Wp m 20140301 by Geo Croi

1 MARTIE 2014

CE A FĂCUT DUMNEZEU PENTRU TINE?

Tirajul fiecărei ediţii: 45944000 ÎN 213 LIMBI

1 MARTIE 2014

․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․

Vol. 135, No. 5 MARCH 1, 2014

Semimonthly ROMANIAN

ˆ REVISTA Turnul de veghe ıi aduce onoare lui Iehova Dumnezeu, Suveranul universului. Ea este o ˘ ˆ ˆ sursa de mangaiere pentru oameni, ˆ ˆ ˘ ˘ ˘ ıntrucat anun ¸ta vestea buna ca, ˆ ˆ ın curand, Regatul ceresc al lui ˘ ˘ ˘ Dumnezeu va pune capat rauta ¸tii ˘ ˆ ˆ si¸ va transforma pamantul ıntr-un ˘ ˆ paradis. Aceasta publica ¸tie ısi¸ ˆ ˘ ˘ ˘ ˆ ındeamna cititorii sa creada ın Isus Cristos, care a murit pentru caˆ noi ˘ ˘ ˘ sa putem primi via ¸ta vesnic ¸ a. In prezent, el domneste ¸ ca Rege al Regatului lui Dumnezeu. Revista ˘ ˘ ˘ Turnul de veghe, publicata fara ˆ ˘ ıntrerupere din 1879, este apolitica ˘ si¸ se bazeaza pe Biblie.

SUBIECTUL DE COPERTĂ Ce a făcut Dumnezeu pentru tine? 3 Un eveniment de la care nu ar trebui să lipseşti 6 ․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․

ALTE ARTICOLE Găsesc putere în propria-mi slăbiciune 7 Aprobă Dumnezeu interconfesionalismul? 10 Cuvântul lui Dumnezeu se răspândeşte în Spania medievală 12 Răspunsuri la întrebări biblice 16

Doriti¸ mai multe informatii ¸ sau un studiu biblic gratuit la domiciliu? Accesati¸ www.jw.org sau scrieti-ne la una dintre ¸ adresele de mai jos. ˆ Pentru ROMANIA: Martorii lui Iehova CP 132, OP 39 RO-024330 Bucuresti ¸ Pentru REPUBLICA MOLDOVA: Martorii lui Iehova PO Box 472 ˘ MD-2005 Chisin ¸ au ˘ Pentru o lista cu toate adresele postale, ¸ vezi www.jw.org/ro/contact. ˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙

˘ ˘ Aceasta publicatie ¸ nu se comercializeaza. Ea ˘ ˆ ˘ este distribuita ın cadrul unei lucrari mondiale ˘ ˘ de instruire biblica, sustinute prin donatii. ¸ ¸ Daca ˘ ˘ nu exista alta indicatie, ¸ citatele biblice sunt din Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi. The Watchtower (ISSN 0043-1087) is published semimonthly by Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.; L. Weaver, Jr., President; G. F. Simonis, Secretary-Treasurer; 25 Columbia Heights, Brooklyn, NY 11201-2483, and by Watch Tower Bible and Tract Society of Canada, PO Box 4100, Georgetown, ON L7G 4Y4. Druck und Verlag: Wachtturm Bibel- und Traktat-Gesellschaft der Zeugen Jehovas, e. V., Selters/Taunus. Verantwortliche Redaktion: Ramon Templeton, Selters/Taunus. 5 2014 Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania. Printed in Germany.

CITIŢI MAI MULTE ONLINE | www.jw.org RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI BIBLICE: Ce spune Biblia despre obiceiurile de Paşte? (Căutaţi la ÎNVĂŢĂTURI BIBLICE > RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI BIBLICE)

34567

1 M ARTIE 201 4

DESCĂRCAŢI ACEASTĂ REVISTĂ ÎN DIFERITE FORMATE ONLINE

˘ CE A FACUT DUMNEZEU PENTRU TINE?

SUBIECTUL DE COPERTĂ

Ce a făcut Dumnezeu pentru tine? „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16)

Acesta este unul dintre cele mai cunoscute şi mai des citate versete biblice. S-a spus că niciun alt verset nu „descrie într-un mod atât de concis relaţia lui Dumnezeu cu omenirea şi calea care duce la salvare”. De aceea, în unele ţări, acest verset sau doar referinţa „Ioan 3:16” se poate citi pe bannerele de la unele evenimente publice, pe autocolante sau în graffiti. După cât se pare, acest obicei are la bază convingerea că iubirea lui Dumnezeu este o garanţie pentru salvarea veşnică. Tu ce părere ai? Ce înseamnă pentru tine iubirea lui Dumnezeu? Cum crezi că şi-a manifestat Dumnezeu iubirea faţă de tine? „ATÂT DE MULT A IUBIT DUMNEZEU LUMEA”

Mulţi nu contestă faptul că Dumnezeu a creat universul fizic, natura şi omul. Complexitatea organismelor vii demonstrează că în spatele existenţei lor se află, cu certitudine, o inteligenţă superioară. Nenumăraţi oameni îi mulţumesc lui Dumnezeu zi de zi pentru darul vieţii. De asemenea, ei sunt conştienţi că depind în totalitate de Dumnezeu în ce priveşte aerul, apa, hrana şi succesiunea anotimpurilor, ceea ce le permite să trăiască şi să se bucure de viaţă. Este bine să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri întrucât el este Făuritorul şi Susţinătorul vieţii (Psalmii 104:10-28; 145:15, 16; Faptele 4:24). Pentru 1 MARTIE 2014

a înţelege cât de mult ne iubeşte Dumnezeu, este suficient să ne gândim la tot ce face el pentru a susţine viaţa. Apostolul Pavel a spus: „[Dumnezeu] dă tuturor viaţă, suflare şi toate lucrurile. Fiindcă prin el avem viaţă, ne mişcăm şi existăm” (Faptele 17:25, 28). Totuşi, Dumnezeu îşi manifestă iubirea nu numai îngrijindu-se de necesităţile noastre fizice, ci şi în multe alte moduri. Acordându-ne demnitate, el ne-a înzestrat cu necesităţi spirituale, pe care ne ajută să ni le satisfacem (Matei 5:3). În felul acesta, oamenii ascultători au perspectiva de a ajunge să facă parte din familia lui Dumnezeu în calitate de ‘copii’ ai săi (Romani 8:19-21). Potrivit cu Ioan 3:16, Dumnezeu şi-a manifestat iubirea faţă de noi trimiţându-l pe pământ pe Fiul său, Isus, ca să ne înveţe despre Dumnezeul şi Tatăl său şi ca să-şi dea viaţa pentru noi. Totuşi, mulţi spun că nu înţeleg de ce a fost nevoie ca Isus să moară pentru omenire şi în ce fel moartea sa este o expresie a iubirii lui Dumnezeu. Să vedem în continuare ce spune Biblia despre motivul pentru care a murit Isus şi despre importanţa morţii sale. „L-A DAT PE FIUL SĂU UNIC-NĂSCUT”

Toţi oamenii se îmbolnăvesc, îmbătrânesc şi, în cele din urmă, mor. Totuşi, scopul originar al lui Iehova Dumnezeu cu privire la omenire nu a fost acesta. El le-a oferit primilor oameni perspectiva de a trăi pentru totdeauna în paradis pe pământ, dar cu o condiţie: să asculte de el. Dumnezeu a spus că, dacă alegeau să nu asculte de el, urmau să moară (Geneza 2:17). După cum se ştie, primul om s-a răzvrătit împotriva autorităţii lui Dumnezeu, aducând astfel moartea asupra lui şi a urmaşilor săi. Apostolul Pavel a spus: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, fiindcă toţi au păcătuit” (Romani 5:12). Cu toate acestea, Dumnezeu „iubeşte dreptatea” (Psalmul 37:28). Chiar dacă nu a putut trece cu vederea păcatul comis în mod intenţionat de primul om, Dumnezeu nu a condamnat pentru

TURNUL DE VEGHE

Isus a venit de bunăvoie pe pământ şi a renunţat la propria viaţă pentru a elibera omenirea din păcat şi din moarte

totdeauna întreaga omenire să sufere şi să moară din cauza neascultării unui singur om. Dimpotrivă, aplicând principiul „viaţă pentru viaţă”, el a echilibrat balanţa justiţiei şi a făcut posibil ca oamenii ascultători să se bucure din nou de viaţă veşnică (Exodul 21:23). Aşadar, cum putea fi redobândită viaţa umană perfectă pe care o pierduse Adam? Lucrul acesta era posibil prin oferirea, sau sacrificarea, unei vieţi umane perfecte, echivalente ca valoare cu viaţa lui Adam. Bineînţeles, niciun urmaş imperfect al lui Adam nu putea oferi un astfel de preţ, ci numai Isus (Psalmul 49:6-9). Născut fără stigmatul păcatului, Isus a fost perfect, aşa cum fusese şi Adam. Astfel, renunţând la propria viaţă, Isus a răscumpărat omenirea din sclavia păcatului. În felul acesta, el le-a oferit urmaşilor primului cu-

plu uman posibilitatea de a se bucura de aceeaşi viaţă perfectă de care s-au bucurat la început Adam şi Eva (Romani 3:23, 24; 6:23). Dar ce trebuie să facem pentru a beneficia de acest gest suprem de iubire? „ORICINE MANIFESTĂ CREDINŢĂ ÎN EL”

Revenind la textul din Ioan 3:16, remarcăm cuvintele: „Oricine manifestă credinţă în el [adică în Isus] să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică”. De aici înţelegem că putem obţine darul vieţii veşnice cu condiţia să credem în Isus şi să ascultăm de el. Dar, probabil, te întrebi: De ce este necesară ascultarea? Nu a spus Isus că „oricine manifestă credinţă în el” va avea viaţă veşnică? Este adevărat, credinţa este esenţială. Totuşi, nu este suficient să credem în existenţa lui Isus. Potrivit unei lucrări de referinţă, termenul din limba originară, folosit de Ioan, înseamnă „încredere, nu credulitate” (Vine’s Expository Dictionary of Old and New Testament Words). Pentru a beneficia de favoarea lui Dumnezeu nu este suficient să recunoaştem la nivelul minţii că Isus este Salvatorul. Trebuie să ne străduim cu sinceritate să aplicăm învăţăturile sale. Fără fapte, orice profesiune de credinţă este lipsită de valoare. Biblia spune: „Credinţa fără fapte este moartă” (Iacov 2:26). Cu alte cuvinte, din partea unei persoane se cere să creadă în Isus, adică să trăiască în armonie cu învăţăturile sale. Pavel a explicat acest lucru în felul următor: „Iubirea lui Cristos ne obligă, deoarece considerăm că ... un singur om [Isus] a murit pentru toţi ...; şi el a murit pentru toţi, pentru ca aceia care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru cel care a murit pentru ei şi a fost sculat din morţi” (2 Corinteni 5:14, 15). Recunoştinţa sinceră pentru jertfa lui Isus ar trebui să ne motiveze să facem schimbări în viaţă, adică să nu mai trăim pentru noi înşine, ci pentru Isus, care şi-a dat viaţa în folosul nostru. Prin urmare, aplicarea învăţăturilor sale trebuie să aibă prioritate în viaţa noastră. O astfel de schimbare se va reflecta în normele după care trăim, în alege-

rile pe care le facem şi în acţiunile noastre. Ce răsplată vor primi cei care cred în Isus? „SĂ NU FIE DISTRUS, CI SĂ AIBĂ VIAŢĂ VEŞNICĂ”

Ultima parte a versetului 16 din Ioan, capitolul 3, arată ce promisiune le face Dumnezeu celor ce cred în răscumpărare şi trăiesc potrivit normelor divine. Dumnezeu doreşte ca aceşti oameni fideli ‘să nu fie distruşi, ci să aibă viaţă veşnică’. Totuşi, cei care beneficiază de iubirea lui Dumnezeu au perspective de viitor diferite. Isus a promis că un grup de persoane va primi viaţă în cer. El le-a spus în mod deschis discipolilor săi fideli că urma să le pregătească un loc pentru ca ei să poată domni împreună cu el în glorie cerească (Ioan 14:2, 3; Filipeni 3:20, 21). Cei înviaţi la viaţă cerească „vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni ca regi cu el în cei o mie de ani” (Revelaţia 20:6). Doar un număr limitat de continuatori ai lui Cristos aveau să primească acest măreţ privilegiu. De fapt, Isus a spus: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit de cuviinţă să vă dea regatul!” (Luca 12:32). Câte persoane aveau să facă parte din această „turmă mică”? În Revelaţia 14:1, 4 se spune: ‘M-am uitat şi iată că Mielul [Isus Cristos înviat] stătea pe muntele [ceresc] Sion şi cu el erau o sută patruzeci şi patru de mii care aveau scrise pe frunte numele său şi numele Tatălui său. Ei au fost cumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel’. Dacă ne gândim că de-a lungul timpului au trăit miliarde de oameni, 144000 de persoane reprezintă doar o „turmă mică”. Despre membrii acesteia se spune că vor fi regi. Dar peste cine vor domni ei? Isus a vorbit despre un al doilea grup de persoane fidele, care vor beneficia de foloasele guvernării cereşti. Potrivit cu Ioan 10:16, Isus a spus: „Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, iar ele vor asculta glasul meu şi vor fi o singură turmă cu un singur păstor”. Aceste „oi” aşteaptă cu nerăbdare să se bucure de viaţă veşnică pe pământ, 1 MARTIE 2014

perspectivă pe care au avut-o la început Adam şi Eva. De unde ştim că oile despre care a vorbit Isus aici vor trăi pe pământ? Biblia vorbeşte în multe locuri despre condiţiile paradiziace care vor exista pe pământ. Te invităm să deschizi Biblia şi să citeşti următoarele pasaje: Psalmii 37:9-11; 46:8, 9; 72:7, 8, 16; Isaia 35:5, 6; 65:21-23; Matei 5:5; Ioan 5:28, 29; Revelaţia 21:4. Aceste versete prezic sfârşitul războaielor, al foametei, al bolilor şi al morţii. Ele vorbesc despre timpul când oamenii buni îşi vor construi case, îşi vor cultiva pământul şi îşi vor creşte copiii în pace. Nu ţi-ai dori să te bucuri şi tu de această perspectivă? Avem toate motivele să credem că ceea ce a promis Dumnezeu se va împlini în curând! Pentru mai multe informaţii referitoare la aceste profeţii, vezi capitolul 3 al cărţii Ce ne învaţă în realitate Biblia?, publicată de Martorii lui Iehova.

DUMNEZEU A FĂCUT MULTE LUCRURI PENTRU TINE

Dacă meditezi la tot ce a făcut Dumnezeu pentru tine şi pentru întreaga omenire, vei constata, cu siguranţă, că a făcut deja foarte multe lucruri. Avem viaţă, inteligenţă, suntem sănătoşi într-o oarecare măsură şi dispunem de lucrurile necesare vieţii. Mai mult decât atât, darul răscumpărării oferit de Dumnezeu prin intermediul lui Isus, care a murit pentru noi, ne poate aduce mult mai multe binecuvântări, după cum reiese din Ioan 3:16. Viaţa veşnică în condiţii extraordinare, fără ameninţarea bolilor, a războaielor, a foametei sau a morţii, ne va aduce, cu siguranţă, fericire şi binecuvântări. Depinde numai de tine dacă vei primi aceste binecuvântări. Rămâne totuşi o întrebare: Ce faci tu pentru Dumnezeu?

Un eveniment de la care nu ar trebui să lipseşti În noaptea dinaintea morţii sale, Isus le-a spus continuatorilor lui fideli să-şi aducă aminte de moartea sa de jertfă, sau să o comemoreze. Folosind pâine nedospită şi vin roşu, el a instituit ceea ce numim astăzi Cina Domnului sau Comemorarea morţii lui Cristos şi a poruncit: „Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea” (Luca 22:19). În fiecare an, Martorii lui Iehova de pe tot pământul se întrunesc pentru a comemora moartea lui Isus. În 2014, Comemorarea va avea loc luni, 14 aprilie, după apusul soarelui. Eşti invitat cu căldură să asişti la acest eveniment, ocazie cu care vor fi prezentate informaţii suplimentare despre semnificaţia morţii de jertfă a lui Isus. Intrarea este gratuită şi nu se face colectă. Persoana care ţi-a oferit această revistă îţi poate spune unde şi la ce oră se va ţine Comemorarea în zona în care locuieşti. De asemenea, poţi consulta site-ul jw.org. Te rugăm să notezi data când va avea loc acest eveniment şi să faci tot posibilul să nu lipseşti.

TURNUL DE VEGHE

RELATARE AUTOBIOGRAFICĂ

Găsesc putere în propria-mi slăbiciune RELATARE DE MAITE MORLANS

Cei care mă văd în scaunul cu rotile nici nu bănuiesc cât sunt de puternică, deşi am doar 29 de kilograme. Tăria interioară mă ajută să merg mai departe, în pofida sănătăţii tot mai precare. Dar să vă explic cum găsesc putere în propria-mi slăbiciune. Când mă gândesc la copilărie, îmi tă juvenilă”. Aveam doar zece ani. Deşi la vârsta aceea nu prea înţelevin în minte zilele frumoase petrecugeam despre ce era vorba, mi-am dat te alături de părinţii mei, într-o căimediat seama că veştile nu erau desuţă de la ţară, aflată în sudul Franloc bune. ţei. Îmi plăcea să mă dau în leagănul La recomandarea medicului, am pe care mi-l făcuse tata şi să alerg fost internată într-un sanatoriu penprin grădină. În 1966 au început să tru copii. Imaginea acelei clădiri reci ne viziteze nişte Martori ai lui Iehoşi neprimitoare m-a înspăimântat. Reva. Tata purta discuţii lungi cu ei. gulile de ordine interioară erau stricDupă numai şapte luni, el s-a hotăte. Călugăriţele m-au tuns scurt şi rât să devină Martor. La puţin timp m-au îmbrăcat într-o uniformă urâtă. după aceea i s-a alăturat şi mama, „Nu cred c-am să rezist aici”, am spus astfel că am crescut într-o familie eu printre lacrimi. plină de căldură şi iubire. Când aveam patru ani Problemele mele de sănătate au IEHOVA DEVINE O PERSOANĂ apărut imediat după ce ne-am întors REALĂ PENTRU MINE în Spania, ţara de origine a părinţiÎntrucât părinţii mă învăţaseră să-i lor mei. Aveam dureri mari la articulaţiile mâi- slujesc lui Iehova, am refuzat să iau parte la rinilor şi ale picioarelor. După doi ani de investi- tualurile catolice care se ţineau în sanatoriu, însă gaţii la diverşi medici, părinţii mei au întâlnit un călugăriţele n-au înţeles poziţia mea. L-am imploreumatolog foarte cunoscut, care le-a spus pe un rat pe Iehova să mă ajute, iar la scurt timp duton grav: „Este prea târziu”. Mama a început să pă aceea am simţit braţul său ocrotitor, asemenea plângă. În cabinetul gri şi rece al medicului răPoliartrita juvenilă este o formă de artrită cronică întâlnită la Sistemul imunitar al copilului atacă şi distruge ţesuturile sunau cuvinte pe care nu le mai auzisem până copii. sănătoase ale articulaţiilor provocând inflamarea acestora. Boala atunci: „boală cronică autoimună” şi „poliartri- este însoţită de durere. 1 MARTIE 2014

îmbrăţişării puternice şi calde a unui tată plin de iubire. Părinţii puteau veni la mine doar sâmbăta, iar vizitele trebuiau să fie scurte. Îmi aduceau publicaţii biblice ca să le citesc şi astfel să-mi păstrez credinţa tare. În mod normal, copiilor nu li se permitea să aibă cărţi personale, dar călugăriţele mi-au dat voie să păstrez publicaţiile aduse de părinţi şi Biblia, din care citeam în fiecare zi. Obişnuiam să vorbesc cu alte fete despre speranţa mea de a trăi veşnic în Paradisul pământesc, unde nimeni nu va mai fi bolnav (Revelaţia 21:3, 4). Uneori mă copleşea tristeţea şi mă simţeam singură, dar eram fericită deoarece credinţa mea în Iehova era tot mai puternică. După şase luni care au trecut foarte greu, medicii m-au externat. Deşi boala nu se ameliorase, eram fericită să fiu din nou cu părinţii mei. Articulaţiile se deformau tot mai mult şi durerile erau din ce în ce mai mari. La începutul adolescenţei eram foarte slăbită. Cu toate acestea, când am împlinit 14 ani m-am botezat, fiind hotărâtă să-i slujesc Tatălui meu ceresc cât de mult posibil. Uneori însă eram supărată pe el şi îi spuneam în rugăciune: „De ce eu? Vindecă-mă, te rog. Nu vezi cât mă chinui?”. Anii adolescenţei au fost foarte grei pentru mine. A trebuit să mă împac cu gândul că n-o să mă fac bine. Deseori mă comparam cu prietenii mei sănătoşi şi plini de viaţă. Întrucât mă simţeam inferioară, m-am închis în mine. Cu toate acestea, familia şi prietenii mi-au fost alături tot timpul. Îmi aduc aminte cu drag de Alicia, o soră cu 20 de ani mai mare decât mine, care a devenit o prietenă apropiată. Ea m-a ajutat să nu mă mai gândesc la problemele mele şi să manifest interes faţă de alţii. GĂSESC MODALITĂŢI DE A DA UN SENS VIEŢII MELE

Când aveam 18 ani, boala mi s-a agravat. Chiar şi faptul de a asista la întrunirile congregaţiei mă epuiza. Cu toate acestea, profitam de timpul pe care îl aveam la dispoziţie ca să studiez Biblia. Cărţile biblice Iov şi Psalmii m-au ajutat să înţeleg că în prezent Iehova Dumnezeu se îngrijeşte

TURNUL DE VEGHE

de noi în primul rând din punct de vedere spiritual. Desele mele rugăciuni mi-au dat „puterea care depăşeşte normalul” şi „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire” (2 Corinteni 4:7; Filipeni 4:6, 7). La vârsta de 22 de ani a trebuit să accept ideea că îmi voi continua viaţa într-un scaun cu rotile. Mă gândeam cu groază că oamenii se vor opri şi vor vedea doar o femeie bolnavă într-un scaun cu rotile. Dar în tot răul a fost şi un bine. Scaunul cu rotile m-a ajutat să-mi redobândesc într-o oarecare măsură independenţa. O prietenă pe nume Isabel mi-a sugerat să-mi fixez obiectivul de a petrece într-o lună în predicare 60 de ore împreună cu ea. La început nu mi s-a părut realistă propunerea ei. Dar l-am rugat pe Iehova să-mi dea putere şi, cu ajutorul familiei şi al prietenilor, am reuşit. A fost o lună încărcată, care a trecut foarte repede. Am putut, în sfârşit, să-mi înving sentimentele de teamă şi de jenă. Mi-a plăcut atât de mult, încât în 1996 m-am hotărât să încep pionieratul regular, adică să petrec în lucrarea de predicare un anumit număr de ore în fiecare lună. A fost una dintre cele mai bune decizii pentru că m-am apropiat mai mult de Dumnezeu şi chiar m-am întărit din punct de vedere fizic. Lucrarea de predicare mi-a permis să le împărtăşesc altora credinţa mea şi să-i ajut pe unii dintre ei să devină prieteni cu Dumnezeu. IEHOVA ARE GRIJĂ DE MINE

În vara anului 2001 am suferit un accident grav de maşină. Ambele picioare mi-au fost fracturate. În timp ce zăceam în pat cu dureri îngrozitoare, am spus în şoaptă o rugăciune: „Te rog, Iehova, nu mă părăsi!”. În clipa aceea, o femeie dintr-un pat alăturat m-a întrebat: „Eşti Martoră a lui Iehova?”. Pentru că n-aveam putere să răspund, am dat din cap afirmativ. „Îi cunosc pe Martori. Vă citesc revistele”, a spus ea. Acele cuvinte m-au mângâiat foarte mult. Chiar şi în starea aceea jalnică am depus mărturie despre Iehova. Mă simţeam nespus de onorată! După ce mi-am revenit puţin, am vrut să depun mai multă mărturie. Mama mă ducea în

scaunul cu rotile prin saloanele din spital. Aveam picioarele în ghips. În fiecare zi vizitam câţiva pacienţi, îi întrebam cum se simt şi le lăsam literatură biblică. Deşi acele vizite mă oboseau foarte mult, Iehova mi-a dat forţa de care aveam nevoie. În ultimii ani, durerile s-au intensificat, iar pierderea în moarte a tatălui meu mi-a accentuat suferinţa. Cu toate acestea, mă străduiesc să-mi păstrez optimismul. Ori de câte ori este posibil, încerc să stau în compania prietenilor şi a rudelor, ceea ce mă ajută să nu mă mai gândesc la problemele mele. Iar când sunt singură, citesc, studiez din Biblie sau depun mărturie la telefon. De asemenea, încerc să mă bucur de lucruri mici: o adiere de vânt sau parfumul unei flori. Toate acestea mă ajută să am un sentiment de mulţumire. Iar umorul este un bun medicament.

Deseori închid ochii şi încerc să mă uit ca printr-o „fereastră” în lumea nouă pe care o promite Dumnezeu. Cu părinţii mei în 2003

Îmi place să predic vestea bună prin telefon

Într-o zi, în timp ce eram în predicare, prietena mea, care împingea scaunul cu rotile, s-a oprit să noteze ceva. Brusc, căruciorul a pornit la vale şi m-am izbit de o maşină parcată. Amândouă ne-am speriat, dar, când ne-am dat seama că nu se întâmplase nimic grav, am început să râdem. Sunt multe lucruri pe care nu le pot face. Le numesc „dorinţe în aşteptare”. Deseori închid ochii şi încerc să mă uit ca printr-o „fereastră” în lumea nouă pe care o promite Dumnezeu (2 Petru 3:13). Îmi imaginez că sunt sănătoasă, că zburd încoace şi-n colo şi că mă bucur din plin de viaţă. Îmi plac mult cuvintele regelui David: „Speră în Iehova, fii curajos şi inima să-ţi fie tare!” (Psalmul 27:14). Deşi corpul meu este din ce în ce mai slăbit, Iehova îmi dă forţa de care am nevoie. Continui să găsesc putere în propria-mi slăbiciune. 1 MARTIE 2014

Aprobă Dumnezeu

INTERCONFESIONALISMUL? „Religia uneşte sau dezbină?” Această întrebare le-a fost pusă cititorilor ziarului The Sydney Morning Herald. Aproape 90 la sută dintre respondenţi au spus că religia îi dezbină pe oameni. USŢINĂTORII interconfesionalismului sunt însă de altă părere. Eboo Patel, fondator al unei organizaţii interconfesionale de tineret din Statele Unite, a spus: „Arătaţi-mi o religie care nu încurajează compasiunea ..., care nu încurajează grija faţă de mediul înconjurător ..., care nu încurajează ospitalitatea”. Este adevărat că budişti, catolici, protestanţi, hinduşi, musulmani şi membri ai altor religii şi-au unit uneori forţele pentru a lupta împotriva sărăciei, pentru a milita în favoarea respectării drepturilor omului, pentru a cere interzicerea minelor antipersonal sau pentru a atrage atenţia asupra unor probleme de mediu. Grupuri de dialog multiconfesionale au luat parte la reuniuni menite să promoveze înţelegerea reciprocă şi colaborarea. Pentru a sărbători diversitatea religioasă, reprezentanţii acestor grupuri au organizat ceremonii cu lumânări, festivaluri de muzică, rugăciuni etc. Este amestecarea religiilor soluţia la conflictele dintre confesiuni? Este interconfesionalismul calea aleasă de Dumnezeu pentru a aduce în existenţă o lume mai bună?

UNITATE: CU CE PREŢ?

Una dintre cele mai mari organizaţii interconfesionale se laudă cu membri care provin din 200 de confesiuni şi cu o activitate desfăşurată în 76 de ţări. Obiectivul ei este „să încurajeze colaborarea zilnică şi de durată dintre confesiuni”. Însă acest deziderat s-a dovedit a fi greu de atins. De exemplu, potrivit organizatorilor, carta a trebuit redactată cu multă atenţie pentru ca niciuna dintre numeroasele religii semnatare să nu se simtă ofensată. Din ce cauză? Un motiv a fost existenţa

TURNUL DE VEGHE

unor dezacorduri cu privire la folosirea cuvântului „Dumnezeu”. Drept urmare, carta nu conţine acest cuvânt şi nici nu face referire la el. Totuşi, dacă Dumnezeu este lăsat deoparte, se mai poate vorbi despre credinţă? În plus, prin ce se deosebeşte această mişcare interconfesională de organizaţiile caritabile non-religioase? Pe bună dreptate, organismul interconfesional amintit mai înainte se consideră „o organizaţie care construieşte punţi între oameni”, nu o entitate religioasă. ESTE SUFICIENT SĂ PROMOVĂM BINELE?

Dalai Lama, renumit susţinător al interconfesionalismului, a spus: „Toate marile religii transmit în esenţă acelaşi mesaj, şi anume: iubirea, compasiunea şi iertarea . . . Important este să manifestăm zilnic aceste calităţi”.

Este adevărul relativ? Susţinătorii interconfesionalismului consideră deseori că nicio religie nu poate pretinde că este singura care deţine adevărul. De fapt, ei afirmă că exclusivismul la nivel religios generează multe dintre problemele pe care le vedem astăzi. Contrar acestor opinii, Iehova este descris ca fiind „Dumnezeul adevărului”. El a spus cu privire la sine: „Eu nu mă schimb” (Psalmul 31:5; Maleahi 3:6). De asemenea, Isus a spus despre Dumnezeu: „Cuvântul tău este adevărul” (Ioan 17:17). Acest adevăr este dezvăluit în Biblie, adică în Scripturile inspirate de Dumnezeu. Ea ne instruieşte şi ne echipează „pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16, 17).

Adunare interconfesională din 2011. Este amestecarea religiilor soluţia la conflictele dintre confesiuni?

Fotografie de Franco Origlia/Getty Images

Nu încape nicio îndoială că iubirea, compasiunea şi iertarea sunt virtuţi demne de dorit. În regula de aur, Isus a spus: „Tot ce vreţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi la fel” (Matei 7:12). Dar se rezumă adevărata credinţă la promovarea binelui? Apostolul Pavel a spus despre mulţi oameni din zilele sale care credeau că îi slujeau lui Dumnezeu: „Le depun mărturie că au zel pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoştinţei exacte”. La ce se referea Pavel? El a adăugat: „Fiindcă n-au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu, ci au căutat să şi-o stabilească pe-a lor” (Romani 10:2, 3). Întrucât nu ştiau cu exactitate ce aştepta Dumnezeu de la ei, zelul şi credinţa lor nu aveau nicio valoare (Matei 7:21-23). CE SPUNE BIBLIA DESPRE INTERCONFESIONALISM

„Fericiţi sunt cei împăciuitori”, a spus Isus (Matei 5:9). El a pus în practică ceea ce a predicat, promovând o atitudine lipsită de violenţă şi aducându-le un mesaj de pace oamenilor de diverse religii (Matei 26:52). Cei care au reacţionat la cuvintele sale au alcătuit o fraternitate bazată pe o iubire de nezdruncinat (Coloseni 3:14). Dar a urmărit Isus doar să construiască punţi între oameni din medii culturale diferite pentru ca aceştia să poată convieţui în pace? A luat el parte la practicile religioase ale altora? Conducătorii religioşi ai sectei fariseilor şi ai sectei saducheilor i s-au opus cu înverşunare lui Isus şi chiar au încercat să-l omoare. Cum a reacţionat el? Isus le-a spus discipolilor săi: „Lăsaţi-i! Sunt nişte călăuze oarbe” (Matei 15:14). Isus n-a

considerat că între el şi acele persoane exista vreo legătură spirituală. Mai târziu, în Corint (Grecia) s-a format o congregaţie creştină. Acest oraş era cunoscut pentru cultura lui pluralistă, multireligioasă. Ce atitudine trebuiau să adopte creştinii de acolo? Apostolul Pavel le-a scris: „Nu vă înjugaţi la un jug inegal cu cei necredincioşi”. De ce? Pavel a spus în continuare: „Ce armonie este între Cristos şi Belial? Sau ce parte are cel credincios cu cel necredincios?”. Apoi a dat următorul sfat: „De aceea, ieşiţi din mijlocul lor şi separaţi-vă” (2 Corinteni 6:14, 15, 17). Înţelegem de aici că Biblia se declară împotriva interconfesionalismului. Dar v-aţi putea întreba: Atunci cum se poate realiza adevărata unitate? CUM SE CONSTRUIEŞTE ADEVĂRATA UNITATE?

Staţia Spaţială Internaţională – o capodoperă a ingineriei aerospaţiale – este rezultatul eforturilor conjugate ale unor specialişti din 15 naţiuni. Credeţi că această structură s-ar fi realizat dacă naţiunile participante n-ar fi fost de acord cu proiectul? În esenţă, la fel stau lucrurile şi cu mişcarea interconfesională din zilele noastre. Deşi se pune accent pe colaborare şi respect, nu există un proiect acceptat în unanimitate în ce priveşte zidirea credinţei. Drept urmare, chestiunile de ordin moral şi doctrinar creează dezbinare. Biblia conţine normele lui Dumnezeu, care se aseamănă cu un proiect. Ne putem clădi viaţa pe ceea ce spune Biblia. Cei ce aplică sfaturile ei au învins prejudecăţile rasiale şi religioase şi au învăţat să muncească umăr la umăr în pace şi unitate. Într-o profeţie, Dumnezeu a spus: „Voi da popoarelor o limbă pură, pentru ca toate să cheme numele lui Iehova, ca să-i slujească umăr la umăr”. Unitatea rezultă din învăţarea unei ‘limbi pure’, adică a normelor divine cu privire la închinare (Ţefania 3:9; Isaia 2:2-4). Martorii lui Iehova vă invită cu căldură să vizitaţi o sală a Regatului din cartierul dumneavoastră pentru a vă convinge personal că între ei există pace şi unitate (Psalmul 133:1). 1 MARTIE 2014

Cuvântul lui Dumnezeu se răspândeşte în Spania medievală „De câţiva ani tânjesc să vin şi pe la voi când voi fi în drum spre Spania. Sper deci ca, în timp ce voi călători într-acolo, să vă văd şi să fiu însoţit de voi o bucată de drum, după ce îmi voi satisface mai întâi dorinţa de a fi câtva timp în compania voastră.” (Romani 15:23, 24) POSTOLUL Pavel le-a scris aceste cuvinte colaboratorilor săi creştini din Roma în jurul anului 56 e.n. Biblia nu spune dacă Pavel a ajuns în cele din urmă în Spania. Se ştie însă cu certitudine că, în secolul al II-lea e.n., vestea bună din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, ajunsese în Spania prin intermediul lui Pavel sau al altor misionari creştini. La scurt timp după aceea, numărul comunităţilor creştine din Spania a început să crească. Astfel, a fost nevoie ca Biblia să fie tradusă în latină. În secolul al II-lea e.n., Spania se afla de mult timp sub dominaţie romană, iar latina era limbă de circulaţie pe tot cuprinsul vastului Imperiu Roman.

BIBLII ÎN LATINĂ

Primii creştini spanioli au realizat mai multe traduceri în latină, cunoscute sub numele de Vetus Latina Hispana. Aceste porţiuni din Biblie traduse în latina veche au circulat în Spania până la începutul secolului al V-lea e.n., când Ieronim a terminat de tradus renumita Biblie Vulgata. Traducerea lui Ieronim, care a fost finalizată la Betleem, în Palestina, a ajuns foarte repede în Spania. Când Lucinius – un bărbat înstărit, care studia Biblia – a aflat că Ieronim lucra la o traducere în latină, a vrut să intre cât mai repede în posesia acestei traduceri. De aceea a trimis la Betleem şase scribi care au copiat de mână textul şi l-au adus în Spania. În secolele următoare, Vulga-

TURNUL DE VEGHE

ta a înlocuit treptat Vetus Latina Hispana. Graţie acestor traduceri latineşti, spaniolii au putut să citească şi să înţeleagă mesajul Bibliei. Dar, odată cu destrămarea Imperiului Roman, a fost nevoie ca Biblia să fie tradusă în alte limbi. BIBLIA PE TĂBLIŢE DE ARDEZIE

În secolul al V-lea, vizigoţii şi alte triburi germanice au ocupat Peninsula Iberică. Astfel, în Spania a pătruns o nouă limbă: gotica. Invadatorii practicau o formă de creştinism numită arianism, care respingea doctrina Trinităţii. De asemenea, ei au adus propria traducere a Sfintelor Scripturi, cunoscută sub numele de Biblia gotică a lui Wulfila. Această Biblie a fost citită în Spania până la sfârşitul secolului al VI-lea, când Reccared, regele vizigoţilor, a renunţat la arianism şi a devenit catolic. El a poruncit ca toate cărţile ariane să fie adunate şi distruse, inclusiv Biblia lui Wulfila. Astfel, toate textele gotice au dispărut din Spania. Totuşi, în această perioadă, Cuvântul lui Dumnezeu a continuat să se răspândească în Spania. În afară de gotică, în Spania se vorbea un dialect care a stat la baza limbilor romanice vorbite pe teritoriul Peninsulei Iberice. Cele mai vechi documente în acest dialect latin sunt cunoscute sub numele de tăbliţele vizigote de ardezie, deoarece au fost scrise pe bucăţi sau plăcuţe de ardezie. Printre acestea se numără: castiliana, catalana, galiciana şi portugheza.

Ele datează din secolele al VI-lea şi al VII-lea, iar unele conţin pasaje din psalmi şi din evanghelii. De exemplu, o tăbliţă conţine Psalmul 16. Existenţa unor texte biblice scrise pe tăbliţe de ardezie dovedeşte că, în acea perioadă, oamenii din popor citeau şi copiau Cuvântul lui Dumnezeu. Se pare că aceste texte biblice erau folosite de învăţători ca exerciţii pentru elevii care învăţau să scrie şi să citească. Tăbliţele de ardezie erau mai ieftine decât pergamentul, folosit în mănăstirile din Evul Mediu la producerea Bibliilor ilustrate. O Biblie ilustrată, extrem de valoroasă, se află în Biserica San Isidoro, din oraşul spaniol León. Ea datează din anul 960 e.n., are 516 file – cu o lungime de 47 de centimetri şi o lăţime de 34 de centimetri – şi cântăreşte 18 kilograme. O altă Biblie, care se află în prezent la Biblioteca Vaticanului, este Biblia de la Ripoll, datând aproximativ din anul 1020 e.n. Este una dintre cele mai bogat

ilustrate Biblii din Evul Mediu. Producerea unei asemenea opere de artă necesita mult timp. Din câte se pare, un călugăr avea nevoie de o zi pentru a realiza o singură literă iniţială sau de o săptămână pentru a pregăti o pagină de titlu. Deşi sunt foarte valoroase, aceste Biblii n-au avut o contribuţie însemnată la răspândirea mesajului din Cuvântul lui Dumnezeu. BIBLIA ÎN ARABĂ

În secolul al VIII-lea, ca urmare a invaziei arabilor în Peninsula Iberică, în Spania a început să se răspândească o altă limbă. În zonele colonizate de invadatori, araba a luat locul latinei. Astfel era nevoie de o Biblie şi în această limbă. Fără îndoială, în Spania medievală au circulat multe traduceri în arabă ale Bibliei, în special ale evangheliilor. După cât se pare, în secolul al VIII-lea, Juan, episcop de Sevilla, a tradus întreaga Biblie în arabă. Din nefericire, majoritatea acestor traduceri în arabă s-au pierdut. O

Tăbliţă de ardezie cu textul biblic într-un dialect latin, secolul al VI-lea e.n. Detaliu din Biblia ilustrată de la León. Deşi sunt foarte valoroase, aceste Biblii n-au avut o contribuţie însemnată la răspândirea mesajului din Cuvântul lui Dumnezeu

Traducere în arabă a evangheliilor, secolul al X-lea e.n.

1 MARTIE 2014

Tăbliţă de ardezie: Isabel Velázquez Soriano; Biblie în arabă: Fotografía MAS-León (España)

Din secolul al V-lea până în secolul al VIII-lea, Biblia în latină şi în arabă i-a ajutat pe spanioli să citească Cuvântul lui Dumnezeu.

traducere în arabă a evangheliilor, realizată la jumătatea secolului al X-lea, este păstrată la Catedrala din León (Spania). PRIMELE TRADUCERI ALE BIBLIEI ÎN SPANIOLĂ

În Evul Mediu târziu, pe teritoriul Peninsulei Iberice a început să se formeze o nouă limbă, şi anume castiliana, sau spaniola. Această limbă urma să aibă un rol important în răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu. Prima traducere a unor texte biblice în spaniolă a apărut în cartea La Fazienda de Ultra Mar (Faptele de peste mări), de la începutul secolului al XIII-lea. Această lucrare descrie o călătorie în Israel şi cuprinde fragmente din Pentateuh şi din alte cărţi ale Scripturilor ebraice, precum şi din evanghelii şi din epistole. Capii Bisericii n-au fost deloc încântaţi de această traducere. În 1234, Conciliul de la Tarragona a decretat ca toate cărţile în spaniolă care conţineau fragmente din Biblie să-i fie aduse preotului local pentru a fi arse. Din fericire, acest decret n-a împiedicat apariţia altor traduceri ale Bibliei. Regele Alfons al X-lea (1252-1284), considerat întemeietorul formei scrise a limbii spaniole, a vrut ca Biblia să fie tradusă în această limbă şi a sprijinit personal acest demers. Printre traducerile în spaniolă realizate în această perioadă se numără Biblia Prealfonsină şi Biblia Alfonsină, care a apărut la scurt timp după aceea şi care a fost cea mai vastă traducere în spaniolă de la acea vreme. Aceste două lucrări au contribuit la fixarea şi îmbogăţirea spaniolei, limbă aflată în plin proces de formare. Eruditul Thomas Montgomery a afirmat cu privire la Biblia Prealfonsină: „Traducătorul acestei Biblii a realizat o capodoperă în ce priveşte acurateţea şi eleganţa limbajului ... Limba este simplă şi clară, aşa cum trebuia să fie o Biblie ai cărei cititori nu cunoşteau latina”. Însă aceste prime Biblii în spaniolă au fost traduse din latină, după textul Vulgatei, nu din limbile originare. Începând din secolul al XIV-lea, În prezent, spaniola este limba maternă a circa 540 de milioane de oameni.

TURNUL DE VEGHE

Regele Alfons al X-lea a sprijinit traducerea Bibliei în spaniolă Biblioteca Naţională din Madrid

Pagini din Biblia Prealfonsină (stânga) şi Biblia Alfonsină (dreapta), datând din secolul al XIII-lea

câţiva erudiţi evrei au realizat traduceri în spaniolă ale Scripturilor ebraice direct din ebraică. La data aceea, în Spania exista cea mai mare comunitate de evrei din Europa, iar traducătorii au avut acces la manuscrise ebraice demne de încredere. Un exemplu remarcabil este Biblia de la Alba, terminată în secolul al XV-lea. Luis de Guzmán, un renumit nobil spaniol, i-a încredinţat rabinului Moisés Arragel misiunea de a traduce Biblia în spaniola castizo (pură). El a menţionat două motive pentru care era nevoie de această traducere. În primul rând, spunea el, „Bibliile care se găsesc astăzi în limbile romanice sunt inexacte” şi, în al doilea rând, „oamenii ca noi au nevoie de note marginale pentru pasajele mai dificile”. Aceste cuvinte dezvăluie că oamenii din timpul acela doreau să citească şi să înţeleagă Biblia. De asemenea, ele sunt o dovadă că, la data aceea, existau multe Biblii în spaniolă. Vezi articolul, „Numele divin şi preocuparea lui Alfonso de Zamora pentru o traducere exactă”, apărut în numărul din 1 decembrie 2011 al acestei reviste.

„Înainte de epoca lui Luther, spaniolii cunoşteau Biblia mult mai bine decât germanii sau englezii.” (Juan Orts González, istoric)

Biblia de la Alba, prima traducere în spaniola castizo (pură), secolul al XV-lea e.n.

Datorită traducătorilor şi copiştilor din Evul Mediu, spaniolii instruiţi au putut citi Biblia în limba lor maternă fără nicio piedică. Drept urmare, istoricul Juan Orts González a remarcat că, „înainte de epoca lui Luther, spaniolii cunoşteau Biblia mult mai bine decât germanii sau englezii”. Din nefericire, spre sfârşitul secolului al XV-lea, Inchiziţia spaniolă a interzis traducerea şi deţinerea Bibliei în limbile vorbite de popor. Pentru Biblia din Spania începea o noapte lungă. Abia după trei secole a fost ridicată această interdicţie. În acea perioadă grea, câţiva traducători neînfricaţi au realizat în afara graniţelor ţării noi ediţii în spaniolă ale Bibliei şi le-au introdus clandestin în Spania. După cum se poate observa din această istorie a Bibliei, în Spania medievală împotrivitorii au recurs la diverse mijloace pentru a distruge Cuvântul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ei n-au reuşit să şteargă cuvintele Dumnezeului cel Atotputernic (Psalmii 83:1; 94:20). Vezi articolul „Lupta lui Casiodoro de Reina pentru o Biblie spaniolă”, apărut în numărul din 1 iunie 1996 al acestei reviste.

Biblia în alte limbi vorbite în Spania Catalana. Biblia a fost tradusă în catalană în secolul al XIII-lea. Una dintre ediţii, cunoscută sub numele de Biblia rimată, era o traducere rimată a unei porţiuni din Sfintele Scripturi, menită să-i ajute pe cititori să memoreze mai uşor textul. În acelaşi secol, între 1287 şi 1290, Jaume de Montjuich a tradus prima Biblie integrală în catalană din ordinul regelui Alfons al II-lea al Cataloniei şi Aragonului. Valenciana. La începutul secolului al XV-lea, Bonifacio Ferrer a tradus Biblia în valenciană, care a fost tipărită în 1478. Această ediţie în valenciană a fost prima Biblie din Spania care a văzut lumina tiparului. Din nefericire, flăcările Inchiziţiei au ars toate exemplarele. Doar ultima pagină a acestei Biblii s-a păstrat până în zilele noastre. Această filă face parte din colecţia Societăţii Hispanice din America, aflată la New York. Basca. În 1571, Joanes Leizarraga a tradus Scripturile greceşti în bască, având sprijinul material al reginei de Navarra. Lucrarea lui Leizarraga a contribuit la formarea unei gramatici unitare a limbii basce. Despre Leizarraga s-a spus că a fost pentru bască ceea ce a fost Ieronim pentru latină şi Luther pentru germană.

Datorită eforturilor neobosite ale multor erudiţi, Biblia s-a răspândit în Spania medievală. Traducătorii moderni au călcat pe urmele acestor pionieri care au tradus Biblia în latină, gotică, arabă şi spaniolă. Drept urmare, milioane de vorbitori de spaniolă din zilele noastre pot citi Cuvântul lui Dumnezeu în limba care le vorbeşte inimii. 1 MARTIE 2014

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI BIBLICE

Ce foloase ne aduce moartea lui Isus? Când i-a creat pe primii oameni, Dumnezeu a vrut ca ei să trăiască veşnic pe pământ, fără să se îmbolnăvească şi să moară. Cu toate acestea, primul om, Adam, nu a ascultat de Creator şi a pierdut perspectiva de a trăi veşnic. Întrucât suntem urmaşii lui Adam, noi am moştenit de la el moartea (Romani 5:8, 12; 6:23). Adevăratul Dumnezeu, Iehova, l-a trimis pe Fiul său, Isus, pe pământ ca să răscumpere prin moarte ceea ce a pierdut Adam. (Citiţi Ioan 3:16.) Moartea lui Isus face posibilă iertarea păcatelor şi viaţa fără sfârşit. Biblia descrie cum va fi viaţa pe pământ când nu vom mai îmbătrâni, nu ne vom mai îmbolnăvi şi nu vom mai muri. (Citiţi Isaia 25:8; 33:24; Revelaţia 21:4, 5.)

Cum ar trebui să ne amintim de moartea lui Isus?

CITIŢI ONLINE RĂSPUNSUL LA ALTE ÎNTREBĂRI BIBLICE Puteţi descărca gratuit această revistă, precum şi ediţii anterioare

Biblia disponibilă online în aproximativ 50 de limbi

Isus a murit pentru ca omenirea să poată trăi veşnic. Cum îţi imaginezi că va fi viaţa veşnică pe pământ?

ˆ ˘ CE NE INVAT¸ A ˆ ın realitate BIBLIA?

Pentru mai multe informaţii, vezi capitolele 4 şi 5 ale acestei cărţi, publicate de Martorii lui Iehova. Cartea poate fi descărcată de pe site-ul www.jw.org

Accesaţi www.jw.org sau scanaţi acest cod

wp14 03/01-M 131128

În noaptea dinaintea morţii sale, Isus le-a spus continuatorilor săi să-şi amintească de moartea sa în cadrul unei ceremonii simple. Faptul de a comemora în felul acesta moartea lui Isus în fiecare an ne oferă posibilitatea de a medita la iubirea extraordinară pe care Isus şi Iehova o arată faţă de omenire. (Citiţi Luca 22:19, 20; 1 Ioan 4:9, 10.) Anul acesta, Comemorarea morţii lui Isus va avea loc luni, 14 aprilie, după apusul soarelui. Sunteţi invitat să participaţi la acest eveniment împreună cu Martorii lui Iehova din localitatea dumneavoastră. (Citiţi Romani 1:11, 12.)