m o r i a s ­ c u n s e î n lăzi m a s i v e , z i d i t e î n m o r m i n t e , l a o l a l t ă cu r ă m ă ­ ş i ţ e l e p u l v e r i z a t e a l e foştilor s t ă p î n i . Iar p e d r u m u l ce d u c e a !a e l e s t ă t e a u d e s t r a j ă z g î r c e n i a şi l ă c o m i a o a m e n i l o r . A c e s t e c o m o r i — f l e a c u r i de a u r şi t o t f e l u l d e p i e t r i c e l e , a s e m ă n ă Soare p i c ă t u r i l o r de s î n g e î n c h e g a t şi l a c r i m i l o r t r a n s l u c i d e — s - a u a c u m u l a t t i m p de m i l e n i i , şi u n e o r i p ă m î n t u l î n c e p e a să g e a m ă î n d e l u n g s u b g r e u t a t e a lor c o v î r ş i t o a r e . A d e s e a oamenii le îngrămădeau î n n u m e l e unei aşa-zise prevederi. 25


S i m i o n a r u n c ă î n v e r ş u n a t c î t e v a p i e t r e m a i mici şi-şi făcu a n e v o i e ioc p r i n t r e e l e . D i n n o u r ă s u c i o faclă dc h î r t i e şi o a p r i n s e . C u l o a r u l s e p i e r d e a u n d e v a d e p a r t e , s i n u o s ca o ş o p î r l ă preistorică. M i r o s e a a p u t r e g a i de l e m n . M e r s u l îi era din c e în ce mai dificil. T r e b u i a să s e c a ţ ă r e p e s t e rocile c ă z u t e , să se s t r e c o a r e prin t r e c e r i î n g u s t e . D î n du-şi s e a m a că n u - i v o r a j u n g e c h i b r i t u r i l e , S i m i o n î n c e p u să le e c o n o m i s e a s c ă . P o r ţ i u n i î n t r e g i m e r g e a prin b e z n ă , cu m î i n i l e î n t i n s e a s e m e n e a u n u i orb. î n t u n e r i c u l s e r e v ă r s a în c r e i e r u l său prin o r b i t e l e o c h i l o r şi s e pietrifica î n c i r c u m v o l u ţ i i l e c r e i e r u l u i ca î n n i ş t e t i p a r e . C î n d îl c u p r i n d e a a c e a s t ă s e n z a ţ i e , a p r i n d e a grăbit u n chibrit, fiind o b s e d a t dc i d e e a î n g r i j o r ă t o a r e că p r i m a c u t i e e pe sfîrşite. A c u m îl c h i n u i a s e t e a . Gura i s e u s c a s e . P r i n d e a cu deliciu picăturile sărate care se broboneau pe buze. Deschise o c u t i e de c o n s e r v e d e p e ş t e şi b ă u s u c u l , ceea ce a v u drept rezultat intensificarea senzaţiei de sete. Pămîntul amestecat cu n i s i p scirţîia s u b a p ă s a r e a b o c a n c i l o r şi p r i n t r e dinţi. S i m i o n îşi î n g h i ţ e a cu d e z g u s t s a l i v a v î s c o a s ă . î n c e p u s ă - ş i facă d r u m p r i n t r - o n o u ă î n g r ă m ă d i r e d e p i e t r e , b l c s t e m i n d u - i pe cei care l e - a u pus cu atîta s t r ă ş n i c i e în d r u m u l s ă u . î n t u n e r i c u l şiroia, t r e p i d a , r ă s u n a o dată cu p ă m î n t u l c a r e s e s c u r g e a p r i n t r e d e g e t e , şi lui S i m i o n i s e părea că e zidit d e v i u . S u s de tot, ca o floare d e z g h e ţ a t ă pe u n g e a m d e v e n i t 6 p a c din c a u z a g e r u l u i , se î n t r e z ă r e a o c r ă p ă t u r ă î n g u s t ă . T r e b u i a să a j u n g ă în acel loc. P e n t r u u n m o m e n t , S i m i o n s i m ţ i că-1 c u p r i n d e regretul că n u are a l ă t u r i m ă c a r p e u n u l d i n t r e t o v a r ă ş i i săi, de pildă pe S t e p a n K i i c i k . El s-ar fi c ă ţ ă r a t pînă a c o l o şi i-ar fi î n t i n s b r a ţ u l v î n j o s p e c a r e s e citea l i m p e d e l i t e r e l e î n c h i s e la c u l o a r e : „ N u e x i s t ă n o r o c î n viaţă". S i m i o n s i m ţ i c u m îl c u p r i n d e m î n i a faţă d e s i n e î n s u ş i şi chiar faţă d e S t e p a n , c a r e îl plictisea c u v e ş n i c e l e - i î n t r e ­ bări, dar care a c u m , c î n d era atîta n e v o i e d e el, n u s e g ă s e a prin a p r o p i e r e . D a r m î n i a n u e s t e u n b u n î n d e m n la a c ţ i u n e . Ea e s t e i n f o r m ă şi uscată, a s e m e n e a s e t e i . F l a c ă r a făcliei t r e ­ m u r a vizibil, u m b r e l e ba s e a p r o p i a u a m e n i n ţ ă t o a r e , ba se depărtau şchiopătînd. „Te dezici de p r i n c i p i i l e t a l e , b ă t r î n e " — îşi s p u s e S i m i o n cu dispreţ, şi, ca d e obicei în a s e m e n e a cazuri, e f e c t u l s e 26


a r ă t a pe dată. l i era a p r o a p e I n d i f e r e n t ce g î n d e s c altii d e s p r e d i n s u l . I m p o r t a n t era c e c r e d e a el î n s u ş i . Mai a l e s că n u s c arăta i n d u l g e n t faţă d e s i n e şi n u - ş i c ă u t a n i c i o d a t ă „ c i r c u m ­ stanţe atenuante". S i m i o n se a p u c ă de u n colt şi s e s ă l t ă î n sus. î ş i propti p i c i o r u l dc o i e ş i t u r ă în piatră şi p e s t e un m i n u t s e afla de c e a l a l t ă p a r t e a d e s c h i z ă t u r i i . Gîfîind, s e aşeză pe i o s , ş t e r gîndu-şi s u d o a r e a ; batista i se înnegri imediat. îşi atinse f r u n t e a p e n t r u a-şi da la o p a r t e părul, dar îşi r e t r a s e r e p e d e m i n a . Era r e c e şi u m e d ă . La î n c e p u t n u se s i m ţ e a în s t a r e să g î n d e a s c ă la n i m i c . S e m u l ţ u m i să se o d i h n e a s c ă , apoi îi a p ă r u l i m p e d e , p a r c ă a i e v e a , o b r a z u l N i n e i , v ă z u t , n u se ş t i e d e ce. din profil : f r u n t e a n u prea î n a l t ă , linia d r e a p t ă a n a s u l u i , linia s i n u o a s ă a b u z e l o r , bărbia r o t u n d ă . Ş t i a că-l i u b e ş t e . Ea î n s ă n u - i t r e z i s e n i c i o d a t ă v r e o e m o ţ i e ?i S i m i o n îşi p u s e s e î n g î n d de c î t e v a ori să-i dea de î n ţ e l e s acest l u c r u . D a r a m i n a m e r e u . î i lăsa s p e r a n ţ a —- ca î n t r - u n joc. î i făcea p l ă c e r e că o f e m e i e cu u n profil a s e m e n e a celor d ă l t u i t e pa b a s o r e l i e f u r i l e r o m a n e îl p r i v e ş t e cu atîta p a s i u n e . U n e o r i îl m u s t r a c o n ş t i i n ţ a . S e t e m e a că şi alţii v o r o b ­ s e r v a e x p r e s i a o c h i l o r ci şi că v o r ride d e ea. C e i l a l ţ i î n s ă n u r î d e a u . A t u n c i el î n c e p e a s-o i r o n i z e z e , dar n u m a i cînd e r a u în doi. S e g î n d i : „ D e s i g u r , n u e b i n e . Ce pot face i n s ă ! î m i p l a c e c î n d s î n t iubit. D a r n u forţez pe n i m e n i să m ă i u b e a s c ă şi nici să m ă a j u t e . A c u m . t o v a r ă ş i i m e i de m u n c ă m i - a r fi de m a r e folos. D a r ei n u s î n t aici şi e u m e r g s i n g u r . Şi o s ă a j u n g la ţ e l u l m e u " . G î n d u l a c e s t a îl u m p l u de m î n d r i e şi î n c r e d e r e în s i n e . A p r i n s e u n chibrit şi v ă z u la doi paşi o bîtă. A l ă t u r i s e afla u n v a s acoperit, de f o r m a u n e i p e r e . S i m i o n luă î n m î n ă bîta. G r e ş i s e . N u era o bîtă, ci u n s i m p l u băţ î n f ă ş u r a t la u n capăt cu n i ş t e fire s m o l i t e . Ridică p r e c a u t c a p a c u l v a s u ­ lui. S i m ţ i u n p u t e r n i c m i r o s de ţiţei. „ î n g r a b a lor a u uitat t o r ţ e l e — s e g î n d i el. T r ă i a s c ă g r a b a şi z ă p ă c e a l a a n t i c i l o r !" M u i e b ă ţ u l î n ţiţei, a p r i n s e u n c h i b r i t şi î n t i n s e torţa î n a i n t e . P e pereţii c u l o a r u l u i s t r ă l u c e a u şi s c l i p e a u p o l i c r o m c r i s t a l e de cuarţ. î i era tare s e t e , atît de tare, că m a i d e s c h i s e o c u t i e d e c o n s e r v e , d e ş i ştia că n u - ş i v a a s t î m p ă r a pofta de apă. î ş i srmţea u s c ă c i u n e a g u r i i şi o g r e a ţ ă c u m p l i t ă î l c u ­ p r i n s e . S e t e m u că v a l e ş i n a . S i m i o n îşi u r m a a n e v o i e d r u 27


m u l ; b a m e r g e a î n picioare, b a t r e b u i a s ă î n a i n t e z e t î r î ş . I s e p ă r e a n e c o n t e n i t că a u d e t i c ă i t u l a c c e l e r a t al c e a s u l u i d e pe mînă. Gîndurile i se roteau lent într-o substanţă întu­ n e c a t ă şi v î s c o a s ă ca s m o a l a pe c a l e d e î n t ă r i r e , fără să c a p e t e f o r m ă şi fără s ă - ş i p o a t ă croi d r u m . Ochii u r m ă r e a u o b o s i ţ i flacăra t o r ţ e i şi l ă c r i m a u n e c o n t e n i t . C h i a r d a c ă îi închidea, continua să vadă văpaia sîngerie. S i m i o n f ă c u o sforţare, îşi d e s c h i s e ochii şi n u - i v e n i s ă c r e a d ă . D r e p t î n f a ţ a lui, l i n g ă u n p e r e t e al c u l o a r u l u i s e î n ă l ţ a u n ulcior. S e tîrî s p r e el ca s ă s e c o n v i n g ă că n u e u n m i r a j . N u e r a u n m i r a j . Era u n u l c i o r o b i ş n u i t , d i n l u t ars, î n c h i s e t a n ş c u u n c a p a c d e p i e l e . P e a c e s t a era d e s e n a t a c e ­ laşi s e m n de pe stîncă. Simion scoase capacul. î n vas se mişcă u ş o r î n f i o r a t ă flacăra, s a u m a i p r e c i s i m a g i n e a ei r e f l e c t a t ă în... apă. T r a s e a e r u l p e n ă r i . M i r o s e a a a p ă p o t a b i l ă şi r ă c o ­ r i t o a r e , î n ţ e l e s e că n u e o i l u z i e a s i m ţ u r i l o r . Şi, ca s ă - ş i î n ­ v i n g ă ultimele îndoieli, aplecă vasul. O umezeală răcoroasă a t i n s e b u z e l e s a l e a r s e d e s e t e . N u s e p u t u a b ţ i n e şi î n g h i ţ i l a c o m . A p o i î n c ă o d a t ă . S u î n e c ă scurt, î n c e p u s ă t u ş e a s c ă şi, t u ş i n d , c u g î t l e j u l sfîşiat, î n g h i ţ e a apa v a g s ă r a t ă , r e c e de-î tăia răsuflarea, cu u n gust straniu, de parcă i se adău­ g a s e c e v a . P o a t e ca s ă n u s e a l t e r e z e . . . F l a c ă r a î i a r s e o b r a z u l şi a t u n c i îşi d ă d u s e a m a că m a i ţ i n e făclia. O p r o p t i d e u n p e r e t e şi p u s e u l c i o r u l jos. A c u m s e m n u l de pe el era î n centrul petei de lumină. Cine a lăsat a c e s t v a s şi î n c e s c o p ? S i m i o n t r e c u c u p a l m a p e s u p r a f a ţ a a s p r a d e l u t şi i s e năzări că atinge o m î n ă bătătorită de m u n c ă . N u , ulciorul n-a p u t u t s ă fie p u r şî s i m p l u u i t a t . F ă r ă să ş t i e d e ce, S i m i o n îşi a m i n t i d e M ă r i a A l e k s a n d r o v n a , îşi a m i n t i c u m ş i - a n e g l i j a t e a ş i m u n c a - i proprie, şi o b l i g a ţ i i l e c a s n i c e p e n t r u ca t i m p d e trei z i l e î n şir s ă s i s t e m a t i z e z e d e s c r i e r i l e u l t i m e l o r s ă p ă ­ turi, s ă s e z b a t ă p e n t r u c a el, S i m i o n , s ă p o a t ă s c h i ţ a p l a n u l v i i t o a r e l o r c e r c e t ă r i a r h e o l o g i c e . î ş i a d u s e a m i n t e şi de f e l u l î n c a r e î m p r e u n ă cu c e i l a l ţ i c o l e g i l - a f e l i c i t a t p e n t r u r e u ş i t a m u n c i i e f e c t u a t e : „ S î n t e m m î n d r i că l u c r ă m cu d u m n e a t a " . Ş i m e r e u îricerca s ă - ş i î n d r e p t e g u l e r a ş u l d e d a n t e l ă ce s t ă ­ t e a s t r î m b . Iar pe el, d u p ă a c e a s t ă d i s c u ţ i e c u M ă r i a , l-a î n c e r c a t u n c i u d a t şi n e l ă m u r i t s c n t i m e t i t de i r i t a r e ş i de t e a m ă . N u î n ţ e l e g e a d e ce. P o a t e dc v i n ă era g u l e r a ş u l p r i n s n e g l i j e n t c a r e i s e p e c e t l u i s e atît de b i n e î n m e m o r i e ?

28


S i m i o n m a i b ă u de c î t e v a ori, n e s i m t i n d u - s e î n stare s ă p l e c e fără ulcior şi n e h o t ă r î n d u - s e s ă - l ia cu sine, p e n t r u a n u v ă r s a pe d r u m l i c h i d u l p r e ţ i o s . Cu u n efort de v o i n ţ ă îşi î n d r e p t ă g î n d u r i l e s p r e ţ e l u l c e - l u r m ă r e a : c o m o a r a a t a n i l o r . P o a t e că-1 a ş t e p t a u o g r ă ­ m a d ă d e g i u v a e r u r i s t r ă l u c i t o a r e s a u p o a t e rulouri de per­ g a m e n t c a r e v o r l i m p e z i , î n sfîrşit, istoria a t a n i l o r şi m i s t e r u l m a t e m a t i c i i lor. P î n ă la u r m ă î n c h i s e b i n e v a s u l şi, luindu-1 î n m î n a d r e a p t ă (cu s t i n g ă ţ i n e a făclia), p o r n i la d r u m . T r e c u de c î t e v a p e ş t e r i l e g a t e î n t r e e l e p r i n n i ş t e c u l o a r e şi s e opri î n faţa u n u i zid n e t e d de piatră. D e a c e s t p e r e t e era p r o p t i t ă o d a l t ă , iar a l ă t u r i de ea s e g ă s e a o p i a t r ă de a s c u ţ i t l u n g u i a ţ ă . Ş i dalta, şi piatra p u t e a u să fi fost u i t a t e . D a r n u e r a u p r e a m u l t e a c e s t e u n e l t e u i t a t e a p a r e n t î n t î m p l ă t o r ? A l t c e v a t r e b u i a să fie aici la mijloc... V a g i p r e s u p u n e r i s e î n ă l ţ a u a s e m e n e a u n o r p i n z e î n d e p ă r t a t e , iar î n p i e p t lui S i m i o n i s e d e z g h e ţ a î n c e t de tot o m i c ă a ş c h i e de g h e a ţ ă a l b ă s t r u i e , cu m u l t i p l e s e m ­ nificaţii. P o a t e că nici n u era v o r b a d e r e c u n o ş t i n ţ ă faţă de s t r ă m o ş i i antici, ci d o a r de s e t e a potolită, c e e a ce făcea ca l u m e a să-i a p a r ă î n t r - o c u t o t u l a l t ă l u m i n ă . A r h e o l o g u l ridică d a l t a şi î n c e p u s ă s p a r g ă p e r e t e l e . I z b e a fără î n c e t a r e . S e o d i h n e a , b e a a p ă şi i a r ă ş i l o v e a c u dalta. U n e a l t a s e î n f u n d a î n s o l u l friabil. A l t e c î t e v a l o v i t u r i , apoi S i m i o n t r e b u i s ă u r n e a s c ă d i n loc u n m a r e b l o c d e piatră. O m u l s e s t r e c u r ă p r i n c r ă p ă t u r a î n g u s t ă şi n i m e r i î n t r - o p e ş t e r ă r o t u n d ă şi s p a ţ i o a s ă . U m b r e l e î l î n c o n j u r a u a s e m e n e a u n o r f i i n ţ e f i o r o a s e şi s ă l b a t i c e r i d i c a t e î n t r u a p ă r a r e a c o ­ m o r i i . Cit d e s p r e a c e a s t a , s e afla a p r o a p e d e tot şi era c u t o t u l altfel de c u m îşi î n c h i p u i s e c ă u t ă t o r u l ei... P l a c a l u s t r u i t ă d c g r a n i t s e p i e r d e a î n b o l t a peşterii. P e e a e r a u g r a v a t e a d i n e s e m n e l e m a t e m a t i c e ale atanilor. A r h e o l o g u l citi : „ U n u l p l u s u n u l e s t e e g a l cu doi plus..." şi d i n n o u a c e l a ş i s e m n — s ă g e a t a î n s c r i s ă î n t r - u n pătrat. î n s e a m n ă că 1 + 1 n u e s t e e g a l cu 2, ci cu 2 p l u s \ "t \' Simion contempla distrat această formulă matematică i n i ţ i a l ă , î n t i m p c e - ş i r e v e n e a î n fire. A p o i îşi coborî p r i v i r e a s p r e c e l e d o u ă inscripţii d e m a i jos, m a i p r e c i s s p r e c e l e d o u ă figuri g e o m e t r i c e . Ii e r a u c u n o s c u t e — u n t r i u n g h i şi u n cerc. I n t r - o s t r ă f u l g e r a r e , el a l ă t u r ă figurii f o r m u l a şi 29


î n ţ e l e s e t o t u l . î n ţ e l e s e $i c e r e p r e z i n t ă s e m n u l m i s t e r i o s al atanilor. S u b p r i m a f o r m u l ă d e b a z ă s e afla s o l u ţ i a . U n t r i u n g h i p l u s u n alt t r i u n g h i e r a u e g a l e nu cu d o u ă t r i u n g h i u r i , ci cu o n o u ă f i g u r ă — Un r o m b , s a u cu v i r f u l u n e i s ă g e ţ i , s a u tot cu u n t r i u n g h i d a c ă s e s u p r a p u n e a u . U n u i cerc i s e a d ă u g a u n a l t u l , a m b e l e s e i n t e r s e c t a u in p u n c t e diferite, f o r m î n d de f i e c a r e d a t ă o f i g u r ă nouă... P r i n a n a l o g i e , S i m i o n s e g î n d i : U n riu p l u s u n alt r î u pot fi s i m p l e a p e p a r a l e l e , şi a t u n c i s e m n u l a t a n i l o r v a a v e a s e m n i f i c a ţ i a lui zero. Dar, i m b i n i n d u - s e , e l e pot f o r m a un fluviu. U n „X" care nu trebuie niciodată neglijat, reprezentînd o c a l i t a t e n o u ă , iată ce d e f i n e ş t e s ă g e a t a din d r e p t u n g h i . O a r e n u - l n e g l i j ă m de c e l e mai d e s e o r i ? î n m a t e m a t i c a n o a s t r ă e x t r e m de a b s t r a c t ă u i t ă m a d e s e a s t ă r i l e c a l i t a t i v e c a r e apar şi s e t r a n s f o r m ă . D i n a c e a s t ă c a u z ă n e v i n e g r e u să î n ţ e l e g e m de ce nu r e u ş i m să d e s c r i e m în l i m b a j u l m a ­ tematic pur mişcarea particulelor atomice sau a sistemelor s o l a r e . N o i s c h i m b ă m şi c o m p l i c ă m la infinit e c u a ţ i i l e , dar d a c ă e r o a r e a s e află n u în r a ţ i o n a m e n t , ci chiar la b a z ă ? C e v a e s t e negli.jat de noi de la b u n î n c e p u t . î n t r - a d e v ă r , o p a r t i c u l ă p l u s o alta nu vor f o r m a a p r o a p e n i c i o d a t ă n u m a i d o u ă p a r t i c u l e . S u m a lor c o n ţ i n e în m o d p o t e n ţ i a l o c a l i t a t e n o u ă , l e g a t ă de e m i t e r e a de e n e r g i c şi de t r a n s f o r m a r e a c o r p u s c u l i l o r . D e fapt, e s t e v o r b a d e a c e ­ eaşi l e g e a dialecticii f o r m u l a t ă doar p u ţ i n altfel. N u „ c a n t i ­ t a t e a t r e c e în calitate", ci „în c a n t i t a t e se află calitatea". Ş i totuşi, d e c e l e m a i deseori, noi n e g l i j ă m a c e a s t ă l e g e , p e n t r u că ea n u s e află în f o r m u l e l e m a t e m a t i c e e s e n ţ i a l e , c a r e n e s t a u din c o p i l ă r i e la baza gîndirii, a filozofiei, a i m a g i n a ţ i e i n o a s t r e . E a s e m e n e a u n e i p l a s e de cifre î n v ă ţ a t e , care so î n a l ţ ă ca o s t a v i l ă î n t r e r e a l i t a t e şi noi. Iată de ce s e n z a ţ i i l e , pe c a r e a p r o a p e n u n e m a i b a z ă m de Ioc î n ş t i i n ţ ă , pot s u g e r a uneori soluţii mai juste decît raţionamentul. Acesta este indus în e r o a r e de u n a d i n t r e a r m e l e lui c e l e m a i p u t e r n i c e — c a p a c i t a t e a dc a b s t r a c t i z a r e . D a r s e n t i m e n t e l e s i m p l e , s e n z a ­ ţiile e l e m e n t a r e n e s p u n d e s p r e c ă l d u r ă l u c r u r i m a i p r e c i s e d e c î t c a l c u l u l e n e r g i c i c h e l t u i t e , căci c h e l t u i r e a de e n e r g i e e s t e doar u n a s p e c t al f e n o m e n u l u i . V ă z î n d o m î n ă , ochii s e ­ s i z e a z ă că nu-J v o r b a n u m a i de cinci d e g e t e , ci de u n i n s t r u ­ m e n t e x t r e m de d e l i c a t ; e x p e r i e n ţ a i n i m i i s u g e r e a z ă că doi .30


hanrtcni sînt fie p r i e t e n i s a u î n d r ă g o s t i ţ i , tio t o v a r ă ş i de d r u m Siiu d u ş m a n i , fie, in sfîrşit, doi n e c u n o s c u ţ i care n u v o r da calităţii p o s i b i l i t a t e a să se m a n i f e s t e . N u t e poţi î n c r e d e e x ­ c l u s i v în s e n z a ţ i i , dar nici n u le poti i g n o r a cu d e s ă v î r ş i r e . ' U n e o r i e l e sînt a s e m e n e a firelor subţiri de m ă t a s e ce n e s u s ­ ţ i n s u b cupola p a r a ş u t e i d e a s u p r a g e n u n c i , alteori s î n t ca firele de oţel c e n e a n c o r e a z ă de p ă m î n t u l pe c a r e a m crescut. D a c ă m a t e m a t i c a n o a s t r ă ar fi m e r s p e c a l e a m a t e m a ­ ticii a t a n i l o r , cu m u l t m a i u ş o r n e - a r fi fost să î n ţ e l e g e m şi s ă d e s c r i e m f e n o m e n e l e m i c r o c o s m o s u l u i şi ale m e g a c o s m o s u l u i . Cu cît n e - a r fi fost m a i u ş o r să c r e ă m s a u să î n ţ e ­ l e g e m teoria r e l a t i v i t ă ţ i i şi f a i m o a s a f o r m u l ă d u p ă c a r e t i m p u l d e p i n d e de v i t e z a m i ş c ă r i i dacă din c o p i l ă r i e a m fi fost o b i ş n u i ţ i cu i d e e a că 1 + 1 e s t e e g a l cu 2 p l u s u n „ x ' o a r e c a r e , i n d i c e l e c a l i t a t i v ! N - a r m a i fi p ă r u t u n l u c r u s u r ­ p r i n z ă t o r f a p t u l că a c c e l e r a r e a v i t e z e i p î n ă la cea a l u m i n i i p o a l e da n a ş t e r e u n e i calităţi noi — o s c h i m b a r e î n s c u r g e ­ r e a t i m p u l u i , iar c r e a r e a t e o r i e i p a r t i c u l e l o r n - a r m a i fi fost atît dc dificilă, a p r o a p e de n e c o n c e p u t . . . F ă c l i a din m î n a g e o l o g u l u i risipea s c î n t e i ca u n foc de artificii. S c i n t e i l e s e r o t e a u î n aer a s e m e n e a u n o r g î z e . U m ­ b r e l e a p ă r e a u şi d i s p ă r e a u pe g r a n i t u l l u s t r u i t . D e c i i a t ă ce r e p r e z e n t a t e z a u r u l a s c u n s ! O a r e d r u m u l s p r e el l - a u a p ă r a t a t a n i i cu atîta grijă ? Ş i d e o d a t ă S i m i o n a p r i c e p u t totul : n u , ci n - a u b l o c a t c a l e a s p r e c o m o a r a lor. N - a u p r ă v ă l i t p e s t e e a s t î n c i şi n i t i n - a u u i t a t făclii şi nici v a s e cu apă. P r o b a b i l că a c e e a ş i c a t a s t r o f ă c a r e d i s t r u s e s e p e a t a n i a z ă g ă z u i t şi d r u m u l s p r e t e z a u r u l p c c a r e aceştia a u v r u t să-l l a s e posterităţii. Şi i n u l t i m e l e z i l e a l e t r a g e d i e i s u p r a v i e ţ u i ­ torii a u tăiat u n f ă g a ş p r i n t r e s u r p ă t u r i , a u l ă s a t p l a n u l şi a u î n s e m n a t pe p e r e t e s ă g e ţ i l e p e n t r u ca u r m a ş i i să s e p o a t ă o r i e n t a , a u lăsat făclia şi apa. Şi iată c u m p e s t e m i i de ani, î m p r e u n ă cu g i n d i r e a lor î n c o n t i n u ă c ă u t a r e , l-a a j u n s pe S i m i o n şi b u n ă t a t e a lor. E x p l o r a t o r u l a v u s e n z a ţ i a s t r a n i e că î n a c e a s t ă g r o t ă c i n e v a i-a dat p u t e r i noi. In u r e c h i l e a s u r z i t e p a r c ă d e t ă c e ­ rea ca de v a t ă , îi r ă s u n a r ă c u v i n t e s t r ă i n e , i n t r - o l i m b ă n e ­ c u n o s c u t ă , o m e l o d i e a cifrelor. Şi i s e n ă z ă r i că n u e s t e singur în peşteră. 31


S e î n t o a r s e şi porni î n a p o i p e n t r u a p o v e s t i cît m a i c u r î n d d e s p r e t e s t a m e n t u l l ă s a t de s t r ă b u n i . P ă m î n t u l c e c ă d e a d i n t a v a n îi i n t r a p e g u l e r , i s e l i p e a d e g î t , d e piept, de s p a t e . D a r el, c u f u n d a t î n g î n d u r i l e lui, n u o b s e r v a nimic... S i m i o n v ă z u m i n e r u l d a l t e i şi o s c o a s e din stratul d e p ă m î n t r e a v ă n . T r e c u cu d e g e t u l p e s t e t ă i ş u l ascuţit ca u n brici şi işi î n c h i p u i ce s-a p e t r e c u t de m u l t a c o l o . P a r c ă îl v e d e a a i e v e a p e acel a t a n — p o a t e u l t i m u l din n e a m u l s ă u — c u m se l a s ă i s t o v i t î n g e n u n c h i , c o n t i n u î n d totuşi să s p a r g ă piatra, apoi c u m c a d e î n t i n s la p ă m î n t . S t i a că n - a r e forţa să s t r ă p u n g ă p e r e t e l e , că u l t i m e l e c l i p e d e v i a ţ ă i s e s c u r g ca n i s i p u l din c l e p s i d r ă . A t u n c i a l u a t piatra d e a s c u ţ i t şi a i n c e p u t să a s c u t ă d a l t a . A a s c u ţ i t - o cît a fost î n s t a r e . S i m i o n a u z e a p a r c ă a i e v e a s c r î ş n e t u l m e t a l u l u i . Şi, î n u l t i m a clipă î n a i n t e d e m o a r t e , a t a n u l ş i - a g ă s i t p u t e r e a s ă p u n ă dalta astfel î n c î t s ă fie v ă z u t ă d e cei c a r e v o r a j u n g e la a c e s t p e r e t e . S i m i o n î ş i a m i n t i de c e i p a t r u t i n e r i g e o l o g i care pot d e s c o p e r i i n t r a r e a şi a c e a s t ă c a l e . î ş i s c o a s e d i n b u z u n a r c u t i a de chibrituri, p e c a r e o a v e a d e r e z e r v ă , şi o î n v e l i cu grijă în c e l o f a n . P e u r m ă s e î n t o a r s e , ridică dalta şi, î m ­ p r e u n ă c u c h i b r i t u r i l e , o puse p e pietre, a s t f e l ca să sară i m e d i a t î n ochi... î n r o m î n e ş t e de IRA VRABIE (Urmare

din pag. 2}

E g i p t . ») S t î l p l a a s u s ţ i n e r e a l o c u i n ţ e l o r l a c u s t r e — B i d i v i u I a Mangalia — O c t a v Ţ i u l e s c u , lO) L a b a z a c o n c e p ţ i i l o r l u i D e m o c r i t ş i a energeticii viitorului — Notă muzicala — A surprinde il) Confecţionează butoaie — A p a r ţ i n i n d S c i ţ i e i a n t i c e . 12) M o n e d ă ş t m ă s u r ă r o m a n ă d e g r e u t a t e oare a c i r c u l a t şi p e t e r i t o r i u l p a t r i e i n o a s t r e — S t a t a c t u a l , s i t u a t p e l o c u r i l e anticei Mesopotamit, unde se tntllnesc numeroase vestlgU străvechi — R o m a n c i e r p o r t u g h e z (1 843—1 900).

(MONOVERB BOTANIC) (5-8)

( M O N O V E R B ANTIC) (3-5)

Tii>arul e x e c u t a t la C o m b i n a t u l poligrafic „Casa Scînteii"


Abonaii-vă la revisla «Şfiinlă şi tehnică" — publica}ie lunară edifafă de C C . al U - T M . şi Consiliul pentru răspîndirea cu­ noştinţelor cultural-ştiintificeAbonamentele se primesc de către oficiile poştale, factorii po­ ştali şi difuzorii voluntari din în­ treprinderi şi institu|li pînă la data de 18 ale fiecărei luni, cu deservirea în luna următoare. Revista se găseşte de vînzare la toate chioşcurile pentru difu­ zarea presei şl debitele C C . L .

IANUARIE 1964 41007


CPSF_219