China america

Există persoane în poziţii foarte influente în guvern şi universităţi care operează sub masca de „experţi" în ştiinţă, a căror misiune reală este aceea de a înăbuşi dezbaterile ştiinţifice deschise şi oneste. Poate primesc compensaţii personale semnificative pentru că îşi aduc aportul în interesul puternicelor companii alimentare şi de medicamente, sau poate au doar o înclinaţie personală onestă faţă de un punct de vedere al unei companii în mod prietenesc. Favorizarea personală este mai puternică decât vă puteţi închipui. Eu cunosc oameni de ştiinţă ce au avut membri ai familiei care au murit de cancer şi îi înfurie la culme gândul că ar fi existat posibilitatea ca alegerile personale, cum ar fi dieta, să fi putut juca un rol în moartea celor dragi ai lor. De asemenea, există oameni de ştiinţă pentru care dieta bogată în grăsimi, foarte bogată în alimente de origine animală, pe care o consumă în fiecare zi, este pur şi simplu ceea ce au învăţat că este sănătos încă de la o vârstă fragedă; le place, şi nu vor s-o schimbe.

Marea majoritate a oamenilor de ştiinţă sunt oameni de onoare, inteligenţi şi dedicaţi cercetării mai degrabă pentru binele comun decât pentru binele personal. Totuşi, există şi câţiva oameni de ştiinţă, care sunt gata să îşi vândă sufletul aceluia care oferă mai mult. Deşi nu sunt mulţi la număr, influenţa lor poate fi covârşitoare. Ei pot strica bunul nume al instituţiilor din care fac parte şi, mai important decât aceasta, ei pot crea o mare confuzie în rândul publicului, care de regulă nu ştie cine ce este. într-o zi, deschizând televizorul vezi un expert care laudă hamburgerii de la McDo-nalds, iar apoi în aceeaşi zi citeşti într-o revistă că ar trebui să mănânci mai puţină carne roşie,bogată în grăsimi, pentru a te feri de cancer. Pe cine să mai crezi? Şi instituţiile se încadrează în partea întunecoasă a ştiinţei. Comitete de tipul Comitetului pentru Informaţii Publice despre Nutriţie şi Consiliul American pentru Ştiinţă generează grupuri de specialişti, comitete şi instituţii care acţionează strâmb, interesate mai degrabă să îşi promoveze punctul lor de vedere decât să ia parte la dezbateri ştiinţifice cu o atitudine deschisă. Dacă un raport al Comitetului pentru Informaţii Publice despre Nutriţie spune că dietele cu grăsimi puţine sunt înşelătorii, iar un raport al Academiei Naţionale a Ştiinţelor spune exact opusul, cine are dreptate?

Mai mult decât atât, această perspectivă îngustă din ştiinţă se răspândeşte în tot sistemul. Societatea Americană a Cancerului nu a fost singura instituţie de sănătate care a făcut zile amare AICR. Oficiul pentru informaţii publice al Institutului Naţional al Cancerului, Şcoala de Medicină Harvard şi alte câteva universităţi cu şcoli medicale au fost foarte sceptice în ce priveşte AICR şi, în câteva cazuri, total ostile. Ostilitatea şcolilor de medicină m-a surprins la început, dar când în luptă s-a alăturat şi Societatea