G m 201405 by Geo Croi

MAI 2014

STRESUL CUM ÎI PUTEŢI FACE FAŢĂ

ALTE ARTICOLE

ÎN ACEST NUMĂR

pe www.jw.org

SUBIECTUL DE COPERTĂ

ADOLESCENŢI

STRESUL

CUM ÎI PUTEŢI FACE FAŢĂ

Găsiţi răspunsuri bazate pe Biblie la o mulţime de întrebări pe care şi le pun tinerii, între care: „Cât de responsabil sunt?” „Sunt pregătit să-mi dau întâlniri?” „Ce să fac dacă părinţii mei divorţează?” Urmăriţi şi filmuleţul „Ce spun alţi tineri despre înfăţişare”. (Căutaţi la ÎNVĂŢĂTURI BIBLICE > ADOLESCENŢI)

PAGINILE 4-7 COPII 3 LUMEA ÎN OBIECTIV 8 AJUTOR PENTRU FAMILII Cum să-l învăţaţi pe adolescent ce înseamnă siguranţa online 10 INTERVIU Un chirurg ne vorbeşte despre credinţa lui 12 Vânătoarea de vrăjitoare în Europa 14 POTRIVIT BIBLIEI Meditare 16 ‘Înţelepciunea strigă’ – O auziţi?

Vol. 95, No. 5 / Monthly / ROMANIAN Tirajul fiecărei ediţii: 44748000 în 99 de limbi ˘ ˘ ˘ ˆ ˘ Aceasta publica ¸tie nu se comercializeaza. Ea este distribuita ın cadrul unei lucrari mondiale ˘ ˘ ˘ ˘ de instruire biblica, sus ¸tinute prin dona ¸tii. Daca nu exista alta indica ¸tie, citatele biblice sunt din Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi. Awake! (ISSN 0005-237X) is published monthly by Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.; L. Weaver, Jr., President; G. F. Simonis, Secretary-Treasurer; 25 Columbia Heights, Brooklyn, NY 11201-2483, and by Watch Tower Bible and Tract Society of Canada, PO Box 4100, Georgetown, ON L7G 4Y4. 5 2014 Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania. Printed in Germany. Druck und Verlag: Wachtturm Bibel- und Traktat-Gesellschaft der Zeugen Jehovas, e. V., Selters/Taunus. Verantwortliche Redaktion: Ramon Templeton, Selters/Taunus.

Citiţi povestiri biblice în imagini. Folosiţi paginile cu activităţi pentru a-i ajuta pe copiii voştri să cunoască mai multe despre personajele şi principiile morale ce se găsesc în Biblie. (Căutaţi la ÎNVĂŢĂTURI BIBLICE > COPII)

Doriti¸ mai multe informatii ¸ sau un studiu biblic gratuit la domiciliu? Accesati¸ www.jw.org sau scrieti-ne ¸ la una dintre adresele de mai jos.

ˆ MARTORII LUI IEHOVA: ROMANIA: CP 132, OP 39, RO-024330 ˘ Bucuresti. ¸ MOLDOVA: PO Box 472, MD-2005 Chisin ¸ au. Pentru ˘ o lista cu toate adresele postale, vezi www.jw.org/ro/contact. ¸

LUMEA ÎN OBIECTIV

ALASKA Aproape toate „satele din Alaska” sunt situate în zona de coastă sau în apropierea unor cursuri de apă şi, ca urmare, 86% dintre ele sunt afectate de inundaţii şi de eroziune. Potrivit rapoartelor, temperaturile tot mai ridicate întârzie formarea la mal a gheţii, care are rol protector, satele fiind astfel expuse furtunilor de toamnă.

MAPAMOND În pofida uriaşelor investiţii făcute în tehnologii nepoluante de producere a energiei electrice – precum cele ce folosesc energia solară şi cea eoliană –, „unitatea medie de energie produsă în prezent este, în principiu, la fel de poluantă ca acum 20 de ani”, afirmă Maria van der Hoeven, director executiv al Agenţiei Internaţionale pentru Energie.

EUROPA Traficul de fiinţe umane a devenit o problemă gravă în „toată Uniunea Europeană”, precizează o ştire apărută în ziarul The Moscow Times. Persoanele sunt vândute în scopul exploatării sexuale, al muncii forţate şi chiar al „comerţului ilegal de organe”. Traficanţii profită de pe urma sărăciei, a şomajului şi a inegalităţilor între sexe.

Satul: © Paul Lawrence/age fotostock; turbinele eoliene: © Fco Javier Sobrino/age fotostock; şarpele: Eduard Galoyan/Joint Russian-Vietnamese Tropical Research and Technological Centre

SUD-ESTUL ASIEI Potrivit Fondului Internaţional pentru Protecţia Mediului Înconjurător, în perioada 1997–2011, în regiunea Marelui Mekong, care se întinde pe teritoriul Cambodgiei, al Laosului, al Myanmarului, al Thailandei, al Vietnamului şi al provinciei chineze Yunnan, au fost identificate numeroase specii noi de plante şi animale, printre care şi vipera verde cu ochi rubinii (Trimeresurus rubeus). Dintre speciile descoperite doar în anul 2011, 82 sunt plante, 21 reptile, 13 peşti, 5 amfibieni şi 5 mamifere.

NOUA ZEELANDĂ Cercetătorii care analizează obiceiurile copiilor şi ale adolescenţilor legate de vizionarea programelor TV au ajuns la concluzia că vizionarea excesivă este „asociată cu un comportament antisocial accentuat în primii ani ai vieţii de adult”. Descoperirile lor, susţin cercetătorii, vin în sprijinul recomandării potrivit căreia copiii ar trebui să urmărească „programe TV de calitate maximum una-două ore pe zi”.

SUBIECTUL DE COPERTĂ

STRESUL CUM ÎI PUTEŢI FACE FAŢĂ

„Mă simţeam ca un hamster care aleargă într-o roată şi nu ajunge nicăieri. Lucram 16 ore pe zi şi rareori aveam un weekend liber. Eram furios pentru că îmi vedeam fetiţa doar când dormea. Stresul mă îmbolnăvise.” (Kari, Finlanda)

ITUAŢIA descrisă de Kari nu este una singulară. Potrivit unei organizaţii caritabile britanice axate pe probleme de sănătate mintală, 1 din 5 angajaţi britanici a declarat că, pe parcursul carierei profesionale, sănătatea fizică i-a fost afectată de stres, iar presiunile de nesuportat l-au făcut pe 1 din 4 să plângă la locul de muncă. Numărul prescripţiilor medicale eliberate pentru antidepresive a cunoscut o creştere fără precedent pe parcursul unui singur an din perioada actualei recesiuni economice.

Ce vă stresează? Nesiguranţa – financiară sau de altă natură Un program foarte încărcat Conflicte interpersonale O experienţă traumatizantă Cum vă afectează stresul? Probleme de sănătate Epuizare afectivă Tulburări de somn Depresie Deteriorarea relaţiilor

„Primul pas” în combaterea stresului „A face unele schimbări în stilul de viaţă constituie primul pas” în combaterea stresului, precizează un raport al National Institutes of Health (NIH), din Statele Unite. „Începeţi cu o dietă echilibrată, sănătoasă, precum şi cu exerciţii fizice şi odihnă suficientă. De asemenea, limitaţi consumul de cafeină şi alcool, evitaţi nicotina, cocaina ori alte droguri.” Institutul mai recomandă să ne luăm din când în când zile libere de la serviciu, să petrecem timp cu familia sau cu prietenii, să învăţăm unele munci manuale ori să învăţăm să cântăm la un instrument.

Stresul activează un uluitor sistem al organismului uman, un sistem de reacţie la situaţiile de urgenţă. Hormonii eliberaţi în perioade de stres accelerează respiraţia şi ritmul cardiac şi măresc presiunea arterială. În plus, rezerve considerabile de celule sanguine şi de glucoză pătrund în fluxul sanguin. Aceste reacţii în lanţ ne pregătesc pentru a înfrunta stresorul, sau factorul care cauzează stresul. După ce factorul respectiv dispare, organismul revine, de regulă, la normal. Dacă el însă persistă, starea de anxietate sau de tensiune se poate croniciza, asemenea unui motor care rămâne turat. De aceea, este vital să învăţăm să facem faţă stresului, deoarece de aceasta depinde sănătatea noastră fizică, dar şi cea mintală. Cum puteţi face faţă stresului Stresul în sine nu este neapărat dăunător. Iată ce a precizat Asociaţia Americană de Psihologie: „Pentru corpul uman, stresul este asemenea tensiunii în care se află coarda de vioară: dacă tensiunea este prea mică, sunetul emis va fi tern şi aspru; dacă tensiunea este prea mare, sunetul va fi strident sau coarda se va rupe. Stresul poate fi sărutul

morţii ori sarea şi piperul vieţii. Totul depinde de modul în care este gestionat”. Reacţia oamenilor la stres depinde în mare măsură de temperament şi de starea de sănătate, care variază mult de la un individ la altul. Prin urmare, ceea ce este stresant pentru cineva s-ar putea să nu fie şi pentru altcineva. De exemplu, pe unii programul zilnic îi stresează extrem de mult. Starea lor de tensiune este atât de mare, încât nu reuşesc să se relaxeze sau să înfrunte situaţiile de urgenţă ce pot apărea. Pentru a „înfrunta” stresul cronic, unii se îndreaptă spre alcool, droguri sau tutun. Alţii adoptă obiceiuri alimentare anormale ori stau pasivi în faţa televizorului sau a calculatorului – obiceiuri ce nu rezolvă problema de fond, ci, dimpotrivă, o agravează. Aşadar, cum putem învăţa să gestionăm corect stresul? Mulţi oameni au reuşit să facă faţă stresului vieţii aplicând sfaturile practice ale Bibliei. Ar putea aceste sfaturi înţelepte, care s-au dovedit utile în cazul multora, să vă fie utile şi vouă? Să analizăm întrebarea în lumina a patru cauze comune ale stresului. Treziţi-vă! mai 2014 5

NESIGURANŢĂ

Niciunul dintre noi nu se bucură de siguranţă absolută. „Timpul şi evenimentele neprevăzute [ne] ajung pe toţi”, afirmă Biblia (Eclesiastul 9:11). Cum puteţi face faţă sentimentelor de nesiguranţă? Încercaţi următoarele sugestii. Împărtăşiţi-i îngrijorările voastre unui membru al familiei sau unui prieten în care aveţi încredere. Studiile arată că sprijinul oferit de cei dragi constituie de cele mai multe ori o ocrotire împotriva tulburărilor asociate stresului. Într-adevăr, „un tovarăş adevărat iubeşte tot timpul şi este un frate care s-a născut pentru ziua necazului” (Proverbele 17:17). Nu stăruiţi cu mintea asupra unor scenarii catastrofale. Un asemenea mod de a gândi nu face decât să vă epuizeze pe plan afectiv. Şi s-ar putea ca lucrurile de care vă temeţi să nu se întâmple niciodată! Pe bună dreptate, Biblia ne îndeamnă: „Nu vă îngrijoraţi niciodată pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine va avea îngrijorările ei” (Matei 6:34). Folosiţi-vă de puterea rugăciunii. ‘Aruncaţi-vă toate îngrijorările asupra lui Dumnezeu, pentru că el se interesează de voi’, se spune în 1 Petru 5:7. Dumnezeu îşi arată grija faţă de noi oferindu-ne pace lăuntrică şi asigurându-ne că ‘nu-i va părăsi’ niciodată pe cei care se îndreaptă cu sinceritate spre el pentru a primi mângâiere şi sprijin în timp de necaz (Evrei 13:5; Filipeni 4:6, 7).

UN PROGRAM ÎNCĂRCAT

Un program zilnic aglomerat – navetă, muncă, studiu, îngrijirea copiilor ori a părinţilor în vârstă – poate menţine nivelul stresului foarte ridicat. Probabil că, nici dacă aţi vrea, n-aţi putea scoate din program vreuna dintre aceste activităţi (1 Timotei 5:8). Ce puteţi face deci? Încercaţi să vă rezervaţi timp pentru a vă relaxa şi a vă odihni suficient. Iată ce sfătuieşte Biblia: „Mai bine o mână plină de odihnă decât două mâini pline de trudă şi goană după vânt” (Eclesiastul 4:6). Stabiliţi-vă corect priorităţile şi duceţi o viaţă simplă (Filipeni 1:10). Gândiţi-vă ce aţi putea face pentru a vă simplifica viaţa, probabil reducând cheltuielile sau timpul petrecut la muncă (Luca 21:34, 35). Kari, citat la începutul articolului, şi-a reanalizat viaţa. „Mi-am dat seama că aveam un stil de viaţă egoist”, a scris el. Şi-a vândut firma şi a căutat un serviciu care să-i permită să petreacă mai mult timp acasă. El recunoaşte: „Nivelul nostru de trai a scăzut puţin, dar eu şi soţia mea nu mai suntem într-un stres continuu ca înainte şi petrecem mai mult timp cu familia şi cu prietenii noştri. N-aş da pacea interioară pe care o am acum pe nicio afacere profitabilă”.

Mai multe răspunsuri la întrebări biblice pe www.jw.org

CONFLICTE INTERPERSONALE

Conflictele cu alţii, mai ales cele de la locul de muncă, pot fi foarte stresante. Dacă vă confruntaţi cu astfel de dificultăţi, aveţi mai multe modalităţi de a le rezolva. Dacă cineva vă supără, încercaţi să vă păstraţi calmul. Nu puneţi paie pe foc. „Un răspuns blând îndepărtează furia, dar un cuvânt care provoacă durere stârneşte mânia”, se spune în Proverbele 15:1. Încercaţi să rezolvaţi neînţelegerile în particular şi în mod respectuos, acordându-i demnitate celeilalte persoane (Matei 5:23-25). Străduiţi-vă să-i înţelegeţi sentimentele şi punctul de vedere. Aceasta vă va ajuta să vă puneţi în locul ei şi, ca urmare, veţi reuşi ‘să fiţi înceţi la mânie’ (Proverbele 19:11). De asemenea, veţi reuşi să vă vedeţi aşa cum vă vede ea. Încercaţi să iertaţi. Dispoziţia de a ierta nu este doar o calitate frumoasă, ci şi un bun medicament. Potrivit unui studiu efectuat în 2001, „o atitudine neiertătoare măreşte considerabil” ritmul cardiac şi presiunea arterială, în timp ce o atitudine iertătoare reduce stresul (Coloseni 3:13).

„Mai bine o mână plină de odihnă decât două mâini pline de trudă şi goană după vânt”

EXPERIENŢE TRAUMATIZANTE

Viaţa lui Nieng, din Cambodgia, a fost marcată de numeroase tragedii. În anul 1974, ea a fost rănită într-o explozie ce a avut loc într-un aeroport. Anul următor, cei doi copii, mama şi soţul ei au murit. În 2000, casa şi tot ce avea au ars într-un incendiu, iar trei ani mai târziu, al doilea soţ al ei s-a stins din viaţă. Copleşită de durere, Nieng a vrut să se sinucidă. Cu toate acestea, Nieng a găsit o modalitate de a face faţă situaţiei. Asemenea lui Kari, ea a studiat Biblia, iar cele învăţate i-au adus atât de multe foloase, încât a dorit să-şi folosească timpul pentru a-i ajuta şi pe alţii să se bucure de sfaturile practice ale Bibliei. Povestea ei confirmă rezultatele unui studiu efectuat în 2008 de câţiva cercetători britanici. O modalitate de a dezvolta „rezistenţă în faţa stresului”, au constatat ei, este aceea de „a le dărui ceva . . . altora”, sfat pe care Biblia l-a dat cu mult timp în urmă (Faptele 20:35). Nieng a dobândit şi speranţa sigură că, în viitor, problemele ce provoacă în prezent atâta suferinţă vor dispărea, iar pe tot pământul „va fi belşug de pace” (Psalmul 72:7, 8). O speranţă reală şi înţelepciunea de a face faţă numeroşilor factori de stres ai vieţii cotidiene sunt de nepreţuit şi se găsesc în paginile Bibliei. Milioane de oameni au tras deja foloase din examinarea acestei cărţi unice, cu totul remarcabile. Şi voi puteţi trage foloase. Treziţi-vă! mai 2014 7

AJUTOR PENTRU FAMILII | CREŞTEREA COPIILOR

Cum să-l învăţaţi pe adolescent ce înseamnă siguranţa online DIFICULTATEA Judecând după cele auzite în mass-media, internetul vi se pare un paradis pentru agresorii sexuali, pentru hoţii de identitate şi pentru cei care practică cyberbullyingul. Probabil că sunteţi îngrijoraţi, şi pe bună dreptate: copilul vostru adolescent stă mult pe net şi pare să nu fie deloc conştient de pericole.

CE AR TREBUI SĂ ŞTIŢI Adolescenţii pot avea acces la internet pe dispozitivele mobile. Regula potrivit căreia calculatorul ar trebui pus într-un loc de trecere din casă rămâne valabilă. Însă, cu ajutorul unei tablete sau al unui smartphone conectate la internet, adolescentul poate avea acces la universul online mai mult ca oricând, iar asta fără supravegherea voastră.

Puteţi să-l învăţaţi totuşi ce înseamnă siguranţa online. Mai întâi de toate, să trecem în revistă unele lucruri pe care ar trebui să le ştiţi despre spaţiul online.

Adolescenţii ar putea dezvălui online mai mult decât trebuie. Din comentariile sau din fotografiile pe care le postează un adolescent, persoane cu intenţii rele pot deduce unde locuieşte, la ce şcoală merge şi în ce momente ale zilei nu este acasă nimeni din familie.

Unii adolescenţi petrec prea mult timp online. O fată de 19 ani recunoaşte: „Deschid calculatorul ca să-mi verific cinci minute mailurile şi apoi mă trezesc că am stat ore în şir urmărind tot felul de filmuleţe. Îmi trebuie foarte multă stăpânire de sine”.

Unii adolescenţi nu înţeleg urmările a ceea ce postează. Ce este postat online rămâne online. Uneori, comentarii sau fotografii jenante ar putea fi descoperite mai târziu de alţii, de exemplu de un posibil angajator care face unele cercetări despre un candidat la un post. În pofida acestor motive de îngrijorare, nu uitaţi: Internetul nu este duşmanul vostru. Dimpotrivă, ceea ce creează probleme este folosirea lui neînţeleaptă. Faptul că unii au accidente de maşină nu înseamnă că este greşit să conduci. Acelaşi principiu se aplică şi în cazul folosirii internetului. Copilul vostru adolescent trebuie să înveţe „să conducă” prudent

Mai multe informaţii de interes pentru familie pe www.jw.org

CE PUTEŢI FACE Învăţaţi-l pe adolescent să-şi stabilească priorităţile şi să-şi folosească timpul cu înţelepciune. Pentru a deveni adult responsabil, el trebuie, printre altele, să înveţe să pună pe primul plan lucrurile importante. Comunicarea cu familia, temele pentru şcoală şi treburile casei sunt mai importante decât navigarea la întâmplare pe net. Dacă sunteţi îngrijoraţi din cauza timpului petrecut online de copilul vostru, stabiliţi-i limite, poate chiar folosind un cronometru dacă e cazul. (Principiul biblic: Filipeni 1:10)

Învăţaţi-l pe adolescent să se gândească bine înainte de a posta ceva online. Ajutaţi-l să-şi pună întrebări de genul: Aş putea răni pe cineva prin comentariul pe care vreau să-l postez? Cum îmi va afecta reputaţia această fotografie? M-aş simţi ruşinat dacă părinţii sau alţi adulţi ar vedea fotografia ori comentariul? Ce-ar crede despre mine dacă le văd? Ce-aş crede eu despre o persoană care postează un astfel de comentariu sau poză? (Principiu biblic: Proverbele 10:23)

„Copiii ştiu mai multe despre tehnologie. Părinţii ştiu mai multe despre viaţă” Învăţaţi-l pe adolescent să trăiască după valori, nu doar după reguli. Nu puteţi fi mereu cu ochii pe copilul vostru adolescent. În plus, obiectivul vostru ca părinţi nu este acela de a controla orice mişcare a copilului, ci de a-l ajuta ‘să-şi exerseze capacitatea de înţelegere ca să deosebească binele şi răul’ (Evrei 5:14). Prin urmare, în loc să puneţi accentul pe reguli şi pedepse, faceţi apel la simţul lui moral. Ce fel de reputaţie ar vrea el să aibă? Pentru ce trăsături de caracter ar dori să fie cunoscut? Obiectivul vostru este să-l ajutaţi pe adolescent să ia decizii înţelepte, indiferent că sunteţi sau nu lângă el. (Principiu biblic: Proverbele 3:21)

VERSETE-CHEIE „Să vă asiguraţi de lucrurile mai importante.” (Filipeni 1:10) „Pentru cel fără minte, conduita libertină este ca o joacă, dar înţelepciunea este pentru omul cu discernământ.” (Proverbele 10:23) „Păzeşte înţelepciunea practică şi capacitatea de gândire.” (Proverbele 3:21)

„Înainte să pătrundă în universul online, copilul vostru trebuie să dea dovadă de frumoasele trăsături de caracter pe care voi înşivă vă străduiţi să le cultivaţi – precum bunătate, stăpânire de sine, toleranţă, o atitudine deschisă faţă de alţii – , iar aceasta deoarece îi vor fi puse la încercare.” (Letting Go With Love and Confidence, de Kenneth Ginsburg şi Susan FitzGerald)

Navigarea pe internet, asemenea şofatului, necesită o judecată sănătoasă, nu doar cunoştinţe tehnologice. Aşadar, îndrumarea pe care i-o oferiţi copilului este vitală. Parry Aftab, o specialistă în siguranţă online, a exprimat un adevăr de necontestat: „Copiii ştiu mai multe despre tehnologie. Părinţii ştiu mai multe despre viaţă”.

Treziţi-vă! mai 2014 9

INTERVIU | GUILLERMO PEREZ

Un chirurg ne vorbeşte despre credinţa lui Dr. Guillermo Perez a fost şeful secţiei de chirurgie a unui spital de 700 de paturi din Africa de Sud, iar de curând a ieşit la pensie. Ani la rând, el a crezut în evoluţie. La un moment dat însă a ajuns la concluzia că organismul uman a fost proiectat de Dumnezeu. Revista Treziţi-vă! i-a pus câteva întrebări privitoare la credinţa sa. Ce v-a determinat să credeţi în evoluţie? Deşi am crescut într-o familie de catolici, am avut unele îndoieli cu privire la Dumnezeu. De exemplu, nu am putut crede într-un Dumnezeu care îi chinuie pe oameni în focul iadului. De aceea, când profesorii de la universitate ne-au învăţat că fiinţele vii au evoluat şi că nu au fost create de Dumnezeu, am acceptat această teorie, presupunând că era susţinută de dovezi. De fapt, biserica din care făceam parte nu respingea evoluţia, ci susţinea că procesul evolutiv a fost dirijat de Dumnezeu.

Ce anume v-a stârnit interesul faţă de Biblie? Soţia mea, Susana, a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova, care i-au dovedit cu ajutorul Bibliei că Dumnezeu nu îi chinuie pe oameni într-un iad de foc.1 De asemenea, i-au arătat promisiunea lui Dumnezeu de a transforma planeta noastră într-o locuinţă paradiziacă.2 În sfârşit, găsisem învăţături logice! În 1989, un Martor pe nume Nick a început să mă viziteze. În timpul unei discuţii purtate pe tema corpului uman şi a originii lui, am rămas impresionat de logica imbatabilă a afirmaţiei bibli-

ce din Evrei 3:4: „Orice casă este construită de cineva, dar cel care a construit toate lucrurile este Dumnezeu”. V-a ajutat studierea corpului uman să acceptaţi că am fost creaţi? Bineînţeles. De exemplu, capacitatea corpului de a se repara singur este produsul unui proiect atent conceput. Vindecarea leziunilor, de pildă, implică patru faze care se suprapun, toate acestea amintindu-mi că noi, chirurgii, nu facem decât să lucrăm cu un sistem de reparare deja existent în organismul uman. Spuneţi-ne ce se întâmplă când ne rănim. În doar câteva secunde, intră în acţiune o primă fază a unei serii de procese menite să oprească sângerarea, procese extrem de complexe şi de eficiente. Aş adăuga că sistemul nostru circu-

Modul în care organismul se repară singur mă lasă, pur şi simplu, fără cuvinte lator, ale cărui vase sanguine, puse cap la cap, măsoară circa 100000 km, cu siguranţă stârneşte invidia oricărui inginer de instalaţii, întrucât are capacitatea de a-şi etanşa fisurile şi de a se repara singur. În ce constă a doua fază a procesului de reparare? Sângerarea încetează în decurs de câteva ore, după care începe procesul de inflamare. Acesta constă într-o serie de mecanisme uluitoare. Mai întâi, vasele sanguine, care iniţial s-au contractat pentru a reduce pierderile de sânge, acum fac exact contrariul: se dilată pentru a mări aportul de sânge în zona lezată. Apoi, un lichid bogat în proteine face ca întreaga zonă să se umfle. Acest lichid are un rol vital în combaterea infecţiei, diluarea substanţelor toxice şi înlăturarea ţesutului distrus. Fiecare etapă necesită producerea a milioane de molecule şi celule specializate, iar aceasta în cadrul unor reacţii în lanţ. Şi, în aceeaşi ordine de idei, unele dintre aceste reacţii declanşează următoarea fază, după care încetează. Cum continuă procesul de vindecare? În doar două zile, corpul nostru începe să producă materiale de reparaţii, proces ce marchează începutul fazei a treia, care atinge punctul culminant în circa

două săptămâni. Celule ce formează fibre peste plăgi migrează în zona lezată şi se multiplică. Tot aici apar şi se dezvoltă vase sanguine mici, care înlătură deşeurile şi furnizează un surplus de nutrienţi în timpul unui proces de distrugere şi reparare. În cadrul altei serii complexe de mecanisme, se produc celule specializate care sudează marginile leziunii. Cât de multe reacţii! Dar când se încheie procesul de reparare? Etapa finală, remodelarea, poate dura luni de zile. În tot acest timp, oasele fracturate îşi recapătă rezistenţa iniţială, iar fibrele formate deasupra unei leziuni de ţesut moale sunt înlocuite cu materiale mai rezistente. Ca întreg, regenerarea unei leziuni este un exemplu de coordonare programată, de înaltă clasă. Aţi avut vreun caz care v-a impresionat profund? Da, îmi aduc aminte că am tratat o tânără de 16 ani, care suferise un grav accident de maşină. Fata era în stare critică; avea splina zdrobită şi hemoragie internă. Cu ani în urmă, am fi operat-o pentru a-i repara ori a-i scoate splina. În prezent însă, medicii se bazează mai mult pe capacitatea organismului de a se repara singur. În cazul tinerei, am tratat doar infecţia, deshidratarea, anemia şi

durerea. Câteva săptămâni mai târziu, un examen imagistic a dezvăluit că splina ei se vindecase! Modul în care organismul se repară singur mă lasă, pur şi simplu, fără cuvinte şi mă convinge şi mai mult că am fost creaţi de Dumnezeu. Ce v-a atras la Martorii lui Iehova? Sunt oameni prietenoşi şi întotdeauna mi-au răspuns la întrebări cu ajutorul Bibliei. Am admirat şi curajul cu care le vorbesc altora despre convingerile lor şi modul în care îi ajută pe oameni să-l cunoască pe Dumnezeu. V-a ajutat în activitatea de medic faptul că sunteţi Martor al lui Iehova? Fireşte. În primul rând, acest lucru m-a ajutat să fac faţă sindromului epuizării profesionale, o formă de epuizare emoţională care îi afectează adesea pe medici şi pe asistenţii medicali, aflaţi în contact permanent cu persoane bolnave sau rănite. În al doilea rând, când pacienţii simţeau nevoia să vorbească cu cineva, aveam ocazia să le explic promisiunea Creatorului de a pune capăt bolilor şi suferinţei3 şi de a aduce o lume în care nimeni nu va mai spune: „Sunt bolnav”.4

1. Eclesiastul 9:5. 2. Isaia 11:6-9. 3. Revelaţia 21:3, 4. 4. Isaia 33:24.

Treziţi-vă! mai 2014 11

Vânătoarea de vrăjitoare în Europa

Persoanele suspectate de vrăjitorie erau cântărite deoarece se credea că vrăjitoarele erau foarte uşoare, ba chiar că nu cântăreau deloc

Ciocanul vrăjitoarelor a fost descrisă drept „cea mai sinistră şi ... cea mai infamă lucrare din istoria literaturii universale”

U DOAR câteva veacuri în urmă, frica de vrăjitorie a declanşat pe tot cuprinsul Europei o adevărată vânătoare de vrăjitoare, ce a degenerat într-un măcel de proporţii. Isteria a cuprins Franţa, Germania, nordul Italiei, Elveţia şi Ţările de Jos – Belgia, Luxemburg şi Olanda. „Au pierit atunci zeci de mii de oameni din Europa şi din coloniile europene”, iar „alte milioane au fost torturaţi, arestaţi, interogaţi, învinuiţi şi au trăit sub imperiul fricii şi al urii”, se spune în cartea Witch Hunts in the Western World. Dar cum a început „psihoza” şi ce anume a alimentat-o?

Inchiziţia şi „Ciocanul vrăjitoarelor” Un rol important în toată această poveste l-a jucat Inchiziţia, instituită de Biserica Romano-Catolică în secolul al XIII-lea. Scopul ei a fost acela „de a-i converti pe apostaţi şi de a-i împiedica pe alţii să cadă de la credinţă”, se arată în cartea Der Hexenwahn (Mania vrăjitoarelor). Inchiziţia a funcţionat ca o poliţie în mâna Bisericii. La 5 decembrie 1484, papa Inocenţiu al VIII-lea a emis o bulă papală, sau document, prin care condamna vrăjitoria. În plus, a autorizat doi inchizitori, Jakob Sprenger şi Heinrich Kramer (cunoscut şi sub numele lui latinesc Henricus Institoris), să lupte împotriva „flagelului”. Cei doi au publicat o lucrare intitulată Malleus maleficarum, adică Ciocanul vrăjitoarelor. Atât catolicii, cât şi protestanţii au acceptat-o ca pe o autoritate în domeniu. Lucrarea conţinea povestiri folclorice imaginare despre vrăjitoare, prezenta argumente teologice şi juridice împotriva vrăjitoriei şi furniza îndrumări privitoare la identificarea şi exterminarea vrăjitoarelor. Malleus maleficarum a fost numită „cea mai sinistră şi ... cea mai infamă lucrare din istoria literaturii universale”. Între coloniile europene s-au numărat şi Americile.

Acuzaţiile de vrăjitorie nu trebuiau neapărat susţinute cu dovezi. În cartea Hexen und Hexenprozesse (Vrăjitoarele şi judecarea lor) se spune că procesele aveau „doar menirea de a smulge mărturisiri de la cei acuzaţi, prin constrângere, presiuni ori forţă”. Tortura era la ordinea zilei. Ca reacţie la Malleus maleficarum şi la bula emisă de papa Inocenţiu al VIII-lea, în Europa a izbucnit o vânătoare de vrăjitoare fără precedent. Mai mult, tiparul, o tehnologie nouă la acea vreme, a dus mania până dincolo de Atlantic, în America. Cine era acuzat? Mai bine de 70% dintre persoanele acuzate de vrăjitorie erau femei, îndeosebi văduve, lipsite de apărare. Între victime ajungeau şi oameni săraci, bătrâni şi femei care preparau poţiuni din ierburi, mai cu seamă dacă aceste remedii nu dădeau rezultate. Totuşi, nimeni nu era în siguranţă, indiferent că era bogat sau sărac, bărbat sau femeie, de condiţie umilă sau de rang înalt. Cei bănuiţi de vrăjitorie erau învinuiţi de tot soiul de rele. Se spunea că „aduceau îngheţul şi plăgi cu melci şi omizi care distrugeau seminţele şi roadele pământului”, arată revista germană Damals. Dacă grindina strica o recoltă, dacă o vacă nu mai dădea lapte, dacă un bărbat era impotent ori o femeie stearpă, de vină erau numai şi numai vrăjitoarele! Ce metode de identificare erau folosite? Unii oameni bănuiţi de vrăjitorie erau legaţi fedeleş, ca apoi să fie aruncaţi într-o apă „sfinţită”, rece ca gheaţa. Dacă se duceau la fund, erau socotiţi nevinovaţi şi, prin urmare, scoşi din apă. Dacă pluteau, erau acuzaţi de vrăjitorie şi executaţi pe loc sau daţi pe mâna judecătorilor. Alte persoane suspectate erau cântărite, întrucât se credea că vrăjitoarele erau foarte uşoare, ba chiar că nu cântăreau deloc.

Se căuta şi „semnul Diavolului”, considerat „un semn vizibil lăsat de Diavol în urma pactului încheiat cu vrăjitoarea”, se arată în cartea Witch Hunts in the Western World. Pentru a găsi semnul, autorităţile „rădeau tot părul de pe corpul acuzatului, după care îl examinau din creştet până în tălpi”, iar asta în public! Înţepau cu un ac toate petele pe care le găseau: semne din naştere, negi sau cicatrici. Dacă înţepătura nu provoca durere ori sângerare, pata era socotită semnul lui Satan. Atât autorităţile catolice, cât şi cele protestante au promovat vânătoarea de vrăjitoare, iar în unele regiuni protestanţii s-au dovedit chiar mai aspri decât catolicii. Cu trecerea vremii însă, vocea raţiunii a început să se facă auzită. De pildă, în 1631, Friedrich Spee, un preot iezuit care a însoţit multe persoane condamnate pentru vrăjitorie până la stâlpul unde urmau să fie arse de vii, a scris că el nu a considerat-o pe niciuna vinovată. Preotul a avertizat că, dacă vânătoarea ar fi continuat fără oprelişti, pământul ar fi ajuns pustiu! În plus, medicii începuseră să înţeleagă că unele manifestări precum convulsiile erau o problemă de sănătate, nicidecum un semn că persoana era posedată de demoni. Pe parcursul secolului al XVII-lea, numărul proceselor a scăzut considerabil, iar spre sfârşitul lui, au încetat complet. Ce lecţie desprindem din această întunecată epocă a istoriei? Când aşa-zişii creştini au înlocuit învăţătura pură a lui Isus Cristos cu minciuni religioase şi superstiţii, au pregătit calea care a dus la comiterea unor acte abominabile. Prezicând dezonoarea pe care astfel de oameni lipsiţi de credinţă aveau să o aducă asupra creştinismului adevărat, Biblia a avertizat: „Calea adevărului va fi vorbită de rău” (2 Petru 2:1, 2). Treziţi-vă! mai 2014 13

POTRIVIT BIBLIEI | MEDITARE

MEDITARE Ce este meditarea? CE SPUN OAMENII Meditarea, sau meditaţia, îmbracă diverse forme, multe dintre ele avându-şi originea în religiile antice orientale. „Mintea trebuie să fie goală pentru a vedea clar lucrurile”, a spus pe această temă un scriitor. Cuvintele lui reflectă concepţia potrivit căreia golirea minţii însoţită de concentrare asupra anumitor cuvinte sau imagini aduce pace interioară, luciditate şi iluminare spirituală.

„Voi medita la toată lucrarea ta şi voi lua aminte la faptele tale.” (Psalmul 77:12)

CE SPUNE BIBLIA Biblia pune mare accent pe meditare (1 Timotei 4:15). Meditarea la care ne îndeamnă ea nu implică însă golirea minţii ori repetarea anumitor cuvinte sau expresii, unele dintre acestea fiind numite mantra. Dimpotrivă, meditarea la care îndeamnă Biblia presupune orientarea voită a gândirii asupra unor subiecte sănătoase, precum calităţile, normele şi lucrările de creaţie ale lui Dumnezeu. „M-am gândit la toate faptele tale, am meditat profund la lucrarea mâinilor tale”, s-a rugat lui Dumnezeu un bărbat fidel (Psalmul 143:5). El a mai spus: „Îmi aduc aminte de tine în aşternutul meu, meditez la tine în timpul străjilor de noapte” (Psalmul 63:6).

Mai multe răspunsuri la întrebări biblice pe www.jw.org

Cum ne poate ajuta meditarea? CE SPUNE BIBLIA Meditarea sănătoasă ne ajută să dobândim o mai bună cunoaştere de sine, stăpânire de sine şi tărie morală, graţie cărora vorbirea şi comportamentul nostru vor vădi mai multă perspicacitate şi pricepere (Proverbele 16:23). O astfel de meditare ne ajută şi să avem o viaţă fericită, plină de satisfacţii. Referitor la cel ce se gândeşte cu regularitate la Dumnezeu, în Psalmul 1:3 se spune: „El va fi ca un pom sădit lângă nişte pâraie, care îşi dă rodul la timpul lui şi al cărui frunziş nu se veştejeşte. El reuşeşte în tot ce face”.

„Inima celui drept se gândeşte ce să răspundă.” (Proverbele 15:28)

În plus, meditarea ne ajută să ne îmbunătăţim memoria şi capacitatea de înţelegere. De exemplu, când studiem un aspect al creaţiei sau un anumit subiect biblic, aflăm multe informaţii interesante. Când însă medităm la aceste informaţii, observăm cum se leagă acestea între ele, dar şi de lucrurile învăţate înainte. Aşa cum un constructor îmbină materialele pe care le are la dispoziţie pentru a realiza o casă frumoasă, tot aşa meditarea ne ajută „să asamblăm” informaţiile aflate pentru a obţine o structură logică.

E necesar ca meditarea să fie ţinută sub control? CE SPUNE BIBLIA „Dinăuntru, din inima oamenilor, ies gânduri dăunătoare: fornicaţii, furturi, omoruri, adultere, pofte, răutăţi, înşelăciune, conduită libertină, ochi invidios, . . . nebunie.” (Marcu 7:21, 22) Într-adevăr, meditarea, asemenea unui foc, trebuie ţinută sub control. Altminteri, gândurile nepotrivite ar putea alimenta dorinţe greşite, care, la rândul lor, ar putea să scape de sub control şi să ducă la fapte rele (Iacov 1:14, 15). Din acest motiv, Biblia ne îndeamnă să medităm la ‘ce este adevărat, drept, cast, la ce merită să fie iubit, la ce este vorbit de bine, virtuos şi demn de laudă’ (Filipeni 4:8, 9). Dacă „semănăm” astfel de gânduri sănătoase în mintea noastră, vom „secera” calităţi frumoase, o vorbire plăcută şi relaţii bune cu alţii (Coloseni 4:6).

„Inima este mai trădătoare decât orice şi primejdioasă. Cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17:9)

Treziţi-vă! mai 2014 15

‘ÎNŢELEPCIUNEA STRIGĂ’

„Nu strigă înţelepciunea? Nu-şi înalţă discernământul glasul? .. . Pe vârful înălţimilor, pe drum şi la răspântii. La porţi . . . ea strigă cu putere.” (PROVERBELE 8:1-3)

O AUZIŢI?

Puteţi descărca gratuit această revistă, precum şi ediţii anterioare

spre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile. Şi atunci va veni sfârşitul [lumii actuale]”. Această „veste bună” este glasul înţelepciunii adevărate deoarece îndreaptă atenţia spre soluţia înţeleaptă pe care o are Dumnezeu la problemele omenirii: Regatul său. Acest Regat este un guvern instituit de Dumnezeu care va guverna asupra întregului pământ – o singură lume, o singură conducere (Daniel 2:44; 7:13, 14). Isus Cristos s-a rugat în acest sens: „Să vină regatul tău. Să se facă voinţa ta, precum în cer, aşa şi pe pământ” (Matei 6:9, 10). Martorii lui Iehova consideră un privilegiu să anunţe Regatul lui Dumnezeu în 239 de ţări. Da, înţelepciunea – înţelepciunea divină – „strigă” cu adevărat, chiar „la porţi”. O auziţi?

Biblia disponibilă online în aproximativ 50 de limbi

Accesaţi www.jw.org sau scanaţi acest cod

g14 05-M 140206

NŢELEPCIUNEA este de nepreţuit. Fără ea, am face greşeală după greşeală. Dar unde putem găsi adevărata înţelepciune? Scriitorul cărţii Proverbele s-a gândit la înţelepciunea fără egal a Creatorului nostru. În plus, înţelepciunea lui se află la dispoziţia tuturor oamenilor, găsindu-se în paginile unei cărţi deosebite, Biblia. Gândiţi-vă la următoarele: Biblia este „cea mai răspândită carte din istorie”, se spune în The World Book Encyclopedia. „A fost tradusă de mai multe ori şi în mai multe limbi decât orice altă carte.” Biblia este acum disponibilă, integral sau parţial, în aproape 2600 de limbi, mai bine de 90% din populaţia lumii având acces la ea. Înţelepciunea „strigă” şi în sens literal. În Matei 24:14 se spune: „Această veste bună de-