1 IANUARIE 2014
PUNE MOARTEA CAPฤ T DEFINITIV VIEลขII?
Tirajul fiecărei ediţii: 45944000 ÎN 212 LIMBI
1 IANUARIE 2014
․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․
Vol. 135, No. 1 JANUARY 1, 2014
Semimonthly ROMANIAN
ˆ REVISTA Turnul de veghe ıi aduce onoare lui Iehova Dumnezeu, Suveranul universului. Ea este o ˘ ˆ ˆ sursa de mangaiere pentru oameni, ˆ ˆ ˘ ˘ ˘ ıntrucat anun ¸ta vestea buna ca, ˆ ˆ ın curand, Regatul ceresc al lui ˘ ˘ ˘ Dumnezeu va pune capat rauta ¸tii ˘ ˆ ˆ si¸ va transforma pamantul ıntr-un ˘ ˆ paradis. Aceasta publica ¸tie ısi¸ ˆ ˘ ˘ ˘ ˆ ındeamna cititorii sa creada ın Isus Cristos, care a murit pentru caˆ noi ˘ ˘ ˘ sa putem primi via ¸ta vesnic ¸ a. In prezent, el domneste ¸ ca Rege al Regatului lui Dumnezeu. Revista ˘ ˘ ˘ Turnul de veghe, publicata fara ˆ ˘ ıntrerupere din 1879, este apolitica ˘ si¸ se bazeaza pe Biblie.
SUBIECTUL DE COPERTĂ
Pune moartea capăt definitiv vieţii?
PAGINILE3-7
Moartea, o realitate dureroasă 3 Lupta împotriva morţii 4 Moartea nu pune capăt definitiv vieţii! 6 ․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․
ALTE ARTICOLE O conversaţie cu un Martor al lui Iehova De ce permite Dumnezeu suferinţa? 8
Doriti¸ mai multe informatii ¸ sau un studiu biblic gratuit la domiciliu? Accesati¸ www.jw.org sau scrieti-ne la una dintre ¸ adresele de mai jos. ˆ Pentru ROMANIA: Martorii lui Iehova CP 132, OP 39 RO-024330 Bucuresti ¸ Pentru REPUBLICA MOLDOVA: Martorii lui Iehova PO Box 472 ˘ MD-2005 Chisin ¸ au ˘ Pentru o lista cu toate adresele postale, ¸ vezi www.jw.org/ro/contact.
V-aţi întrebat? 11 Biblia schimbă viaţa oamenilor 12 Învierea: o speranţă pentru cei morţi 14 Răspunsuri la întrebări biblice 16
CITIŢI MAI MULTE ONLINE | www.jw.org RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI BIBLICE: Care este voinţa lui Dumnezeu cu privire la mine
˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙˙
˘ ˘ Aceasta publicatie ¸ nu se comercializeaza. Ea ˘ ˆ ˘ este distribuita ın cadrul unei lucrari mondiale ˘ ˘ de instruire biblica, sustinute prin donatii. ¸ ¸ Daca ˘ ˘ nu exista alta indicatie, ¸ citatele biblice sunt din Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi. The Watchtower (ISSN 0043-1087) is published semimonthly by Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.; L. Weaver, Jr., President; G. F. Simonis, Secretary-Treasurer; 25 Columbia Heights, Brooklyn, NY 11201-2483, and by Watch Tower Bible and Tract Society of Canada, PO Box 4100, Georgetown, ON L7G 4Y4. Druck und Verlag: Wachtturm Bibel- und Traktat-Gesellschaft der Zeugen Jehovas, e. V., Selters/Taunus. Verantwortliche Redaktion: Ramon Templeton, Selters/Taunus. 5 2014 Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania. Printed in Germany.
(Căutaţi la ÎNVĂŢĂTURI BIBLICE > RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI BIBLICE)
34567
1 IANUARIE 201 4
DESCĂRCAŢI ACEASTĂ REVISTĂ ÎN DIFERITE FORMATE ONLINE
PUNE˘ MOARTEA CAPAT DEFINITIV VIETII? ¸
SUBIECTUL DE COPERTĂ
Moartea, o realitate dureroasă Moartea este un subiect incomod, despre care mulţi preferă să nu vorbească. Totuşi, mai devreme sau mai târziu, cu toţii suntem, în mod inevitabil, afectaţi de ea. Moartea este o realitate crudă şi dureroasă. Niciodată nu suntem pregătiţi să pierdem în moarte un părinte, partenerul de viaţă sau un copil. O astfel de tragedie poate să lovească pe neaşteptate sau poate să apară în urma unei îndelungi suferinţe. În ambele situaţii, durerea provocată de pierderea cuiva drag nu poate fi evitată, iar gândul că moartea este sfârşitul ireversibil al vieţii are uneori consecinţe devastatoare. Antonio, al cărui tată a murit într-un accident de maşină, a spus: „Te simţi ca şi cum cineva ţi-a luat cheile de la casă. Nu te mai poţi întoarce niciodată acolo. Rămâi doar cu amintirile. Aceasta este acum realitatea şi, deşi pare îngrozitor de nedreaptă, nu poţi face nimic să o schimbi”. Dorothy a suferit o pierdere asemănătoare. Rămasă văduvă la vârsta de 47 de ani, ea a încercat să caute răspuns la întrebările care o frământau. Deşi, ca profesoară la o şcoală duminicală, îi învăţa pe copii că sufletul trăieşte după moarte, în adâncul sufletului ei Dorothy nu era convinsă că lucrurile stau aşa. Odată, ea l-a întrebat pe un pastor anglican: „Ce se întâmplă cu noi când murim?”. Pastorul i-a răspuns: „Nimeni nu ştie. Trebuie doar să aşteptăm”. Suntem oare pur şi simplu condamnaţi „să aşteptăm” pentru a afla ce se întâmplă cu noi după moarte? Există vreo modalitate de a afla dacă moartea pune capăt definitiv vieţii?
3
Pictură murală egipteană: © Erich Lessing/Art Resource, NY
FARAONUL KHUFU
ÎMPĂRATUL QIN SHI HUANG
Lupta împotriva morţii Moartea este un duşman nemilos, împotriva căruia luptăm din răsputeri. Ne este greu să acceptăm realitatea când o persoană dragă dispare în moarte. Sau, dacă suntem tineri, ne imaginăm că acest duşman nu ne va lovi niciodată, iluzie la care nu renunţăm uşor. De-a lungul timpului, puţini oameni au fost la fel de preocupaţi ca faraonii să găsească secretul nemuririi. Atât ei, cât şi mii de supuşi ai lor au irosit mulţi ani din viaţă încercând să învingă moartea. Piramidele sunt o dovadă grăitoare a strădaniei, dar şi a eşecului lor. Şi împăraţii Chinei antice au visat să obţină nemurirea. Eforturile lor s-au îndreptat însă spre găsirea legendarului elixir al tinereţii. De exemplu, împăratul Qin Shi Huang le-a cerut alchimiştilor să găsească o poţiune miraculoasă, care să-l facă nemuritor. Totuşi, multe dintre amestecurile lor conţineau mercur, care este toxic. După cât se pare, împăratul a murit din cauza uneia dintre aceste licori.
4
|
TURNUL DE VEGHE
În secolul al XVI-lea e.n., exploratorul spaniol Juan Ponce de León a străbătut Marea Antilelor în căutarea unei fântâni a tinereţii. Cu acea ocazie, el a descoperit Florida (SUA), însă a murit câţiva ani mai târziu, după o confruntare cu populaţia amerindiană. Iar fântâna tinereţii n-a fost găsită niciodată. Faraoni, împăraţi şi exploratori au încercat să învingă moartea. Şi cine dintre noi le-ar desconsidera idealurile, chiar dacă, probabil, nu este de acord cu metodele pe care le-au folosit? În adâncul sufletului, toţi oamenii ar vrea să trăiască veşnic. POATE FI ÎNVINSĂ MOARTEA? De ce ne este greu să acceptăm moartea? Răspunsul se găseşte în Biblie. Ea spune cu privire la Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu: „El a făcut orice lucru frumos la timpul lui. A pus în inima oamenilor chiar şi veşnicia” (Eclesiastul 3:11). Iehova este numele lui Dumnezeu, aşa cum este dezvăluit în Biblie.
EXPLORATORUL JUAN PONCE DE LEÓN
Prin urmare, ne-ar plăcea să ne bucurăm veşnic de frumuseţea pământului nu doar aproximativ 80 de ani (Psalmul 90:10). Orice om nutreşte această dorinţă în adâncul sufletului său. De ce a pus Dumnezeu „veşnicia” în inima noastră? Doar ca să trezească în noi sentimente de frustrare? Nicidecum. Dumnezeu promite că va veni timpul când moartea va fi învinsă. Biblia vorbeşte în repetate rânduri despre înlăturarea morţii şi despre promisiunea lui Dumnezeu referitoare la viaţa veşnică. (Vezi chenarul „Victoria asupra morţii”.) Isus Cristos a spus cât se poate de clar: „Aceasta înseamnă viaţa veşnică: să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre cel pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos” (Ioan 17:3). De aceea, lupta împotriva morţii va fi în cele din urmă câştigată. Totuşi, Isus spune că numai Dumnezeu poate câştiga această luptă pentru noi.
Victoria asupra morţii „El va înghiţi moartea pentru totdeauna. Domnul Suveran Iehova va şterge lacrimile de pe toate feţele.” (Isaia 25:8) „Iată voinţa Tatălui meu: ca oricine îl vede pe Fiul şi manifestă credinţă în el să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 6:40) „Ultimul duşman care va fi redus la nimic este moartea.” (1 Corinteni 15:26) „[Avem speranţa] vieţii veşnice pe care Dumnezeu, care nu poate să mintă, a promis-o înainte de timpurile de demult.” (Tit 1:2)
„El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi.” (Revelaţia 21:4)
1 IANUARIE 2014
|
5
Moartea nu pune capăt definitiv vieţii! Betania era un sat aflat la trei kilometri de Ierusalim (Ioan 11:18). Cu numai câteva săptămâni înainte ca Isus să moară, aici a avut loc o tragedie. Pe neaşteptate, Lazăr, unul dintre prietenii apropiaţi ai lui Isus, s-a îmbolnăvit grav şi a murit. Când a aflat cele întâmplate, Isus le-a spus discipolilor că Lazăr dormea şi că va merge să-l trezească (Ioan 11:11). Întrucât discipolii nu i-au înţeles cuvintele, Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit” (Ioan 11:14). Trecuseră patru zile de la înmormântarea lui Lazăr, când Isus a ajuns în Betania. El a încercat s-o consoleze pe Marta, sora lui Lazăr, care i-a spus: „Dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit” (Ioan 11:17, 21). Isus i-a răspuns: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine manifestă credinţă în mine, chiar dacă moare, va reveni la viaţă” (Ioan 11:25). Apoi, pentru a demonstra că aceste cuvinte erau adevărate, Isus s-a apropiat de mormânt şi a strigat: „Lazăr, vino afară!” (Ioan 11:43). Spre uimirea celor prezenţi, Lazăr a ieşit din mormânt. Mai înainte, Isus înviase cel puţin două persoane. Una dintre acestea a fost fiica lui Iair. Chiar înainte de a o învia, Isus a spus şi despre ea că dormea (Luca 8:52). „Lazăr, vino afară!”
Este demn de remarcat că Isus a comparat starea în care se aflau Lazăr şi fiica lui Iair cu somnul. Această comparaţie este foarte potrivită, întrucât somnul este o stare de inconştienţă şi transmite în mod potrivit ideea de odihnă fără suferinţă (Eclesiastul 9:5; vezi chenarul „Moartea este ca un somn adânc”). Primii discipoli ai lui Isus au înţeles foarte bine care este adevărata stare a morţilor. Într-o lucrare de referinţă se spune: „Continuatorii lui Isus considerau că moartea era un somn pentru cei care mureau credincioşi, iar mor-
Moartea este ca un somn adânc „Fă să strălucească ochii mei, ca să nu adorm în moarte.” (Psalmul 13:3) „«Lazăr, prietenul nostru, se odihneşte, dar mă duc acolo să-l trezesc din somn». Discipolii i-au zis: «Doamne, dacă se odihneşte, se va vindeca». Isus vorbise despre moartea lui.” (Ioan 11:11-13) „David a slujit în generaţia lui potrivit voinţei clare a lui Dumnezeu [şi] a adormit în moarte.” (Faptele 13:36) „Cristos a fost sculat din morţi, primul rod al celor care au adormit în moarte.” (1 Corinteni 15:20)
„Nu vrem să fiţi în neştiinţă cu privire la cei care dorm în moarte, ca să nu vă întristaţi ca şi ceilalţi, care n-au speranţă.” (1 Tesaloniceni 4:13)
Morţii vor învia mântul, un loc de odihnă” (Encyclopedia of Religion and Ethics). Este o mângâiere pentru noi să ştim că morţii dorm în mormânt şi că nu suferă. Prin urmare, moartea nu mai este un subiect învăluit în mister şi nu ne mai provoacă teamă. „DACĂ BĂRBATUL VIGUROS MOARE, POATE EL TRĂI DIN NOU?”
Este adevărat, tuturor ne place să ne bucurăm de o noapte de odihnă. Dar cine ar vrea să doarmă pe veşnicie? Este oare posibil ca oamenii cufundaţi în somnul morţii să revină la viaţă, la fel ca Lazăr şi fiica lui Iair? Patriarhul Iov a pus această întrebare când simţea că i se apropia sfârşitul. „Dacă bărbatul viguros moare, poate el trăi din nou?” (Iov 14:14) Adresându-i-se Dumnezeului Atotputernic, Iov şi-a răspuns singur la întrebare: „Tu vei chema şi eu îţi voi răspunde. Îţi va fi dor de lucrarea mâinilor tale” (Iov 14:15). Iov era convins că Iehova aştepta cu nerăbdare ziua în care îi va învia pe slujitorii săi fideli. Era zadarnică speranţa lui Iov? Bineînţeles că nu. Învierile înfăptuite de Isus constituie dovada clară că Dumnezeu i-a dat putere asupra morţii. De fapt, Biblia spune că Isus deţine acum „cheile morţii” (Revelaţia 1:18). Prin urmare, Isus va deschide mormintele, aşa cum a poruncit să fie dată la o parte piatra de la intrarea în mormântul lui Lazăr. Promisiunea că morţii vor învia este menţionată de mai multe ori în Biblie. Un înger i-a dat profetului Daniel următoarea asigurare: „Te vei odihni, dar te vei ridica pentru a-ţi primi partea la sfârşitul zilelor” (Daniel 12:13). Isus le-a spus saducheilor, adică acelor conducători iudei care nu credeau în înviere: „Greşiţi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (MaÎn limba română, termenul „cimitir” provine dintr-un cuvânt neogrecesc care înseamnă „loc de dormit”.
„Morţii tăi vor trăi. Cadavrele noastre se vor ridica. Treziţi-vă şi strigaţi de bucurie!” (Isaia 26:19)
„Mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului se vor trezi.” (Daniel 12:2) „Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul său şi vor ieşi afară.” (Ioan 5:28, 29)
tei 22:23, 29). Apostolul Pavel a spus: „Am în Dumnezeu speranţa ... că va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi” (Faptele 24:15). CÂND VOR ÎNVIA MORŢII?
Când va avea loc învierea celor drepţi şi a celor nedrepţi? Îngerul i-a spus lui Daniel, un bărbat fidel, că va învia „la sfârşitul zilelor”. Şi Marta credea că fratele ei, Lazăr, „se va scula din morţi la înviere în ziua din urmă” (Ioan 11:24). Biblia pune aceste ‘zile din urmă’ în legătură cu domnia Regatului lui Cristos. Pavel a scris: „Căci el [Cristos] trebuie să domnească până când Dumnezeu îi va pune pe toţi duşmanii sub picioarele sale. Ultimul duşman care va fi redus la nimic este moartea” (1 Corinteni 15:25, 26). De aceea, este important să ne rugăm să vină Regatul lui Dumnezeu şi să se înfăptuiască pe pământ voinţa sa. După cum ştia Iov, Dumnezeu vrea să-i readucă la viaţă pe cei care au murit. Când va veni acea zi, moartea va fi într-adevăr redusă la nimic şi nimeni nu se va mai întreba: „Pune moartea capăt definitiv vieţii?”. Pentru a afla mai multe despre Regatul lui Dumnezeu, vezi capitolul 8 din cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia, publicată de Martorii lui Iehova. Disponibilă şi pe www.jw.org.
1 IANUARIE 2014
|
7
O CONVERSAŢIE CU UN MARTOR AL LUI IEHOVA
De ce permite Dumnezeu suferinţa? Iată cum ar putea decurge o conversaţie între un Martor al lui Iehova şi un locatar. Să ne imaginăm că o Martoră pe nume Aurelia bate la uşa unei doamne pe nume Irina. CE SIMTE DUMNEZEU CÂND VEDE CĂ SUFERIM?
Aurelia: Bună ziua, doamna Irina. Mă bucur că vă găsesc acasă. Irina: Îmi pare bine să vă revăd. Aurelia: Data trecută am discutat despre ce simte Dumnezeu când vede suferinţele oamenilor. Mi-aţi spus că acest subiect vă preocupă de mult timp, îndeosebi de când mama dumneavoastră a suferit un accident de maşină. Apropo, cum se simte doamna? Irina: Uneori se simte bine, alteori, rău. Astăzi e bine. Aurelia: Mă bucur. Cred că vă este foarte greu să vă păstraţi optimismul într-o situaţie atât de grea. Irina: Aşa este. Uneori mă întreb de ce trebuie să se chinuiască atât de mult. Aurelia: Este normal să vă puneţi această întrebare. Data trecută v-am promis că voi reveni pentru a vă explica de ce permite Dumnezeu suferinţa, deşi ar putea să-i pună capăt imediat. Irina: Da, îmi amintesc. Aurelia: Înainte de a vedea cum răspunde Biblia la această întrebare, aş vrea să ne reamintim câteva idei discutate data trecută. Irina: Sigur că da. Vezi articolul „O conversaţie cu un Martor al lui Iehova: Vede Dumnezeu suferinţele oamenilor?”, apărut în numărul din 1 iulie 2013 al acestei reviste. Disponibilă şi pe www.jw.org.
8
|
TURNUL DE VEGHE
Aurelia: Amvăzut că şi în timpurile biblice a existat un bărbat credincios care s-a întrebat de ce permite Dumnezeu suferinţa. Totuşi, Dumnezeu nu l-a mustrat pentru că a pus această întrebare, nici nu i-a spus că avea nevoie de mai multă credinţă. Irina: Îmi amintesc, această idee a fost nouă pentru mine. Aurelia: Apoi am aflat că lui Iehova Dumnezeu nu-i place să ne vadă suferind. De exemplu, Biblia spune că, ori de câte ori poporul său suferea, ‘şi el suferea’. Nu este mângâietor să ştim că Dumnezeu suferă alături de noi? Irina: Ba da, aşa este. Aurelia: Apoi v-am explicat că Dumnezeu are o putere nemărginită şi că poate să intervină şi să pună capăt oricând suferinţei. Irina: Dar de ce permite Dumnezeu să se întâmple atâtea lucruri rele, dacă are putere să le pună capăt? CINE A SPUS ADEVĂRUL?
Aurelia: Pentru a afla răspunsul la această întrebare, să ne îndreptăm atenţia spre prima carte a Bibliei, Geneza. Cunoaşteţi relatarea despre Adam, Eva şi fructul interzis? Irina: Cum să nu, o ştiu de când mergeam la biserică. Dumnezeu le-a spus lui Adam şi Evei să nu mănânce dintr-un pom, dar ei n-au ascultat şi au mâncat. Vezi Isaia 63:9.
Aurelia: Exact. Dar să vedem ce i-a determinat pe Adam şi pe Eva să păcătuiască. În felul acesta vom înţelege de ce există atâta suferinţă. Vă invit să citim împreună Geneza, capitolul 3, versetele 1 la 5. Vreţi să citiţi dumneavoastră? Irina: Sigur. „Şarpele era cel mai prudent dintre toate animalele sălbatice ale câmpului pe care le făcuse Iehova Dumnezeu. El i-a zis femeii: «Este adevărat că Dumnezeu a spus să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?» Femeia i-a răspuns şarpelui: «Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: „Să nu mâncaţi din el, nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi”». Atunci şarpele i-a zis femeii: «În mod sigur nu veţi muri. Căci Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul»”. Aurelia: Mulţumesc. Remarcaţi că Evei i-a vorbit un şarpe. Într-un alt verset din Biblie se spune că Satan Diavolul i-a vorbit Evei prin intermediul unui şarpe. Satan a întrebat-o pe Eva despre porunca lui Dumnezeu referitoare la un anumit pom. Aţi remarcat ce le-a spus Dumnezeu lui Adam şi Evei că avea să li se întâmple dacă mâncau din el? Irina: Că vor muri. Aurelia: Foarte bine aţi răspuns. Apoi Satan i-a adus o acuzaţie gravă lui Dumnezeu. El a spus: „În mod sigur nu veţi muri”. Satan a insinuat că Dumnezeu minte! Irina: Este prima dată când aud acest lucru. Aurelia: Făcându-l pe Dumnezeu mincinos, Satan a iscat o controversă pentru a cărei rezolvare era nevoie de timp. Ştiţi de ce? Irina: Nu. Aurelia: Să zicem că într-o zi vă spun că sunt mai puternică decât dumneavoastră. Cum aţi putea dovedi că n-am dreptate? Vezi Revelaţia 12:9.
Irina: De exemplu, printr-o probă de forţă. Aurelia: Exact. Probabil că am încerca pe rând să ridicăm un obiect greu. De fapt, este uşor să demonstrezi cine este mai puternic. Irina: Înţeleg ce vreţi să spuneţi. Aurelia: Dar dacă în loc să spun că sunt mai puternică aş pretinde că sunt mai cinstită decât dumneavoastră? Ar fi cu totul altceva, nu-i aşa? Irina: Da, într-adevăr. Aurelia: Spre deosebire de putere, cinstea nu se poate dovedi printr-o probă. Irina: Aşa este. Aurelia: În acest caz, cea mai bună modalitate este aceea de a-i lăsa pe alţii să ne observe un timp şi să constate care dintre noi este mai cinstită. Irina: Aşa ar fi corect. Aurelia: Să revenim acum la relatarea din Geneza. A pretins Satan că este mai puternic decât Dumnezeu? Irina: Nu. Aurelia: Dumnezeu ar fi putut demonstra imediat contrariul. Dar Satan a pretins că este mai cinstit decât Dumnezeu. A fost ca şi cum i-ar fi spus Evei: Dumnezeu te minte, însă eu îţi spun adevărul. Irina: Ce interesant! Aurelia: Aşadar, în marea sa înţelepciune, Dumnezeu a ştiut că modalitatea cea mai bună de a răspunde la această provocare era să lase să treacă un timp, pentru ca, în final, să se vadă cu claritate cine a spus adevărul şi cine a minţit. O CONTROVERSĂ IMPORTANTĂ
Irina: Dar, după ce Eva a murit, n-a fost clar că Dumnezeu spusese adevărul? Aurelia: Într-un anumit sens, da. Dar provocarea lui Satan a avut şi alte implicaţii. Să mai aruncăm o privire asupra versetului 5. Observaţi ce i-a mai sus Satan Evei? Irina: Că, după ce va mânca din fruct, i se vor deschide ochii. 1 IANUARIE 2014
|
9
Aurelia: Exact. Şi că va deveni „ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. Prin urmare, Satan a insinuat că Dumnezeu îi priva pe oameni de ceva bun. Irina: Înţeleg. Aurelia: Iar aceasta a fost o gravă provocare. Irina: În ce sens? Aurelia: Prin cuvintele lui, Satan a insinuat că Eva şi, prin extensie, toţi oamenii, ar duce o viaţă mult mai bună dacă n-ar fi conduşi de Dumnezeu. Şi în acest caz, Iehova a ştiut că modalitatea cea mai bună de a răspunde provocării era aceea de a-l lăsa pe Satan să-şi susţină acuzaţia cu dovezi. Prin urmare, Dumnezeu i-a permis lui Satan să conducă un timp lumea. Aşa se explică de ce există atâta suferinţă în jurul nostru: adevăratul conducător al acestei lumi este Satan, nu Dumnezeu. Dar există o speranţă. Irina: La ce vă referiţi? Aurelia: Biblia ne învaţă două lucruri importante despre Dumnezeu. Primul, Iehova este lângă noi când suferim. Să analizăm, de exemplu, Vezi Ioan 12:31; 1 Ioan 5:19.
cuvintele regelui David consemnate în Psalmul 31:7. David a trecut prin multe necazuri, dar remarcaţi ce a spus el când s-a rugat lui Dumnezeu. Vreţi să citiţi dumneavoastră, vă rog? Irina: Sigur că da. „Mă voi înveseli şi mă voi bucura datorită bunătăţii tale iubitoare, pentru că ai văzut necazul meu, ai ştiut despre strâmtorările sufletului meu.” Aurelia: Deci, deşi David a trecut prin multe necazuri, el s-a consolat la gândul că Iehova îi vedea suferinţa. Iehova ştie totul, chiar şi frământările noastre, pe care niciun om nu le poate înţelege în mod deplin. E o adevărată mângâiere acest lucru, nu-i aşa? Irina: Cu siguranţă. Aurelia: Al doilea lucru important este acela că Dumnezeu nu va permite să suferim la nesfârşit. Biblia arată că, în curând, Dumnezeu va pune capăt conducerii dezastruoase a lui Satan. De asemenea, va pune capăt tuturor lucrurilor rele din prezent, inclusiv suferinţei prin care treceţi împreună cu mama dumneavoastră. Dacă sunteţi de acord, voi reveni săptămâna viitoare pentru a vă arăta de ce putem fi siguri că Dumnezeu va pune în curând capăt suferinţei? Irina: Vă aştept cu plăcere. Pentru mai multe informaţii, vezi capitolul 9 din cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?, publicată de Martorii lui Iehova. Disponibilă şi pe www.jw.org.
․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․
Există un subiect biblic cu privire la care v-aţi pus întrebări? Aţi vrea să cunoaşteţi mai multe despre convingerile Martorilor lui Iehova sau despre modul lor de închinare? Când îi veţi întâlni pe Martorii lui Iehova, nu ezitaţi să-i abordaţi. Ei vor fi încântaţi să vă răspundă la întrebări.
10
|
TURNUL DE VEGHE
V-AŢI ÎNTREBAT?
Cum se plăteau contribuţiile la templu pe timpul lui Isus? Tezaurul templului se afla în Curtea Femeilor. Într-o lucrare se spune: „De jur împrejur era un şir de coloane, iar în interiorul lor, lângă perete, erau aşezate cele treisprezece cutii, sau trompete, [unde] se puneau contribuţiile” (The Temple – Its Ministry and Services). Cutiile se numeau trompete deoarece erau înguste la vârf şi largi la bază. Fiecare cutie conţinea o inscripţie cu felul contribuţiei pentru care era folosită, deoarece banii proveniţi din aceste cutii aveau destinaţii precise. Isus se afla în Curtea Femeilor când a văzut mulţi oameni, printre care şi o văduvă săracă, făcând donaţii la templu (Luca 21:1, 2). În primele două cutii se strângea impozitul pentru templu. Într-o cutie se strângea impozitul pentru anul în curs, iar în cealaltă pentru anul precedent. În următoarele cinci cutii erau strânşi banii ce reprezentau valoarea stabilită pentru turturele, porumbei, lemn, tămâie şi vasele de aur. Dacă cel ce aducea ofranda pusese deoparte mai mult decât preţul stabilit pentru o anumită ofrandă, el punea banii rămaşi într-una din următoarele cutii. În a opta cutie erau adunaţi banii rămaşi de la ofrandele pentru păcat. Cutiile de la 9 la 12 conţineau banii rămaşi de la ofrandele pentru vină, de la jertfele de păsări, de la ofrandele nazireilor şi de la ofrandele leproşilor. A treisprezecea cutie era pentru donaţii.
A fost scriitorul biblic Luca un istoric demn de încredere? Luca a scris evanghelia care îi poartă numele, precum şi Faptele apostolilor. Deşi Luca afirmă că a „cercetat cu atenţie toate lucrurile de la începuturi”, unii erudiţi au pus la îndoială exactitatea consemnărilor sale (Luca 1:3). De aceea, se ridică întrebarea: Cât de exacte sunt scrierile sale? Luca prezintă fapte istorice care pot fi verificate. De exemplu, el menţionează câteva titluri puţin cunoscute ale unor oficiali civili romani, cum ar fi pretor – sau magistrat civil din Filipi –, politarh – sau conducător local din Tesalonic –, precum şi asiarh – sau conducător din Efes (Faptele 16:20, Traducere literală nouă, 2001; 17:6; 19:31, notele de subsol). Luca spune despre Irod Antipa că era tetrarh, iar despre Sergius Paulus, că era proconsul al Ciprului (Faptele 13:1, 7). Exactitatea cu care Luca menţionează aceste titluri este remarcabilă, având în vedere că, atunci când se schimba statutul unui teritoriu roman, se schimba şi titlul administratorului. Biblistul Bruce Metzger a remarcat că, „ori de câte ori se fac asemenea referiri în Faptele, acestea corespund locului şi perioadei la care se referă”. Potrivit eruditului William Ramsay, Luca este „un istoric de înaltă clasă”. 1 IANUARIE 2014
|
11
BIBLIA SCHIMBĂ VIAŢA OAMENILOR
„Iehova nu mă uitase”
RELATARE DE SUSANA PLASÍN UDÍAS
ANUL NAŞTERII
1922 ŢARA
SPANIA ÎNAINTE
CATIHET
DESPRE TRECUTUL MEU: M-am născut într-un cartier muncitoresc din oraşul Bilbao, aflat în nordul Spaniei, într-o familie cu patru fete, eu fiind a doua. Întrucât părinţii meu erau catolici devotaţi, mergeam zilnic la liturghie împreună cu întreaga mea familie. La vârsta de 23 de ani am devenit profesoară. Am practicat cu multă dăruire această profesie 40 de ani. Printre materiile pe care le-am predat s-a numărat religia. Mă simţeam onorată să predau teologie catolică. Seara eram catihet, adică pregăteam fete pentru prima împărtăşanie. După 12 ani de căsnicie fericită, am rămas văduvă şi cu patru fiice de îngrijit. Aveam doar 33 de ani! Am încercat să găsesc mângâiere în credinţa catolică, însă în mintea mea persistau unele întrebări, cum ar fi: De ce mor oamenii dacă Isus ne-a răscumpărat?, De ce ne rugăm pentru venirea Regatului lui Dumnezeu dacă oamenii buni merg la cer? Totuşi, o întrebare mă frământa foarte mult: Dacă Dumnezeu ne judecă după ce murim, de ce trebuie să părăsim cerul, purgatoriul sau infernul pentru judecata finală? Le-am pus aceste întrebări preoţilor pe care i-am întâlnit. Unul dintre ei mi-a spus: „Nu ştiu. Întreabă-l pe episcop. La urma urmei, ce contează? Important e să crezi în Dumnezeu. Ce-o fi o fi!”. Totuşi, am continuat să caut răspuns la întrebările mele. Apoi am mers la adunările iezuiţilor, ale penticostalilor şi ale gnosticilor. Cu toate acestea, întrebările mele au rămas în continuare fără răspuns. CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA: Când aveam peste 60 de ani, o elevă de şapte ani m-a invitat la o întrunire a Martorilor lui Iehova. Mi-a plăcut ce am văzut şi am auzit, dar, întrucât eram foarte ocupată, n-am păstrat legătura cu Martorii lui Iehova. După doi ani, un cuplu de Martori ai lui Iehova, Juan şi Maite, au bătut la uşa mea. După trei luni de discuţii intense, în care le-am pus tot felul de întrebări, am început să studiez Biblia cu ajutorul lor. Abia aşteptam fiecare sesiune de studiu. Verificam cu multă atenţie în trei traduceri ale Bibliei tot ce mi se spu-
12
|
TURNUL DE VEGHE
nea. Voiam să mă asigur că Martorii lui Iehova predau adevărul. Nu după mult timp mi-am dat seama cât de departe fusesem de adevăr zeci de ani. Am fost şocată să văd ce diferenţe mari erau între ceea ce crezusem eu şi ceea ce scria în Biblie. Convingerile mele ferme erau smulse din rădăcină. După un timp, al doilea soţ al meu s-a îmbolnăvit grav şi a murit. Cam în aceeaşi perioadă m-am pensionat şi am plecat pentru un timp din Bilbao. Juan şi Maite s-au mutat şi ei în alt oraş. Din nefericire, am întrerupt studiul Bibliei. Totuşi, în adâncul sufletului ştiam că găsisem o comoară. N-am uitat niciodată lucrul acesta.
Ştiam că găsisem o comoară După 20 de ani, când aveam 82 de ani, Juan şi Maite s-au întors în Bilbao şi mi-au făcut o vizită. Am fost nespus de fericită să-i revăd! Mi-am dat seama că Iehova nu mă uitase şi am început din nou să studiez Biblia. Juan şi Maite au avut multă răbdare cu mine, deoarece puneam aceleaşi întrebări de nenumărate ori. Simţeam nevoia să aud de mai multe ori argumentele biblice pentru a renunţa la convingerile de care eram legată afectiv. De asemenea, doream să fiu bine pregătită, ca să le pot explica adevărurile din Biblie prietenilor şi rudelor mele. M-am botezat în cele din urmă la vârsta de 87 de ani. A fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea. Botezul a avut loc la un congres al Martorilor lui Iehova. Un bătrân creştin a ţinut o cuvântare biblică, adresată în special celor ce urmau să se boteze. Acea cuvântare m-a mişcat până la lacrimi.
Când am ascultat-o, mi-am imaginat că îmi vorbea însuşi Iehova. După ce m-am botezat, zeci de Martori au venit la mine să mă felicite, deşi majoritatea lor nu mă cunoşteau! FOLOASE: Întotdeauna am ştiut că Isus Cristos este „calea” (Ioan 14:6). Dar studierea Bibliei m-a ajutat să-l cunosc pe Iehova, cel la care ne conduce Isus. Acum, când mă rog lui Dumnezeu, simt că îmi este Tată şi Prieten. Cartea Să ne apropiem de Iehova m-a ajutat să înţeleg cât de îndurător şi plin de compasiune este el. Prima dată am citit-o din scoarţă în scoarţă într-o singură noapte. Cartea aceasta minunată a fost un punct de cotitură în viaţa mea! Privind în urmă la drumul lung pe care l-am parcurs în căutarea adevărului religios, îmi vin în minte cuvintele lui Isus: „Continuaţi să cereţi şi vi se va da, continuaţi să căutaţi şi veţi găsi, continuaţi să bateţi şi vi se va deschide” (Matei 7:7). Acum că am găsit răspunsurile pe care le-am căutat atât timp, sunt bucuroasă că pot să le vorbesc şi altora despre ele. La vârsta de 90 de ani mă simt tânără din punct de vedere spiritual. Fiecare întrunire de la sala Regatului este o ocazie specială. Aici învăţ lucruri minunate şi mă bucur de compania iubiţilor mei fraţi şi surori. Aştept cu nerăbdare să fiu din nou profesoară în Paradisul care va fi instaurat pe pământ (Revelaţia 21:3, 4). Însă cel mai mult îmi doresc să-i revăd pe cei dragi care au murit şi să-i învăţ adevărul din Biblie (Faptele 24:15). Abia aştept să le spun ce cadou preţios mi-a făcut Iehova la bătrâneţe! Publicată de Martorii lui Iehova.
1 IANUARIE 2014
|
13
ÎNVIEREA: O SPERANŢĂ PENTRU CEI MORŢI Crezi în promisiunea Bibliei că morţii vor învia? Ar fi minunat să-i putem revedea pe cei dragi care au murit. Dar este realistă această speranţă? Să vedem care au fost convingerile apostolilor lui Isus Cristos cu privire la înviere. Apostolii au crezut cu tărie în înviere. Speranţa lor se baza pe faptul că însuşi Isus înviase. Apostolii şi „peste cinci sute de fraţi odată” l-au văzut pe Isus după ce înviase (1 Corinteni 15:6). În plus, după cum se arată în cele patru evanghelii, învierea lui Isus a fost confirmată şi recunoscută de multe persoane (Matei 27:62–28:20; Marcu 16:1-8; Luca 24:1-53; Ioan 20:1–21:25). De asemenea, apostolii asistaseră la cel puţin trei învieri înfăptuite de Isus, mai întâi în Nain, apoi în Capernaum şi, la urmă, în Betania (Luca 7:11-17; 8:49-56; Ioan 11:1-44). Ultima dintre aceste învieri, menţionată într-un articol anterior, a avut loc într-o familie la care Isus ţinea foarte mult. Să vedem ce s-a întâmplat atunci. Vezi articolul „Moartea nu pune capăt definitiv vieţii!”, de la pagina 6 a acestei reviste.
14
„EU SUNT ÎNVIEREA”
Isus i-a spus Martei, al cărei frate murise de patru zile: „Fratele tău se va scula din morţi”. La început, Marta n-a înţeles ce a vrut să spună Isus. De aceea, i-a răspuns: „Ştiu că se va scula din morţi”, gândindu-se însă la un moment din viitor. După ce i-a zis Martei: „Eu sunt învierea şi viaţa”, Isus i-a înviat fratele. Imaginează-ţi cât de uimită a fost Marta atunci! (Ioan 11:23-25) Unde s-a aflat Lazăr în cele patru zile după ce a murit? Lazăr n-a lăsat să se înţeleagă că trăise undeva. El n-a avut un suflet nemuritor care să urce la cer. Înviindu-l pe Lazăr pe pământ, Isus nu l-a luat de lângă Dumnezeu, privându-l de fericirea cerească. Atunci, unde a fost Lazăr în cele patru zile? A dormit în mormânt (Eclesiastul 9:5, 10). Să ne aducem aminte că Isus a comparat moartea cu un somn din care cineva se trezeşte prin înviere. Relatarea spune: „«Lazăr, prietenul nostru, se odihneşte, dar mă duc acolo să-l tre-
„Cine manifestă credinţă în mine, chiar dacă moare, va reveni la viaţă.” (Ioan 11:25) zesc din somn». Discipolii i-au zis: «Doamne, dacă se odihneşte, se va vindeca». Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbea despre odihna prin somn. Atunci Isus le-a spus deschis: «Lazăr a murit»” (Ioan 11:11-14). Prin înviere, Isus l-a readus la viaţă pe Lazăr şi l-a redat familiei sale. Ce cadou minunat i-a făcut Isus acestei familii! Învierile înfăptuite de Isus când a fost pe pământ sunt o prefigurare a ceea ce va face el în viitor ca Rege al Regatului lui Dumnezeu. Când va domni din cer peste pământ, Isus îi va readuce la viaţă pe cei ce dorm în mormântul comun al omenirii. De aceea, el a spus: „Eu sunt învierea”. Gândeşte-te câtă bucurie vei simţi când îi vei revedea pe cei dragi care au murit! Gândeşte-te şi cât de bucuroşi vor fi cei înviaţi! (Luca 8:56) Pentru mai multe informaţii privind promisiunea Bibliei că morţii vor învia, vezi capitolul 7 din cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?, publicată de Martorii lui Iehova. Disponibilă şi online pe www.jw.org.
CREDINŢĂ PENTRU VIAŢA VEŞNICĂ
Isus i-a spus Martei: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine manifestă credinţă în mine, chiar dacă moare, va reveni la viaţă şi oricine trăieşte şi manifestă credinţă în mine nu va muri niciodată” (Ioan 11:25, 26). Cei pe care îi va învia Isus în timpul domniei sale de o mie de ani vor avea perspectiva de a trăi veşnic, condiţia fiind să creadă în el. După ce a rostit aceste cuvinte memorabile despre înviere, Isus i-a pus Martei o întrebare personală: „«Crezi tu lucrul acesta?» Ea i-a zis: «Da, Doamne, eu am crezut că tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu»” (Ioan 11:26, 27). Ai vrea să crezi în înviere la fel de mult ca Marta? Dacă da, trebuie ca, mai întâi, să cunoşti scopul lui Dumnezeu cu privire la omenire (Ioan 17:3; 1 Timotei 2:4). Această cunoaştere stă la baza credinţei. Roagă-i pe Martorii lui Iehova să-ţi arate ce spune Biblia în legătură cu acest subiect. Ei vor fi bucuroşi să discute cu tine despre minunata speranţă a învierii.
Gândeşte-te câtă bucurie vei simţi când îi vei revedea pe cei dragi care au murit!
RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI BIBLICE
Ce fel de persoană este Dumnezeu? Dumnezeu este o persoană spirituală invizibilă. El a creat cerurile, pământul şi tot ce are viaţă. Dumnezeu nu a fost creat, el nu are început (Psalmul 90:2). Dumnezeu vrea ca oamenii să-l caute şi să afle adevărul despre el (Citiţi Faptele 17:24-27). Dumnezeu este o persoană pe care o putem cunoaşte pe nume. Contemplând lucrurile pe care le-a creat, putem afla câteva dintre calităţile sale (Romani 1:20). Însă, pentru a-l cunoaşte mai bine, trebuie să studiem Cuvântul său, Biblia. Această carte ne ajută să aflăm mai multe lucruri despre personalitatea iubitoare a lui Dumnezeu (Citiţi Psalmul 103:7-10).
Cum consideră Dumnezeu nedreptatea?
CITIŢI ONLINE RĂSPUNSUL LA ALTE ÎNTREBĂRI BIBLICE Puteţi descărca gratuit această revistă, precum şi ediţii anterioare
Biblia disponibilă online în aproximativ 50 de limbi
Biblia promite că, în curând, Dumnezeu le va face dreptate tuturor oamenilor
ˆ ˘ CE NE INVAT¸ A ˆ ın realitate BIBLIA?
Pentru mai multe informaţii, vezi capitolul 1 din această carte, publicată de Martorii lui Iehova. Disponibilă şi pe www.jw.org
Accesaţi www.jw.org sau scanaţi acest cod
wp14 01/01-M 130927
Iehova, Creatorul nostru, urăşte nedreptatea. El i-a creat pe oameni după imaginea sa (Deuteronomul 25:16). De aceea, majoritatea dintre noi urâm nedreptatea. Nedreptăţile pe care le vedem în jur nu sunt cauzate de Dumnezeu. Creatorul nostru ne-a înzestrat cu liber-arbitru. Din nefericire, majoritatea oamenilor îşi folosesc în mod greşit liberul-arbitru şi comit multe nedreptăţi. De aceea, Iehova ‘se mâhneşte în inima lui’ (Citiţi Geneza 6:5, 6; Deuteronomul 32:4, 5). Întrucât iubeşte dreptatea, Iehova nu va tolera la infinit nedreptatea (Psalmul 37:28, 29). Biblia promite că, în curând, Dumnezeu va pune capăt tuturor nedreptăţilor (Citiţi 2 Petru 3:7-9, 13).