Cotidian regional z Apare de luni pânã vineri în toate localitãþile Vãii Jiului z Redacþia ºi administraþia: str. 1 Decembrie 1918, nr. 100, Petroºani (Casa de Culturã)
Fondat 2011 z Anul IV z Nr. 759
Cronica Vãii Jiului Vineri, 12 Decembrie 2014
www.cronicavj.ro z E-mail: cronicavj@gmail.com z Telefon: 0374.906.687 z 8 pagini z 1 LEU
ALEGERILE AU TRECUT, CEH MOARE
Linia dialogului dintre sindicate ºi administraþie sunã ocupat Mort la liceu
U
n bãrbat care lucra în amenajãri interioare la Colegiul Tehnic Mihai Viteazul din Vulcan a murit joi dupã amiazã, în condiþii suspecte. Omul a fost gãsit lângã o schelã de 1,4 m înãlþime, cel mai probabil, dupã ce i s-a fãcut rãu ºi chiar dacã a fost resuscitat mai multe minute, nu ºi-a mai revenit. Inspectorii ITM spun cã omul a fost gãsit cãzut jos ºi nu se ºtie ce i s-a întâmplat. Un alt muncitor l-a gãsit ºi a alertat salvatorii, însã,
nu au mai putut face nimic ca sã îl salveze. „Atât cei de la SMURD, cât ºi cei de la medicinã legalã nu au constatat urme vizibile de violenþã ºi atunci suspicioneazã cã ar fi fãcut infarct. Omul lucra singur în zona în care dãdea cu amorsã pe un perete, iar martorii l-au gãsit cãzut ºi inconºtient”, a spus Ileana Bodea, ºefa ITM Valea Jiului. Inspectorii de muncã spun cã cerceteazã accidentul, dar aºteaptã ºi certificatul medicolegal, care va lãmuri dacã moartea a fost violentã ºi atunci, probabil, vor vorbi despre un accident de muncã, sau dacã omul a fãcut infarct. Diana MITRACHE
ADMINISTRAÞIE CEH
S
chimbãrile manageriale la Complexul Energetic Hunedoara au îndreptat societatea cãtre un dezastru. Minerii se plâng de lipsuri din ce în ce mai mari, ori de nerespectarea prevederile stipulate în contractul colectiv de muncã, fapt care îi determinã sã îºi strige nemulþumirile colectiv. >>> PAGINILE 4-5
Îmi este dor de un decembrie cum era odatã...
...sã scârþâie zãpada sub picioare, sã crape piatra de ger, sã mã bucur de portocalele pentru care mama stãtea la rând ore în ºir. Îmi este dor de bomboanele de pom, aºa cum erau ele, zahãr învelit în staniol, de hãinuþele noi pe care le îmbrãcam doar în Ajun, de jucãriile puþine pe care le gãseam sub pom, de mirosul de cetinã, de cozonacul cu nucã pe care îl mâncam pânã la ultima felie. Simþeam bucuria sãrbãtorii, deºi eram doar un copil. Cum mai trosnea lemnul de fag în sobã... În sãptãmâna Crãciunului, mama nu îºi
SINDICATE
vedea capul, ba cu una, ba cu alta, ba “îngãlbenea podeaua cu galus”, ba cosea la “ciupeag”, ba punea aluatu’ sã creascã, ba lua oala cu rãcituri de pe sobã... Mai mergea ºi
la serviciu.... În Ajunul Crãciunului, mã îmbrãca mama bine ºi plecãm în piþãrãi. Noaptea pândeam dupã Moº Crãciun....Întotdeauna, negreºit venea, nu
l-am vãzut niciodatã, însã mereu a venit... Pãrinþii mei, aveau puþin în buzunar, însã mult, mult mai mult în suflet. Erau vremuri altfel decât acum...Nu fãceam cumpãrãturile în super nici în hiper market, însã bucatele aveau gust, lumea era mai bunã... Animalele nu erau atât de suferinde ca acum, porcii nu zãceau de gripã porcinã, nici înaripatele nu sufereau de aviarã, iar vitele din Slãtinioara aveau limba roz, nu albastrã ca acuma’. Viaþa avea rost, decembrie era luna în care uitam parcã de grijile deloc puþine care,
ºi atunci cã ºi acum, se cuibãreau în fiecare familie de român, însã noi toþi, eram parcã altfel. ªi televizorul parcã avea alt farmec, deºi era albnegru...Cum îl mai aºteptam în noaptea dintre ani pe Nea Mãrin, mai þineþi minte? Nu trimiteam mesaje, nu aveam de pe ce, trimiteam felicitãri, scrise de mânã... Nu petreceam zile în ºir în compania prietenilor virtuali din reþelele de socializare... Nu, ieºeam în ogradã ºi sãream gardul, ba la Ion al lu’ Petricã, ori la Maria lu’ Rusu, ori treceam pârâul la Rafila lu’ Luca... Erau alte vremuri, alþi oameni, altã lume... Ionuþ DRÃGOTESC