Issuu on Google+

MINISTERUL CULTURII AL REPUBLICII MOLDOVA BIROUL UNESCO  VENEŢIA AGENŢIA DE INSPECTARE ŞI RESTAURARE A MONUMENTELOR

CARTEA NEAGRĂ A PATRIMONIULUI CULTURAL AL MUNICIPIULUI CHIŞINĂU

Chişinău 2010


ISBN

Coordonatorul volumului: Ion Ştefăniţă Colegiul de redacţie: Cezar Arama Ecaterina Creţu Aliona Cherdivară Proiect: Cultural Heritage a Bridge Towards a Shared Future

Acest volum este editat cu sprijinul financiar al Biroului UNESCO şi Ministerul Italian de Externe-Cooperazione Italiana

Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor

Descrierea CIP a.................................

Machetare: Nicolae Cherdivară


CUPRINS

CUPRINS

CUPRINS .................................................................................................................... 3 CUVÂNT ÎNAINTE ....................................................................................................... 4 PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE ....................................................................................... 6 PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT ........................................................................ 24 PATRIMONIUL CULTURAL RUINAT ............................................................................ 53 PATRIMONIUL CULTURAL DEGRADAT ....................................................................... 59 ANEXE ...................................................................................................................... 76 a. Societatea civilă şi patrimoniul cultural ......................................................................... 76 b. Problemele patrimoniului cultural în mass-media .................................................... 88

3


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

CUVÂNT ÎNAINTE Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor (în continuare AIRM) este o instituţie publică specializată în domeniul protecţiei monumentelor, subordonată Ministerului Culturii al Republicii Moldova. Agenţia este constituită în baza Hotărârii Guvernului nr.1114 din 25.09.2006, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.153 art.1191 şi îşi exercită activitatea în conformitate cu Regulamentul de organizare şi funcţionarea AIRM, aprobat prin Hotărârea Colegiului Ministerului Culturii şi Turismului nr. 04 din 14 februarie 2009. Funcţiile de bază ale AIRM este monitorizarea procesului de aplicare a legislaţiei naţionale în vigoare a convenţiilor şi recomandărilor UNESCO şi ale Consiliului Europei la care Republica Moldova este parte privind protecţia, conservarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice, controlul activităţilor legate de salvgardarea şi valorificarea patrimoniului cultural imobil, stabilirea direcţiilor prioritare de activitate în domenile respective. În acelaşi timp, AIRM efectuează inspectarea monumentelor înscrise în Registrul monumentelor R.M. ocrotite de stat, aprobat prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.1531-XII din 22 iunie 1993). În acest context, pe parcursul lunilor ianuariemartie 2010, specialiştii din cadrul AIRM au inspectat Nucleul istoric al Chişinăului cu amplasamentul cuprins între străzile Alexei Mateevici-Mihai Viteazul-Ivan ZaikinAlbişoara-Ismail-Ştefan cel Mare-Ciuflea reprezentat prin trama stradală cu fondul construit, scuarele şi monumentele in situ. În rezultat, a fost făcută o inventariere a celor 977 de obiective din Centrul Istoric al Chişinăului, format din 187 de Cartiere. În urma inspectării celor 977 de edificii de arhitectură de importanţă locală şi naţională, cu statut individual de protecţie şi înscrise în Registrul monumentelor ocrotite de stat, s-a constatat un proces de degradare continuă a patrimoniului imobil din Centrul istoric al municipiului Chişinău. Astfel 77 dintre obiectivele de patrimoniu au fost demolate (dintre care 44 au fost demolate în perioada 1993-2006 şi 33 de edificii arhitecturale au fost demolate recent, în perioada 2006-2010, ultimul caz fiind semnalat pe 11 august 2010, când a fost demolat un edificiu de importanţă locală, din str. Petru Movilă, 10 A). De asemenea, 155 dintre edificiile arhitecturale de patrimoniu au suferit intervenţii considerabile structurale ilicite, care au prejudiciat autenticitatea şi integritatea monumentelor şi a zonelor de protecţie a acestora. Totodată din indiferenţa şi inacţiunea factorului uman, 17 edificii se găsesc în proces de ruinare continuă. Astfel, cifra totală a edificiilor care au avut de suferit din cauza nerespectării legislaţiei în vigoare privind protecţia monumentelor este de 249 de obiective cu statut de monument de importanţă naţională şi locală. 4


CUVÎNT ÎNAINTE

După finisarea acestei inventarieri, AIRM a informat şi a atenţionat opinia publică, că în cazul în care se va merge pe acelaşi ritm de distrugere, există riscul ca în următorii 10 ani, Monumentul înscris sub Nr. 308 din Registrul Monumentelor– Nucleul istoric al mun. Chişinău, va înceta practic să mai existe. Edificiile de importanţă arhitecturală şi istorică, perzându-şi autenticitatea şi integritatea, îşi pierd astfel calitatea de monument. Totodată, AIRM a atenţionat în acest sens structurile specializate ale Primăriei mun. Chişinău (Direcţia generală, arhitectură, urbanism şi relaţii funciare; Direcţia autorizări şi disciplină în construcţii), Inspecţia de Stat în Construcţii, care eliberează cerificate de urbanism, autorizaţii de desfiinţare şi de construcţie, solicitând monitorizarea mai exigentă a proceselor de desfăşurare a lucrărilor de reparaţii, construcţii, readaptări sau restaurări ale monumentelor protejate, şi conlucrarea mai eficientă cu autorităţile şi structurile centrale specializate- Ministerul Culturii, Consiliul Naţional al Monumentelor Istorice, Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor, la toate etapele de elaborare şi coordonare a proiectelor de reconstrucţii sau restaurări ale acestora. În acest context, AIRM a considerat că este strict necesar, ca opinia publică să cunoască aceste încălcări flagrante ale legislaţiei în vigoare privind ocrotirea monumentelor, înserând cazurile respective într-o publicaţie, care ilustrează cu lux de amănunte cine şi cum se face responsabil de acest proces continuu de degradare a patrimoniului cultural. „Cartea neagră a patrimoniului cultural al municipiului Chişinău” pune în faţa cititorului cazurile de demolare, intervenţii degradante ilicite la obiectele de patrimoniu şi monumentele ce se ruinează de la o zi la alta. În aceastră publicaţie ve-ţi găsi şi rezoluţiile din cadrul conferinţelor naţionale consacrate problemelor ce ţin de patrimoniul cultural care au avut loc în cadrul A.Ş.M. Deasemenea, cititorul se va putea informa asupra modalităţii legale de perfectare a actelor în cazul când se intenţionează executarea lucrărilor de reconstrucţie, restaurare în cadrul edificiilor cu statut de monument ocrotit de stat, sau de construcţie în zona de protecţie a acestora, toate acestea fiind expuse într-un capitol aparte al publicaţiei – „Ghid practic privind intervenţiile la edificiile istorice”. Un compartiment aparte din această publicaţie este rezervată unei selecţii de articole din ultimii ani 2009-2010 care au apărut în mass-media referitor la problemele patrimoniului cultural, şi care prin mesajul lor, au sensibilizat şi au adus la cunoştinţa opiniei publice probleme stringente din acest domeniu. În acest sens vreau să aduc mulţumiri tuturor celor care au contribuit la realizarea acestei publicaţii: specialiştilor din cadrul AIRM, ANTIM, precum şi sponsorilor – Biroul UNESCO de la Veneţia şi Ministerul Afacerilor Externe al Italiei. Ion ŞTEFĂNIŢĂ Director general AIRM

5


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE Sergiu Musteaţă În ultimul timp, protecţia patrimoniului cultural constituie, tot mai des, unul din cele mai discutate subiecte în mass-media din Republica Moldova. Motivul constă în intervenţiile factorului antropic, care duc la deteriorarea sau distrugerea moştenirii noastre culturale. Patrimoniul arhitectural constituie unul dintre cele mai importante componente ale moştenirii culturale naţionale şi universale, inclusiv pe teritoriul Basarabiei1. Elementele de arhitectură sunt cele mai reprezentative părţi atât ale oraşului istoric, cât şi ale localităţilor rurale şi, ca parte integrantă a patrimoniului cultural naţional, trebuie să fie cartea de vizită a fiecărei aşezări umane. Transformările politice din secolul trecut au condus la diverse modificări de ordin administrativ, legislativ, ideologic care, în final, au afectat direct sau indirect moştenirea noastră culturală. Deşi tradiţia urbană are o istorie recentă în Republica Moldova, oraşul a fost expus cel mai mult politicilor culturale totalitare din perioada sovietică. Totodată, democratizarea societăţii moldoveneşti după obţinerea independenţei nu a însemnat tot timpul şi afirmarea unei atitudini pozitive faţă de patrimoniul cultural. În vâltoarea tranziţiei de la un regim politic totalitar la unul democratic, monumentele de istorie au fost deseori lăsate uitării. Liberalizarea economiei, privatizarea, de rând cu factorii politici, au avut un impact direct asupra obiectivelor de patrimoniu cultural. 1. Cadrul legal naţional Cadrul legal are menirea să asigure protecţia patrimoniului cultural. Dar, în afară de legislaţie, mai sunt necesari şi un şir de alţi factori şi măsuri, pentru ca acest domeniu să fie realmente ocrotit şi valorificat la justa lui valoare. Legislaţia naţională este destul de sumară la capitolul protecţia patrimoniului cultural, în general, şi a celui arhitectural, în special. Astfel, Constituţia Republicii Moldova delegă responsabilitatea pentru protecţia monumentelor culturale cetăţeanului: „Protecţia mediului înconjurător, conservarea şi ocrotirea monumentelor istorice şi culturale constituie o obligaţie a fiecărui cetăţean”2. 1 2

E. Ploşniţă, Protejarea patrimoniului cultural în Basarabia, Chişinău, Cartier, 2003. Articolul 59, Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al R. Moldova, nr. 1 din 12.08.1994.

6


PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE

Actul normativ de bază care reglementează relaţiile sociale din domeniul protecţiei patrimoniului cultural al Republicii Moldova este Legea privind ocrotirea monumentelor, care, deşi a fost adoptată în anul 1993, rămâne a fi neimplementată în mare parte până în prezent1. Pe lângă această lege, mai există un şir de alte prevederi normative care abordează direct sau tangenţial protecţia monumentelor de cultură2.

Problema terminologiei cuprinse în legislaţia Republicii Moldova rămâne a fi una persistentă, deoarece, în cele mai dese cazuri, noţiunile sunt incomplet sau incorect explicate în actul normativ, ceea ce creează situaţii confuze3. De exemplu, noţiunile patrimoniu arhitectural şi patrimoniu imobil practic lipsesc din actele normative moldoveneşti, iar noţiunile monument de istorie sau monument de cultură sunt foarte modest explicate4. De aceea, din prevederile normative actuale trebuie să deducem ce ar însemna patrimoniu arhitectural sau monument de arhitectură. Deşi legiuitorul a înşirat un şir de elemente care fac parte din patrimoniul arhitectural, o definiţie clară atât a noţiunii de bază, cât şi a fiecărui component lipseşte. Astfel, din lege putem evidenţia că monumentele de arhitectură sunt bunuri imobile, opere de arhitectură, sculptură sau pictură monumentală; construcţii izolate sau grupate, clădiri, construcţii, monumente în cimitire, tumuli, stele de piatră, fortificaţii, drumuri antice, poduri străvechi, apeducte medievale, cetăţui de pământ, memorialuri, ansambluri şi rezervaţii de arhitectură urbană şi rurală (oraşe, centre orăşeneşti, cartiere, pieţe, străzi, cetăţi, ansambluri monastice, curţi boiereşti, parcuri, landşafturi cu obiective de arhitectură) etc.5. Mai explicit, în acest sens, este Regulamentul privind zonele protejate naturale şi construite, aprobat de Guvernul Republicii Moldova în anul 2001, capitolul II al căruia este dedicat termenilor utilizaţi şi unde sunt explicate noţiunile: protecţie, 1

Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993. Legea cu privire la proprietate, 22.01.1991; Legea privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului, nr. 835-XIII, 17.05.1996; Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător, nr. 851, 29.05.96; Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat, nr. 1538-XIII, 25.02.1998; Legea despre cultură, nr. 413-XIV din 27.05.1999; Legea turismului, nr. 798-XIV, 11.02.2000; Legea muzeelor, nr. 1596-XV, 27.12.2002; Codul civil al R. M., nr. 1107-XV, 6.06.2002, în MO al R.M., nr. 82-86, 22.06.2002; Codul penal, Legea nr. 985-XV din 18.04.2002, în MO al R.M., nr. 128-129, 13.09.2002; Codul vamal, nr. 1149-XIV, 20.07.2000, în MO al R.M., nr. 160162, 23.12.2000; Codul contravenţional al R.M., MO, nr. 3-6/15, 16.01.2009; Codul fiscal, nr. 1163XIII, 24.04.97, în MO al R.M., nr. 62, 18.09.1997; Codul funciar, nr. 828-XII, 25.12.91, republicat în MO al R.M., nr. 107, 04.09.2001; Codul silvic, nr. 887, 21.06.96, în MO al R.M., nr. 4-5, 16.01.1997; Codul subsolului, nr. 1511-XII, 15.06.93, în MO al R.M., nr. 11, 30.11.1993 etc. 3 Nevoia unei terminologii raţionale, standardizate şi de principii profesional acceptate pentru interpretare şi prezentare este evidentă şi pe plan internaţional. Carta ICOMOS pentru interpretarea şi prezentarea siturilor de patrimoniu cultural, ratificată de a 16-a Adunare Generală a ICOMOS, Quebec (Canada), la 4 octombrie 2008. 4 Vezi Articolul 1 (3), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993. 5 Articolele 1 şi 2 din Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993 au fost inspirate, în special, din prevederile Articolului 1 al Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural, UNESCO, Paris, 1972, dar au fost completate nereuşit şi cu alte elemente, ceea ce a complicat însuşirea noţiunii de patrimoniu cultural, care cuprinde trei elemente esenţiale – monumente, ansambluri şi situri. 2

7


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

zone protejate, monumente, ansambluri de arhitectură şi urbanism din localităţile urbane şi rurale, clădiri cu valoare arhitecturală, clădiri cu valoare ambientală, clădiri cu valoare memorială, monumente sau ansambluri de artă plastică sau memorială, monumente tehnice, situri, situl arheologic, situri urbane, situri istorice rurale, situri comemorative, parcuri şi grădini istorice, rezervaţie de arhitectură. În cele mai dese cazuri, monumentele de istorie sunt împărţite, după importanţa lor, în două categorii de bază – monumente de valoare naţională şi monumente de valoare locală, ele fiind amplasate într-un anumit spaţiu istoric, izolat sau în grup. Fondul construit reprezintă elementul esenţial al patrimoniului arhitectural1. Totodată, bunul cultural, inclusiv monumentul istoric, este protejat de lege împreună cu terenul adiacent acestuia, pe suprafaţa cărora este limitată orice activitate care contravine destinaţiei lor speciale2. În anul 2004, preşedintele V. Voronin, prin decret prezidenţial, a constituit Comisia pentru problemele ocrotirii monumentelor de istorie şi cultură. Decretul părea a fi un document pertinent şi care urma să intensifice „activităţile de ocrotire a monumentelor de istorie şi cultură“. În realitate, el punea în sarcina Comisiei, în colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale, elaborarea unui plan de acţiuni privind inventarierea şi documentarea monumentelor de istorie şi cultură, complexelor memoriale şi cimitirelor militare (1941-1945) şi crearea unei baze electronice de date privind aceste monumente. Deşi Comisia urma să elaboreze şi un program de măsuri prioritare în vederea intensificării activităţilor de protejare, conservare, restaurare şi punere în valoare a monumentelor de istorie şi cultură, complexelor memoriale şi cimitirelor militare (1941-1945), să exercite controlul asupra realizării acestui program, precum şi să prezinte Guvernului planul de acţiuni şi programul de măsuri prioritare menţionate, totuşi până în prezent nu se cunoaşte vreun rezultat clar al activităţii acestei comisii3. La întâlnirea preşedintelui V. Voronin cu membrii Comisiei din 14 septembrie 2004, acesta a scos în vileag misiunea reală a acestui decret: „Preşedintele a accentuat necesitatea restabilirii şi reamenajării, în contextul pregătirilor către celebrarea celei de-a 60-a aniversări de la Victoria asupra fascismului, a Memorialului Gloriei Ostăşeşti din municipiul Chişinău şi a monumentelor eroilor din toate localităţile republicii”4. Un alt aspect privind protecţia patrimoniului cultural al Republicii Moldova este înregistrarea şi catalogarea obiectelor şi siturilor istorice. Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat a fost aprobat de Parlamentul Republicii Moldova 1

T. Nesterov, Studiu privind situaţia oraşelor istorice din Republica Moldova, Chişinău, 2007, p. 30. Articolul 59, Codul funciar, nr. 828-XII din 25.12.91, republicat în Monitorul Oficial, nr. 107 din 04.09.2001. 3 Decret privind constituirea Comisiei pentru problemele ocrotirii monumentelor de istorie şi cultură, 8.09.2004. 4 http://www.prezident.md/search.php?id=2141&lang=rom 2

8


PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE

în anul 1993, însă a fost publicat în Monitorul Oficial abia în luna februarie 20101. Nepublicarea timp de 17 ani a Registrului a lipsit monumentele istorice de dreptul de a fi ocrotite de stat, deoarece punctul 1 din articolul 1 atribuie calitatea de monument doar acelor situri care sunt înscrise în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat: „Monumentele sunt obiecte sau ansambluri de obiecte cu valoare istorică, artistică sau ştiinţifică, care reprezintă mărturii ale evoluţiei civilizaţiilor de pe teritoriul republicii, precum şi ale dezvoltării spirituale, politice, economice şi sociale şi care sunt înscrise în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat”2.

Prevederile punctului 2 al aceluiaşi articol contravin punctului 1, deoarece afirmă că toate monumentele situate pe teritoriul Republicii Moldova fac parte din patrimoniul ei cultural şi natural şi se află sub protecţia statului. În această situaţie, atât cetăţeanul simplu, cât şi reprezentanţii instituţiilor statului sunt puşi în faţa unei situaţii confuze. În contextul eschivării de la răspundere pentru deteriorarea sau distrugerea unor bunuri culturale, în cele mai dese cazuri se făcea apel la faptul că monumentul nu este inclus în Registru sau că Registrul nu a fost publicat în Monitorul Oficial şi respectiv nu are valoare juridică. Cu atât mai mult, cu cât articolul 14 al Legii privind ocrotirea monumentelor îi obligă pe deţinătorii de bunuri culturale să respecte legislaţia Republicii Moldova privind protecţia monumentelor doar dacă acestea sunt înscrise în Registrul monumentelor: „Deţinătorii cu orice titlu juridic ce posedă, folosesc sau păstrează monumente cu valoare istorică, artistică sau ştiinţifică luate la evidenţă sau înscrise în Registrul monumentelor sunt obligaţi să respecte prevederile prezentei legi, condiţie ce se include în actele de proprietate, de cumpărare-vânzare sau de închiriere”3.

Pe lângă legi, există şi un şir de regulamente menite să implementeze prevederile normative şi să reglementeze relaţiile juridice din diverse domenii conexe patrimoniului cultural4. Un exemplu, în acest sens, poate fi Regulamentul general de urbanism, aprobat prin Hotărârea nr. 5 a Guvernului Republicii Moldova din 5 ianuarie 1998. Sau Regulamentul privind zonele protejate naturale şi construite din 2001, care reconfirmă faptul că regimul de protejare a patrimoniului construit se stabileşte doar în cazul când sunt incluse în Registrul monumentelor: „1. În cazul patrimoniului construit, regimul de zone protejate se stabileşte pentru monumentele incluse în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat şi în registrele monumentelor unităţilor administrativ-teritoriale.” 1

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 15-17, 2010. Articol 1 (1), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993. 3 Articol 14, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993. 4 Regulamentul privind zonele protejate naturale şi construite, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1009 din 05.10.2000, Regulamentul general de urbanism, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 5 din 05.01.1998, Regulamentul privind certificatul de urbanism şi autorizarea construirii sau desfiinţării construcţiilor şi amenajărilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 360 din l8.04.1997. 2

9


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Deşi Legea despre cultură prevede expres că „privatizarea obiectelor şi obiectivelor care alcătuiesc patrimoniul cultural naţional este interzisa”1 sau că statul are drept de preemţiune în cazul contractelor de vânzare-cumpărare a monumentelor2, aceste norme au fost deseori încălcate sau, pur şi simplu, neglijate. Deşi legislaţia republicii prevede anularea tranzacţiilor privind înstrăinarea monumentelor istorice efectuată cu încălcarea normelor legale3, nu putem aduce niciun exemplu când a fost aplicată această prevedere. Pe de altă parte, Legea privind ocrotirea monumentelor stabileşte, în p. 2 al articolului 7, dreptul administraţiei publice locale şi centrale de a dispune de monumentele de stat, iar în p. 6 al aceluiaşi articol, în cazul când monumentul constituie proprietate privată, acest drept este rezervat proprietarului: „(2) Dreptul de a dispune de monumentele de stat sub formă de bunuri imobile este exercitat de Parlament, de consiliile judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale. [...] (6) Dreptul de a dispune de monumentele ce constituie proprietate privată este exercitat de proprietar”4.

Legea privind ocrotirea monumentelor în scopul preîntâmpinării actelor distructive obligă proprietarii monumentelor să le asigure, dar nu putem aduce nici aici vreun exemplu concludent în acest sens: „Proprietarii monumentelor sub formă de bunuri imobile sunt obligaţi să încheie contracte de asigurare, în care se indică valoarea monumentelor şi a terenului din zonele lor de protecţie, stabilită de experţi”5. Încă în decembrie 2005, deputatul I. Varta, în cadrul unei interpelări adresate ministrului Culturii, solicita evaluarea şi includerea în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat a edificiilor vechi care prezintă o valoare istorică şi arhitectonică, dar acest fapt nu s-a realizat până în prezent: „În Nomenclatorul monumentelor cu caracter istoric şi arhitectonic din Republica Moldova n-au fost incluse numeroase edificii construite în secolul al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, care prezintă o incontestabilă valoare istorică. Din această categorie fac parte multe conace boiereşti, alte clădiri ctitorite de personalităţi importante din istoria ţinutului nostru, care au avut, din start, o destinaţie nobilă, şi anume au servit perioade îndelungate în calitate de sedii pentru spitale, şcoli, biblioteci etc. Pentru a exclude eventualele demolări ale unor atare monumente istorice şi arhitectonice, considerăm că este necesar să se efectueze o investigaţie temeinică pentru identificarea

1

Articolul 17 (4), Legea despre cultură, nr. 413-XIV din 27.05.1999. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 83-86, 05.08.1999. 2 Articolul 9 (1), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993. 3 Articolul 9 (2), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993. 4 Articolul 7 (2), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr 1530-XII, 22.06.1993. 5 Articolul 39, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr 1530-XII, 22.06.1993.

10


PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE

tuturor edificiilor vechi care au o valoare istorică şi arhitectonică şi care, până în prezent, nu au fost luate la evidenţă pentru a li se asigura protecţia statului şi a se evita demolarea lor nejustificată. O atare protecţie din partea statului ar permite, într-o perspectivă mai mult sau mai puţin îndepărtată, să se realizeze şi o reconstrucţie a acestor clădiri în corespundere cu schiţele lor iniţiale”1.

Legea privind ocrotirea monumentelor obligă instituţiile responsabile ale statului să monitorizeze şi să cerceteze sistematic starea monumentelor istorice; o inspectare şi evaluare a situaţiei reale a monumentelor de arhitectură incluse în Registrul naţional a fost iniţiată de Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor abia în primăvara anului 20102: „Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sunt obligate să cerceteze sistematic starea în care se află monumentele în scopul de a elabora programe ştiinţific întemeiate pentru lucrările de conservare şi restaurare şi de a garanta la timp asigurarea materială şi documentară a lucrărilor”3.

De rând cu alte bunuri mobile şi imobile, clădirile istorice sunt obiecte ale dreptului de proprietate, atât publică cât şi privată4. Şi persoanele fizice, şi cele juridice, prin acţiunile sau inacţiunile lor, îşi satisfac interesele private sau de grup, făcând apel la legislaţia în vigoare. În această ordine de idei, se înscrie perfect situaţia din municipiul Chişinău, unde în ultimele două decenii s-au distrus zeci de clădiri monumentale, inclusiv din rândul celor înscrise în registrul naţional şi municipal. Astfel, partea veche a oraşului nu mai este „veche”, unele construcţii din sec. XIX – începutul sec. XX au fost reconstruite fără a se ţine cont de originalitatea lor arhitecturală şi statutul lor de monument istoric, iar altele au fost complet distruse5. Printre clădirile distruse se poate aminti şi Conacul Teodosiu de pe bulevardul Ştefan cel Mare 160, construit în anul 1836 de către arhitectul Alexandru Bernardazzi, care, prin Hotărârea Guvernului nr. 865 din 17 august 2005, a fost exclus din Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat şi ulterior demolat. Legalitatea acestei hotărâri a fost pe larg discutată în mass-media şi în Parlamentul Republicii Moldova6. Parlamentul a iniţiat un proiect de moţiune prin care se punea în sarcina Procuraturii Generale cazul demolării ilegale a Conacului Teodosiu. Artur Cozma, pe atunci ministrul Culturii şi Turismului, la întrebarea deputatului L. Bujor, în baza cărui document sau indicaţii a fost demolat Conacul 1

http://www.parlament.md/news/plenaryrecords/10.11.2005/index.html Deşi Agenţia a fost creată sub egida Ministerului Culturii încă în anul 2006, activitatea ei s-a făcut vizibilă abia în 2010. 3 Articolul 30, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993. 4 Articolul 7, Legea cu privire la proprietate, 22.01.1999. 5 T. Nesterov, Studiu privind situaţia oraşelor istorice din Republica Moldova, Chişinău, 2007. 6 Dezbaterea proiectului de Hotarîre nr. 3214 privind formarea Comisiei parlamentare de anchetă pentru examinarea legalităţii Hotărîrii Guvernului nr. 865 din 17 august 2005 privind excluderea din Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat a conacului urban Teodosiu. (Discuţiile au fost sistate). http://www.parlament.md/news/plenaryrecords/14.10.2005/index. html 2

11


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Teodosiu, a răspuns că nu cunoaşte existenţa unui asemenea document şi indicaţii1. Totodată, ministrul A. Cozma a confirmat că Guvernul a iniţiat un proiect de hotărâre a Parlamentului privind excluderea conacului lui Teodosiu din Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat, care a fost înaintat în Parlament deja după ce clădirea a fost demolată. Cazul a fost reluat în dezbaterile parlamentare în anul 2008. Pentru atitudine şi incompetenţă, deputatul A. Onceanu l-a apreciat pe A. Cozma ca ministru al demolării culturii şi al anticulturii. Deşi este evident că clădirea Conacului Teodosiu, parte a registrului naţional şi municipal, a fost distrusă cu încălcarea legislaţiei, nu s-a iniţiat până în prezent nici o anchetă care să stabilească şi să pedepsească persoanele vinovate de distrugerea unui monument istoric din centrul capitalei. Amintim că Legea privind ocrotirea monumentelor obligă persoanele fizice sau juridice care au pricinuit daune unui monument sau zone de protejare a lui să readucă monumentul la starea lui iniţială sau, dacă acest lucru este imposibil, să acopere pagubele comise2. „În situaţiile când deţinătorului cu orice titlu de proprietate care s-a făcut vinovat de degradarea monumentului i se retrage dreptul de posesiune, de proprietate ori de folosinţă în condiţiile stabilite de legislaţie”3. În cazul Conacului Teodosiu, faptul că Ministerul Culturii nu a ştiut iniţial de contractele de vânzare-cumpărare a unui monument istoric inclus în registru, iar mai târziu de distrugerea acestuia, nu îl scuteşte de responsabilitate. Legea privind ocrotirea monumentelor prevede foarte clar că răspunderea, în astfel de situaţii, o poartă Ministerul Culturii împreună cu deţinătorii bunului cultural: „(1) Responsabil în caz de nimicire, pierdere, vânzare fără avizare, tărăgănare a lucrărilor de salvare, protejare, conservare şi restaurare a monumentelor este Ministerul Culturii şi Cultelor, precum şi deţinătorii”4. Totodată, legislaţia penală a Republicii Moldova dispune pedepsirea celor care se fac vinovaţi de distrugerea sau deteriorarea intenţionată a monumentelor de istorie şi cultură: „Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a monumentelor de istorie şi cultură sau a obiectelor naturii, luate sub ocrotirea statului, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 3.000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate”5. 1

Moţiunea simplă privind atitudinea iresponsabilă a Guvernului faţă de monumentele ocrotite de către stat. Proiectul nr. 492. Stenograma Şedinţei Parlamentului Republicii Moldova din 13 martie 2008. Pentru a urmări amploarea şi calitatea dezbaterilor parlamentare, a se vedea Stenograma şedinţei Parlamentului Republicii Moldova din 13 martie 2008, http://www.parlament.md/news/plenaryrecords/13.03.2008/ 2 Articolul 53, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993. 3 Articolul 54, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993. 4 Articolul 55 (1), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993. 5 Articolul 221, Codul penal, Legea nr. 985-XV din 18.04.2002. In: MO, nr. 128-129 din 13.09.02. Art. 221 modificat prin Legea nr. 184-XVI din 29.06.2006, în vigoare de la 11.08.2006 şi Art. 221 completat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare de la 12.06.03.

12


PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE

În anul 2009, a fost atestat un alt caz ieşit din comun – Consiliul Municipal Chişinău a abrogat Registrul monumentelor de importanţă municipală1. Considerăm că acest pas a fost făcut intenţionat pentru a crea un vid legal, necesar pentru a distruge noi obiective de patrimoniu cultural din municipiul Chişinău. În baza Legii privind ocrotirea monumentelor nr. 1530 din 22.06.1993 (art. 10, alin. 3), Primăria municipiului Chişinău a adoptat deja Registrul monumentelor de importanţă municipală, pe data de 19 ianuarie 1995, care cuprindea 997 de monumente. Astfel, iniţiativa Consiliului municipal de a elabora un nou registru al monumentelor de importanţă municipală nu are sens. Deşi Legea privind ocrotirea monumentelor menţionează că „organele de stat pentru ocrotirea monumentelor decid atribuirea sau pierderea calităţii de monument”2, ea nu prevede abrogarea unui registru deja existent, ci reactualizarea lui pe bază de liste adiţionale, la un interval de trei ani3. La insistenţa societăţii civile şi mass-media, Consiliul Municipiului Chişinău a operat la 15 decembrie 2009 unele modificări în decizia din luna mai a aceluiaşi an şi a anulat punctul 3, care prevedea abrogarea Registrului monumentelor de importanţă municipală4. Elaborarea Regulamentului privind protejarea monumentelor de importanţă municipală este mai mult decât binevenită şi era suficient ca acesta să fie aprobat în baza registrului existent. Astfel, se vor realiza prevederile art. 30 al Legii nr. 1530: „Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sunt obligate să cerceteze sistematic starea în care se află monumentele în scopul de a elabora programe ştiinţific întemeiate pentru lucrările de conservare şi restaurare şi de a garanta la timp asigurarea materială şi documentară a lucrărilor.”

Deciziile aleşilor locali, în cazul eliberării autorizaţiilor de construcţie, trebuie să fie bazate pe actele normative, iar în cazul când aceştia îşi depăşesc atribuţiile, organele de anchetă trebuie să se autosesizeze. Imediat după abrogarea Registrului municipal au început lucrările de construcţie a noului edificiu al SA „Moldovagaz” în zona istorică a municipiului Chişinău amplasat în preajma Bisericii „Acoperirea Maicii Domnului” de pe str. Mazarache nr. 3. În rezultatul lucrărilor au fost descoperite urmele unor construcţii istorice care, în loc să fie conservate, au fost distruse de către executorii proiectului. În rezultatul acestor acţiuni ilegale, subiectul a fost pe larg sensibilizat de către organele mass media, iar Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor şi Asociaţia Istoricilor 1

Punctul 3 al Deciziei Consiliului Municipal Chişinău nr. 68 din 19.05.2009 „Cu privire la elaborarea Registrului monumentelor de importanţă municipală şi a Regulamentului privind protejarea monumentelor de importanţă muncipală“. 2 Articolul 18 (1), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993. 3 Articolul 18 (2), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993. 4 Decizia Consiliului Municipiului Chişinău nr. 13/6 din 15.12.2009 despre operarea unor completări şi modificări în decizia Consiliului Municipal Chişinău nr. 68 din 19.05.2009 „Cu privire la elaborarea Registrului monumentelor de importanţă municipală şi a Regulamentului privind protejarea monumentelor de importanţă muncipală“.

13


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

din Republica Moldova au sesizat Procuratura Generală (Anexa 1). Deşi organele de anchetă au constat încălcarea legislaţiei privind protecţia patrimoniului cultural de către executorul lucrărilor de construcţie, Procuratura Generală nu a emis o ordonanţă de urmărire penală motivând că „... obiectivele arheologice distruse trebuie să aibă calitatea de monument, adică să fie înscrise în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat” (Anexa 1). În rezultatul plângerii repetate a Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova privind dezacordul cu ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale referitor la distrugerea unor obiective arheologice în timpul excavării gropii de fundament la construcţia edificiului SA „Moldovagaz” (Anexa 2), Procuratura Generală a emis o nouă ordonanţă privind respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată (Anexa 3). Aşadar, putem constata că deşi Comisia de experţi a Ministerului Culturii a constat distrugerea unor construcţii istorice din cărămidă pe o lungim de cca. 10 m care se află în zona de protejare a oraşului istoric, Procuratura Generală a considerat în continuare că „obiectivele nominalizate nu au statut de monument, deoarece nu sunt incluse în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat, condiţie principală pentru a califica fapta în baza art. 221 din Codul Penal” (Anexa 3). De fapt, Procuratura Generală a căutat contraargumente la plângerile noastre şi nu a încercat să califice acest caz ca unul ilegal care merită a fi anchetat. Actualmente, în baza unei convenţii încheiate între Ministerul Culturii şi SA „Moldovagaz” au loc investigaţii arheologice în zona construcţiei, dar suprafeţele distruse de constructor nu mai pot fi recuperate. Aprobarea în anul 2001 de către Guvernul Republicii Moldova a Regulamentului privind zonele protejate naturale şi construite nu a însemnat şi aplicarea lui în practică. Deşi este un act normativ obligatoriu pentru autorităţile publice centrale şi locale şi stabileşte un şir de criterii privind delimitarea şi protejarea zonelor protejate naturale şi construite, acest regulament, de rând cu altele, a rămas a fi doar pe hârtie: „[...] 2. Regulamentul stabileşte criteriile de delimitare a zonelor protejate naturale şi construite în documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului, exigenţele de bază pentru conservarea, punerea în valoare a acestor zone, determină competenţele autorităţilor publice centrale şi locale în acest domeniu, propune reglementări speciale pentru situri, rezervaţii etc. 3. Regulamentul este obligatoriu pentru autorităţile administraţiei publice centrale şi locale responsabile de protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului natural şi construit, precum şi pentru instituţiile de proiectare, alte persoane fizice şi juridice implicate în procesul de elaborare a documentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriului, construcţie, reconstrucţie, revitalizare, conservare, utilizare sau efectuarea altor intervenţii în zonele, siturile, monumentele, landşafturile de interes naţional sau local. 4. Instituirea zonelor protejate are ca scop conservarea, valorificarea bunurilor patrimoniului natural şi construit prin delimitarea în jurul lor a unor teritorii cu regim special de gestionare şi reglementare a intervenţiilor, pentru asigurarea unui cadru armonios şi unor condiţii optimale de păstrare a acestor bunuri.” 14


PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE

Pentru adaptarea legislaţiei naţionale la rigorile internaţionale Guvernul Republicii Moldova ar trebui să acorde o atenţie mai mare convenţiilor europene pe care s-a angajat să le implementeze, în primul rând Convenţia pentru conservarea patrimoniului arhitectural al Europei şi Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic. Cu toate că aceste acte sunt în vigoare pentru Republica Moldova din toamna anului 2002, până în prezent nu s-a întreprins nimic pentru a fi aplicate în practică.

2. CONVENŢII EUROPENE ŞI INTERNAŢIONALE În anii de independenţă, Republica Moldova a semnat şi ratificat mai multe tratate internaţionale, printre care şi nouă convenţii în domeniul protecţiei patrimoniului cultural1. Deşi legislaţia Republicii Moldova acordă prioritate tratatelor internaţionale în cazul când acestea au fost ratificate şi au intrat în vigoare, totuşi, în majoritatea cazurilor, prevederile convenţiilor internaţionale nu sunt aplicate: „Dacă tratatul internaţional la care e parte Republica Moldova prevede alte norme decât cele stabilite de prezenta lege, se aplică prevederile tratatului internaţional”2. Protecţia patrimoniului arhitectural a devenit unul din subiectele dreptului internaţional public încă de la începutul secolului XX. Carta de la Atena din 1931 a stat la baza mai multor acte normative şi tratate internaţionale în domeniul protecţiei patrimoniului cultural. O politică internaţională extinsă în această direcţie s-a atestat în perioada postbelică, în contextul activităţii organizaţiilor internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale – UNESCO, Consiliul Europei, ICOM, ICOMOS etc. Atât politicienii, cât şi profesioniştii din anumite domenii au manifestat activism civic şi interes pentru elaborarea şi promovarea policitilor culturale menite să ocrotească patrimoniul cultural. Printre aceste iniţiative se înscrie şi cel de-al IIlea Congres Internaţional al Arhitecţilor şi Tehnicienilor pentru Monumente Istorice, reunit la Veneţia între 25 şi 31 mai 1964, care a adoptat Carta internaţională pentru 1

Convenţia culturală europeană, Paris, 1954, semnată la 24.05.1994; Convenţia UNESCO privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural, adoptată la Paris, 1972, aderare la 23.09.2002; Convenţia UNESCO privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, adoptată la Paris, 2003, ratificată la 24.03.2006; Convenţia UNESCO privind protecţia şi promovarea diversităţii de expresii culturale, adoptată la Paris, la 20 octombrie 2005, ratificată la 05.10.2006; Convenţia UNESCO asupra măsurilor ce urmează a fi luate pentru interzicerea şi împiedicarea operaţiunilor ilicite de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale, adoptată la Paris, la 14 noiembrie 1970, aderare la 14.09.2007; Convenţia pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, împreună cu Regulamentul de executare, adoptată la Haga, la 14 mai 1954 şi Protocolul I la Convenţia de la Haga, 1954, aderare la 09.12.1999; Convenţia Consiliului Europei privind protecţia şi salvgardarea patrimoniului arhitectural, adoptată la Granada, 1985, ratificată la 21.12.2001; Convenţia Consiliului Europei privind protecţia patrimoniului arheologic, La Valetta, 1992, ratificată la 21.12.2001; Convenţia europeană a peisajului, adoptată la Florenţa, 2000, ratificată la 14.03.2002; Convenţia-cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate, adoptată la Faro, 2005, ratificată la 01.12.2008. 2 Articolul 63, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.

15


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

conservarea şi restaurarea monumentelor şi siturilor, preluată în 1965 şi de ICOMOS. Preambulul Cartei îndeamnă umanitatea să fie responsabilă solidar de protecţia patrimoniului cultural comun. Câţiva ani mai târziu, UNESCO, reieşind din mai multe considerente, printre care şi faptul că degradarea sau dispariţia unui bun al patrimoniului cultural şi natural constituie o diminuare nefastă a patrimoniului tuturor popoarelor lumii, a adoptat Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural, care a facilitat un şir de programe ONU în acest domeniu şi a stat la baza mai multor convenţii internaţionale1. Patru ani mai târziu, UNESCO elaborează un set de recomandări privind protecţia ansamblurilor istorice sau tradiţionale şi rolul lor în viaţa contemporană2. În anii ’60-’70 ai sec. XX, Consiliul Europei a susţinut mai multe campanii de sensibilizare a opiniei publice şi politice asupra necesităţii eficientizării activităţilor în domeniul protecţiei patrimoniului cultural. Printre acestea a fost şi Anul Patrimoniului Arhitectural European organizat în 1975, al cărui program de activităţi s-a încheiat cu semnarea Cartei europene a patrimoniului arhitectural, adoptată de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei la 26 septembrie 1975. După care au urmat un şir de alte decizii menite să faciliteze activitatea în domeniul protecţiei patrimoniului arhitectural european: Rezoluţia (76)28, adoptată pe data de 14 aprilie 1976, cu privire la adaptarea sistemelor legislative şi reglementare naţionale la exigenţele conservării integrate a patrimoniului arhitectural; Recomandarea 880 (1979) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la conservarea patrimoniului arhitectural; Recomandarea R(80)16 a Comitetului Miniştrilor, adresată statelor membre, referitor la formarea specializată a arhitecţilor, urbaniştilor, inginerilor construcţiilor civile şi amenajatorilor; Recomandarea R(81)13 a Comitetului Miniştrilor cu privire la acţiunile ce urmează a fi întreprinse în favoarea unor meserii aflate pe cale de dispariţie în cadrul activităţii artizanale, adoptată pe data de 1 iulie 1981 etc. În anul 1999, Republica Moldova a aderat la Convenţia pentru protecţia patrimoniului cultural în cazul unui conflict armat (1954), însă asupra conţinutului acesteia Ministerul Culturii nu s-a pronuţat niciodată. Şi totuşi, în acest sens, ar merita să fie discutate un şir de probleme în contextul „problemei transnistrene“. Aducem doar un exemplu – statutul cetăţii Tighina, care este o fortificaţie medievală notorie de pe Nistru şi ar putea fi un muzeu istoric de excepţie. Dar până în prezent, monumentul istoric respectiv este exploatat de unităţile militare ale autoproclamatei „rmn“. Astăzi, unul din cele mai importante acte normative europene în domeniul protecţiei patrimoniului arhitectural este Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural, adoptată la Granada în anul 1985. Republica Moldova a 1 2

Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural, UNESCO, Paris, 1972. Recomandările UNESCO privind protecţia ansamblurilor istorice sau tradiţionale şi rolul lor în viaţa contemporană, Varşovia-Nairobi, 1976.

16


PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE

ratificat această convenţie la 21.12.2001 şi ea a intrat în vigoare începând cu 22.06.2002. Din acel moment s-au scurs deja opt ani, însă Republica Moldova nu a implementat nicio prevedere a acestei convenţii. În comparaţie cu actele normative naţionale, Convenţia europeană defineşte mult mai clar, în primul rând, noţiunile şi elementele componente ale patrimoniului arhitectural1, în al doilea rând îndeamnă statele semnatare să iniţieze procesul de inventariere a monumentelor şi ansamblurilor arhitecturale şi să instituie un regim legal de protecţie a patrimoniului arhitectural2. Totodată, Convenţia obligă părţile să evite deteriorarea, degradarea sau demolarea bunurilor culturale protejate, iar în cazul când există proiecte care prevăd demolarea şi/sau construirea unor clădiri, modificări care pot afecta caracterul monumentul de arhitectură, acestea trebuie, în mod obligatoriu, să fie supuse spre aprobare de către autorităţile abilitate ale statului. Procesele de urbanizare rapidă şi de modernizare a oraşelor vechi trebuie să nu fie în detrimentul moştenirii lor culturale – „Oraşul de mâine trebuie să mărturisească bogăţia sa istorică”3. De aceea autorităţile publice trebuie să colaboreze cu diverşi specialişti pentru a realiza proiecte calitative în domeniul topografiei urbane, al amenajării teritoriului etc. Totodată, instituţiile statului sunt obligate să asigure programe pluridisciplinare de formare în politică, protecţia, managementul şi amenajarea peisajului, destinate atât profesioniştilor din sectorul privat şi public, cât şi altor persoane şi asociaţiilor interesate4. Un alt document important pe plan internaţional este Carta ICOMOS „Principii pentru analiza, conservarea şi restaurarea structurală a patrimoniului arhitectural“, ratificată de a 14-a Adunare Generală a ICOMOS, la Victoria Falls, Zimbabwe, în octombrie 2003. Carta ICOMOS stabileşte necesitatea organizării studiilor şi a proiectelor urmate de faze precise, care sunt similare cu cele din medicină (anamneza, terapia, controlul), respectiv: cercetarea datelor şi informaţiilor semnificative, identificarea cauzelor stricăciunilor şi alegerea măsurilor de remediere, controlul eficienţei intervenţiilor5. Diagnosticarea şi cercetarea trebuie să fie principiile fundamentale în cadrul proiectelor de conservare şi restaurare a patrimoniului arhitectural, iar măsurile de remediere şi monitorizare trebuie să asigure faptul că intervenţiile nu vor prejudicia originalitatea şi integritatea monumentului.

1

Articolul 1, Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural, Granada, 1985. Articolele 2 şi 3, Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural, Granada, 1985. 3 Codul european de bună practică „Arheologia şi proiectul urban”, aprobat de Comitetul patrimoniului cultural al Consiliului Europei în timpul celei de a 15-a şedinţe plenare din 8-10 martie 2000. 4 Articolul 6, Convenţia europeană a peisajului, Florenţa, 2000. 5 Punctul 1.6, Carta ICOMOS „Principii pentru analiza, conservarea şi restaurarea structurală a patrimoniului arhitectural“, 2003. 2

17


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Concluzii Situaţia din Republica Moldova din ultimii 20 de ani în ce priveşte protecţia patrimoniului arhitectural poate fi calificată ca fiind o anarhie totală. În anii de independenţă nu am fost în stare să edificăm o infrastructură viabilă şi durabilă în acest domeniu, nu am fost în stare să elaborăm o strategie şi un plan de acţiuni. Şi, cel mai grav, nu am fost în stare să păstrăm o bună parte din obiectivele de patrimoniu cultural, care, odată distruse, nu mai pot fi recuperate. Unii arhitecţi au bătut alarma, iar alţii şi-au adus direct contribuţia la deteriorarea şi distrugerea patrimoniului arhitectural al municipiului Chişinău. Astfel, principali vinovaţi de distrugerea obiectivelor de patrimoniu arhitectural se fac reprezentanţii administraţiei publice locale, în cazul Chişinăului – arhitecţii municipiului. În afară de distrugerea unor clădiri istorice din centrul istoric al Chişinăului, sunt atestate intervenţii care denaturează imaginea istorică a imobilelor şi corup originalitatea lor culturală, cum ar fi înlocuirea decorului plastic, acoperirea pereţilor clădirilor cu tencuială sau cu un strat de pietre, schimbarea acoperişului şi înlocuirea lui cu mansarde de 1-2 niveluri, construcţia anexelor, înlocuirea uşilor şi geamurilor din lemn cu cele de termopan etc.1. Astfel intervenţiile contemporane conduc la dispariţia „oraşului istoric”2. Pentru combaterea actelor de vandalism, indiferenţă, iresponsabilitate etc. care conduc la deteriorarea şi distrugerea patrimoniului cultural al Republicii Moldova avem nevoie de o politică culturală eficientă. Dar, mai întâi de toate, avem nevoie de un ministru al Culturii care să înţeleagă şi să promoveze astfel de politici. Justificarea că legislaţia este imperfectă nu este serioasă, deoarece nu sunt aplicate în practică nici măcar prevederile legale în vigoare. Bineînţeles, trebuie dusă la bun sfârşit iniţiativa de actualizare a cadrului normativ în domeniul protecţiei patrimoniului cultural3. Dar, aceasta nu înseamnă că trebuie să aşteptăm până când acest lucru se va întâmpla. Legislaţia republicii conţine un şir de prevederi a căror aplicare ar permite combaterea fenomenelor ce aduc prejudiciu moştenirii culturale. Pentru a redresa situaţia din domeniul patrimoniului cultural, este necesară, în primul rând, stabilirea unei ordini şi responsabilităţi în cadrul instituţiilor administraţiei publice locale şi centrale care se fac responsabile de acest domeniu. Proiectul Revitalizarea centrului istoric al Chişinăului nu s-a dovedit a fi unul eficient. De aceea el trebuie reluat şi promovat la un alt nivel4. Totodată, organele de ordine publică şi anchetă trebuie să fie mai sensibile la actele de încălcare a legislaţiei privind „ocrotirea monumentelor”. 1

A. Eremia, Chişinău, oraşul vechi şi nou, Chişinău, Editura Litera, 1998, p. 71. S. Ciocanu, Chisinau – A Historic City in the Process of Disappearing. In: Heritage at Risk, 2006/2007, p. 115-116. 3 N. Răilean, Raport analitic Actele normative şi legislative ale Republicii Moldova în domeniul protejării patrimoniului cultural, Chişinău, 2009. 4 Revitalizarea centrului istoric al Chişinăului. Ghid practic privind intervenţiile la edificiile istorice. Proiect finanţat de Uniunea Europeană şi implementat de Asociaţia „Plai Resurse”, Chişinău, 2008. 2

18


PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE

Elaborarea unei strategii naţionale susţinute de un plan de acţiuni pe termen scurt şi mediu ar facilita elaborarea unor politici culturale eficiente. Pentru realizarea acestor paşi Guvernul Republicii Moldova ar trebuie să acorde o mai mare atenţie şi importanţă Ministerului Culturii, deoarece în situaţia actuală (marginală) Ministerul are posibilităţi modeste, atât din punct de vedere managerial, cât şi financiar. Totodată, şi ministrul Culturii, dacă doreşte să construiască strategii şi politici culturale eficiente, ar trebui să coopteze un personal profesionist şi responsabil şi să fie mai receptiv la sugestiile societăţii civile, aşa cum cer prevederile articolelor 14 şi 16 ale Convenţiei de la Granada. La nivel local, atât Consiliul municipal, cât şi Primăria Chişinău ar trebui să procedeze similar. Chişinăul, pe lângă faptul că este capitala republicii, este cel mai vizitat oraş de către turiştii străini. Aleşii locali ar trebui să se gândească la identitatea urbană şi la „cartea de vizită a Chişinăului”. Planificarea urbanistică trebuie să ţină cont de monumentele istorice (clădiri, străzi, cartiere, grădini istorice etc.), care, luate împreună, constituie „oraşul vechi” sau „oraşul istoric”. Turismul cultural trebuie să fie integrat în strategiile de dezvoltare economică a statului1, iar itinerarele culturale trebuie să constituie un cadru excepţional pentru o cultură a păcii, bazată pe legăturile istoriei comune, pe spiritul toleranţei, respectului şi aprecierii diversităţii culturale a diferitelor comunităţi care au contribuit la existenţa lor2. Pentru realizarea unor politici eficiente în domeniul discutat trebuie conştientizat faptul că patrimoniul cultural aparţine umanităţii şi ne reprezintă trecutul istoric comun3. Evident, aici se cere un parteneriat eficient între administraţia publică locală, centrală, instituţii universitare şi AŞM, care, de comun acord, să construiască strategii de ocrotire a moştenirii culturale şi să integreze bunurile culturale în circuitul istoric şi turistic, fără a afecta integritatea şi originalitatea lor. Convenţia de la Granada îndeamnă părţile semnatare se elaboreze politici de conservare integrate, care: „1. să includă protecţia patrimoniului arhitectural printre obiectivele esenţiale ale amenajării teritoriului şi ale urbanismului şi să asigure luarea în considerare a acestui imperativ în diversele stadii de elaborare a planurilor de amenajare şi a procedurilor de autorizare a lucrărilor; 2. să promoveze programe de restaurare şi de întreţinere a patrimoniului arhitectural; 3. să facă din conservarea, animarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural un element major al politicilor în materie de cultură, de mediu şi de amenajare a teritoriului; 1

Carta turismului cultural, adoptată de ICOMOS în noiembrie 1976. Carta ICOMOS privitor la itinerarele culturale, ratificată de a 16-a Adunare Generală a ICOMOS, Quebec, (Canada) 4 octombrie 2008. 3 Articolul 3, Patrimoniul comun al Europei, Convenţia-cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate, Faro, 27 octombrie 2005. 2

19


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

4. să favorizeze, atunci când este posibil, în cadrul proceselor de amenajare ale teritoriului şi de urbanism, conservarea şi folosirea clădirilor a căror importanţă nu ar justifica o protecţie în sensul prevederilor art. 3, paragraful 1 al prezentei Convenţii, dar care ar prezenta o valoare din punct de vedere al integrării în mediul urban sau rural ori al cadrului de viaţă; 5. să favorizeze aplicarea şi dezvoltarea tehnicilor şi materialelor tradiţionale, indispensabile pentru viitorul patrimoniului”1.

Urbanizarea şi modificarea identităţii urbane sunt procese fireşti pentru societăţile contemporane. Ele trebuie administrat corect. Deseori proiectele de industrializare a localităţilor urbane conduc la degradarea, deteriorarea sau distrugerea oraşelor istorice2. De aceea, proiectele de planificare urbanistică, amenajare a teritoriului, de restaurare-conservare, de cercetare etc. trebuie să conţină studii de fezabilitate şi să fie monitorizate în corespundere cu rigorile legislaţiei naţionale şi ale convenţiilor internaţionale ratificate de Republica Moldova3. Convenţia de la Granada nu împiedică adaptarea unor clădiri vechi pentru utilizări noi4, dar în vederea limitării riscurilor de degradare fizică a patrimoniului arhitectural, îndeamnă statele membre: „1. să susţină cercetarea ştiinţifică, în vederea identificării şi analizării efectelor dăunătoare ale poluării şi în vederea definirii mijloacelor de reducere sau de eliminare a acestor efecte; 2. să ia în considerare problemele specifice ale conservării patrimoniului în politicile de combatere a poluării“5.

Întreţinerea parcurilor publice şi grădinilor istorice ca expresie vie a unui obiectiv de patrimoniu trebuie să fie bazată pe tradiţiile culturale locale, iar intervenţiile în peisajul lor nu trebuie să depăşească prevederile Cartei de la Veneţia şi Cartei de la Florenţa6 Cât priveşte accesul la monumentele istorice, administraţiile publice locale trebuie să ţină cont şi de faptul că reţelele de comunicare nu trebuie să penetreze în oraşele istorice, ci doar să faciliteze traficul în aproprierea acestor oraşe şi să permită un acces uşor7. Primul pas în realizarea cu succes a unor programe în domeniul protecţiei patrimoniului cultural este asigurarea accesului la informaţie şi formarea cetăţeanului 1

Articolul 10, Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural, Granada, 1985. Carta privind protecţia oraşelor istorice, ICOMOS, 1987. 3 Un exemplu în acest sens pot fi studiile în domeniul petroarheometriei, care au menirea de a preîntâmpina efectele nocive ale intervenţiilor contemporane. „Petroarheometria monumentelor evaluează cantitativ şi calitativ, având ca obiectiv studierea impactului alterării şi degradării asupra materialelor de construcţie puse în operă, are menirea să propună şi să permită adaptarea intervenţiei de restaurare specifică condiţiilor monumentului”, D. Voicu, L. Munteanu, „Studiu petroarheometric asupra Catedralei Ortodoxe din Cluj-Napoca”. In: Arheometrie în România, vol. 3 (1991-2008), Cluj-Napoca, Editura Mega, 2008, p. 242. 4 Articolul 11, Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural, Granada, 1985. 5 Articolul 8, Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural, Granada, 1985. 6 Carta de la Florenţa privitor la grădinile istorice, ICOMOS, 1981. 7 Articolul 13, Carta privind protecţia oraşelor istorice, ICOMOS, 1987. 2

20


PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE 1

responsabil . Deşi necesită mai mult timp şi efort, cele mai eficiente politici culturale sunt realizate prin intermediul educaţiei de la mic la mare2. Într-un stat de drept bazat pe normele democraţiei cetăţeanul, a cărui formare trebuie să fie în spiritul responsabilităţii şi activismului civic, este responsabil de ocrotirea şi valorificarea moştenirii culturale în egală măsură cu instituţiile statului3. Sensibilizarea opiniei publice privind valoarea şi importanţa moştenirii culturale trebuie să devină o practică, deoarece patrimoniul arhitectural constituie atât un element al identităţii culturale, cât şi o sursă de inspiraţie şi de creativitate pentru generaţiile prezente şi viitoare4.

1

Articolul 12, Accesul la patrimoniul cultural şi participarea democratică, Convenţia-cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate, Faro, 27 octombrie 2005. 2 Capitolul VI. Programe educaţionale, Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural, UNESCO, Paris, 1972; Articolul 13. Patrimoniul cultural şi învăţământul, Convenţia-cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate, Faro, 27 octombrie 2005. 3 S. Musteaţă, „Dezvoltarea cetăţeniei democratice din R. Moldova prin intermediul educaţiei şi promovării acţiunilor de protejare şi valorificare a patrimoniului naţional”. In. Buletin informativ InfoHis, Nr. 9(13), 2001, pp. 8-9. 4 Articolul 15 (1), Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural, Granada, 1985.

21


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

22


PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE

23


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT LISTA MONUMENTELOR DEMOLATE 39. Str. V. Alecsandri nr.50 40. Str. V. Alecsandri nr.89/1 41. Str. V. Alecsandri nr.90 42. Str. V. Alecsandri nr.97 43. Str. N. Iorga nr.1A 44. Str. M. Kogălniceanu nr.28 45. Str. M. Kogălniceanu nr.48 46. Str. M. Kogălniceanu nr.64 47. Str. M. Kogălniceanu nr.66 48. Str. M. Kogălniceanu nr.72 A,B 49. Str. M. Kogălniceanu nr.73 50. Str. M. Kogălniceanu nr.76 51. Str. S. Lazo nr.22 52. Str. S. Lazo nr. 27B 53. Str. S. Lazo nr.34 54. Str. S. Lazo nr.42 55. Str. A. Mateevici nr.52 56. Str. A. Mateevici nr.66 57. Str. A. Mateevici nr. 82 58. Str. A. Mateevici nr. 86 59. Str. A. Mateevici nr.97 60. Str. Petru Movilă nr. 4 61. Str. Colina Puşkin nr. 3 62. Str. P. Rareş nr. 36 63. Str. Sfatul Ţării nr. 15 64. Str. Sfatul Ţării nr. 53 65. Str. Sfatul Ţării nr. 59 66. Str. A. Şciusev nr.34 67. Str. A. Şciusev nr. 94 68. Str. A. Şciusev nr.101 69. Str. Bul. Ştefan cel Mare nr. 160 70. Str. Teatrului nr.1 71. Str. Teatrului nr.13 72. Str. Tighina nr. 46 73. Str. Tricolorului nr. 30 74. Str. Tricolorului nr.38 75. Str. Tricolorului nr.43

1. Str. 31 August 1989, nr. 35 2. Str. 31 August 1989, nr.37 3. Str. 31 August 1989, nr.53 4. Str. 31 August 1989, nr. 103 5. Str. 31 August 1989, nr. 141 6. Str. Alexandru cel Bun nr. 16 7. Str. Alexandru cel Bun nr. 24A 8. Str. Alexandru cel Bun nr. 31 9. Str. Alexandru cel Bun nr. 59 10. Str. Alexandru cel Bun nr. 87 11. Str. Alexandru cel Bun nr.91A 12. Str. Alexandru cel Bun nr.98 13. Str. Alexandru cel Bun nr.103 14. Str. Alexandru cel Bun nr.109 15. Str. Armenească nr. 18 16. Str. Armenească nr.23/21 17. Str. Armenească nr. 94 18. Str. M. G.B. Bodoni nr.7 19. Str. M. G.B. Bodoni nr.27 20. Str. Bucureşti nr.32 21. Str. Bucureşti nr. 66 22. Str. Bucureşti nr. 73 23. Str. Bucureşti nr. 81 24. Str. Bucureşti nr. 90 A,B 25. Str. Bucureşti nr. 117 A 26. Str. Bulgară nr . 23 27. Str. Bulgară nr . 32 28. Str. Columna nr 55 29. Str. Columna nr. 60 30. Str. Columna nr.86B 31. Str. Columna nr.102 32. Str. Columna nr.140 33. Str .M. Cebotari nr. 9 A, 34. Str. M. Eminescu nr.35 35. Str. M. Eminescu nr.43 36. Str. M. Eminescu nr.48 37. Str . Galbenă nr. 7 38. Str .A. Hajdău nr. 68 24


PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT

Str. 31 August 1989 nr. 35

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Primele informaţii sunt din 1878, când aparţinea văduvei Razuvaeva, construită la mijlocul secolului al XIX-lea, după un proiect model numit “cinci stânjeni”. Str. 31 August 1989 nr. 37

Str. 31 august 1989 nr. 53 • Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău alcătuit de Academiei de Ştiinţe. • Primele informaţii documentare datează din 1885, când aparţinea lui Nicanor Torin

Actual 2010

Actual 2010 25


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. 31 August 1989 nr. 103

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău alcătuit de Academia de Ştiinţe. În 1870 assesorului de colegiu Ivan Bogdasarov a cumpărat de la A. Smerecinsky o parte a curţii.

Actual 2010

Str. 31 august 1989 nr. 141

Str. Alexandru cel Bun nr. 16

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău alcătuit de Academiei de Ştiinţe. Data de la începutul secolului al XX-lea.

Actual 2010 26


PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT

Str. Alexandru cel Bun nr. 24A

Str. Alexandru cel Bun nr. 31

Actual 2010 Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, la iniţiativa Primăriei. Datează de la începutul secolului al XX-lea. Proprietarul originar, posibil, era dr. A.L. Balinski, în 1940 fiind atestaţi moştenitorii săi.

Actual 2010

Str. Alexandru cel Bun nr. 59 A fost introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. A fost calificat drept monument de arhitectură de însemnătate locală. Str. Alexandru cel Bun nr. 87

Actual 2010

Actual 2010 27


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. Alexandru cel Bun nr. 91A

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Formează un complex de clădiri, constituit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Proprietar original era Maria Dânga, Actual 2010 în 1916 în această calitate era atestat G. Peresecenskii, în 1940 – nobilii Sofia şi Toma Urbanovici şi Alexandre Doljenko. Casa principală ocupă parcela de la colţul cartierului, mărginit de strada Mitropolitul Bănulescu-Bodoni. Este constituită din două clădiri. Str. Alexandru cel Bun nr. 98

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. A fost construit la sfârşitul secolului al XIX-lea. A fost demolată la mijlocul anilor ’90 ai secolului XX. 28

Actual 2010


PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT

Str. Alexandru cel Bun nr. 103

Actual 2010 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Datează de la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1903 au aparţinut lui F.E. Romanov. Era un complex din două case de locuit, cu arhitectură identică, din care a rămas imobilul din stânga. Str. Alexandru cel Bun nr. 109

Str. Armenească nr. 18

Actual 2010

Actual 2010 Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Datează de la începutul secolului al XX-lea. În 1940 este atestat proprietar Constantin Cernomoreţ. A fost înlocuită cu o clădire nouă.

Str. Armenească nr. 94

Actual 2010 29


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. Armenească nr. 23/21

Actual 2010 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. A fost ridicată la începutul secolului al XX-lea. În 1940 este atestat proprietar Claudia Chiriac. Str. M.G.B.Bodoni nr. 7

Str. M.G.B.Bodoni nr. 27

Actual 2010 Actual 2010 Monument de arhitectură de însemnătate Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul locală, introdus în Registrul monumentelor monumentelor de istorie şi cultură de istorie şi cultură a municipiului Chişinău a municipiului Chişinău la iniţiativa la iniţiativa Primăriei. Au fost două case de Academiei de Ştiinţe. A fost o clădire în locuit, una construită la colţul cartierului, două etaje, construită cu o retragere de distrusă în timpul celui de al doilea război la linia străzii, edificată între anii 1903– mondial, şi a doua, ridicată într-un parter 1910. În anii ’80 ai aceluiaşi secol a fost pe un demisol înalt, aliniată la linia roşie a demolată şi înlocuită cu o clădire nouă. străzii Bucureşti a fost demolată în 2006. 30


PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT

Str. Bucureşti nr. 32 Monument de arhitectură de însemnătate locală, datând de la începutul secolului al XX-lea, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. A fost demolat şi construită o clădire nouă. Actual 2010 Str. Bucureşti nr. 66

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Este o casă construită la începutul secolului al XX-lea, în stil modern.

Str. Bucureşti nr. 81

Actual 2010 31

Actual 2010


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. Bucureşti nr. 73

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010 Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, construită în spiritul stilizărilor istorice, cu dominarea elementelor baroce. Str. Bucureşti nr. 90 A,B

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Str. Bulgară nr. 32

Actual 2010 A fost construită la cumpăna secolelor XIX şi XX. În 1940 proprietar este atestat Institutul Zootehnic a Ministerului Agriculturii. Actual 2010 32


PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT

Str. Bucureşti nr. 117 A

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010 Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Casa a fost construită la începutul secolului al XX-lea, aparţinea Elenei Veitko, soţie de căpitan. Constă din patru odăi, cu bucătărie, şi alte dependinţe.

33


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. Bulgară nr. 23 Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Datează de la începutul secolului al XX-lea. Proprietară a fost atestată în 1940 Dionisia Tcacenco. A fost o casă construită într-un parter, cu faţada principală aliniată la linia roşie a străzii. Între anii 1999–2001 a fost demolată şi înlocuită cu o clădire nouă. Actual 2010 Str. Columna nr. 55

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010 Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Construcţia datează de la sfârşitul secolului al XIXlea. Proprietarul originar nu este cunoscut. În 1924 era sediul hotelului “Luvru”.

Str. Columna nr. 60

Actual 2010 34


PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT

Str. Columna nr. 86 B

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. A fost constituită la începutul secolului al XIX-lea. Proprietarul originar al casei nu este cunoscut, în 1940 în această calitate este atestat Moişe Cligman. Actual 2010 Str. Columna nr. 102

Str. Columna nr. 140

Actual 2010 A fost introdusă în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. A fost calificată drept monument de arhitectură de însemnătate locală. Clădirea a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Actual 2010 35


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. M. Cebotari nr. 9 A

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010 Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Casa de locuit a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea în stil eclectic cu reminiscenţe neoclasice, drept model servind faţadele din albumele de la începutul secolului al XIX-lea. Str. M. Eminescu nr. 35

Actual 2010 Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. A fost construită la începutul secolului al XX-lea. Proprietar în 1940 a fost atestat Palaţan Brana. 36


PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT

Str. M. Eminescu nr. 38

Str. M. Eminescu nr. 43

Actual 2010 Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. A fost construită la începutul secolului al XX-lea, proprietar în 1940 era Zilberman Alex.

Actual 2010 Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. A fost construită la începutul secolului al XX-lea. Proprietar în 1940 a fost atestat Cercul militar.

Str. Galbenă nr. 7

Actual 2010 37


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. A. Hîjdău nr. 68

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Datează de la jumătatea secolului al XIX-lea, cu faţadele decorate în stil eclectic. 38


PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT

Str. V. Alecsandri nr. 50 Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Data de la începutul secolului al XX-lea, cu arhitectura în stil modern. În 1940 proprietar este atestat Matrona Bocova. Actual 2010 Str. V. Alecsandri nr. 89/1

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010 Str. V. Alecsandri nr. 90 Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea. În 1940 proprietar este atestat Nehman Liventul. Actual 2010 39


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. V. Alecsandri nr. 97

Str. N. Iorga nr. 1 A

Actual 2010 Actual 2010 Monument de arhitectură de însemnătate Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Data de la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. În anii 30 ai la începutul secolului al XX-lea. A aparţinut secolului al XX-lea clădirea a fost înlocuită cu o casă nouă, proprietară fiind Liubov Jene. lui Iosif Godelman. Str. M. Kogălniceanu nr. 48

Str. M. Kogălniceanu nr. 28

Actual 2010 Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor Actual 2010 de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, Monument de arhitectură de însemnătate alcătuit de Academia de Ştiinţe. Casa data naţională, introdus în Registrul de la începutul secolului al XX-lea. A fost monumentelor de istorie şi cultură înlocuită cu o casă nouă, în forme suburbane. a municipiului Chişinău, alcătuit de De la vechea clădire au rămas doar pilonii Academia de Ştiinţe. porţii de acces pe teritoriul proprietăţii. 40


PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT

Str. M. Kogălniceanu nr. 66

Str. M. Kogălniceanu nr. 64

Actual 2010 Monument de arhitectură de însemnătate Actual 2010 naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Era o casă de locuit, construită din de istorie şi cultură a municipiului piatră la sfârşitul secolului al XIX-lea. Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Str. M. Kogălniceanu nr. 72 A, B

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. A fost un complex locativ constituit din două case de locuit, ridicate pe la mijlocul secolului al XIX-lea.

Actual 2010 41


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. M. Kogălniceanu nr. 73

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. În iarna anului 1880 Tereza Solomco, văduvă a consilierului de colegiu, a vândut o parte a proprietăţii sale imobiliare lui Alexei Galaţan, alcătuită dintr-o casă într-un etaj cu o atenansă, pe care le are de la I. Lemeni-Makedon. În 1866 sunt construite două case, după planul şi faţada eliberată de Comisia de construcţie şi drumuri în 1863. Str. M. Kogălniceanu nr. 76 Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Primele informaţii documentate cu privire la proprietatea imobiliară datează din 1860, când aparţinea lui Feodosii Ţunin şi era alcătuită dintr-o casă, o atenansă şi alte construcţii.

Actual 2010 42


PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT

Str. S. Lazo nr. 22

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Primele informaţii documentare datează din vara anului 1855, când a fost cumpărat de la licitaţia organizată de Dumă lotul de pământ cu o suprafaţă de 1800 stânjeni pătraţi către soţia consilierului de colegiu Elisaveta Loran. Str. S. Lazo nr. 34

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

A fost introdusă în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. A fost calificată drept monument de arhitectură de însemnătate locală, construite la începutul secolului al XX-lea. Clădiri din piatră construite în 1948 pe locul unor edificii distruse în timpul celui de al doilea război mondial. Au suferit în timpul cutremurului de pământ din 1986, fiind demolate şi înlocuite în anii ’90 ai secolului al XX-lea cu imobile noi de locuit. 43


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. S. Lazo nr. 42 Actual 2010

Str. S. Lazo nr. 34 Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Str. A. Mateevici nr. 52 Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Primul proprietar (fosta str. Sadovaia, nr. vechi 26), a fost Marfa Pavlovna Russek, atestată documentar în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Actual 2010

Actual 2010

Str. A. Mateevici nr. 66 Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea. 44


PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT

Str. A. Mateevici nr. 82 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Datează din anii 30 ai secolului al XX-lea (datarea de la începutul secolului al XX-lea este contestată). Str. A. Mateevici nr. 86

Str. A. Mateevici nr. 97

Actual 2010 Monument de istorie de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a Actual 2010 municipiului Chişinău, alcătuit de Academia Monument de arhitectură de însemnătate de Ştiinţe. Până în 1940 proprietar este naţională, introdus în Registrul monumentelor atestat Teofil Bologa. Între anii 1945–1954 a de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Datează din locuit Eugen Coca (1893–1954), compozitor, anul 1903, construită în stil eclectic, cu o slabă dirijor, viorist, maestru emerit al artelor 1946. În memoria compozitorului pe peretele casei influenţă a monumentului antic “Turnurilor este instalată o placă comemorativă. vânturilor” din Athena. 45


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. Petru Movilă nr. 4

Str. Colina Puşkin nr. 3

Actual 2010

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Str. P. Rareş nr. 36 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de valoare locală, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea. 46


PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT

Str. Sfatul Ţării nr. 15 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Includere eronată. Str. Sfatul Ţării nr. 53

Str. A. Şciusev nr. 34

Actual 2010

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. În 1940 proprietar este atestat Ghisea caţ şi Bruha Glicman. Este o casă în două etaje, amplasată la colţul cartierului, construită la sfârşitul secolului al XIX-lea. 47


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. Sfatul Ţării nr. 59 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de valoare naţională, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Este important element urbanistic şi monument al istoriei arhitecturii, construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

48


PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT

Str. A. Şciusev nr. 94 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. În 1869 această era proprietatea lui Andrei Kobzarev. Conform testamentului, întărit în 1891, casa a trecut în proprietatea sorii sale Parascovia Atamanciukova. S-a păstrat o descriere detaliată: “ Casă de piatră într-un etaj, cu demisol, acoperit cu olane, cu jgheaburi din tablă de fier, cu patru odăi şi o tindă. În demisol se află bucătăria, spălătoria şi un beci boltit, care permite nu mai puţin de 20 de poloboace mari de vin.” Str. A. Şciusev nr. 101 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. 49


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Bul. Ştefan cel Mare nr. 160 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de valoare locală, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Este un complex din două clădiri, proprietăţi imobiliare separate, comasate în anii postbelici într-o proprietate imobiliară, introdus sub o singură adresă în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău. Casa conacului urban a familiei Teodosiu (literul A), datează din a doua treime a secolului al XIX-lea, construit în stil neoclasic. Str. Teatrului nr. 1 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de valoare locală, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. A fost construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (datarea de la începutul secolului al XXlea este contestată), în stil eclectic.

Str. Teatrului nr. 13

Actual 2010 50


PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT

Str. Tighina nr. 46 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de valoare locală, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. A fost construit la sfârşitul secolului al XIX-lea. Str. Tricolorului nr. 30 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de valoare locală, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. A fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, în stil eclectic. Era casa familiei Muraciov.

51


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. Tricolorului nr. 38

Actual 2010 Str. Tricolorului nr. 43

Actual 2010 52


PATRIMONIUL CULTURAL RUINAT

PATRIMONIUL CULTURAL RUINAT LISTA MONUMENTELOR RUINATE 9. Str. Columna nr. 88 10. Str .M. Cebotari nr. 3 11. Str. Mazîlilor nr. 34 12. Str. V. Micle nr. 11 13. Str. Rabbi Ţirilson nr. 8 14. Str. L. Tolstoi nr. 39 15. Str. Tricolorului nr. 40 16. Str. Tricolorului nr. 42

1. Str. 31 August 1989, nr. 157 2. Str. A. Mateevici nr. 57 3. Str. A. Mateevici nr. 67 4. Str. A. Mateevici nr. 85 5. Str. Alexandru cel Bun nr. 47 6. Str. M. G.B. Bodoni nr. 3 7. Str. M. G.B. Bodoni nr. 53B 8. Str. Bucureşti nr. 62

Str. 31 August 1989, nr. 157 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău alcătuit de Academiei de Ştiinţe. Datează din a doua jumătate a secolului al XX-lea. În 1940 aparţinea lui Pavel şi Lidia Zelenin. Str. A. Mateevici nr. 57

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Datează de la începutul secolului al XX-lea. 53


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. A. Mateevici nr. 67 Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Datează de la începutul secolului al XX-lea. În 1940 aparţinea familiei Climescu. Str. A. Mateevici nr. 85 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Clădirea a fost construită în anii 90 ai secolului al XIX-lea. Str. Alexandru cel Bun nr. 47 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Edificiul este caracteristic pentru Chişinăul istoric din anii 30 ai secolului al XIX-lea, singurul care a supraveţuit, deşi într-o stare modificată, dintr-o serie de imobile în stil neoclasic. 54


PATRIMONIUL CULTURAL RUINAT

Str. M. G.B. Bodoni nr. 3 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Str. M. G.B. Bodoni nr. 53B Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Casa repetă planul unei construcţii de locuit care a apărut după 1834, dar arhitectura faţadelor şi modificarea planului datează din ultimul sfert al secolului al XIX-lea. Arhitectura clădirii este în stil eclectic. Str. Bucureşti nr. 62 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Casă cu două etaje, cu subsol, a fost construită în anii 70 ai secolului al XIX-lea., după proiectul lui A.I. Bernardazzi. 55


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. Columna nr. 88 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. A fost constituită la sfârşitul secolului al XIX-lea. Făcea parte din componenţa proprietăţii imobiliare de la adresa Alexandru cel Bun, nr.49. Str .M. Cebotari nr. 3 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Str. V. Micle nr. 11 Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. 56

Actual 2010


PATRIMONIUL CULTURAL RUINAT

Str. Mazîlilor nr. 34

Actual 2010

Str. Rabbi Ţirilson nr. 8 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Monument de arhitectură de valoare locală, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. A fost construit în al doilea deceniu al secolului al XX-lea, construit în stil eclectic, stilizare istorică.

Actual 2010

57


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. L. Tolstoi nr. 39 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Este un complex format dintr-o locuinţă (casă de raport) şi o clădire cu funcţii sociale, care cândva au fost proprietăţi imobiliare separate. Str. Tricolorului nr. 40

Actual 2010

Monument de arhitectură de valoare locală, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Datează din a doua jumătate a secolului al XIXlea.

Str. Tricolorului nr. 42 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de valoare locală, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea. 58


PATRIMONIUL CULTURAL DEGRADAT

PATRIMONIUL CULTURAL DEGRADAT LISTA MONUMENTELOR DEGRADATE 1. Str. 31 August 1989, nr. 15 2. Str. 31 August 1989, nr. 23 3. Str. 31 August 1989, nr. 32 4. Str. 31 August 1989, nr. 43 5. Str. V. Alecsandri nr. 20 A,B 6. Str. V. Alecsandri nr. 69 7. Str. V. Alecsandri nr.129 8. Str. Ismail nr. 48 9. Str. S. Lazo nr. 10A 10. Str. M. Kogălniceanu nr. 11 11. Str. M. Kogălniceanu nr. 42 12. Str. M. Kogălniceanu nr. 54 13. Str. M. Kogălniceanu nr. 75 14. Str. M. Kogălniceanu nr. 87A 15. Str. M. Kogălniceanu nr. 89 16. Str. Alexandru cel Bun nr. 11 17. Str. Alexandru cel Bun nr. 15 18. Str. Alexandru cel Bun nr. 57 19. Str. Alexandru cel Bun nr. 69 20. Str. Bălănescu nr. 31 21. Str. M. G.B. Bodoni nr. 4 22. Str. M. G.B. Bodoni nr. 9 23. Str. Bucureşti nr. 17 24. Str. Bucureşti nr. 23 25. Str. Columna nr. 93 26. Str. Columna nr. 150A 27. Str. M. Dosoftei nr. 118 28. Str. M. Eminescu nr. 50

29. Str. M. Eminescu nr. 66 30. Str .M. Cebotari nr. 9 A, B 31. Str .M. Cebotari nr. 11 32. Str. A. Mateevici nr. 36 33. Str. A. Mateevici nr. 71 34. Str. A. Mateevici nr. 73 35. Str. A. Mateevici nr. 89 36. Str. V. Pîrcălab nr. 26 37. Str. V. Pîrcălab nr. 30 38. Str. Puşkin nr. 3 39. Str. P. Rareş nr. 49 40. Str. A. Şciusev nr. 63 41. Str. A. Şciusev nr. 102 42. Str. A. Şciusev nr. 107 43. Bul. Ştefan cel Mare nr. 113 44. Bul. Ştefan cel Mare nr. 115 45. Str. Tighina nr. 48 46. Str. Tricolorului nr. 40A 47. Str. L. Tolstoi nr. 24 48. Str. M. Varlaam nr. 52 49. Str. M. Varlaam nr. 88 Actual 2010

Str. 31 August 1989, nr. 15 Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău alcătuit de Academiei de Ştiinţe. Prima atestare documentară datează din 1879, când aparţinea feld-febelului în rezervă Andrei Sofeiciuk. 59


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. 31 August 1989, nr. 23 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău alcătuit de Academiei de Ştiinţe. Primele informaţii documentare sunt din 1903, când proprietar era Chiril Bâkov. Str. 31 August 1989, nr. 32 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Casa a fost deteriorată în timpul celui de al doilea război mondial, când a pierdut partea superioară a pereţilor. Str. 31 August 1989, nr. 43 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău alcătuit de Academiei de Ştiinţe. A fost construită în perioada interbelică. 60


PATRIMONIUL CULTURAL DEGRADAT

Str. V. Alecsandri nr. 20 A,B Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Datează de la începutul secolului al XX-lea, în stil eclectic cu influenţa stilului modern. În 1940 proprietari sunt atestaţi Alexandru şi Volf Ghepeţchi. Str. V. Alecsandri nr. 69

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Datează de la începutul secolului al XX-lea, cu arhitectura eclectică. În 1940 a fost atestat drept proprietar Iotic Boniev. Str. V. Alecsandri nr.129 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău alcătuit de Academia de Ştiinţe. Datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea. 61


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. Ismail nr. 48 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Datează de începutul secolului al XX-lea. Proprietar în 1940 a fost atestat Sciuric. Str. S. Lazo nr. 10A Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Primele informaţii documentare datează din 1857 Str. M. Kogălniceanu nr. 11 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală (valoarea naţională din Registru este contestată) introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Primele atestări documentare sunt din 1858. 62


PATRIMONIUL CULTURAL DEGRADAT

Str. M. Kogălniceanu nr. 42 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Pentru prima dată casa de la colţ, este atestată în 1837, când aparţinea soţiei consilierului de colegiu, Anastasiei Fedorovna Necora. Str. M. Kogălniceanu nr. 54 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. A fost construit la începutul secolului al XX-lea. Str. M. Kogălniceanu nr. 87A Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. 63


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. M. Kogălniceanu nr. 75

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Primele informaţii documentate cu privire la proprietatea imobiliară datează din 1871, când aparţinea Anastasiei Zavakovsky, soţiei de secretar de colegiu. Str. M. Kogălniceanu nr. 89 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Str. Alexandru cel Bun nr. 11 A fost introdusă în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. A fost calificată drept monument de arhitectură de însemnătate locală. Datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. 64

Actual 2010

Actual 2010


PATRIMONIUL CULTURAL DEGRADAT

Str. Alexandru cel Bun nr. 15 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Decoraţia plastică este în corespundere cu procedeele eclecticii clasicizante, tipice pentru arhitectura Chişinăului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Str. Alexandru cel Bun nr. 57 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Este datat cu începutul secolului al XX-lea. În 1914 aparţinea casei comerciale “Şor, Rozenfeld, Şteinberg”. În 1940 proprietar este Frenc.

Actual 2010

Str. Alexandru cel Bun nr. 69 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Edificiu introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, la iniţiativa Primăriei, clasat drept monument de arhitectură de însemnătate locală. A fost construită în 1955 pe locul unei case de locuit. 65


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. Bălănescu nr. 31 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de valoare locală, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău. Str. M. G.B. Bodoni nr. 4 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Str. M. G.B. Bodoni nr. 9 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură şi istorie de însemnătate locală (valoare naţională, apreciată de Primărie, este contestată), introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. 66


PATRIMONIUL CULTURAL DEGRADAT

Str. Bucureşti nr. 17 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Primele informaţii documentare sunt din 1885, când proprietară era Eidlea Dobraia. Str. Bucureşti nr. 23 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Primele informaţii documentare sunt din 1883, când proprietar era Atanasii Casso. Str. Columna nr. 93 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

A fost introdusă în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. A fost calificată drept monument de arhitectură de însemnătate locală. Datează de la începutul secolului al XX-lea. 67


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. Columna nr. 150A Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Spitalul evreiesc a fost fondat înainte de 1812, în 1843 a primit statut oficial. Str. M. Dosoftei nr. 118 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Datează de la sfârşitul secolului al XIXlea. Actual 2010

Str. M. Eminescu nr. 50 Monument de arhitectură Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. A fost construită la începutul secolului al XX-lea.

68

Actual 2010


PATRIMONIUL CULTURAL DEGRADAT

Str. M. Eminescu nr. 66 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Este datat cu începutul secolului al XX-lea, arhitectura imobilului fiind în stil modern. Str .M. Cebotari nr. 9 A, B Actual 2010

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Str .M. Cebotari nr. 11 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. 69


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. A. Mateevici nr. 36 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură, istorie şi artă de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Datează de la începutul secolului al XX-lea. În 1940 proprietar era Simion Gacichevici. Casa a fost construită în continuarea tradiţiilor arhitecturii populare cu influenţa stilului modern. Str. A. Mateevici nr. 71 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Datează de la începutul secolului al XX-lea Str. A. Mateevici nr. 73 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Datează de la începutul secolului al XX-lea, construită în stil eclectic. 70


PATRIMONIUL CULTURAL DEGRADAT

Str. A. Mateevici nr. 89 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. A fost construită în 1913, după ce în 1912 Egor Panaioti a obţinut permisiunea de a construi o casă într-un etaj. Construcţia casei a fost dirijată de către arhitectul Mitrofan Elladi. Str. V. Pîrcălab nr. 26 Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Clădirea a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea. În 1940 proprietar era Dr. Prodan Sava.

Actual 2010

Str. V. Pîrcălab nr. 30 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Clădirea a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea. Arhitectura este eclectică. 71


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Str. Puşkin nr. 3 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Str. P. Rareş nr. 49 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de valoare locală, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Datează din a doua jumătate al secolului al XIX-lea. A fost deteriorată în timpul celui de al doilea război mondial, refăcută în anii postbelici. Str. A. Şciusev nr. 63 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea. 72


PATRIMONIUL CULTURAL DEGRADAT

Str. A. Şciusev nr. 102 Actual 2010

Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Actual 2010 Str. A. Şciusev nr. 107 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe.

Actual 2010

Bul. Ştefan cel Mare nr. 113 Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. 73


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Actual 2010

Bul. Ştefan cel Mare nr. 115 Monument de arhitectură şi istorie de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Str. Tighina nr. 48 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de valoare locală, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei. Este un complex de clădiri, amplasat la colţul cartierului, mărginit de străzile Tighina şi Mitropolit Varlaam. Str. Tricolorului nr. 40A Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010

Monument de arhitectură de valoare locală, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe, de la sfârşitul secolului al XIX-lea. 74


PATRIMONIUL CULTURAL DEGRADAT

Str. L. Tolstoi nr. 24 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură Actual 2010 a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. A fost construit la începutul secolului al XX-lea. Proprietară în 1940 a fost atestată Maria Cazacu. Str. M. Varlaam nr. 52 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Monument de arhitectură de valoare locală, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Datează de la mijlocul secolului al XIX-lea. Era constituit din trei clădiri – case de locuit cu apartamente de raport, două din ele cu funcţii diverse. Str. M. Varlaam nr. 88 Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)

Actual 2010

Clădirea este un monument de arhitectură de valoare locală, construită la începutul secolului al XX-lea, inclusă în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău. 75


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

ANEXE A. SOCIETATEA CIVILĂ ŞI PATRIMONIUL CULTURAL REZOLUŢIA PARTICIPANŢILOR LA CONFERINŢA NAŢIONALĂ „CONVENŢIILE UNESCO ÎN DOMENIUL PROTEJĂRII ŞI VALORIFICĂRII PATRIMONIULUI CULTURAL ÎN CORELAŢIE CU LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ A REPUBLICII MOLDOVA” ŞI TRAININGUL „PROBLEME ALE PROTECŢIEI PATRIMONIULUI CULTURAL IMOBIL”, CHIŞINĂU, 810 IUNIE 2009 Patrimoniul cultural este elementul care defineşte într-o manieră sensibilă vechimea şi originalitatea culturii, istoriei şi tradiţiilor unui popor. Transformările politice şi economice au, în condiţiile democratizării societăţii şi liberalizării economiei moldoveneşti din ultimele două decenii, un impact negativ asupra patrimoniului cultural. Siturile şi vestigiile culturale sunt obiectul unor activităţi ilicite, cum ar fi săpăturile arheologice clandestine, construcţii neautorizate, comerţul ilicit cu antichităţi etc. Sau sunt expuse pericolului de a fi deteriorate, distruse. Ca urmare, ansamblul măsurilor de protejare trebuie să concorde cu necesitatea salvării, protejării, conservării şi restaurării resurselor culturale naţionale. Participanţii la Conferinţa Naţională „Convenţiile UNESCO în domeniul protejării şi valorificării patrimoniului cultural în corelaţie cu legislaţia naţională a Republicii Moldova” şi Trainingul „Probleme ale protecţiei patrimoniului cultural imobil”, Chişinău, 8-10 iunie 2009 au constatat situaţia precară în care se află patrimoniul cultural al Republicii Moldova şi necesitatea întreprinderii unor măsuri urgente pentru redresarea situaţiei în acest domeniu. Starea în care se găseşte astăzi patrimoniul cultural al Republicii Moldova este rezultatul măsurilor nechibzuite ale autorităţilor publice, precum şi al unor acţiuni intenţionate şi iresponsabile întreprinse de reprezentanţi ai statului şi de persoane particulare. Lipsa unei strategii concrete şi coerente la nivel de stat privind păstrarea şi conservarea siturilor arheologice, a monumentelor de istorie şi cultură a făcut ca, într-o perioadă scurtă de timp, ele să ajungă într-o stare de degradare, iar unele dintre ele să fie distruse. Lipsa unui cadru legislativ naţional adecvat, a unor structuri specializate viabile şi a unui control din partea instituţiilor de stat permite intervenţii neautorizate în domeniul planificării urbanistice, exploatării terenurilor etc., care aduc prejudiciu, deseori irecuperabil, patrimoniului cultural-istoric. Lipsa unei coordonări între diverse ministere (Culturii, Agriculturii, Transporturilor, Ecologiei etc.) în ceea ce priveşte exploatarea terenurilor pe suprafaţa cărora sunt atestate situri arheologice duce la distrugerea sistematică a acestora. Departamentele de arhitectură şi dezvoltare urbanistică în cele mai dese cazuri nu ţin cont de existenţa sau de necesitatea verificării prezenţei unor urme arheologice sau importanţei culturale a edificilor în procesul de aprobare a unor proiecte de 76


ANEXE

amenajare, a construcţiei de locuinţe, drumuri, conducte de apă, petrol, gaz etc. Democratizarea societăţii a condus la consolidarea sectorului asociativ şi la apariţia unor organizaţii nonguvernamentale care au o preocupare specială pentru acest domeniu, însă, în general, organele de stat nu ţin cont de existenţa şi capacitatea lor în vederea elaborării unor programe de activitate comune şi, în final, acţiunile izolate ale acestor ONG-uri nu ating rezultatele aşteptate. Astfel, factorii de decizie deseori manifestă un conservatorism profund faţă de schimbările iniţiate de structurile sectorului asociativ. În consecinţă, constatăm absenţa societăţii civile din procesele decizionale, ceea ce nu face decât să compromită reformele democratice în domeniul cultural. Lipsa transparenţei din partea instituţiilor de stat duce la carenţe în informarea populaţiei şi este cauza principală a interesului redus al populaţiei faţă de procesele ce au loc în acest domeniu. Populaţia nu percepe importanţa şi valoarea acestor monumente, deoarece nu este nici educată, nici informată suficient. Nu există un program special la nivel de stat destinat popularizării monumentelor istoriconaturale de valoare incontestabilă. În lista problemelor se înscrie şi interesul scăzut al mass mediei faţă de patrimoniul cultural al Republicii Moldova. Patrimoniul cultural, în perspectiva ocrotirii lui, trebuie prezentat ca o colecţie de valori şi de know-how, lucrări şi tradiţii, o resursă care este dezvoltată continuu, servind atât pentru creşterea cantitativă, cât şi pentru consolidarea legăturilor sociale, economice şi politice. Îmbunătăţirea situaţiei existente solicită întreprinderea de către structurile de stat a unui şir de măsuri complexe pe plan legislativ, administrativ, ştiinţific, educaţional etc. Patrimoniul cultural trebuie să fie declarat de către guvernul Republicii Moldova ca sector strategic al politicilor de dezvoltare naţională. Politica de protejare a patrimoniului cultural naţional trebuie să fie integrată în politicile privind agricultura, ocuparea solului, planificarea urbană, educaţia etc. Astfel se necesită elaborarea: a. strategiei naţionale coerente pe termen lung; b. cadrului normativ adecvat realităţilor contemporane şi convenţiilor internaţionale ratificate de către Republica Moldova; c. infrastructuri viabile şi eficiente; d. programelor durabile de ocrotire, cercetare, conservare, valorificare, formare profesională şi educaţie a populaţiei etc. Protecţia patrimoniului este obligaţia întregii societăţi. Fiecare cetăţean trebuie să conştientizeze importanţa moştenirii istorice şi necesitatea ocrotirii ei pentru generaţiile prezente şi viitoare. Astfel, eficienţa şi succesul politicilor în domeniul protecţiei patrimoniului cultural se datorează în mare măsură atitudinii, responsabilităţii şi parteneriatului între factorii decizionali, societatea civilă şi cetăţean. Solicităm organelor puterii de stat să fie receptive la problemele menţionate şi să dea dovadă de responsabilitate faţă de obligaţia lor de a promova politici eficiente în domeniul protecţiei şi valorificării patrimoniului cultural. Chişinău, 10 iunie 2009

77


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

POZIŢIA ACADEMIEI DE ŞTIINŢE A REPUBLICII MOLDOVA PRIVIND PROTEJAREA CENTRULUI ISTORIC AL MUNICIPIULUI CHIŞINĂU Academia de Ştiinţe îşi exprimă îngrijorarea faţă de starea deosebit de precară în care se află patrimoniul cultural imobil din municipiul Chişinău, capitala Republicii Moldova. Monumentele de arhitectură şi arheologice ale Chişinăului, în conformitate cu stipulările legislaţiei în vigoare, se află sub protecţia autorităţilor publice, locale şi centrale. Există un registru municipal şi un registru naţional al monumentelor ocrotite de stat, menite a ţine evidenţa şi controlul stării obiectelor de patrimoniu cultural cu statut de monument protejat. Cu toate acestea, de mai mulţi ani, asistăm la abateri şi încălcări flagrante ale prevederilor legale în domeniu, care duc la degradarea, desfigurarea sau dispariţia iremediabilă a acestor monumente, situaţia actuală tinzând să capete contururile unei reguli. Noul Plan Urbanistic General al mun. Chişinău (aprobat în anul 2007 prin decizia Consiliului municipal), document menit să asigure pe următoarele decenii devoltarea armonioasă a capitalei, sfidează prevederile legale în domeniul protejării patrimoniului cultural, practic consfinţând această situaţie de anormalitate. Academia de Ştiinţe şi-a exprimat deja dezacordul cu prevederile Planului Urbanistic referitoar la Centrul Istoric al capitalei, care beneficiază de statut oficial de monument protejat de categorie naţională. Prevederile respective ale Planului Urbanistic sunt în contradicţie flagrantă cu legislaţia naţională şi europeană, cu standardele UNESCO şi ale Consiliului Europei în domeniul protejării monumentelor, Republica Moldova fiind membru al acestor prestigioase instituţii internaţionale. Avizul Academiei de Ştiinţe în problema Planului Urbanistic General al mun. Chişinău, însă, nu a fost luat în seamă şi continuă a fi ignorat. În Uniunea Europeană, a cărei valori Republica Moldova s-a angajat să le respecte, segmentele istorice ale oraşelor se protejează în primul rând prin întreţinere corespunzătoare, conservare şi restaurare, precum şi prin selectarea atentă a locurilor unde se admite edificarea construcţiilor noi şi prin reglementarea strictă a regimului faţadelor şi înălţimii edificiilor. Clădirile cu multe etaje se amplasează, de regulă, în afara perimetrului centrelor istorice, iar obiectele de patrimoniu arhitectural sunt puse în valoare, inclusiv prin evitarea amplasării în apropiere a edificiilor care le pot afecta poziţia urbanistică istoric constituită sau le pot periclita existenţa. Remarcăm pietatea cu care sunt puse în valoare vestigiile arheologice. Patrimoniul cultural imobil este considerat unul dintre pilonii care asigură dezvoltarea durabilă a oraşelor, protejarea lui fiind plasată printre obiectivele esenţiale ale urbanismului şi amenajării teritoriului. Constatăm că nici unul dintre principiile descrise mai sus nu îşi găseşte reflectare adecvată în prevederile Planului Urbanistic General al mun. Chişinău, dar nici în practicile în domeniu existente în capitală. Ridicarea de clădiri înalte în Centrul Istoric al oraşului, degradarea şi distrugerea fondului istoric de clădiri, anihilarea parcelării şi structurii istorice a cartierelor, principiile inadecvate promovate de Planul Urbanistic General, lipsa unor organisme 78


ANEXE

municipale, care ar ţine sub control situaţia în domeniul protejării monumentelor, contribuie la desfigurarea Centrului Istoric al Chişinăului, punând sub semnul întrebării însăşi dezvoltarea durabilă a capitalei. Demolarea nejustificată a Casei Teodosiu de pe bd. Ştefan cel Mare, edificiu inclus în Registrul monumentelor RM ocrotite de stat, este doar un caz mai bine mediatizat. În realitate, capitala noastră deja a pierdut prin demolare mai bine de 10% din clădirile cu statut de monument protejat, iar numărul edificiilor istorice desfigurate iremediabil prin reparaţii şi reconstrucţii degradante este şi mai mare. Totodată, în lipsa totală a preocupărilor privind protejarea patrimoniului arheologic al capitalei, în permanenţă sunt agresate importantele vestigii materiale ale trecutului Chişinăului. Aceasta în condiţiile când, spre deosebire de toate capitalele europene, vatra istorică a Chişinăului nu a beneficiat nici o dată de cercetări arheologice. Printre măsurile strict necesare pentru respectarea statutului de monument protejat al Centrului Istoric al Chişinăului, se situează: -declararea unui moratoriu asupra construcţiilor în perimetrul Centrului istoric al capitalei şi în zona lui de protecţie; -sistarea implementării prevederilor noului Plan Urbanistic General al Chişinăului referitoare la Centrul Istoric al capitalei şi aducerea acestor prevederi în conformitate cu cerinţele şi practicile Consiliului Europei şi UNESCO în domeniul protejării monumentelor; -includerea Centrului Istoric şi a zonei lui de protecţie în documentaţia de urbanism şi cadastrală a capitalei; -elaborarea şi adoptarea Statutului şi Regulamentului specializat al Centrului Istoric; -instituirea unui Serviciu municipal al monumentelor (pentru ţinerea sub control a respectării şi implementării tuturor normelor specifice de protejare a Centrului Istoric, dar şi a altor monumente ale capitalei); -încadrarea Centrului Istoric şi a zonei lui de protecţie în limitele unei singure preturi. Academia de Ştiinţe se adresează Primăriei şi Consiliului municipal al Chişinăului, precum şi Preşedinţiei, Parlamentului şi Guvernului ţării, cu apelul de a interveni în soluţionarea gravelor probleme cu care se confruntă patrimoniul cultural al capitalei, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare şi obligaţiile internaţionale asumate de ţara noastră în domeniul protejării monumentelor. Este necesară adoptarea urgentă a măsurilor de salvare a moştenirii culturale a Chişinăului, moştenire care constituie unul dintre factorii identitari de bază ai capitalei noastre, dar şi ai Republicii Moldova în general. 2 februarie 2010, Chişinău.

79


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

REZOLUŢIA CONFERINŢEI ŞTIINŢIFICE BISERICA MĂZĂRACHE ŞI OCROTIREA PATRIMONIULUI CULTURAL AL MUNICIPIULUI CHIŞINĂU, PRIVIND CĂILE DE SALVARE A BISERICII MĂZĂRACHE, SIMBOL AL ISTORIEI CHIŞINĂULUI Biserica Măzărache (ctitorită la 1742 de pârcălabul de Chişinău, Vasile Măzărache), important monument de arhitectură medievală moldovenească, cel mai vechi de pe teritoriul istoric al Chişinăului, reprezentativ pentru identitatea culturală şi spirituală a oraşului, se confruntă cu grave probleme, incompatibile cu statutul lui de monument protejat. Multiplele intervenţii de natură constructivă operate asupra bisericii şi în zona ei de protecţie (edificare de anexe la biserică, schimbarea crucilor originale, aplicarea materialelor de finisaj moderne în locul celor tradiţionale, construirea de edificii inadecvate, lucrări de terasament necontrolate arheologic etc.), intervenţii în majoritatea lor autorizate din punct de vedere legal, însă neconforme principiilor internaţional recunoscute de protejare a patrimoniului cultural imobil, a cauzat prejudicii serioase autenticităţii şi integrităţii monumentului. Pentru asigurarea condiţiilor adecvate de salvare a acestui monument de unicat considerăm necesară: •Elaborarea, în conformitate cu cerinţele legislaţiei în vigoare, a proiectului zonei de protecţie a bisericii şi includerea ei în documentaţia urbanistică municipală şi în hărţile cadastrale; •Elaborarea, în baza unei cercetări ştiinţifice riguroase (arheologice, arhitecturale, structurale etc.), a unui proiect de restaurare a bisericii şi de amenajare corespunzătoare a zonei ei de protecţie; •Ţinerea sub monitorizare riguroasă a tuturor tipurilor de lucrări care se efectuează în cadrul acestui monument şi în zona lui de protecţie, din punctul de vedere al respectării principiilor internaţional recunoscute de protejare a monumentelor; •Încheierea unui acord între autorităţile municipale şi comunitatea ruşilorlipoveni (care din 1955, prin decizia Consiliului Executiv orăşenesc, administrează biserica Măzărache), în problema instituirii unui program de acces liber al cetăţenilor pentru vizitarea acestui monument istoric de importanţă naţională. În acelaşi timp, pentru a se repara eroarea istorică comisă în 1955 de autorităţile orăşeneşti sovietice, ar fi oportună examinarea problemei încheierii unui acord special între autorităţile municipale şi comunitatea ruşilor-lipoveni. În cadrul acordului, autorităţile menţionate şi-ar lua obligaţiunea să identifice în cadrul oraşului un teren de construcţie adecvat, precum şi să contribuie la construirea acolo pentru comunitatea lipovenească a unei biserici noi (în locul celei distruse de autorităţile orăşeneşti sovietice), iar comunitatea respectivă, la finisarea construcţiei, să-şi transfere parohia în noua biserică. Biserica Măzărache, împreună cu terenul adiacent, ar urma să fie transmisă municipiului Chişinău, procedându-se la crearea aici, după efectuarea lucrărilor de cercetare şi restaurare, a unui Centru bisericesc şi cultural-istoric. Rezoluţia a fost adoptată de ICOMOS Moldova, Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova şi Centrul de cercetări arheologice din Republica Moldova, 19 noiembrie 2009 80


ANEXE

REZOLUŢIA CONFERINŢEI ŞTIINŢIFICE BISERICA MĂZĂRACHE ŞI OCROTIREA PATRIMONIULUI CULTURAL AL MUNCIPIULUI CHIŞINĂU PRIVIND PROTEJAREA MONUMENTELOR MUNICIPIULUI CHIŞINĂU DIN PERSPECTIVA CONSERVĂRII ŞI SALVGARDĂRII MOŞTENIRII CULTURALE NAŢIONALE În plan european este recunoscut rolul de element cheie al obiectivelor de patrimoniu cultural imobil (de arhitectură şi arheologie) în păstrarea identităţii şi funcţiei culturale a localităţilor, precum şi în cadrul strategiilor naţionale şi locale de dezvoltare durabilă economico-socială, turistică, urbanistică şi de amenajare a teritoriului acestora. Apare indispensabilă promovarea de către autorităţile publice locale ale mun. Chişinău, în cadrul politicii declarate de integrare europeană, a unor politici conforme practicilor europene din domeniul protejării monumentelor, ţinându-se cont de obligaţiunile (deocamdată ignorate) pe care şi le-a asumat RM în acest sens prin ratificarea în 2001 a Convenţiilor Consiliului Europei privind protejarea patrimoniului arheologic şi privind protejarea patrimoniului arhitectural al Europei. În acest context, apelăm la autorităţile publice locale ale Chişinăului să se conformeze deciziei din 1993 a Parlamentului RM de includere a centrului istoric al Chişinăului, cu statut de monument de importanţă naţională, în Registrul monumentelor RM ocrotite de stat (nr.308) şi, respectiv – să întreprindă măsurile ce se impun pentru stoparea procesului continuu de degradare şi distrugere a acestuia. Pentru aceasta considerăm utilă: 1) suspendarea deciziei Consiliului orăşenesc de abrogare a Registrului municipal de monumente, până la elaborarea şi adoptarea unui Registru nou; 2) declararea imediată a unui moratoriu asupra intervenţiilor în cadrul Centrului istoric al capitalei; 3) sistarea implementării prevederilor noului Plan Urbanistic General al Chişinăului referitoare la Centrul istoric al capitalei şi aducerea acestor prevederi în conformitate cu cerinţele şi practicile Consiliului Europei şi UNESCO în domeniul protejării monumentelor, inclusiv prin atragerea unor experţi europeni în domeniul respectiv. În acest sens se impune: •sistarea elaborării în conformitate cu PUG-ul existent a: - schemei complexe de transport, - PUZ-ului teritoriului Centrului istoric, - proiectului „liniilor roşii”. •includerea în bugetul pentru anul 2010 a surselor necesare corectării menţionate a Planului Urbanistic General al mun. Chişinău. •corectarea PUG Chişinău să prevadă în mod prioritar trasarea limitelor Centrului istoric şi a Zonei lui de protecţie (şi includerea lor în documentaţia cadastrală); elaborarea Zonificării acestui teritoriu şi a Hărţii arheologice a Chişinăului. •elaborarea Regulamentului specializat al Centrului istoric al mun. Chişinău. 4) elaborarea şi adoptarea Strategiei Patrimoniului Cultural al mun. Chişinău; 5) încadrarea Centrului istoric în limitele unei singure preturi; 81


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

6) elaborarea şi adoptarea Statutului Centrului istoric al mun. Chişinău, care să asigure recunoaşterea practică a acestuia drept monument de importanţă naţională şi să reglementeze limitele şi modul de operare a intervenţiilor în cadrul lui; 7) crearea structurii de supraveghere a respectării Statutului respectiv: Serviciul municipal al patrimoniului cultural cu trei subdiviziuni distincte: monumente istorice, situri arheologice, promovare patrimoniu cultural. 8) operarea oricăror lucrări de natură constructivă/edilitară în cadrul Centrului istoric doar după cercetarea arheologică a terenului în cauză. Implicarea în aceste acţiuni a specialiştilor în domeniul protejării monumentelor şi a societăţii civile se prezintă indispensabilă. Rezoluţia a fost adoptată de: ICOMOS Moldova, Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova şi Centrul de cercetări arheologice din Republica Moldova, 19 noiembrie 2009 3. GHID PRACTIC PRIVIND INTERVENŢIILE LA EDIFICIILE ISTORICE 3.1 Autorizarea intervenţiilor la monumente conform procedurii actuale 1. Care sunt documentele de bază în vigoare în Republica Moldova în domeniul protejării monumentelor de arhitectură? Dintre actele elaborate în ţara noastră în primul rând menţionăm: Legea ocrotirii monumentelor şi Regulamentul privind zonele protejate naturale şi construite. Dintre actele internaţionale care după ratificare au devenit parte componentă a legislaţiei noastre în domeniul respectiv putem menţiona: Convenţia Consiliului Europei pentru protejarea patrimoniului arhitectural european şi Convenţia UNESCO pentru protecţia patrimoniului cultural şi natural mondial. Un document internaţional important referitor la subiectul protecţiei monumentelor din cadrul localităţilor urbane este şi: Carta UNESCO/ICOMOS pentru conservarea oraşelor şi zonelor istorice. 2. Ce documente determină dacă un imobil din centrul istoric al Chişinăului are statut de protecţie (statut de monument)? Imobilele (edificiile istorice) cu statut de monument din Chişinău sunt incluse în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de Stat aprobat prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.1531-XII din 22 iunie 1993, precum şi în Registrul Monumentelor de importanţă naţională şi municipală aprobat prin Decizia Primăriei mun. Chişinău nr.2/6 din 19 ianuarie 1995. Imobilele incluse în ambele registre (atât cele declarate monumente de importanţă locală, cât şi de importanţă naţională) cad sub incidenţa directă a Legii ocrotirii monumentelor şi se bucură de acelaşi nivel de protecţie. 3. Care sunt etapele de bază de obţinere a dreptului legal de a opera intervenţii asupra imobilelor cu statut de monument? Etapele respective cuprind: - elaborarea şi avizarea schiţei de proiect a intervenţiilor preconizate; - obţinerea Certificatului de urbanism; - elaborarea şi avizarea documentaţiei de proiect; - obţinerea Autorizaţiei de construire. 82


ANEXE

4. Care este actul ce reglementează ordinea de eliberare a documentelor ce autorizează proiectarea, iar apoi intervenţia la clădirile cu statut de monument? Conţinutul documentelor necesare obţinerii Certificatului de urbanism şi Autorizaţiei de construire, precum şi ordinea generală a obţinerii lor este prevăzută de Regulamentul privind certificatul de urbanism şi autorizarea construirii sau desfiinţării construcţiilor şi amenajărilor adoptat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.360 din 18.04.1997 5. Ce trebuie de întreprins pentru a elabora schiţa de proiect a intervenţiilor preconizate în cadrul monumentului? Beneficiarul, în colaborare cu persoane cu drept de proiectare în domeniul restaurării monumentelor, determină caracterul şi volumul intervenţiilor dorite asupra edificiului. Se elaborează, ca argument al intervenţiilor preconizate, o schiţă de proiect, care prezintă: a) faţadele edificiului (în caz de afectare a acestora de lucrările preconizate) şi/sau intervenţiile în planimetria clădirii (dacă este afectat interiorul acesteia). b) planul de încadrare în teritoriu a edificiului – pentru a se arăta locul de amplasare a edificiului în discuţie (poate fi desenat; sau obţinut la Direcţia Generală Arhitectură şi Urbanism a Primăriei (în continuare – Direcţia Arhitectură a Primăriei)). Schiţa se prezintă pentru avizare la Direcţia Arhitectură a Primăriei (în fiecare zi de marţi şi vineri între orele 9.00 – 12.00, biroul arhitectului-şef ). 6. Care este procedura de avizare a schiţei de proiect la Ministerul Culturii? Beneficiarul se adresează pentru aviz Ministerului Culturii, mai exact – compartimentului de specialitate a Ministerului (Direcţia Patrimoniu Cultural şi Arte Vizuale). După consultarea angajaţilor Direcţiei, el completează o cerere pe numele ministrului cu rugămintea de a se examina posibilitatea avizării schiţei de proiect. La cerere se anexează: - Schiţa de proiect care reflectă esenţa intervenţiilor preconizate în cadrul monumentului precum şi o notă informativă asupra intervenţiilor propuse; - Actul de proprietate asupra imobilului. - Schema de încadrare în teritoriu - Nota istorică asupra edificiului - Imagini fotografice ale edificiului (pentru documentarea stării actuale a faţadelor, a elementelor decorative sau de tâmplărie, interioarelor etc.) 7. Cât timp are loc examinarea cererii la Ministerul Culturii? Examinarea cererii de regulă durează nu mai mult de 30 de zile calendaristice. În baza deciziei Consiliului metodico-ştiinţific specializat de pe lângă Ministerul Culturii schiţa: a) este avizată pozitiv; b) este respinsă (în caz de necorespundere cu principiile de protecţie a monumentelor sau din alte motive). În ambele cazuri beneficiarului i se eliberează un extras din Procesul-verbal al şedinţei Consiliului, conţinând decizia respectivă şi, eventual, obiecţiile exprimate. În caz dacă schiţa este respinsă, beneficiarului i se propune aducerea schiţei în corespundere cu obiecţiile Consiliului şi înaintarea ei repetată spre examinare. 8. Ce este necesar de întreprins pentru a obţine dreptul de a elabora documentaţia de proiect pentru edificiile cu statut de monument? Beneficiarul înaintează o cerere către Primăria Chişinău cu rugămintea de 83


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

a i se elibera un Certificat de urbanism. În cerere se indică clar parametrii lucrărilor/ modificărilor dorite spre executare. Se anexează schiţa de proiect vizată a acestor intervenţii. 9. Ce reprezintă Certificatul de urbanism? Certificatul de urbanism este un act eliberat de Primăria municipiului Chişinău, prin care se fac cunoscute solicitantului elementele ce caracterizează regimul juridic, economic, tehnic, precum şi urbanistic-arhitectural al unui imobil (teren de pământ), stabilite prin documentaţiile de urbanism şi de amenajare a teritoriului aprobate. 10. Ce înseamnă regim juridic, economic, tehnic, urbanistic-arhitectural al unui imobil? a) regimul juridic al imobilelor se referă la: - amplasarea geografică a terenului în intravilan sau extravilan; - dreptul de proprietate asupra imobilului şi servitutile care îl grevează; - extrase din documentaţiile de urbanism şi de amenajare a teritoriului sau din regulamentele aprobate, care instituie un regim special asupra imobilului (zone protejate, interdicţii temporare sau definitive de construire, zone declarate de interes public etc.). b) regimul economic al imobilelor se referă la: - folosinţa actuală a terenului sau altui bun imobil; - reglementări fiscale specifice localităţii sau zonei respective. c) regimul tehnic al imobilelor se referă la: - echiparea cu utilităţi (apă, canalizare, energie electrică, energie termică, gaze naturale etc.); - sistemul constructiv şi materialele de construcţie; - modul de executare a construcţiilor; - lucrările conexe de interes public necesare funcţionării obiectivului. d) regimul urbanistic-arhitectural se referă la: - destinaţia terenului, stabilită prin documentaţiile de urbanism şi de amenajare a teritoriului aprobate şi capacitatea construcţiei; - dimensiunile şi suprafeţele parcelelor; - alinierea terenului şi a construcţiilor faţă de străzile adiacente terenului şi distanţele construcţiei/construcţiilor faţă de proprietăţile vecine; - înălţimea construcţiilor şi caracteristicile volumetrice ale acestora; - înfăţişarea construcţiei - expresivitatea arhitecturală, echilibrul compozitional, finisajele etc. - dacă aceasta este prevăzută în regulamentele aprobate; - circulaţia pietonilor şi a autovehiculelor, accesele şi parcajele necesare; - procentul de ocupare a terenului; - coeficientul de utilizare a terenului. 11. În cât timp se eliberează Certificatul de urbanism? Cerificatul de urbanism se eliberează într-o perioadă de timp ce nu depăşeşte 30 de zile calendaristice de la data depunerii cererii respective. 12. Care este termenul de valabilitate a Certificatului de urbanism? Valabilitatea certificatului de urbanism se stabileşte pe un termen de la 3 până la 24 luni, începând cu data emiterii, în funcţie de caracteristicile urbanistice ale zonei în care se află imobilul. Prelungirea valabilităţii Certificatului de urbanism se poate face de către emitent, la cererea titularului, pe o perioadă de timp de maximum 12 luni. 84


ANEXE

13. Cine elaborează documentaţia de proiect? Beneficiarul încheie cu persoane juridice sau fizice autorizate/licenţiate în modul stabilit un contract de proiectare a intervenţiilor prevăzute la monument (de regulă este vorba de persoana care a elaborat schiţa de proiect). La încheierea contractului beneficiarul atrage atenţia la denumirea întreprinderii de proiectare, certificatul de înregistrare a firmei la Camera Înregistrării de Stat, numărul şi data eliberării licenţei pentru activitate de proiectare, precum şi la atestarea dreptului de proiectare în domeniul restaurării monumentelor (art.26 al Legii privind ocrotirea monumentelor). 14. Care documente le prezintă beneficiarul proiectantului? Beneficiarul prezintă proiectantului următoarele documente: - documentul de identitate; - schiţa de proiect; - copia Certificatului de urbanism, eliberat de Direcţia generală arhitectură şi urbanism a Primăriei; - ridicarea topografică în scara 1:500, eliberate la indicaţia Direcţiei Generale Arhitectură şi Urbanism sau Direcţiei Funciare a Primăriei, în cazul proiectării unor anexe sau amenajări. În anumite cazuri la indicaţia proiectantului se prezintă şi studiul geologic; 15. Cine avizează documentaţia de proiect elaborată? Documentaţia elaborată se înaintează spre avizare: a) Ministerului Culturii (Direcţia Patrimoniu Cultural şi Arte Vizuale). Documentaţia va fi însoţită de schiţa de proiect şi de extrasul respectiv al Comisiei metodico-ştiinţifice specializate de pe lângă Minister. Eliberarea avizului, de regulă, nu depăşeşte 30 zile calendaristice. b) Direcţiei Verificare şi Expertizare de pe lângă Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului. Eliberarea avizului, de regulă, nu depăşeşte 30 zile calendaristice. 16. Ce reprezintă Autorizaţia de construire? Autorizaţia de construire/desfiinţare este actul emis de Primăria municipiului Chişinău prin care se autorizează executarea construcţiilor şi amenajărilor sau desfiinţarea lor în temeiul şi cu respectarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, certificatului de urbanism şi documentaţiei de proiect elaborate, verificate şi aprobate în modul stabilit. 17. Cum se obţine Autorizaţia de construire? Pentru obţinerea Autorizaţiei de construire/desfiinţare beneficiarul completează formularul cererii-tip şi o înaintează Direcţiei Autorizări şi Disciplină în Construcţii a Primăriei Chişinău. În cerere se indică dacă lucrările preconizate vor fi executate în regie proprie sau de către o firmă de construcţie cu licenţă în domeniul executării lucrărilor de restaurare. La cerere se anexează: - actul de identitate al beneficiarului; - titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren; - în cazul reconstrucţiei, modificării construcţiilor existente – actele de autentificare a dreptului deţinătorului de imobil; - certificatul de urbanism, cu avizele serviciilor indicate; - proiectul de execuţie elaborat, avizat, verificat şi aprobat în modul stabilit; 85


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

- costul estimativ al obiectivului determinat de beneficiar în baza proiectului tehnic elaborat de proiectanţi autorizaţi; - copia contractului de antrepriză; contractul beneficiarului cu dirigintele de şantier şi responsabilul tehnic. 18. În cât timp se eliberează Autorizaţia de construire/desfiinţare? Autorizaţia de construire/desfiinţare se eliberează într-o perioadă de timp ce nu depăşeşte 30 de zile calendaristice de la data depunerii cererii respective. 19. Care este termenul de valabilitate a Autorizaţiei de construire? Perioada de valabilitate se consideră intervalul de timp în interiorul căruia este obligatorie începerea şi finalizarea lucrărilor autorizate. Acest interval de timp se stabileşte de către emitentul autorizaţiei, în funcţie de interesul public şi de gradul de complexitate al lucrării. Perioada de valabilitate nu poate depăşi 12 luni de la eliberarea autorizaţiei. Neînceperea lucrărilor în intervalul de valabilitate conduce la pierderea valabilităţii autorizaţiei. 3.2. Principii generale de intervenţie şi restricţii Principiile descrise mai jos corespund prevederilor Legii ocrotirii monumentelor (art.23). La ce trebuie de atras atenţie în cadrul intervenţiilor asupra edificiilor cu statut de monument? La intervenţiile în cadrul monumentelor în primul rând trebuie să se atragă atenţia asupra păstrării autenticităţii şi integrităţii lor. În linii mari se are în vedere că lucrările ce se vor efectua nu vor introduce elemente străine imaginii istorice a monumentului, dar nici nu vor duce la pierderea elementelor originare ale clădirii. Care sunt principiile generale de intervenţie? 1. La structura de rezistenţă: Este necesară păstrarea structurii de rezistenţă istorică a edificiului. În caz dacă studiul de specialitate va fundamenta oportunitatea intervenţiilor de consolidare, acestea vor trebui a fi executate în aşa mod ca să nu se exprime în nici un fel pe faţadele şi în interiorul edificiului (De ex.: elementele de consolidare să fie executate în grosimea zidurilor, la exterior rămânând a fi văzută doar piatra/cărămizile din care este clădită zidăria, pentru a se putea aplica o tencuială corespunzătoare epocii de construcţie a edificiului istoric). 2. La faţade: a) Nu se admite lărgirea sau modificarea formei golurilor de ferestre şi de uşi, dar şi spargerea unor goluri noi. b) Nu se admite înlocuirea elementelor de tâmplărie ale edificiului (uşi, ferestre) cu altele noi (se au în vedere ferestre cu rame din plastic şi uşi din plastic sau metal). Aceasta se acceptă doar în cazul când studiul de specialitate demonstrează că ele nu sunt cele iniţiale sau se află într-o stare tehnică care nu permite restaurarea lor (de ex.: grad avansat de putrefacţie). În acest caz se acceptă înlocuirea ramelor de ferestre şi uşilor cu unele noi, care însă trebuie să constituie copii exacte ale elementelor de tâmplărie istorice (în caz dacă acestea nu s-au păstrat – la recomandarea arhitectului – se execută ferestre noi de lemn în stilul ferestrelor din epoca de construire a edificiului). c) Înlăturarea tencuielilor originare ale edificiilor se admite doar după efectuarea studiilor de specialitate. Aplicarea unor tencuieli din materiale cu o 86


ANEXE

compoziţie chimică şi cu proprietăţi fizice diferite de cele istorice este inadmisibilă, aceasta ducând la degradarea şi distrugerea în timp a zidăriei monumentului (de ex.: tencuieli şi mortare pe bază de ciment). Compoziţia necesară se stabileşte de arhitectul proiectant în urma studiului de specialitate. d) Este necesară păstrarea tuturor elementelor decorative istorice ale edificiului. Dacă păstrarea lor se va constata de studiul de specialitate imposibilă sau inoportună, ele urmează a fi refăcute integral, în aceiaşi parametri fizici. e) Culoarea care va fi aplicată pe faţade se stabileşte de arhitectul proiectant prin studiu de specialitate. În caz de imposibilitate de efectuare a acestui studiu (de ex.: nepăstrarea tencuielilor originare) se va aplica o culoare specifică (proprietăţi fizice, chimice, cromatică) epocii de construcţie a edificiului istoric. 3. În interior: a) Aplicarea pe pereţii interiori şi pe pardoseli a materialelor de construcţie noi se va efectua selectiv, în dependenţă de necesităţi, destinaţia/specificul încăperilor (de ex.: grup sanitar, bucătărie, etc.). În celelalte cazuri prioritate vor avea materialele şi tehnicile tradiţionale. b) Reţelele tehnice interioare se vor amplasa astfel, ca să nu afecteze sau să afecteze la minim imaginea interioară a acesteia şi structura de rezistenţă istorică a clădirii (cât mai puţine treceri de conducte prin planşee şi pereţi). c) Se vor păstra, conserva/ restaura elementele de tâmplărie interioară. Acolo unde ele nu s-au păstrat, se admite instalarea unora noi, executate, la propunerea arhitectului proiectant, în stilul celor din epoca de construire a edificiului. d) Se vor păstra, consolida, restaura elementele decorului interior ale edificiilor, precum şi scările, şemineele şi sobele de aici. 4. La acoperiş: a) Nu se admite schimbarea parametrilor constituiţi istoric ai acoperişului (înălţime, formă etc.). b) Materialul de acoperire a acoperişului (ţiglă, olane, tablă metalică etc.), în caz de păstrare a acestuia într-o stare fizică precară şi în caz dacă arhitectul-proiectant va determina necesitatea înlocuirii lui cu unul nou, va trebui să creeze efecte estetice similare cu materialul istoric. Cum trebuie de amplasat reţelele tehnice care acced în clădirile istorice? Reţelele tehnice care acced spre monument (gaze, electricitate etc.) trebuie amplasate cât mai discret, pentru a nu afecta imaginea arhitecturală a edificiului, evitându-se şi deteriorarea elementelor decorative ale faţadelor. Totodată, se exclude amplasarea lor pe faţada principală. Cum se amplasează firmele pe faţade? Firmele şi alte panouri cu caracter informativ trebuie să se integreze arhitecturii faţadei. Nu se admite amplasarea aici unor firme „ţipătoare” sau de dimensiuni exagerate, care tind să preia asupra lor toată atenţia trecătorului şi să ascundă sau să concureze cu imaginea arhitecturală a clădirii.

87


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

B. PROBLEMELE PATRIMONIULUI CULTURAL ÎN MASSMEDIA MONUMENTE DE VÂNZARE Jurnal de Chişinău, autor: Raisa LOZINSCHI După ce a demolat cu buldozerele într-o singură zi Conacul lui Teodosiu, proiectat de arhitectul Bernardazzi, premierul Vasile Tarlev a scos la vânzare lotul de pământ cu tot cu clădirea inclusă în Registrul Monumentelor de Stat de pe strada Şciusev, nr. 103. Sursele JURNALULUI afirmă că actuala conducere comunistă intenţionează să construiască în loc un Palat al Şahului (!). Clădirea a aparţinut cândva Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală (MNEIN) şi a fost construită încă la mijlocul secolului XIX. Deşi conducerea Muzeului a făcut demersuri repetate pentru recuperarea monumentului respectiv şi există trei hotărâri de Guvern în acest sens, Tarlev a scos la vânzare lotul cu tot cu obiectivul arhitectonic valoros. Pâş-pâş pe furiş, comuniştii demolează şi distrug monumentele de arhitectură unul câte unul, în timp ce înalţă cu fast şi pe bani mulţi monumente ale eroilor sovietici. În vara anului 2005, guvernanţii au şters de pe faţa pământului clădirea inclusă în Registrul Monumentelor de Stat a arhitectului Bernardazzi situată pe bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, în coasta sediului Preşedinţiei. Nimeni nu a fost tras la răspundere nici până astăzi. Acum, comuniştii au pus ochiul pe alt monument de arhitectură din centrul capitalei care riscă să dispară, în locul acestuia urmând să fie înălţat un Palat al Şahului, aşa cum i-a promis, recent, preşedintele Voronin lui Kirsan Iliumjinov, preşedintele Republicii Kalmîkia şi preşedinte al Federaţiei Internaţionale de Şah. Condiţia era ca palatul să fie construit undeva în centrul capitalei. Jumătate de hectar. La 13 aprilie curent, în „Monitorul Oficial” a fost publicată o decizie de Guvern prin care a fost instituită„o comisie privind desfăşurarea concursului comercial pentru comercializarea terenului cu suprafaţa de 0,595 hectare din mun. Chişinău, str. Şciusev nr. 103 (în limitele străzilor Maria Cibotari şi Sfatul Ţării)”. Banii de pe acea jumătate de hectar vândută urmează să fie vărsaţi în bugetul de stat. Asta ar însemna că Muzeul ar pierde aproape jumătate din suprafaţă şi, mai important, o clădire construită încă în anul 1856, după proiectul arhitectului Luca Zauşkevici. Solicitat de JURNAL, directorul MNEIN, Mihai Ursu, a declarat că nu a ştiut până la publicare de asemenea intenţie. Asta în condiţiile în care, prin trei decizii anterioare de Guvern, toate clădirile din perimetrul străzilor M. Kogălniceanu – Maria Cibotari - A. Şciusev – Sfatul Ţării, au fost retrocedate Muzeului, revenind la situaţia de până la cel de-al Doilea Război Mondial. De altfel, acest complex arhitectural ocrotit de stat (!) este unicul cartier din partea istorică a Chişinăului care, pe parcursul unui secol, nu a suferit modificări esenţiale. Tot aici începuse să funcţioneze prima Grădină Botanică din Basarabia (1905). Monument lăsat în paragină. Prima decizie de Guvern datează din anul 1993, a doua – din 1998 şi a treia – din ianuarie 2006. Niciodată însă hotărârile respective nu au fost executate. Mai mult ca atât, la începutul lunii mai 2006, Guvernul comunist decide să-şi modifice hotărârea anterioară, cu semnăturile premierului Vasile Tarlev, Ministrului Culturii şi Tursimului, Artur Cozma, şi ale Ministrului Agriculturii şi Industriei Alimentare, Anatol Gorodenco. Surpriză! Din toate clădirile retrocedate este scos blocul central care a fost la mijlocul secolului XIX orfelinat, mai apoi a aparţinut 88


ANEXE

Zemstvei Guberniale a Basarabiei şi aici a fost fondat muzeul în anul 1898. Ulterior, în anul 1944, această clădire a fost dată Universităţii Agrare, pe timpuri Institutul Agricol, care a eliberat-o abia acum doi ani, după o luptă strânsă între conducerea muzeului şi cea a universităţii. Astăzi, clădirea este lăsată de izbelişte, se ruinează, în timp ce exponatele valoroase ale MNEIN se înghesuie în spaţiile care i-au mai rămas. Confuzia de la cadastru. Istoria dureroasă a acestor monumente de arhitectură merge mai departe. Deşi în Registrul Monumentelor de Stat acestea sunt incluse cu adresa Şciusev nr. 103, la Oficiul Cadastral acestea sunt trecute la adresa Sfatul Ţării nr. 8. „Este vorba de o confuzie creată din greşeală de cei de la cadastru. Le-am solicitat să-mi spună care sunt clădirile trecute la adresa Sfatul Ţării nr. 8 şi mi-au arătat că e vorba de clădirile de pe Şciusev nr. 103”, explică Mihai Ursu. Palat în formă de figură de şah. Surse din mediul arhitecţilor au declarat pentru JURNAL că actuala conducere a dat deja comandă pentru proiectarea Palatului Şahului anume pe acel loc. Responsabili de la Institutele de Proiectare „Urban Proiect” şi „Chişinău Proiect” au negat, însă, oficial faptul că se ocupă de aşa ceva. Nici directorul MNEIN nu ştie ce urmează să fie în locul monumentului. JURNAL a scris anterior despre anunţul lui Iliumjinov care a zis că FIDE este gata să construiască în centrul Chişinăului un Centru Şahistic, care va fi zidit în formă de figură de şah şi va include numeroase săli de joc, inclusiv un hotel pentru 200 de persoane. Asta vor să facă guvernanţii – un palat în formă de figură de şah în locul unui monument de arhitectură ocrotit de stat? http://www.jurnal.md/article/3978/

BISERICA MĂZĂRACHE REFLECTĂ STAREA DEZASTRUOASĂ A PATRIMONIULUI ISTORIC DIN CAPITALĂ Ediţia deVineri Nr.200996 din 27 noiembrie 2009 ziarul Flux La Biblioteca publică „Onisifor Ghibu” din capitală a avut loc, săptămâna trecută, o conferinţă cu genericul „Biserica Măzărache şi ocrotirea patrimoniului cultural al municipiului Chişinău”, organizată de ICOMOS Moldova, Asociaţia Istoricilor şi Centrul de Cercetări Arheologice. Vă prezentăm în continuare un interviu realizat la această temă cu dl Sergius Ciocanu, preşedinte al ICOMOS Moldova. - De ce consideraţi că biserica Măzărache este un simbol al Chişinăului, atunci când vorbim despre monumentele istorice, de arhitectură? - Această biserică este cel mai vechi monument de arhitectură al Chişinăului. Totodată, este singurul monument de arhitectură ecleziastică medievală moldovenească, care s-a păstrat în vatra istorică a Chişinăului. El marchează locul de unde a început dezvoltarea localităţii Chişinău. Pe acest amplasament s-au succedat mai multe biserici, ultima fiind ctitoria pârcălabului de Chişinău, Vasile Măzărache, de la 1742, care se înalţă aici şi actualmente. Ea, pe bună dreptate, a fost inclusă în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat, ca monument de importanţă naţională. În lume este recunoscut rolul monumentelor istorice în afirmarea identităţii culturale a localităţilor 89


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Spre regret, deşi la noi acest rol al monumentelor istorice în raport cu identitatea culturală nu este oficial negat, faptele, situaţia reală a patrimoniului cultural, istoric, din municipiul Chişinău denotă altceva, de fapt, neglijarea totală a acestui factor important. - Biserica Măzărache reflectă, într-un fel, starea monumentelor istorice de la noi? - Starea în care se află biserica Măzărache - cel mai vechi şi mai important monument, monument-simbol al Chişinăului, reflectă starea generală deplorabilă în care se află patrimoniul cultural din capitală. Toate ce se întâmplă cu şi la această biserică poate fi întâlnit şi la celelalte biserici-monumente din Chişinău, dar şi, practic, la toate edificiile istorice ale capitalei. - Ce a încercat să facă ICOMOS, Asociaţia Istoricilor, aducând în prim-plan problema bisericii Măzărache? - Noi am încercat, prin organizarea conferinţei „Biserica Măzărache şi patrimoniul cultural din municipiul Chişinău”, să scoatem din anonimat problemele cu care se confruntă monumentul istoric numit biserica Măzărache, precum şi să îndemnăm autorităţile municipale să iniţieze acţiuni urgente care ar stăvili degradarea şi distrugerea masivă la care este supus patrimoniul cultural al capitalei. Patrimoniul cultural se află într-o stare generală dezastruoasă Avem în vedere anume patrimoniul construit şi arheologic – monumentele patrimoniului cultural imobil. De ce şi arheologice? Chişinăul este singura capitală europeană în vatra istorică a căreia nu au avut loc şi nu au loc investigaţii arheologice. Se demolează întregi cartiere pe teritoriul centrului istoric, se construiesc o mulţime de clădiri noi, care au efecte distrugătoare asupra mediului urban istoric, şi, totodată, nu se investighează din punct de vedere arheologic nici un centimetru pătrat din teritoriul afectat. - Ce anume ar aduce efectuarea acestor investigaţii? - Neefectuarea săpăturilor arheologice duce la pierderea tuturor urmelor care ar putea contribui la clarificarea numeroaselor „pete albe” care împânzesc istoria medievală a Chişinăului. Chiar şi în oraşele în care s-a păstrat un număr important de documente istorice – uneori mii de documente din perioada medievală - săpăturile arheologice aduc până la 70 la sută din informaţia istorică despre localitate. Iar noi, care avem doar vreo 20 de documente care se referă la Chişinăul din perioada medievală, ne permitem luxul să distrugem această moştenire a noastră, de fapt privăm în mod conştient cetăţenii noştri de dreptul de a studia şi cunoaşte istoria oraşului, totodată, 90


ANEXE

distrugând în mod iremediabil tot ce ar putea să asigure posibilitatea unei asemenea cercetări în viitor. Istoria Chişinăului este o parte importantă a istoriei ţării, parte pe care noi o pierdem, anume pornind de la indiferenţă şi de la neînţelegerea rolului patrimoniului cultural în viaţa societăţii, respectiv, a oraşului. - Cineva din participanţii la conferinţă a abordat această problemă şi a vorbit despre „siturile arheologice ale Chişinăului – între legislaţie şi debandadă”. Acesta este termenul care reflectă ce se întâmplă în prezent în domeniu? - Da, pentru că debandadă înseamnă lipsa oricăror reguli. Şi aceasta în condiţia în care Republica Moldova a ratificat, în 2001, două convenţii importante ale Consiliului Europei, care din momentul ratificării au devenit parte integrantă a legislaţiei naţionale: Convenţia europeană privind protejarea patrimoniului arheologic şi Convenţia privind protejarea patrimoniului arhitectural al Europei. Şi uite că din 2001 încoace nici o prevedere a acestor convenţii nu a fost implementată, nici la nivel local, nici la nivel naţional. Dacă noi vorbim, sincer, de alegerea făcută în favoarea vectorului european de dezvoltare, nu ne va reuşi să neglijăm la nesfârşit implementarea convenţiilor amintite. Ar fi bine ca acest lucru să se întâmple nu după dispariţia ultimului monument al capitalei. Iar autorităţilor publice locale, conform prevederilor legislaţiei în vigoare, sunt direct responsabile de protejarea obiectivelor de patrimoniu cultural aflate pe teritoriul pe care îl administrează. - Ce conţin cele două rezoluţii adoptate la conferinţă? - Una se referă la biserica Măzărache şi la ceea ce ar trebui de făcut pentru a o păstra pentru generaţiile viitoare, pentru a umple cu sens practic statutul ei de monument protejat. Monumentele de arhitectură sunt, practic, ignorate A doua rezoluţie se referă la problema protejării patrimoniului cultural al municipiului Chişinău, care, de asemenea, se află într-o stare gravă. În 1993,

91


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Parlamentul a adoptat Legea ocrotirii monumentelor şi a aprobat Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat. Însă statutul de monumente protejate a obiectivelor înscrise aici există doar pe hârtie. Nici un fel de acţiuni menite remedierii acestei situaţii aşa şi nu au fost întreprinse. - Când vorbim de Registrul monumentelor ocrotite de stat, putem afirma că multe din cele incluse au fost deja distruse? - Desigur. Foarte multe dintre ele nu mai există. Alte monumente se află în plin proces de degradare şi de distrugere. Un exemplu notoriu în acest sens este monumentul de importanţă naţională Centrul (nucleul) istoric al Chişinăului, înscris în Registrul monumentelor cu nr.308. În Rezoluţia adoptată îndemnăm autorităţile locale ale Chişinăului să procedeze la implementarea practică a statutului lui de monument protejat, să creeze structurile municipale care ar supraveghea respectarea acestui statut, să elaboreze Strategia Patrimoniului Cultural al capitalei, să comande corectarea respectivă a Planului Urbanistic General al Chişinăului. Registrul monumentelor constituie, desigur, o anumită stavilă în calea celor pentru care interesele economice de moment sunt mai importante decât interesele culturale ale ţării, însă din cauza carenţelor existente în legislaţia naţională nu este o stavilă insurmontabilă. Mulţi înţeleg rostul registrului doar în sensul că monumentele ocrotite de stat nu pot fi demolate. Însă pentru a distruge un monument nu întotdeauna este necesar să îl demolezi, să îl distrugi fizic – există şi alte variante, foarte frecvent folosite la noi, care au o finalitate similară: dispariţia monumentului. Valoarea oricărui monument se caracterizează prin autenticitate şi integritate. Afectarea acestor calităţi, adesea iremediabil, duce la degradarea, dar şi la dispariţia monumentului. Actualmente, Chişinăul nu dispune de nici un edificiu cu statut de monument protejat, care ar fi întreţinut în conformitate cu statutul pe care îl are (aici, desigur, am în vedere principiile şi practicile internaţional acceptate în domeniu). - Nici măcar unul? - Niciunul. Noi astfel de exemple nu avem. - Cui vor fi transmise rezoluţiile adoptate la conferinţă? - Autorităţilor municipiului Chişinău, în primul rând, dar vor fi transmise şi Guvernului, şi Parlamentului. - Dar la nivel internaţional? - Organismele internaţionale în domeniul protejării monumentelor, în linii generale, cunosc problemele cu care se confruntă Republica Moldova la acest capitol şi sunt deschise colaborării pentru a ajuta la depăşirea lor. Deocamdată, statul nu a valorificat în vreun fel această deschidere. Iar organismele amintite se conduc de principiul – ajutăm dacă ni se cere ajutor. Respectiv, dacă o ţară nu doreşte, nu înţelege să-şi protejeze patrimoniul cultural, ei nu vor alerga să întrebe: „Oameni buni, ce faceţi?”. - Vă mulţumim pentru interviu. Ecaterina DELEU

92


ANEXE

CHIŞINĂU  UN ORAŞ ISTORIC ÎN PROCES DE DISPARIŢIE Publicat în revista „Heritage at Risk. ICOMOS world report 2006/2007 on monuments and sites in danger” Munchen, 2007, p.115-116 http://www.international.icomos.org/risk/world_report/2006-2007/pdf/H@R_ 2006 2007_32_National_Report_Moldova.pdf Prima menţiune documentară a localităţii rurale Chişinău din valea râuleţului Bâc datează din secolul al XV-lea. În secolul al XVII-lea importanţa Chişinăului creşte vertiginos, el capătând statutul de târg. Către finele secolului al XVIII-lea – începutul celui de-al XIX-lea secol oraşul devine cel mai mare centru urban din partea de la est de Prut a Ţării Moldovei. După anexarea părţii de est a Ţării Moldovei de către Imperiul Rus în anul 1812 Chişinăului îi este atribuit statutul de centru administrativ şi politic al nou createi regiuni Basarabia. Oraşul se extinde spre sud. Părţii neregulate, medievale a localităţii i-a fost adăugat un mare sector regulat, cu străzile dispuse după sistemul hippodamic. După cel de-al II-lea Război mondial oraşul a cunoscut o perioadă de creştere teritorială considerabilă. Anume atunci s-a luat decizia cu consecinţe nefaste asupra integrităţii patrimoniului construit al urbei, ca centrul Chişinăului „socialist” să suprapună centrul oraşului din secolul al XIX-lea. Planul general al oraşului elaborat în acele timpuri a promovat construirea a câteva bulevarde şi străzi largi direct prin ţesutul oraşului istoric. Astfel, au fost distruse întregi cartiere, inclusiv centrul oraşului medieval, şi sute de edificii istorice. Anume în această perioadă s-au pus bazele practicilor de ignorare a moştenirii arhitecturale a Chişinăului. Deşi oraşul pierduse o parte însemnată din fondul istoric construit, centrul lui continua să prezinte un fenomen urbanistic şi arhitectural aparte. Reţeaua de străzi şi edificiile ridicate aici, de la cele mai modeste, până la cele mai elaborate din punct de vedere al volumetriei şi plasticii decorative, reprezentau o mărturie valoroasă a culturii secolelor trecute. Anume aceste raţionamente au stat la baza deciziei autorităţilor de atunci de a-i conferi Chişinăului statut de oraş istoric. Anarhia care a cuprins în ultimii ani de existenţă Uniunea Sovietică a zădărnicit, însă, formarea structurilor de protecţie a patrimoniului istoric al oraşului, structuri inerente statutului respectiv. După obţinerea în 1991 a independenţei Republicii Moldova, starea practică a lucrurilor în domeniul protecţiei şi restaurării monumentelor de arhitectură nu a suferit modificări. Chişinăul, localitatea cu cel mai mare număr de edificii istorice păstrate, reflectă practic toate problemele existente în Republica Moldova în domeniul protecţiei patrimoniului cultural construit. Statutul de oraş istoric al Chişinăului a fost reconfirmat în anul 1993, când prin Hotărârea Parlamentului nr.1531-XII din 22 iunie 1993 nucleul istoric al urbei, împreună cu un număr important de edificii istorice separate de aici, a fost declarat monument de istorie şi arhitectură de importanţă naţională, fiind inclus în Registrul Monumentelor Republicii Moldova Ocrotite de Stat. Cu toate acestea, nici un fel de structuri municipale de protecţie, restaurare şi punere în valoare a patrimoniului arhitectural al capitalei aşa şi nu au ajuns să fie create. O 93


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

problemă deloc neglijabilă este şi lipsa unui Serviciu municipal arheologic. Cât de bizar ar suna, vatra istorică a Chişinăului nici odată nu a beneficiat de o cercetare serioasă din punctul de vedere al arheologiei. Aceasta, în condiţiile unei penurii acute de documente şi date istorice privitor la istoria de până la 1812 a oraşului. Astfel, în condiţiile boom-ului constructiv de astăzi, sunt sortite pieirii mărturii inestimabile ale trecutului nostru, unicele în stare să verse lumină asupra problemelor controversate ale apariţiei şi dezvoltării istorice a Chişinăului. Deterioararea continuă, zi de zi, a clădirilor istorice din oraş, încet, dar sigur, îndreaptă lucrurile spre dispariţia Centrului istoric al Chişinăului ca monument de arhitectură şi urbanism. Printre acţiunile cu impact negativ asupra patrimoniului construit al oraşului şi printre cauzele situaţiei respective menţionăm: a) demontarea acoperişurilor, planşeelor şi pereţilor despărţitori ai clădirilor urmată de abandonarea lor până în momentul când începe procesul de distrugere naturală a acestora; b) demolarea clădirilor şi construirea în loc a unora noi, adesea, fără vreo legătură cu mediul istoric constituit al oraşului; c) demolarea clădirilor istorice, păstrându-se doar faţadele dinspre stradă, şi integrarea lor în construcţii noi; d) înlăturarea elementelor orginare de plastică decorativă exterioară/interioară a edificiilor istorice, înlocuirea elementelor originare de tâmplărie (uşi, ferestre etc.), a elementelor de feronerie etc. cu altele de factură nouă; e) distrugerea vecinătăţii istoric constituite a edificiilor cu statut de monument, fapt cu efect degradant asupra valorii monumentelor; f) excluderea materialelor şi tehnicilor tradiţionale de construcţie din repertoriul materialelor şi tehnicilor utilizate în cadrul lucrărilor de reparaţie a edificiilor istorice; g) absenţa întreţinerii necesare a clădirilor istorice (şi a centrului istoric al urbei în general), care ar corespunde statutului lor declarat de monument, precum şi a programelor municipale corespunzătoare; h) absenţa unor hotare clare şi protejate legal a Centrului istoric (a zonei de protecţie şi a zonei tampon). i) absenţa „paşapoartelor” edificiilor istorice cu statut de monument de arhitectură, care ar conţine principalele date istorice, arhitecturale, tehnice şi urbanistice a acestora şi care ar determina clar parametrii protecţiei lor. În absenţa unor astfel de documente, conform practicilor internaţionale, orice protecţie este ineficientă şi comportă un caracter declarativ. În această ordine de idei, se prezintă explicabilă şi lipsa în Chişinău a exemplelor de edificii istorice restaurate în conformitate sensul acceptat la nivel internaţional al termenului de restaurare. În anul 2007 a fost adoptat noul Plan Urbanistic General al Chişinăului, care reprezintă, la capitolul Centrul istoric al oraşului, un fel de încununare a viziunilor cu 94


ANEXE

impact distructiv asupra patrimoniului arhitectural de aici. Printre soluţiile promovate de noul PUG se află: construirea direct prin centrul istoric a unei străzi noi de circa 70 metri lăţime (bulevardul Cantemir), lărgirea considerabilă a altor străzi, etc., toate implicând modificarea vechii trame stradale şi demolarea unei părţi considerabile a fondului de clădiri istorice. Republica Moldova a ratificat o serie de acte internaţionale importante, cu statut de obligatorii spre implementare, cum ar fi: în 2001 - Convenţia pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei şi Convenţia Europeană asupra protecţiei patrimoniului arheologic, iar în 2002 – Convenţia UNESCO pentru protejarea patrimoniului cultural şi natural mondial. Totuşi, prevederile acestor şi altor documente UNESCO şi ale Consiliului Europei, elaborate în baza bogatei şi variatei experienţe internaţionale în domeniul protecţiei patrimoniului construit, deocamdată continuă a fi neglijate. Crearea condiţiilor necesare depăşirii crizei în domeniul respectiv implică printre altele: 1. Elaborarea şi punerea în aplicare a unui sistem legislativ naţional coerent şi consecvent în ceea ce priveşte protecţia patrimoniului cultural construit; 2. Crearea unei instituţii naţionale specializate în implementarea şi dezvoltarea metodelor şi tehnicilor de conservare/restaurare ştiinţifică a patrimoniului arhitectural; 3. Organizarea în teritoriu a unor servicii specializate în protecţia, restaurarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural, încadrate cu staff-uri capabile să-şi îndeplinească misiunea; 4. Formarea specialiştilor în domeniul protecţiei, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului cultural construit (cum ar fi, spre exemplu, cazul specialiştilor în reabilitarea structucturilor portante istorice, care în Republica Moldova lipsesc cu desăvârşire); 5. Stimularea investiţiilor private în domeniu; etc. Problemele existente în Republica Moldova rezidă în neînţelegerea valorii patrimoniului nostru construit, parte constituentă a patrimoniului cultural şi arhitectural European, a importanţei lui pentru economia, cultura şi memoria istorică a ţării, împreună cu neînţelegerea metodelor care fac posibilă punerea în valoare a acestui patrimoniu. Doar plasarea protecţiei patrimoniului arhitectural printre problemele culturale prioritare din Republica Moldova şi aducerea legislaţiei şi practicilor în domeniu în corespundere cu documentele respective adoptate de UNESCO şi Consiliul Europei va crea condiţiile necesare pentru salvarea şi perpetuarea lui întru beneficiul generaţiilor viitoare. Altfel, într-o perioadă relativ scurtă de timp, monumentul de importanţă naţională – Centrul Istoric al Chişinăului – va dispărea. dr.arh. Sergius Ciocanu, ICOMOS Moldova

95


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

REPUBLICA MOLDOVA RISCĂ SĂŞI PIARDĂ PATRIMONIUL ARHEOLOGIC DE MILENII Vineri, 10 Iulie 2009 ziarul Capitala (Interviu cu Gheorghe Postică, doctor habilitat în ştiinţe istorice) Rep.: Recent, Asociaţia Istoricilor a demarat Proiectul „Politica de ocrotire a moştenirii arheologice în RM anii 2009-2010”, cu implicarea mai multor instituţii. Specialiştii şi-au propus înlăturarea ilegalităţilor şi elaborarea unor acte legislative de conservare a patrimoniului arheologic. Despre ce este vorba? Gh.P.: În orice ţară modernă, patrimoniul arheologic reprezintă o parte însemnată a patrimoniului cultural în general. În Republica Moldova, la etapa actuală, sunt cunoscute circa 8 mii de monumente arheologice (staţiuni şi grote preistorice, aşezări antice şi medievale, fortificaţii din pământ, necropole tumulare şi plane etc.). Siturile arheologice reprezintă un bun de patrimoniu al întregului popor. Prin multiplele vestigii arheologice ascunse de ochiul omului la subteran, pământul păstrează valori culturale inestimabile şi o memorie istorică de nepreţuit despre trecutul imemorabil. Ca parte a patrimoniului cultural naţional, în conformitate cu legislaţia în vigoare, vestigiile arheologice se află sub protecţia statului, care este obligat să le protejeze şi să le păstreze pentru generaţiile viitoare. În realitate, însă, de mai mulţi ani încoace, dat fiind lipsa unei strategii şi politici naţionale în domeniul protecţiei siturilor istorice, patrimoniul arheologic naţional se află într-o stare de degradare continuă. Spre deosebire de restul ţărilor europene, RM nu dispune de instrumentele legislative şi normative necesare gestionării adecvate a patrimoniului arheologic. Mai mult: la noi nu există organele specializate de stat corespunzătoare (atât la nivel local, cât şi naţional) care ar gestiona patrimoniul arheologic imobil. Cu părere de rău nu există un serviciu de arheologie preventivă, care ar urma să prevină distrugerea monumentelor arheologice în timpul lucrărilor de construcţii etc. Or, de mai mulţi ani, protecţia şi conservarea siturilor arheologice rămâne a fi o problemă nerezolvată, care conduce inevitabil la dispariţia treptată a monumentelor de acest gen. Deşi din 2001 Republica Moldova este membru al Convenţiei europene privind protecţia patrimoniului arheologic, situaţia nu s-a schimbat. În context, se cere de urgenţă crearea unui cadru legislativ şi normativ adecvat (Legea privind ocrotirea patrimoniului arheologic), constituirea structurilor corespunzătoare (naţionale şi locale) pentru ocrotirea, conservarea şi valorificarea patrimoniului arheologic al republicii. Rep.: Ce acţiuni, soluţii, veţi întreprinde în sprijinul acestui proiect. Gh.P.: În primul rând, responsabili de această situaţie sunt edilii din administraţia de stat (locală şi naţională), care ar trebui să promoveze politici adecvate de ocrotire şi conservare a patrimoniului arheologic. În context, specialiştii arheologi, membri ai Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova, vin cu un program de activităţi practice în teritoriu care au drept scop şcolarizarea reprezentaţilor administraţiei publice locale în probleme ce ţin de protecţia patrimoniului arheologic. În acest sens, sunt programate trei seminare regionale (Bălţi, Chişinău şi Cahul) la care sunt invitaţi să participe reprezentanţii responsabili pentru cultură din cadrul administraţiilor raionale şi ai muzeelor locale, unde vor fi abordate la modul practic probleme ce ţin de protecţia patrimoniului arheologic al unor raioane şi sate concrete. 96


ANEXE

Rep.: De ce până astăzi nu sunt rezolvate problemele complexului Orheiul Vechi, odată ce acest sit este propus pentru înscriere în Lista patrimoniului mondial UNESCO? Gh.P.: În ultimii 17 ani, complexul Orheiul Vechi se confruntă în permanenţă cu probleme de tot felul, elucidarea cărora se amână de la an la an, sau se rezolvă parţial. În 2005, situl Orheiul Vechi a fost propus în Lista Indicativă a UNESCO pentru nominalizare în Lista Patrimoniului Mondial. S-au început lucrări în vederea elaborării Dosarului de înscriere a sitului Orheiul Vechi în Lista UNESCO. În acelaşi timp, un şir întreg de probleme, legate de cadrul administrativ, de gestionarea practică, de protecţia, conservarea şi monitorizarea obiectivelor de patrimoniu din zona respectivă, rămân în continuare a fi nerezolvate. Astfel, până la etapa actuală, nu sunt puse în aplicare prevederile Legii din 4 decembrie 2008 privind constituirea Rezervaţiei cultural-naturale Orheiul Vechi şi a Hotărârii respective de Guvern din 23 martie 2009 referitoare la restructurarea pe baze noi a Rezervaţiei Orheiul Vechi, la formarea structurilor administrative corespunzătoare, aducerea sitului Orheiul Vechi la standardele stabilite de UNESCO etc. Întârzierea rezolvării problemelor nominalizate, care se află în responsabilitatea Ministerului Culturii şi Turismului, se răsfrânge foarte negativ asupra Orheiului Vechi, a comunităţii locale din zona respectivă, dar şi a imaginii Republicii Moldova în general. Rep.: Ce ne puteţi spune despre cetăţile dacice de la Rudi? Gh.P.: Complexul arheologic din zona satelor Rudi-Arioneşti-Tătărăuca Veche (raionul Donduşeni) reprezintă un ansamblu de patrimoniu de unicat cu cele peste 50 de situri din diferite epoci istorice, inclusiv din perioada geto-dacică. Cetăţile geto-dacice din zona respectivă reprezintă adevărate bijuterii arheologice, plasate într-un mediu ambiant cu totul deosebit şi care merită a fi conservate şi protejate în mod special. De remarcat că în zona respectivă cercetătorii localizează cetatea dacică Maetonium menţionată de către părintele geografiei antice Claudius Ptolemeus. Rep.: Cine se face vinovat de distrugerea celor 26 de situri arheologice din zona construcţiei căii ferate Giurgiuleşti-Cahul? Gh. P.: Trebuie de spus că specialiştii au atenţionat din timp autorităţile publice privind necesitatea salvării siturilor arheologice din zona tronsonului de cale ferată Giurgiuleşti-Cahul prin efectuarea unor cercetări specializate de teren. Cu toate acestea, arheologii n-au fost auziţi de factorii de decizie din administraţia publică, din care cauză în timpul lucrărilor de construcţie au fost distruse ireversibil 26 de situri de patrimoniu arheologic, inclusiv o cetate medievală din pământ construită pe timpul lui Ştefan cel Mare. Rep.: Protecţia patrimoniului istorico-cultural, în contextul integrării în UE, este unul din punctele noastre nevralgice. E vorba şi de suport financiar? Gh.P.: Protecţia patrimoniului cultural în general şi a celui arheologic în mod special presupune inevitabil anumite investiţii financiare. Programele de protecţie şi conservare a patrimoniului arheologic pot fi finanţate din surse alternative: bugetare (care în ultimul deceniu au lipsit cu desăvârşire), contractuale (din contul agenţilor economici care, din inerţia autorităţilor, de asemenea, lipsesc) sau din fonduri internaţionale. Obţinerea alocărilor financiare din primele două categorii şi, în mare parte, din cea de-a treia ţine nemijlocit de implicarea autorităţilor de stat. Or, în acest caz, problema constă tocmai în lipsa de implicare a autorităţilor publice de stat, iar în 97


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

anumite cazuri de tergiversare sau chiar de stopare, oricât de straniu ar părea, a unor finanţări internaţionale obţinute prin intermediul societăţii civile. Rep.: Majoritatea monumentelor arheologice se află într-o stare avansată de degradare. Cum vom depăşi situaţia? Gh.P.: Degradarea patrimoniului arheologic poate fi depăşită în următoarele condiţii: 1) adoptarea legii privind protecţia patrimoniului arheologic; 2) crearea la nivel naţional a unei agenţii specializate în domeniul ocrotirii şi conservării patrimoniului arheologic; 3) crearea serviciului de arheologie preventivă şi 4) crearea la nivel local a serviciilor de protecţie a monumentelor de patrimoniu cultural. Alte alternative nu sunt. În caz contrar, peste 10 - 15 ani, Republica Moldova va rămâne fără patrimoniu arheologic. Or, a venit timpul să punem un accent aparte pe strategiile şi politicile ce ţin de domeniul patrimoniului cultural. Rep.: Vă mulţumim. Consemnare: Tamara GORINCIOI MONUMENTELE DE CULTURĂ DE LA GURA BÂCULUI, LĂSATE DE IZBELIŞTE Ediţia de Vineri Nr.200889 din 23 mai 2008 ziarul Flux Mai mulţi locuitori ai satului Gura Bâcului, raionul Anenii Noi, sunt nemulţumiţi de faptul că cea mai importantă zonă istorică a localităţii, pe teritoriul căreia sunt amplasate patru conace vechi boiereşti, datate de la mijlocul sec. XIX, se află în ruină şi delăsare. Potrivit lor, această stare de lucruri urma să fie soluţionată cu trei ani în urmă, atunci când Fundaţia Socială de Binefacere „Împreună”, a cărei preşedinte este Nina Batuev, a cumpărat cele 8 hectare de teren, pe teritoriul căruia se aflau şi cele patru conace, cu promisiunea ca aici să fie construit un azil de bătrâni. Precizăm că, iniţial, această fundaţie a cumpărat doar terenul propriu-zis, iar unul dintre conace, în care s-au filmat mai multe scene din vestita epopee a lui Emil Loteanu „Lăutarii”, i-a fost donat cu condiţia că îşi va ţine promisiunea de a construi azilul. Deşi au trecut mai bine de trei ani, în această regiune pitorească a satului Gura Bâcului, la 500 de metri de râul Nistru, pot fi observate doar scheletele vestitelor conace boiereşti şi un paznic care păzeşte pereţii în ruine ai obiectivelor istorice. Ajunşi la faţa locului, în loc de pitorescul parc şi aleea plină de păuni, din timpul perioadei înfloritoare a vestiţilor boieri, în prezent, poate fi observat doar un măgar păscând şi pereţi dărâmaţi, de după care ne-a ieşit în faţă un paznic. Potrivit paznicului, Mihai Perdevară (în imagine), proprietarul acestor conace rămâne a fi o persoană mai puţin cunoscută în această regiune. „Ştiu doar că o cheamă Nina şi mă întâlnesc cu ea o dată la trei luni, atunci când îmi aduce salariul. Mai mult 98


ANEXE

de trei ani, ea susţine că va construi pe acest teritoriu un azil pentru bătrâni, însă până în prezent, nu ştim totuşi ce va construi pe acest teritoriu. În unul din aceste conace s-a filmat şi „Lăutarii” al lui Emil Loteanu. Îmi aduc aminte că, înainte de aceste filmări, conacul chiar a fost restaurat”, a declarat Mihai Perdevară. În perioada sovietică, această zonă istorică aparţinea colhozului din Gura Bâcului, iar conacele nu erau altceva decât nişte hambare şi depozite pentru păstrarea produselor agricole, iar unul din conace fuseseră transformat într-un lagăr pentru studenţi. Potrivit primarului satului Gura Bâcului, Ion Lapicus, la iniţiativa autorităţilor locale şi în urma unor colaborări cu nişte agenţi economici din Franţa şi din Moldova, s-a constatat că din această regiune istorică s-ar putea crea o zonă turistică, însă din cauza că acest teritoriu este proprietatea Ninei Batuev, care îl lasă doar în paragină, nu am reuşit să ducem nişte tratative ca aceste obiecte de valoare naţională să fie renovate. Solicitată de FLUX, pentru a ne oferi mai multe amănunte, proprietarul acestei fundaţii nu a fost de găsit. Conacele de altădată Localnicii din Gura Bâcului numesc în prezent această zonă Drăgălina. Conform unor date din 1817, pământul din preajma actualului sat Gura Bâcului era moşia generalului-maior al Armatei Ruse, Catargiu, care a primit această ocină în dar din partea împăratului rus în urma Războiului ruso-turc din 1806-1812. Mai târziu, în 1859, această moşie devine proprietatea generalului-colonel de origine poloneză Janovski, urmaş al lui Catargiu. Astfel, în zona numită astăzi Drăgălina, boierul şi militarul Janovski a construit toate aceste conace, iar soţia acestuia, Anastasia Janovski, a fost ctitoriţa bisericii din Gura Bâcului, lucru demonstrat şi de mormântul acesteia din ograda bisericii. Farmecul acestor conace îl reprezintă şi existenţa unui beci domnesc, care a fost construit chiar după proiectul vestitului arhitect Alexandru Bernardazzi. Beciul conacului principal are peste 200 de metri pătraţi şi este unit sub pământ cu alte două beciuri ale celorlalte conace, care se află la o distanţă de vreo 200 de metri unul de celălalt. Beciurile au fost construite doar din cărămidă roşie, în formă de semicercuri. Menţionăm că boierul Janovski era proprietarul unei fabrici de prelucrare a cărămizii şi a oalelor din Gura Bâcului, care îi purta numele. Această întreprindere avea relaţii comerciale cu mai multe ţări din vecinătate, în special, cu Ucraina şi Polonia, iar venitul ei era unul enorm. Această construcţie subterană era folosită şi drept adăpost împotriva primejdiilor în timpul unor conflicte militare. Se mai presupune că aceste beciuri ar avea şi o ieşire directă la râul Nistru. Pivniţele au fost construite într-un stil modern, având în capăt nişte peşteri artificiale, care nu constituie altceva decât un sistem de ventilare bine gândit de arhitectul Alexandru Bernardazzi. Potrivit autorităţilor locale, astfel de beciuri există şi în unele regiuni din Franţa. Ultimul boier şi proprietar al acestei moşii a fost boierul Vasilevski, care a decedat în timpul foametei din perioada sovietică. Se presupune că el ar fi încercat să se retragă în România cu toată averea, însă pe drum a fost ucis de nişte hoţi. Se spune că tezaurul tuturor boierilor ar fi fost unul enorm de mare, iar, din spusele 99


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

localnicilor, o bună parte din averea acestor boieri ar fi ascunsă şi în prezent undeva prin beciurile acestor conace. În acelaşi timp, respectiva zonă este una extrem de importantă din punct de vedere istoric. Aici, în urma unor săpături arheologice, au fost găsite 24 de tumuli, morminte ale geto-dacilor sau scitice. În preajma lor au fost găsite şi mai multe monede tătărăşti datate de la sfârşitul secolului XIV–începutul sec. XV. Au fost găsite mai multe statui cu imaginea Sfântului Andrei, creştinătorul Daciei. Prezenţa unor monede ale Imperiului rus pe teritoriul satului Gura Bâcului demonstrează faptul că această localitate avea relaţii comerciale cu localităţile din stânga Nistrului, care erau în Imperiul Sovietic. Comerţ care există şi în zilele noastre. Istoria satului Istoria satului spune că în secolul XIII, tătarii, trecând Nistrul prin zona actualului oraş Dubăsari, au distrus o localitate de meşteri de dubasuri, luntre destinate pentru pescuit, făcute din stejar, şi astfel, un meşter de dubasuri, cu numele de Dagid sa deplasat pe Nistru în vale cu familia sa şi s-a aşezat într-o regiune care iniţial se numea cătunul lui Dagid. Prin anul 1457, în documentele proaspătului domn moldovean Ştefan cel Mare este menţionat ca satul lui David. Mai apoi, în anul 1711, localitatea Gura Bâcului este menţionată ca Ustia Bâcului, iar în alte documente se mai menţionează ca Davidăuţi. La începutul secolului XIX, localitatea este menţionată ca Gura Bâcului. Victor TĂNASE TURCIA INTERESATĂ DE SOARTA CETĂŢII BENDER 0-03-10/14:37 Info-Prim Neo Turcia este interesată de soarta cetăţii Bender, a declarat Ambasadorul Turciei în Republica Moldova Ahmet Ferit Ulker, care a vizitat pentru prima dată acest monument arhitectural marţi, 9 martie, transmite corespondentul Info-Prim Neo din Tiraspol. Gheorghe Vilkov, şeful departamentului pentru relaţii publice şi informaţii de la Ministerul de interne din regiunea transnistreană a informat oaspeţii că în partea de nord a teritoriului cetăţii, pe timpuri, a existat un cimitir turc, despre care acum se cunoaşte foarte puţin. El a transmis intenţia autorităţilor locale de a instala aici un bust al sultanului turc Suleyman I, din ordinul căruia a început construcţia din piatră a cetăţii Bender. „Am văzut până acum cetatea doar în imagini şi nu m-am aşteptat să fie atât de mare. Cred că este important să se păstreze aceste valori culturale pentru urmaşii noştri, care trebuie să cunoască istoria lor”, a declarat ambasadorul Ahmet Ferit Ulker. Ambasadorului şi soţiei sale li s-a oferit ca amintire o ghiulea de la o armă turcă, descoperită în timpul săpăturilor arheologice. Surse din Ambasada Turciei la Chişinău au declarat pentru Info-Prim Neo că „unul din scopurile vizitei a fost de a vedea cetatea iniţial, pentru a identifica unele posiblităţi de cooperare în viitor în vederea restaurării ei”. Cetatea Bender este construită din piatră pe locul unei întărituri din pământ 100


ANEXE

şi lemn, înălţată aici la finele secolului XV de către Ştefan cel Mare. Fiind cucerită de Suleyman Magnificul (1538), cetatea este reconstruită după proiectul arhitectului Sinan, căpătându-şi planul actual. În anii 1705-1707 cetatea este modernizată de domnitorul Moldovei Antioh Cantemir. După încheierea războaielor ruso-turce (1768-1772, 1806-1812) cetatea devine posesiunea autorităţilor militare ruseşi. Actualmente, cetatea se află pe teritoriul controlat de regimul secesionist de la Tiraspol, notează Info-Prim Neo. Pe parcursul anului trecut cetatea Bender a fost vizitată de mai mult de 6 mii de persoane, majoritatea din străinătate. ORAŞUL VECHI  ÎNTRE MIT ŞI REALITATE 18.09.2009 Ziarul Capitala Viaţa omului modern freamătă de mituri pe jumătate uitate, de hierofanii decăzute, de simboluri dezafectate. Desacralizarea neîntreruptă a omului modern a alterat conţinutul vieţii sale spirituale, nu i-a sfărâmat însă matricele imaginaţiei: un întreg deşeu mitologic dăinuie în zonele slab supuse controlului, spunea undeva Mircea Eliade. Făcând o escapadă pe străzile Chişinăului, în drum spre casa lui Alexandru Plămădeală (despre care a scris acum un an Antonina Sârbu, redactorulşef al „Capitalei”, semnalând faptul că acea casă în care a trăit ilustrul sculptor e în delăsare, iar placa comemorativă, deşi de mult am revenit la grafia latină, era scrisă cu litere ruseşti), încercai imaginar să respir parfumul unei epoci trecute. Cu trăsuri, tramvaie trase de cai, dughene, cârciume, coconi, cocoane cu şaluri turceşti, negustori; cu bisericuţe, hanuri, case boiereşti, într-un cuvânt - clădiri de epocă. Coborând de la redacţie pe str. Eminescu, descoperii circa vreo 10 clădiri vechi, cu fresce şi faţade incrustate – unele restaurate superficial şi care servesc fie ca sediu vreunei firme ce îşi ascunde numele, fie ca loc de trai pentru cineva. Altele, în stare deteriorată sau împrejmuite cu provizorii, zac în aşteptarea unei decizii. Duelul registrelor Acest dezolant peisaj te duce cu gândul la politica antinaţională a factorilor de decizie, din a căror vină e pe cale de dispariţie patrimoniul istoric al Chişinăului. Chiar dacă de câteva decenii capitala e în căutarea entităţii sale, elaborând registre şi legi de ocrotire a monumentelor, a urbei vechi cu clădiri istorice şi monumente de cultură, cu arhitectură în stil medieval, bizantin sau baroco. În acest sens, Consiliul Municipal Chişinău (CMC) a decis anularea vechiului Registru al monumentelor de importanţă naţională (deoarece era defectuos) şi municipală şi elaborarea Registrului nou. În acest scop, CMC a creat o comisie din specialişti în domeniu care au ca sarcină să evalueze edificiile Chişinăului cu statut de monument, pentru a fi incluse în noua listă a patrimoniului. „În ultimele două decenii, oraşul „vechi” e aproape distrus, fiind stilizat. Unele imobile din sec. XIX - XX au fost reconstruite fără a se ţine cont de originalitatea lor arhitecturală şi de statutul de monument istoric, iar altele au fost total distruse. Printre demolările ilegale se numără şi Conacul Teodosiu, el fiind mai întâi exclus din Registru. „Suntem alarmaţi, căci pot fi distruse noi obiective de patrimoniu cultural din municipiul nostru”, afirma într-o conferinţă de presă dr. Sergiu Musteaţă, preşedintele Asociaţiei Istoricilor. Potrivit lui Vladimir Modârcă, arhitectul oraşului, registrul 101


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

municipal vechi a fost elaborat în pripă şi „pe bâjbâite”. Timp de 20 de ani, specialiştii de la Ministerul Culturii şi de la alte instituţii trebuiau să analizeze fiecare obiectiv din acel act, dar nu au făcut-o. Nu s-au categorizat edificiile cu valoare de monument şi casele frumoase ce pot fi păstrate sau modificate. Or, practicile defectuoase din RM în luarea deciziilor cu privire la protecţia monumentelor istorice, fără atragerea profesioniştilor din domeniu, a adus deja prejudicii irecuperabile patrimoniului naţional, inclusiv al Chişinăului. În opinia arhitecţilor, istoricilor, în ultimele două decenii, partea veche a oraşului nu mai este „veche”. În următorii 5 ani ar putea dispărea şi alte monumente importante Potrivit specialiştilor în materie, în „Lista obiectivelor patrimoniului istoric al Chişinăului”, prezentată drept anexă la „Legea cu privire la ocrotirea monumentelor de istorie şi cultură ale Republicii Moldova”, la capitolul municipiul Chişinău au fost nominalizate cu statut de monument cu valoare naţională şi municipală cca 600 de obiective. La şedinţa Primăriei municipiului din 19 ianuarie 1995, nr. 2/6, a fost adoptat Registrul monumentelor de importanţă naţională şi municipală, numărul monumentelor din Chişinău ridicându-se la peste 900 de titluri, fiind nominalizate la iniţiativa Secţiei Cultură a Primăriei municipiului. Dintre acestea, 67 de titluri au fost introduse în mod eronat (cu adresa greşită, fără a avea calităţi de monument istoric sau erau deja nominalizate în Registru, cu adresa corectă). După 20 de ani de la întocmirea primului Registru, au fost demolate cca 80 de clădiri. Peste 190 de clădiri, în special case de locuit, au cunoscut până în prezent modificări arhitecturale, în unele cazuri până la anularea totală a soluţiei iniţiale (analiza datelor din www.monument.sit.md). În urma trasării bulevardului Cantemir conform planului general de dezvoltare a Chişinăului, vor dispărea străzile: Bălănescu, Octavian Goga, Căpriana, Sfântul Andrei, Avram Iancu, Ivan Doncev şi o parte a clădirilor amplasate pe segmentele străzilor Al. Vlăhuţă, Alexandru cel Bun, Armenească, Pruncul, care vor intersecta traseul viitorului bulevard. Vor fi demolate cca 40 de clădiri construite perimetral acestor străzi. Lărgirea străzilor Mitropolit Gavriil Bănulescu Bodoni şi A. Mateevici va conduce la eliminarea şi mai multor clădiri din Lista monumentelor istorice ale Chişinăului. Palatul nobilului I. Râşcanu-Derojinschi este înghiţit de oficii şi firme misterioase În drum spre Casa lui Alexandru Plămădeală, mă opresc şi la impetuosul de cândva edificiu din centrul urbei, amplasat la colţul cartierului format de străzile Bucureşti şi Vlaicu Pârcălab. Deşi în totală stare de degradare, el îşi menţine cu demnitate măreţia, estompat de cârpeala unor firme şi magazine care, cu tot stilul lor „euro” supără privirea, creând o imagine jalnică pe fondalul palatului domnesc. Clădirea, conform descrierilor, este rectangulară în plan cu două nivele - parter şi etaj. Iniţial, avea o compoziţie asimetrică, accesul fiind soluţionat din partea grădinii cu vegetaţie decorativă printr-o terasă deschisă, de unde era şi o ieşire directă în stradă, printr-un portal. La parter se aflau camerele de primire - salonul, sufrageria şi unele dependinţe. Pe o scară monumentală, direct din holul casei, urcai la etaj unde se aflau dormitoarele. O altă scară, mai modestă, ducea spre partea din spate a casei. Odăile erau decorate cu stuc, artistic plasat pe plafon şi pe pereţii din salon. Scara interioară era iluminată prin plafon. 102


ANEXE

Arhitectura palatului (arhitect - Alexandru Bernardazzi, iar ctitor - nobilul basarabean I. Râşcanu-Derojinski) a fost înzestrată cu forme clasice în spiritul stilizărilor istorice, cu o bogată decoraţie plastică de bună calitate. Structura planimetrică oferă un confort înalt. După cel de al doilea război mondial, casa a fost modificată pentru sediul Sovietului Suprem al RSSM. În acest scop, ea a fost alungită printr-o nouă clădire, egală ca mărime şi ţinută artistică cu partea veche, soluţionat într-o simetrie axială riguroasă, destinată în întregime sălii de conferinţe. Intrarea a fost lărgită prin adăugarea a două goluri în arcadă. Clădirea datează din anii 70 ai sec. XIX, fiind construită din piatră tencuită. Potrivit datelor de pe site-ul monument.sit.md, ea are o semnificaţie patrimonială şi naţională. Actualmente, e în stare de conservare, deteriorată şi în curs de restaurare. Solicitat de reporterul „Capitala”, Vasile Sava, reprezentant al Direcţiei municipale cultură în comisia privind întocmirea noului registru al monumentelor de valoare naţională, această clădire e pe cale de distrugere. Edilii de la cultură, foştii guvernanţi, au scos-o din lista monumentelor de valoare naţională. Actualmente este la cheremul unor oameni cu bani, străini de valorile culturale şi istorice ale capitalei. Se cere intervenţia urgentă a istoricilor, oamenilor de cultură, a noului ministru al culturii, a celor care vor fi numiţi în funcţiile-cheie ale Republici Moldova, pentru a salva acest monument, a mai precizat Vasile Sava. La intervenţia „Capitalei”, a fost schimbată placa comemorativă de la Casa „Alexandru Plămădeală” În sfârşit, ajung la Casa sculptorului Alexandru Plămădeală. Faţada clădirii e reparată, placa comemorativă e scrisă deja în limba română. Proprietara, Angela Gumenko, îmi spune că schimbările au survenit în această primăvară. A fost o delegaţie de la cultură care spuneau că aici, cu timpul, va fi muzeu. Acest timp, cu părere de rău, durează prea mult, am adăuga şi noi. Muzeul „Alexandru Plămădeală” este una dintre cele mai mari restanţe ale noastre. Risipitori de comori, omagiem şi înălţăm monumente, case muzeu oricui care a călcat pe aici întâmplător. Or, Alexandru Plămădeală care, la 1923 este distins cu Ordinul „Steaua României” în grad de ofiţer, alături de Constantin Brâncuşi, Camil Ressu, Nicoale Dărăscu, Gheorghe Petraşcu, Francisc Şirato, Nicolae Tonitza, care a fost preşedinte al Societăţii de Belle-Arte din Basarabia, autorul monumentul lui Ştefan cel Mare din Grădina Publică şi al bustului Alexei Mateevici de la mormântul din Cimitirul Central Ortodox din Chişinău, care a pictat Catedrala din Tighina şi a turnat în bronz bustul lui Alexandru Donici, a realizat în 1936, la Bucureşti, bustul lui Bogdan Petriceicu-Haşdeu, - rămâne azi a fi un nedreptăţit. Tamara GORINCIOI

103


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

S.O.S. CHIŞINĂUL VECHI! La 8 Iunie 2009, ora 19:25 ziarul Timpul Angelina Olaru Recenta decizie a Consiliului municipal Chişinău (CMC) de a anula vechiul Registru al monumentelor de importanţă naţională şi municipală şi de a elabora altul nou a stârnit protestul societăţii civile. CMC a aprobat o comisie de lucru pentru întocmirea Registrului monumentelor de importanţă municipală şi a Registrului privind protejarea monumentelor de importanţă municipală. Mai mulţi experţi susţin, însă, că autorităţile au creat un vid legislativ care ar putea conduce la demolarea unor edificii valoroase ale Chişinăului vechi. CMC a adoptat componenţa unei comisii de lucru, condusă de primarul Dorin Chirtoacă, pentru elaborarea noului Registru al monumentelor de importanţă municipală. Din comisie fac parte viceprimarul Nistor Grozavu, Vladimir Modârcă, arhitectul-şef al capitalei; dr. hab. în istorie Gheorghe Postică, arheolog, dr. Sergius Ciocanu, arhitect, colaborator al AŞM, etc. Aceasta urmează să evalueze edificiile Chişinăului cu statut de monument, pentru a fi incluse în noua listă a patrimoniului. În mod paradoxal, fără să fie anunţaţi de CMC, o parte din specialiştii care aduc critici acţiunii municipalităţii au fost incluşi în comisie. Aceştia susţin că, în urma deciziei respective, Chişinăul vechi se află în mare primejdie şi nu sunt de acord cu anularea Registrului monumentelor din 1995, suspectând autoritatea publică de interese economice dubioase. Se înteţesc atacurile asupra patrimoniului capitalei „Registrul monumentelor, adoptat de Primăria Chişinău în 1995, este un document juridic foarte important, apariţia căruia rezultă din Legea cu privire la ocrotirea monumentelor. Considerăm inadmisibilă abrogarea acestuia, înaintea elaborării şi adoptării imediate a unui registru nou. Astfel, în mod artificial, s-a creat un vid periculos în cadrul legal existent al protecţiei monumentelor culturale ale capitalei, vid de care nu vor pregeta să se folosească cei pentru care interesele economice personale prevalează faţă de interesele culturale ale ţării”, se arată în demersul către primarul Dorin Chirtoacă, semnat de Comitetul RM al Consiliului Internaţional al Monumentelor şi Siturilor al UNESCO; dr. hab. Mariana Şlapac, vicepreşedintele AŞM; directorii Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, Muzeului Naţional de Artă, Asociaţiei Arhitecţilor şi Asociaţiei Istoricilor din RM. Sergius Ciocanu, preşedintele Comitetului moldovean al UNESCO, condamnă „practicile defectuoase din RM în luarea deciziilor cu privire la protecţia monumentelor istorice, fără atragerea profesioniştilor din domeniu. Aceasta a adus deja prejudicii irecuperabile patrimoniului naţional, inclusiv al Chişinăului. Menţionăm aici doar cazul noului Plan urbanistic general al mun. Chişinău, care contravine practicilor europene 104


ANEXE

şi internaţionale”. Experţii consideră că elaborarea Registrului privind protejarea monumentelor de importanţă municipală trebuie aprobat în baza registrului din 1995. Problemele patrimoniului se rezolvă în cercuri restrânse „Nu m-a anunţat nimeni că fac parte din această comisie. Graba autorităţilor ne duce cu gândul la multiplele interese pentru clădirile ce fac parte din patrimoniul nostru. Suntem îngrijoraţi că au fost create posibilităţi de a permite cuiva să-şi realizeze planurile de demolare a unor edificii care nu pot fi distruse în lipsa cadrului normativ”, a menţionat arheologul Gheorghe Postică. „Ne pune în gardă graba autorităţilor. S-a creat o situaţie prielnică pentru a comite noi abuzuri, mai ales că suntem în plin sezon al construcţiilor. Ne doare sufletul că pierdem patrimoniul nostru urban. Societatea civilă trebuie să accelereze procesul de elaborare a noului registru”, este de părere Mihai Ursu, directorul Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. „În ultimele două decenii, partea veche a oraşului nu mai este „veche”, unele imobile din sec. XIX-XX au fost reconstruite, fără a se ţine cont de originalitatea lor arhitecturală şi statutul de monument istoric, iar altele au fost total distruse. Printre demolările ilegale se numără şi Conacul Teodosiu, exclus din Registrul monumentelor RM ocrotite de stat, iar ulterior demolat. Suntem alarmaţi să nu fie distruse noi obiective de patrimoniu cultual din municipiul nostru”, a declarat dr. Sergiu Musteaţă, preşedintele Asociaţiei Istoricilor. Pe de altă parte, Vladimir Modârcă ne-a dat asigurări că, în perioada întocmirii noului Registru al monumentelor municipale, nu se vor opera demolări. El susţine că „Registrul municipal vechi a fost elaborat în pripă şi „pe bâjbâite”. Timp de 20 de ani, specialiştii de la Ministerul Culturii şi de la alte instituţii trebuiau să analizeze fiecare obiectiv din acel act, dar nu au făcut-o. Nu s-au categorizat edificiile cu valoare de monument şi casele frumoase, ce pot fi păstrate sau modificate. Acum, CMC e de acord să aloce bani pentru investigări minuţioase şi comisia formată să analizeze imobilele din capitală. Noi vrem să facem mai bine decât este”. Încălcări grave ale convenţiilor internaţionale „Deşi Legea privind ocrotirea monumentelor stipulează că „Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor decid atribuirea sau pierderea calităţii de monument” (Art. 18, al. 1), ea nu prevede abrogarea unui registru deja existent, ci reactualizarea lui pe bază de liste adiţionale la un interval de trei ani (Art. 18, al. 2)”, consideră istoricul arheolog Sergiu Musteaţă. El a atras atenţia CMC şi guvernului asupra încălcărilor permanente ale convenţiilor europene pe care s-au angajat să le aplice. În primul rând - a Convenţiei pentru conservarea patrimoniului arhitectural al Europei şi Convenţiei europene pentru protecţia patrimoniului arheologic, în vigoare din 2002 în RM. Experţii cer renunţarea urgentă la practicile de a rezolva problemele patrimoniului în cercuri restrânse. „Asemenea chestiuni pot fi soluţionate echitabil doar prin adoptarea unei politici transparente privind protecţia patrimoniului cultural, prin atragerea masivă în luarea deciziilor a societăţii civile şi a specialiştilor străini”, observă Sergius Ciocanu. 105


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

ARHITECTULŞEF AL CAPITALEI ESTE ACUZAT DE DISTRUGEREA CHIŞINĂULUI VECHI La 28 Decembrie 2009, ora 14:44 ziarul Timpul Angelina Olaru De ani de zile, intelectuali şi oameni de artă atrag atenţia opiniei publice referitor la distrugerile masive ale Chişinăului vechi, mai ales în ultimele două decenii. Deşi autorităţile au fost sesizate şi avertizate în privinţa demolărilor ilegale ale monumentelor noastre culturale şi istorice, acestea se fac a nu auzi şi continuă în mod barbar să ignore legislaţia. Atacurile asupra Chişinăului vechi s-au înteţit în ultima jumătate de an, de la anularea Registrului monumentelor de importanţă municipală de către Consiliul Municipal, sub pretextul elaborării altui nou. Va mai salva cineva Chişinăul vechi? Una dintre ultimele intervenţii strigătoare la cer asupra oraşului nostru vechi s-a produs în vecinătatea Bisericii Măzărache, unul dintre simbolurile Chişinăului vechi, în procesul construirii unei noi clădiri. Specialiştii Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei susţin că în acel loc au fost scoase straturile culturale pentru fundaţie şi s-au făcut mai multe distrugeri de importanţă arheologică. „Am descoperit că s-au distrus o serie de morminte dintr-un cimitir adiţional al Bisericii Măzărache, aflat în zona de protecţie a monumentului ocrotit de stat. Tot acolo s-au găsit mai multe construcţii din piatră şi cărămidă, o întreagă reţea de canalizare foarte bine construită, ce datează de la sfârşitul secolului XVIII, începutul secolului XIX. Presupunem că e vorba de o fostă fabrică de purificare a apei. Sunt vestigii de istorie premodernă şi modernă ale urbei noastre, peste care s-a mers cu buldozerul”, a spus Ion Tentiuc, şeful Sectorului arheologie al muzeului. Lucrările de construcţie pe acel teren din zona istorică a capitalei trebuiau stopate pentru cercetări minuţioase, consideră experţii. Vestigiile din trecut era normal şi legal să fie conservate, în vederea punerii lor în valoare, în contextul deschiderii unei rute turistice. „Mai ales că nu avem documente scrise ce ar putea reconstitui istoria veche a Chişinăului în perioada antică, a Evului Mediu timpuriu şi Evului Mediu. Este o crimă ceea ce se întâmplă în capitală, sunt cazuri penale, nesancţionate de organele de drept. Spre regret, legislaţia noastră privind ocrotirea monumentelor nu funcţionează. Chiar şi în condiţiile noilor schimbări democratice în RM, mărturii istorice unice se rad de pe faţa pământului, inclusiv prin aprobările unor înalţi funcţionari de la primărie”, a menţionat Ion Tentiuc. Ritmul distrugerilor îl întrece pe cel din perioada sovietică Biserica Măzărache, situată pe una din colinele oraşului, este considerat cel mai vechi şi unicul monument de arhitectură medievală moldovenească de pe teritoriul municipiului. În 1955, prin decizia Consiliului orăşenesc de atunci, biserica a fost transmisă în gestiunea comunităţii ruşilor ortodocşi de rit vechi sau, cum li se mai spune istoric, lipovenilor. Acest locaş era deja închis şi transformat în depozit, iar biserica lipovenească fusese demolată, în contextul sistematizării abuzive a anilor `50. Lipovenii au apelat la structurile lor de la Moscova şi, respectiv, conducerea Chişinăului le-a repartizat acest important monument. „Majoritatea intervenţiilor efectuate, în special după anii `90, la Biserica Măzărache şi în zona ei de protecţie, au condus la degradarea valorii şi autenticităţii acesteia, prin acordul Ministerului Culturii şi autorităţilor orăşeneşti. Asemenea 106


ANEXE

distrugeri se produc aproape la toate monumentele de arhitectură şi arheologice din Chişinău. Ar fi corect să se încheie un acord între autorităţile municipiului şi comunitatea lipovenească, prin care să se instituie un program de acces liber la acest monument pentru toţi cei interesaţi de istoria culturii şi arhitecturii Ţării Moldovei. Actualmente, vizitarea acestei biserici, simbol al Chişinăului medieval, este practic imposibilă”, a relatat dr. arh. Sergius Ciocanu, preşedintele ICOMOS Moldova (secţia moldoveană a organului consultativ UNESCO în problema protejării monumentelor şi siturilor istorice). Zilnic, autorităţile intervin şi Chişinăul vechi e pe cale de dispariţie. Specialiştii susţin că, distrugerile de după 1993 în partea istorică a oraşului sunt comparabile cu cele din întreaga perioadă de dominaţie sovietică. Faţă de perioada sovietică, acum se intervine în mod degradant, practic, la fiecare monument în parte. Clădirile istorice ale oraşului, una după alta, îşi pierd semnificaţia şi autenticitatea. „V. Modârcă, responsabilul şef al distrugerii oraşului vechi” Mai mulţi experţi îl consideră pe Vladimir Modârcă drept principal vinovat de distrugerea Chişinăului vechi. „Direcţia generală arhitectură, urbanism şi relaţii funciare a Primăriei Chişinău, în frunte cu arhitectul-şef al oraşului, Vladimir Modârcă, este cel mai mare devastator al Chişinăului vechi”, a declarat dr. Sergiu Musteaţă, preşedintele Asociaţiei Istoricilor din Moldova. „Cu acordul lui V. Modârcă, s-au aprobat toate proiectele de arhitectură în ultimii ani. Cu bună ştiinţă s-au distrus monumente culturale irecuperabile. Sunt fapte ce cad sub incidenţa Codului Penal, atrag la răspundere atât persoane fizice, cât şi juridice”, zice istoricul. Partea veche a oraşului nu mai este „veche”, unele construcţii din sec. XIX şi începutul sec. XX au fost reconstruite, fără a se ţine cont de originalitatea lor arhitecturală şi statutul lor de monument istoric, iar altele au fost total nimicite. Printre asemenea clădiri a fost şi Conacul Teodosiu, care, prin Hotărârea Guvernului nr. 865, din 17 august 2005, a fost exclus din Registrul monumentelor R. Moldova ocrotite de stat, iar ulterior - demolat. Specialiştii au adus critici dure Consiliului municipal Chişinău, care, de mai bine de jumătate de an, sub pretextul elaborării unui nou Registru al monumentelor de importanţă naţională şi municipală şi a Regulamentului privind protejarea monumentelor de importanţă municipală, a anulat Registrul în vigoare. Potrivit concluziilor societăţii civile, a fost creat un vid legislativ care a facilitat demolarea unor edificii valoroase ale Chişinăului vechi. Nici până azi nu a fost elaborat noul document, deşi se formase o comisie de specialişti care nu s-a convocat niciodată. Că a fost o mare minciună la mijloc dovedeşte şi faptul că mulţi dintre experţii incluşi în comisie nici nu bănuiau de acest lucru. În mod paradoxal, după valul de proteste de luni de zile, recent, Registrul anulat a fost repus în drepturi. Cu buldozere peste istoria urbei Rugat să explice ilegalitatea acestei situaţii, Nicon Zaporojan, vice-arhitectul şef al capitalei, a răspuns: „Este o problemă ce trebuie soluţionată de comun acord cu Ministerul Culturii, Institutul „Chişinău-proiect” şi „Urbanproiect”, cu autorii Planului Urbanistic general. Spre regret, Registrul din 1994, reînnoit în 1998, a fost suspendat în mai 2009. Era imposibil de a păstra în continuare documentul din 1998, având vechiul nomenclator de monumente. În prima jumătate a lui 2010, această chestiune va fi readusă în faţa opiniei publice”. 107


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Până atunci, printr-o declaraţie comună a ICOMOS Moldova, Asociaţiei Istoricilor şi a Centrului de Cercetări Arheologice se solicită autorităţilor capitalei „să se conformeze deciziei din 1993 a Parlamentului RM de includere a Centrului istoric al Chişinăului (în limitele: strada Mateevici – Mihai Viteazul – Albişoara – Ismail – Ştefan cel Mare – Ciuflea) în Registrul monumentelor RM ocrotite de stat”. Din 1993, statutul Centrului istoric al Chişinăului de monument protejat a fost în permanenţă ignorat. Cedând criticilor, după jumătate de an de la suspendarea Registrului cu bucluc, funcţionarii de la primărie, în frunte cu acelaşi V. Modârcă, au repus Regulamentul în legalitate.

INTERPOLUL, PE URMELE CĂUTĂTORILOR DE COMORI DIN RM La 5 Noiembrie 2009, ora 06:47 ziarul Timpul Angelina Olaru De mai mulţi ani, Interpolul derulează o anchetă de capturare a unei reţele ilicite cu traficanţi de antichităţi din mai multe ţări post-sovietice, inclusiv din RM. Mai nou, poliţia Landului Hessen din Germania este preocupată de o serie de piese arheologice din aur şi argint, care datează din perioada sec. III î. Hr. - sec. II d. Hr., obţinute de căutătorii de comori prin săpături neautorizate pe teritoriul republicii noastre. Valoarea de cumpărare a unui asemenea lot de obiecte pe piaţa neagră depăşeşte sute de mii de euro. Deşi au fost anunţate despre aceste piese de patrimoniu cultural, instituţiile statului n-au întreprins niciun demers către partea germană, prin care să solicite repatrierea bunurilor patrimoniului istoric naţional. Fenomenul arheologiei ilegale a luat amploare în timpul guvernării comuniste, atenţionează experţi din RM şi Germania. În RM nu există o legislaţie adecvată realităţilor din domeniul arheologiei, care ar putea stopa aceste mari distrugeri culturale. Avem doar o mână de istorici care luptă cu hoţii siturilor. Discuţiile neoficiale referitoare la fenomenul respectiv se limitează la constatarea lui. Înainte de toate, organele de drept trebuie obligate prin lege să combată fenomenul arheologiei ilegale. „În ultimul timp, tot mai des şi în mai multe locuri istorice de pe teritoriul RM, sunt observaţi căutători de comori, dotaţi cu detectoare de metal. În loc să fie sancţionaţi de forţele de ordine, în foarte multe cazuri amatorii de arheologie ilegală sunt protejaţi de unii angajaţi ai MAI. În această situaţie, Guvernul RM ar trebui să ia măsuri cât mai urgente de interzicere a utilizării, fără autorizaţie, a detectoarelor de metal şi să aplice prevederile legii penale privind deteriorarea şi distrugerea monumentelor de istorie şi cultură”, a declarat dr. Sergiu Musteaţă, preşedintele Asociaţiei Istoricilor din R. Moldova. Mecanismul e simplu. „Căutătorii” primesc câte cca 100 de euro şi sunt mulţumiţi. Afacerea este a celor care stau în spatele lor. Există o reţea criminală bine organizată de comercializare ilicită a obiectelor arheologice furate, cu acoperire la cel mai înalt nivel, consideră experţii. Un caz recent, descoperit de un grup de istorici, s-a produs pe unul dintre siturile arheologice de pe traseul Chişinău-Orhei. Un căutător de comori a fost surprins în flagrant pe data de 21 septembrie, la ora 7.30, 108


ANEXE

cu un detector de metale, supravegheat de la distanţă de un poliţist. „Nimeni nu are dreptul, fără autorizaţia Ministerului Culturii, să extragă bunuri culturale din pământ, deoarece acestea sunt parte a patrimoniului cultural naţional. Deteriorarea siturilor arheologice cade sub incidenţa Codului Penal”, a menţionat istoricul. Comorile culturale ale Moldovei sunt vândute în străinătate Dr. Alexandru Popa este cercetător în Institutul German de Arheologie din Frankfurt pe Main. Poliţia din Germania i-a solicitat sprijinul privind confirmarea provenienţei unor piese arheologice, declarate originare dintr-un şir de ţări postsovietice - Rusia, Ucraina, inclusiv RM. „Există obiecte de unicat din aur şi argint, parte a patrimoniului nostru cultural. Pe lângă vase de argint de forme diferite şi de o măiestrie rară, am descoperit şi un coif din sec. III-II î. Hr., în stare foarte bună, de care nici muzeele naţionale din RM n-au parte. Cine face ca asemenea obiecte să ajungă ilicit din RM în Europa de Vest, unde costul lor se estimează la sute de mii de euro?”, se întreabă arheologul. Este cunoscut faptul că poliţia germană, prin intermediul Interpolului, a sesizat MAI din RM în legătură cu aceste piese arheologice, iar Internele, la rândul lor, au solicitat intervenţia Ministerului Culturii şi a AŞM. Academia a confirmat că piesele nu provin din săpăturile arheologice autorizate, dar n-a exclus probabilitatea sustragerii lor ilicite din siturile arheologice de pe teritoriul RM. Problema restituirii acestor bunuri n-a fost pusă de niciuna dintre instituţiile amintite ale statului nostru. „În momentul în care obiectele în discuţie au fost declarate originare din RM, înseamnă că este vorba de o sustragere ilicită din patrimoniul cultural, iar reprezentanţii guvernului ar trebui să facă cât mai rapid demersurile necesare pentru repatrierea necondiţionată a bunurilor culturale în ţară, aşa cum prevede legislaţia internaţională în vigoare”, a spus Alexandru Popa. Ce se poate descoperi în poşta diplomatică moldoveană. Arheologii susţin că, în 2006, la Aeroportul din Amsterdam, în poşta diplomatică moldovenească au fost descoperite 26 de obiecte arheologice în valoare de peste 300.000 euro. Valeriu Bubulici, cercetător la Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie a Moldovei, a fost unul dintre membrii comisiei care a expertizat lotul obiectelor repatriate în RM şi care a confirmat originalitatea acestora. Ulterior, ele au fost repatriate şi apoi transmise Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, unde sunt expuse în prezent. Constatăm, deci, că arheologia ilegală este un fenomen gestionat la cel mai înalt nivel. Rezultatele anchetei iniţiate de Procuratura RM pe acest caz nu sunt cunoscute nici până în prezent. Boris Focşa, ministrul Culturii, promite că va întreprinde măsuri pentru a restitui ţării valoroasele piese confiscate de Interpol. „Cerem ca poliţia să se implice activ în prevenirea distrugerilor şi furturilor siturilor arheologice, să pedepsească cu mare asprime căutătorii de comori, iar primăriile - să fie obligate prin lege să ocrotească siturile arheologice. Insistăm ca, pe viitor, pentru deteriorarea monumentelor de istorie şi cultură să fie aplicată legea penală. Deşi Mark Tkaciuk, arheolog de profesie, a recunoscut recent amploarea fenomenului arheologiei ilegale în timpul guvernării comuniste, el personal a împiedicat promovarea unui proiect de lege în domeniul protecţiei patrimoniului arheologic, care ar fi contribuit direct la combaterea acest fenomen”, a subliniat Sergiu Musteaţă. 109


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Lupta lui Victor Stepaniuc cu „antistataliştii” Luni, 29 Iunie 2009 ziarul Timpul Angelina Olaru Războiul lui Victor Stepaniuc împotriva intelectualităţii a devenit unul ridicol. Mai nou, viceprim-ministrul comunist a dat directive Ministerului Culturii şi Turismului, muzeelor şi autorităţilor locale din republică să nu se implice într-un proiect cu privire la protecţia patrimoniului arheologic naţional, iniţiat de Asociaţia Istoricilor. Protecţia patrimoniului istorico-cultural, în contextul integrării în UE, este unul din punctele noastre nevralgice. Majoritatea monumentelor arheologice se află într-o stare avansată de degradare. Distrugerea celor 26 de situri arheologice de importanţă medievală de pe vremea lui Ştefan cel Mare, în urma construcţiei tronsonului de cale ferată Giurgiuleşti-Cahul; extragerea prundişului din cetăţile getice de către locuitorii din Rudi, privatizările ilegale ale terenurilor de patrimoniu arheologic (cel mai grav e cazul Orheiului Vechi, ajuns în proprietate privată) sunt doar câteva dintre exemplele strigătoare la cer. Primul semnal de alarmă l-au dat experţii din mai multe instituţii, în 2007, printr-un demers către ex-premierul Vasile Tarlev. Acesta a solicitat tuturor ministerelor să caute soluţii pentru a depăşi situaţia. În aceste condiţii, Asociaţia Istoricilor a demarat Proiectul „Politica de ocrotire a moştenirii arheologice în RM pe anii 2009-2010”, cu implicarea mai multor instituţii. Specialiştii şi-au propus înlăturarea ilegalităţilor şi elaborarea unor acte legislative de conservare a patrimoniului arheologic. Stepaniuc însă a purces la blocarea acţiunilor de salvare a monumentelor, motivând că proiectul aparţine unor „antistatalişti”, devotaţi „cauzei lui Antonescu”. Favorizarea distrugerii moştenirii culturale „Deşi în februarie am semnat un acord de colaborare cu viceministrul Culturii şi Turismului, Ion Munteanu, Victor Stepaniuc i-a interzis să conlucreze la proiect. De asemenea, şi directorii muzeelor naţionale de Etnografie şi Istorie Naturală, de Istorie şi Arheologie şi Centrul de Cercetări Arheologice, care au devenit partenerii noştri, au fost somaţi să nu se implice. Faptul că vrem să salvăm patrimoniul nostru arheologic nu are nicio legătură cu situaţia politică din prezent”, a spus dr. Sergiu Musteaţă, preşedintele Asociaţiei Istoricilor. După ce au fost invitate autorităţile locale din zona de nord la o întâlnire cu experţii la Bălţi, preşedintele Consiliului raional Floreşti i-a cerut voie tovarăşului Stepaniuc să vină şi el la discuţii. Atunci Stepaniuc a sărit ca ars şi l-a chemat pe viceministrul Ion Munteanu să-i ceară 110


ANEXE

socoteală. După ce l-a mustrat că se leagă cu „antistataliştii”, viceprim-ministrul comunist a semnat o directivă cu următorul conţinut (neredactat): „Adresa-ţi autorităţilor locale scrisori, care să infirme acest fals”. „Ne deranjează faptul că Stepaniuc nu ştie limba română şi că este agramat. Cel mai mult însă ne revoltă că a cerut „infirmarea unui fals” inexistent. Însuşi Ion Munteanu, care a semnat acordul de parteneriat cu noi, a trimis scrisori consiliilor raionale, în care menţionează că ministerul nu participă la proiect. Aceasta e o metodă comunistă de a obstrucţiona acţiunile de stopare a distrugerii moştenirii noastre culturale”, a menţionat Sergiu Musteaţă. Istoricii îl acuză pe „tovarăşul” Stepaniuc de „încălcarea Constituţiei şi de abuz în serviciu, fapte pentru care trebuie demis”. Asociaţia Istoricilor acuză „tovarăşul” de abuzuri grave „Victor Stepaniuc, folosindu-se de funcţia pe care o deţine, a făcut abuz în serviciu, pentru care trebuie demis din funcţie şi pedepsit conform legislaţiei RM (Art. 370). Este vorba de abuz de putere, exces de putere sau inacţiune la exercitarea puterii (Codul Penal), deoarece intenţiile lui încalcă drepturile omului, conduc la instalarea unei dictaturi în domeniul educaţiei şi instigă spiritele din societate. PCRM, care pretinde că depune eforturi în edificare unei societăţi democratice în care cele mai importante sunt cetăţeanul şi statul de drept, ar trebui primul să ia o atitudine faţă de abuzul unuia din membrii săi de partid”. În pofida isteriilor lui Stepaniuc, muzeele şi autorităţile locale din republică s-au implicat în salvarea patrimoniului nostru. Protecţia acestuia este o prioritate a oricărui stat european, iar organizaţiile internaţionale încurajează guvernele în ceea ce priveşte realizarea politicilor de profil şi păstrarea monumentelor pentru generaţiile viitoare.

„PATRIMONIUL ARHITECTURAL DEGRADEAZĂ CATASTROFAL” Alina Ţurcanu “Timpul” 19.03.2010 Interviu cu Ion Ştefăniţă, director interimar al Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor. Ne plângem că turiştii ocolesc R. Moldova şi ne căznim să facem strategii pentru a-i atrage în ţara noastră, dar nu ne îngrijim de păstrarea şi valorificarea patrimoniului cultural, istoric, arheologic. Un control realizat de Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor, instituţie subordonată Ministerului Culturii, a arătat că situaţia este cu adevărat gravă. Aflaţi mai multe din interviul de mai jos. Totodată, TIMPUL, în comun cu Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor, anunţă lansarea unei campanii de sensibilizare a opiniei publice şi autorităţilor privind salvarea patrimoniului arheologic şi arhitectural al RM. - Dle Ion Ştefaniţă, ce aţi reuşit să inspectaţi şi care sunt primele concluzii? - Am pornit de la centrul istoric al capitalei. Din ianuarie şi până la mijlocul lui martie, am reuşit să verificăm toate cele 977 de edificii de arhitectură de importanţă 111


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

locală şi naţională înscrise în Registrul monumentelor ocrotite de stat. Constatările sunt foarte triste: continuă degradarea catastrofală a patrimoniului arhitectural. 76 de edificii nu mai există deloc, dintre care 40 au fost demolate în ultimii patru ani (de exemplu, cele de pe str. Bucureşti 81, str. A. Şciusev 101, str. Sfatul Ţării 15). În alte 127 de cazuri, edificiile au suferit intervenţii ce au prejudiciat autenticitatea şi integritatea acestora şi a zonei lor de protecţie. - La ce vă referiţi? - Intervenţii în faţadele clădirilor, aşa-numitele „reparaţii euro”, apariţia mansardelor pe clădirile istorice, construcţia unor imobile moderne cu multe etaje din sticlă, aluminiu, plastic, alături de edificii de epocă cu un nivel-două. Un alt aspect negativ este publicitatea amplasată pe edificiile istorice, un lucru nemaiîntâlnit în alte capitale europene. Toate astea ştirbesc armonia arhitecturală a centrului istoric al Chişinăului. Totodată, după astfel de „modernizări”, multe edificii îşi pierd calitatea de monument. Că doar nu poate fi numit monument de arhitectură o clădire din secolul 19 care are montate ferestre termopan din plastic! - Dle Ştefaniţă, cine poartă vina pentru toate astea? - Sunt mai multe aspecte. Este vorba şi de indiferenţă, şi de lipsa unei culturi de păstrare a patrimoniului, şi de insuficienţa resurselor bugetare pentru restaurarea monumentelor. Dar există şi responsabilitatea unor instituţii şi persoane concrete. În cadrul Ministerului Culturii există Consiliul naţional de experţi pentru protecţia monumentelor, care trebuie să dea aviz în toate cazurile ce ţin de construcţii, reconstrucţii, restaurări. Mai mult, în zona istorică a Chişinăului nicio intervenţie nu poate fi făcută fără avizul Consiliului. Realitatea însă este mult prea departe de lege. În multe cazuri conştient, cu semnături şi avize, s-a autorizat degradarea sau chiar nimicirea unor monumente de arhitectură. În aceste cazuri, bănuiesc, interveneau alte interese. Datorită presei, unele edificii au fost salvate. Este vorba de imobilul de epocă de pe str. Vlaicu Pârcălab 71, bunăoară, care avea să fie demolat, dacă nu era mediatizat cazul, în loc urmând să apară un centru de business. Considerăm că structurile specializate ale Primăriei Chişinău (Direcţia arhitectură, urbanism şi relaţii funciare, Direcţia autorizări şi disciplină în construcţii), precum şi Inspecţia de stat în construcţii ar trebui să monitorizeze mai exigent procesele de desfăşurare a lucrărilor de reparaţii, construcţii, readaptări sau restaurări ale monumentelor şi să conlucreze mai eficient cu structurile specializate ale Ministerului Culturii la etapele de elaborare şi coordonare a proiectelor. - Ce poate face Agenţia pe care o conduceţi pentru a nu mai admite astfel de ilegalităţi? - Am făcut demersuri la Direcţia urbanism, cerând ca orice certificat de urbanism să fie avizat iniţial de agenţie, pentru a preîntâmpina din start procesele de degradare. Am făcut demers la Direcţia arhitectură pentru acces la documente şi am creat primele 20 de dosare în cazuri de demolări şi intervenţii degradante. Am început să adunăm alte vreo 40. Vom mediatiza aceste cazuri, opinia publică trebuie să ştie cine sunt „eroii” care au autorizat distrugerea monumentelor arhitecturale. În cazuri grave, vom sesiza organele procuraturii. De asemenea, în baza materialelor acumulate, ne propunem să edităm „Cartea neagră a patrimoniului”. Presupunem că aceasta va provoca scandal şi va fi incomodă pentru unii, dar sperăm să aibă efect şi să contribuie la protejarea patrimoniului. 112


ANEXE

- Şi cum poate fi stopată degradarea continuă a edificiilor de arhitectură? - Inspectarea a arătat că circa 80% dintre imobilele de epocă din Chişinău sunt în stare deplorabilă şi necesită restaurare urgentă. Este vorba de sute de clădiri care datează de la sfârşitul sec.19 - începutul sec.20. Statul ar trebui să aloce bani pentru restaurarea faţadelor acestor edificii, cum se face în alte ţări sau măcar să suporte o parte din cheltuieli, iar restul să achite proprietarul. O soluţie ar fi şi vinderea monumentelor de arhitectură unor investitori, cu condiţia ca ei să le restaureze. Un caz fericit, sperăm, este transmiterea clădirii din str. A. Mateevici 53 Ambasadei Germaniei, care va restabili edificiul în forma sa iniţială. Totodată, ar trebui să căutăm finanţări externe, căci restaurările necesită sume enorme, pe care ţara noastră, din păcate, nu le are. - De ce Agenţia sună alarma abia acum? - Agenţia a fost creată la 25 septembrie 2006, dar, din păcate, a existat mai mult pe hârtie, cu rol de ajutor pentru Ministerul Culturii la rezolvarea unor petiţii. Dar de inspectarea monumentelor nu s-a ocupat. N-am găsit aici nici arhivă, nici foaie cu antet, nimic. Agenţia a început să funcţioneze din noiembrie anul trecut, după schimbarea guvernării. Abia recent a fost aprobat regulamentul ei, am fixat o strategie… Avem un volum enorm de lucru, iar finanţarea este mai mult decât modestă şi suntem doar şase persoane. În următoarele luni, vom extinde activitatea la nivelul întregii republici, urmând să vedem în ce stare sunt toate cele peste 10 mii de monumente - arheologice, naturale, de arhitectură, istorice - incluse în Registrul monumentelor ocrotite de stat. Din 1993, când a fost aprobat registrul, multe monumente au fost deteriorate, altele au dispărut cu totul. Trebuie să întreprindem măsuri urgente, altfel vom continua să pierdem, irecuperabil, valorile de patrimoniu. - Anterior nu s-a făcut nicio inspectare? - A existat un proiect bun, realizat de o echipă de arhitecţi în frunte cu Boris Gangal în 2003-2006, care a inclus o inspectare a zonei Centru. Ne-au ajutat foarte mult hărţile elaborate de ei şi pozele făcute. Avem cu ce compara situaţia. Putem analiza evoluţiile şi putem demonstra multe ilegalităţi în baza fotografiilor.

МОЛДОВАГАЗ УГЛУБИЛСЯ В ИСТОРИЮ КИШИНЕВА Panorama, 12 мар 2010 На месте археологических находок возводится офис предприятия В прошлом году недалеко от самого древнего архитектурного сооружения столицы – Мазаракиевской церкви при производстве строительных работ были обнаружены остатки старинных построек. Фото на память К сожалению, археологам не удалось детально изучить находки. Все закончилось поверхностным осмотром. Ученые успели сделать несколько фотографий, собрать фрагменты керамики и человеческих костей. На следующий день на месте средневековых кирпичных стен и арок уже лежали бетонные блоки – основания для фундамента будущего офисного 113


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

здания «Молдова-газ». Ковш экскаватора пощадил лишь каменный погреб. Впрочем, и его своды закрыли бетоном. Для проформы оставили лишь узкий лаз. В начале марта нынешнего года при посещении корреспондентом «Панорамы» строительной площадки, на которой были обнаружены археологические находки, кое-что еще можно было увидеть. В срезе котлована ясно просматривался темный участок трапециевидной формы. Специалисты предполагают, что это заполненный культурными слоями ров – остатки некогда существовавших здесь укреплений, оборонявших древнее поселение. По другой версии, это обыкновенная хозяйственная яма. В другой части строительного котлована сохранилась небольшая кирпичная арка. К ней почти вплотную примыкают бетонные блоки будущего офиса газовщиков. Это все, что осталось от найденного в прошлом году целого комплекса старинных построек, с виду напоминавших узкие лабиринты средневекового подземелья. Предполагается, что ходы были частью системы древнего городского водоснабжения. Строительные работы потревожили и некогда располагавшееся возле церкви средневековое кладбище. По понятным причинам ученые не могут делать однозначные выводы относительно датировки археологических находок. Для этого нужны раскопки и время для изучения, которого у археологов не оказалось. Между тем перед началом строительных работ предприятие «Молдовагаз» предупредили о том, что в охранной зоне Мазаракиевской церкви велика вероятность нахождения невыявленных археологических памятников. В непосредственной близости от церкви в разные годы были найдены следы мезолитической стоянки, двух средневековых поселений и несколько кладов. Например, в 1976 году на улице Фонтанной (бывшая Колхозная) обнаружили монетный клад, состоявший из 10 тысяч серебряных, биллонных и бронзовых монет 17-го века. Досадно и невосполнимо Поступок заказчика строительных работ в зоне Мазаракиевской церкви с точки зрения ведения бизнеса «по-молдавски» вполне понятен. Стоило бы затянуть с началом строительства, как вокруг артефактов, найденных в районе, где, как считается, зародился Кишинев, поднялась бы шумиха. Оперативный слом кирпичной кладки позволил избежать угрозы приостановления строительных работ. Находки не были исследованы и не успели получить официальный статус археологического памятника. А нет памятника – нет проблемы и ответственности за его разрушение. Впрочем, после вмешательства чиновников и ученых некоторый компромисс в этом вопросе был все же найден. По словам директора Агентства по инспектированию и реставрации памятников Иона Штефаницэ, с руководством «Молдова-газ» было достигнуто соглашение, по которому компания согласилась оплатить археологические раскопки. 114


ANEXE

- В настоящее время разрабатывается смета расходов, и с наступлением потепления должны начаться археологические исследования в районе Мазаракиевской церкви. Необходимо изучить культурные слои на прилегающей к строительной площадке территории. Существует также договоренность с Управлением зеленого хозяйства Кишинева, чья территория примыкает к строящемуся зданию. Готовится проект по спасению и оценке археологических остатков, – сказал Ион Штефаницэ. Корреспонденту «Панорамы» не удалось получить какой-либо информации у заказчика строительных работ. Представители «Молдова-газ» отказались отвечать даже на простые вопросы, предложив изложить их в письменной форме. Сработал известный способ ухода от назойливого внимания прессы и общественности. - Профессор Национального музея археологии и истории Молдовы Ион Тентюк утверждает, что «Молдова-газ» перед началом строительства обязался приостановить ход земляных работ в случае обнаружения археологических остатков и предоставить возможность для научного исследования найденных древностей. - – Застройщик представил археологам проект для согласования, и он был подписан. Необходимо понимать, что без раскопок не всегда удается определить, представляет ли участок интерес для науки, – говорит Ион Тентюк. – Можно только догадываться, почему, несмотря на обнаружение под землей старинных построек, их предпочл�� уничтожить. А ведь это досадная и невосполнимая потеря. Для проведения раскопок и консервации памятников необходимо было выделить сумму, гораздо меньшую по сравнению с многомиллионной стоимостью проекта здания «Молдова-газ». Считаю, что при желании можно было бы найти решение, приемлемое как для инициаторов строительства, так и для ученых. Кроме того, живописные археологические остатки вполне могли бы стать еще одной достопримечательностью нашей столицы. По словам профессора, другой аспект проблемы заключается в том, что вскоре возле Мазаракиевской церкви возвысится современное здание. Еще советские градостроители не избежали этой же ошибки. В особом нуклеусе старого города, где центральное место занимает церквушка, выполненная в старомолдавском стиле, были построены многоэтажные жилые здания. В итоге нарушился неповторимый архитектурный ансамбль. «Это характерно для всего исторического центра Кишинева. Повальным разрушением памятников и бесконтрольной застройкой мы уничтожаем привлекательность нашей столицы», – уверяет Тентюк. - В 1436 году в одном из письменных источников был впервые упомянут Кишинев. Условно этот год считается датой рождения города. Однако история Кишинева не ограничивается письменными свидетельствами, и очевидно, что люди жили здесь еще до 15-го века. Об этом говорят хотя бы находки золотоордынских монет. Удивительно, но в Кишиневе никогда не проводились комплексные археологические исследования. Это значит, что историей города никто всерьез не занимался. В этом плане многообразная гамма памятников в районе Мазаракиевской церкви наиболее полно может рассказать об истории столицы нашего государства с незапамятных времен. Станислав Лужанский stanislav@pan.md 115


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

ИСТОРИЧЕСКИЙ ЦЕНТР КИШИНЕВА: СНАЧАЛА АРХЕОЛОГИ, ПОТОМ СТРОИТЕЛИ 18 декабря 2009 г. Logos press Строительство в историческом центре города чревато неожиданностями. При рытье котлована под фундамент нового корпуса АО «Молдовагаз» на ул. Албишоара по периметру участка на глубине 2,5 м были обнаружены арочные своды древней кладки. О том, что территория вблизи Мазаракиевской церкви богата на исторические сюрпризы, историки и археологи предполагали давно. Согласно архивной документации на холме вблизи долины р. Бык, где к тому же бил источник чистой питьевой воды, могли находиться и поселения древнего человека и крепость с земляным валом времен гето-даков, и постройки более позднего времени. Еще Константин Стамати писал, что «под холмом, на котором стоит церковь Мазараке, проходили древние коммуникации и галереи, оставшиеся, возможно, со времен гето-даков, а сама церковь построена на руинах античного замка». Творческой группой архитекторов, ученых, скульпторов еще в 1998 году была разработана концепция создания на этом месте исторического комплекса под открытым небом «Дакская крепость», «Первый источник» и «Церковь Мазараке». Но, к сожалению, эту территорию археологи до сих пор не изучили. О том, что находка представляет историческую ценность, в начале декабря подтвердила специально созданная комиссия, в которую входят представители министерства культуры, ICOMOS Moldova (Международный комитет по охране памятников и исторических мест), Академии наук, главного управления архитектуры, урбанизма и земельных отношений Кишинева. По информации Агентства инспекции памятников при министерстве культуры, во время земляных работ часть древней стены была разрушена. Как сообщил заместитель главного архитектора столицы Никон Запорожан, в настоящее время стройка приостановлена. Теперь, чтобы продолжить строительство, АО «Молдовагаз» придется выполнить ряд условий, выдвинутых примэрией. А именно, разработать концепцию по архитектурнопланировочному решению нового объекта в комплексе с существующими и историческими объектами, с возможностью размещения на этой территории музейных площадей; проработать план детальной планировки, который будет представлен на рассмотрение градостроительного совета столицы. Собственно, все это заказчик строительства должен был сделать еще в 2007 году, когда обратился в примэрию за продлением градостроительного сертификата. Тогда это требование выполнено не было. Теперь от «Молдова газ» и других экономических субъектов, которые задумают строительство в исторической зоне, будут требовать проведение и финансирование археологических разработок окружающей территории. По сути, исторические памятники муниципального значения в последнее время были не защищены, так как в законодательной части, касающейся исторического центра, царила чехарда. «Регистр памятников муниципального значения отменили летом т.г. с целью разработки нового более точного регистра, - говорит архитектор Анатолий Гордеев.- В результате до настоящего времени не действовал ни тот, ни другой. В генеральном плане, утвержденном в 2007 году, раздел исторического наследия практически отсутствует, как и в градостроительном 116


ANEXE

регламенте, утвержденном в конце 2008 года. Получается, что почти тысяча памятников истории и архитектуры муниципального значения законодательно не защищены. Поэтому и происходят вещи, от которых ставится грустно. (Правда, на последнем заседании муниципального совета 15 декабря действие старого Регистра было возобновлено до разработки нового документа). Что касается находки на ул. Албишоара, то там открылись древние своды из кирпича на растворе значительной толщины. Интересно то, что ни на одной карте Кишинева, на схемах 17-18 века на этом месте не показано никаких сооружений кроме стандартной застройки из саманных домиков. Но я не верю, чтобы хозяин саманного дома построил подвал таких размеров. Версия о том, что это часть кладбища Мазаракиевской церкви, также подходит. Так как церковь от этого участка всегда была отделена улицей. Значит, эти арки построены очень давно, возможно, это остатки дакской крепости. То есть мы могли потерять археологический объект колоссального значения, который мог бы перевернуть всю картину развития Кишинева». Второй пример, на который указывает архитектор, появившаяся в прессе информация, о том, что компания «Элита-5» собирается возводить в исторической зоне на Пушкиной горке квартал из блокированных коттеджей. «Судя по картинке, такие дома не имеют ничего общего с историческим центром. Я являюсь членом градостроительного совета (на котором должны рассматриваться все проекты, реализуемые в историческом центре столицы), но материалов по этому проекту я не видел», - сказал Анатолий Гордеев. Несмотря на кризис, в центре Кишинева, в том числе в исторической части, продолжают возводить новые объекты. Стройплощадка, огороженная забором, появилась на проспекте Ренаштерий (угол ул. Албишоара) напротив уже построенного на противоположной стороне офисного здания. В примэрии говорят, что эти площадки под застройку общественных зданий были заложены еще в старом генеральном плане. Идут строительные работы по расширению здания гостиницы «Jazz», на площадке рядом с торговым центром «Sun City» также кипит работа. Здесь строится подземная парковка, а здание самого центра также будет расширено. Рядом с гостиницей «LeoGrand» снесено старое здание и на его месте будет построено многоэтажное здание с сохранением фасада близстоящего памятника архитектуры). На бул. Штефан чел Маре идет строительство центрального офиса компании «Аском Груп» (проект не раз обсуждался на градостроительном совете, архитекторы долго не могли согласовать архитектурный облик офиса, обязывало место расположения, как никак центральный проспект). Можно еще найти десяток строек в периметре исторического центра (от проспекта Ренаштерий до ул А. Матеевича и от Измаильской до М. Витязул.) «Я не берусь судить о стилевом решении новых зданий, в конце концов, это дело их авторов, - говорит Анатолий Гордеев. - Но считаю, что в исторической зоне должен быть какой-то стилевой регламент. Как в других городах. Например, в СанФранциско стилевым регламентом определяется, что можно, а что нельзя построить в исторической части. Нельзя возводить чисто остекленную поверхность, фасады с горизонтальными или вертикальными тягами. Нормируется все - от тротуарной плитки до вида фонарей, цветочных и газетных киосков, их месторасположения. Нам до этого далеко, но то, что в Кишиневе постоянно нарушаются все мыслимые границы застройки, не может не беспокоить. Например, строящееся 12-этажное здание на ул. Лазо (угол Коробчану), которое не просто вышло за границы 117


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

застройки, а практически выдвинулось на тротуар. Аналогичный пример, только в более мелком масштабе на ул. Эминеску, где располагался Союз кинематографистов. Рядом с кафе раскопан фундамент и готовится пристройка, причем опять за счет тротуара с выходом за линии застройки». В архитектуре существует такое понятие как градостроительная пористость. Городские «поры» - это нематериальная часть города, его незаполненное пространство, которое для исторической зоны важнее, чем материальная часть. «Это проходы во дворы, арки, загадочные повороты, их масштаб, высота, которые привлекают в старом городе больше, чем кривые, покосившиеся стены или побитые временем окна, - говорит Анатолий Гордеев. - Это треугольные скверы в исторической части, которые попадут под снос при строительстве булл. Кантемира. И чтобы сохранить самобытность исторического города, нужно брать под охрану именно эти городские «поры», эти пространства, которые имеют такие же характеристики как и материальная часть, то есть высоту, границы и т.д. Только так можно гарантировать, что при сносе старого роддома на бул. Ренаштерий (а такая идея существует) на его месте не появится квартал многоэтажных домов. А ведь здесь можно воссоздать существовавшую когда то Торговую площадь старого Кишинева. Точно также можно воссоздать Соборную площадь, которая располагалась за бывшим кинотеатром «Москова» (в настоящее время там театр «Ионеско»). Сегодня появились разговоры о том, что здание театра необходимо перестроить, нынешнее строение плохо приспособлено для театра. А если перестраивать, то почему не с учетом того, что мы потеряли»? Сохранение и воссоздание исторического центра - вопрос спорный. Судя по опросам, мнение общественности «за» и «против» разделились поровну. Сторонники сохранения культурного наследия города объединились в группу единомышленников и разработали ряд предложений, которые пытаются донести до властей. Собственно, они почти полностью совпадают с предложениями, принятыми на конференции под названием «Церковь Мазараке и защита культурного наследия муниципия Кишинев», которая прошла в ноябре с.г. (организована ICOMOS Moldova, Ассоциацией историков и Центром археологических исследований). В частности, предлагается немедленно установить мораторий на любое строительство в исторической части Кишинева, за исключением ремонта или надстройки в существующих границах. В 2011 году по закону генплан подлежит корректуре, до того времени разработать недостающий раздел по охране культурного наследия и провести зонирование исторической части, на его основе разработать регистр памятников муниципального значения. Выпустить Регламент центральной исторической зоны, включая стилевой регламент, создать археологическую карту Кишинева и т. д. Поскольку административно историческая зона подчиняется разным претурам, управление архитектуры предлагает создать единую центральную претуру, которая занималась бы исторической частью столицы. И вынести это предложение на рассмотрение муниципального совета. Татьяна ГЛАЗОВА

118


ANEXE

SOCIETATEA ESTE ÎNGRIJORATĂ ÎN PRIVINŢA DISTRUGERII CHIŞINĂULUI ISTORIC Infotag 25 martie 2010 Grupul civic pentru patrimoniul cultural din Chişinău este îngrijorat în privinţa distrugerii monumentelor istorice şi siturilor din centrul capitalei. Joi, în cadrul unei conferinţe de presă la agenţia INFOTAG, membrul grupului, consilierul municipal Alexandru Corduneanu, şi-a exprimat îngrijorarea de faptul că la nivelul municipiului nu există o structură pentru protecţia şi restaurarea patrimoniului istoric, arhitectural şi arheologic al Chişinăului. „Centrul istoric al oraşului, declarat monument arhitectural între străzile Albişoara – Alexei Mateevici– Ismail – Mihai Viteazul, se află pe cale de dispariţie”, a spus Corduneanu. Directorul interimar al Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor din cadrul Ministerului Culturii, Ion Ştefăniţă, îndeamnă autorităţile centrale şi locale săşi unească eforturile pentru a proteja patrimoniul arhitectural istoric al Chişinăului. Preşedintele Secţiei din RM a Consiliului internaţional al monumentelor şi siturilor (ICOMOS Moldova), doctorul în arhitectură Sergius Ciocanu, consideră că Planul general de dezvoltare a Chişinăului, adoptat în 2007, încalcă prevederile legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul protejării monumentelor. „Acest lucru a fost confirmat de Academia de Ştiinţe a Moldovei, care a efectuat o investigaţie specială, consacrată stării Chişinăului istoric”, a spus Ciocanu. În opinia arhitectului-şef al Institutului de Arhitectură, Anatolii Gordeev, legislaţia naţională în acest domeniu se respectă selectiv. El a menţionat că unele edificii din Chişinău, care corespund tuturor criteriilor monumentelor istorice şi siturilor, nu au fost luate sub pază. Gordeev propune ca aceste omisiuni să fie excluse din Planul general din 2011, cînd expiră termenul de valabilitate a documentului în redacţia actuală. „Sîntem cu 30 de ani în urmă de ţările europene în ceea ce priveşte planurile de protejare a monumentelor”, susţine Gordeev. Potrivit datelor Grupul civic pentru patrimoniu cultural din Chişinău, din anul 1993 au fost demolate 76 de edificii incluse în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat, dintre care aproape jumătate au fost distruse în ultimii cinci ani. Alte 17 edificii, declarate de lege drept monument, se ruinează pe zi ce trece.

119


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

PESTE 10 ANI CENTRU ISTORIC AL CAPITALEI RISCĂ SĂ NU MAI EXISTE 2010-03-25/13:45 ziarul Flux Grupul civic pentru patrimoniul cultural atenţionează autorităţile că centru istoric al capitalei riscă să nu mai existe peste 10 ani, dacă nu vor fi stopate de urgenţă procesele de distrugere ... Chişinăul riscă să rămână, în scurt timp, fără patrimoniu istoric, arhitectural şi arheologic Ediţia de Vineri Nr.201011 din 19 martie 2010 Consilierul municipal din partea PPCD, Alexandru Corduneanu, care este şi membru al grupului civic pentru Patrimoniu Cultural (GCPC), a declarat că patrimoniul cultural şi istoric al Chişinăului este în pericol de dispariţie, întrucât, în momentul de faţă, în lipsa unei structuri care să protejeze patrimoniul istoric, sunt demolate zeci de edificii incluse în Registrul monumentelor din Republica Moldova. Alexandru Corduneanu a declarat joi, 25 martie, în cadrul unei conferinţe de presă, că municipiul Chişinău este singurul oraş istoric care mai este protejat de stat în Republica Moldova. Potrivit lui, în anul 1993, Parlamentul i-a atribuit capitalei statutul de monument de istorie şi arhitectură de importanţă naţională. „La nivel municipal nu există nici o structură care să protejeze patrimoniul istoric, arhitectural şi arheologic al capitalei. În tot acest răstimp de independenţă a ţării noastre, monumentele istorice au fost vandalizate, distruse şi ruinate”, a mai menţionat membrul GCPC. Potrivit statisticilor, din anul 1993 şi până în prezent, au fost demolate peste 76 de edificii incluse în Registrul monumentelor din ţara noastră care, teoretic, sunt ocrotite de stat. Alexandru Corduneanu este de părere că, în perioada anilor 2006 şi 2010, au dispărut pentru totdeauna peste 32 de monumente care au fost ocrotite de stat. Consilierul municipal susţine că cel mai interesant lucru este faptul că dispariţia acestor monumente nu au purtat semnătura funcţionarilor de stat. Totodată, el consideră că aceeaşi soartă o vor avea, în scurt timp, alte 17 monumente de acest gen care sunt date uitării. „Vatra istorică a Chişinăului nu a avut parte de nici o cercetare serioasă din punct de vedere arheologic. Şi, în general, lipseşte lista monumentelor de arheologie ale Chişinăului”. Republica Moldova este parte a Convenţiei UNESCO pentru protejarea patrimoniului cultural mondial. Grupul civic pentru Patrimoniu Cultural sa format în anul 2009 ca iniţiativă a societăţii pentru a împiedica procesul de distrugere a Chişinăului ca oraş istoric. Tatiana Manea

120


ANEXE

”МЫ ОТСТАЕМ ОТ СТРАН ЕВРОПЫ В ПЛАНЕ ЗАЩИТЫ ПАМЯТНИКОВ ЛЕТ НА 30” Panorama 26 мар 2010 http://www.pan.md/news/Mi-otstaem-ot-stran-Evropi-v-plani-zashiiti-pamyatnikov-let-na-30 Общественность встревожена разрушением исторического Кишинева Гражданская группа по защите наследия Кишинева призывает остановить разрушение памятников истории и архитектуры центра столицы. Член группы, муниципальный советник Александр Кордуняну в четверг на пресс-конференции в агентстве “ИНФОТАГ” выразил обеспокоенность тем, что на уровне муниципия не существует структуры по защите и реставрации исторического, архитектурного и археологического наследия Кишинева. “Исторический центр города, полностью признанный памятником архитектуры в пределах улиц Албишоара - Алексей Матеевич и Измаил - Михай Витязул, находится на грани исчезновения”, - сказал Кордуняну. И.о. директора Агентства по инспектированию и реставрации памятников при министерстве культуры Ион Штефэницэ призвал центральные и местные власти объединить усилия с целью защиты архитектурного достояния исторического Кишинева. Председатель Молдавского отделения Международного совета памятников (ICOMOS Молдова), доктор архитектуры Серджиус Чокану считает, что Генеральный план развития Кишинева, принятый в 2007 г., нарушает положения национального и международного законодательства в сфере защиты памятников. “Это подтвердила Академия наук Молдовы, которая провела специальное исследование, посвященное состоянию исторического Кишинева”, - сказал Чокану. По мнению главного архитектора Института архитектуры Анатолия Гордеева, молдавское законодательство в этой области соблюдается избирательно. Он отметил, что некоторые объекты, отвечающие всем критериям исторических и архитектурных памятников, в Кишиневе вообще не взяты под охрану. Гордеев предлагает исключить эти пробелы из Генерального плана в 2011 г., когда истекает срок действия документа в нынешней редакции. “Мы отстаем от стран Европы в планы защиты памятников лет на 30”, считает Гордеев. По данным Гражданской группы по защите наследия Кишинева, с 1993 г. разрушено 76 объектов, включенных в Регистр памятников Республики Молдова, из которых почти половина - в последние пять лет. Еще 17 объектов, признанных по закону памятниками, находятся в процессе разрушения.

121


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

ОБЩЕСТВЕННОСТЬ ВСТРЕВОЖЕНА РАЗРУШЕНИЕМ ИСТОРИЧЕСКОГО КИШИНЕВА 25.03.2010 Столица http://www.vedomosti.md/news/Obshchestvennost_Vstrevozhena_Razrusheniem_Istoricheskogo_Kishineva Гражданская группа по защите наследия Кишинева призывает остановить разрушение памятников истории и архитектуры центра столицы. Член группы, муниципальный советник Александр Кордуняну в четверг на пресс-конференции в агентстве “ИНФОТАГ” выразил обеспокоенность тем, что на уровне муниципия не существует структуры по защите и реставрации исторического, архитектурного и археологического наследия Кишинева. “Исторический центр города, полностью признанный памятником архитектуры в пределах улиц Албишоара - Алексей Матеевич и Измаил - Михай Витязул, находится на грани исчезновения”, - сказал Кордуняну. И.о. директора Агентства по инспектированию и реставрации памятников при министерстве культуры Ион Штефэницэ призвал центральные и местные власти объединить усилия с целью защиты архитектурного достояния исторического Кишинева. Председатель Молдавского отделения Международного совета памятников (ICOMOS Молдова), доктор архитектуры Серджиус Чокану считает, что Генеральный план развития Кишинева, принятый в 2007 г., нарушает положения национального и международного законодательства в сфере защиты памятников. “Это подтвердила Академия наук Молдовы, которая провела специальное исследование, посвященное состоянию исторического Кишинева”, - сказал Чокану. По мнению главного архитектора Института архитектуры Анатолия Гордеева, молдавское законодательство в этой области соблюдается избирательно. Он отметил, что некоторые объекты, отвечающие всем критериям исторических и архитектурных памятников, в Кишиневе вообще не взяты под охрану. Гордеев предлагает исключить эти пробелы из Генерального плана в 2011 г., когда истекает срок действия документа в нынешней редакции. “Мы отстаем от стран Европы в планы защиты памятников лет на 30”, считает Гордеев. По данным Гражданской группы по защите наследия Кишинева, с 1993 г. разрушено 76 объектов, включенных в Регистр памятников Республики Молдова, из которых почти половина - в последние пять лет. Еще 17 объектов, признанных по закону памятниками, находятся в процессе разрушения. ИСТОРИЧЕСКАЯ ЧАСТЬ СТОЛИЦЫ МОЛДАВИИ РАЗРУШАЕТСЯ Панорама http://dniester.ru/content/istoricheskaya-chast-stolicy-moldavii-razrushaetsya Гражданская группа по защите наследия Кишинева призывает остановить разрушение памятников истории и архитектуры центра столицы Молдавии. Член группы, муниципальный советник Александр Кордуняну в четверг на пресс-конференции в агентстве “ИНФОТАГ” выразил обеспокоенность тем, что на уровне муниципия не существует структуры по защите и реставрации исторического, архитектурного и археологического наследия Кишинева. 122


ANEXE

“Исторический центр города, полностью признанный памятником архитектуры в пределах улиц Албишоара - Алексей Матеевич и Измаил - Михай Витязул, находится на грани исчезновения”, - сказал Кордуняну. И.о. директора Агентства по инспектированию и реставрации памятников при министерстве культуры Ион Штефэницэ призвал центральные и местные власти объединить усилия с целью защиты архитектурного достояния исторического Кишинева. Председатель Молдавского отделения Международного совета памятников (ICOMOS Молдова), доктор архитектуры Серджиус Чокану считает, что Генеральный план развития Кишинева, принятый в 2007 г., нарушает положения национального и международного законодательства в сфере защиты памятников. “Это подтвердила Академия наук Молдовы, которая провела специальное исследование, посвященное состоянию исторического Кишинева”, - сказал Чокану. По мнению главного архитектора Института архитектуры Анатолия Гордеева, молдавское законодательство в этой области соблюдается избирательно. Он отметил, что некоторые объекты, отвечающие всем критериям исторических и архитектурных памятников, в Кишиневе вообще не взяты под охрану. Гордеев предлагает исключить эти пробелы из Генерального плана в 2011 г., когда истекает срок действия документа в нынешней редакции. “Мы отстаем от стран Европы в планы защиты памятников лет на 30”, считает Гордеев. По данным Гражданской группы по защите наследия Кишинева, с 1993 г. разрушено 76 объектов, включенных в Регистр памятников Республики Молдова, из которых почти половина - в последние пять лет. Еще 17 объектов, признанных по закону памятниками, находятся в процессе разрушения. Источник: газета Панорама, Кишинев.

PATRIMONIUL CULTURAL DIN CHIŞINĂU DEGRADEAZĂ Scris de Tatiana Guţu Joi, 25 Martie 2010 18:22 Vocea Basarabiei Reprezentanţi ai societăţii civile solicită autorităţilor locale şi centrale să întreprindă măsuri de prevenire a distrugerii monumentelor istorice din centrul capitalei. Pentru că „în cazul în care se va merge pe acelaşi ritm de distrugere, în următorii zece ani Centrul Istoric al oraşului Chişinău riscă să rămînă fără monumente de patrimoniu”, au declarat azi membrii grupului civic, în cadrul unei conferinţe de presă. Mai multe la acest subiect ne spune Tatiana Guţu. AUDIO Problema distrugerii patrimoniului cultural din Chişinău persistă deja de 17 ani, însă pe parcursul ultimilor patru ani aceasta s-a agravat şi mai mult. Potrivit membrilor Grupului Civic pentru Patrimoniu Cultural, vatra istorică a Chişinăului nu a avut parte de nicio cercetare serioasă din punct de vedere arheologic, iar lista monumentelor de arheologie ale Chişinăului nu se ştie ce-i cu ea. Directorul Interimar al Agenţiei 123


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor din cadrul Ministerului Culturii, Ion Ştefăniţă, cheamă autorităţile centrale şi locale să salveze patrimoniul arhitectural istoric al Chişinăului. Ştefăniţă afirmă că monumentele au fost vandalizate sub toate administraţiile independenţei noastre şi continuă să fie distruse prin ruinare, demolare şi intervenţii degradante. Deşi Chişinăul este un oraş istoric pe cale de dispariţie, primăria municipală la momentul actual nu dispune de niciun fel de structură de protecţie, de restaurare şi punere în valoare a patrimoniului istoric, arhitectural şi arheologic al capitalei, menţionează consilierul municipal Alexandru Corduneanu. Conform datelor prezentate de Grupul civic pentru patrimoniul cultural din Chişinău, din anul 1993 au fost demolate 76 de edificii incluse în Registrul monumentelor Republicii Moldova, ocrotite de stat, dintre care aproape jumătate au fost distruse în ultimii cinci ani. Alte 17 edificii, declarate prin lege drept monument, se ruinează pe zi ce trece.

CHIŞINĂUL ISTORIC ESTE PE CALE DE DISPARIŢIE La 30 Martie 2010 ziarul Timpul • Peste 10 ani centru istoric al capitalei riscă să nu mai existe La nivel municipal nu există o structură care s-ar ocupa de protecţia, restaurarea şi punerea în valoare a patrimoniului istoric, arhitectural şi arheologic. Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor a verificat zona protejată de importanţă locală şi naţională a Centrului istoric al capitalei, care include 977 de edificii de arhitectură cu statut individual de protecţie. Potrivit directorului interimar al Agenţiei, Ion Ştefăniţă, 76 din aceste edificii au fost demolate (dintre care 44 - în perioada anilor 1995-2006, 32 - în 2006-2010, iar 155 au suferit intervenţii structurale care au prejudiciat autenticitatea şi integritatea monumentelor şi a zonelor de protecţie a acestora). El atenţionează opinia publică şi organele competente că, în cazul în care se va merge pe acelaşi ritm de distrugere, în următorii zece ani, Monumentul nr. 308 din Registrul Monumentelor (Centrul Istoric Chişinău), practic va înceta să mai existe. Amintim că centrului istoric al capitalei i-a fost atribuit statutul de monument de istorie şi arhitectură de importanţă naţională în 1993, prin hotărârea Parlamentului care a aprobat Registrul monumentelor ocrotite de stat. R. Moldova este parte a trei convenţii internaţionale în domeniul protejării patrimoniului: din 2001 - a Convenţiei pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei şi a Convenţiei Europene asupra protecţiei patrimoniului arheologic, iar din 2002 - a Convenţiei UNESCO pentru protejarea patrimoniului cultural şi natural mondial. Nicolae Roibu 124


ANEXE

ОБЩЕСТВЕННОСТЬ ВСТРЕВОЖЕНА РАЗРУШЕНИЕМ ИСТОРИЧЕСКОГО КИШИНЕВА 27-03-2010 http://www.allestate.md/md/news/2010/3/27/obshestvennost-vstrevozhena-razrusheniem-istoriche/ Гражданская группа по защите наследия Кишинева призывает остановить разрушение памятников истории и архитектуры центра столицы. Член группы, муниципальный советник Александр Кордуняну в четверг на пресс-конференции в агентстве “ИНФОТАГ” выразил обеспокоенность тем, что на уровне муниципия не существует структуры по защите и реставрации исторического, архитектурного и археологического наследия Кишинева. Исторический центр города, полностью признанный памятником архитектуры в пределах улиц Албишоара - Алексей Матеевич и Измаил - Михай Витязул, находится на грани исчезновения”, - сказал Кордуняну. И.о. директора Агентства по инспектированию и реставрации памятников при министерстве культуры Ион Штефэницэ призвал центральные и местные власти объединить усилия с целью защиты архитектурного достояния исторического Кишинева. Председатель Молдавского отделения Международного совета памятников (ICOMOS Молдова), доктор архитектуры Серджиус Чокану считает, что Генеральный план развития Кишинева, принятый в 2007 г., нарушает положения национального и международного законодательства в сфере защиты памятников. “Это подтвердила Академия наук Молдовы, которая провела специальное исследование, посвященное состоянию исторического Кишинева”, - сказал Чокану. По мнению главного архитектора Института архитектуры Анатолия Гордеева, молдавское законодательство в этой области соблюдается избирательно. Он отметил, что некоторые объекты, отвечающие всем критериям исторических и архитектурных памятников, в Кишиневе вообще не взяты под охрану. Гордеев предлагает исключить эти пробелы из Генерального плана в 2011 г., когда истекает срок действия документа в нынешней редакции. “Мы отстаем от стран Европы в планы защиты памятников лет на 30”, считает Гордеев. По данным Гражданской группы по защите наследия Кишинева, с 1993 г. разрушено 76 объектов, включенных в Регистр памятников Республики Молдова, из которых почти половина - в последние пять лет. Еще 17 объектов, признанных по закону памятниками, находятся в процессе разрушения.

125


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

ИСТОРИЧЕСКИЙ ЦЕНТР КИШИНЕВА ИСЧЕЗНЕТ? ПАМЯТНИКИ РАЗРУШАЮТСЯ, А ДЕНЕГ НА ИХ ВОССТАНОВЛЕНИЕ НЕТ. Лидия ТКАЧ 26.03.2010 http://www.kp.md/daily/24462/623673/ Молдова присоединилась к трем международным конвенциям в области защиты исторического и культурного достояния, и их надо соблюдать Тревогу забила гражданская группа за культурное достояние во главе с вицепредседателем Ассоциации архитекторов страны Василем Еремчуком. По их мнению, если мэрия не примет меры, то историческому центру осталось от силы десять лет. (Кстати, пресловутый центр - это 977 объектов архитектуры, из которых 248 памятников уже снесли). Исполняющий обязанности директора Агентства инспекции и реставрации памятников Ион Штефэницэ сказал, что в мэрии нет ни одной структуры по защите, реставрации и оценке исторического достояния города. По мнению муниципального советника Александра Кордуняну, вандалы разрушали памятники за все время независимости страны. Исторический центр столицы нельзя восстановить, - разводит руками местный избранник. (Этому есть и другое объяснение — финансы, в условиях кризиса муниципальные советники думают, как бы найти деньги на текущие расходы, а памятники... подождут). Председатель отделения Международного совета памятников и достопримечательностей в Республике Молдова Сергей Чокану заявил, что власти Молдовы игнорируют конвенции, участницей которых является страна. Молдова присоединилась к трем международным конвенциям в области защиты исторического и культурного достояния, и их надо соблюдать, считает Ч��кану. Группа гражданской защиты требует: охранять памятники законодательно и штрафовать вандалов-нарушителей, обязать все проектные институты представлять на экспертизу планы новых зданий, проводить реставрацию памятников. КСТАТИ Что считается историческим центром города? Постановлением правительства от 8 июля 2004 года историческая часть Кишинева (в периметре улиц Матеевича - Стере - Щусева - Михая Витязула - Святого Андрея - Заикина - Албишоара - Измаильской - Стефана Великого - Чуфлинской Бухарестской - Льва Толстого - Измаильской) объявляется охраняемой государством зоной. Этим же документом вводится запрет на изменение конфигурации улиц, а также строительство объектов в исторической части города, включая парки и зеленые насаждения.

126


ANEXE

ИСТОРИЧЕСКИЙ ЦЕНТР ГОРОДА РАЗРУШАЕТСЯ 26 мар 2010 http://www.grenada.md/index. php?newsid=414 Тревогу забила гражданская группа за культурное достояние во главе с вицепредседателем Ассоциации архитекторов страны Василем Еремчуком. По их мнению, если мэрия не примет меры, то историческому центру осталось от силы десять лет. (Кстати, пресловутый центр - это 977 объектов архитектуры, из которых 248 памятников уже снесли). Исполняющий обязанности директора Агентства инспекции и реставрации памятников Ион Штефэницэ сказал, что в мэрии нет ни одной структуры по защите, реставрации и оценке исторического достояния города. По мнению муниципального советника Александра Кордуняну, вандалы разрушали памятники за все время независимости страны. Исторический центр столицы нельзя восстановить, - разводит руками местный избранник. Председатель отделения Международного совета памятников и достопримечательностей в Республике Молдова Сергей Чокану заявил, что власти Молдовы игнорируют конвенции, участницей которых является страна. КСТАТИ Что считается историческим центром города? Постановлением правительства от 8 июля 2004 года историческая часть Кишинева (в периметре улиц Матеевича - Стере - Щусева - Михая Витязула - Святого Андрея - Заикина - Албишоара - Измаильской - Стефана Великого - Чуфлинской - Бухарестской - Льва Толстого - Измаильской) объявляется охраняемой государством зоной. Этим же документом вводится запрет на изменение конфигурации улиц, а также строительство объектов в исторической части города, включая парки и зеленые насаждения. Источник: “Комсомольская правда в Молдове”

POLIŢIA DE PATRIMONIU  CERINŢĂ A ASOCIAŢIEI NAŢIONALE A TINERILOR ISTORICI Lucia Diaconu 14.04.2010 Europa Libera 76 de demolări ilegale doar în centrul istoric al Chişinăului Un grup de istorici cer să fie înfiinţată şi la Chişinău Poliţia de Patrimoniu, asta pentru că legislaţia pe care o are R. Moldova la moment nu oferă protecţie monumentelor istorice şi culturale, iar un asemenea organ ar putea să supravegheze să fie respectată legea şi să investigheze cazurile de distrugere a patrimoniului cultural. 127


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Sergiu Musteaţă, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Tinerilor Istorici, care a propus instituirea unui asemenea organ, spune că deşi anual sînt distruse monumente istorice nu-şi aminteşte să fi auzit de vreun dosar deschis pentru distrugere de patrimoniu. În opinia sa, Procuratura de cele mai multe ori încadrează aceste cazuri în alt gen de infracţiune, sau le neglijează şi în consecinţă nimeni nu este tras la răspundere, deşi infracţiunea este evidentă, după părerea istoricului. Cel mai recent conflict pe care şi l-a amintit Sergiu Musteaţă este cel în care a fost implicată Moldova Gaz, care îşi construieşte un sediu nou lîngă biserica Măzărache în centrul istoric al capitalei: „În contextul săpării gropii de fundaţie, s-au descoperit nişte construcţii subterane, probabil, e vorba de pivniţe, beciuri, secolele XVIII, XIX, nu pot să vă spun exact. Dar e în centrul istoric, sînt urme culturale care, conform obligaţiilor celor care execută lucrări de construcţie, trebuie să stopeze imediat, să anunţe organele competente, în cazul dat Direcţia Cultură a Primăriei şi Ministerul Culturii, ca acestea să iniţieze investigaţii arheologice şi să aprecieze încadrarea lor cronologică şi culturală şi mai departe să discute perspectiva modificării planului arhitectural. Aceştia nu au făcut asta. Cînd au venit arheologii şi au văzut, o parte din aceste construcţii erau deja distruse, iar după plecarea lor aproape tot s-a distrus”. L-am întrebat pe Sergiu Musteaţă cum a fost stins acest conflict: „Procuratura a fost sesizată dar, după cum spun ei, din lipsă de suficiente probe, nu au iniţiat o anchetă. Pînă la urmă, Ministerul Culturii, de comun acord cu Moldova Gaz, au decis să soluţioneze problema pe cale amiabilă. Dar pînă astăzi nu s-a soluţionat. Edificiul e distrus, nu poate fi recuperat. S-au distrus acele urme construite din cărămizi, deci nu mai este nimic. Infracţiunea e săvîrşită, făptaşii trebuie penalizaţi”. În opinia istoricilor, de distrugerea patrimoniului istoric şi cultural se face vinovată în primul rînd poliţia care nu este receptivă la cazurile de încălcare a legislaţiei. Ministerul Culturii care în mod firesc trebuie să se preocupe de protejarea monumentelor culturale dă impresia că nu poate administra această moştenire. Iată ce-a declarat Europei Libere directorul Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor, Ion Ştefăniţă: „Avem un sistem foarte corupt, avem o indiferenţă foarte mare, şi, respectiv, organele de drept care nu-şi execută responsabilitatea de a stopa o construcţie ilegală care a intervenit. Ne trezim peste noapte cu anumite demolări. În 24 de ore obiectul dispare de pe harta Chişinăului”. Cea mai răspîndită încălcare a legii, în opinia specialistului de la Ministerul Culturii, este executarea lucrărilor fără avizul Consiliului naţional de experţi pentru protecţia monumentelor. Ion Ştefăniţă spune că agenţia face demersuri constante şi către Inspecţia de Stat în Construcţii şi către Direcţia Arhitectură şi Urbanism a municipiului Chişinău, dar în acelaşi timp constată că nu există o colaborare a instituţiilor de profil şi că pînă acum registrul naţional al monumentelor nu fusese încă publicat în Monitorul Oficial şi prin urmare încălcarea legii nu putea fi dovedită. Ion Ştefăniţă: „Legea este lege atunci cînd e trecută prin Monitorul Oficial. Registrul a fost elaborat, dar nu a fost publicat în Monitorul Oficial şi această restanţă a fost realizată abia acum în februarie. Erau interese ca să nu fie publicat, interese economice şi personale ale unora inclusiv şi instituţii de stat”. După o inspecţie recentă, Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor din cadrul Ministerului Culturii a constat 76 de demolări ilegale doar în centrul istoric al Chişinăului. 128


ANEXE

SE CREEAZĂ IMPRESIA CĂ NU AVEM STRĂMOŞI: „NU EXISTĂ ISTORIA ARHEOLOGICĂ A CHIŞINĂULUI!” Ediţia de Vineri Nr.201015 din 23 aprile 2010 ziarul Flux Istoria şi patrimoniul cultural sunt un bun comun. Dar, din păcate, anumiţi funcţionari, profitând de faptul că legea patrimoniului cultural nu este aplicată, se căpătuiesc pe seama distrugerii sistematice a patrimoniului arheologic, fără teama de a fi traşi la răspundere. Pentru a pune capăt acestui dezmăţ şi pentru a oferi cinstea cuvenită rămăşiţelor pământeşti ale strămoşilor noştri, un grup de specialişti în domeniul arheologic, istoric şi cultural au format Grupul Civic pentru Patrimoniul Cultural. Discutăm astăzi cu Ion Tentiuc, doctor conferenţiar în istorie, şef sector Arheologie la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, despre rămăşiţele patrimoniului cultural şi arheologic şi despre eventualele căi de soluţionare a problemelor existente. - La finele lunii martie a fost constituit Grupul Civic pentru Patrimoniul Cultural, al cărui membru sunteţi şi dvs. De ce a fost nevoie de o iniţiativă civică în acest sens, patrimoniul Republicii Moldova nu se află sub ocrotire de stat? - Astăzi, cu părere de rău, asistăm la un proces lent de distrugere a patrimoniului cultural naţional. Din păcate, nu funcţionează legislaţia cu privire la patrimoniul naţional arheologic şi cultural. Desigur, legile cu privire la patrimoniul naţional nu sunt singurele care nu funcţionează. Dar cultura rămâne în continuare în coada listei când vine vorba de priorităţi. Cultura, valorile culturale, în special, patrimoniul arheologic nu regenerează şi nu mai are nimeni posibilitatea să-l reconstituie. În 1993 s-a făcut o evaluare generală a patrimoniului arheologic naţional. Au fost descoperite în jur de 9000 de monumente. Astăzi nu ştiu câte mai avem. „Chiar ieri am aflat că la Chircăieşti, cineva sapă Valul lui Traian” - Nu există o evidenţă a monumentelor arheologice? - Este în proces de lucru un proiect de program de stat care prevede o revizuire a patrimoniului cultural arheologic pentru a vedea ce avem după aproape 20 de ani de la ultima evaluare. Între timp, s-a distrus foarte mult şi continuă să se distrugă. În fiecare săptămână vin la noi persoane din raioanele republicii care ne vorbesc cu durere în suflet despre aceste distrugeri. Chiar ieri a venit o persoană şi ne-a spus că la Chircăieşti, Căuşeni, cineva sapă Valul lui Traian şi scoate de acolo ceramică, monede, piese de patrimoniu. Pe teritoriul republicii se află aceste două Valuri care au aproape două mii de ani, iar acum sunt distruse. Un alt caz avem la Gura Bâcului, Anenii Noi, unde personaje importante din sat fac săpături neautorizate, chipurile, pentru a crea un muzeu al satului, ca peste un timp să aflăm că materiale din acest sat apar prin magazinele de anticariat. - Dar dvs. aveţi putere juridică asupra acestor infractori? - Cu părere de rău, arheologii pot doar să constate distrugerea, dispariţia monumentelor şi să dea un semnal de alarmă. Din fericire, în mass-media există 129


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

persoane care înţeleg gravitatea acestei probleme şi o mediatizează, încercând astfel măcar să stopăm procesul de distrugere al patrimoniului. Vreau să menţionez că doar căutătorii de comori sau aşa-numiţii „arheologi negri” sunt responsabili de aceste distrugeri, nelegiuirile sunt tolerate la nivel de stat. Sunt structuri de stat care, prin funcţiile pe care le deţin, prin fişa de post, prin salariile pe care le primesc, sunt obligate să protejeze patrimoniul naţional. Şi nu se ocupă de asta. Ei chiar avizează proiecte de construcţie a unor edificii, fără ca aceste proiecte să fie verificate de specialişti, de arheologi, distrugând în acest fel, implacabil, zeci de situri de unicat. Până în perioada anilor ’90, aceste proiecte erau aduse pentru examinarea la arheologi, terenul era verificat şi dacă nu exista potenţial arheologic, se aviza acest proiect şi erau permise lucrările de construcţie. În cazul în care exista potenţial arheologic, se aloca o sumă modică prin care se efectua degajarea de sarcina arheologică a acestui monument, după care demarau lucrările de construcţie. Nu suntem împotriva noilor construcţii, e firesc să evoluăm, aşa se întâmplă în toată lumea, dar nu se construieşte pe oasele strămoşilor. Avem o sumedenie de exemple în care structuri de stat şi-au depăşit atribuţiile şi au distrus monumente. Cazul Giurgiuleşti este strigător la cer. Când s-a construit acest tronson de cale ferată, absolut necesar pentru economia naţională, s-a construit în atâta grabă, încât s-au distrus aproape 30 de monumente arheologice, inclusiv singura cetate de pământ din spaţiul dintre Prut şi Nistru, construită de Ştefan cel Mare. În 1997, înainte de a începe construcţia acestui port, arheologii au făcut săpături şi au găsit această cetate. Ne-am minunat de măreţia ei şi ne-am gândit că nu se va întâmpla nimic cu ea, vom veni să o măsurăm, să o fotografiem, s-o includem în circuitul ştiinţific. Şi peste zece ani, această cetate a fost rasă cu lama buldozerului şi pământul a fost folosit pentru terasamentul căii ferate. Aşa a dispărut singura cetate de pământ, păstrată de pe timpul lui Ştefan cel Mare la noi, a dispărut fără să fie inclusă în circuitul arheologic. Alt exemplu este conacul Teodosiu din centrul Chişinăului, care a fost demolat deoarece nu corespunde gusturilor estetice ale unor persoane. Centrul istoric al Chişinăului este protejat de stat ca monument sub numărul 308 în Registrul monumentelor ocrotite de stat, ca parte a Patrimoniului naţional. Am spuso de mai multe ori: Chişinăul este singura capitală din Europa unde nu s-au făcut săpături arheologice sistematice. Prima atestare documentară oficială a Chişinăului este la 1436, ca aşezare a existat, desigur, şi până la această dată, dar numai în baza documentelor scrise, care, pentru Evul Mediu, sunt fragmentare, abia de pot fi cercetate procesele sociale, economice, culturale, relaţiile care aveau loc în această zonă. Se creează impresia că suntem veniţi aici prin sec. XV şi nu avem strămoşi, nu ştim ce a existat în această zonă până la 1436. „Cetatea de pământ construită de Ştefan cel Mare a fost rasă cu lama buldozerului şi pământul - folosit pentru terasamentul căii ferate” - În ultimii ani se construieşte masiv în Chişinău şi se pare că cineva lasă intenţionat să degradeze aceste clădiri, ca pe urmă să fie demolate pe motiv că ştirbesc din imaginea oraşului. - Practic, Chişinăul este acoperit cu o şapă de asfalt şi poţi depista culturi şi situri arheologice numai în cazul în care se fac lucrări de pământ. Altă posibilitate nu există. Dacă în afara localităţilor, acolo unde se ară, poţi trece pe câmp şi depista fragmente de ceramică ca să-ţi dai seama dacă există un sit arheologic sau culturi din cele mai 130


ANEXE

vechi timpuri, în Chişinău acest lucru nu este posibil decât atunci când se începe construcţia unui edificiu, iar arheologii să asiste la procesul de săpare a fundaţiei şi să depisteze dacă există ori nu strat arheologic. - Cum s-a întâmplat în cazul descoperirilor care au avut loc la Valea Morilor. - Exact! Dar aceasta este prima săpătură efectuată în Chişinău de către cercetătorii muzeului nostru. Este un exemplu fericit. O să-l ţin minte, probabil, pentru toată viaţa pe şeful de şantier Anatol Ţişevschi, om de înaltă cultură şi responsabilitate morală, care a telefonat o zi întreagă la toate instanţele, începând cu Ministerul Culturii, Academia de Ştiinţe a Moldovei, a fost purtat prin toate birourile ca spre ora 17.00 să telefoneze la muzeu. Atunci, împreună cu un coleg, am mers la şantier şi am documentat aceste descoperiri. Şi s-a făcut o săpătură de salvare. Dar în Chişinău nu s-au făcut săpături sistematice. „Centrul istoric al Chişinăului a fost desfigurat în văzul tuturor” - Să înţeleg că mărturii despre istoria arheologică a oraşului există doar din cele povestite? - Dar nici nu există istoria arheologică a Chişinăului! A fost întocmit un repertoriu al monumentelor arheologice din municipiu şi pentru centrul istoric avem circa 20 de monumente cunoscute. Dar din săpăturile întâmplătoare, în centrul istoric al Chişinăului au fost făcute o sumedenie de descoperiri: staţiune mezolitică, care are 12.000 – 8.000 de ani şi chiar mai mult, aşezări din epoca tracică, epoca geţilor, epoca antică, medievală şi o sumedenie de tezaure care atestă că au existat monumente anterior secolului al XIV-lea. Cu părere de rău, cazuri de acestea se întâmplă în fiecare zi. Practic, centrul istoric al Chişinăului a fost desfigurat, vorbesc din punct de vedere arhitectural, şi lucrul acesta se face în văzul tuturor. - Dar legea nu impune anumite restricţii în această privinţă? - Centrul istoric al oraşului este monument ocrotit de stat, prin lege, şi nu se permite construcţia fără avizare a proiectelor. La noi se creează impresia că nici Procuratura nu se autosesizează. Chiar dacă este imperfectă legea din 1993 privind ocrotirea 131


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

monumentelor, ea există. Însă nu este aplicată. Şi ne-am dori, aşa cum este receptivă presa, să fie receptivă şi Procuratura, să se autosesizeze. Mă bucur că din toamnă a început să funcţioneze Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor de pe lângă Ministerul Culturii, care era formată din 2006, şi nimeni nu ştia despre existenţa ei. Această agenţie se ocupă cu inspectarea monumentelor de orice tip, inclusiv arheologice, ea are foarte mult de lucru, dar care are în state doar câţiva oameni. Sperăm însă că lucrurile se vor redresa. „Proiectele de construcţie ajung la primărie, unde se avizează într-o veselie” - Mai puteţi face şi prognoze optimiste? - Chiar zilele acestea a fost definitivată noua lege privind ocrotirea patrimoniului arheologic. Ea a fost aprobată de Guvern şi a fost înaintată pentru discuţii în Parlament şi sperăm că odată cu adoptarea acestei legi, lucrurile se vor îndrepta pe un făgaş bun. Vă imaginaţi că legea a fost aprobată şi publicată în 1993, fără însă a fi anexată şi lista monumentelor, care este parte integrantă a acestei legi. Astfel, această listă a monumentelor ocrotite de stat a fost publicată abia în anul 2010, pe data de 2 februarie! - Deci, a fost vorba de o tergiversare intenţionată? - Este clar că cineva a făcut acest lucru de teamă ca nu cumva cercetările arheologice să stopeze lucrările firmelor care construiesc. Dar zece mii de lei necesari pentru o cercetare arheologică este o sumă nesemnificativă pentru o organizaţie care alocă zeci de milioane pentru o construcţie. Mai ales că pentru fiecare construcţie, în buget, este trecută şi o sumă pentru cheltuieli neprevăzute, inclusiv cercetări arheologice. Iar inspecţia este realizată de specialişti de înaltă calificare şi construcţia nu este stopată sau tergiversată, mai mult, ea este realizată în conformitate cu legislaţia în vigoare. Dar teama ca nu cumva arheologii să le încurce iţele, a dus la situaţia pe care o avem acum. Asta este supoziţia mea. S-ar putea ca în spatele acestor legi să se dosească lucrări mult mai urâte. Vorbesc de centrul istoric al Chişinăului. Proiectele de construcţie ajung la primărie, unde se avizează într-o veselie orice proiect, fără a mai verifica situaţia reală în teren. Chiar nu realizează aceşti oameni că patrimoniul nostru este distrus cu complicitatea lor? Înţeleg, banii deschid multe uşi, dar nu poţi chiar să mergi peste oasele strămoşilor fără ca măcar să ai mustrări de conştiinţă. „Toţi cred că pot construi şi demola oricând şi oriunde. Iar cu legea ... se rezolvă” - Cum va influenţa crearea grupului Civic pentru Patrimoniul Cultural din care faceţi parte şi dvs. starea lucrurilor în acest domeniu? - Dăunăzi am avut prima şedinţă a Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice din care fac parte şi am rămas stupefiat. Acestui Consiliu îi sunt prezentate toate proiectele de construire şi reconstruire a unor edificii ocrotite de stat, inclusiv clădirile din centrul istoric al Chişinăului. Şi vă dau un exemplu: un proiect care a trecut în 2006 prin comisie, privind refacerea unei clădiri ocrotite de stat, a fost acceptat, este vorba de varianta propusă de arhitecţi. Şi acum, în 2010, această clădire a fost modificată totalmente, peste ea s-au construit vreo două-trei etaje. Monumentul a fost distrus. Proiectul a fost adus spre avizare acum, dar în teren, lucrările au ajuns deja la nivelul trei. Atunci comisia pentru inspecţie în construcţie ar trebui să se autosesizeze şi, prin judecată, să impună să demoleze şi să refacă monumentul de cultură. Deja acesta va 132


ANEXE

fi un monument reconstruit, nu va mai fi un monument autentic, ocrotit de stat. Cu părere de rău, avem foarte multe astfel de exemple şi la fiecare pas ne ciocnim de indiferenţa unor funcţionari, care sunt obligaţi să protejeze aceste monumente sau, cel puţin, să ia atitudine faţă de ilegalităţile care se comit. - Ce intră în competenţele Consiliului? - Poate să accepte sau să respingă proiectele de construcţie. Dar la această comisie vin puţine proiecte. De regulă, vin proiecte deja trecute prin diferite instanţe. Nu înţelegem care este criteriul de depunere a acestor proiecte sau de demarare a lucrărilor. Când comisia începe să studieze proiectele, acesta nu este încă avizat, dar lucrările deja sunt demarate. Şi asta este ilegal. Toţi cred că pot construi şi demola oricând şi oriunde. Iar cu legea ... se rezolvă. Cred că nimeni nu va demola o casă deja ridicată. Iată pe ce cale se purcede la noi. „În ţările europene există o poliţie de patrimoniu” - Cum credeţi că ar putea fi soluţionată această problemă? - Trebuie aplicată legea. Iar legea trebuie să fie euroconformă, să corespundă cerinţelor funcţionale în toată Europa. Grupul civic despre care vorbeam mai sus în toate luările sale de cuvânt a cerut să fie adoptată o hotărâre de Guvern prin care toate instituţiile de proiectare să prezinte obligatoriu spre avizare proiectele noilor construcţii. În felul ăsta s-ar putea salva multe dintre monumentele care se distrug. Să fie creat, pe lângă Ministerul Culturii sau pe lângă Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, poate pe lângă Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe, un serviciu de arheologie preventivă, care să reacţioneze operativ atunci când se distrug aceste monumente. În ţările europene există o poliţie de patrimoniu, organizată de regulă pe lângă Comisariatul General de Poliţie. Am vrea să se creeze şi la noi o asemenea direcţie, care să poată face act de constatare a distrugerilor şi să-i poată acţiona în judecată pe cei care distrug. Noi, arheologii, putem interveni, putem constata distrugerile, dar nu avem nici o prerogativă legislativă pentru a-i acţiona în judecată sau penaliza pe cei care distrug monumentele. Sperăm ca noua lege care va fi adoptată va duce la redresarea lucrurilor în domeniul monumentelor arheologice. - Vom reveni cu amănunte la acest subiect şi vă mulţumim că aţi acceptat invitaţia noastră. - Şi eu vă mulţumesc pentru receptivitate. Liliana POPUŞOI

133


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

CEZAR ARAMĂ, SPECIALIST PRINCIPAL ÎN OCROTIREA MONUMENTELOR, AGENŢIA DE INSPECTARE ŞI RESTAURARE A MONUMENTELOR: CASE BOIEREŞTI ODINIOARĂ, ACUM SPITALE DE PSIHIATRIE, AZILURI SAU RUINE Ediţia de Vineri Nr.201018 din 14 mai 2010 ziarul Flux „Am fost pe 19 aprilie într-o vizită la Conacul Rosseti-Roznovan din Lipcani. Conacul se află într-o stare de degradare avansată, nici nu putea fi găsit. L-am descoperit întâmplător, nimeni din sat nu ştie despre el. M-am orientat după complexul de clădiri al fostului spital din Lipcani. În perioada în care erau construite conacele, spitalele erau amplasate în preajmă sau conacele erau situate lângă spitale. Cunoscând experienţa cu conacul de pe strada Mazililor 34, care se află pe malul lacului, m-am gândit că şi acest conac trebuie să fie în preajma unui lac. Şi l-am găsit pe malul Prutului, părăsit, într-o stare deplorabilă, ascuns printre copaci. Este o bijuterie de clădire, cu trotuarul pavat, cu coloane, care se risipeşte. Conacul Rosseti-Roznovan nu este singurul caz de monument arhitectural lăsat în paragină. Intuiesc acum că acest conac se află la balanţa Ministerului Sănătăţii, deoarece acolo a fost cândva o secţie de chirurgie. În prezent în fostul conac găseşti doar pereţi goi, sticle şi seringi - un loc de adăpost perfect pentru boschetari şi narcomani. Alt caz deplorabil este conacul din satul Poiana, unde a filmat Emil Loteanu pentru „Lăutarii”. Şi acest conac este complet ruinat. Unele edificii care au fost în trecut conace boiereşti se află la balanţa Ministerului Sănătăţii şi, ulterior, în ele au fost făcute spitale sau aziluri, altele sunt acum proprietate privată sau la balanţa Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. Dacă în satul Târnova, de exemplu, conacul se află la balanţa autorităţilor locale, acest edificiu a fost transformat în casă de nunţi. Cu anumite modificări adecvate, dar acest conac s-a păstrat. În conacul din satul Sofia, de pildă, se află muzeul satului, este şi acesta un caz fericit; la Pavlovca, în sediul conacului se află un spital de psihiatrie şi acolo s-a mai salvat câte ceva, deşi este nevoie urgent de intervenţii pentru a restabili sălile avariate, dar sunt conace care nu mai pot fi recuperate şi e păcat, pentru că se pierde o parte din istoria noastră”.

ION ŞTEFĂNIŢĂ: „ÎN 10 ANI RISCĂM SĂ PIERDEM CENTRUL ISTORIC AL CHIŞINĂULUI” Ediţia de Vineri Nr.201018 din 14 mai 2010 ziarul Flux Interviu cu Ion Ştefăniţă, directorul Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor Analizând cifrele oferite presei de Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor, deducem că, acoperindu-se cu lozinci potrivit cărora intenţionează să construiască o capitală europeană, autorităţile publice, de fapt, distrug monumentele culturale din Chişinău. Se creează impresia că acest lucru se întâmplă deliberat, altfel nu ne putem explica reticenţa autorităţilor locale la îndemnul arhitecţilor şi istoricilor de a pune capăt acestor distrugeri şi vandalizări a centrului istoric al oraşului. - O să vă rugăm să ne spuneţi cu ce se ocupă Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor? - Conform regulamentului de activitate, Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor monitorizează fluxul de bunuri culturale care merge peste hotare. Agenţia eliberează certificatele de export pentru orice bun care iese de pe teritoriul Republicii Moldova, pentru a evita contrabanda. Pe parcursul anilor 2005-2008 au 134


ANEXE

devenit o modă exporturile de bunuri culturale. Un exemplu elocvent în acest sens este şi colecţia de bunuri descoperită în aeroportul Amsterdam, care au fost scoase ilegal de pe teritoriul Republicii Moldova. O altă colecţie de bunuri culturale din argint şi aur a fost reţinută în Germania, caz care, în prezent, este în proces de investigaţie, procuratura din oraşul Darmstadt se ocupă de asta şi se poartă negocieri pentru repatrierea lor în Republica Moldova. Există o reţea de contrabandişti bine pusă la punct şi statul riscă să piardă colecţii importante din cauza lor. - De ce a fost nevoie de crearea acestei agenţii? - La 25 septembrie 2006, printr-o hotărâre de Guvern, a fost creată Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor. Peste două luni de zile urma să fie elaborat un regulament, lucru care s-a întâmplat mult mai târziu, abia în februarie 2009. Din momentul în care am început să activăm, am elaborat un plan strategic, respectiv neam ocupat de lucrul propriu-zis, conform planului. Am început să activăm în perioada de iarnă, şi primul lucru de care ne-am ocupat a fost inspectarea centrului istoric al Chişinăului. În spatele dvs. vedeţi şi primele dosare pe care le-a colectat agenţia în procesul său de lucru din arhiva Direcţiei generale arhitectură, urbanism şi relaţii funciare a municipiului Chişinău. Câte dosare vedeţi aici, atâtea încălcări sunt, şi e vorba doar de o parte dintre ele! În paralel, începând cu luna februarie, împreună cu angajaţii agenţiei, am inspectat zilnic, timp de două luni, centrul istoric al Chişinăului, e vorba de 977 de monumente. Ulterior, am făcut şi o conferinţă de presă în cadrul Grupului Civic pentru Patrimoniul Cultural, în care am constatat aceste nereguli şi am dat un semnal de alarmă. „Peste tot predomină interesul economic, şi, cel mai grav, acest lucru se întâmplă în instituţiile responsabile pentru protejarea patrimoniului” - Care sunt cele mai frecvente încălcări? - Aceste nereguli se întâmplă din cauza unei restanţe: din 1993 nu a fost publicat registrul monumentelor culturale ocrotite de stat. Dar acest lucru a fost făcut odată cu începerea activităţii Agenţiei. - Dar faptul că anume în această perioadă s-au distrus în masă monumente sau peste ele s-au construit edificii ne lasă să credem că tergiversarea a fost intenţionată. - Evident, peste tot predomină interesul economic, şi, cel mai grav, acest lucru se întâmplă în instituţiile responsabile pentru protejarea patrimoniului. Spun asta pentru că, luând în calcul faptul că ele nu au reacţionat, vedem aceste instituţii fie indiferente, fie predominate de interesul economic. În acest sens, am făcut un demers către autorităţile publice locale ca orice certificat de urbanism, schiţă de proiect care este prezentată Direcţiei patrimoniu, să fie avizată şi de Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor, astfel să preîntâmpinăm neregulile care apar, e vorba de demolări de monumente, fie de importanţă naţională sau locală, fie de intervenţia în cadrul monumentului cu modificarea faţadei, apariţia unor mansarde şi supraetajări asupra monumentelor etc. O altă încălcare frecventă este aceea că în zona de protecţie se construiesc edificii cu 15, 16 nivele, care distruge armonia arhitectonică a centrului istoric al Chişinăului. „Peste 80 de monumente au fost demolate în perioada în care Republica Moldova şi-a recăpătat independenţa” - O să vă rugăm să vă referiţi mai amănunţit la încălcările care se înregistrează la nivel local. 135


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

- Dacă ar fi să vorbesc în cifre, atunci din cele 977 de edificii de arhitectură de importanţă locală, peste 80 de monumente au fost demolate în perioada în care Republica Moldova şi-a recăpătat independenţa, timp de 17 ani. 44 de monumente au fost demolate în perioada 1995-2006, 32 de edificii au fost demolate în ultimii patru ani. De asemenea, s-au constatat 155 de cazuri în care în edificii s-a intervenit cu anumite construcţii, anexe, metaloplast etc. 17 edificii se găsesc într-un proces de ruinare continuă. Cifra totală a edificiilor care au avut de suferit este de 248 de monumente de importanţă naţională şi locală. Dacă mergem în acelaşi ritm, în 10 ani riscăm să pierdem centrul istoric al oraşului. Am făcut publice aceste cifre şi în cadrul unei conferinţe de presă la care am chemat administraţia locală să salvăm centrul istoric al Chişinăului. Autorităţile publice locale au primit altfel acest mesaj. Cel puţin, aşa am înţeles când am văzut online şedinţa Consiliului Municipal Chişinău din 15 aprilie 2010, în care arhitectul-şef al capitalei, Vladimir Modârcă, a anunţat de la tribuna centrală a Consiliului municipal că Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor trebuie să fie persecutată din start, că este un amestec în activitatea administraţiei publice locale. De asemenea, dânsul a făcut trimiteri la perioada sovietică, când s-a demolat o biserică şi s-a construit magazinul UNIC, s-a demolat o altă biserică şi s-a construit Cinematograful „Moscova” sau au fost demolate ale edificii de importanţă istorică şi s-a construit clădirea Parlamentului. Cred că aceste trimiteri sunt nişte eschivări, de fapt, părţile au semnat anumite angajamente şi condiţii care trebuie respectate. În acest sens, am chemat autorităţile publice locale, Ministerul Culturii, toate instituţiile de profil, Inspecţia de stat în construcţii ca într-o colaborare constructivă să mişcăm carul din loc şi să salvăm monumentele pe care le mai avem. „Nu arhitectul-şef trebuie să dea verdictul dacă edificiul are sau nu valoare arhitectural istorică” - O să vă rog să faceţi o precizare, Vladimir Modârcă a perceput lucrul Agenţiei pe care o conduceţi drept o implicare în activitatea direcţiei pe care o conduce în cadrul Consiliului Municipal Chişinău? - Vă răspund la această întrebare printr-un răspuns pe care l-am primit noi la un demers pe care l-am făcut Direcţiei generale arhitectură, urbanism şi relaţii funciare a municipiului Chişinău pentru unele adrese unde au fost distruse monumente culturale. Avem aici peste 40 de dosare despre încălcări care au fost făcute pe străzi concrete, cu documente concrete, semnături concrete. Am făcut un demers către Direcţie ca să ne dea o explicaţie din ce considerente s-a eliberat certificat de urbanism pentru a distruge monumentul, fie că a fost vorba de o demolare, mansardare sau anumite construcţii. Am cerut un răspuns pentru adresa Sf. Ţării, 15, intersecţie cu Şciusev, unde au început lucrările unui centru de oficii şi spaţii comerciale în urma demolării imobilului privat vechi. Edificiul istoric era cu două nivele, acum acolo sunt şapte nivele construite. Iată răspunsul arhitectului-şef al oraşului: „Ţinem să vă comunicăm că până la momentul actual, Direcţia generală a mai eliberat acte iniţiale pentru proiectarea construirii, reconstruirii edificiilor private existente la adresele menţionate, ce nu prezintă valoare arhitectural-istorică”. Este vorba de o încălcare pe faţă, nu dumnealui trebuie să considere dacă are sau nu valoare istorică un monument, avem registrul municipal din 19 ianuarie 1995, care a trecut prin Consiliul municipal şi el este lege. Iar legea trebuie respectată şi, conform legii, nu arhitectul-şef trebuie să dea verdictul dacă edificiul are sau nu valoare arhitectural-istorică. 136


ANEXE

„Cocioaba aceea trebuie demolată, ce nu vă place vouă?” - Dar nu există în cadrul Consiliului Municipal Chişinău o comisie de expertiză? - Este o direcţie de administrare a zonei protejate a centrului istoric al Chişinăului, reprezentată de Alexei Ţurcan, dar în cazul în care avem 248 de cazuri de încălcare a legislaţiei privind ocrotirea monumentelor, înţeleg că această direcţie, practic, nu activează. O instituţie funcţionează atunci când dă semnale în cazul încălcărilor, distrugerilor. Am obiecţii şi la Inspecţia de Stat în Construcţii. Am făcut o sesizare către ei şi, drept răspuns, ei îmi spun: „cocioaba aceea trebuie demolată, ce nu vă place vouă”? Şi în toate răspunsurile pe care le-am primit de la Inspecţia de Stat în Construcţii ni se spune să ne adresăm autorităţilor publice locale. - Aţi sesizat Procuratura Generală? - La Procuratură ni se spune că aceste încălcări nu întrunesc componenţa de infracţiune. Sunt de acord că nu există componenţă de infracţiune până în momentul în care nu a fost publicat registrul, dar odată ce avem registrul local, trecut prin Monitorul Oficial, deja avem lege şi nu putem vorbi după 2 februarie că nu există componenţă de infracţiune. Există lege, există încălcări, respectiv, vinovaţii trebuie traşi la răspundere. - O să vă rugăm să ne spuneţi care este situaţia monumentelor culturale din teritoriu. - Nici în teren situaţia nu este dintre cele mai bune. Avem foarte multe conace boiereşti într-o situaţie avansată de degradare, semiruinate. O situaţie mai bună atestăm la Bălţi, unde este readusă în ordine toată documentaţia. Toate paşapoartele monumentelor sunt în regulă. Se vede că specialiştii din secţia Cultură din Bălţi îşi îndeplinesc sârguincios sarcinile de serviciu. Ei au întocmit mape pentru monumente de importanţă naţională şi locală. În raport cu municipiul Chişinău, situaţia la Bălţi este mult mai bună. Sunt şi anumite încălcări, dar e vorba de 2-3 cazuri, nu 248 ca la Chişinău. Lucrul specialiştilor de la Bălţi va fi folosit drept exemplu pentru toate secţiile Cultură din cele 32 de raioane. Înainte de a demara această inspectare în republică, am programat o finanţare pentru lunile aprilie, mai, iunie, iulie şi încă două luni de toamnă şi vrem să ajungem în toate 32 de raioane şi să avem un tablou real al situaţiei în care se află monumentele culturale şi să facem o evaluare, pentru a fixa o strategie. Obiectivul nostru este ca, în colaborare cu instituţiile de profil, să creăm un fond naţional de restaurare şi să dăm o prioritate pentru fiecare monument care necesită de a se interveni şi a fi salvat. Din cele mai bune intenţii, eu cred că împreună cu instituţiile de profil, cu ministerul şi cu administraţiile publice locale vom găsi o soluţie să salvăm aceste monumente, să fie puse în valoare şi, respectiv, prin intermediul lor să atragem turişti în ţară. Dacă avem vectorul de aderare la Uniunea Europeană, ar fi bine să punem în valoare ce este autentic, ca un turist belgian, francez, austriac etc. să poată vedea specificul nostru autentic, nu termopan, construcţii din sticlă şi metaloplast. Că asta el vede oriunde, dar arhitectura noastră locală îi poate trezi interesul, el asta vrea să vadă. Din păcate însă, ne confruntăm cu multe carenţe, avem de lucru şi la nivel de mentalitate. Mulţi nu conştientizează ce înseamnă pentru noi centrul istoric al Chişinăului sau o casă ţărănească autentică, o moară de vânt ca pe vremuri. „Trebuie să menţinem în ordine aceste monumente şi să le punem în valoare” - Lăsate deliberat în paragină, aceste monumente sunt, de fapt, nişte ruine care îi înfioară pe oameni şi îi fac să-şi dorească ca ele să dispară. 137


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

- Este şi indiferenţa oamenilor la mijloc. Trebuie să menţinem în ordine aceste monumente şi să le punem în valoare, să le includem în circuitul turistic. Încercăm ca prin proiectele noastre să educăm şi spiritul civic al tinerilor. Agenţia organizează şi expoziţii, una dintre ele a fost vernisată marţi, cu genericul „Experienţa internaţională a monumentelor”. Este vorba de un proiect realizat la iniţiativa Consiliului Europei în 1996. La început în acest proiect a participat Albania, Polonia, Spania şi Andora. Acum la proiect participă 56 de state, printre care şi Republica Moldova, care se află la a patra ediţie consecutivă. Cinci fotografi prezintă o sută de imagini prin care se atinge acest obiectiv pedagogic, de a stârni interesul tinerilor pentru monumentele de cultură. Astfel, tinerii învaţă să conştientizeze valoarea monumentelor noastre şi a patrimoniului cultural. - Sperăm că iniţiativele dvs. vor da alt curs lucrurilor şi aşteptăm noi informaţii despre lucrul Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor.

SALVAŢI  CÂT NU E TÂRZIU  CENTRUL ISTORIC AL CHIŞINĂULUI Vineri, 21 Mai 2010 06:42 ziarul Capitala. Ieri, 20 mai, Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova a invitat reprezentanţii puterii şi ai mass-mediei la Conferinţa finală a proiectului „Politica de ocrotire a moştenirii arheologice în Republica Moldova: realitate şi necesitate”. Potrivit lui Ion Ştefăniţă, director general al Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor (AIRM) de pe lângă Ministerul Culturii, pe parcursul ultimilor ani s-a inspectat zona protejată de importanţă naţională, Centrul istoric al capitalei care include 977 de edificii de arhitectură de importanţă locală şi naţională cu statut de protecţie individual (înscrise în Registrul Monumentelor ocrotite de stat, aprobat prin hotărârea Parlamentului 1531XII din 22 iunie 1993. În concluzie, s-a constatat că 76 din aceste monumente au fost demolate, 44 au fost demolate în perioada 1995-2006, 32 de edificii arhitecturale fiind demolate recent, în perioada 2006-2010, 155 dintre ele au suferit intervenţii structurale care au prejudiciat autenticitatea şi integritatea monumentelor şi a zonelor de protecţie a acestora. Actualmente, încă 17 edificii s-au pomenit în proces de ruinare. Cine sunt vinovaţii şi care sunt soluţiile de prevenire a distrugerii în continuare a Centrului istoric, a patrimoniului cultural şi arheologic din republică? În opinia lui Ion Ştefăniţă, situaţia la acest capitol este de-a dreptul catastrofală, îndeosebi în Chişinău. Sub pretextul că ba e zonă protejată, ba că e necesară o mansardă, se demolează mai multe edificii de menire culturală şi istorică. De aceea au fost invitaţi la conferinţă conducerea Primăriei, arhitectul-şef Vlad Modârcă, consilieri, reprezentanţi ai Ministerului Culturii. „Suntem în posesia unor documente ce vădesc implicarea Direcţiei urbanism, cu certificate şi semnături concrete”, a mai spus directorul AIRM. „Vom vedea care sunt argumentele celor vizaţi. Dar o pot spune cu certitudine că sunt implicaţi Direcţia arhitectură, urbanism şi relaţii funciare, Direcţia autorizări şi disciplină în construcţii, Inspecţia de Stat în Construcţii, unde predomină interesul economic şi corupţia, precum şi indiferenţa. Deţinem probe suficiente. În numărul viitor vom reveni cu imagini şi argumente privind demolarea unor imobile istorice din Centrul istoric al Chişinăului din ultimii ani. Tamara GORINCIOI 138


ANEXE

CARTEA NEAGRĂ A PATRIMONIULUI CULTURAL Miercuri, 26 Mai 2010 02:08 ziarul Capitala Interviu cu Ion Ştefăniţă, directorul Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor Recent, Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova în colaborare cu Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor (AIRM) a organizat Conferinţa finală a proiectului „Politica de ocrotire a moştenirii arheologice în Republica Moldova: realitate şi necesitate”. Aţi constatat că, pe parcursul anilor, sub diferite guvernări, sau demolat zeci de monumente istorice, inclusiv din Centrul Istoric al Chişinăului. Actualmente, încă 17 edificii s-au pomenit în proces de ruinare. Care sunt ele şi ce reprezintă ca valoare istorică? În perioada lunii ianuarie-martie a.c., Agenţia a efectuat inspectarea Centrului Istoric al Chişinăului. Deşi din bugetul AIRM s-au tăiat 100 mii de lei, noi activăm mai mult din entuziasm. În concluzie, din cele 977 edificii de importanţă naţională şi locală din Centrul Istoric al Chişinăului (care cuprinde 187 de cartiere), am constatat mai multe încălcări grave. Astfel, au fost demolate 76 de edificii arhitecturale, dintre care 32 în perioada 2006 - 2010. În 2006, alarmaţi de situaţia din domeniu, un grup de arhitecţi de la noi, încadraţi într-un proiect european, au făcut o evaluare identică celei făcute de Agenţia noastră. Până la 2006 s-au demolat 42 de edificii, pe care le-au fotografiat. Deţinând aceste imagini, putem face o comparaţie în timp. În locul celor 42 de edificii demolate – monumente naţionale - s-au construit clădiri noi, moderne, cu circa 8-16 nivele. În baza acestor cifre sfidătoare ne-am adresat Direcţiei Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare (DAURF). Este curios că, deşi la început aveam acces liber la arhivele instituţiei, după ce am tras clopotele în mass-media, ni s-a îngrădit drumul. Arhiva, ştiut lucru, ne spune clar cine se face vinovat pentru aceste demolări – instituţiile de profil, care eliberează pachetul necesar de documente. Astfel, cu semnătura arhitectului-şef al capitalei, au fost eliberate sute de certificate de urbanism, autorizaţii de construcţii. Alarmaţi, am cerut, potrivit regulamentului, ca Agenţia să avizeze toate documentele eliberate de DAURF pentru ca să prevenim o demolare sau o intervenţie asupra unui monument. Nu am primit nici un răspuns. Deşi, urmărind şedinţa on-line a CMC din 15 aprilie 2010 în problema construcţiilor parcărilor supraetajate, V. Modârcă ne-a învinuit că Agenţia se implică în activitatea adminsitraţiei publice locale (?!). Revenind la cifre, menţionăm că, în urma inspectării, am depistat nu numai demolări, dar şi anumite intervenţii degradante asupra edificiilor: renovări pe faţade sau construcţia mansardelor pe edificii. În lista neagră a monumentelor figurează şi 17 clădiri vechi, care se ruinează. 139


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

- Cine dintre reprezentanţii administraţiei publice locale au fost prezenţi la Conferinţă şi cum explică ei aceste acţiuni barbare? - Au fost prezenţi mai mulţi consilieri şi funcţionari publicii, dar nimeni nu-şi asumă responsabilitatea. Dimpotrivă, toţi se declară apărătorii monumentelor şi ai legii. Însă, cu părere de rău, documentele de arhivă denotă contrariul: tocmai ei au semnat actele de demolare. - Puteţi nominaliza cele mai grave demolări cu menire istorică din ultimii ani? - Conacul Teodosiu de pe bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt nr.160, Casa de raport din sec. XIX de pe str. Sfatul Ţării nr. 15, Biserica Măzărache, edificiul de pe str. Sfatul Ţării nr. 59. Aceste documente le vom include într-un volum special pentru a sesiza opinia publică. Aş spune că situaţia din Chişinău e mult mai dezastruoasă decât în teritoriu. La Bălţi, de exemplu, există o paşaportizare a monumentelor, cu descriere şi fotofixări reactualizate; există o Comisie a patrimoniului. Cazurile de demolare ilegală sunt cu mult mai puţine. Prin acţiunile noastre, invităm factorii de decizie, instituţiile de profil la colaborare, şi nu la confruntare. Ca să salvăm şi să reabilităm patrimoniul cultural istoric din RM, dacă tot declarăm că ţinem calea spre UE. În acest sens, Agenţia propune crearea Fondului Naţional de Restaurare a monumentelor. Până în prezent, am studiat situaţia în 9 raioane din republică şi din municipiu. Conducându-ne de Registrul monumentelor, am evaluat circa 268 de monumente de importanţă naţională din republică: 75 de biserici din lemn şi piatră, 25 de curţi boiereşti, 7 mori de vânt şi de apă, 7 case memoriale, 4 mănăstiri, 3 poduri, 4 staţii de cale ferată. În luna iunie vom continua monitorizarea centrului. Există o listă a monumentelor care necesită în mod urgent restaurarea. Mai ales există fonduri şi proiecte europene care urmează să fie accesate. Consider că Fondul Naţional de Restaurare a Monumentelor ar putea schimba situaţia în bine la capitolul patrimoniu cultural şi arheologic. Se cere intervenţia conducerii de vârf, desfăşurarea unui maraton de donaţii şi sponsorizări, etc. - Ştiut lucru, centrele istorice sunt deţinătoare ale unui pregnant caracter specific, ele purtând amprenta unei succesiuni de etape care reprezintă însăşi viaţa, istoria acestuia. Ce se va întâmpla, care ar putea fi impactul, dacă Centrul Istoric al Chişinăului, patrimoniul nostru cultural vor fi distruse în continuare? - Va dispărea autenticul, vom avea un oraş rece, distant, cu construcţii moderne, din sticlă, termopan, metaloplast. Aşa, cel puţin, susţine arhitectul-şef al capitalei: „Chişinaul este un oraş viu, să nu stagnăm dezvoltarea lui”. Să nu uităm că, în urma planului de dezvoltare, în perioada sovietică, s-a demolat o biserică, construindu-se magazinul UNIC; că în locul altei biserici vechi s-a înălţat cinematograful ”Moscova”. Tot arhitectul-şef consideră că trebuie demolate casele din lut „căci nu prezintă valoare arhiectural-istorică”. Acesta a fost răspunsul dânsului la un demers al Agenţiei. - Ce veţi întreprinde pentru a stopa acest dezastru? Putem apela la sprijinul UE, la nişte legi europene? - Legile există, dar ele nu se aplică în practică. Predomină, trebuie să recunoaştem, corupţia, mituirea, interesul economic. Pot să vă spun că s-au făcut primele sesizări la Procuratură, în vederea unui monument sau altul. Ca rezultat, suntem atacaţi, intimidaţi, din stânga şi din dreapta. În special, din partea instituţiilor de profil. Dar legea trebuie respectată de toţi. Dacă doreşti să construieşti, construieşte în afara 140


ANEXE

Centrului istoric. - Care ar fi soluţia de armonizare a cerinţelor conservării cu cele ale satisfacerii exigenţelor vieţii actuale? - Să se facă restaurări adecvate cu materiale adecvate. Avem deja un precedent: reabilitarea ”Casei Mimi” de pe str. Bucureşti, intersecţie cu Lazo, cu sprijinul fondurilor europene, cum ar fi Asociaţia ”Histurban” şi ”Plai Resurse”. Sper că preşedintele RM, premierul, instituţiile de profil vor sprijini crearea Fondului Naţional de Restaurare a Monumentelor. Dacă va fi stabilitate politică, vom depăşi crizele de orice gen şi vom acţiona întru salvarea patrimoniului cultural istoric al RM. Pentru a sensibiliza puterea şi opinia publică, vom organiza în curând o fotoexpoziţie în faţa Primăriei. De asemenea, vom edita o carte ”Salvaţi Chişinăul istoric sau cartea neagră a Patrimoniului”. Consemnare: Tamara GORINCIO

CENTRUL ISTORIC AL CHIŞINĂULUI, PATRIMONIU CULTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, SE AFLĂ ÎN PERICOL Literatura si Arta Scrisoare deschisă adresată dlui Vlad Filat, prim-ministru al Republicii Moldova, dlui Dorin Chirtoacă, primar al municipiului Chişinău În conformitate cu legislaţia în vigoare, Centrul istoric al Chişinăului are statut de patrimoniu. În cadrul acestui centru se află clădiri istorice cu statut individual de protecţie. Din păcate, atât statutul centrului istoric, cât şi cel al clădirilor din acest areal, care au statut individual din 1993 (Legea privind ocrotirea monumentelor nr.1530-XII din 22.06.93), au fost în permanenţă ignorate şi în mare parte continuă să fie ignorate şi în prezent. Strada Şciusev (în sec. XIX-a. 1924: 1944-1945 – str. Leovskaia, între 1924 şi 1944 – str. General Berthelot, din 1945 – str.A.Şciusev) se află în sectorul Centru, în partea nouă de sus a oraşului. La începutul sec.XX, era una dintre cele mai frumoase străzi din oraş. Clădirea din str. Şciusev, nr. 52, intra în planul istoric al oraşului. Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură al municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. La ora actuală, se află în lucru un proiect, care prevede demolarea acestei clădirii şi construcţia pe acest loc a unui hotel cu 6 etaje. Direcţia Generală de Arhitectură şi Urbanism, din cadrul Primăriei municipale, nu se ştie din care considerente permite deteriorarea monumentului de arhitectură din str. Şciusev, nr. 52, şi construcţia în acest loc a unui edificiu cu 6 etaje, care ar denatura arhitectonică întregului segment pe strada existentă. Primele ştiri documentare privind proprietatea imobiliară din str. Şciusev, nr. 52, datează din 1851, când aparţinea lui Ivan Svarcebski, iar curtea avea cca 200 de stânjeni pătraţi. Pe aticul deasupra intrării clădirii s-a păstrat monograma “Ш” pe fundalul unui scut heraldic. 141


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Este o casă cu un nivel, pe plan rectangular, cu faţada principală aliniată liniei roşii a străzii. Arhitectura casei este în stil eclectic, cu tendinţe de modern. Faţada principală este asimetrică, cu opt axe compoziţionale, şapte ferestre şi o intrare, amplasată într-un rezalit, dominat de un atic, parte componentă a parapetului. Pilaştrii scot în evidenţă structura casei: peretele longitudinal împarte spaţiul interior în doua părţi egale, fiecare divizată în odăi, legate în anfiladă circular. Podoaba deosebită a casei este decoraţia plastică – ancadramentele ferestrelor, cu cornişe în semicerc şi cu decor modelat, sub plăcile de pervaz – panouri cu motive vegetale, paramentul tencuit neted este combinat cu panouri din zidărie cu factură aspră şi cu detalii decorative, rozete, discuri, jerbe, striuri etc. Canaturile uşii poartă caracteristicile stilului modern. Valoarea monumentului de arhitectură din str. Şciusev, nr. 52, a fost menţionată şi de dl P. Starostenko (fostul şef al Direcţiei Cultură a municipiului Chişinău), care consideră că întregul segment al străzii Şciusev prezintă o deosebită valoare istoricoculturală şi trebuie să fie sub protecţia statului. Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova şi-a exprimat public de nenumărate ori îngrijorarea faţă de starea în care se află patrimoniul cultural imobil din capitala Republicii Moldova, privind mai ales centrul istoric al Chişinăului. Monumentele de arhitectură şi arheologie ale capitalei, în conformitate cu stipulările legislaţiei în vigoare, se află sub protecţia autorităţilor publice locale şi centrale. Cu toate acestea, de mai mulţi ani asistăm la abateri şi încălcări flagrante ale prevederilor legale în domeniul dat, încălcări care duc la degradarea, deteriorarea şi chiar la dispariţia iremediabilă a unor monumente. În cazul construcţiei preconizate din str. Şciusev, nr. 52, iniţial era prevăzută doar reconstrucţia monumentului arhitectural cu ridicarea nivelului doi. Treptat, dar nu întâmplător, s-a ajuns la un proiect de construcţie a unui nou edificiu, care conţine: un subsol de 4 metri adâncime, parter plus 4 etaje, plus etaj tehnic, în total o construcţie cu 6 etaje, care ar denatura iremediabil valoarea istorico-culturală şi volumetria istorico-culturală şi volumetria istoric-constituită nu numai a monumentului, dar şi a segmentului de stradă existent. Trebuie spus direct că acest proiect, de fapt, presupune demolarea acestui monument şi construcţia unei noi clădiri. Pe de altă parte, ridicarea de clădiri înalte în centrul istoric al oraşului duce la degradarea şi distrugerea fondului istoric de clădiri, la anihilarea parcelării şi structurii istorice a cartierelor. În consecinţă, lipsa unor organisme municipale care ar ţine sub control situaţia în domeniul protejării monumentelor duce la desfigurarea iremediabilă a centrului istoric al Chişinăului. În cadrul Conferinţei ştiinţifice din 19 noiembrie 2009 privind protejarea monumentelor municipiului Chişinău din perspectiva conservării moştenirii culturalnaţionale se subliniază necesitatea promovării de către autorităţile publice locale ale mun. Chişinău, în cadrul politicii de integrare europeană, a unor politici conform practicilor europene din domeniul protejării monumentelor, ţinându-se cont şi de obligaţiile pe care şi le-a asumat RM în acest sens ratificarea în 2001 a Convenţiilor Consiliului Europei privind protejarea patrimoniului arheologic şi arhitectural al Europei. În cadrul acestei conferinţe s-a subliniat repetat necesitatea declanşării imediate a unui moratoriu asupra intervenţiilor în cadrul centrului istoric al capitalei 142


ANEXE

şi aducerea acestora în conformitate cu cerinţele şi practicile Consiliului Europei şi UNESCO în domeniul protejării monumentelor. Considerăm că suntem o naţiune capabilă să păstrăm memoria neamului, fiindcă numai un popor care-şi cunoaşte şi respectă tradiţiile poate fi respectat de alţii. Actuala guvernare a RM, precum şi Primăria municipiului Chişinău sunt pur şi simplu obligate să intervină în asemenea încălcări, în vederea păstrării şi restaurării centrului istoric al oraşului. Facem un apel public către dl Vlad Filat, prim-ministru al Republicii Moldova, şi către dl Dorin Chirtoacă, primar al municipiului Chişinău, să se implice personal în această chestiune de importanţă naţională atât cît priveşte întreg domeniul vizat, cât şi cazul concret din str. A. Şciusev, nr. 52. Ion Caţaveică

PATRIMONIUL  O CARTE DE NOBLEŢE A NEAMULUI

Vineri, 25 Iunie 2010 ziarul Capitala Astăzi se mai confundă monumentele ideologice cu cele arheologice Deşi în acest an marcăm 20 de ani de la adoptarea Declaraţiei de Suveranitate, putem spune că în unele domenii precum patrimoniul cultural sau actele legislative privind ocrotirea monumentelor naţionale suntem încă la nivelul perioadei sovietice. Aflăm acest lucru din afirmaţiile şi concluziile specialiştilor în materie din cadrul seminarului ”Politici eficiente de ocrotire a patrimoniului cultural în Europa”, organizat de Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor (AIRM) și desfăşurat la Vadul lui Vodă. E vorba de un proiect inedit pentru Republica Moldova, unde pentru prima oară s-a luat în discuţie nu numai protejarea monumentelor, dar şi restaurarea lor. În acest scop au fost invitaţi experţi internaţionali din Italia, de la Institutul de restaurare a monumentelor istorice din Roma, specialişti de la Ministerul Culturii, Academia de Ştiinţe şi factori de decizie din teritoriu. Potrivit Ecaterinei Creţu, specialist principal la AIRM, acest proiect, este realizat cu sprijinul financiar al Biroului UNESCO-Veneţia şi Ministerul italian de Externe – Cooperazione Italiana. La seminar a fost prezentat raportul inspectării zonei de nord şi centru a Republicii efectuat de AIRM, au fost inspectate 180 de localităţi din republică şi, respectiv, 395 monumente. S-a înregistrat starea în care se află la momentul actual: 154 biserici, 33 conacuri boiereşti, 7 case memoriale, 12 mănăstiri, 7 mori, 4 poduri ş.a. Deşi activează, practic, din 2006, ARIM abia acum poate întreprinde ceva concret în vederea salvgardării patrimoniului cultural graţie sprijinului acordat de noii guvernanţi, de Ministrul Culturii. Seminarul îşi propune instruirea specialiştilor din APL-ul local. Pentru că în teritoriu situaţia e destul de gravă şi cetăţeanul nostru aproape că nu cunoaşte legislaţia, nu este în stare să facă delimitare între monumentele ideologice înălţate lui Lenin sau comsomoliştilor şi un conac din sec. XVIII sau un sit arheologic, a mai spus E. Creţu. 143


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Monumentele de cultură sunt supuse unor reconstrucţii neavizate Pentru a lichida un vid la capitolul protecţia patrimoniului cultural, în general, şi a celui arheologic, în special, participanţii s-au referit cu prisosinţă la actele legislative din domeniu, la evidenţa şi monitorizarea obiectivelor din domeniu. Or, procesul de distrugere a obiectelor de patrimoniu este, în primul rând, o urmare a regimului din perioada sovietică, cel care, urmărind anumite scopuri ideologice, prin dispoziţii speciale, a favorizat lichidarea multor monumente de istorie şi cultură naţională, a remarcat Sergiu Musteață, preşedintele Asociaţiei istoricilor din Moldova. ”Cele care nu au fost distruse complet au suportat intervenţii ireparabile, care au denaturat autenticitatea şi originalitatea peisajului istoric. Locaşurile de cult religios au avut cel mai mult de suferit, pierzându-şi aproape în întregime patrimoniul mobil din interior. Mai mult chiar, şi astăzi acestea sunt supuse unor reconstrucţii neavizate ştiinţific, ceea ce ştirbeşte în continuare din autenticitatea şi importanţa lor cultural-istorică (de exemplu, reconstrucţia complexului monastic Căpriana, mânăstirea Ţipova, etc.). Deoarece vina pentru starea patrimoniulului naţional o poartă neaplicarea legii şi ignoranţa autorităţilor publice locale, Sergiu Musteaţă a făcut trimiteri la volumul ”Protecţia juridică a patrimoniului arheologic şi cultural” (sponsorizat de Agenţia Suedeză de Dezvoltare şi Cooperare Internaţională şi Fundaţia SOROS în Moldova), care a fost repartizat specialiştilor din teritoriu. Volumul constituie un instrument de lucru pentru fiecare cetăţean, fiind axat pe un set de acte normative internaţionale şi europene privind salvgardarea patrimoniului cultural. Care sunt cauzele acestei situaţii deplorabile? În primul rând, lipsa unei strategii concrete şi coerente la nivel de stat privind păstrarea şi conservarea siturilor arheologice, a monumentelor de istorie şi cultură, racordate la exigenţele normelor internaţionale. Deşi Republica Moldova a aderat la 9 convenţii internaţionale privind ocrotirea patrimoniului cultural şi cea UNESCO. În lipsa unui cadru legislativ naţional adecvat şi a unui control din partea instituţiilor de stat, care permite intervenţii neautorizate în domeniul planificării urbanistice, exploatării terenurilor etc., se aduce prejudiciu irecuperabil patrimoniului cultural-istoric. Alte motive, la care s-a referit oratorul, ar fi lipsa unor structuri/instituţii specializate în domeniul protecţiei patrimoniului cultural care minimalizează capacitatea şi responsabilitatea Ministerului Culturii în faţa realităţilor şi cerinţelor actuale, lipsa unei coordonări între diverse ministere (Culturii, Agriculturii, Transporturilor, Ecologiei etc.) în vederea exploatării terenurilor cu situri arheologice. Pentru ameliorarea situaţiei existente este nevoie urgent de elaborarea unei strategii naţionale, reformarea cadrului normativ şi managementului resurselor arheologice. De fapt, avem legi ce prevăd sancţionarea distrugerii siturilor arheologice, a monumentelor de valoare naţională, dar ele nu au fost niciodată aplicate. Sunt semnalate cazuri de trafic de antichităţi la vamă în sumă de mii de euro, dar ele sunt trecute cu vederea. Când această problemă va deveni prioritate naţională la nivel de guvern, când vom realiza că patrimoniul cultural este un bun comun al tuturor, cartea noastră de nobleţe şi de civilizaţie, atunci vom putea spune că mergem în Europa, au conchis participanţii la seminar. Tamara GORINCIOI 144


ANEXE

ÎNCĂ UN MONUMENT ISTORIC LA UN PAS DE DEMOLARE Vineri, 02 Iulie 2010 ziarul Capitala Strada Șciusev din Chișinău este renumită îndeosebi prin faptul că aici a locuit în clădirea nr. 77 Alexei Șciusev, arhitect, istoric și teoretician în artă (care a studiat arhitectura şi pictura în Ruisa, Italia, Franţa și Marea Britanie). Este autorul multor edifcii, iconostase, a realizat picturi murale în biserici. La Chişinău a proiectat mai multe case şi a vegheat reconstruirea oraşului distrus în cel de al Doilea Război Mondial. Tot pe această stradă din centrul istoric al Chișinăului a locuit, la nr. 99, și cunoscutul om politic, preşedintele primelor şedinţe ale Sfatului Ţării, Pantelimon Halippa, atestat ca proprietar şi în 1940. În pofida urbanizării excesive, strada își mai păstrează aerul de epocă prin edificiile sale, incluse în Registrul monumentelor, precum conacul și o vilă urbană ( str. Șciusev, 47 ”a” și ”b”) sau casă de raport în care a locuit arhitectul V. A. Voiţehowsky. Nu știm ce ar spune veghetorul de altădată al reconstruirii orașului distrus de război, astăzi distrus sau renovat (după unii), parcă cu intenții bune, de către granzii urbanizării și modernizării capitalei. Unul dintre ei, Nicolae Samoilă, directorul firmei de construcții ”Colend”, cu oficiul pe str. Șciusev nr. 54, luptă de câțiva ani pentru a obține certificatul de urbanism pentru construcția unui centru comercial și cu menire socială (chiar alături, la doi pași), pe Șciusev nr. 52, unde tocmai se află un monument istoric din sec. XIX. Iată cum e descris acest monument-casă particulară. ”Monument de arhitectură de însemnătate națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură al municipiului Chișinău alcătuit de Academia de Științe. Primele știri documentare privitor la proprietatea imobiliară datează din 1851, când aparținea lui Ivan Șvarcibebsky, era cu șapte odăi, iar curtea avea cca 200 stângeni pătrați. Pe aticul de deasupra intrării s-a păstrat monograma Ș pe fundalul unui scut heraldic. Este o casă construită într-un nivel, pe un plan rectangular, cu fațada principală aliniată liniei roșii a străzii. Arhitectura casei este în stil eclectic cu tendințe de modern... Podoaba deosebită a construcției este decorația plastică, încadramentele ferestrelor, cu cornișe în semicerc și cu decor modelat. Sub placa de pervaz - panouri cu motive vegetale și detalii decorative – rozete, discuri, jerbe, striuri etc.”. Monumentul istoric de pe Șciusev, 52 este deja proprietate privată Revenind la subiect, sunt informată de N. Samoilă, noul proprietar al acestei case vechi, că a obținut, între timp, și certificatul de urbanism, deși nu și-a spus 145


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

cuvântul instanța de judecată. Mai ales că firma ”Colend”, am preciza noi, nu deține încă autorizația de construcție?! ”Cineva vehiculează versiunea că clădirea ține de patrimoniul istoric al orașului, dar ei nu știu că această clădire a fost inclusă în Registrul monumentelor abia în februarie 2010. După ce deja aveam certificatul de urbanism pentru proiectare a construcției și după ce sunt proprietarul de drept al ei”, mă pune la curent directorul de la ”Colend”. ”E timpul să judecăm ca niște oameni competenți, să ne gândim la viitor și să fim patrioți”, îmi vorbește patetic noul proprietar al monumentului istoric de pe str. Șciusev, 52. ”Tot ce facem e să schimbăm imaginea în bine a Chișinăului. Puteam să rămân în Germania, unde am locuit 5 ani, dar m-am întors acasă, ca să fac și aici ceva...”. De la N. Samoilă mai aflu, din vorbă în vorbă, că, potrivit proiectului, va păstra pereții cu arhitectura de epocă. Va construi ansamblul hotelier și restaurantul la 5 metri distanță de fațadă. Nu neg că este un bun specialist, că a mai construit și alte edificii în Chișinău, pe bd. Mircea cel Bătrân și pe str. Șciusev, 54 (Șic!) în anul 2003, în locul unei clădiri, la fel de vechi, incluse în Registrul monumentelor. De ce nu a păstrat fațada fostei clădiri istorice, nu mi-a explicat. A adăugat doar, parcă scuzânduse, că, dacă cineva de la Ministerul Culturii i-ar fi spus să nu construiască în acel loc, că e monument de patrimoniu, l-ar fi ascultat. Dar nimeni nu l-a oprit din drum. Aceasta ar fi, poate, esența sau buba. Demolarea Chișinăului istoric poartă ștampila birocraților. Cum poate fi obținut un certificat de urbanism?! Pentru prima oară, cunoscând pe viu schema acestor culise de autorizare și urbanizare sau, altfel spus, de distrugere, pic cu pic, a Centrului istoric, îl iscodesc pe N. Samoilă care, oricum, are conștiința valorii unui imobil de patrimoniu, cât e de ușor sau de greu să obții un asemenea certificat, când există un Registru național al monumentelor, comisii speciale etc. Îmi mărturisește că l-a obținut destul de greu. Timp de 2 ani. Ghicindu-mi parcă întrebarea, îmi declară că a obținut totul în mod cinstit. Fără comisioane. Dacă era altfel, obținea totul într-o lună (?!). Deoarece e un caz ce ține de competența Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor (AIRM) ce coordonează şi monitorizează atât aplicarea prevederilor legislaţiei Republicii Moldova, cât și coordonarea proiectelor de restaurare, de supraveghere a monumentelor aflate sub protecţia autorităţilor publice centrale şi locale, inclusiv a zonelor aferente de protecţie a acestora, iau legătura cu specialiștii în domeniu. Ion Ștefăniță, directorul AIRM, care este la curent cu acest caz flagrant, îmi spune că, deocamdată, există o speranță că această construcție ilegală nu va avea loc. În primul rând, noii stăpâni nu au autorizația de construcție, iar certificatul de urbanism a fost eliberat fără avizul Comisiei naționale de expertiză de pe lângă Ministerul Culturii. ”Declarația lui Nicolae Samoilă precum că va fi o construcție prelungită, nu are temei. Cum ar putea să se construiască un hotel cu vreo 7 nivele pe o clădire veche, cu piatra spartă?! E vorba de un truc, un șiretlic, pentru a induce în eroare factorii de decizie. După ce se văd cu actele în mână, beneficiarii uită și de promisiuni și de patriotism”, opinează Ion Ștefăniță. Urbanistic și barbar... Un caz revelator ar fi construcția de pe str. Mateevici nr. 82, mai adaugă I. Ștefăniță. Cu promisiunea de a păstra clădirea, beneficiarul, în urma obținerii 146


ANEXE

certificatului de urbanism, a demolat-o, până la urmă. Este vorba despre o vilă cu o mică retragere de la linia străzii, constând dintr-un parter, cu o mansardă orientată spre grădină, ascunsă sub un acoperiş în două pante. Casa avea un plan specific locuinţelor de la cumpăna secolelor XIX-XX, cu faţada principală soluţionată în spiritul arhitecturii modernului interbelic. Faţada principală avea o compoziţie asimetrică, cu patru axe, dintre care trei sunt goluri de ferestre şi unul de uşă, amplasat lateral, spre stânga, printr-o loggie adâncă, în care se află treptele. În disonanţă cu arhitectura clădirii este evidenţierea laterală a loggiei printr-o consolă cu reminiscenţe clasice. Astăzi, în locul acestei splendide vile, care putea fi transformată într-un han sau muzeu, se înalță, urbanistic și barbar, un edificiu cu vreo 10 etaje, unde se va aciua fie un hotel, fie un complex comercial. Potrivit unei statistici, Centrul istoric al capitalei include 977 de edificii de arhitectură de importanţă locală şi naţională cu statut de protecţie individual (înscrise în Registrul monumentelor ocrotite de stat aprobat prin Hotărârea Parlamentului 1531-XII din 22 iunie 1993). Între timp, de când tot tindem spre integrare în Europa, 44 de edificii au fost demolate în perioada 1995 - 2006, iar altele 32 au fost demolate recent, în perioada 2006-2010; 155 dintre ele au suferit intervenţii structurale care au prejudiciat autenticitatea şi integritatea monumentelor şi a zonelor de protecţie a acestora, iar 17 se află în proces de ruinare. Dacă vom continua în același ritm, ce va mai rămâne din Chișinăul istoric, cu tot cu patriotismul simulat al unora și indiferența altora?! Tamara GORINCIOI

EXTRAS DIN STENOGRAMA ŞEDINŢEI PARLAMENTULUI REPUBLICII MOLDOVA DIN 13 MARTIE 2008 http://www.parlament.md/news/plenaryrecords/13.03.2008/ Înainte de a începe examinarea subiectului nr.5 de pe ordinea de zi, Moţiunea simplă privind atitudinea iresponsabilă a Guvernului faţă de monumentele ocrotite de către stat. Proiectul nr.492. Potrivit normelor Regulamentului trebuie să vă anunţ care sînt regulile de procedură. Vom oferi timp de la tribuna centrală pentru reprezentantul Guvernului, în cazul dat ministrul culturii şi turismului, pentru prezentarea raportului Guvernului pe marginea moţiunii. Vom determina care este timpul atribuit pentru prezentarea acestui raport la solicitarea raportorului. După întrebări – răspunsuri, ca de obicei, în condiţiile Regulamentului Parlamentului, ştiţi bine: deputatul – două întrebări şi tot aşa înainte, după care – luările de cuvînt. Eu am să rog doritorii pentru luările de cuvînt să se înscrie. După acest element de procedură, dacă va dori reprezentantul Guvernului să spună ceva în urma luărilor de cuvânt – până în 5 minute. Iată cam acestea sînt propunerile privind scenariul desfăşurării dezbaterilor pe marginea moţiunii simple. De acord? De acord. 147


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Cine se înscrie pentru luare de cuvînt? Domnul Untilă, este. Încă cine? Nimeni. Bine. O persoană – domnul... Aşa, da, da, cer scuze, fiindcă sînt şi bileţelele. Domnul Dragomir, corect. Deci, două luări de cuvînt. În condiţiile acordului nostru comun pe marginea normelor de procedură, începem examinarea proiectului nr. 492. Îl invit la tribuna centrală pe domnul Cozma, Ministrul Culturii şi Turismului, care o să ne anunţe, la fel, de cît timp dumnealui are nevoie pentru prezentarea poziţiei Guvernului. Domnul Artur Cozma – Ministrul Culturii şi Turismului: Mulţumesc mult, stimate domnule Preşedinte. Eu aş solicita până la 7 minute. Domnul Marian Lupu: De acord. Domnul Artur Cozma: Vă mulţumesc. Stimate domnule Preşedinte al Parlamentului, Stimaţi domni deputaţi, De la bun început vreau să exprim punctul de vedere al Guvernului asupra subiectului pentru care am fost chemat în faţa Domniilor Voastre. Conform proiectului moţiunii prin care Parlamentul pune în sarcina Procuraturii Generale cazul demolării ilegale a monumentului Conacului Teodosiu, urmează a fi examinat prin prisma principiului separării puterilor în stat şi a independenţei justiţiei în raport cu puterea legislativă şi executivă. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea referitoare la cauza “Guja contra Moldovei” a remarcat că într-o societate democratică atât instanţa de judecată, cât şi organele de anchetă trebuie să rămână libere de presiunea politică. Orice interpretare a oricărei legislaţii trebuie să se supună acestui principiu. În ultimii ani în Moldova au fost restaurate şi luate măsuri pentru conservarea şi valorificarea a circa 420 de monumente, în majoritatea lor monumente de cult. Printre acestea, prin aportul nemijlocit al Guvernului Republicii Moldova, aş vrea să menţionez cele mai valoroase monumente, cum sânt casele muzeu “Donici”, “Stamati”, “Stere” şi Conacul din satul Dolna, Biserica din satul Donici, creaţia marelui Rastrelli. Anume guvernarea actuală a lansat proiectele de restaurare a complexelor monastice “Căpriana” şi “Curchi”, a complexului de edificii din Hânceşti “Manuc Bei”, a complexului muzeal turistic “Conacul Balioz” din Ivancea, a monumentului de pe teritoriul Complexului Orheiul Vechi, a edificiului Muzeului Naţional de Artă, a Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Sălii cu Orgă, a conacului familiei Lazo din satul Piatra, a Casei-muzeu “Alexei Mateevici” din Zaim şi a altor numeroase edificii laice şi de cult. Totodată, Guvernul este preocupat în mod deosebit de starea monumentelor din municipiul Chişinău. În acest scop, prin Hotărârea Guvernului nr.978 din 2004 privind stabilirea moratoriului la modificarea tramei stradale şi amplasarea construcţiilor în centrul istoric şi în spaţiile verzi ale Chişinăului, zonei centrale ale oraşului i-a fost atribuit statut de zonă protejată, de importanţă naţională. În rezultat, s-a reuşit o anumită stopare a haosului în reconstrucţia nucleului istoric al capitalei Moldovei. Pentru o mai bună promovare a politicii de stat în domeniul protejării monumentelor, în 2006 Guvernul a creat Agenţia pentru respectarea şi restaurarea monumentelor. În 2007 ministerul, în comun cu Academia de Ştiinţe, a lansat elaborarea noului proiect al Legii privind ocrotirea monumentelor. Acest lucru este dictat de faptul că legea adoptată în 1993, în mare parte, este depăşită şi necesită 148


ANEXE

o ajustare la condiţiile actuale. Mai mult ca atât, mecanismul actual de protejare a monumentelor are multe deficienţe. Conform articolului 13 din lege, deţinătorii legitimi ai monumentelor cu orice titlu juridic sânt obligaţi să asigure paza şi integritatea lor, să întreprindă, până la declanşarea lucrărilor de restaurare sau, după caz, până la demolare, măsuri ce ar stăvili ruinarea structurilor originale, fără a ştirbi valoarea lor istorică, artistică sau ştiinţifică. Răspunderea pentru protecţia monumentelor care nu au fost transmise în posesiune, folosinţă ori pentru păstrare instituţiilor specializate revine, conform aceleiaşi legi, organelor publice locale. Însă acest lucru nu are loc şi putem admite că anume responsabilitatea scăzută şi neglijentă organelor publice locale, în majoritatea cazurilor, duc la privatizarea ilicită sau chiar la distrugerea patrimoniului cultural naţional. De exemplu, monumentul de arhitectură de importanţă locală amplasat pe bulevardul Ştefan cel Mare 160 Conacul Teodosiu, aflându-se sub protecţia organelor publice locale, la 28 iulie 1999 a fost transmis, iar apoi privatizat de SA “Exportatorul”. Această operaţie s-a produs intenţionat fără înştiinţarea Ministerului Culturii şi Turismului. La 31 noiembrie 1999 a urmat înstrăinarea acestui imobil, iar la 5 martie 2001 şi a sectorului de teren de la “Exportator” SA la SRL “Alsinsor”. La rândul ei, SRL “Alsinsor” la 7 iunie 2002 a înstrăinat către SRL“Srederix” monumentul cu tot cu teren. La 11 iulie 2002 SRL “Srederix” a înstrăinat imobilul unei companii de origine franceză “Danelia” LLC – SA. Precum vedem, un adevărat detectiv, nu alta. Examinând cronologia acestor înstrăinări, observăm că timpul în care ele se produc nu este mai mare decât o lună, adică atât timp cât documentul se reţine la oficiul cadastral teritorial în scopul solicitării unui nou extras pentru vânzare. Este clar că toată procedura în cauză a fost desfăşurată pentru a şterge urmele înstrăinărilor ilegale, toate firmele în cauză fiind înregistrate practic pe una şi aceeaşi adresă juridică. În final, la moment, pe bulevardul Ştefan cel Mare 160 un agent economic necunoscut deţine în proprietate lotul de pamânt, pe care a existat Conacul Teodosiu, care a fost adus la o stare de degradare totală, eventual în scopul construirii unui eventual centru comercial. Mai mult ca atât, în prezent ia amploare o practică nesănătoasă în ceea ce priveşte atitudinea organelor puterii locale faţă de monumentele situate în raza lor de activitate. În multe cazuri Legea cu privire la protecţia monumentelor este încălcată în mod intenţionat. După cum ştiţi, conform articolului 9 al legii nominalizate se interzice înstrăinarea monumentelor, indiferent în a cui proprietate se află, fără coordonarea prealabilă cu Ministerul Culturii şi Turismului. Însă practica agresivă de a adopta decizii pe ascuns şi în detrimentul legii duce la aceea că monitorizarea de către minister a activităţii de ocrotire a monumentelor devine extrem de dificilă sau chiar imposibilă. Cu regret, se admit încălcări brutale ale prevederilor articolului 39 din Legea la încheierea contractelor de dare în arendă, întocmite fără înştiinţarea ministerului. În rezultat, arendaşii efectuează reconstrucţii şi transformări neautorizate, aducând imobilele respective într-o situaţie care face imposibilă readucerea lor la starea iniţială. Voi aduce câteva exemple. În regiunea din strada 31 August, lângă Policlinica nr.4 a Ministerului Sănătăţii, primăria a demolat un monument de importanţă naţională, acordând unui agent economic dreptul de a construi clădire pentru oficii. 149


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Aici puteţi vedea această clădire, care este o sfidare totală a tuturor legilor şi legislaţiei în vigoare, unde s-a păstrat frontonul fostului monument şi la distanţă de 1 metru primaria a permis construcţia unei case sau unui bloc pentru oficii. Aceeaşi situaţie se întâmplă şi pe strada Mitropolitul Varlaam, unde primăria a distribuit un sector de pamânt pentru construcţie în zona protejată a unui monument de importanţă naţională, fără a consulta Ministerul Culturii şi Turismului. Provoacă îngrijorare faptul că primăria continuă practica de alocare a terenurilor pentru construcţia blocurilor chiar pe teritoriul sau în imediata apropiere a monumentelor. Astfel, la 21 noiembrie 2007, datorită implicării operative a lucrătorilor Ministerului Culturii şi Turismului a fost evitată provocarea unei posibile avarieri grave a Casei-muzeu “Puşkin”, deoarece primăria a eliberat autorizaţie de demolare a Uzinei de Echipament Tehnologic şi a clădirii adiacente cu folosirea tehnicii grele la distanţă de numai 6 metri de peretele Muzeului “Puşkin”. De asemenea, ne îngrijorează soarta unui alt monument reprezentativ “Moara Roşie”, care recent a fost îngrădit cu un gard de protecţie specific înălţării noilor construcţii. Doamnelor şi domnilor, Cu regret, exemplele de acest fel pot fi continuate. Putem constata că neglijenţa autorităţilor municipiului Chişinău pe parcursul ultimilor 10 – 15 ani a dus la distrugerea a 96 de monumente. Şi aici am lista acestor monumente. Totodată, încă circa 100 de monumente se află sub pericolul de a fi distruse din cauza repartizării sectoarelor de pământ pentru anumite construcţii... Domnul Marian Lupu: Stimaţii mei colegi, Ce s-a întâmplat? Domnul Artur Cozma: ...iar preţul pământului în centrul Chişinăului este bine cunoscut. În acest context, până la adoptarea noii Legi privind ocrotirea monumentelor şi noului Registru al monumentelor, din punctul meu de vedere, se cere instituirea unui moratoriu la construcţia clădirilor noi în centrul istoric al municipiului Chişinău. Contribuţia Parlamentului, în acest scop, ar avea un caracter, în mare parte, salvator. Vă mulţumesc pentru atenţie. Domnul Marian Lupu: Domnule ministru, Mulţumesc. Întrebări. (Rumoare în sală.) Bine. Stimaţi colegi, aşa, ne-am ruşinat unul pe altul, să continuăm dezbaterile. Începem de la dreapta la stânga. Microfonul nr.5. Domnul Leonid Bujor: Mulţumesc foarte frumos, domnule Preşedinte. Înainte de a adresa prima întrebare, vin cu următoarea constatare. Domnule ministru al culturii, Înainte de a aprecia activitatea organelor administraţiei publice locale, faceţi o excursie la Valea Morilor, stabiliţi care-i situaţia în zona aceasta istorică şi făceţi-vă concluzie. Fiindcă ceea ce se întâmplă acolo este rezultatul indicaţiilor directe a lui Vladimir Voronin, care a adunat lumea şi a spus: într-un an construim. S-a distrus şi oamenii îşi pierd acolo sănătatea. Acum prima întrebare. E bine că aţi venit, în cele din urmă, în Parlamentul Republicii Moldova, domnule ministru, până acum vă era frică să veniţi. Vă amintim acuşi care este subiectul moţiunii. De aceea, vă rog, pentru început să răspundeţi la următoarea întrebare. Nominalizaţi, vă rog... Domnul Marian Lupu: Aşa. Linişte, vă rog. Lucrăm. Domnule Bujor, Vă rog. Domnul Leonid Bujor: Vă rog foarte frumos, nominalizaţi actul normativ în baza 150


ANEXE

căruia a fost demolat Conacul Teodosiu din bulevardul Ştefan cel Mare şi anume: hotărârea Guvernului, decizia sau hotărârea consiliului ministerului, ordinul cuiva şi, respectiv, data şi luna când a fost adoptat acest document. Deci, dumneavoastră ştiţi că pentru a demola orice obiectiv este necesar de un document, de o decizie. De aceea, vă rog foarte frumos: data, anul, luna şi denumirea documentului în baza căruia a fost demolat obiectivul. Domnul Artur Cozma: Eu nu cunosc existenţa unui asemenea document, însă când Guvernul a constatat că conacul... Domnul Leonid Bujor: Domnule ministru, Eu nu v-am întrebat: ce a constatat Guvernul? Domnul Marian Lupu: Daţi-i voie să răspundă. Domnul Artur Cozma: Noi am aprobat hotărârea... Domnule Leonid Bujor: Păi, a citit poezii până acum, domnule Preşedinte al Parlamentului. E timpul să răspundă la întrebări concrete. Domnul Marian Lupu: Stimati colegi, Haideţi aşa: întrebare – răspuns, întrebare– răspuns. Eu vă rog. Domnul Leonid Bujor: Încă şi de prost gust poezii. Domnul Marian Lupu: Domnule ministru, Vă rog, răspuns la întrebare. Domnul Artur Cozma: Eu am răspuns, eu nu cunosc existenţa unui asemenea document. Domnul Leonid Bujor: Întrebarea a doua. Domnule ministru, În momentul în care nu există un astfel de document, în baza căror documente sau din ale cui indicaţii a fost demolat acest obiect? Domnul Artur Cozma: Nu cunosc asemenea indicaţii. Domnul Leonid Bujor: De ce v-aţi permis, domnule ministru, atunci să vă prezentaţi în Parlament când nu ştiţi răspunsul la întrebarea de bază. Nu ştiţi cine a dat indicaţie şi nu ştiţi dacă există un act normativ. Domnul Artur Cozma: Dumneavoastră aţi menţionat că noi trebuie să ne ţinem strict de moţiune. În moţiune asemenea întrebări nu există. Domnul Leonid Bujor: Domnule ministru. Domnul Marian Lupu: Stimaţi colegi, Aveţi ceva de spus, eu v-am propus să vă înscrieţi la luări de cuvânt. Toata lumea a tăcut. Domnul Leonid Bujor: Eu nu v-am întrebat de cele 100 milioane de lei pentru avion, care au fost repartizate în Parlament. V-am întrebat concret de acest obiectiv care a fost demolat ilegal. Poate, într-adevăr, există un act normativ sau există indicaţiile directe orale ale cuiva. Poftim, comunicaţi-ne. Noi trebuie să ştim lucrul acesta. Domnul Artur Cozma: Eu nu cunosc asemenea indicaţii. Domnul Leonid Bujor: Nu cunoaşteţi. Vă mulţumesc. Domnul Artur Cozma: Cu plăcere. Domnul Marian Lupu: Microfonul nr.4. Domnul Veaceslav Untilă: Eu am să iau cuvântul, o să-mi expun părerea, dar vreau să vă zic, domnule Cozma, aţi avut o atitudine foarte iresponsabilă, exact aşa cum sună chiar moţiunea. Eu v-am adresat dumneavoastră pe data de 17 martie 2006 o interpelare pe două pagini. Dumneavoastră mi-aţi prezentat răspunsul, să-l vadă şi camerele de luat vederi, pe a treia parte de pagină. Este o chestie obraznică, dacă vreţi. Dar în răspuns mi-aţi scris aşa un alineat: “Toate imaginile digitale ale detaliilor 151


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

arhitecturale ale monumentului au fost transmise direcţiei Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.” Am fost personal la acest muzeu, m-am întâlnit cu direcţia. Nu există nici un element şi nici o imagine acolo. Cine spune minciuni dumneavoastră sau cei de la muzeu? Întrebarea. Domnul Artur Cozma: Eu am să verific acest lucru. Acum nu cunosc exact. Trebuie să verific. Domnul Veaceslav Untilă: Păi, dumneavoastră la a treia întrebare nu cunoaşteţi, domnule. Nu sânteţi profesionalist sau ce se întâmplă? E răspunsul dumneavoastră. Domnul Artur Cozma: Domnule deputat, Dumneavoastră spuneţi că aţi fost la muzeu şi nu există aceste materiale. Eu am să verific acest lucru. Mie mi s-a raportat că există. Domnul Marian Lupu: Continuăm. Domnul Veaceslav Untilă: Aici, în Parlament, când a fost invitat la interpelarea care trebuia să vină tovarăşul sau domnul ministru, care a trimis o doamnă sau s-a ascuns după fusta doamnei, găsiţi în stenogramă, iarăşi explică (din stenogramă): “În urma demolării acestui edificiu, conform legii menţionate [face trimitere la lege], elementele decorative ce prezintă interes istoric şi autentic, a fost decis [nu ştiu de cine] să fie transmise pentru conservare şi păstrare la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.” Unde sânt aceste elemente? Ele prezintă interes. Şi a fost o decizie. Ce decizie? Cine a luat această decizie de transmitere? Şi unde se păstrează acum aceste elemente? Domnul Artur Cozma: Noi păstrăm elemente, fotografii şi alte, eu ştiu, mărturisiri documentale ale monumentelor în muzee, cum ar fi: Muzeul de Artă, Muzeul de Etnografie, Muzeul de Istorie. Inclusiv au fost, probabil, depozitate, din câte eu cunosc, elementele care ţin de Conacul Teodosiu. Domnul Veaceslav Untilă: Domnule ministru, poate, nu m-aţi înţeles. În stenograma Parlamentului este scris: “transmise pentru conservare şi păstrare Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală”, ele nu sânt acolo, domnule ministru. Domnul Artur Cozma: Eu am să verific şi o să vă informez. Domnul Marian Lupu: Bine. Rog să verificăm acest lucru. Domnul Veaceslav Untilă: Nu mai am întrebări. Domnul Marian Lupu: Continuam. Microfonul nr.3. Domnul Vladimir Eremciuc: Спасибо. Господин министр, вы показали нам обширный список исторических памятников, которые были уничтожены, потерялись... Я прошу –спокойно, я пoнимаю, что вас это тревожит... Скажите, есть какие-то решения органов местного публичного управления? То есть: кто принимал решения по их уничтожению, по их сносу, по их ликвидации и т.д.? Если у вас есть такие данные. И второй вопрос. Я знаю, что существует положение – и вы придерживайтесь этого: если речь идёт о каком-то строительстве рядом с историческим памятником или здание представляет историческую ценность и кто-то из жильцов, из собственников этого здания что-то хочет там делать, то обязательно согласует с вашим советом и т.д. А вот моменты, которые вы называли, адрес – Штефан чел Маре 160, вот эти выкрутасы, которые делались через фирмы – ту, другую, – передача, 152


ANEXE

приватизация; очередной хозяин, который приватизировал это здание, с кемто согласовывал, что он будет дальше делать в этом здании? Как он будет его сохранять? Или это просто делалось, чтобы потерять здание и землю? Спасибо. (Rumoare în sală.) Domnul Marian Lupu: Stimaţi deputaţi, Eu vă rog. Domnul Artur Cozma: Суть вопроса заключается в том, что по закону этот памятник по существу не мог быть приватизирован. Несмотря на это он был приватизирован – и памятник, и земля, которая находилась под ним. Более того, я уже сказал, что трагедия момента заключается в том, что этот участок земли находится во владении вообще неизвестного экономического агента с резиденцией за рубежом. И до сих пор, заметьте, этот экономический агент не обратился в соответствующие инстанции с какой-то просьбой или с констатацией, что происходит. Что касается этого списка. Вы понимаете, этот список был недавно составлен, это кропотливая работа, и получается, что в большинстве случаев опять же с согласии местных властей были даны разрешения, а без разрешения невозможно начать реконструкцию или строительство. Были даны разрешения на соответствующие работы. Domnul Marian Lupu: Dragii mei colegi, Eu vă rog, măcar un elementar nivel al nostru al tuturor... Eu vă rog frumos. Domnul Artur Cozma: И если уж радеть за судьбу памятников, то я не понимаю, почему господа не интересуются судьбой вот этих 96 памятников. (Rumoare în sală.) Domnul Marian Lupu: Eu vă rog, calmaţi-vă, stimaţii mei colegi din sală, puţin mai calm. Doamna Cuşnir, Eu vă rog. Continuăm. Microfonul nr.5. Domnul Gheorghe Susarenco: Mulţumesc, domnule Preşedinte. Domnule ministru, Nu trebuie să vă supăraţi, fiindcă dumneavoastră reprezentaţi Guvernul. Prima întrebare. Am sesizat din alocuţiunea dumneavoastră că legea care reglementează problemele în cauză este depăşită. Întradevăr, însă legea este lege şi trebuie executată. Şi Guvernul este responsabil de tot ce suflă în ţara asta, dar nu Preşedintele sau primarul de la Vulcăneşti. Chiar de ceea ce se face la Vulcăneşti tot Guvernul e responsabil, în general, pe ţară. De aceea, o întrebare foarte simplă. Monumentul nu există, dumneavoastră nu cunoaşteţi dacă există vreun document care ar fi permis sau nu. Dar totuşi cunoaşte Ministerul Culturii şi Guvernul cine concret a demolat acest monument? Ce să-i spun să răspundă. Întrebarea e pentru da răspuns. Domnul Artur Cozma: Eu nu cunosc cine a demolat acest monument. Domnul Gheorghe Susarenco: Nu ştiţi cine a demolat. Atunci ca o interpelare. În baza răspunsului domnului ministru, fac o interpelare Procurorului General, Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Ministerului Afacerilor Interne să-mi răspundă cine a demolat monumentul de artă? Fiindcă aceasta cade sub incidenţa Codului penal. Domnul Marian Lupu: Încă întrebări? Domnul Gheorghe Susarenco: A doua întrebare. Dat fiind faptul că domnul ministru, pe bună dreptate, a făcut referinţă nu numai la obiectul acestei sesizări concrete la conacul respectiv, dar a făcut o evaluare şi la starea monumentelor şi 153


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

demolarea lor, cu părere de rău, pe întreg teritoriul municipiului Chişinău, în special, vreau să abordaţi, domnule ministru, şi să răspundeţi: cum apreciaţi dumneavoastră spusele raportului global cu privire la drepturile omului, care a fost dat publicităţii marţi de către Departamentul de Stat SUA şi la compartimentul despre Republica Moldova în ceea ce priveşte capitolul libertăţii academice şi evenimentele culturale se spune: “La 16 octombrie a fost interzisă instalarea bustului scriitorului roman Liviu Rebreanu în Grădina Publică “Ştefan cel Mare”.” Şi, citez din raport: “Autorităţile au refuzat permisiunea de a instala bustul din 2003, caractirizându-l ca pe un simbol al naţionalismului românesc.”? Dacă tot se ruinează, de ce Guvernul nu permite instalarea bustului lui Liviu Rebreanu în Grădina Publică “Ştefan cel Mare”? Vă rog, pentru că aceasta ţine de competenţa autorităţii publice locale, dar de a Guvernului. Domnul Artur Cozma: Vă voi răspunde la întrebare. În primul rând, eu încă nu am făcut cunoştinţă cu acest Raport al Departamentului de Stat al SUA. Domnul Gheorghe Susarenco: Dar despre Liviu Rebreanu aţi auzit şi despre bustul lui? Domnul Artur Cozma: Domnule Susarenco, Eu sânt gata să vă răspund în continuare. Ceea ce ţine de bustul lui Liviu Rebreanu, de 3 sau 4 ani ministerul a fost atacat în permanenţă la acest subiect de mai multe organizaţii neguvernamentale, mişcări ş.a.m.d. Până la urmă, s-a convocat şedinţa Consiliului pentru monumente în cadrul Muzeului de Arte al Republicii Moldova. La această şedinţă a fost invitat preşedintele Uniunii Scriitorilor şi vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor şi am discutat profesionalist calitatea artistică şi valoarea artistică a acestui bust. În urma unei votări deschise, s-a luat decizia că valoarea artistică şi calitatea acelui bust sânt sub orice critică. Şi ţinând cont de faptul că pe Aleea Clasicilor, care la fel este introdusă în Registrul monumentelor ca monument important naţional, nu poate fi instalat un asemenea bust. Domnul Cimpoi poate să vă confirme acest fapt. Vă mulţumesc. Domnul Marian Lupu: Bine. Microfonul nr.4. Domnul Anatolie Onceanu: Mulţumesc. Domnule ministru, Părerea dumneavoastră şi a Guvernului pe care îl reprezentaţi, totuşi în cazul demolării Conacului Teodosiu s-a încălcat sau nu legislaţia? Da sau nu? Domnul Artur Cozma: De altfel, ca şi în cazul acestei liste despre care v-am spus, când autorităţile locale... Domnul Anatolie Onceanu: Eu vă întreb: s-a încălcat sau nu legislaţia? Domnul Artur Cozma: ...în virtutea obligaţiilor care le revin, nu şi-au executat atribuţiile legale. Domnul Anatolie Onceanu: Domnule ministru, în cazul Conacului Teodeosiu s-a încălcat sau nu legislaţia? Da sau nu? Domnul Marian Lupu: Calm, stimaţi colegi. Domnul ministru nu are un răspuns. Domnul Anatolie Onceanu: Răspundeţi, vă rog. Dumneavoastră sânteţi ministrul culturii şi turismului şi trebuie să protejaţi monumentele. Domnul Artur Cozma: Exact. Aşa şi facem. Domnul Anatolie Onceanu: Dar dumneavoastră sânteţi, în cazul de faţă, un ministru al demolării culturii, al anticulturii. Vedeţi că nu vrea să răspundă, vedeţi. Domnul Artur Cozma: Monumentele care au fost restaurate în ultimii ani în 154


ANEXE

Republica Moldova. Domnul Anatolie Onceanu: Lăsaţi. Acum vorbim de Conacul Teodeosiu, domnule ministru. Domnul Marian Lupu: Stimaţii mei colegi. Domnul Artur Cozma: Monumentele care au fost restaurate în Republica Moldova în ultimii ani. Domnul Anatolie Onceanu: De Conacul Teodosiu vorbim, domnule ministru Cozma. Altă întrebare. Domnule ministru, această clădire a fost demolată într-o noapte, nu ştiţi de cine. Evident că acest agent economic nu-i atât de influent ca din capul lui să-l dee jos, cineva trebuia să-i dea indicaţii, indicaţii evident nelegitime. Domnul Artur Cozma: Vă referiţi la proprietar? Domnul Anatolie Onceanu: Cine i-a dat indicaţii acestui proprietar? Domnul Artur Cozma: Proprietarului? Domnul Anatolie Onceanu: Da, da. Domnul Artur Cozma: Care este în Franţa şi nu este cunoscut. Domnul Anatolie Onceanu: Se ştie. Fiţi serios. Domnul Artur Cozma: Se ştie cine? Domnul Anatolie Onceanu: Fiţi atent. Domnul Artur Cozma: Dumneavoastră cunoaşteţi proprietarul? Domnul Marian Lupu: Stimaţi colegi, în ordinea discuţiei, vă rog. Întrebare, vă rog. Domnul Anatolie Onceanu: Părerea dumneavoastră şi a Guvernului pe care îl reprezentaţi. În cazul de faţă Procuratura urma să se autosesizeze, ca să găsească acea persoană care a dat indicaţii să se demoleze Conacul Teodosiu? Da sau nu? Domnule ministru, e clar: nu aveţi răspuns. Ultima întrebare. Eu nu cred că dumneavoastră, ca ministru, nu ştiţi cine a dat indicaţia... Să vă spun eu? Că tot târgul ştie, numai dumneavoastră ca ministru care apără monumentele nu ştiţi. Deci, uitaţivă logica, o cladire de valoare, arhitector Bernardazzi, în inima Chişinăului, în coasta Preşedinţiei... Domnul Artur Cozma: 100 de clădiri sânt aici. 100 de clădiri demolate din neatenţia primariei. Domnul Anatolie Onceanu: Fiţi atent ce vă spun eu, domnule ministru. Când vă întreb, nu scoateţi un cuvânt, ca un partizan. Domnul Marian Lupu: Stimaţii mei colegi. Domnul Artur Cozma: 100 de clădiri. Domnul Anatolie Onceanu: Dar eu vă întreb de Conacul Teodeosiu. Domnul Artur Cozma: 100 de clădiri sânt demolate. Domnul Marian Lupu: Dragii mei colegi. Eu vă rog, domnule Onceanu, o clipă. Noi nu avem alte metode decât strigăte isterice în sală sau cum e? Nu sântem în capacitatea să discutăm? Bine, tensionat, înţeleg, dar oricum sânt nişte limite, nu? Vă rog. Domnul Anatolie Onceanu: Domnule ministru, Fiţi atent. Domnul Marian Lupu: Domnule Onceanu, Haideţi mai compact. Domnul Anatolie Onceanu: Păi, vreau să spun şi nu-mi daţi voie. Nu-mi dă voie dumnealui, uite, nu vrea să-i dau întrebare, nu. Domnul Marian Lupu: Vă rog, întrebarea. Domnul Anatolie Onceanu: Această clădire de aşa valoare, în centrul Chişinăului, 155


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

în coasta Preşedinţiei, se demolează într-o noapte. Toţi tac ca partizanii câţiva ani, nimănui nu-i sare scăfârlia pentru treaba aceasta. Oare... Deci, Conacul Teodosiu a fost demolat la indicaţia sau cu permisiunea directă a Preşedintelui Voronin. Aşa sau nu? (Rumoare în sală.) Aşa sau nu? Domnul Artur Cozma: Eu v-am răspuns că nu cunosc asemenea fapt. Domnul Anatolie Onceanu: Domnule ministru, Nu o să primiţi o medalie de vitejie pentru faptul că v-a chinuit opoziţia şi n-aţi suflat o vorbă. Tot o să rămâneţi în istoria Republicii Moldova ca un ministru al culturii incult, docil şi slab. Domnul Marian Lupu: Bine. Microfonul nr.3. Doamna Elena Bodnarenco: Спасибо, господин Председатель. Я, в отличие от авторов декларации, не могу назвать отношение Правительства к памятникам безответственным. На примере района Сорока, где на протяжении последних 7 лет очень большую поддержку получили как памятники исторические (имею в виду школу даскалов в селе Рудь, памятник Струве, также селе Рудь), так и современные памятники – «Свеча благодарения», которая была построена по инициативе Иона Друцэ в память неизвестного автора баллады «Миорица». Удивление вызывает то, что не обращается по вопросу исчезновения памятника хозяин этого здания. А от его имени выступает «Молдова Hоастрэ», возможно, являясь официальным представителем. У меня, господин министр, есть предложение от имени фракции коммунистов направить запрос в прокуратуру по всем тем объектам, которые находятся у вас в списке, около 100 объектов. И есть вопрос с учетом также безответственного отношения органов местного публичного управления Сорок к «Свече благодарения», которая была построена под патронатом именно Парламента Республики Молдова: предусматривает ли Правительство выделение каких-то дополнительных средств на содержание этого памятника? Domnul Marian Lupu: Bine. Microfonul nr.5. Domnul Valeriu Cosarciuc: Mulţumesc, domnule Preşedinte. Domnule ministru, eu o să revin la tema moţiunii simple privind atitudinea iresponsabilă a Guvernului faţă de monumentele ocrotite de către stat şi la Legea cu privire la ocrotirea monumentelor, articolul 23: “Restaurarea prin reparaţii şi lucrări adecvate de conservare prevede mai întâi măsurile ce ar stăvili avarierea şi ruinarea...” Articolul 23 alineatul (3). Articolul 25 alineatul (2): “Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sânt obligate să preântâmpine deteriorarea monumentelor, asigurând efectuarea imediată a lucrărilor de conservare şi restaurare”. O secundă. Articolul 30: “Organele de Stat pentru ocrotirea monumentelor sânt obligate să cerceteze sistematic starea în care se află monumentele în scopul de a elabora programe ştiinţific întemeiate de restaurare...” Întrebarea mea este următoarea, în contextul moţiunii, Dumneavoastră sânteţi ministru şi ministerul în cauză este responsabil şi are competenţa de a îndeplini această lege. Articolul 23 alineatul (3), articolul 25 alineatul (2), articolul 30 prevede expres ca ministerul trebuie să intervină atunci când monumentele se deteriorează. Ministerul trebuie să intervină atunci când monumentele trebuie să fie restaurate sau conservate. Vreau să vă întreb, domnule ministru: de câte ori dumneavoastră 156


ANEXE

sau ministerul dumneavoastăa a făcut o analiză a situaţiei monumentului în cauză, monumentul “Conacul Teodosiu”? Aţi făcut aceste investigaţii, conform articolului 30, prin care aţi luat decizii la Colegiul ministerului că acest monument istoric să fie restabilit, să fie conservat ş.a.m.d.? Vreau să vă întreb dacă aveţi aceste decizii ale ministerului, conform articolului 30 şi articolului 23 alineatul (3) şi conform articolului 25 alineatul (2). Aceasta prevede legea. Şi vă rog nu spuneţi poveşti, aici sânt lucruri concrete. Domnul Artur Cozma: Stimate domnule Cosarciuc, În Registrul monumentelor, aprobat de Parlamentul Republicii Moldova ca supliment la Legea privind ocrotirea monumentelor din 1993, sânt introduse circa 5400 de monumente. Vă daţi seama că este imposibil ca Ministerul Culturii şi Turismului la şedinţele ordinare sau la şedintele Consiliului consultativ, sau şedinţele comisiilor pentru monumente să examineze cauza acestor 5400 de monumente. Noi ţinem la control cele mai reprezentative monumente de pe teritoriul Moldovei. Şi eu la începutul prezentării mele m-am referit la acestea. Eu pot să repet încă o dată: sânt casele-muzeu “Donici”, “Stamati”, “Stere”, Conacul din satul Dolna, biserica... Domnul Valeriu Cosarciuc: Domnule ministru, Dumneavoastră nu repetaţi ceea ce aţi spus. Domnul Artur Cozma: O clipă, complexele “Curchi”, “Căpriana”, “Manuc Bei”, “Serghei Lazo”... Domnul Valeriu Cosarciuc: Domnule ministru. Domnul Artur Cozma: ...Casa-muzeu “Mateevici” din Zaim sânt foarte reprezentative. Şi anume ele sânt în pericol de dispariţie şi anume guvernarea actuală le-a restaurat şi le-a repus în valoare. Nici o guvernare precedentă nu s-a ocupat de aceste probleme. Ei doar... Domnul Valeriu Cosarciuc: S-au ocupat mai mult decât voi. Domnul Artur Cozma: Ei doar au demolat şi au privatizat. (Rumoare în sală.) Doar au distrus. Domnul Marian Lupu: Mai calm. Domnul Valeriu Cosarciuc: Domnule Preşedinte al Parlamentului, Aici avem un reprezentant-oglindă al guvernării actuale care, în principiu, stând la tribuna centrală, încalcă legea. Fiindcă articolul 11 din Legea privind ocrotirea monumentelor prevede că de competenţa Parlamentului ţine politica de stat în domeniul evidenţei, studierii, punerii în valoare, salvării, protejării, conservării şi instaurării monumentelor. Scrie foarte clar. Şi orişice, de pildă, mişcare a unui monument istoric de artă nu poate fi luată întâmplător sau discret. Şi atunci când l-am întrebat pe domnul ministru cum ministerul sau el, ca ministru, îndeplineşte prevederile articolului 30 din lege, care prevede foarte clar că organele de stat în domeniul ocrotirii monumentelor sânt responsabile de evaluarea şi de conservarea monumentelor, el începe iar să spună că ceva au făcut în cazul dat. Şi încă o întrebare, domnule ministru. Domnul Marian Lupu: Da, vă rog. Domnul Valeriu Cosarciuc: Fiindcă văd că aşa cum este Guvernul, aşa este şi ministrul. La articolul 56: “Responsabil în caz de nimicire, pierdere, vânzare fără avizare, tărăgănare a lucrărilor de salvare, protejare, conservare şi restaurare a monumentelor este Ministerul Culturii şi Turismului...” Adică în orice caz... 157


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Domnul Artur Cozma: “sau deţinătorul”. Citiţi mai departe, vă rog, legea: “deţinătorul acestuia”. Domnul Valeriu Cosarciuc: Staţi un pic. Domnul Artur Cozma: Stau. Domnul Valeriu Cosarciuc: Eu citesc până la capăt: “Responsabil în caz de nimicire, pierdere, vânzare fără avizare, tărăgănare a lucrărilor de salvare, protejare, conservare şi restaurare a monumentelor este Ministerul Culturii şi Turismului, precum şi deţinătorii...” Domnul Artur Cozma: Păi, şi dumneavoastră vreţi. Domnul Valeriu Cosarciuc: “...în caz”, domnilor comunişti, măcar înţelegeţi legea cum este scrisă. Domnul Marian Lupu: Stimaţii mei colegi. Domnul Valeriu Cosarciuc: “deţinătorii în cazul când monumentul este privat”, oamenilor. Domnul Marian Lupu: Mai pe scurt, aşa. Domnul Valeriu Cosarciuc: Domnule Preşedinte. Domnul Marian Lupu: Eu vă rog un pic de linişte. Eu acuşi vă trimit pe toţi la masă. Domnul Valeriu Cosarciuc: Nu, dumneavoastră nu puteţi să ne trimiteţi la masă. Domnul Marian Lupu: Pe toţi la masă pentru o oră şi jumătate şi pe urmă discutăm. Sau discutăm normal, civilizat. Şi eu nu fac referinţă la partea de conţinut, fiecare este în drept să atragă atenţia, într-adevar, la conţinutul care îl interesează. Eu atrag atenţie asupra formei discuţiei. Eu vă rog foarte mult. Haideţi să menţinem măcar un standard. Reacţii sânt de peste tot. Eu vă rog, doamnă... Domnul Valeriu Cosarciuc: Domnule ministru. Domnul Marian Lupu: Eu vă rog, continuăm întrebarea. Domnul Valeriu Cosarciuc: Domnule Preşedinte, Totuşi eu insist asupra articolului 55 din Legea privind ocrotirea monumentelor şi atrag atenţia celor din fracţiunea majoritară comunistă: “Responsabil în caz de nimicire, pierdere, vânzare fără avizare, tărăgănare a lucrărilor de salvare, protejare, conservare şi restaurare a monumentelor este Ministerul Culturii şi Turismului, precum şi deţinătorii, în cazul monumentelor private.” Deţinătorii. Eu vreau să vă întreb: domnule ministru, articolul 55 este o norma imperativă sau nu este o normă imperativă? Domnul Artur Cozma: Este. Este, la fel ca şi articolul 13, unde se spune că răspunderea pentru protecţia monumentelor care nu au fost transmise în posesiune de folosinţă ori pentru păstrarea instituţiilor specializate revine, conform legii, organelor publice locale... Domnul Valeriu Cosarciuc: Acest monument despre care noi vorbim, Conacul Teodosiu, este inclus în Registrul monumentelor protejate de stat. Domnul Artur Cozma: Da, de importanţă... Domnul Valeriu Cosarciuc: Şi cade sub incidenţa sau sub responsabilitatea Ministerului Culturii şi Turismului. Atunci când v-am întrebat de articolul 55 dacă este o nota imperativă sau nu, este o norma imperativă şi, în orice caz, pentru orice obiect care a fost distrus responsabil este Ministerul Culturii şi Turismului, în primul rând. 158


ANEXE

Fiindcă o norma imperativă a legii, domnule Preşedinte al Parlamentului... Domnul Marian Lupu: Eu vă rog, haideţi fără lecţii prezidiului, chiar vă rog din tot sufletul. Domnul Valeriu Cosarciuc: Dar nu vă fac lecţii, că dumneavoastră nu aveţi nevoie mare de lecţii. Domnul Marian Lupu: Dar ce faceţi dumneavoastră acum ce este? (Rumoare în sală.) Eu cum să tratez treaba aceasta? Păi, întrebări – răspunsuri, aşa? Domnul Valeriu Cosarciuc: Nu, dacă el nu poate răspunde la o întrebare simplă. Domnul Marian Lupu: Pai, aceasta ce înseamnă că trebuie să începem cu lecţiile? Întrebarea este, va rog adresaţi-i întrebări. Domnul Valeriu Cosarciuc: Eu vreau să întreb încă o dată. Domnul Marian Lupu: Eu vă limitez sau ce fac? Domnul Artur Cozma: Care-i întrebarea dumneavoastră? Domnul Valeriu Cosarciuc: Articolul 55 din Legea privind ocrotirea monumentelor... Domnul Marian Lupu: Domnule Cosarciuc, A treia oară. Domnul Valeriu Cosarciuc: ...este o normă imperativă sau... Domnul Marian Lupu: Aşa, haideţi. Domnul Artur Cozma: Este ca şi articolul 13. Domnul Marian Lupu: Bine. Haideţi aşa. Eu vă spun că este normă imperativă. Domnul Valeriu Cosarciuc: Domnule Cozma, Sânteţi o oglindă perfectă a guvernării actuale comuniste. Domnul Marian Lupu: Bine. Microfonul nr.4. Doamna Valentina Cuşnir: Mulţumesc. Stimate domnule ministru. Domnul Marian Lupu: Un pic, eu vă rog. Doamna Valentina Cuşnir: Eu vreau să mă refer de asemenea la lege, eu o respect şi sânt foarte drastică faţă de cei care n-o respectă. Legea privind ocrotirea monumentelor la care s-au referit şi colegii mei, inclusiv articolul 55, dar şi articolul 53 care prevede că persoanele fizice şi juridice care au pricinuit daune unui monument sau zonei de protecţie a lui, îl vor readuce pe el în starea iniţială şi zona lui de protecţie. Persoanele cu funcţii de răspundere şi alţi lucrători din a căror vină persoanele juridice au suportat cheltuieli legate de acoperirea pagubelor menţionate poartă răspundere materială în modul stabilit de lege. Conform acestui articol, sântem la un fapt împlinit din anul 2005 din august, când Parlamentul plecase în vacanţă. Şi nu aţi avut cui cere voie să faceţi acel lucru. Din august 2005 şi până în prezent ce aţi făcut dumneavoastră, ministrul culturii şi turismului, Ministerul Culturii şi Turismului şi Guvernul în întregime pentru a respecta acest articol 53 din lege? Adică s-a deteriorat, cine şi cum, el trebuie restabilit la loc de acel care a făcut acest lucru. Ce a făcut Guvernul? Domnul Artur Cozma: Stimată doamnă, În primul rând, Guvernul a adoptat un proiect de lege privind excluderea acestui monument din Registrul monumentelor... Doamna Valentina Cuşnir: Ştiu, ştiu, domnule ministru, aceasta vroiam să vă întreb. Domnul Artur Cozma: ...deoarece... 159


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Domnul Marian Lupu: Stimaţi colegi. Domnul Artur Cozma: ...conform legislaţiei în vigoare... Doamna Valentina Cuşnir: Staţi că ajungem unde trebuie. Domnul Artur Cozma: ...organul central de specialitate este în stare să iniţieze procedura de punere în lista a unor monumente şi de scoatere din listă a altor monumente. La fel, apare acest moment în lege. Domnul Marian Lupu: Mergem mai departe. Domnul Artur Cozma: Cu părere de rău, legea nu a fost adoptată. Domnul Marian Lupu: Bine, continuăm. Domnul Artur Cozma: Însă, stimată doamnă. Doamna Valentina Cuşnir: Acest proiect, domnule ministru, era până la demolare sau după? Domnul Artur Cozma: Stimată doamnă, Până la demolare. De fapt, demolarea s-a produs nu în 2005, demolarea a început în 1999 când, v-am spus, acest monument a fost ilegal privatizat. Terenul a fost ilegal privatizat. S-a vândut şi s-a revândut. Doamna Valentina Cuşnir: Nu vreau istoria patlagelelor, cum zice Voronin. Domnul Artur Cozma: Nu, nu. Doamna Valentina Cuşnir: Răspundeţi-mi concret la întrebare. Domnul Artur Cozma: În fond, demolarea s-a început, încă o dată mai repet, în 1999, când s-au început toate fărădelegile respective, care, până la urmă, au dus la demolarea monumentului. Şi sântem toţi responsabili, toţi, de starea lucrurilor în care se află monumentele. Domnul Marian Lupu: Bine, continuăm. Doamna Valentina Cuşnir: Domnule ministru, Odată ce dumneavoastră afirmaţi că aţi venit cu un proiect de lege în Parlament, înseamnă că dumneavoastră ştiţi despre demolarea Conacului Teodosiu, aţi aflat atunci îndată. Domnul Artur Cozma: E normal. Fără doar şi poate. Doamna Valentina Cuşnir: Ce a urmat după aceasta şi de ce nu respectaţi articolul 53, ca să restabiliţi la loc monumentul. Cum la scos? Prin lege se scoate din registru. (Rumoare în sală.) Domnul Marian Lupu: Alte întrebări? Doamna Valentina Cuşnir: Eu cred că dumneavoastră nu trebuie să vă revoltaţi ca noi, deputaţii, ne-am adresat la Procuratura Generală, fiindcă au trecut atâţia ani şi... Domnul Artur Cozma: Eu v-am explicat de când s-a început demolarea Conacului Teodosiu, din 1999. Doamna Valentina Cuşnir: Nu, eu v-am întrebat de ce nu respectaţi legea şi atât. Domnul Marian Lupu: Bine. Microfonul nr.5 Domnul Ion Guţu: Mulţumesc, domnule Preşedinte. Vă rog, stimaţi colegi, atenţie. S-a produs o cotitură, domnul ministru a recunoscut, a fost exclus monumentul din lista respectivă. Domnule ministru, Eu cred că aţi încercat să faceţi o mică trecere în istorie. Vreau să adaug nişte momente, ca să stiţi, să nu duceţi în eroare publicul, că privatizarea a fost făcută conform legislaţiei. A fost făcută conform legislaţiei şi aceasta este problema rezolvată deja de mulţi ani. Al doilea moment. Eu am fost, stimaţi colegi, un martor şi un participant la 160


ANEXE

un eveniment foarte important în legătură cu această clădire când a fost dată în exploatare, clădirea Consiliului colhozurilor, actuala clădire a Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare. Mie, fiind preşedintele Comitetului executiv municipal Chişinau, mi-a sunat personal domnul Grosu, tovarăşul Grosu pe atunci, Primul secretar al Comitetului Central al Partidului, şi eu eram sigur că el a coordonat problema şi cu tovarăşul Smirnov, şi a dat ordin ca această clădire care a rămas în faţă, eu ştiu, clădirii mari, noi, frumoase a Consiliului colhozurilor să fie demolată. Eu am convocat consiliul municipal care se ocupa cu politica în domeniul respectiv. Unanim s-a votat. Categoric, am fost împuternicit categoric să supun poziţia Consiliului municipal. Deci, domnul, tovarăşul Grosu a insistat de câteva ori şi eu vreau să vă spun că eram mândru de faptul că am convins şi clădirea a fost păstrată până în ultimul moment. De aceea, domnule ministru, noi înţelegem rolul dumneavoastră astăzi, nu prea plăcut, de ţap ispăşitor. Aşa e rolul unui ministru. Deci, trebuie să recunoaşteţi, măcar pentru dumneavoastră, că a fost încălcată flagrant legislaţia şi, cu regret, cu participarea nemijlocită a conducerii ţării. O întrebare. Care este soarta fostelor clădiri ale facultăţii de zootehnie şi veterinărie, strada Şciusev, perimetrul străzilor Maria Cibotari şi Sfatul Ţării, care sânt amplasate în centrul oraşului Chişinău şi pentru a căror privatizare de teren a fost creată şi o comisie în frunte cu domnul Gumionîi şi a fost anunţat şi un concurs şi noi ştim că de acum era cine trebuia ca să acapareze acest lot. Care-i soarta acestui monument istoric de mai mult de 100 de ani? Sânteţi la curent sau nu? Domnul Artur Cozma: Da, fără doar şi poate. În primul rând, eu vreau totuşi să nu fiu de acord cu dumneavoastră că Conacul Teodosiu a fost privatizat legal, deoarece în Legea privind ocrotirea monumentelor nu este această normă, însă în Legea cu privire la cultură scrie negru pe alb: privatizarea monumentelor care fac parte din patrimoniul cultural naţional este interzisă. Interzisă. Domnul Ion Guţu: Domnule ministru, Eu vă rog. (Rumoare în sală.) Domnul Artur Cozma: Domnule Guţu, Eu v-am răspuns, eu v-am răspuns la întrebarea dumneavoastră. Domnul Ion Gutu: Nu continuaţi, dumneavoastră duceţi în eroare Parlamentul că lista obiectelor care trebuiau să fie privatizate a fost aprobată de către Parlament. Parlamentul a aprobat lista. A fost privatizat obiectul, au fost multiple judecăţi şi nu a putut nimeni să anuleze, fiindcă a fost făcut şi efectuat conform legislaţiei. Scoateţi problema aceasta. Domnul Marian Lupu: Haideţi să... Domnul Artur Cozma: Problema rămâne. Ceea ce ţine de complexul de clădiri, ele au fost transmise la balanţa Agenţiei Sportului şi acolo, în scurt timp, va fi construită o şcoală de şah. Domnul Ion Guţu: Aţi auzit, stimaţi colegi. Domnul Marian Lupu: Stimaţi colegi, bine. Domnul Artur Cozma: Eu nu ştiu ce trezeşte asemenea râsete. Domnul Marian Lupu: Eu propun un lucru, fiindcă discutam foarte mult, întradevăr, şi avem o incertitudine ca legal sau nelegal, da sau nu, haideţi să solicităm să vină cineva la Ora Guvernului imediat după examinarea moţiunii, să solicitam să facă o investigaţie pe acest caz concret ca să avem un răspuns la întrebare, că-i da sau ba, fiindcă noi nu ştim, sânt poziţii diferite în sală. Continuăm. 161


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Microfonul nr.2. Domnul Vadim Mişîn: Спасибо. Уважаемые коллеги, я бы хотел, очень коротко, два момента, в том числе и с той точки зрения, что у нас на трибуне министр культуры. Во-первых, для меня несколько странно, когда наши уважаемые коллеги слышат только то, что они хотят слышать, и в упор не слышат то, что реально им говорят, но они слышать не хотят. Если мы уж пригласили министра и он стоит перед нами на трибуне, то давайте... Уважаемая госпожа Павличенко, вы их читаете все годы, и вам никто ничего не говорит. Или вы пытаетесь сделать вид, что вам никто ничего не говорит. Domnul Marian Lupu: Stimaţii mei colegi. Domnul Vadim Mişîn: Значит, я задаю вопрос... Domnul Marian Lupu: Вадим Николаевич, одну секунду. Eu cu mult calm şi chiar şi cu mult interes am ascultat o istorie de la Semion Cuzimici Grosu încoace. Normal. Şi dumneavoastră aţi ascultat, şi ceilalţi. Dar de unde ştiţi care va fi chestia? Haideţi, stimaţi colegi, eu vă rog. Domnul Vadim Mişîn: Ну, лекция про Гроссу всех устроила, все правильно. Хотя министр, который стоит на трибуне, в эти годы, о которых нам сейчас про Гроссу рассказывали,еще в школу ходил. А мы его здесь поставили и говорим, что он плохой. Это нормально. Уважаемые коллеги, уважаемые господа, вопрос, который задан в этом документе, имеет две плоскости – юридическую и духовную, моральную. Если мы рассматриваем с точки зрения юридической, тогда мы вообще сегодня не о том говорим. Тогда задайте вопрос прокурорам, и пусть прокуроры разбираются, при чем тут министр культуры? Если мы говорим о духовной стороне, почему мы с таким воплем воспринимаем Курки? Почему мы с таким криком воспринимаем Каприяны? Где духовное возрождается, где на века строятся монументы, которые будут служить молдавскому народу. Отчего это не воспринимается? А почему не воспринимается список, который министр показывает? В котором по неизвестно чьей команде разрушенные и уничтоженные памятники в Молдавии. Потому что кому-то это не нравится. Если мы уж эти слушания проводим,давайте проводить их, по крайней мере, корректно, а не пытаться здесь министра поставить в роли мальчика для битья. Поверьте, что это не совсем корректно. Domnul Marian Lupu: Microfonul nr.4. Domnul Vladimir Filat: Vă mulţumesc, domnule Preşedinte. Eu pe când domnul Grosu dădea indicaţii eram la grădiniţă, aşa că cu siguranţă afirmaţiile care le voi face şi constatările nu au legătură cu acel trecut glorios. Însă, domnule Mişin, stimaţi colegi, poziţia în care este la ora actuală ministru este datorată numai şi numai prestaţiei pe care o are el în Parlament. În primul rând, dacă noi vorbim de moralitate şi vorbim de corectitudine, în plenul Parlamentului se vine şi se prezintă răspuns la întrebările adresate. Acum încercarea de a specula (şi este vorba de o speculaţie şi manipulare) cu lista de o suta de obiecte ş.a.m.d., nu face obiectul moţiunii. Acum Parlamentul verifică activitatea, exercită funcţia de control a activităţii Guvernului. Moţiunea simplă face parte din instrumentarul de care dispune deputatul pentru a exercita funcţia de control. Şi în momentul în care sîntem trimişi la Procuror să aflăm este 162


ANEXE

legal nu legal, nu prea este corect, fiindcă Ministerul Culturii şi Turismului şi însuşi ministrul au funcţii clare care reies din legislaţia în vigoare. Şi, dacă 100, 101, 200 de obiecte au fost distruse ş.a.m.d., numai în sarcina ministerului şi a ministerului este de a lua atitudine faţă de situaţia respectivă. Iar în cazul obiectului cu pricina întrebarea este una foarte simplă: care a fost acţiunea ministrului şi a ministerului, ca consecinţă a distrugerii obiectului respectiv? Aceasta este întrebarea. Eu aş fi vrut să aud informaţii sau zero, pentru că, în mod normal, acţiunea ar fi trebuit să fie cel puţin cu o sesizare pe adresa Procuraturii Generale, pentru a lua măsurile respective ş.a.m.d. Aceasta este problema. Mai departe. Domnule ministru, eu vă rog foarte mult, faptul că un obiect care are valoare istorică este în proprietate sau acest obiect este proprietate privată nu înseamnă că ministerul, prin instrumentarul care îi stă la dispoziţie şi prin instituţiile pe care le are în subordinea sa, nu urmează să vegheze respectarea normelor absolut necesare pentru supravegherea acestui monument arhitectural. Aşa că, stimaţi colegi, eu sânt de acord că noi am deplasat foarte mult discuţia de la obiectul moţiunii, am ajuns deja să discutăm despre efectul guvernărilor anterioare, să dăm calificativele guvernării actuale ş.a.m.d. Este greşit, sânt de acord. Însă responsabilitatea oricum urmează a fi şi asumată pe alocuri, nu plasată. Iar vizavi de afirmaţiile care sânt şi aici, domnule ministru, este întrebarea directă, întrebare pe care dumneavoastră încercaţi s-o plasaţi, o problemă care încercaţi s-o plasaţi aşa foarte elegant, ca şi responsabilitate, de pe umerii administraţiei publice centrale pe umerii administraţiei publice locale. Eu o găsesc, în primul rând, cel puţin una lipsită de, haideţi să spunem, de respect faţă de prevederea legală şi, în al doilea rând, care nu are şi efect. Exact cum a procedat şi colegul. Acuma întrebarea: de ce încercaţi în permanenţă să transmiteţi responsabilităţile, dar nu şi să vi le asumaţi? Trebuie. Domnul Artur Cozma: Eu nu transmit responsabilităţile, eu îmi asum responsabilităţile. Apropo, ca şi guvernarea, care îşi asumă toată responsabilitatea pentru guvernarea pe care acum o exercită. Şi nimeni nu se eschivează de la responsabilitate. Sânt probleme, eu încă o dată repet, sânt probleme de care sânt responsabili toţi, de la mic la mare. Aceasta este una din aceste probleme. Domnul Marian Lupu: Continuăm. Microfonul nr. 5. Domnul Anatol Ţăranu: Stimate domnule ministru, Eu nu prea înţeleg de ce dumneavoastră puţin vă simţiţi oarecum la tribună, doar nu dumneavoastră aţi demolat acest monument. Şi nu aveţi responsabilitate personală pentru chestia aceasta, în sensul că nu aţi dat ordinul. Cineva a menţionat în această sală că, de fapt, demolarea acestui conac a fost un act banditesc. Sarcina noastră este să înţelegem cine a comis acest act şi cine-i banditul principal. Uneori mi se creează impresia că comportamentul dumneavoastră de la tribuna centrală este o încercare de a acoperi acest act banditesc şi de al ascunde pe acela care, de fapt, a dat indicaţia principală. Nu cred că aceasta face cinste unui ministru. Acum o să fie şi întrebarea, chiar două. Acuma două întrebări. Apropo, vreau să vă spun că cel puţin moţiunea aceasta şi-a atins scopul în ceea ce priveşte aceasta lista de 100 şi ceva de obiecte pe care dumneavoastră ni le-aţi prezentat şi noi toţi acum am înţeles că situaţia este cam dezastruoasă în acest domeniu. Da, a fost, inclusiv conacul respectiv. Acum, domnule ministru, spuneţimi, dumneavoastră chiar credeţi ca încălcările şi nişte crime comise în trecut justifică 163


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

o încălcare sau o crimă care a fost comisă acum, actual? Atunci când ne-aţi adus această lista, de fapt, aţi încercat să ne demonstraţi că vina o poartă toţi. Dar eu am întrebat un lucru foarte concret. Este conacul Teodosiu. Ce s-a întâmplat cu el? Dumneavoastră credeţi că o sută de monumente care au fost demolate sau, într-un fel, a fost periclitat statutul lor de monument istoric justifică faptul că a fost demolat conacul? Vă mulţumesc, domnule ministru, e un răspuns bun. Şi acum al doilea răspuns. În continuarea logicii care a fost propusă de domnul Cosarciuc. Există legi. Dacă dumneavoastră sânteţi un ministru, un reprezentant al Guvernului care funcţionează în cadrul unui stat de drept, unicul Dumnezeu la care vă rugaţi este legea. Mai mult nimic. În conformitate cu legea pe care a prezentat-o atât de exhaustiv domnul Cosarciuc, Ministerul Culturii şi Turismului este instituţia principală din Republica Moldova responsabilă pentru protecţia monumentelor, cu atât mai mult a monumentelor de talie naţională, cum a fost conacul respectiv. Întrebarea mea este foarte simplă: dumneavoastră personal, în calitate de ministru, în momentul când aţi aflat că conacul a fost demolat, care au fost acţiunile dumneavoastră personale în acest moment? Şi ce aţi făcut ca ministru, care sânteţi responsabil pentru protecţia monumentelor? Vă rog, domnule ministru. Domnul Artur Cozma: Eu, ca ministru, am contribuit la repunerea în valoare a altor monumente care fac parte din patrimoniul cultural naţional şi am lucrat zi şi noapte la restaurarea acelor obiective la care m-am referit. Domnul Marian Lupu: Bine. Continuăm. Domnul Anatol Ţăranu: Domnule ministru, Este un răspuns pe care trebuie să-l primim, nu avem încotro. Domnule ministru, Cândva, în momentul când dumneavoastră aţi devenit înalt demnitar de stat, cineva din reprezentanţii notorii ai intelectualităţii noastre s-a exprimat cam în felul urmator: “Eu nu am temeri la capitolul cultura Moldovei, eu mă tem de cultura ministrului”. Domnule ministru, Eu cred că dumneavoastră, prin acţiunile dumneavoastră, ar trebui să demonstraţi că această replică nu are justificare şi nu are o bază reală. Vă spun că, după toate probabilităţile, luarea dumneavoastră de cuvânt astăzi în Parlament nu cred că se înscrie în activul dumneavoastră. Păcat. Vă mulţumesc. Domnul Artur Cozma: Aceasta-i părerea dumneavoastră. Domnul Marian Lupu: Alte întrebări? Aşa, ultima întrebare, microfonul nr.5, după care trecem la luările de cuvânt. Doamna Vitalia Pavlicenco: Eu sper să vă ţineţi nervii ca să încheiem runda de întrebări şi răspunsuri în mod liniştit. Domnule ministru, Eu am făcut acum doi ani o interpelare legată de Curchi, în legătură cu faptul cine a demolat, să vină să-mi spună istoria, aşa ca să audă toata lumea şi cei care ne urmăresc. Ştiu că problema după aceasta a trezit mare interes şi din partea unor misiuni diplomatice, chiar mi-au solicitat interpelarea şi răspunsurile. Şi atunci doamna care a reprezentat ministerul s-a temut foarte mult să spuna că, de fapt, ca să zic aşa, Mănăstirea Curchi care este acum, care a fost transformată de comunişti în spital pentru bolnavii psihici, a fost un monument distrus de comunişti. Aşa că eu, pur şi simplu, v-aş sfătui să nu defilaţi atât de mult cu acest lucru. Dar, daca vreţi s-o faceţi, s-o faceţi în mod echitabil, să spuneţi: noi am distrus, noi încercăm să facem. Acesta este un lucru. Al doilea. Sânt absolut de acord cu cei care au vorbit înaintea mea şi aceasta 164


ANEXE

vroiam şi eu să vă spun. Dumneavoastră ce exemplu de cultură şi de abordare daţi când spuneţi că dacă acesta a fost distrus, am şi eu dreptul sau cineva mai are dreptul să distrugă. Păi, noi, dacă mergem pe logica aceasta, unde ajungem? În primul rând, ajungem, ca să zic aşa, la vorba lui Dostoevski că totul este permis. În afară de aceasta, spuneţi-mi vă rog, când merge cineva în justiţie şi ştie că cineva alăturea a comis o ilegalitate şi alături altul a comis ilegalitate, dar pe ei nu-i trag la răspundere, poate el veni cu argumentarea că eu nu pot răspunde şi nu vreau să răspund, pentru că alături sânt alţii doi care au comis ilegalităţi şi dumneavoastră nu-i trageţi la răspundere? O întrebare ar fi dacă aveţi de gând sau nu să abandonaţi această logică, pentru că aflarea în continuare la guvernare cu această logică ar însemna că putem să ne mai aşteptăm la surprize. Şi încă o întrebare. E mai concretă. Eu v-am adresat câteva interpelări legate de un alt monument Conacul Balioz de la Ivancea. Şi mi-aţi răspuns, de fapt, bătând pasul pe loc. Uitaţi-vă, este o altă practică, în acelaşi context al apărării monumentelor noastre naţionale. El a fost dat în arendă, este gestionat de Casa Vinului. Dispun şi eu de documente, dar le aveţi şi dumneavoastră, se cer bani publici, adică din buzunarul contribuabilului, ca să fie acolo făcute lucrări, se fac acuma drumuri ş.a.m.d. Credeţi că este o practică bună de a amesteca buzunarele în asemenea cazuri? Sau avem o dovadă clară, elocventă că, de fapt, unele monumente sânt folosite pentru spălarea banilor publici, ca să nu spun şi obţinerea de bani pentru diferite partide, interese politice ş.a.m.d.? Domnul Artur Cozma: Referitor la Conacul Balioz din satul Ivancea, cu adevărat noi v-am răspuns operativ şi la subiect. Şi nu ştiu de ce comentaţi altfel. Doamna Vitalia Pavlicenco: Am avut în vedere că nu s-a făcut prin licitaţie, în primul rând, şi, în al doilea rând, nu cred că e cazul ca să se dea bani publici după ce s-a dat în gestiune Casei Vinului. Domnul Artur Cozma: La moment nimeni nu a solicitat bani publici. Doamna Vitalia Pavlicenco: Se fac drumuri acuma. Domnul Artur Cozma: Drumuri se fac în toată ţara şi ne bucurăm de faptul că anul acesta se vor reconstrui majoritatea drumurilor naţionale din ţara aceasta. Doamna Vitalia Pavlicenco: Nu, acolo se face drum după ce aţi dat în arendă Casei Vinului. Domnul Artur Cozma: Chiar dacă vom solicita bani publici pentru îmbunătaţirea infrastructurii în jurul Conacului Baleoz, acest fapt, în primul rând, va contribui la satul Ivancea, la drumul din satul Ivancea şi la alte momente care ţin de locuitorii satului Ivancea şi nu propriu-zis pentru Conacul Balioz. Şi cred că este un lucru firesc, dacă avem o perlă de arhitectură şi de istorie reprezentativă, să susţinem dezvoltarea acestui obiectiv muzeal-turistic. Doamna Vitalia Pavlicenco: Domnule ministru, Eu de arta dumneavoastră demagogică m-am convins. Dar problema este că, dacă făceaţi prin licitaţie, poate venea cineva şi stipulaţi în contract şi acest lucru şi nu erau folosiţi banii contribuabilului. Doar aceasta-i problema pe care eu v-o spun, nu alta. Domnul Marian Lupu: Bine. Stimaţi colegi, Vă mulţumesc. Doamna Vitalia Pavlicenco: Şi e legat de abordare totuşi. Chiar dacă e o problemă mai abstractă. Domnul Marian Lupu: Bine. 165


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Doamna Vitalia Pavlicenco: Dar eu vreau să vă spun că mentalitatea şi abordarea sânt absolut periculoase. Adică s-a distrus acolo, mai distrugem şi aceasta. Iar mâinepoimâine venim cu argumentul că am distrus 101 monumente... Domnul Marian Lupu: Da, vă mulţumesc. Doamna Vitalia Pavlicenco: ...şi mai distrugem vreo cinci. Domnul Marian Lupu: Mulţumesc. Doamna Vitalia Pavlicenco: Eu cred că opinia publică trebuie să vă taxeze pentru asemenea răspunsuri. Domnul Marian Lupu: Noi am convenit cu doamna Jalbă, foarte rapid. Microfonul nr. 5. Doamna Zoia Jalbă: Mulţumesc, domnule Preşedinte. Domnule ministru, Am înţeles din cele relatate de dumneavoastră în discuţia noastră foarte îndelungată pe care am avut-o că demolarea conacului corespunzator este una legală, după parerea dumneavoastră. Haideţi să vedem situaţia. Presupunem că acest conac era într-o stare deplorabilă, care nu putea fi supusă renovării, da? Şi trebuia numaidecât să fie demolat. De ce aţi făcut acest lucru noaptea, pe furiş, hoţeşte? Domnul Artur Cozma: Eu nu am demolat Conacul Balioz, pardon, Conacul Teodosiu. Doamna Zoia Jalbă: Dumneavoastră răspundeţi de acest lucru. Şi ar fi trebuit să ştiţi. Domnul Artur Cozma: Noi răspundem de situaţia în toată ţara şi de toate monumentele. Doamna Zoia Jalbă: Chiar. Domnul Artur Cozma: Eu am spus că articolul 13 stipulează foarte clar cine personal şi nemijlocit răspunde de integritatea monumentelor. De câteva ori am repetat. Doamna Zoia Jalbă: Domnule ministru, Chiar dacă sânteţi tânăr, aşa cum sau exprimat mai mulţi oameni aici, dumneavoastră cunoaşteţi cine face lucrurile noaptea hoţeşte. Aceasta am vrut să vă spun. Domnul Artur Cozma: Eu nu cunosc despre ce vorbiţi, la ce vă referiţi. Domnul Marian Lupu: Bine. Domnule ministru, Vă rog să luaţi loc. Vă mulţumesc. Luări de cuvânt. Domnul Untilă. Atrag atenţia, stimaţi colegi, 7 minute. Domnul Veaceslav Untilă: O să mă străduiesc să mă încadrez în timp. Eu o să iau, în primul rând, în calcul ceea ce a spus domnul Mişin şi o să împart în două: eu mă voi referi la partea juridică, iar la partea morală se va referi colegul meu Leonid Bujor. Stimaţi colegi, În anii de independenţă a Republicii Moldova (atrageţi atenţia!), în anii de independenţă a Republicii Moldova, 18 ani, nu doar cei 7 ani ai guvernarii comuniste, inclusiv în ultimii ani, criza faţă de monumentele ocrotite de stat a fost mai mult una formală. Şi această situaţie tristă se atestă chiar dacă Moldova are o Lege privind ocrotirea monumentelor, mă refer la Legea nr.1530 din anul 1993. Cazul “Conacul Teodosiu” este cel mai viu exemplu în acest sens. Acest monument, care anterior era situat pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt 160, deşi avea o placă pe care scria “monument protejat de stat”, a fost demolat la data de 11 august 2005, fără a fi adoptată o decizie a Guvernului şi a Parlamentului privind 166


ANEXE

excluderea sa din Registrul monumentelor Republicii Moldova. A fost demolat ilegal un monument protejat de stat de importanţă naţională, construit în anul 1836 de către arhitectul Alexandru Bernardazzi pentru nobilul Teodosiu. Dărâmarea neautorizată a acestui imobil a constituit o încălcare flagrantă a articolului 40 din Legea privind ocrotirea monumentelor care prevede că în cazurile excepţionale, domnule ministru, când demolarea monumentelor este inevitabilă, scindări de ordin fizic sau tehnic, deteriorări din cauza cataclismelor, acesta se conservează, cheltuielile făcându-se din contul organizaţiei interesate în demolare. Guvernul încearcă să camufleze această gravă încălcare a legislaţiei în vigoare şi la data de 17 august 2005, adică la aproape o săptămână de la demolarea monumentului, a aprobat un proiect de Hotărâre privind excluderea post-factum a conacului din Registrul monumentelor Republicii Moldova. La data de 18 august 2005, sub semnătura personală a Premierului Tarlev, proiectul este remis spre aprobare Parlamentului, atrag atenţia, după plecarea acestuia în vacanţă. Comisiile permanente ale Parlamentului au examinat proiectul de hotărâre în cauza în luna octombrie 2005. Doar 3 comisii s-au pronunţat pentru adoptarea proiectului. Mă refer la Comisia pentru politica economică, buget şi finanţe, Comisia pentru securitatea naţională, apărare şi ordinea publică, Comisia pentru politică externă şi integrare europeană. Două comisii l-au propus spre dezbateri în plenul Parlamentului. Este vorba despre Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi şi Comisia pentru drepturile omului. Alte 3 comisii, Comisia pentru administraţia publică, ecologie şi dezvoltarea teritoriului, Comisia pentru agricultură şi industria alimentară şi Comisia pentru protecţie socială, sănătate şi familie, au propus respingerea proiectului. Comisia pentru administraţia publică, ecologie şi dezvoltarea teritoriului a menţionat în avizul său că monumentul ar trebui să fie restabilit de către Guvern. Membrii Comisiei pentru agricultură şi industria alimentară s-au arătat indignaţi de faptul că Guvernul a prezentat în Parlament proiectul de hotărâre după ce monumentul ocrotit de stat, Conacul urban al familiei Teodosiu, a fost demolat şi şi-au expus părerea că pentru aşa încălcări flagrante ale legislaţiei în vigoare ministrul culturii şi turismului, domnul Cozma, trebuie să fie demisionat din funcţie. Aceasta a spus comisia în care colegii dumneavoastră din această comisie fac majoritate. Au pus la vot şi atunci s-a luat decizia să-l daţi afară, nu acum. De asemenea, Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului, nu opoziţia, Direcţia juridică a menţionat în avizul sau necesitatea reexaminării proiectului de hotărâre de către Guvern cu luarea în calcul a dispoziţiilor articolului 40 din Legea privind ocrotirea monumentelor, a actului de executare a expertizei stării tehnice şi ecologice a monumentului, a cheltuielilor financiare care vor fi suportate şi a organizaţiei împuternicite pentru demolarea şi transmiterea elementelor decorative ce prezintă interes istoric şi autentic pentru conservare şi păstrare la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. Direcţia juridică a atras atenţia şi asupra faptului ca notă informativă la proiectul de hotărâre nu include condiţiile ce au impus elaborarea proiectului, finalităţile urmărite, efectul social, economic etc. S-a vorbit aici, domnule ministru, despre administraţia publică, chiar dacă atunci, în momentul când a fost demolat acest monument, primarul era comunist, era tovarăşul Ursu. Guvernul a mai încălcat legislaţia în vigoare şi atunci când prezentând 167


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

proiectul de hotărâre nu a solicitat avizul autorităţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor interesate. Este vorba de încălcarea articolului 59 din Legea privind ocrotirea monumentelor, cu atât mai mult ca acest monument face parte din Registrul monumentelor de importanţă municipală, adoptat pe data de 19 ianuarie 1995, prin decizia Primăriei municipiului Chişinău, Conacul Teodosiu figurează în acest registru sub nr.799. Membrii Comisiei pentru administraţia publică, ecologie şi dezvoltarea teritoriului au intervenit în ianuarie – februarie 2006 cu mai multe demersuri pe lângă Guvern, Procuratura Generală, Ministerul Culturii şi Turismului, cu solicitări de a informa comisia despre legalitatea demolării monumentului, măsurile preconizate pentru restaurarea lui necondiţionată şi tragerea la răspundere a persoanelor care au ordonat demolarea ilegală şi a finanţat lucrările de distrugere a acestui monument. Însa toate răspunsurile parvenite ca urmare a demersurilor deputaţilor au fost superficiale. Nici într-un răspuns nu a fost inclusă expertiza tehnică a monumentului, nu s-a prezentat actul de predare–primire a tuturor imaginilor digitale ale detaliilor arhitecturale ale monumentului ce au fost transmise spre păstrare ministerului, Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. Astăzi, stimaţi colegi, după 2 ani şi jumătate de la distrugerea Conacului Teodosiu, situaţia legată de acest caz rămâne una incertă, iar această stare de incertitudine poate avea urmări negative pentru tot ce ţine de protecţia de către stat a monumentelor. Văzând că a mers într-un caz, oricând se vor găsi doritori de a demola în anumite scopuri şi alte monumente de artă. De aceea, intervenţia Parlamentului în soluţionarea cazului “Conacului Teodosiu” este o măsură de primă necesitate, căci numai soluţionând acest caz vom putea pune bazele unei atitudini corespunzătoare faţă de patrimoniul nostru cultural, pe care l-am moştenit şi de la predecesori şi avem datoria sfântă de a-l transmite urmaşilor noştri. Nu avem dreptul de a atenta la istorie şi cultura noastră sau, cu atât mai mult, de a ne face că nu observăm nimic atunci când alţii atentează la ea. În calitate de iniţiatori ai prezentei moţiuni, cerem colegilor noştri parlamentari să susţină următoarea moţiune: Articolul 1. Procuratura Generală va examina cazul de demolare ilegală a Conacului Teodosiu, monument ocrotit de către stat, şi va prezenta instanţei de judecată materiale necesare pentru tragerea la răspundere a persoanelor vinovate. Articolul 2. Procurorul General va prezenta un raport Parlamentului privind rezultatele investigaţiilor în cazul demolării ilegale a Conacului Teodosiu în cel mult 3 luni de la adoptarea moţiunii. Articolul 3. După intrarea moţiunii în vigoare, Guvernul va lua o decizie privind restabilirea Conacului Teodosiu. Articolul 4. După intrarea în vigoare a moţiunii, Guvernul va examina problema demiterii ministrului culturii şi turismului, domnului Artur Cozma, pentru atitudine iresponsabilă faţă de un monument protejat de stat de importanţă naţională, cum este Conacul Teodosiu. Articolul 5. Prim-ministrul va lua sub controlul personal cazul Conacului Teodosiu şi implementarea acestei hotărâri. Articolul 6. Primul-ministru va prezenta un raport Parlamentului despre măsurile luate de Guvern pentru soluţionarea cazului Conacului Teodosiu în cel mult 168


ANEXE

3 luni de la adoptarea acestei moţiuni. Articolul 7. Primul-ministru va prezenta Parlamentului un raport despre starea monumentelor protejate de stat şi măsurile preconizate pentru viitor în vederea protejării lor, în cel mult 3 luni de la adoptarea acestei moţiuni. Şi ultimul articol, articolul 8. Prezenta moţiune intră în vigoare la data adoptării. Stimaţi colegi comunişti şi majoritate din acest Parlament, Acum aveţi posibilitatea să demonstraţi cât de tare ţineţi la patrimoniul cultural al acestei ţări. Vă mulţumesc. Doamna Maria Postoico: La microfonul central se invită domnul Bujor. Vă rog 7 minute. V-aţi înscris sau nu v-aţi înscris. 7 minute (Rumoare în sală.) Nu ştiu, mi s-a dat aceasta. Poftim, domnule Dragomir. Da, liniştiţi-vă, domnule Cosarciuc, sânteţi atât de sensibil. Doamne fereşte... Eu vă rog. Doamna Pavlicenco, Eu înţeleg că sânteţi alături şi v-aţi molipsit puţin, da. Domnul Vladimir Dragomir: Stimată doamnă Preşedinte al şedinţei, Stimaţi colegi, Stimată opoziţie, Cred că n-o să câştigaţi nimic dacă şi o să vorbiţi după mine. Este vorba de aceea că e îmbucurător faptul că toţi ne facem griji în privinţa ocrotirii monumentelor. Este foarte îmbucurător faptul acesta numai că unii işi fac griji prin cuvinte de interese proprii, alţii işi fac griji în realitate şi ocrotesc, întradevăr, monumentele. Printre altele, aş vrea să vă amintesc că în Moldova avem peste 15 mii de monumente, dintre care 5309 de monumente sânt înregistrate în registru, dintre acestea 4229 sânt de importanţă naţională şi 1070 de importanţă locală. Este foarte bun lucrul acesta şi noi ar trebui, într-adevar, cu toţii să avem grijă şi să le ocrotim. Dar ce se întâmplă? Astăzi noi discutăm moţiunea despre monumentul Conacul Teodosiu. Dar când a fost discuţia, chiar şi dumneavoastră, cei care aţi semnat moţiunea, aţi venit cu diferite întrebări la cu totul altă temă. Deci, haideţi să ne oprim la această moţiune şi să vorbim la concret. S-a vorbit aici şi eu vreau să adaug încă că da, într-adevăr, acest monument a fost aici, astăzi nu mai este. Dar să intrăm puţin în esenţă de ce el nu mai este, din ce cauză, cine a accelerat demolarea acestui monument. Nu râdem, dar aşa este în realitate. Dacă e să ne referim la istoricul acestui monument, s-a spus de acum, daţi-mi voie, s-a spus de acum că a fost construit în 1836. În anii războiului el a fost distrus complet. După aceea, în anii 1950 a fost cât de cât restaurat, cu modificări totale de interior. Mai departe, până în 1990 în aceste clădiri au fost diferite instituţii de stat, dar începând cu 1991, când au venit la putere acei care au venit, s-a început porcosul de “prihvatizare”. Nu ştia cine să privatizeze mai repede. Şi, iată, în 1999, cu ajutorul nu ştiu cui, aceasta totuşi s-a reuşit. Aici s-au menţionat de către domnul ministru toate acele transferuri care au fost, acele tranzacţii, mai bine zis, în 3 luni de zile de 4 ori acest obiect a fost tranzitat dintr-o firmă în alta şi, în sfârşit, transmis unei firme care nu mai există la noi în ţară, care nu mai e aici, de la Paris. Deci, dacă ne referim la starea fizică a acestui monument, noi ştim cu toţii, sântem martori, am văzut că acest monument, în rezultatul cutremurelor de pamânt, în rezultatul eroziei naturale de ploi, omăt ş.a.m.d., a devenit avariat. Şi, de aceea, se cerea, da, se cerea o expertiză. Într-adevăr, s-a cerut o expertiză. Cine trebuia să facă expertiza dacă acest monument era de acum privatizat? 169


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

Cine era să facă expertiza? Aşa. Altă întrebare atunci voi pune: cine totuşi trebuia să restaureze monumentul dacă el era privatizat? De ce din anul 1999 şi până în anul 2005 nu s-a întreprins absolut nimic privind restaurarea acestui monument? Unde-i stăpânul acesta? Eu vă voi spune altceva. Esenţial nu este aceasta, esenţial nu e monumentul, pe unii îi interesează lotul de pamânt din mijlocul oraşului Chişinău. Iată care este cauza principală. Iată din ce cauză totuşi s-a şi accelerat demolarea acestui monument, din ce cauza nu s-a întreprins nimic ca acest obiect să fie restaurat sau conservat. De aceea, eu aş spune că vinovaţi acum e uşor să spunem să găsim, unii presupun una, alţii presupun altceva, dar totuşi să fim realişti cine trebuie să poarte răspundere, fiindcă nu trebuie să poarte răspundere numai Cozma, nu trebuie să poarte răspundere numai Guvernul, au fost şi organele locale, ale administraţiei publice locale de aici din Chişinău, şi cei care au privatizat acest obiect tot trebuie să poarte. (Rumoare în sală.) Bine, o să ieşiţi, eu vreau să vă spun că comisia de profil a avizat moţiunea dată şi vreau să vă aduc la cunoştinţă avizul comisiei de profil. În contextul celor menţionate, ca urmare a examinării, comisia parlamentară se pronunţă pentru respingerea proiectului Moţiunii nr.492 din 14 februarie 2008. Totodată, comisia propune atenţionarea Guvernului asupra încălcării procedurii de iradiere a obiectelor incluse în Registrul monumentelor ocrotite de stat. De ce am propus respingerea? Vreau să vă dau un răspuns. Deci, să luăm articolul 1: “Articolul 1. Procuratura Generală va examina cazul de demolare” ş.a.m.d., îi ordonăm procuraturii. Mie mi se pare că, dacă o să luăm în consideraţie principiul de separare a puterilor, noi am putea să propunem, dar nu să ordonăm. Al doilea. După intrarea în vigoare, al treilea articol, după intrarea în vigoare, Guvernul va lua o decizie privind restabilirea Conacului Teodosiu. Dumneavoastră ştiţi că nu e real acest lucru acum. Nu e real acest lucru şi, pornind de la principiul că nimic nu este veşnic, trebuie să ne împăcăm, să facem tot ce e posibil ca pe viitor să nu se mai întâmple şi să păstrăm celelalte monumente. Domnul Marian Lupu: Bine. Domnul Vladimir Dragomir: Al patrulea articol: “După intrarea moţiunii în vigoare, Guvernul va examina problema demiterii Ministrului Culturii şi Turismului. Domnul Ţăranu astăzi a spus că domnul Cozma nu e vinovat. Ne întrebăm de ce să eliberăm ministrul din funcţie? Nu am spus eu, Ţăranu ş.a.m.d. Luând în consideraţie toate aceste articole pe care le-am menţionat, Fracţiunea Partidului Comuniştilor propune ca această moţiune să fie respinsă. Domnul Marian Lupu: Domnul Bujor. Domnul Leonid Bujor: Citiţi Regulamentul atent şi o să ştiţi câte minute. Domnule Preşedinte al Parlamentului, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Onorată asistenţă, Constatăm, cu regret, că în cadrul discuţiei de astăzi reprezentantul Guvernului, domnul Ministru al Culturii şi Turismului, nu a răspuns la niciuna din întrebările concrete ale deputaţilor, autorii moţiunii, pe marginea subiectului propriuzis, moţiunea simplă. Astfel, nu am primit răspuns la întrebările: cine, când şi în ce act normativ a adoptat decizia cu privire la demolarea acestui obiect. De asemenea, a lipsit răspunsul la o altă întrebare, nu mai puţin importantă: cine concret din conducătorii de vârf ai Republicii Moldova a dat indicaţii orale ilegale pentru realizarea acestei sarcini 170


ANEXE

ruşinoase, demolarea unui obiectiv care se află chiar în inima Chişinăului. De asemenea, deputaţii prezenţi în sală nu au primit răspuns la o altă întrebare nu mai puţin importantă: de ce propunerea de modificare a listei obiectivelor respective care a fost prezentată în Parlament a venit post-factum şi nu s-a respectat procedura, aşa cum era normal. De aceea, deputaţii au făcut cunoştinţă cu acest document doar după ce obiectivul a fost demolat, după cum a fost apreciat de unii deputaţi în cadrul şedinţei de astăzi, noaptea, hoţeşte şi în mod ilegal. Nu ni s-a spus, de asemenea, ce a întreprins concret Ministerul Culturii şi Turismului a doua zi, imediat când a constatat că pe parcursul unei nopţi acest obiectiv a dispărut ca în poveştile lui Ion Creangă. Nu îmi permit, stimaţi colegi, să comentez luările de atitudine ale deputaţilor comunişti. Este firească reacţia dumnealor de a apăra cu orice preţ poziţia Guvernului Republicii Moldova care se face responsabil de haosul, dezastrul din ţara noastră după 2001 încoace. Dar dacă ne referim la aspectul moral la care s-a făcut trimitere de aici de către unul din deputaţii majoritari, atunci trebuie să constatăm şi aici două lucruri. Unu. Având în vedere că Complexul Teodosiu se află chiar în preajma Preşedinţiei şi a Parlamentului Republicii Moldova, urma ca, cel puţin, în acest caz, să se respecte procedura legală de demolare a unui obiectiv. În favoarea acestei teze vine şi reacţia critică, dură a societăţii civile, care a urmat imediat după dispariţia acestui obiectiv din inima Chişinăului, acţiune care pe drept cuvânt a fost apreciată ca una ruşinoasă, ilegală şi chiar necivilizată. Şi încă o problemă nu mai puţin importantă. Domnul ministru pe parcursul discuţiei de astăzi a plasat obiectul discuţiei în altă direcţie decât obiectul moţiunii. Şi acest lucru nu este întâmplător. Într-adevar, dumnealui îi este mai uşor să vorbească la general despre cultură, despre importanţa obiectelor de cultură, decât să răspundă la întrebări concrete şi să-şi asume responsabilitatea pentru un act ilegal care s-a înfăptuit în momentul când deţinea funcţia de ministru. Ceea ce ţine de învinuirile aduse la adresa organului administraţiei publice locale. Stimaţi colegi, Vă atragem atenţia asupra faptului că în Republica Moldova este o instituţie care nu este subordonată administraţiei publice locale şi este nemijlocit responsabilă de fenomenul privatizării, de aceea şi aici nu aduceţi învinuiri administraţiei publice locale, dar asumaţi-vă responsabilitatea că Ministerul Culturii şi Turismului nu sa pronunţat împotriva modificării efectuate în Parlament. Unu. şi doi. Nu s-a opus propunerii Departamentului Privatizării. De aceea, domnule Ministru al Culturii şi Turismului, vă rugăm respectuos, în cazul în care veţi mai fi invitat în Parlamentul Republicii Moldova, dar sper că veţi mai fi, având în vedere imaginea dumneavoastră în cadrul uniunilor de creaţie, să abordaţi concret subiectele la care se referă deputaţii Parlamentului Republicii Moldova. În încheiere, domnilor deputaţi, colegul nostru din fracţiune, domnul Valeriu Cosarciuc, a făcut trimitere la un articol concret care pune punctele pe “i” şi nu trebuie să încercăm a justifica orice acţiune aşa cum este convenabil majorităţii parlamentare. Noi, domnule Preşedinte al Parlamentului, vă atragem atenţia asupra faptului că aceasta nu este ultima moţiune prezentată de Fracţiunea parlamentară “Alianţa 171


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

«Moldova Noastră»”, probabil că şi de deputaţii din alte fracţiuni de opoziţie. De aceea, rugăm respectuos ca pe viitor, în timpul examinării moţiunilor, să fie respectate cu stricteţe prevederile Regulamentului, iar reprezentanţii Guvernului să-şi asume responsabilitatea şi să nu se comporte aici ca la volantele sau la şedinţele consiliilor din cadrul ministrului respectiv. Vă mulţumesc. Domnul Marian Lupu: Bine. Tot, bine, stimaţi colegi, puţin calm. Eu am să rog colegii numărători să-mi anunţe prezenta în sală a deputaţilor. Numărătorii: Sectorul nr. 1 – 32. Sectorul nr. 2 – 26. Sectorul nr.3 – 22. Domnul Marian Lupu: Avem 80 de deputaţi. Întelegeţi bine că am pus această întrebare în contextul exerciţiului de vot. (Imediat o să vă ofer cuvântul, dacă e de procedură.) Potrivit prevederilor Regulamentului, aprobarea moţiunii se face cu voturile majorităţii deputaţilor prezenţi în sală. Voi supune ulterior, după ce voi oferi cuvânt colegului, voi supune votului două propuneri, prima propunere privind aprobarea moţiunii. În funcţie de rezultate, cele două propuneri care vizează respingerea acestuia. De procedură. Microfonul nr. 5. Domnul Leonid Bujor: Da, vă mulţumesc frumos. Domnule Preşedinte al Parlamentului, Având în vedere că reprezentanţii Guvernului sânt rar invitaţi în Parlament la subiecte de acest gen, fracţiunea propune procedura de votare – vot nominal. Domnul Marian Lupu: Bine, stimaţi colegi, propunerea a fost înaintată. O voi supune votului potrivit normelor Regulamentului. Microfonul nr. 4. Domnul Dumitru Diacov: Domnule Preşedinte, Stimaţi colegi, Eu cred că referitor la votul nominal tot nu ştiu dacă este obligatoriu, dar, în orice caz, este clar cam cum se va vota în sală. Eu vreau să vă spun că fracţiunea Partidului Democrat va susţine aceasta moţiune şi din motivul că domnul ministru a venit aici cu o lista de 100 de obiecte, dar noi n-am auzit pe parcursul anilor ca ministerul, care este responsabil de acest sector, să nu vină cu lista. Dar pe parcursul anilor, doi ani de zile, cine l-a încurcat şi de ce ministrul n-a ridicat aceste probleme? Fiindcă cine este vinovat eu nu ştiu: primarul, celălalt primar, Preşedinţia, Guvernul. Nu mă interesează. Ministrul şi ministerul este responsabil şi el trebuie să apere, el trebuie să se autosesizeze şi să sesizeze Procuratura Generală. Sigur că parlamentele pleacă, partidele pleacă de la guvernare, vin ş.a.m.d., dar Ministerul Culturii şi Turismului trebuie să apere cultura. Domnul Marian Lupu: Stimaţi colegi, Exerciţiul de vot. Prima propunere care a fost înaintată privind metoda votului nominal. Cine este pentru a accepta această propunere, rog să voteze. Rog rezultatele. Numărătorii: Sectorul nr. 1 – 0. Sectorul nr. 2 – 3. 172


ANEXE

Domnul Marian Lupu: Ridicaţi frumuşel mâinile în sus, să se vadă. Sectorul nr.2, cine e pentru? Rog mâinile în sus. Una, nu două. Numărătorii: Sectorul nr. 2 – 6. Domnul Marian Lupu: 6. Sectorul nr. 3 ? Numărătorii: Sectorul nr. 3 – 18. Domnul Marian Lupu: 24 de voturi. Propunerea nu a fost acceptată de plen. Referitor la proiectul nr.492. Proiectul moţiunii simple. Stimaţi colegi, Cine este pentru aprobarea proiectului nr.492, rog să voteze. Rog rezultatele. Numărătorii: Sectorul nr. 1 – 0. Sectorul nr. 2 – 8. Sectorul nr. 3 - 20. Domnul Marian Lupu: 28 de voturi. Stimaţii mei colegi, 28 de voturi pentru adoptarea proiectului nr. 492, care nu este acceptată de plenul Parlamentului. Cea de-a doua propunere evocată de la tribuna centrală privind respingerea proiectului nr.492. Cine este pentru, rog să voteze. Rog rezultatele. Numărătorii: Sectorul nr. 1 – 32. Sectorul nr. 2 – 19. Domnul Marian Lupu: Sectorul nr. 2 – 19? 19. Vă mulţumesc. Numărătorii: Sectorul nr. 3 – 0. Domnul Marian Lupu: 51 de voturi “pro”. În condiţiile acestui bilanţ, 51 de voturi “pro” din 80 de deputaţi prezenţi, potrivit Regulamentului plenul Parlamentului, respinge proiectul nr.492. Ora 14.10. Ora întrebărilor. Pentru început, îl invit la tribuna centrală pe domnul Viceministru al Afacerilor Interne, pentru a oferi răspuns la întrebarea domnului deputat Susarenco. Domnul Andrei Pogurschi – Viceministru al Afacerilor Interne: Stimate domnule Preşedinte al Parlamentului, Domnilor deputaţi, Domnule deputat Susarenco, Ministerul Afacerilor Interne a examinat interpelarea parvenită referitoare la dispariţia monumentului din faţa Muzeului Naţional de Istorie din municipiul Chişinău şi comunică urmatoarele. În rezultatul verificării faptelor invocate s-a stabilit că la moment, conform datelor prezentate de către administraţia Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, sculptura “Lupoaica, Romulus şi Remus”, în baza unei decizii a comisiei de profil din 31 ianuarie 2007, precum şi în rezultatul licitaţiei publice din 12 ianuarie 2007, se află pentru restaurare la firma “Ansec Met” SRL. În temeiul celor expuse şi ca urmare a informaţiei prezentate de Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, unele acţiuni ilegale sau elemente ale componentei de infracţiune nu au fost stabilite. Despre momentele respective am fost informat pe data de 3 şi, suplimentar, e clar că am primit şi pe data de 11. Inclusiv 173


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

sânt anexate materialele care au parvenit de la administraţia muzeului respectiv. Mulţumim. Doamna Maria Postoico: Microfonul nr.5. Domnul Gheorghe Susarenco: Vă mulţumesc, domnule viceministru. Poate că nu trebuia adresată dumneavoastră această interpelare, dar au fost mai multe întrebări la Ora Guvernului şi Ministerul Culturii şi Turismului tot nu ştia unde se află şi de aceea zic poate a dispărut. Dar dacă aţi găsit-o, înseamnă că-i bine. Eu vă mulţumesc pentru răspuns. Domnul Andrei Pogurschi: Mulţumim. Domnul Gheorghe Susarenco: Vă mulţumesc mult. Şi, domnule Cozma, să vedem acum ce face lupoaica. Doamna Maria Postoico: Vă mulţumim. La microfonul central se invită domnul Artur Cozma, Ministrul Culturii şi Turismului, referitor la interpelarea domnului Gheorghe Susarenco. Domnul Artur Cozma: Stimaţi deputaţi, Domnule Susarenco, Noi niciodată nu am pierdut din vizor lupoaica. Problema este de altă natură, problema este de natură că acest cadou al Asociaţiei Românilor de Pretutindeni este de cea mai proastă şi joasă calitate. A fost turnat în condiţii neprofesioniste şi pe parcursul anilor s-au acumulat sedimente în interiorul acestei figuri din bronz care într-o noapte geroasă a crăpat ca o coajă de nucă. Respectiv, pentru a salva monumentul, noi l-am demontat şi am examinat acest subiect la consiliul specializat pentru monumente. Pe parcursul discuţiilor, au fost înaintate două propuneri: 1) de a turna un nou monument; 2) de a încerca să-l restaurăm pe cel vechi. După cum a spus domnul viceministru, la moment, o societate comercială s-a angajat, după o licitaţie pe care noi am organizat-o, să sudeze acele părţi componente ale acestui monument şi, eventual, să reuşească restaurarea şi repunerea în valoare a lui. În cazul în care ea nu va reuşi acest lucru, dar acest lucru este sub semnul întrebării, probabil noi vom examina posibilitatea turnării unei figuri noi din bronz, similare celei care a fost instalate în faţa muzeului. Respectiv, eu vă rog să nu faceţi concluzii pripite. Şi încă o dată repet lupoaica niciodată nu a dispărut din vizorul nostru. Este monument protejat de stat. În muzee este ordine şi noi sântem, apropo, cum să vă spun, revoltaţi, într-un sens, de unele declaraţii ale unor membri ai Parlamentului, care îşi permit să spună că au dispărut din muzee mii de piese, articole ş.a.m.d. Poate, înainte de a face o asemenea declaraţie, e necesară o investigaţie sau cel puţin o adresare către minister sau către muzeu. În muzee nu sânt angajaţi politici care pot fi acuzaţi de parteneriat politic, acolo sânt cu adevărat profesionişti care pe parcursul a zeci de ani protejează acest patrimoniu cultural naţional. Vă mulţumesc. Doamna Maria Postoico: Microfonul nr.5. Domnul Gheorghe Susarenco: Mulţumesc, doamnă Preşedinte. Cred că ar fi fost corect să nominalizaţi deputaţii respectivi, dacă tot aţi îndrăznit să faceţi aprecieri, fiindcă eu lucrul acesta nu l-am făcut. Dar am câteva întrebări. Eu 174


ANEXE

prima dată am auzit de cine a fost donat acest monument şi poate aici e şi buba că a fost donat de Asociaţia Românilor de Pretutindeni. Dar vreau să aflu răspuns şi la a doua întrebare, poate eu nu înţeleg, totuşi ce reprezintă, ce semnificaţie are acest monument şi de ce a fost instalat anume la Chişinău? Domnul Artur Cozma: Deci. Domnul Gheorghe Susarenco: Acesta nu e circ, dar e de plâns. Acesta nu e circ, dar acesta e cimitir. Cimitir putred comunist. Ce înseamnă? De ce au fost lupoaica, Romulus şi Remus puşi acolo? Vă răspund. Aceasta semnifică capătul latinităţii şi începutul slavinismului. Şi atunci mă întreb: de ce el atâţia ani nu se urcă înapoi? Poate nu-i dau voie acei care consideră că hotarul latinităţii nu-i aici? Cum consideraţi dumneavoastră? Doamna Maria Postoico: Domnule Susarenco, Aveţi dreptul la o întrebare. Domnul Gheorghe Susarenco: Eu vă rog. Eu am dreptul la câte întrebări vreau în Parlament, că nu-i Parlamentul mâne-ta. Doamna Maria Postoico: La o singură întrebare. Domnul Gheorghe Susarenco: Când va fi reinstalat monumentul, sau acesta care este, sau acel care îl vor face. Noi cred că îl vom face fără voi. Când va fi instalat? Doamna Maria Postoico: Domnule ministru, Răspundeţi la întrebare şi... Domnul Artur Cozma: Monumentul va fi instalat atunci când se va reuşi sau restaurarea celui vechi, sau turnarea unui nou. Domnul Gheorghe Susarenco: Când? Dumneavoastră aţi spus că aţi făcut un concurs. Sânt acolo nişte termene, condiţii? Domnul Artur Cozma: La restaurare mai puţin. Domnul Gheorghe Susarenco: Dacă nu puteţi instala acel monument, atunci vă ridicaţi la etajul doi al Muzeului Naţional şi, când intraţi, pe stânga este un (cum îl cheama pe acela) om primitiv şi instalaţi-l acolo să ştie toată lumea ce avem în Chişinău. Eu vă mulţumesc. Doamna Maria Postoico: Domnule ministru, Vă mulţumim. Către domnul ministru? Da, microfonul nr.4. Domnul Vasile Grozav: Domnule ministru, Întrebarea aceasta ce ţine de simbolul latinităţii, aşa cum a spus domnul Susarenco, pe care, dumneavoastră nu cunoaşteţi, cu regret, a fost interpelare 2 ani în urmă. 2 ani în urmă dumneavoastră aţi spus că peste un an de zile acest monument va fi la loc. La loc aţi pus un... carton pe care scrie “La reparaţie”. M-am uitat eu, 2 ani de zile bugetul se adoptă, Ministerul Culturii şi Turismului nu insistă, nici nu roagă Parlamentul ca să fie alocate nişte surse, pe care dumneavoastră acolo, în calculul dumneavoastră, leaţi exagerat de sute de mii de euro. Întrebarea mea e următoarea, domnule ministru. Nu daţi din cap că nu va merge, nu ştiu cum...Liga Culturală a Românilor de Pretutindeni (aşa se numeşte organizaţia care a donat şi a instalat acest monument, ca să ştiţi dumneavoastră, ca ministru) s-a adresat, şi eu personal, ca ei sânt gata să ia acest monument să fie 175


Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău

returnat şi iar adus, amplasat la locul lui unde i se cuvine să fie, fără acele 180 de mii de euro, am calculele, viceministrul dumneavoastră le-a semnat. Ce se întâmplă, domnule ministru? De ce nu se procedează normal. Fiindcă, de facto, această ligă are patrimoniu, ei au dreptul la ceva. Dar dumneavoastră, în genere, ce drept aveţi? Paremi-se că dumneavoastră, după ziua de astăzi, trebuie să vă daţi demisia, domnule ministru. Domnul Artur Cozma: Eu nu prea înţeleg la ce drept a... Doamna Maria Postoico: Lăsaţi-l fără răspuns atunci, vă rog. Vă mulţumesc. Domnul Artur Cozma: Totuşi eu aş vrea să fac o mică precizare. Doamna Maria Postoico: Da, poftim. Păi, iată răspunsul. Ascultaţi. Domnul Artur Cozma: Stimate domnule deputat, devizul estimativ de restaurare a acestei piese este 180 mii de lei şi nu de euro. şi, dacă dumneavoastră aveţi documente, vă rog să atrageţi atenţia că e vorba de lei şi nu de euro. Acest calcul a fost făcut de specialişti, nu de minister. Eu nu fac calcule, eu nu fac devize, eu fac foarte mult. Nicio guvernare precedentă nu a făcut atâta cât am făcut noi şi aceasta apreciază întreaga populaţie.

176


Cartea Neagra a Patrimoniului Cultural al mun. Chisinau