W m 20140515 by Geo Croi

15 MAI 2014

ARTICOLE DE STUDIU ________________________________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________________________________

7-13 IULIE

14-20 IULIE

21-27 IULIE

28 IULIE – 3 AUGUST

Să urmăm Regula de aur în lucrarea de predicare

Iehova este un Dumnezeu al organizării

Ţii pasul cu organizaţia lui Iehova?

PAGINA 11 CÂNTĂRILE: 73, 98

PAGINA 21 CÂNTĂRILE: 125, 53

PAGINA 26 CÂNTĂRILE: 45, 27

Cum ar trebui ‘să-i răspundem fiecăruia’? PAGINA 6 CÂNTĂRILE: 96, 93

ARTICOLE DE STUDIU __________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Cum ar trebui ‘să-i răspundem fiecăruia’? Să urmăm Regula de aur în lucrarea de predicare SAIPAN PE COPERTĂ: Predicând într-o piaţă de peşte aflată pe marginea unui drum. Pe această insulă se vorbesc peste 20 de limbi. ‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐

POPULAŢIA

48220 VESTITORI

201 PIONIERI REGULARI

În lucrarea de predicare ni se pun uneori întrebări dificile. Primul articol analizează trei metode pe care le putem folosi pentru a da răspunsuri convingătoare (Col. 4:6). Al doilea articol arată ce efect ar trebui să aibă cuvintele lui Isus din Matei 7:12 asupra modului în care predicăm. __________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Iehova este un Dumnezeu al organizării Ţii pasul cu organizaţia lui Iehova? Iehova şi-a organizat întotdeauna slujitorii. În aceste două articole vom vedea ce anume aşteaptă Dumnezeu de la noi ca membri ai poporului său. De asemenea, vom afla de ce este vital să rămânem loiali organizaţiei pe care Iehova o foloseşte în prezent.

32 PIONIERI AUXILIARI

ALTE ARTICOLE __________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

3 ‘Hrana mea este să fac voinţa lui Dumnezeu’ ASISTENŢA LA COMEMORARE ÎN 2013

570

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

16 Am simţit mereu ajutorul lui Iehova __________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

31 Din arhivă

May 15, 2014 Vol. 135, No. 10 Semimonthly ROMANIAN

˘ ˘ Aceasta publicatie ¸ nu se comercializeaza. Ea este dis˘ ˆ ˘ tribuita ın cadrul unei lucrari mondiale de instruire bibli˘ ˘ ˘ ˘ ca, sustinute prin donatii. ¸ ¸ Daca nu exista alta indicatie, ¸ citatele biblice sunt din Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi.

The Watchtower (ISSN 0043-1087) is published semimonthly by Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.; L. Weaver, Jr., President; G. F. Simonis, Secretary-Treasurer; 25 Columbia Heights, Brooklyn, NY 11201-2483, and by Watch Tower Bible and Tract Society of Canada, PO Box 4100, Georgetown,

ON L7G 4Y4. Druck und Verlag: Wachtturm Bibel- und Traktat-Gesellschaft der Zeugen Jehovas, e. V., Selters/Taunus. Verantwortliche Redaktion: Ramon Templeton, Selters/Taunus. 5 2014 Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania. Printed in Germany.

‘HRANA MEA ESTE

SĂ FAC VOINŢA LUI DUMNEZEU’ Ce anume îţi produce multă plăcere? Poate că un aspect al relaţiilor interumane, cum ar fi căsnicia, creşterea copiilor sau cultivarea unei prietenii. Probabil că îţi face plăcere să iei masa cu cei dragi. Însă, ca slujitor al lui Iehova, nu-i aşa că găseşti o satisfacţie profundă în a face voinţa lui Dumnezeu, a studia Cuvântul său şi a predica vestea bună?

Într-o cântare de laudă la adresa Creatorului, regele David al Israelului antic, a spus: „Îmi găsesc plăcerea în înfăptuirea voinţei tale, o, Dumnezeul meu, şi legea ta este înăuntrul meu!” (Ps. 40:8). Deşi s-a confruntat cu multe greutăţi şi presiuni, David şi-a găsit plăcerea în înfăptuirea voinţei divine. Evident, David n-a fost singurul închinător al lui Iehova care i-a slujit cu plăcere adevăratului Dumnezeu. Aplicând cuvintele din Psalmul 40:8 la Mesia, sau Cristos, apostolul Pavel a scris: „Când vine în lume, el zice: «„Tu n-ai vrut jertfă şi ofrandă, ci mi-ai pregătit un corp. N-ai găsit plăcere în ofrandele arse şi în ofranda pentru păcat”. Atunci am zis: „Iată! Am venit (în sulul cărţii este scris despre mine) să fac voinţa ta, o, Dumnezeule!”»” (Evr. 10:5-7). Cât a fost pe pământ, lui Isus i-a plăcut să contemple creaţia, să stea în compania prietenilor şi 15 MAI 2014

să ia masa împreună cu alţii (Mat. 6:26-29; Ioan 2:1, 2; 12:1, 2). Totuşi, principala sa preocupare şi plăcere a fost să facă voinţa Tatălui său ceresc. Isus a spus: „Hrana mea este să fac voinţa celui care m-a trimis şi să sfârşesc lucrarea sa” (Ioan 4:34; 6:38). Discipolii lui Isus au învăţat de la Stăpânul lor secretul adevăratei fericiri. Plini de bucurie, ei au participat de bunăvoie şi cu însufleţire la predicarea mesajului despre Regat (Luca 10:1, 8, 9, 17). ‘DUCEŢI-VĂ ŞI FACEŢI DISCIPOLI’ Isus le-a poruncit continuatorilor săi: „Duceţi-vă ... şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului şi al spiritului sfânt, învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit. Şi iată că eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului” (Mat. 28:19, 20). Îndeplinirea acestei misiuni presupune să le predicăm oamenilor oriunde pot fi găsiţi,

să le facem vizite ulterioare celor care manifestă interes şi să conducem studii biblice. Înfăptuirea acestei lucrări ne poate produce multă plăcere. Indiferent dacă oamenii manifestă sau nu interes faţă de mesajul despre Regat, atitudinea noastră este esenţială pentru a găsi plăcere în lucrarea de predicare. De ce continuăm să predicăm vestea bună în pofida indiferenţei multor oameni? Deoarece înţelegem că, participând la lucrarea de predicare, ne dovedim iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Da, sunt în joc vieţi, atât viaţa noastră, cât şi a semenilor noştri (Ezec. 3:17-21; 1 Tim. 4:16). Să analizăm câteva idei care i-au ajutat pe mulţi dintre fraţii noştri să-şi păs-

Iubirea ne îndeamnă să continuăm să predicăm în pofida indiferenţei oamenilor

treze sau să-şi reînsufleţească zelul pentru a predica în teritorii dificile. SĂ PROFITĂM DE ORICE OCAZIE

Folosirea unor întrebări potrivite în lucrarea de predicare duce deseori la rezultate frumoase. Într-o dimineaţă, Amalia a observat un bărbat care citea ziarul în parc. Ea l-a abordat şi l-a întrebat dacă citise vreo veste bună. Când el i-a spus că nu citise nicio veste bună, Amalia i-a zis: „Vreau să vă împărtăşesc o veste bună despre Regatul lui Dumnezeu”. Bărbatul a manifestat interes şi a acceptat un studiu biblic. De fapt, Amalia a reuşit să înceapă trei studii biblice în acel parc. Janice îşi consideră locul de muncă teritoriul ei de predicare. Când un agent de pază şi colega lui au manifestat interes faţă de un articol din Turnul de veghe, Janice s-a oferit să le aducă revistele cu regularitate. Ea a procedat la fel şi în cazul altei colege, care a fost fascinată de varietatea de subiecte analizate în Turnul de veghe şi în Treziţi-vă!. Ca urmare, o altă colegă a rugat-o să-i aducă şi ei revistele. „Ce binecuvântare de la Iehova!”, a spus Janice. În cele din urmă, Janice a ajuns să aibă un traseu cu reviste în care erau incluse 11 persoane de la locul ei de muncă. SĂ AVEM O ATITUDINE POZITIVĂ

Un supraveghetor itinerant a recomandat ca, în lucrarea din casă în casă, vestitorii să nu încheie conversaţia spunând pur şi simplu că vor reveni cu altă ocazie. În schimb, ei l-ar putea întreba pe locatar: „V-ar plăcea să vă arăt cum se desfăşoară un studiu biblic?” sau „În ce zi şi la ce oră aţi dori să revin pentru a continua discuţia?”. Supraveghetorul a spus că, folosind această abordare, fraţii şi surorile dintr-o congregaţie unde a slujit au început 44 de studii biblice într-o singură săptămână. Vizitele ulterioare făcute cu promptitudine, poate chiar după câteva zile de la vizita iniţială, pot fi foarte eficiente. De ce? Deoarece ele arată că dorim cu adevărat să-i ajutăm pe cei sinceri să înţeleagă Biblia. Când a fost întrebată de ce a acceptat să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova, o doamTURNUL DE VEGHE

Vizitele ulterioare făcute cu promptitudine arată că ne interesăm sincer de cei care doresc să înţeleagă Biblia

nă a spus: „Am început să studiez pentru că ei au arătat iubire şi interes sincer faţă de mine”. La puţin timp după ce a participat la Şcoala pentru Pionieri, Madaí conducea 15 studii biblice şi predase cinci studii altor vestitori. Unii dintre cei cu care studia au început să vină cu regularitate la întruniri. Ce a ajutat-o pe Madaí să iniţieze atât de multe studii? La şcoală a înţeles mai bine că era necesar să revină până îi găseşte pe cei cu care vorbise prima oară şi care manifestaseră interes. O altă soră care a ajutat multe persoane să înveţe adevă-

rul a spus: „Am înţeles că perseverenţa cu care facem vizite ulterioare este esenţială pentru a-i ajuta pe cei care vor să-l cunoască pe Iehova”. Este nevoie de eforturi sârguincioase pentru a efectua vizite ulterioare şi a conduce studii biblice. Totuşi, răsplăţile depăşesc cu mult orice efort. Făcând tot ce putem în lucrarea de predicare, îi vom ajuta pe alţii „să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului”, ceea ce poate însemna salvare pentru ei (1 Tim. 2:3, 4). Iar noi putem avea bucurii şi satisfacţii fără egal.

Ai putea să-l întrebi pe locatar: „V-ar plăcea să vă arăt cum se desfăşoară un studiu biblic?”

Cum ar trebui ‘să-i răspundem fiecăruia’? „Vorbirea voastră să fie întotdeauna plăcută, ... ca să ştiţi cum trebuie să-i răspundeţi fiecăruia.” CUM AŢI RĂSPUNDE? ________________________________________________________________________________________________________________________________

De ce este bine să punem cu tact întrebări care dezvăluie cum gândeşte interlocutorul?

________________________________________________________________________________________________________________________________

Ce ne va ajuta să aducem argumente bazate pe Scripturi?

________________________________________________________________________________________________________________________________

Cum putem folosi în mod eficient ilustrările în lucrarea de predicare?

(COL. 4:6)

CU CÂŢIVA ani în urmă, o soră stătea de vorbă cu soţul ei care nu-i împărtăşea credinţa. În timpul discuţiei, i-a zis că el crede în Sfânta Treime. Dându-şi seama că soţul ei nu înţelegea probabil ce presupune această doctrină, ea l-a întrebat cu tact: „Crezi că Dumnezeu este Dumnezeu, că Isus este Dumnezeu şi că spiritul sfânt este Dumnezeu? Şi totuşi că nu există trei Dumnezei, ci unul singur?”. Surprins, el i-a răspuns: „Nu. Nu cred aşa ceva!”. A urmat o conversaţie interesantă despre adevărata natură a lui Dumnezeu. 2 Din acest exemplu reiese cât de valoroase sunt întrebările bine alese şi puse cu tact. Însă mai înţelegem un lucru important: Nu trebuie să ne fie teamă să abordăm unele subiecte dificile, cum ar fi Trinitatea, iadul sau existenţa unui Creator. Dacă ne bazăm pe Iehova şi pe instruirea pe care ne-o oferă el, putem să dăm un răspuns convingător, care să sensibilizeze inima (Col. 4:6). Să vedem ce fac unii vestitori eficienţi când discută despre astfel de subiecte. Vom analiza trei sugestii utile: 1) să punem întrebări care dezvăluie cum gândeşte interlocutorul, 2) să aducem argumente bazate pe Scripturi 1, 2. a) Relataţi o experienţă care arată valoarea întrebărilor bine ale-

se. (Vezi imaginea de la începutul articolului.) b) De ce nu ar trebui să ne fie teamă să abordăm unele subiecte dificile?

TURNUL DE VEGHE

şi 3) să folosim ilustrări pentru a clarifica ideea. SĂ PUNEM ÎNTREBĂRI CARE DEZVĂLUIE CUM GÂNDEŞTE INTERLOCUTORUL

3Întrebările ne pot ajuta să înţelegem ce crede o persoană. De ce este important lucrul acesta? „Dacă cineva răspunde înainte de a asculta, este o nebunie şi o umilire pentru el”, se spune în Proverbele 18:13. Într-adevăr, înainte de a începe să explicăm ce spune Biblia despre un anumit subiect, ar fi bine să încercăm să vedem ce crede în realitate interlocutorul. Altminteri, am putea petrece mult timp combătând o învăţătură în care el nici măcar nu crede (1 Cor. 9:26). 4 Să presupunem că discutăm cu cineva despre iad. Nu toţi cred că iadul este un loc literal în care oamenii sunt chinuiţi în foc. Mulţi cred că iadul este o stare de separare conştientă de Dumnezeu. De aceea, am putea spune ceva de genul: „Oamenii au concepţii diferite despre iad. Dumneavoastră ce credeţi că este iadul?”. După ce ascultăm răspunsul persoanei, vom fi mai în măsură s-o ajutăm să înţeleagă ce spune Biblia despre acest subiect. 5 Întrebările puse cu tact ne pot ajuta să aflăm şi de ce crede cineva un anumit lucru. De exemplu, cum vom proceda în cazul în care o persoană spune că nu crede în Dumnezeu? Am putea trage uşor concluzia că a fost influenţată de teoria evoluţiei sau de alte idei (Ps. 10:4). Însă unii oameni şi-au pierdut credinţa în Dumnezeu din cauza suferinţei cumplite pe care o văd sau prin care au trecut. S-ar putea să le fie greu să creadă că un Creator iubitor ar permite o astfel de suferinţă. De ace-

ea, dacă un locatar se îndoieşte de existenţa lui Dumnezeu, l-am putea întreba: „Aţi fost întotdeauna de această părere?”. Dacă spune că nu, l-am putea întreba ce anume l-a determinat să pună la îndoială existenţa lui Dumnezeu. Din răspunsul lui am putea înţelege care este cel mai bun mod de a-l ajuta pe plan spiritual. (Citeşte Proverbele 20:5.) 6După ce punem o întrebare, e foarte important să ascultăm răspunsul persoanei şi să arătăm că îi respectăm opinia. De exemplu, cineva ar putea spune că şi-a pierdut credinţa în Dumnezeu în urma unei tragedii prin care a trecut. Înainte să-i aducem dovezi că Dumnezeu există, ar fi bine să arătăm compasiune faţă de interlocutor şi să-i spunem că nu este greşit să se întrebe de ce suferim (Hab. 1:2, 3). Răbdarea şi amabilitatea de care dăm dovadă l-ar putea face să-şi dorească să afle mai multe. SĂ ADUCEM ARGUMENTE BAZATE PE SCRIPTURI

7Să vedem în continuare cum putem aduce argumente bazate pe Scripturi. Desigur, Biblia este principalul instrument pe care îl folosim în predicare. Ea ne ajută să fim ‘pe deplin competenţi, complet pregătiţi pentru orice lucrare bună’ (2 Tim. 3:16, 17). În mare măsură, eficienţa noastră în predicare nu depinde de numărul de versete pe care le citim, ci de modul în care aducem argumente din Scripturi şi explicăm versetele citite. (Citeşte Faptele 17:2, 3.) Pentru a ilustra acest lucru, să analizăm trei situaţii. Vezi articolul „Este posibil ca un ateu să ajungă să creadă într-un Creator?”, apărut în Turnul de veghe din 1 octombrie 2009.

3, 4. De ce este important să punem întrebări

pentru a înţelege ce crede o persoană? Daţi un exemplu. 5. Cum ne pot ajuta întrebările să aflăm de ce crede o persoană un anumit lucru? 15 MAI 2014

6. Ce ar trebui să facem după ce punem o în-

trebare? 7. De ce anume depinde în mare măsură eficienţa noastră în predicare?

8Prima situaţie: În lucrarea de predicare întâlnim o persoană care crede că Isus este egal cu Dumnezeu. Ce versete am putea folosi pentru a discuta despre acest subiect? Am putea invita persoana să citească Ioan 6:38, unde Isus a spus: „Am coborât din cer ca să fac nu voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis”. Apoi am putea întreba: „Dacă Isus este Dumnezeu, cine l-a trimis din cer? Oare nu este Acesta mai mare decât Isus? La urma urmei, cel ce trimite îi este superior celui trimis”. 9De asemenea, am putea citi Filipeni 2:9, unde apostolul Pavel arată ce a făcut

Dumnezeu după moartea şi învierea lui Isus. Aici citim: „Dumnezeu l-a ridicat [pe Isus] într-o poziţie înălţată şi i-a dat cu bunăvoinţă numele care este mai presus de orice alt nume”. Pentru a-l ajuta pe interlocutor să înţeleagă acest verset, i-am putea spune: „Dacă Isus era egal cu Dumnezeu înainte să moară, iar Dumnezeu l-a ridicat mai târziu într-o poziţie înălţată, sau superioară, asta ar însemna că el este mai mare decât Dumnezeu. Dar poate cineva să fie mai mare decât Dumnezeu?”. Dacă interlocutorul este sincer şi are respect faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, astfel de argumente l-ar putea determina să analizeze cu mai multă atenţie acest subiect (Faptele 17:11). 10 A doua situaţie: Un locatar foarte religios spune că îi este greu să creadă că oamenii răi nu vor fi chinuiţi veşnic în iad. Probabil că el crede în iad deoarece vrea ca oamenii răi să fie pedepsiţi pentru faptele lor. Cum am putea discuta cu un astfel de locatar? În primul rând, ar trebui să-l asigurăm că oamenii răi vor fi pedepsiţi (2 Tes. 1:9). Apoi l-am putea ruga să citească Geneza 2:16, 17, unde se arată că pedeapsa pentru păcat este moartea. I-am putea explica locatarului că, prin păcatul său, Adam a făcut ca toţi oamenii să se nască păcătoşi (Rom. 5:12). Însă am putea sublinia că Dumnezeu n-a spus că Adam urma să ajungă în iad. Apoi l-am putea întreba: „Dacă Adam şi Eva ar fi fost în pericolul de a fi chinuiţi veşnic, nu ar fi fost drept din partea lui Dumnezeu să-i avertizeze cu privire la acest lucru?”. După aceea am putea citi Geneza 3:19, unde este pronunţată sentinţa pentru păcatul lor, dar unde nu se spune nimic despre iad. În schimb, lui Adam i s-a spus că avea să se întoarcă în ţărână. Am pu-

8, 9. a) Cum am putea discuta cu cineva care

10. a) Cum am putea discuta cu cineva care cre-

crede că Isus este egal cu Dumnezeu? b) Ce alte argumente ai constatat că sunt eficiente?

de în iad? b) Ce argumente ţi s-au părut eficiente când ai discutat cu o persoană despre iad?

De ce depinde în mare măsură eficienţa noastră în predicare? (Vezi paragraful 7)

TURNUL DE VEGHE

12Pe lângă întrebări, Isus a folosit şi ilustrări în lucrarea de predicare. (Citeşte Matei 13:34, 35.) Ilustrările au dezvăluit motivaţia celor care îl ascultau (Mat. 13:10-15). De asemenea, ele au făcut ca învăţăturile lui Isus să fie plăcute şi uşor de reţinut. Cum am putea folosi şi noi ilustrări în predicare?

13Adesea, cele mai reuşite ilustrări sunt cele simple. De exemplu, când explicăm că Dumnezeu îi este superior lui Isus, am putea încerca următoarea abordare. Pentru început, am putea spune: „Ca să arate ce relaţie există între ei, atât Dumnezeu, cât şi Isus au făcut referire la relaţia dintre un tată şi un fiu. Dumnezeu a spus că Isus este Fiul său, iar Isus a spus despre Dumnezeu că este Tatăl său” (Luca 3:21, 22; Ioan 14:28). Apoi l-am putea întreba pe locatar: „Dacă aţi vrea să arătaţi că doi oameni sunt egali, la ce grad de rudenie v-aţi gândi?”. Probabil că el va face referire la doi fraţi, poate chiar la doi fraţi gemeni. În acest caz, am putea spune că această comparaţie este cât se poate de firească. Apoi l-am putea întreba: „Dacă amândoi ne-am gândit imediat la această comparaţie, nu credeţi că, fiind Marele Învăţător, Isus ar fi folosit aceeaşi comparaţie? Totuşi, el l-a numit pe Dumnezeu «Tată». Astfel, Isus a arătat că Dumnezeu este mai mare şi are mai multă autoritate decât el”. 14Să ne mai gândim la un exemplu. Unii cred că Satan se află „la conducerea” iadului. O ilustrare l-ar putea ajuta pe un părinte să înţeleagă cât de iraţional ar fi ca Dumnezeu să-l pună pe Diavol să-i chinuiască pe oameni în iad. Am putea spune ceva de genul: „Imaginaţi-vă că fiul dumneavoastră se răzvrăteşte şi începe să facă multe lucruri rele, care vă întristează. Cum aţi reacţiona?”. Probabil că părintele va spune că ar încerca să-l corecteze. Poate că s-ar strădui de mai multe ori să-l ajute să nu mai facă ce este rău (Prov. 22:15). În acest moment, l-am putea întreba ce ar face dacă fiul său ar

11. a) Cum am putea discuta cu cineva care cre-

13. Cum am putea ilustra faptul că Dumnezeu

de că toţi oamenii buni merg la cer? b) Ce argumente ţi s-au părut eficiente în legătură cu acest subiect? 12. De ce a folosit Isus ilustrări?

îi este superior lui Isus? 14. Ce ilustrare arată că este iraţional să credem că Dumnezeu l-ar pune pe Diavol să-i chinuiască pe oameni în iad?

tea întreba: „Ar fi fost drept din partea lui Dumnezeu să-i spună lui Adam că avea să se întoarcă în pământ dacă, în realitate, el urma să ajungă în focul iadului?”. Dacă locatarul nu are prejudecăţi, o astfel de întrebare l-ar putea face să se gândească mai serios la acest subiect. 11A treia situaţie: În lucrarea de predicare întâlnim pe cineva care crede că toţi oamenii buni merg la cer. Această convingere i-ar putea influenţa modul în care interpretează Biblia. De exemplu, să presupunem că analizăm împreună cu el Revelaţia 21:4. (Citeşte.) Locatarul ar putea spune că binecuvântările menţionate în acest verset se referă la viaţa în cer. Cum am putea discuta cu el? În loc să ne străduim să-i citim şi alte versete, ne-am putea concentra la un detaliu din acest verset. Aici se spune că „moartea nu va mai fi”. L-am putea întreba dacă este de acord că, pentru ca un lucru să nu mai fie, el trebuie să fi existat mai înainte. Probabil, el va spune că este de acord. Apoi am putea sublinia că moartea n-a existat niciodată în cer. Numai pe pământ există moarte. Este logic, aşadar, că Revelaţia 21:4 face referire la binecuvântările viitoare de pe pământ (Ps. 37:29). SĂ FOLOSIM ILUSTRĂRI PENTRU A CLARIFICA IDEEA

15 MAI 2014

Un ajutor pentru a răspunde la întrebări Mai multe exemple din acest articol au fost adaptate după unele articole publicate în seria „O conversaţie cu un Martor al lui Iehova”. Ele apar din când în când în ediţia pentru public a Turnului de veghe. Referindu-se la modul în care aceste articole o ajută în predicare, o soră a scris: „Din ele învăţ cum să conduc o conversaţie în direcţia corectă, cum să pun întrebări care îndeamnă la reflecţie şi cum să reacţionez în mod potrivit la ce spun oamenii. Sunt genul de persoană care învaţă repede dacă i se arată cum trebuie să procedeze, iar articolele din seria «O conversaţie cu un Martor al lui Iehova» fac exact acest lucru”. Această serie este doar unul dintre multele daruri spirituale de la Iehova care ne ajută să înfăptuim lucrarea vitală pe care ne-a încredinţat-o (Ps. 32:8). Cât de recunoscători suntem că Iehova se îngrijeşte să avem tot ce ne trebuie pentru a ne îndeplini serviciul! Până acum, în această serie s-au analizat următoarele subiecte: „Ce este spiritul sfânt?” (1 octombrie 2010), „Este Isus Dumnezeu?” (1 aprilie 2012), „Merg toţi oamenii buni la cer?” (1 august 2012), „Îi pedepseşte Dumnezeu pe oameni aruncându-i în iad?” (1 octombrie 2012), „Vede Dumnezeu suferinţele oamenilor?” (1 iulie 2013) şi „De ce permite Dumnezeu suferinţa?” (1 ianuarie 2014).

respinge toate eforturile sale de a-l ajuta. Majoritatea părinţilor vor spune că, în cele din urmă, vor trebui să-l pedepsească. Atunci l-am putea întreba: „Dar cum aţi reacţiona dacă aţi afla că un om rău l-a influenţat pe fiul dumneavoastră, făcându-l să se răzvrătească?”. Fără îndoială, părintele ar fi foarte supărat pe acel om. Pentru a-l ajuta să înţeleagă de ce am fă-

cut această ilustrare, l-am putea întreba: „Dacă un om rău l-ar fi influenţat pe fiul dumneavoastră, aţi apela la acel om şi i-aţi cere să vă pedepsească fiul?”. Evident, răspunsul va fi nu. Este clar deci că Dumnezeu nu l-ar pune pe Satan să-i pedepsească pe oamenii pe care chiar Diavolul i-a influenţat să facă lucruri rele! SĂ PĂSTRĂM UN PUNCT DE VEDERE ECHILIBRAT

15Ştim că nu toţi cei cărora le predicăm vor accepta mesajul despre Regat (Mat. 10:11-14). Şi aceasta chiar dacă folosim cele mai potrivite întrebări, cele mai bune argumente şi cele mai frumoase ilustrări. În definitiv, relativ puţini oameni au reacţionat favorabil la mesajul lui Isus. Cu toate acestea, el a fost cel mai mare Învăţător care a trăit vreodată pe pământ! (Ioan 6:66; 7:45-48) 16Chiar dacă avem impresia că nu suntem foarte iscusiţi în predicare, putem fi totuşi eficienţi. (Citeşte Faptele 4:13.) Cuvântul lui Dumnezeu ne dă motive să credem că „toţi cei cu o dispoziţie corectă pentru viaţa veşnică” vor accepta vestea bună (Faptele 13:48). Aşadar, să cultivăm şi să păstrăm un punct de vedere echilibrat cu privire la noi înşine şi la cei cărora le predicăm. Să profităm din plin de instruirea pe care ne-o dă Iehova, fiind convinşi că ea ne va aduce foloase atât nouă, cât şi celor care ne ascultă (1 Tim. 4:16). Iehova ne poate ajuta să înţelegem cum ar trebui ‘să-i răspundem fiecăruia’. Aşa cum vom vedea în articolul următor, o modalitate prin care putem avea succes în predicare este să urmăm Regula de aur. 15, 16. a) De ce nu ar trebui să ne aşteptăm ca

toţi oamenii cărora le predicăm să accepte mesajul despre Regat? b) Este necesar să fim foarte iscusiţi pentru a predica în mod eficient? Explicaţi. (Vezi şi chenarul „Un ajutor pentru a răspunde la întrebări”.) TURNUL DE VEGHE

Să urmăm Regula de aur în lucrarea de predicare „Tot ce vreţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi la fel.” (MAT. 7:12)

ÎN URMĂ cu câţiva ani, un cuplu de Martori din Fiji participa la o campanie de invitare a oamenilor la Comemorarea morţii lui Cristos. În timp ce vorbeau cu o doamnă în faţa casei ei, a început să plouă. Fratele şi soţia lui i-au dat doamnei una dintre umbrelele lor. Cei doi au fost încântaţi s-o vadă pe această doamnă printre cei prezenţi la Comemorare. Ea a zis că nu-şi mai amintea exact ce i-au spus Martorii când au vizitat-o. Dar a fost atât de impresionată de modul în care au tratat-o, încât n-a putut să nu vină la Comemorare. Ce a contribuit la această reacţie frumoasă? Cuplul urmase ceea ce mulţi numesc Regula de aur. 2 Ce este Regula de aur? Este sfatul pe care l-a dat Isus când a zis: „Tot ce vreţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi la fel” (Mat. 7:12). Cum putem aplica această regulă? În esenţă, făcând două lucruri. În primul rând, ar trebui să ne întrebăm: Dacă aş fi în locul celuilalt, cum mi-ar plăcea să fiu tratat? Apoi 1. De ce este important modul în care îi tratăm pe oameni în lucrarea

de predicare? Daţi un exemplu. (Vezi imaginea de la începutul articolului.) 2. Ce este Regula de aur şi cum o putem aplica? 15 MAI 2014

CUM AŢI RĂSPUNDE? ___________________________________________________________________________________________________________________________________________

Cum ar trebui să-i tratăm pe oamenii din teritoriu?

___________________________________________________________________________________________________________________________________________

Cum ne ajută Matei 7:12 să alegem unde, când şi cum îi abordăm pe oameni?

___________________________________________________________________________________________________________________________________________

Ce sugestii analizate în acest articol ţi-ai propus să aplici?

PE CINE ABORDĂM? 5În lucrarea de predicare, vorbim de obicei cu oameni care provin din medii diferite şi au probleme diferite (2 Cron. 6:29). Când vrei să prezinţi vestea bună unei persoane, întreabă-te: Dacă rolurile ar fi inversate, cum aş vrea să mă privească această persoană? Mi-ar plăcea să mă privească doar ca pe un locatar oarecare? Sau aş vrea să încerce să mă cunoască aşa cum sunt? Meditarea la astfel de întrebări ne poate aminti că trebuie să-l tratăm pe fiecare locatar ca pe o persoană individuală.

6Nimănui nu-i place să fie etichetat drept o persoană antipatică. Să ilustrăm: Ca slujitori ai lui Iehova, facem tot ce putem ca să aplicăm sfatul biblic de a avea ‘întotdeauna o vorbire plăcută’ (Col. 4:6). Însă, fiind imperfecţi, uneori spunem lucruri pe care mai târziu le regretăm (Iac. 3:2). Dacă se întâmplă să nu fim amabili cu o persoană, probabil pentru că am avut o zi grea, nu am dori să fim etichetaţi drept nepoliticoşi sau lipsiţi de consideraţie. Am spera ca persoana respectivă să fie înţelegătoare. Nu ar trebui să-i tratăm pe alţii în acelaşi fel? 7Dacă în lucrarea de predicare întâlnim pe cineva care pare pus pe ceartă, n-ar trebui să ne străduim să înţelegem de ce se poartă astfel? Probabil că a venit stresat de la serviciu sau de la şcoală. Sau poate că se confruntă cu o problemă gravă de sănătate. De multe ori, locatarii care la început au fost supăraţi şi-au schimbat atitudinea când slujitorii lui Iehova i-au tratat cu blândeţe şi respect (Prov. 15:1; 1 Pet. 3:15). 8Mesajul nostru ajunge la persoane din toate mediile sociale. De exemplu, în ultimii câţiva ani, în Turnul de veghe, la rubrica „Biblia schimbă viaţa oamenilor”, au fost publicate peste 60 de relatări ale diferitor oameni. Unii dintre ei au fost înainte hoţi, beţivi, membri ai unor bande sau consumatori de droguri. Alţii au fost politicieni, conducători religioşi sau oameni preocupaţi de propria carieră. Unii au dus o viaţă imorală. Dar toţi au auzit vestea bună, au acceptat un studiu biblic, au făcut schimbări şi au venit la adevăr. Aşadar, n-ar trebui să considerăm că anumiţi oameni nu vor accepta niciodată mesajul despre Regat. (Citeşte

3, 4. a) De ce Regula de aur nu se aplică nu-

6, 7. Ce ar trebui să facem dacă un locatar pare

mai în relaţiile cu fraţii de credinţă? b) Ce vom analiza în acest articol? 5. Ce întrebări am putea să ne punem?

pus pe ceartă? 8. De ce n-ar trebui să ne reţinem să predicăm mesajul despre Regat la „oameni de orice fel”?

trebuie să facem tot ce putem pentru a-i trata pe ceilalţi în acest fel (1 Cor. 10:24). 3 Deseori, aplicăm Regula de aur în relaţiile cu fraţii noştri. Dar Isus nu a spus că ar trebui să arătăm consideraţie numai faţă de fraţii de credinţă. De fapt, el a menţionat Regula de aur când a arătat cum trebuie să-i tratăm pe oameni în general, inclusiv pe duşmanii noştri. (Citeşte Luca 6:27, 28, 31, 35.) Dacă trebuie să aplicăm Regula de aur faţă de duşmanii noştri, cu atât mai mult trebuie s-o aplicăm când le depunem mărturie oamenilor, dintre care mulţi au probabil „o dispoziţie corectă pentru viaţa veşnică” (Fap. 13:48). 4În continuare, vom analiza patru întrebări pe care ni le putem aminti când suntem în lucrarea de predicare: Pe cine abordăm? Unde îi abordăm pe oameni? Când este cel mai potrivit să-i abordăm? Şi cum ar trebui să-i abordăm? Aşa cum vom vedea, aceste întrebări ne pot ajuta să ţinem seama de sentimentele celor cărora le predicăm şi să ne adaptăm abordarea în funcţie de acestea (1 Cor. 9:19-23).

TURNUL DE VEGHE

1 Corinteni 6:9-11.) Dimpotrivă, noi ştim că la vestea bună pot reacţiona favorabil „oameni de orice fel” (1 Cor. 9:22). UNDE ÎI ABORDĂM PE OAMENI?

Când predicăm, unde îi abordăm pe oameni? De multe ori facem acest lucru la ei acasă (Mat. 10:11-13). Nu-i aşa că apreciem când alţii manifestă respect faţă de locuinţa şi de proprietatea noastră? În fond, locuinţa noastră este importantă pentru noi. Dorim ca ea să fie un loc în care să avem intimitate şi siguranţă. Ar trebui să arătăm acelaşi respect şi faţă de semenii noştri. Prin urmare, când participăm la lucrarea din casă-n casă, trebuie să fim atenţi să manifestăm respect faţă de locuinţa lor (Fap. 5:42). 10Întrucât trăim într-o lume plină de infractori, mulţi locatari sunt suspicioşi faţă de străini (2 Tim. 3:1-5). Trebuie să fim atenţi să nu-i facem să fie şi mai suspicioşi. De exemplu, să presupunem că ne apropiem de o casă şi batem sau sunăm la poartă. Dacă nu răspunde nimeni, am putea fi tentaţi să intrăm în curte şi să ne uităm pe fereastră sau să mergem în jurul casei, încercând să vedem dacă locatarul este acasă. În zona în care locuieşti, i-ar deranja acest lucru pe locatari? Ce ar putea crede vecinii? E adevărat, trebuie să ne lucrăm temeinic teritoriul (Fap. 10:42). Suntem dornici să le împărtăşim oamenilor un mesaj încurajator, iar motivaţia noastră este bună (Rom. 1:14, 15). Totuşi, este înţelept să nu-i deranjăm în mod inutil pe oameni. Apostolul Pavel a scris: „Noi nu dăm în niciun fel vreun motiv de poticnire, pentru ca serviciul nostru să nu fie criticat” (2 Cor. 6:3). Când

manifestăm respect faţă de locuinţa şi de proprietatea oamenilor din teritoriu, conduita noastră i-ar putea atrage pe unii la adevăr. (Citeşte 1 Petru 2:12.) CÂND ÎI ABORDĂM PE OAMENI?

9. De ce ar trebui să manifestăm respect faţă

de locuinţa altora? 10. Ce am putea face pentru a nu-i deranja pe oamenii din teritoriu? 15 MAI 2014

Ca slujitori ai lui Iehova, majoritatea dintre noi avem un program foarte încărcat. Pentru a ne putea achita de responsabilităţile noastre, ne stabilim priorităţi şi ne planificăm atent activităţile (Ef. 5:16; Filip. 1:10). Nu ne place să fim întrerupţi din ceea ce facem. De aceea, ne bucurăm când alţii manifestă respect faţă de timpul nostru fiind plini de consideraţie când ne abordează şi străduindu-se să nu ne reţină prea mult. Păstrând în minte Regula de aur, cum putem arăta respect faţă de cei cărora le predicăm? 12 Ar trebui să ne gândim care este cel mai potrivit moment pentru a-i aborda pe locatari. Când sunt oamenii din teritoriu, de obicei, acasă? Când ar putea fi mai receptivi? Ar fi bine să încercăm să ne modificăm programul în funcţie de locatari. În unele părţi ale lumii, mulţi oameni sunt mai uşor de găsit acasă spre sfârşitul după-amiezii sau la lăsarea serii. Dacă acest lucru este valabil şi în zona în care predici, ţi-ai putea planifica activităţile pentru a merge din casă-n casă şi la aceste ore ale zilei? (Citeşte 1 Corinteni 10:24.) Putem fi siguri că Iehova va binecuvânta sacrificiile pe care le facem pentru a merge în predicare când este cel mai bine pentru oamenii din teritoriu. 13Cum mai putem manifesta respect 11

11. De ce ne bucurăm când alţii manifestă res-

pect faţă de timpul nostru? 12. Cum ne putem da seama care este cel mai potrivit moment pentru a-i aborda pe oamenii din teritoriu? 13. Cum putem manifesta respect faţă de un locatar?

Să arătăm întotdeauna respect faţă de locuinţa şi de proprietatea locatarului (Vezi paragraful 10)

faţă de oameni? Când găsim o persoană receptivă, ar trebui să-i depunem o mărturie temeinică, însă n-ar trebui să stăm prea mult la ea. S-ar putea ca locatarul să-şi fi rezervat acel timp pentru o activitate pe care o consideră importantă. Dacă spune că este ocupat, putem menţiona că vom fi concişi şi ar trebui să ne ţinem de cuvânt (Mat. 5:37). Înainte să plecăm, ar fi bine să întrebăm persoana când crede că am putea continua discuţia. Unii vestitori au constatat că este bine să spună: „M-aş bucura să mai stăm de vorbă. Ar fi mai bine dacă v-aş suna sau v-aş trimite un mesaj înainte să vin?”. Când ne adaptăm la programul celor din teritoriu, urmăm exemplul lui Pavel, care ‘nu căuta propriul folos, ci pe al multora, ca să fie salvaţi’ (1 Cor. 10:33).

CUM AR TREBUI SĂ-I ABORDĂM PE OAMENI?

14Să presupunem că într-o zi primim un telefon, însă nu recunoaştem vocea persoanei care ne sună. Este un necunoscut care ne întreabă ce ne place să mâncăm. Ne întrebăm cine este şi ce vrea de fapt de la noi. Din politeţe, poate că schimbăm câteva cuvinte, dar apoi îi dăm probabil de înţeles că nu vrem să continuăm conversaţia. Dar să presupunem că respectivul se prezintă, menţionează că lucrează în domeniul nutriţiei şi, în mod amabil, ne spune că vrea să ne împărtăşească unele informaţii utile. Probabil că 14-16. a) De ce ar trebui să-i spunem clar loca-

tarului care este scopul vizitei noastre? Ilustraţi. b) Ce abordare a constatat un supraveghetor itinerant că este eficientă? TURNUL DE VEGHE

vom fi mai receptivi. La urma urmei, ne place când oamenii sunt direcţi şi totuşi plini de tact. Cum am putea proceda în mod asemănător cu cei pe care-i întâlnim în lucrarea de predicare? 15În multe teritorii, trebuie să le spunem clar oamenilor care este scopul vizitei noastre. E adevărat, noi avem unele informaţii valoroase pe care locatarul nu le are. Dar să presupunem că nu ne prezentăm, ci pur şi simplu începem conversaţia cu o întrebare de genul: „Dacă aţi putea rezolva una dintre problemele lumii, pe care aţi alege-o?”. Evident, scopul unei astfel de întrebări este să aflăm ce gândeşte locatarul şi apoi să-i îndreptăm atenţia spre Biblie. Totuşi, el s-ar putea întreba: „Cine este această persoană şi de ce-mi pune această întrebare? Ce vrea de fapt?”. De aceea, ar trebui să încercăm să-i risipim temerile (Filip. 2:3, 4). Cum putem face lucrul acesta? 16 Un supraveghetor itinerant a constatat că următoarea abordare este foarte eficientă. După ce îl salută pe locatar şi se prezintă, el îi dă pliantul Aţi dori să aflaţi adevărul?, iar apoi îi spune: „Le oferim acest pliant tuturor oamenilor din zonă. El răspunde la şase întrebări pe care şi le pun mulţi. Acesta este exemplarul dumneavoastră”. Fratele spune că majoritatea oamenilor par să fie mai relaxaţi când află de ce îi vizităm. Din acest moment, îi este mai uşor să continue conversaţia. Apoi, supraveghetorul îl întreabă pe locatar: „V-aţi pus vreodată vreuna dintre aceste întrebări?”. Dacă locatarul alege o întrebare, fratele deschide pliantul şi analizează răspunsul Bibliei la acea întrebare. Sau, dacă locatarul nu se exprimă, alege el o întrebare şi continuă discuţia fără să-l pună într-o situaţie stânjenitoare. Desigur, există multe modalităţi de a începe o conversaţie. În unele zone, locatarii sunt probabil obişnuiţi să stea mai mult 15 MAI 2014

de vorbă înainte să le explicăm scopul vizitei. Aşadar, trebuie să ne adaptăm prezentarea la modul în care oamenii din zona noastră se aşteaptă probabil să fie abordaţi. SĂ CONTINUĂM SĂ URMĂM REGULA DE AUR ÎN PREDICARE

17Aşadar, care sunt câteva modalităţi prin care putem urma Regula de aur când suntem în lucrarea de predicare? Noi îl tratăm pe fiecare locatar ca pe o persoană individuală. Arătăm respect faţă de locuinţa şi de proprietatea lui. Ne străduim să participăm la predicare când este cel mai probabil ca oamenii să fie acasă şi să fie receptivi. Şi ne prezentăm mesajul într-un mod care este potrivit pentru cei din zona respectivă. 18Dacă îi tratăm pe oamenii din teritoriu aşa cum ne-ar plăcea nouă să fim trataţi, rezultatele vor fi foarte frumoase. Fiind amabili şi plini de consideraţie, noi lăsăm ‘să strălucească lumina noastră’, scoatem în evidenţă valoarea principiilor biblice şi îi dăm glorie Tatălui nostru ceresc (Mat. 5:16). Folosind o abordare potrivită, putem atrage mai mulţi oameni la adevăr (1 Tim. 4:16). Indiferent că oamenii cărora le predicăm acceptă sau nu mesajul despre Regat, ne bucurăm să ştim că facem tot ce putem pentru ‘a ne înfăptui serviciul’ (2 Tim. 4:5). Fie ca toţi să-l imităm pe apostolul Pavel, care a scris: „Fac toate lucrurile de dragul veştii bune, ca să am parte de ea împreună cu alţii” (1 Cor. 9:23). Cu acest obiectiv în minte, să urmăm întotdeauna Regula de aur în lucrarea de predicare! 17. Care sunt câteva modalităţi prin care putem

urma Regula de aur? 18. Care sunt rezultatele când îi tratăm pe oamenii din teritoriu aşa cum ne-ar plăcea nouă să fim trataţi?

RELATARE AUTOBIOGRAFICĂ

La scurt timp după ce ne-am căsătorit, eu şi Evelyn am ajuns în Hornepayne, un orăşel izolat din nordul provinciei Ontario (Canada). La gară ne aştepta un frate local. Era dimineaţă devreme, iar afară era un ger năprasnic. După ce am luat un mic dejun copios împreună cu el, cu soţia lui şi cu fiul lor, am mers pe jos prin zăpadă şi am predicat din casă-n casă. În acea după-amiază am ţinut prima mea cuvântare în calitate de supraveghetor de circumscripţie. În afară de noi cinci n-a mai fost nimeni la cuvântare.

Am simţit mereu ajutorul lui Iehova RELATARE DE

Canada Science and Technology Museum

KENNETH LITTLE

ADEVĂRUL e că prezenţa scăzută la cuvântarea mea din 1957 nu m-a deranjat. Şi asta pentru că mereu am fost extrem de timid. De fapt, când eram mic, mă ascundeam când veneau la noi musafiri, chiar dacă îi cunoşteam. Aşadar, veţi fi probabil surprinşi să aflaţi că majoritatea însărcinărilor pe care le-am primit în organizaţia lui Iehova au presupus să interacţionez cu mulţi oameni, atât prieteni, cât şi necunoscuţi. Ca urmare, a trebuit să lupt mereu cu timiditatea şi cu lipsa încrederii de sine. Aşa că nu-mi pot atribui niciun merit pentru ceea ce am realizat în serviciul lui Iehova. În schimb, pot spune că am văzut împlinirea promisiunii lui Dumnezeu: „Eu te voi întări şi te voi ajuta. Te voi sprijini cu mâna mea dreaptă a dreptăţii” (Is. 41:10). De cele mai multe ori, Iehova m-a ajutat prin intermediul fraţilor de credinţă. Permiteţi-mi să vă spun câte ceva despre unii dintre ei. Am să încep din copilărie. FOLOSEA BIBLIA ŞI O CĂRTICICĂ NEAGRĂ

Într-o duminică însorită din 1940, Elsie Huntingford a venit la ferma familiei noastre din sud-vestul provinciei Ontario. Mama a mers la uşă, în timp ce TURNUL DE VEGHE

La ferma familiei noastre din sud-vestul provinciei Ontario

Părinţii mei au acceptat vestea bună şi s-au botezat în 1948 Am fost surprins să fiu invitat la Betel în 1952

tata, care era şi el timid, a rămas cu mine înăuntru şi a ascultat conversaţia. Crezând că sora Huntingford era vânzător ambulant şi că mama urma să cumpere vreun lucru de care nu aveam nevoie, tata a mers în cele din urmă la uşă şi i-a spus surorii că nu ne interesa ce avea de oferit. „Nu vă interesează un studiu biblic?”, a întrebat sora Huntingford. „Ba da, asta ne interesează”, a răspuns tata. Sora Huntingford ne-a vizitat într-un moment cum nu se putea mai bun. Părinţii mei fuseseră foarte activi în cadrul Bisericii Unite din Canada. Însă, nu cu mult timp în urmă, hotărâseră să părăsească biserica. De ce? Deoarece pastorul afişase în holul bisericii o listă cu toţi enoriaşii în ordinea sumelor pe care le donau. Nefiind oameni bogaţi, părinţii mei erau de obicei printre ultimii pe listă, iar bătrânii bisericii făceau presiuni asupra lor ca să dea mai mulţi bani. În plus, un alt pastor a recunoscut că, pentru a nu-şi pierde slujba, trebuia să-i înveţe pe oameni lucruri în care nu credea cu adevărat. De aceea, am decis să părăsim biserica, dar am continuat să căutăm o modalitate de a ne satisface necesităţile spirituale. 15 MAI 2014

Întrucât lucrarea Martorilor lui Iehova era pe atunci interzisă în Canada, sora Huntingford conducea studiul cu familia noastră folosind numai Biblia şi unele însemnări făcute într-o cărticică neagră. Mai târziu, când a fost sigură că n-o vom trăda, ea ne-a dat şi unele publicaţii biblice, pe care le ascundeam cu grijă după fiecare studiu. În pofida împotrivirii şi a altor obstacole, sora Huntingford a predicat cu zel vestea bună. Zelul ei m-a impresionat şi m-a îndemnat să iau poziţie de partea adevărului. Astfel, în 27 februarie 1949, la un an de la botezul părinţilor mei, m-am botezat şi eu ca Martor al lui Iehova. Aveam 17 ani. Am fost botezat într-un jgheab de metal folosit la adăparea animalelor. După aceea, am fost hotărât să încep serviciul cu timp integral. IEHOVA M-A AJUTAT SĂ FIU CURAJOS

N-am început imediat pionieratul deoarece credeam că trebuia mai întâi să pun deoparte nişte bani ca să mă pot întreţine. Aşa că un timp am avut două locuri de muncă, la o bancă şi la un În 22 mai 1945, guvernul canadian a ridicat interdicţia impusă lucrării noastre.

birou. Însă, fiind tânăr şi fără experienţă, cheltuiam imediat banii pe care îi câştigam. De aceea, un frate pe nume Ted Sargent m-a îndemnat să fiu curajos şi să-mi pun încrederea în Iehova (1 Cron. 28:10). În urma acestui imbold iubitor, am început pionieratul în noiembrie 1951. Aveam numai 40 de dolari, o bicicletă uzată şi o servietă nouă. Însă Iehova s-a îngrijit să am întotdeauna lucrurile necesare. Sunt foarte recunoscător că Ted m-a îndemnat să încep pionieratul! Această decizie mi-a adus multe binecuvântări! Într-o seară de la sfârşitul lunii august 1952, am primit un telefon de la Filiala Martorilor lui Iehova din Canada, aflată în Toronto. Am fost invitat să slujesc la Betel începând din septembrie. Deşi eram timid şi nu vizitasem niciodată filiala, am fost foarte bucuros deoarece alţi pionieri îmi spuseseră numai lucruri frumoase despre Betel. Astfel că, după ce am ajuns, m-am simţit imediat ca acasă. „ARATĂ-LE FRAŢILOR CĂ-ŢI PASĂ DE EI”

La doi ani după ce am ajuns la Betel, am fost numit serv de congregaţie (în prezent, coordonator al corpului de bătrâni) într-o congregaţie din Toronto, în locul fratelui Bill Yacos. Aveam numai 23 de ani şi mă simţeam ca un băiat simplu de la ţară. Însă, plin de umilinţă şi de iubire, fratele Yakos mi-a arătat ce aveam de făcut. Şi am simţit mereu ajutorul lui Iehova. Fratele Yakos, un bărbat scund şi îndesat, întotdeauna cu zâmbetul pe buze, era preocupat de oameni. El îi iubea pe fraţi şi era iubit de aceştia. Îi vizita cu regularitate, nu doar când aveau probleme. Fratele Yakos m-a îndemnat să fac la fel şi să colaborez cu fraţii şi surorile în lucrarea de predicare. El mi-a zis: „Ken, arată-le fraţilor că-ţi pasă de ei. Asta va acoperi o mulţime de greşeli”. SOŢIA MEA MANIFESTĂ IUBIRE LOIALĂ

Iehova m-a ajutat într-un mod cu totul deosebit începând din ianuarie 1957. În acea lună m-am căsătorit cu Evelyn, care absolvise cea de-a 14-a clasă a Şcolii Galaad. Înainte să ne căsătorim, ea slujise în Quebec, o provincie unde se vorbeşte limba franceză. Pe atunci, Biserica Catolică avea

o influenţă foarte mare în Quebec. Însă, în pofida dificultăţilor cu care s-a confruntat în această repartiţie, Evelyn a fost loială faţă de Iehova şi a continuat să predice. Evelyn a fost loială şi faţă de mine şi m-a susţinut mereu (Ef. 5:31). De fapt, loialitatea ei a fost pusă la încercare imediat după ce ne-am căsătorit. Plănuiserăm să mergem în luna de miere în Florida (SUA). Însă, a doua zi după nuntă, am fost invitat să particip la o întrunire care urma să se ţină la Betel şi avea să dureze o săptămână. Chiar dacă asta ne strica planurile, eu şi Evelyn am fost hotărâţi să facem orice ne cere Iehova. Ca urmare, n-am mai mers în luna de miere, ci am plecat la Betel. În acea săptămână, Evelyn a mers în predicare în apropierea filialei. Deşi teritoriul era foarte diferit de cel din Quebec, ea a perseverat. Spre surprinderea mea, la sfârşitul acelei săptămâni am fost repartizat ca supraveghetor de circumscripţie în nordul provinciei Ontario. Aveam

Eu şi Evelyn ne-am căsătorit în 1957

Conducând închinarea de dimineaţă pentru familia Betel din Canada

numai 25 de ani, eram proaspăt căsătorit şi fără experienţă. Însă aveam încredere că Iehova urma să ne ajute. Astfel, în plină iarnă, ne-am urcat într-un tren de noapte împreună cu mai mulţi supraveghetori itineranţi cu experienţă, care se întorceau în repartiţiile lor. Ei ne-au încurajat foarte mult! Un frate chiar a insistat să mergem la vagonul de dormit în locul lui ca să nu trebuiască să stăm toată noaptea pe scaun. Dimineaţa următoare, la doar 15 zile de la nuntă, am vizitat mica grupă din Hornepayne, aşa cum am relatat la început. Însă în faţă ne stăteau şi alte schimbări. Pe la sfârşitul anului 1960, în timp ce slujeam în lucrarea de district, am fost invitat să particip la cursurile celei de-a 36-a clase a Şcolii Galaad, un curs de zece luni care avea să înceapă în februarie 1961 la Brooklyn, New York. Bineînţeles, am fost foarte bucuros! Însă bucuria mi-a fost umbrită de faptul că Evelyn nu fusese invitată. În schimb, la fel ca alte soţii aflate în aceeaşi situaţie, ea a fost rugată să scrie o scrisoare în care să spună că este de acord să stăm departe unul de altul cel puţin zece luni. Deşi a plâns deoarece nu puteam merge împreună, amândoi am fost de acord ca eu să particip la şcoală. Iar Evelyn s-a bucurat pentru instruirea valoroasă pe care aveam s-o primesc la Galaad. Cât am fost la şcoală, Evelyn a slujit la Betelul din Canada. Ea a avut privilegiul deosebit de a sta în cameră cu Margaret Lovell, o soră unsă. Bineînţeles, ne era foarte dor unul de altul. Însă, 15 MAI 2014

cu ajutorul lui Iehova, ne-am obişnuit cu repartiţiile noastre temporare. Dispoziţia ei de a renunţa la timpul pe care-l puteam petrece împreună pentru ca eu să pot fi mai util în organizaţia lui Iehova m-a impresionat profund. După trei luni la Galaad, fratele Nathan Knorr, care era pe atunci în fruntea lucrării mondiale, mi-a făcut o propunere cu totul specială. M-a întrebat dacă aş fi dispus să plec de la şcoală şi să mă întorc în Canada pentru a sluji temporar la filială ca instructor la Şcoala pentru Serviciul Regatului. Fratele Knorr mi-a spus că nu eram obligat să accept propunerea. Puteam alege să termin şcoala, după care aş fi primit probabil o repartiţie ca misionar. El mi-a mai spus că, dacă hotăram să mă întorc în Canada, era posibil să nu mai fiu invitat mai târziu la Galaad şi că, după o vreme, urma probabil să fiu repartizat înapoi în teritoriu. Mi-a spus că rămâne ca eu să decid după ce vorbesc cu soţia mea. Întrucât Eveyln îmi spusese deja cum priveşte repartiţiile teocratice, i-am zis imediat fratelui Knorr: „Orice doreşte organizaţia lui Iehova să facem, suntem gata să facem cu bucurie”. Eu şi Evelyn am spus întotdeauna că, indiferent care ar fi preferinţele noastre, vom merge oriunde ne trimite organizaţia lui Iehova. Astfel, în aprilie 1961, am plecat din Brooklyn şi m-am întors în Canada pentru a fi instructor la Şcoala pentru Serviciul Regatului. Mai târziu am

fost invitaţi să slujim ca membri ai familiei Betel. Apoi, spre surprinderea mea, am fost invitat să particip la cea de-a 40-a clasă a Şcolii Galaad, care urma să înceapă în 1965. Şi de data aceasta, Evelyn a trebuit să scrie o scrisoare în care să spună că era de acord să stăm departe unul de altul. Dar, după câteva săptămâni, spre încântarea amândurora, a fost şi ea invitată la şcoală împreună cu mine. După ce am ajuns la Galaad, fratele Knorr ne-a spus celor care eram înscrişi la cursurile în limba franceză că urma să fim repartizaţi în Africa. La festivitatea de absolvire însă, noi doi am fost trimişi înapoi în Canada! Eu am fost numit supraveghetor al filialei (în prezent, coordonator al comitetului filialei). Întrucât aveam numai 34 de ani, i-am spus fratelui Knorr: „Sunt cam tânăr”. Însă el m-a asigurat că voi reuşi. Astfel, chiar de la început, când trebuia să iau decizii importante, mă consultam cu fraţii din Betel care aveau mai multă experienţă. BETELUL: UN LOC UNDE ÎNVĂŢĂM UNII DE LA ALŢII

Serviciul la Betel mi-a oferit multe ocazii de a învăţa de la alţii. Îi preţuiesc din inimă pe ceilalţi

membri ai Comitetului Filialei. Am învăţat multe şi de la sutele de fraţi şi surori, tineri şi vârstnici deopotrivă, cu care am colaborat atât la filială, cât şi în diferitele congregaţii în care am slujit. De asemenea, serviciul la Betel mi-a dat ocazia să-i învăţ şi eu pe alţii şi să le întăresc credinţa. Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei: „Rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat”. El i-a mai spus: „Lucrurile pe care le-ai auzit de la mine şi care au fost susţinute de mulţi martori, aceste lucruri să le încredinţezi unor oameni fideli, care, la rândul lor, vor fi calificaţi să-i înveţe pe alţii” (2 Tim. 2:2; 3:14). Uneori, fraţii mă întreabă ce am învăţat în cei 58 de ani de serviciu la Betel. Răspunsul meu simplu este acesta: „Fă de bunăvoie şi cu promptitudine ce îţi cere organizaţia lui Iehova şi ai încredere că Iehova te va ajuta!”. Îmi amintesc ziua în care am ajuns la Betel de parcă ar fi fost ieri. Eram un tânăr timid şi fără experienţă. Însă, de-a lungul anilor, Iehova m-a ajutat, ca şi cum ‘m-ar fi luat de mâna dreaptă’. El a fost şi continuă să fie alături de mine în special prin intermediul fraţilor iubitori, care sunt gata să mă ajute la nevoie. Este ca şi cum Iehova mi-ar spune: „Nu te teme! Eu te voi ajuta!” (Is. 41:13).

Iehova este un Dumnezeu al organizării „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii.” (1 COR. 14:33)

IEHOVA, Creatorul universului, face totul în mod organizat. Prima dintre lucrările sale de creaţie a fost Fiul său spiritual unic-născut. Biblia îl numeşte „Cuvântul” deoarece el este principalul purtător de cuvânt al lui Dumnezeu. Ea spune: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu”. El îi slujeşte lui Iehova de milioane de ani. Biblia mai spune: „Toate lucrurile au venit în existenţă prin el [Cuvântul] şi fără el n-a venit nimic în existenţă”. Cu mai bine de 2000 de ani în urmă, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său pe pământ, unde a purtat numele Isus Cristos şi i-a slujit cu fidelitate Tatălui său ca om perfect (Ioan 1:1-3, 14). 2 Înainte să vină pe pământ, Fiul lui Dumnezeu a slujit cu loialitate ca „meşter iscusit” al Tatălui său (Prov. 8:30). Prin intermediul lui, Iehova a adus în existenţă milioane de îngeri în cer (Col. 1:16). Despre ei, Biblia spune: „O mie de mii îi slujeau [lui Iehova] şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea lui” (Dan. 7:10). În Psalmul 103:21, numeroasele creaturi spirituale ale lui Iehova sunt descrise ca fiind ‘armate’ bine organizate. 1, 2. a) Cine a fost prima dintre lucrările de creaţie ale lui Dumnezeu

şi ce roluri i s-au încredinţat? b) De unde ştim că îngerii sunt bine organizaţi? 15 MAI 2014

CUM AŢI RĂSPUNDE? ___________________________________________________________________________________________________________________________________________

Ce organizare există în cer?

___________________________________________________________________________________________________________________________________________

De ce au găsit Noe şi Rahav favoare în ochii lui Iehova?

___________________________________________________________________________________________________________________________________________

Cum arată consemnările despre israeliţii din vechime şi despre creştinii din secolul I că Iehova este un Dumnezeu al organizării?

Dar ce se poate spune despre creaţia materială a lui Iehova? El a creat nenumărate stele şi planete. În legătură cu numărul stelelor, într-un ziar din Texas se arăta că, potrivit unui studiu recent, ar exista „300 de sextilioane, sau de trei ori mai multe decât calculaseră anterior oamenii de ştiinţă” (Houston Chronicle). În articol se mai spunea: „Aceasta înseamnă 3 urmat de 23 de zerouri, adică 3 mii de miliarde ori 100 de miliarde”. Stelele sunt organizate în galaxii, fiecare conţinând miliarde sau mii de miliarde de stele, precum şi numeroase planete. Cele mai multe galaxii sunt organizate în grupuri numite roiuri, iar acestea, în grupuri mai mari, numite superroiuri. 4Aşa cum am văzut, îngerii din cer sunt bine organizaţi, la fel cum sunt şi stelele şi planetele din univers (Is. 40:26). Aşadar, putem trage concluzia că Iehova îşi organizează şi slujitorii de pe pământ. Este vital ca aceştia să fie bine organizaţi întrucât au de înfăptuit o lucrare foarte importantă. Iehova îşi organizează slujitorii de mii de ani, astfel încât aceştia să-i poată sluji cu fidelitate. Există numeroase exemple care dovedesc că Iehova este cu slujitorii săi şi că el „nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii”. (Citeşte 1 Corinteni 14:33, 40.) 3

DUMNEZEU ŞI-A ORGANIZAT POPORUL ÎN VECHIME

5Când i-a creat pe primii oameni, Iehova le-a spus: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul, supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste creaturile zburătoare ale cerurilor şi peste orice 3. Câte stele şi planete există şi cum sunt ele

organizate? 4. De unde ştim că Iehova îşi organizează slujitorii de pe pământ? 5. Cum a fost întreruptă împlinirea scopului lui Dumnezeu cu privire la pământ?

creatură vie care se mişcă pe pământ” (Gen. 1:28). Familia umană trebuia să se dezvolte în mod organizat, astfel încât să populeze pământul şi să extindă Paradisul pe tot globul. Când Adam şi Eva n-au ascultat de Dumnezeu, împlinirea acestui scop a fost întreruptă pentru o vreme (Gen. 3:1-6). După un timp, „Iehova a văzut că răutatea omului era foarte mare pe pământ şi că orice înclinaţie a gândurilor inimii lui era tot timpul numai spre rău”. Drept urmare, „pământul s-a stricat sub privirile adevăratului Dumnezeu şi pământul s-a umplut de violenţă”. De aceea, Dumnezeu a hotărât să aducă un potop mondial prin care să-i distrugă pe oamenii răi (Gen. 6:5, 11-13, 17). 6Însă la Potop n-au fost distruşi toţi oamenii. Biblia spune că „Noe a găsit favoare în ochii lui Iehova” deoarece „era un om drept” şi „ireproşabil printre oamenii din vremea lui”. Întrucât „Noe umbla cu adevăratul Dumnezeu”, Iehova i-a poruncit să construiască o arcă uriaşă (Gen. 6:8, 9, 14-16). Arca a fost proiectată în aşa fel încât oamenii şi animalele din interiorul ei să supravieţuiască Potopului. Dovedind ascultare, „Noe a făcut potrivit cu tot ce-i poruncise Iehova” şi, cu ajutorul familiei sale, el a încheiat lucrarea de construcţie într-un mod organizat. După ce animalele au fost aduse în arcă, „Iehova a închis uşa” (Gen. 7:5, 16). 7În anul 2370 î.e.n., când a venit Potopul, Iehova „a nimicit toate vieţuitoarele de pe faţa pământului”, dar i-a păstrat în viaţă pe fidelul Noe şi pe familia sa în arcă (Gen. 7:23). Oamenii din prezent sunt descendenţii lui Noe şi ai familiei sale. Toţi oamenii necredincioşi, care au rămas în afara arcei, au murit deoa6, 7. a) De ce a găsit Noe favoare în ochii lui

Iehova? (Vezi imaginea de la începutul articolului.) b) Ce s-a întâmplat cu toţi oamenii necredincioşi din zilele lui Noe? TURNUL DE VEGHE

Buna organizare a ajutat opt persoane să supravieţuiască Potopului (Vezi paragrafele 6, 7)

rece n-au ascultat avertismentele date de Noe, pe care Biblia îl numeşte „un predicator al dreptăţii” (2 Pet. 2:5). 8După mai bine de 800 de ani de la Potop, Dumnezeu i-a organizat pe israeliţi ca naţiune. Modul în care Iehova i-a organizat avea legătură cu toate aspectele vieţii lor, în special cu închinarea. De exemplu, în afară de preoţi şi leviţi, unele femei „făceau un serviciu organizat la intrarea cortului întâlnirii” (Ex. 38:8). Însă, când Iehova Dumnezeu i-a spus poporului Israel să intre în Canaan, acea generaţie s-a dovedit infidelă. De aceea, el le-a zis: „Nu veţi intra în ţara despre care, ridicându-mi mâna, am jurat că voi locui cu voi în ea. Nu vor intra decât Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun”. Iosua şi Caleb au fost singurii care istorisiseră lucruri bune după ce au spionat Ţara Promisă (Num. 14:30, 37, 38). Potrivit îndrumării lui Dumnezeu, Moise l-a

numit mai târziu pe Iosua ca succesor al său (Num. 27:18-23). Chiar înainte ca Iosua să-i conducă pe israeliţi în Canaan, Iehova i-a zis: „Fii curajos şi tare! Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Iehova, Dumnezeul tău, va fi cu tine oriunde vei merge” (Ios. 1:9). 9Iehova Dumnezeu a fost cu Iosua oriunde a mers. Să ne gândim, de exemplu, ce s-a întâmplat în 1473 î.e.n., când israeliţii şi-au aşezat tabăra lângă oraşul canaanit Ierihon. Iosua a trimis doi oameni ca să spioneze Ierihonul. Aceştia au întâlnit-o acolo pe prostituata Rahav, care i-a ascuns pe acoperişul casei ei ca să nu fie prinşi de oamenii trimişi de regele Ierihonului. Rahav le-a spus spionilor israeliţi: „Ştiu că Iehova o să vă dea ţara. ... Căci am auzit cum a secat Iehova apele Mării Roşii dinaintea voastră . . . şi ce le-aţi făcut celor doi regi ai amoriţilor”. Ea a mai zis: „Iehova, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri

8. De unde ştim că israeliţii erau bine organi-

zaţi când Iehova le-a spus să intre în Ţara Promisă? 15 MAI 2014

9. Ce a simţit Rahav faţă de Iehova şi faţă de

poporul său?

şi jos pe pământ” (Ios. 2:9-11). Deoarece Rahav a trecut de partea poporului ales al lui Dumnezeu, Iehova s-a îngrijit ca ea şi familia ei să rămână în viaţă când israeliţii au cucerit Ierihonul (Ios. 6:25). Rahav a manifestat credinţă şi a avut un respect profund faţă de Iehova şi faţă de poporul său. O ORGANIZAŢIE ACTIVĂ ÎN SECOLUL I

Sub conducerea fidelului Iosua, poporul Israel a cucerit oraş după oraş şi a ocupat ţara Canaanului. Mai târziu însă, în secolele care au urmat, israeliţii au încălcat în repetate rânduri legile lui Dumnezeu. Când Isus a venit pe pământ, israeliţii nu mai ascultau de Iehova şi de trimişii săi. Ei decăzuseră atât de mult, încât Isus a spus că locuitorii Ierusalimului ‘îi omorau pe profeţi’. (Citeşte Matei 23:37, 38.) Dumnezeu i-a respins pe conducătorii religioşi iudei din cauza infidelităţii lor. Isus le-a spus: „Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la voi şi va fi dat unei naţiuni care va face roadele lui” (Mat. 21:43). 11În secolul I e.n., Iehova a respins naţiunea infidelă Israel. Însă el a avut în continuare o organizaţie alcătuită din slujitori fideli. Iehova a început să-şi reverse binecuvântarea asupra acestei noi organizaţii, care asculta de Cristos şi respecta învăţăturile sale. Ea a luat fiinţă la Penticosta din anul 33 e.n. Cu acea ocazie, aproximativ 120 de discipoli ai lui Isus erau adunaţi într-o casă din Ierusalim. „Deodată, din cer s-a auzit un zgomot ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa.” Atunci, „nişte limbi 10

10. Ce le-a spus Isus conducătorilor religioşi iu-

dei şi de ce? 11, 12. a) Ce arată că Iehova a început să binecuvânteze o nouă organizaţie în secolul I? b) Din cine era alcătuită această nouă organizaţie?

ca de foc ... s-au împărţit, aşezându-se câte una pe fiecare dintre ei. Toţi s-au umplut de spirit sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, aşa cum îi făcea spiritul să vorbească” (Fap. 2:1-4). Acest eveniment uluitor a fost o dovadă incontestabilă că Iehova îşi susţinea noua organizaţie, alcătuită din discipolii lui Cristos. 12 În acea zi memorabilă „au fost adăugate cam trei mii de suflete” la numărul continuatorilor lui Isus. De asemenea, „Iehova îi adăuga zilnic pe cei ce erau salvaţi” (Fap. 2:41, 47). Discipolii lui Isus aveau atât de mult succes în predicare, încât „Cuvântul lui Dumnezeu creştea, iar numărul discipolilor se înmulţea foarte mult în Ierusalim”. Chiar şi „o mare mulţime de preoţi au trecut la credinţă” (Fap. 6:7). Astfel, mulţi oameni sinceri au acceptat adevărurile proclamate de membrii acestei noi organizaţii. Mai târziu, Iehova a dovedit din nou că îşi susţinea organizaţia când a început să aducă în congregaţia creştină ‘oameni din naţiuni’. (Citeşte Faptele 10:44, 45.) 13 Nu exista niciun dubiu cu privire la lucrarea pe care Dumnezeu le-o încredinţase continuatorilor lui Cristos. Când a fost pe pământ, Isus le-a lăsat un model, întrucât, la scurt timp după botezul său, el a început să predice despre „regatul cerurilor” (Mat. 4:17). Isus i-a învăţat pe discipolii săi să facă aceeaşi lucrare. El le-a spus: „Îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până în cea mai îndepărtată parte a pământului” (Fap. 1:8). Primii discipoli ai lui Cristos au înţeles clar ce se cerea din partea lor. De exemplu, în Antiohia din Pisidia, Pavel şi Barnaba le-au spus cu îndrăzneală iudeilor care li se împotri13. Ce lucrare i-a încredinţat Dumnezeu noii

sale organizaţii? TURNUL DE VEGHE

veau: „Vouă trebuia să vi se spună mai întâi cuvântul lui Dumnezeu. Dar, pentru că voi îl respingeţi şi nu vă consideraţi demni de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre naţiuni. De fapt, Iehova ne-a dat poruncă prin aceste cuvinte: «Te-am pus ca lumină a naţiunilor, ca să fii o salvare până la marginile pământului»” (Fap. 13:14, 45-47). Începând din secolul I, membrii părţii pământeşti ai organizaţiei lui Dumnezeu le vorbesc oamenilor despre măsurile luate de Iehova în vederea salvării. MULŢI PIER, DAR SLUJITORII LUI DUMNEZEU SUPRAVIEŢUIESC

14Iudeii în general n-au acceptat vestea bună şi n-au ţinut seama de avertismentul lui Isus că asupra Ierusalimului avea să se abată un dezastru. El le spusese discipolilor săi: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate campate, să ştiţi că pustiirea lui s-a apropiat. Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din oraş să iasă din el şi cei de la ţară să nu intre în el” (Luca 21:20, 21). Ceea ce a prezis Isus s-a întâmplat. În 66 e.n., din cauza unei revolte a iudeilor, armatele romane conduse de Cestius Gallus au înconjurat Ierusalimul. Însă acestea s-au retras brusc, iar continuatorii lui Isus au avut astfel ocazia să plece din Ierusalim şi din Iudeea. Potrivit istoricului Eusebiu, mulţi au trecut Iordanul şi s-au refugiat la Pella, în provincia Pereea. În 70 e.n., armatele romane, sub conducerea generalului Titus, s-au întors şi au distrus Ierusalimul. Însă creştinii fideli au supravieţuit deoarece au ţinut seama de avertismentul lui Isus. 15 În pofida greutăţilor, a persecuţiilor

şi a altor încercări ale credinţei, congregaţia creştină a înflorit în secolul I (Fap. 11:19-21; 19:1, 19, 20). De ce? Deoarece primii creştini s-au bucurat de binecuvântarea lui Dumnezeu (Prov. 10:22). 16Pentru a-şi păstra credinţa puternică şi pentru a rămâne uniţi, toţi creştinii trebuiau să facă eforturi. Studierea cu sârguinţă a Scripturilor, participarea cu regularitate la întruniri şi predicarea cu zel a mesajului despre Regat erau esenţiale. Aceste activităţi au contribuit la sănătatea spirituală şi la unitatea poporului lui Iehova din acea vreme, aşa cum se întâmplă şi în zilele noastre. Congregaţiile erau bine organizate. În ele erau bătrâni şi slujitori auxiliari gata să-i ajute pe membrii congregaţiei, care aveau parte de foloase în urma eforturilor asidue ale acestor fraţi (Filip. 1:1; 1 Pet. 5:1-4). De asemenea, congregaţiile se bucurau când erau vizitate de supraveghetori itineranţi, cum era Pavel (Fap. 15:36, 40, 41). Asemănările dintre modul nostru de închinare şi cel al creştinilor din secolul I sunt uimitoare. Suntem foarte recunoscători că Iehova şi-a organizat întotdeauna slujitorii! 17Pe măsură ce sfârşitul lumii lui Satan se apropie, partea pământească a organizaţiei universale a lui Iehova înaintează cu o viteză mai mare ca oricând. Ţinem şi noi pasul cu ea? Progresăm din punct de vedere spiritual? Următorul articol ne va arăta cum putem face lucrul acesta. Vezi articolele „Creştinii se închină cu spirit şi adevăr” şi „Creştinii fideli continuă să umble în adevăr”, apărute în Turnul de veghe din 15 iulie 2002. O prezentare detaliată a părţii pământeşti a organizaţiei lui Dumnezeu a apărut în cartea Martorii lui Iehova – Proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu.

14. Ce s-a întâmplat cu Ierusalimul în secolul I,

dar cine a supravieţuit? 15. În pofida căror obstacole a înflorit congregaţia creştină în secolul I? 15 MAI 2014

16. Ce trebuiau să facă toţi creştinii pentru a-şi

păstra credinţa puternică? 17. Ce vom analiza în următorul articol?

Ţii pasul cu organizaţia lui Iehova? „Ochii lui Iehova sunt peste cei drepţi.” (1 PET. 3:12)

CUM AŢI RĂSPUNDE? ________________________________________________________________________________________________________________________________

Cum va reacţiona Iehova la eforturile lui Satan de a-i distruge pe slujitorii săi?

________________________________________________________________________________________________________________________________

Ce aşteaptă Dumnezeu din partea noastră?

________________________________________________________________________________________________________________________________

De ce trebuie să continuăm să ţinem pasul cu organizaţia lui Iehova?

IEHOVA a adus în existenţă congregaţia creştină în secolul I şi tot el a restabilit închinarea adevărată în timpurile moderne. Aşa cum am văzut în articolul anterior, organizaţia alcătuită din primii discipoli ai lui Cristos a devenit un popor pentru numele lui Iehova, înlocuind astfel naţiunea apostată Israel. Noua organizaţie, care se bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu, a supravieţuit distrugerii Ierusalimului din 70 e.n. (Luca 21:20, 21). Evenimentele din secolul I au arătat ce avea să se întâmple cu slujitorii lui Iehova din prezent. În curând, sistemul lui Satan va fi distrus, dar organizaţia lui Dumnezeu va supravieţui zilelor din urmă (2 Tim. 3:1). De unde ştim acest lucru? 2 În legătură cu prezenţa sa invizibilă şi încheierea acestui sistem, Isus a spus: „Va fi un necaz mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii până acum, nu, şi nici nu va mai fi” (Mat. 24:3, 21). Acest necaz fără precedent va începe când Ieho1. Ce organizaţie a înlocuit Israelul apostat ca popor pentru numele lui

Iehova? (Vezi imaginea de la începutul articolului.) 2. Cum a descris Isus ‘necazul cel mare’ şi cum va începe acesta?

TURNUL DE VEGHE

va va folosi puterile politice pentru a distruge „Babilonul cel Mare”, imperiul mondial al religiei false (Rev. 17:3-5, 16). Ce se va întâmpla după aceea? ATACUL LUI SATAN VA DUCE LA DECLANŞAREA ARMAGHEDONULUI 3După distrugerea religiei false, Satan şi lumea lui îi vor ataca pe slujitorii lui Iehova. Biblia spune cu privire la „Gog din ţara lui Magog”: „Vei intra ca o furtună. Vei fi ca nişte nori ce acoperă ţara, tu şi toate trupele tale şi multe popoare cu tine”. Având în vedere că nu au armate şi sunt cei mai paşnici oameni de pe pământ, Martorii lui Iehova vor părea o pradă uşoară. Dar acest atac va fi o mare greşeală! (Ezec. 38:1, 2, 9-12) 4 Cum va reacţiona Dumnezeu la eforturile lui Satan de a-i distruge poporul? Iehova va interveni în favoarea slujitorilor săi, exercitându-şi autoritatea de Suveran al Universului. Iehova consideră că orice atac împotriva slujitorilor săi este un atac împotriva lui însuşi. (Citeşte Zaharia 2:8.) De aceea, Tatăl nostru ceresc va acţiona cu promptitudine ca să ne salveze. Această eliberare va culmina cu distrugerea lumii lui Satan la Armaghedon, „războiul zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic” (Rev. 16:14, 16).

Făcând referire la Armaghedon, Cuvântul lui Dumnezeu spune: „«Iehova are un proces cu naţiunile. El se va judeca cu orice carne. Iar pe cei răi îi va da pradă sabiei», zice Iehova. Aşa a spus Iehova al armatelor: «Iată! O nenorocire merge din naţiune în naţiune şi o 5

3. Ce se va întâmpla cu poporul lui Iehova

după distrugerea religiei false? 4, 5. Cum va reacţiona Iehova la eforturile lui Satan de a-i distruge pe slujitorii săi? 15 MAI 2014

mare furtună se va stârni din cele mai îndepărtate părţi ale pământului. Da, cei ucişi de Iehova vor fi în ziua aceea de la un capăt al pământului până la celălalt. Nu vor fi nici jeliţi, nici adunaţi, nici îngropaţi. Vor ajunge ca bălegarul pe faţa pământului»” (Ier. 25:31-33). Armaghedonul va pune capăt acestui sistem rău condus de Satan. Însă partea pământească a organizaţiei lui Iehova va supravieţui. DE CE ÎNFLOREŞTE ORGANIZAŢIA LUI IEHOVA ÎN PREZENT

Organizaţia lui Dumnezeu supravieţuieşte şi înfloreşte pe pământ deoarece oamenii care o alcătuiesc se bucură de aprobarea lui Dumnezeu. Biblia ne dă următoarea asigurare: „Ochii lui Iehova sunt peste cei drepţi, iar urechile lui spre implorarea lor” (1 Pet. 3:12). Printre „cei drepţi” se numără şi „o mare mulţime”, ai cărei membri „vin din necazul cel mare” (Rev. 7:9, 14). Ei nu sunt doar o „mulţime”, ci o „mare mulţime”, adică un număr foarte mare de oameni. Te vezi şi tu printre aceşti supravieţuitori ai ‘necazului celui mare’? 7 Marea mulţime este alcătuită din oameni din toate naţiunile. Ei sunt strânşi în urma lucrării de predicare despre care a profeţit Isus. El a spus: „Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile. Şi atunci va veni sfârşitul” (Mat. 24:14). În zilele din urmă, aceasta este principala activitate a organizaţiei lui Dumnezeu. Datorită lucrării de predicare şi de instruire desfăşurate de Martorii lui Iehova, milioane de oameni au învăţat să se închine lui Dumnezeu 6

6, 7. a) Din cine este alcătuită marea mulţime?

b) Ce creşteri s-au înregistrat în ultimii ani?

CE AŞTEAPTĂ IEHOVA DIN PARTEA NOASTRĂ? 9Indiferent că suntem creştini unşi sau membri ai marii mulţimi, putem avea parte de viitorul minunat promis în Cuvântul lui Dumnezeu. Însă, pentru a ne bucura de acest viitor, trebuie să respectăm cerinţele lui Iehova (Is. 48:17, 18). Să ne gândim la israeliţi, care se aflau sub Legea mozaică. Unul dintre scopuri-

le Legii era să-i ocrotească prin intermediul unor norme referitoare la relaţiile sexuale, chestiunile de afaceri, îngrijirea copiilor, modul în care trebuiau să se poarte cu semenii şi altele (Ex. 20:14; Lev. 19:18, 35-37; Deut. 6:6-9). Lucrurile stau la fel şi în zilele noastre. Respectarea cerinţelor lui Dumnezeu ne aduce multe foloase şi, cu siguranţă, înfăptuirea voinţei sale nu este ceva împovărător. (Citeşte 1 Ioan 5:3.) De fapt, aşa cum Legea i-a ocrotit pe israeliţi, tot aşa legile şi principiile lui Iehova Dumnezeu ne ocrotesc şi ne ajută să rămânem „sănătoşi în credinţă” (Tit 1:13). 10Partea pământească a organizaţiei lui Iehova înaintează în multe privinţe. De exemplu, înţelegerea adevărului biblic este din ce în ce mai clară. Acest lucru nu ne surprinde, deoarece „cărarea celor drepţi este ca lumina zorilor a cărei strălucire creşte până la miezul zilei” (Prov. 4:18). Dar ar fi bine să ne întrebăm: Ţin pasul cu schimbările în ce priveşte înţelegerea adevărului biblic? Am obiceiul de a citi din Biblie în fiecare zi? Citesc cu plăcere publicaţiile noastre de îndată ce apar? Ţin închinarea în familie în fiecare săptămână? Cei mai mulţi dintre noi sunt de acord că nu este prea greu să facem aceste lucruri. Deseori nu trebuie decât să ne rezervăm timp pentru ele. Este foarte important să continuăm să studiem Cuvântul lui Dumnezeu, să-l aplicăm în viaţa noastră şi să facem progrese spirituale, mai ales acum, când necazul cel mare este atât de aproape! 11 Organizaţia lui Iehova are în vedere binele nostru când ne îndeamnă să

8. Cum se explică creşterea remarcabilă a or-

10. De ce trebuie să ne facem timp pentru a

ganizaţiei lui Iehova? 9. Ce trebuie să facem dacă vrem să avem parte de viitorul minunat promis în Cuvântul lui Dumnezeu?

studia Biblia şi a ţine săptămânal închinarea în familie? 11. De ce merg slujitorii lui Iehova la întruniri şi congrese?

„cu spirit şi cu adevăr” (Ioan 4:23, 24). De exemplu, de-a lungul anilor de serviciu 2003-2012, s-au botezat ca simbol al dedicării lor la Iehova peste 2707000 de persoane. În prezent, pe glob există peste 7900000 de Martori, precum şi milioane de oameni care li se alătură în fiecare an, în special cu ocazia Comemorării. Nu vrem să ne lăudăm cu aceste cifre, deoarece Dumnezeu este cel care „face să crească” (1 Cor. 3:5-7). Totuşi, este cât se poate de clar că marea mulţime creşte tot mai mult cu fiecare an ce trece! 8Această creştere remarcabilă a numărului de slujitori ai lui Dumnezeu arată că Iehova însuşi îi susţine pe Martorii săi. (Citeşte Isaia 43:10-12.) Iată ce a prezis Isaia în legătură cu această creştere: „Cel mic va deveni o mie şi cel neînsemnat, o naţiune puternică. Eu, Iehova, voi grăbi lucrul acesta la timpul lui” (Is. 60:22). Cândva, rămăşiţa unsă a fost asemenea ‘celui mic’, însă numărul ei a crescut pe măsură ce şi alţi israeliţi spirituali au fost aduşi în organizaţia lui Dumnezeu (Gal. 6:16). Datorită binecuvântării lui Iehova, creşterea continuă cu strângerea marii mulţimi.

TURNUL DE VEGHE

urmăm sfatul apostolului Pavel: „Să ne interesăm unii de alţii ca să ne îndemnăm la iubire şi la fapte bune, fără să neglijăm întrunirea noastră, cum au unii obiceiul, ci să ne încurajăm unii pe alţii, şi aceasta cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie!” (Evr. 10:24, 25). În vechime, sărbătorile anuale şi alte întruniri în vederea închinării contribuiau la întărirea pe plan spiritual a israeliţilor. Mai mult, aceste evenimente, cum a fost şi Sărbătoarea Colibelor din timpul lui Neemia, erau ocazii de mare bucurie (Ex. 23:15, 16; Neem. 8:9-18). Şi noi ne bucurăm de foloase asemănătoare cu ocazia întrunirilor şi a congreselor. De aceea, să ne străduim să fim prezenţi la toate aceste programe spirituale deoarece ele ne ajută să rămânem aproape de Iehova şi să-i slujim fericiţi (Tit 2:2). 12Ca membri ai organizaţiei lui Iehova, suntem bucuroşi să luăm parte la „lucrarea sfântă a veştii bune a lui Dumnezeu” (Rom. 15:16). Participând la această ‘lucrare sfântă’, suntem „colaboratori” ai lui Iehova, „Cel Sfânt” (1 Cor. 3:9; 1 Pet. 1:15). De asemenea, prin predicarea veştii bune contribuim la onorarea numelui sfânt al lui Iehova. Cu siguranţă, este un privilegiu inestimabil să predicăm „glorioasa veste bună a fericitului Dumnezeu”! (1 Tim. 1:11) 13 Dumnezeu vrea să avem o bună sănătate spirituală. De aceea, el doreşte să ne alipim de el şi să susţinem organizaţia sa. Moise le-a spus israeliţilor: „Iau astăzi cerurile şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi bleste-

mul. Alege viaţa ca să rămâi în viaţă, tu şi urmaşii tăi, iubindu-l pe Iehova, Dumnezeul tău, ascultând de glasul lui şi alipindu-te de el; căci de el depinde viaţa ta şi lungimea zilelor tale, ca să locuieşti pe pământul despre care Iehova le-a jurat strămoşilor tăi Avraam, Isaac şi Iacob că li-l va da” (Deut. 30:19, 20). Aşadar, să-l iubim pe Iehova, să ascultăm de glasul lui, să ne alipim de el şi să înfăptuim voinţa sa, deoarece de aceste lucruri depinde viaţa noastră! 14 Fratele Pryce Hughes, care ‘s-a alipit’ de Iehova şi a ţinut pasul cu organizaţia Sa, a scris: „Sunt atât de recunoscător că, de la începutul acelor zile premergătoare anului 1914, ... am trăit potrivit cunoştinţei despre scopurile lui Iehova. Lucrul cel mai important pentru mine este acela de a rămâne aproape de organizaţia vizibilă a lui Iehova. În anii de început am învăţat cât de greşit este să te bizui pe gândirea oamenilor. Odată ce m-am lămurit în privinţa aceasta, am hotărât să rămân ataşat de organizaţia sa fidelă. Altminteri, cum poate cineva să obţină favoarea şi binecuvântarea lui Iehova?”. SĂ CONTINUĂM SĂ ŢINEM PASUL CU ORGANIZAŢIA LUI DUMNEZEU

Dacă vrem să avem parte de favoarea şi de binecuvântarea lui Iehova, trebuie să susţinem organizaţia sa şi să acceptăm schimbările în ce priveşte înţelegerea Scripturilor. Să ne gândim la următorul lucru: După moartea lui Isus, mii de creştini iudei erau zeloşi pentru Lege şi le era greu să renunţe la ea (Fap. 15

14. Care a fost hotărârea unui frate în legătură 12. Cum ar trebui să privim lucrarea de predi-

care a Regatului? 13.De ce anume depind viaţa şi sănătatea noastră spirituală? 15 MAI 2014

cu partea vizibilă a organizaţiei lui Dumnezeu? 15. Ce exemplu biblic arată cum ar trebui să reacţionăm când se fac schimbări în ce priveşte înţelegerea Scripturilor?

16. a) Ce anume va face ca viaţa în lumea nouă

hova şi organizaţiei sale vor primi binecuvântări. Cei unşi vor avea marele privilegiu de a sluji alături de Cristos în cer (Rom. 8:16, 17). Cei care au speranţa să trăiască pe pământ aşteaptă cu nerăbdare viaţa veşnică în Paradis. Şi, întrucât facem parte din organizaţia lui Iehova, suntem foarte bucuroşi să le vorbim altora despre lumea nouă promisă de Dumnezeu! (2 Pet. 3:13) În Psalmul 37:11 se spune: „Cei smeriţi vor stăpâni pământul şi îşi vor găsi desfătarea în belşug de pace”. Oamenii „vor construi case şi le vor locui” şi se vor bucura de „lucrarea mâinilor lor” (Is. 65:21, 22). Asuprirea, sărăcia şi foametea vor dispărea (Ps. 72:13-16). Babilonul cel Mare nu va mai înşela pe nimeni, deoarece nu va mai exista (Rev. 18:8, 21). Morţii vor fi înviaţi şi vor avea posibilitatea de a trăi veşnic (Is. 25:8; Fap. 24:15). Ce perspectivă minunată au milioanele de oameni care şi-au dedicat viaţa lui Iehova! Dar, pentru ca aceste promisiuni să devină realitate pentru fiecare dintre noi, trebuie să continuăm să facem progrese spirituale şi să ţinem pasul cu organizaţia lui Dumnezeu. 17 Întrucât sfârşitul acestui sistem este atât de aproape, să rămânem fermi în credinţă şi să fim profund recunoscători pentru modul în care Iehova şi-a organizat slujitorii. Aceasta a fost şi hotărârea psalmistului David, care a spus: „Un lucru am cerut de la Iehova – aceasta voi căuta: Să locuiesc în casa lui Iehova în toate zilele vieţii mele, ca să văd frumuseţea lui Iehova şi să privesc cu apreciere templul său” (Ps. 27:4). Aşadar, să rămânem aproape de Dumnezeu şi de slujitorii săi şi să continuăm să ţinem pasul cu organizaţia lui Iehova!

să fie minunată? b) Ce promisiune aştepţi cu nerăbdare să se împlinească în lumea nouă?

17. Care ar trebui să fie hotărârea noastră?

Te vezi şi tu în Paradis? (Vezi paragraful 16)

21:17-20). Însă scrisoarea adresată de Pavel evreilor i-a ajutat să înţeleagă că nu fuseseră sfinţiţi prin jertfele „oferite potrivit Legii”, ci „prin ofranda corpului lui Isus Cristos o dată pentru totdeauna” (Evr. 10:5-10). Fără îndoială, majoritatea acelor creştini iudei şi-au schimbat modul de gândire şi au progresat din punct de vedere spiritual. Şi noi trebuie să studiem în mod sârguincios şi să acceptăm cu umilinţă schimbările care se fac în ce priveşte înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu sau modul în care predicăm. 16Toţi cei care îi rămân loiali lui Ie-

TURNUL DE VEGHE

DIN ARHIVĂ

„Mai sunt multe de făcut în lucrarea de seceriş” ESTE anul 1923. Sala de concerte a Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din São Paulo este arhiplină! Se aude vocea calmă a lui George Young. Discursul său este tradus frază cu frază în portugheză. Cei 585 de oameni din auditoriu ascultă cu atenţie. Pe un ecran sunt proiectate versete biblice în portugheză. La final, într-o atmosferă entuziasmantă, sunt distribuite 100 de exemplare ale broşurii Milioane de oameni care trăiesc acum nu vor muri niciodată! în portugheză, engleză, germană şi italiană. Cuvântarea are un mare succes! Vestea se răspândeşte, astfel că, două seri mai târziu, sala este plină pentru o altă cuvântare. Dar să vedem ce a dus la aceste evenimente. În 1867, Sarah Bellona Ferguson a emigrat din Statele Unite în Brazilia împreună cu familia ei. În 1899, după ce a citit unele publicaţii biblice pe care fratele ei mai mic le adusese din Statele Unite, Sarah a fost sigură că găsise adevărul. Fiind o cititoare pasionată, ea şi-a făcut abonament la Turnul de veghe în engleză. Profund impresionată de mesajul Bibliei, Sarah i-a scris fratelui Russell, spunând că ea este „o dovadă vie că niciun om nu e prea departe pentru ca adevărul să ajungă la el”. Sarah Ferguson a făcut tot ce a putut pentru a le împărtăşi adevărul din Biblie şi altora. Dar deseori se întreba cum aveau să primească mai mult ajutor spiritual ea, membrii familiei ei, precum şi toţi oamenii sinceri din Brazilia. În 1912, Betelul din Brooklyn a informat-o că cineva avea să vină în São Paulo şi să aducă mii de exemplare ale pliantului Unde sunt morţii? în limba portugheză. În 1915, ea a spus că mereu i s-a părut surprinzător faptul că mulţi Studenţi în Biblie se aşteptau să fie luaţi în curând la cer. Exprimându-şi punctul de vedere, ea a scris: „Dar ce se va întâmpla cu cei din Brazilia şi din toată America de Sud? . . . Când te gândeşti cât de mare este America de Sud, nu 15 MAI 2014

Acervo Fotográfico da Light

George Young a ajuns în Rio de Janeiro în martie 1923 În timpul discursurilor ţinute de fratele Young, pe un ecran erau proiectate versete biblice

Milioane de oameni care trăiesc acum nu vor muri niciodată! (portugheză)

Pot cei vii să vorbească cu morţii? (portugheză)

e greu să-ţi dai seama că mai sunt multe de făcut în lucrarea de seceriş”. Într-adevăr, mai erau foarte multe de făcut în această lucrare! În jurul anului 1920, opt marinari tineri din Brazilia au asistat la câteva întruniri în New York în timp ce aşteptau să li se repare nava de război. Când s-au întors în Rio de Janeiro, ei le-au împărtăşit şi altora speranţa biblică despre care tocmai aflaseră. Nu după mult timp, în martie 1923, George Young, care era pelerin, sau supraveghetor itinerant, a venit în Rio de Janeiro, unde a găsit persoane interesate. El a luat măsuri să fie traduse în portugheză câteva publicaţii biblice. La scurt timp după aceea, fratele Young a mers la São Paulo, un oraş care avea pe atunci aproximativ 600000 de locuitori. Acolo, el a ţinut discursul menţionat la începutul articolului şi a distribuit broşurile Milioane de oameni care trăiesc acum nu vor muri niciodată!. El a spus: „Întrucât eram singur, a

Puteţi descărca gratuit această revistă, precum şi alte publicaţii de pe www.jw.org

I.B.S.A. este acronimul pentru International Bible Students Association (Asociaţia Internaţională a Studenţilor în Biblie).

Puteţi citi online Traducerea lumii noi

Accesaţi www.jw.org sau scanaţi acest cod

w14 05/15-M 140212

Sarah Bellona Ferguson, prima persoană din Brazilia care s-a abonat la Turnul de veghe în limba engleză

trebuit să mă bazez exclusiv pe publicitatea făcută în ziare”. Acestea au fost „primele cuvântări publice din Brazilia care au fost anunţate şi ţinute sub egida I.B.S.A.”, a adăugat el. Într-un raport despre Brazilia, apărut în Turnul de veghe din 15 decembrie 1923, se spunea: „Când ne gândim că lucrarea a început acolo la 1 iunie şi că, la data aceea, nu existau publicaţii disponibile, este uimitor cum a binecuvântat Domnul lucrarea!”. În raport se mai arăta că fratele Young a ţinut în São Paulo două dintre cele 21 de cuvântări publice pe care le-a ţinut de la 1 iunie până la 30 septembrie şi la care au asistat în total 3600 de persoane. În Rio de Janeiro, mesajul despre Regat se răspândea tot mai mult. În doar câteva luni, au fost distribuite peste 7000 de publicaţii biblice în portugheză! În plus, publicarea Turnului de veghe în portugheză începuse cu ediţia din noiembrie/decembrie 1923. George Young a mers s-o viziteze pe Sarah Ferguson. În Turnul de veghe se spunea: „Când l-a văzut pe fratele Young, sora a rămas câteva clipe fără cuvinte. Luându-l de mână şi privindu-l cu uimire, în cele din urmă, ea a spus: «Chiar am în faţa mea un pelerin?»”. Ea şi patru dintre copiii ei s-au botezat la scurt timp după aceea. De fapt, Sarah aşteptase 25 de ani ca să fie botezată! În Turnul de veghe din 1 august 1924 se arăta că în Brazilia erau 50 de persoane botezate, majoritatea din Rio de Janeiro. Acum, după mai bine de 90 de ani, nu mai este nevoie să ne întrebăm: „Dar ce se va întâmpla cu cei din Brazilia şi din toată America de Sud?”. În Brazilia, vestea bună este predicată de peste 760000 de Martori ai lui Iehova. Iar pe teritoriul Americii de Sud, mesajul despre Regat este predicat în portugheză, în spaniolă şi în multe limbi locale. În 1915, Sarah Ferguson a avut dreptate. Mai erau multe de făcut în lucrarea de seceriş! (Din arhiva noastră din Brazilia)